Pr. Ion Turnea Reflecţii
„Socrate moare ca un senior, Hristos ca un netrebnic...“ 6. MULTELE FEŢE ALE NEDREPTĂŢII Cuvântul nedreptate, antonimul cuvântului dreptate din punct de vedere semantic, aparţine Fondului principal lexical al limbii române şi contribuie la formarea unor noi cuvinte prin schimbarea valorii gramaticale. În titlu am utilizat termenul nedreptăţii. În ceea ce priveşte valoarea morfologică a acestui cuvânt este un substantiv de genul feminin, articulat cu articolul hotărât i. În structura om nedrept, cuvântul nedrept este adjectiv variabil cu două terminaţii şi trei forme flexionare, nedrept, forma pentru masculin singular, nedreaptă, forma pentru feminin singular şi nedrepte forma de plural. În enunţul (El nedreptăţi pe cineva.) valoarea morfologică a cuvântului nedreptăţi este de verb la modul indicativ, timpul prezent. Însoţit de prepoziţia simplă pe, cuvântul nedrept devine locuţiune adverbială, pe nedrept. Însuşi cuvântul nedreptatate s-a format printr-un mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului, derivarea cu prefix, ne. Nedreptatea din punct de vedere gramatical, după cum se poate observa, are diferite valori, forme sau feţe, dacă îmi permit să utilizez sinonime parţiale pentru valori gramaticale. În viaţa de zi cu zi nedreptatea îmbracă mii de haine, schimbă zeci de culori şi prigoneşte adevărul. Un lucru nedrept este un lucru fără temei, incorect, frate al deşertăciunii care are rolul de a amărî sufletul celui prigonit. Scriitorul Nichita Stănescu în poezia Nedreptate se întreabă „De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?“ Urechea aude multe. Ea speră frumosul, binele, adevărul dar deşertăciunea acestei vieţi îi aduce cântecul, aş putea spune fără să exagerez, sinistru al nedreptăţii. „Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi / să avem / speranţe, pentru frumuseţe / şi pentru duioşie, ochi / şi pentru alergare, picioare?“ Condiţia de muritor îl face pe 12