Issuu on Google+


CITATUL LUNII

CITATUL LUNII

CITATUL LUNII

CITATUL LUNII

“A învăţa că în viaţă, mai uşor se poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul şi violenţa cu abnegaţia, ar trebui să fie un element fundamental în educaţia oricărui copil!” Mahatma Gandhi, conducător politic şi spiritual, părintele independenţei Indiei

CITATUL LUNII


I

EDITORIAL Despre cercetăşie şi prieteni Iată o provocare, pentru voi, dragi cercetaşi: Închideţi ochii şi gândiţi-vă la toate persoanele pe care le-aţi văzut, oameni cărora le-aţi vorbit cândva de vremea rea sau pur şi simplu i-aţi întâlnit pe stradă mergând grăbiţi spre şcoală sau serviciu. Apoi amintiţi-vă de cei pe care îi cunoaşteţi , toţi cei cărora le ştiţi chipul şi cărora le-aţi auzit glasul. Luaţi o pauză să vă aduceţi aminte de prieteni şi colegi, profesori ce v-au inspirat şi amici din copilărie cu care aţi împărţit bucuria primelor jocuri şi primele clipe nevinovate de necaz şi părere de rău. Şi dintre toţi aceştia...rămâneţi doar cu acei prieteni dragi, oamenii speciali vouă, suflete pereche, altare de izbăvire ale sufletului rătăcit, cei care v-au şters întotdeaua lacrimile (pricinuite poate chiar de ei) şi v-au cuprins strâns în braţe. Sunt aceia care au ştiut să vă ofere un zâmbet pe o supărare, o vorbă bună pentru zece vorbe rele, un refugiu cald pentru gerul din voi, sunt oamenii cu care aţi invăţat să iubiţi, să cunoaşteţi, să înţelegeţi şi să vă bucuraţi. Aţi trecut prin primejdii şi prăpăstii, prin aventură şi momente grele, prin vânt şi volbură. I-aţi pierdut (poate de atâtea ori), dar ei v-au regăsit de fiecare dată şi v-au salvat cu o simplă mână întinsă cu drag. Şi acum, dragii mei, amintiţi-vă câţi dintre aceştia sunt sau au fost cercetaşi? Căci aşa stă în firea bunului purtător de eşarfă, să-şi ajute mereu aproapele, să iubească şi să dăruiască. E drumul său, al cercetaşului, să cotească de oricâte ori e nevoie pentru a merge drept spre o lume mai bună. Învăţaţi să-i preţuiţi aşa cum se cuvine, căci dincolo de orice bucurie, împlinire şi faptă bună, veţi rămâne întotdeaua cu un prieten bun. Învăţaţi mereu să fiţi şi voi cercetaşi!

Cuprins 4 6 8 12 17 19 20 22 26 27 28 31 34 36 37 38 39 40 42

O afacere aparte Povestea continuă: “Prima întălnire cu maimuţele (II)” Tehnici cercetăşeşti: Ciupercile Povestire sau…?!? Lands of Adventure: episodul 2 Express EURself Finanţări: 2% Interviu cu un părinte: dna. Elena Popescu Fotoreportaj: Sărbătorind 22 februarie Ştiri: Ecouri de la Salzburg Misiunea e mereu prima Legături cu fraţii moldoveni Centrul Local se prezintă: ClujNapoca Lupişorul mesager Scouting Seeds mai face un pas Ştiri: Radioamatorism în CL Râmnicu Vâlcea Ştiri: “Daruri pentru libertate” Ştiri: La numărat de stele cu ochiul liber Ziua Dorinţelor Oglinda

LUCIAN NEDELUŢ redactor-[ef InfoScout

REDACŢIA COORDONATOR: Alin Pascaru REDACTOR-ŞEF: Lucian Nedeluţ REDACTORI: Laura Băduţ Claudia Naiba Claudia Coandă Monica Jicmon Manuela Hortolomei Ada Rascol Andreea Blaj Oana Mitruţ COLABORATORI: Ioana Lucaciu Adrian Secal Alex Moldovan LAYOUT: Boris Boberschi CORECTURĂ: Laura Hen Flori Budău Alexandra Cochieci Echipa InfoScout este în continuă formare şi dezvoltare. Dacă vrei să faci parte din echipă, trimite un mail la echipa@infoscout.ro

Adresa de contact a redacţiei: redactie@infoscout.ro

InfoScout este un proiect al Departamentului de Imagine şi Comunicare - ©2009 ONCR Este interzisă reproducerea parţială sau totală a materialelor cuprinse în această revistă fără acordul redacţiei. Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor aparţine în totalitate autorilor.


na]ional

ACTIVIT|}I

O AFACERE APARTE

Localnicii din zonă ştiu prea bine că, în fiecare sâmbătă, la Săbăoani, e zi de târg. Târgul este un fel de popas săptămânal unde oamenii de la ţară găsesc un strop de odihnă care rupe monotonia celor cinci zile de muncă a câmpului.

Scoutiştii au poposit, de această dată, la grădiniţa Surorilor Notre Dame de Sion, pentru o zi de reculegere. Drumul spre Damasc şi învăţăturile lui a fost tema care a îngemănat diferitele momente ale acestei zile de har a Anului Jubilar Paulin 2008-2009.

Oamenii care merg la târg se întorc acasă cu ceva în plus; acest supliment este bucuria întâlnirii cu alţi săteni într-o atmosferă gălăgioasă şi destinsă în acelaşi timp, care se pregătesc pentru a sărbători, cum se cuvine, ziua Domnului.

Momentele de întâlnire cu Dumnezeu, atât la nivel personal cât şi de grup, de discuţii după prezentarea temei zilei şi altele relaxante, ca de exemplu când am stat împreună la masă sau ne-am distrat pe măsură (prin jocuri), au făcut ca această activitate să devină pentru toţi o experienţă umană şi spirituală deosebită.

La Săbăoani s-au îndreptat sâmbătă 14 martie 2009, în jumătatea „târgului carismal” 14 biciclete şi o maşină. Toate purtate de liderii şi exploratorii din parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Pildeşti. 4

Dar „climax-ul” zilei a avut loc după amiază când, vrând nevrând, am ajuns, ca şi Saul, la

momentul culminant al drumului său spre Damasc. O celebrare penitenţială liniştită ne-a pregătit sufletul pentru a ne întâlni cu Isus la masa euharistică pe care, cu mare tragere de inimă, a prezidat-o dragul nostru Pr. Laurenţiu Dăncuţă, vicar al parohiei „Trupul Domnului” din Gherăeşti. În sintonie cu textele liturghiei zilei, mai ales cu Evanghelia (Luc. 15,11-32), ne-a zis ca în fiecare dintre noi există doi oameni care se luptă ca să supravieţuiască… Atitudinea tatălui din parabola „Fiului risipitor” este imaginea lui Dumnezeu, de o generozitate splendidă şi care, atunci când dă, dă din belşug. Ne-a amintit Părintele de cele trei elemente fundamentale din timpul Postului Mare: pomana, rugăciunea şi postul; dar a adăugat şi ceva în www.infoscout.ro


ACTIVIT|}I plus: ne-a îndemnat să-l cunoaştem mai mult pe Isus care este în cuvântul său şi în Sfânta Taină…. „Să ne deschidem sufletul lui Isus, fără frică”, aşa cum spunea Ioan Paul al II-lea. Meditaţia s-a terminat cu acest îndem: „Profitaţi de timpul tinereţei voastre pentru a fi mai aproape de Dumnezeu şi de ceilalţi”. A urmat momentul întâlnirii cu comunitatea surorilor gazdă. În dialogul cu ele am constatat că, pentru cei care îl caută cu adevărat pe Dumnezeu, experienţa lui Saul în drum spre Damasc poate să aibă loc în orice circumstanţă a vieţii şi la orice vârstă.

www.infoscout.ro

Mulţumim foarte mult celor care au făcut posibilă acestă zi de har, mai ales Pr. Laurenţiu şi Surorilor N. D. de Sion; ei, ca şi Anania din Faptele Apostolilor, ne-au ajutat în acest „drum spre Damasc”, în această zi de întâlnire cu Dumnezeu, o zi în care nu am cheltuit nimic (legea cercetaşilor zice: „scoutistul este econom”) şi care ne-a îmbogăţit pe toţi. Exact: O afacere aparte, într-o zi de târg. Liderii scout, Pildeşti „Experienţa de sâmbătă a fost una foarte benefică pt mine. Am avut ocazia să petrec o zi alături de persoanele cu care mă simt foarte bine, însă cel mai important, am avut ocazia să stau, aproape o zi întreagă, alături de Dumnezeu, să-mi pun ordine în idei, în sentimente şi să mă gândesc foarte serios la planuri de viitor, la ce anume vrea Dumnezeu de la mine, dacă sunt pregătită să primesc răspunsul la întrebarea: "Ce să fac, Doamne?". A fost o zi cu adevărat plină de har” Sabina Mîrţ

na]ional

„Aşa cum majoritatea celor ce au participat la această zi de reculegere au încheiat spunând ca a fost cu adevărat o zi în care ne-am încărcat bateriile şi ne-am apropiat mai mult de Dumnezeu, la fel am simţit şi eu. Nu numai că am conştientizat cât de important este să-i acordăm timp lui Dumnezeu dar, de asemenea, am reuşit să interiorizăm această perioadă importantă a Postului Mare care, deşi trecută pe jumătate, ne-a motivat în a lua decizia de a o trăi mai intens. După exemplul convertirii Sfântului Apostol Paul pe drumul spre Damasc, ne-am analizat drumul pe care îl urmăm sau pe care îl vom urma căutând soluţii pentru a îndrepta răul din viaţa noastră. A fost într-adevăr o zi frumoasă în ciuda vremii mohorâte de afară, o zi în care cu toţii ne-am întors mai bogaţi şi mai împăcaţi cu sine şi cu Dumnezeu!” Emanuela Dumea

5


povestea

LUPI{ORI

EPISODUL 6

PRIMA ~NTÂLNIRE CU MAIMU}ELE (II)

Ultima dată îl lăsasem pe Yupi confuz, pe timp de ceaţă, afară din grotă, deşi mama lui îl avertizase că este periculos din cauza maimuţelor înşelătoare cărora le place să ducă la disperare pe oricine surprind afară pe un timp ca acesta ... - Cine e acolo? spuse cu glas serios lupişorul. Din nou, nimeni nu-i răspunse. Îşi continuă drumul înapoi spre grotă, dar prin faţa lui trecu rapid o siluetă albă. Sigur de data aceasta că nu este singur, scoase iarăşi sunetul de pericol, sperând ca măcar acum să fie auzit. Nu avu mult timp să viseze la o salvare miraculoasă din partea părinţilor, că o maimuţă albă şi apăru lângă el... - Bună, micuţule! Ce e cu tine afară pe o vreme aşa urâtă? 6

- Stai deoparte, maimuţă !! Ştiu ce-ţi poate pielea! - O, cum aşa? Dar ce rău aş putea eu face unui lupişor aşa curajos ca tine?

- Ştiu ce le faceţi celor care ies pe timp de ceaţă... - Uite, Yupi, nu o să neg că ceea ce ai auzit nu este adevărat. Dar noi, maimuţele şi lupii, avem un acord încheiat de când ne-au ajutat să ne apărăm teritoriul de celelalte triburi de maimuţe. - Mami nu mi-a spus despre asta. - Desigur că nu ţi-a spus. Un lupişor aşa tânăr nu poate auzi despre legendara luptă dintre triburile străvechi ale maimuţelor. Nici cei mai bătrâni din neamul meu nu ştiu într-adevăr ce s-a întâmplat. Multe enigme învăluie adevărul. Dar eu ştiu cum a fost totul. - Mie îmi plac enigmele. Iar mama mereu spune că sunt prea mic pentru a face sau a afla www.infoscout.ro


LUPI{ORI

maimuţei. Acolo tot clanul se puse pe cântat şi dansat, iar când ajunseră şi prietenii lupişorului, toţi erau în sărbătoare, Yupi dansând la unison cu răpitorii.

multe lucruri. Spune mereu că trebuie să mai cresc. Dar eu ştiu că sunt pregătit să aflu despre lupta legendară. - Eu nu cred că eşti prea mic pentru nimic. Pot să îţi povestesc cum a fost în drum spre casă.

Pentru a nu-l pune în pericol pe lupişor, Baloo se amestecă printre ele deghizat în maimuţă, luând parte la

- DA! DA! DA! răspunse Yupi, fără să ştie că fusese victima unei capcane în care căzuse prea uşor. dans...

- Să vedem… Demuuult demuuult trăia o maimuţă… Astfel îşi începu maimuţa povestea de adormit copiii în timp ce îl ducea pe micuţ acasă la ea, nu la grota lupilor, aşa cum îl făcuse să creadă. Între timp, la grota părinţilor lui Yupi, absenţa lui a fost remarcată, iar strigătul de ajutor auzit. Fără să piardă o clipă, toată haita se adună în timp record, mobilizându-se în căutarea celui mai mic dintre ei. Acestora li se alăturară şi Bagherra şi Baloo. Fără nicio ezitare, toţi plecară în

www.infoscout.ro

povestea

pădure căutând fiecare colţişor de junglă, până când singurul teritoriu necercetat rămase casa maimuţelor. Să ne întoarcem la Yupi... Maimuţa îl dusese deja prea departe când realiză că nu se îndreaptă spre casa lui. Însă, ca să nu se pună singur în pericol, se lăsă dus de nas până la casa

Tot dansând şi dând din fund şi cântând, deghizarea ursului dispăru văzând cu ochii. În acel moment, Baloo îl înşfăcă pe micuţ şi o zbughi de acolo. Într-un suflet cu toţii se găsiră înapoi la grotă, neştiind că maimuţa nu avusese nicio intenţie rea cu Yupi. Doar că nu cunoştea drumul spre casa lupişorului şi se decisese să îl ducă la ea acasă până când ceaţa ar fi dispărut, ştiind că toţi l-ar fi căutat şi totul ar fi revenit la normal în curând. Claudia Naiba

7


abilit\]i

TEMERARI

PRIN P|DURE, ÎN C|UTARE DE… MÂNCARE

CIUPERCILE Se zice că după ploaie apar şi ciupercile. Pentru un cercetaş înfometat e un motiv serios de bucurie. Atenţie, însă! Nu toate ciupercile sunt comestibile. Unde una poate umple un stomac gol, alta poate să-i facă mari necazuri. Forma ciupercilor (talie, aspect) este un caracter ce se referă mai mult la aparatul fructifer. Acesta prezintă o formă proprie pentru fiecare specie de ciupercă. Aparatul fructifer poate avea forme diferite: de sferă, de ou,

Hribul Recunoaşterea ciupercilor este cea mai dificilă operaţie şi din această cauză, recunoaşterea sigură se face numai ţinând seama în primul rând de caracterele botanice şi anume forma aparatului fructifer şi a părţilor componente: talie, aspect, pălărie, picior, suprafaţa pălăriei, lamele sau tuburi etc., luate în complexitatea lor şi nu după celelalte caractere, care pot duce la confuzii cu urmări grave.

8

de clopot etc.

CIUPERCI COMESTIBILE Hribul: Pălăria este de culoare castanie-brună, bombată, sferică la început, apoi devine întinsă. Piciorul e umflat la bază, are culoare brun deschis, ornamentat cu o reţea sub pălărie. Carnea este albă, tare, cu gust şi miros plăcut. Îşi are habitatul pe

suprafeţe dominate de arbori de stejar, pin, molid, castan, mesteacăn, fag şi brad. Dă roade din vară până toamna, după ploi abundente. Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări aproximativ 1 kg. Cei mai apreciaţi sunt hribii tineri, deoarece hribii mai mari adăpostesc adesea larve de muşte verzi şi devin slinoşi, moi şi mai puţin gustoşi pe măsură ce îmbătrânesc. Se recomandă însă să nu se recolteze exemplare prea tinere, pentru a nu fi confundate cu alte specii necomestibile sau mai puţin apreciate. Caracteristicile generale care ajută la evitarea recoltării de specii otrăvitoare sunt: o culoare roşie la marginea porilor, schimbarea culorii cărnii atunci când intră în contact cu aerul sau când este lovită şi un gust acru, piperat. Are mai multe denumiri româneşti: hrib, mânătarcă, burete (regional), copită, mitarcă, pitarcă sau pitoancă. Chitarca: Pălăria are culoare portocalie sau brun-roşiatică, este sferică, hemisferică, apoi întinsă, foarte cărnoasă, puţin vâscoasă pe timp umed. Carnea este albă dar devine cenuşiu roşiatică, albastru - verzuie sau

Chitarca

www.infoscout.ro


TEMERARI negricioasă în contact cu aerul; are gust şi miros plăcut. Creşte izolat sau în grupuri, în păduri de foioase, mai ales pe unde cresc sălcii, plopi şi mesteceni, în luminişuri, vara şi toamna. Bureţii galbeni (gălbiori): Pălăria, 3-10 cm, cărnoasă, compactă şi tare, la început este convexă, apoi uşor adâncită şi, la maturitate deplină, ca o pâlnie mult adâncită, cu suprafaţa destul de neregulată (cu mici cocoaşe) şi marginea ondulată. Piciorul, 3-8 cm, este foarte robust, tare, neted, în formă de trunchi de con răsturnat. Suprafaţa himenială (de sub pălărie) este formată din pseudolame ca nişte cute, relativ şerpuite, ramificate şi decurente pe o porţiune lungă din picior.

Gălbiorii Carnea este compactă, fibroasă, cu miros de fructe şi gust dulceag, care uneori poate da senzaţie de amar în gură. Coloritul pălăriei variază de la galben deschis la galben-auriu şi câteodată la portocaliu. Piciorul şi pseudolamele au aceleaşi variaţii coloristice ca pălăria, în secţiune, carnea este galbenă la margine şi albicioasă în mijloc. Este una dintre ciupercile mult apreciate şi rareori e atacată de dăunători. Gălbiorii cresc în grupuri, prin păduri umbroase şi umede de răşinoase şi de foioase (mesteacăn, fag), de la sfârşitul primăverii şi până toamna. www.infoscout.ro

Zbârciogul

abilit\]i

Ciuperca de câmp: Pălăria, 520 cm, este, la început, ovoidală şi apoi convexă sau uşor aplatizată, câteodată cu gurgui foarte larg, alb-lucioasă cu reflexe mătăsoase, foarte cărnoasă, uneori cu marginea fisurată. Piciorul, 6-15 cm, este robust, cilindric şi cu un bulb abia vizibil la bază, purtând urme de volvă şi cu inel lat, striat longitudinal. Lamele sunt foarte înalte, dese, cu lamele, relativ rotunjite şi libere. Carnea este foarte compactă, fragedă şi cu miros inconfundabil de anason. Gustul nu este prea puternic. Coloritul pălăriei este alb, dar la cea mai mică atingere capătă rapid o culoare aprinsă galbenă ca lămâia şi câteodată roşiatică. Lamele sunt la început albe, apoi gri-roz şi la maturitate, devin sepia. Piciorul este, iniţial, plin şi apoi parţial gol în interior. Carnea este albă, cu tendinţa de a se îngălbeni sau de a se înroşi pe măsură ce îmbătrâneşte. Creşte pe pajişti, luminişuri şi în pădurile însorite de foioase şi de conifere, de vara până toamna. Poate fi confundată cu unele specii de Amanitae, otrăvitoare, care, totuşi, au lamele întotdeauna albe

Zbârciogul: Pălăria (4 -7 cm), complet goală în interior şi destul de fragilă, are formă globuloasă, cu suprafaţa acoperită de numeroase alveole cu conturul neregulat şi şerpuit care îi dă aspectul unui burete. Piciorul (4-8 cm), relativ bont şi îngroşat la bază, este flocos în partea de sus şi cu şanţuri longitudinale la partea inferioară. Piciorul şi pălăria sunt goale în interior şi comunică între ele. Carnea este de consistenţă redusă, albă, cu miros dulceag şi gust plăcut. Coloritul de bază al alveolelor de pe pălărie este ocru sau măsliniu, iar nervurile despărţitoare sunt gălbui. Piciorul este, la început, alb, apoi gălbui. Creşte în pădurile foarte rare de foioase, pe sol nisipos, în special pe sub ulmi şi frasini, câteodată pe lângă potecile de la ţară sau prin vii. De la şes la deal. Primăvara. Se deosebeşte de ceilalţi zbârciogi Ciuperca prin forma de câmp pălăriei.

9


abilit\]i

TEMERARI CIUPERCI NECOMESTIBILE

Champinion şi o volvă vizibilă la baza piciorului. Este bună de consumat şi crudă; se pretează la a fi uscată. Ciuperca de bălegar (sau champinion): Pălăria este la început globuloasă, apoi convexă şi, în final, complet plată, destul de cărnoasă şi compactă, cu marginea membranoasă şi cu puf, uşor striată şi cu solzi mici, maronii. Piciorul este bont şi cărnos, cilindric, uşor bulbos, câteodată gol în interior, cu inel membranos care se detaşează repede. Lamele sunt foarte înalte şi subţiri. Carnea este albă, foarte consistentă, cu miros şi gust bine definite. Coloritul pălăriei variază de la alb-murdar (tipic pentru ciupercile cultivate) la brun-deschis. Lamele sunt, la început, roz, apoi brune ca scorţişoara şi, la maturitate, sepia. Când este tăiată, carnea capătă nuanţe roz. Creşte pe terenuri fertilizate cu îngrăşăminte naturale, grădini, parcuri, pe lângă poteci, pe păşuni. Se întâlneşte de la câmpie la muntele de altitudine medie, de primăvara până toamna. Ghebele (opintici): Pălăria, 415 cm, destul de consistentă, 10

este, la început, emisferică, apoi din ce în ce mai plată, iar la sfârşitul maturizării chiar adâncită. Cuticula este netedă, lucioasă pe vreme umedă şi mată pe timp uscat, acoperită de numeroşi solzi maronii, ascuţiţi şi curbaţi, mult mai deşi în centrul pălăriei şi mai rari către margine, care de cele mai multe ori este netedă şi cu striaţii vizibile. La exemplarele mature solzii pot lipsi în totalitate. Piciorul, 5-20 cm, este cilindric, alungit, cu baza uneori accentuat bulboasă, deseori curbat în jos şi cu aspect pufos. Are o consistenţă foarte dură şi

Ghebele elastică. Inelul, cărnos şi mare, la exemplarele tinere se uneşte cu pălăria formând un fel de cortină.

Buretele pestriţ: Pălăria, 8-20 cm, este, la început, emisferică, apoi convexă şi, în final, mult lăţită şi câteodată scobită în centru, de obicei de culoare roşusângeriu. Cuticula este lucioasă, lipicioasă şi acoperită relativ din abundenţă de negi albi, care sunt resturi de volvă pe care ploaia uneori le desprinde. Piciorul, 10-25 cm, este cilindric, bulbos la bază, alb şi vâscos, cu volvă delicată şi deseori transformată în negi. Inelul, este foarte lat, lăbărţat, membranos, alburiu şi

Buretele pestriţ uneori striat. Lamele sunt albe, foarte dese şi cu multe lamele. Pălăria, de un roşu aprins, este foarte rar portocaliu-închis. Lamele pot avea de multe ori nuanţe galbene ca lămâia. Piciorul este, iniţial, plin, apoi gol pe dinăuntru. Creşte în pădurile de foioase şi de conifere, într-o simbioză complexă, de la câmpie până la limita superioară (alpină) de vegetaţie arboricolă, de vara până toamna. Semnele intoxicaţiei la buretele pestriţ apar după câteva ore şi se manifestă prin greaţă, ameţeală, pierderea cunoştiinţei, un fel de beţie, uneori cu delir furios. Buretele viperei: Pălăria, 5-15 cm, este, la început, convexă, apoi se lăţeşte şi se aplatizează, de obicei măslinie, cu cuticula lipicioasă uşor dungată radial cu www.infoscout.ro


TEMERARI

Buretele viperei o nuanţă mai închisă. Lamele sunt inegale, foarte dese, albe, cu uşoare reflexe verzui. Carnea este albă, densă şi fibroasă, aproape inodoră şi cu un gust acidulat. Coloritul pălăriei variază în foarte multe nuanţe de verde, dar, câteodată, este şi cafenie sau complet albă, fără striaţii caracteristice, într-o nuanţă mai închisă. Este o specie tipic silvicolă, întâlnită cel mai des în pădurile de castani sau de aluni. Simptomele intoxicaţiei la această ciupercă apar târziu (după 10-12 ore). Buretele primăvăratic: Pălăria, 5-15 cm, la început emisferică, apoi convexă şi, în final, aproape plată, este netedă, albă, cu nuanţe crem şi cu marginea sinuoasă. Piciorul, 5-12 cm, este alb, câteodată parcă brumat, puţin îngroşat la bază şi are o volvă membranoasă vizibilă

Buretele primăvăratic www.infoscout.ro

care îl înfăşoară, inelul alb atârnă liber. Lamele sunt foarte strânse una lângă alta, albe, intercalate cu foarte numeroase lamele. Carnea este albă, compactă, fără miros şi cu un gust destul de neplăcut. Foarte redusă. Creşte în pădurile de foioase, în special pe soluri calcaroase. Buretele panterei: Pălăria, 6-10 cm, este destul de compactă şi tare, la început emisferică, apoi convexă şi la maturitate complet deschisă, cu marginea foarte

Buretele panterei vizibil striată şi, deseori, având resturi din cortină. Suprafaţa sa netedă şi destul de lucioasă este acoperită de numeroşi solzişori albi ieşiţi în relief care, de obicei, cad repede lăsând deseori cuticula complet goală. Piciorul, 6-12 cm, este cilindric, puţin subţiat în partea superioară şi cu baza bulboasă acoperită de o volvă fragmentată în două sau trei fâşii concentrice. Inelul, situat câteodată foarte jos, este subţire, fragil, uşor striat şi dispare repede. Lamele sunt dese, înalte şi separate de picior. Carnea, întotdeauna albă, este moale şi apoasă, aproape inodoră şi cu gust dulceag. Coloritul pălăriei variază de la brun-deschis la ocru-măsliniu sau cenuşiu. Suprafaţa piciorului are uneori aspect lânos. Este întâlnită foarte frecvent atât în pădurile de foioase cât şi în cele de conifere, la câmpie şi la munte de vara până toamna. Este foarte toxică.

abilit\]i

Hrib ţigănesc, buretele dracului: Pălăria, 8-25 cm, destul de largă, groasă şi compactă, este, la început, emisferică, apoi convexă, şi, la maturitate deplină, aplatizată, cu marginea ondulată larg. Cuticula este catifelată fin şi foarte uscată. Porii sunt mici şi rotunzi. Tuburile sunt subţiri şi lungi, dar în apropierea piciorului se rotunjesc. Piciorul, 612 cm, este foarte scurt şi bont la bază, cărnos, tare, ovoidal sau în formă de pară şi acoperit cu o reţea deasă cu ochiuri poligonale, în contrast puternic cu culoarea de bază. Carnea este moale şi uneori spongioasă; culoarea este alb-gri, cu mirosul respingător şi gustul dulceag. Coloritul pălăriei este destul de variabil şi se poate schimba de la gri-albicios, la gri-plumburiu, la gălbui şi la măsliniu, foarte des fiind vizibile şi pete mari galben-roz sau verzui, în partea superioară, piciorul este galben, la mijloc este roşu, iar la bază este galben-brun. Frecat cu degetele, capătă rapid nuanţe albăstrui. Carnea, albicioasă, când este tăiată, capătă o culoare albăstruie

Hrib ţigănesc care, însă, dispare după puţin timp. Creşte în pădurile de foioase, în special de fag, la deal şi la munte. Din primăvară până în toamnă. Consumată în stare crudă provoacă vomă continuă, iar fiartă dă tulburări gastrointestinale serioase. lucian.nedelut@infoscout.ro 11


activit\]i

TEMERARI

Povestire sau…?!? Nimic din ce este scris nu este inspirat din fapte reale. Toată povestea este o faptă reală!

La început de trepte. Pe la treapta 41, cred…

Povestire... Ce semnificaţie are acest cuvânt pentru fiecare? Să lăsăm la o parte definiţiile plastice din DEX. Fiecare percepe cuvântul într-un alt mod. Eu, de exemplu, aş putea face o analogie şi aş compara povestirea cu o pungă de pufuleţi. Deci, pentru următoarele secunde: povestire = pungă de pufuleţi. De ce?... De ce nu? Tuturor ne place să povestim ce-am făcut, ce-am păţit, nu ştiu unde, nu ştiu când. Şi lucrurile stau cam aşa: când începi povestirea (punga de pufuleţi) e foarte greu să te opreşti; suntem mulţi pe lumea asta şi mereu e 12

cineva căruia îi plac pufuleţii (povestirile) şi desigur că împarţi pufuleţii (povestirea) cu acea persoană, şi pe deasupra, practic, nu te costă mai nimic (câteva minute/maxim 50 bani); când mănânci pufuleţi, sigur mai dai şi pe jos (când povesteşti, e la fel: mereu omiţi câte ceva). Deci, cum poate afla cineva întreaga poveste? Trebuie să auzi mai multe versiuni. Dar asta durează mult. Dar dacă povestitorii s-ar completa unul pe altul? Astfel, fiecare poate spune câte o parte, într-un mod organizat şi fără ca ideile să se repete. www.infoscout.ro


ar dacă E.P. :)) pus ” r fi s im!!! Ce-a ă murii “O s

TEMERARI

fi fo ci? st ai

nală…)! Ne-am întâlnit la castan unde ne-am îmbarcat în două Volkswagen-uri, într-unul intrând temerarii şi-ntr-unul exploratorii. T.I.: În această ieşire temerarii au fost însoţiţi şi de exploratorii din centru. E.P.: După cazare, un joc de cunoaştere, împărţirea pe patrule şi atribuirea responsabilităţilor, temerarii au fost luaţi din plin cu marele joc.

În continuare aveţi posibilitatea de a citi un prototip de povestire „curcubeu“, în care câţiva temerari (dar şi alţi co-povestitori) relatează, fiecare din punctul lui de vedere, evenimentele dintr-o ieşire de 2 zile (5-6 februarie) la Slănic Moldova. Lecturare plăcută!

H.P.: Marele joc consta în a merge prin oraş şi a scrie pe o foaie 10 provocări şi de găsit 10 obiective. Acestea să fie descrise prin indicii, urmând a fi rezolvate de altă patrulă a doua zi. După prânz, o surpriză fenomenală ne-a distrat pe unii, dar pe alţii i-a lăsat în pagubă cu câteva şerveţele: era frişca pusă pe unele clanţe de la uşi. Alin, Patriciu şi Adi au început căutările în camera principalilor suspecţi, cea locuită de Paul, Iustin şi Victor. Camera era plină. Din moment ce 21 de persoane anchetau acolo, fiecare saltea a fost controlată, fiecare colţ a fost căutat, ba până şi în

activit\]i

gunoi… Uimitor, dar nu s-a găsit nimic! E.P.: Tot după prânz, mai exact după mica “anchetă”, cum o numesc unii, cele 3 patrule de temerari au avut de dezbătut nişte teme ce chiar i-au facut pe unii să nu se mai oprească din a dezvolta argumente, fie că erau pro sau contra, fie că arbitrau. P.D.: După o pauză scurtă, ne-am hotărât (era în program) să mergem către cele 300 de trepte. La baza acestora toţi credeam că le vom urca fără să depunem un efort prea mare dar, pe drum, majoritatea s-a înşelat. Urcând vreme de vreo 40 de minute, mulţi au obosit, alţii s-au încălzit şi şi-au luat gecile în mână, însă au continuat să urce fără să se dea bătuţi. L.D.: După primul rând de trepte aveam impresia că urcasem de 3 ori scara unui bloc de 10 etaje. Foamea începea să ne lovească stomacurile, chiar dacă nu trecuse mult de când abia mâncasem. Nepregătiţi pentru un traseu zdravăn, popasurile au fost multe la număr, o mare parte din

La rezolvat de provocări prin oraş

Povestitori: Hazi Paul | Emi (explorator) | Laioş Dana | Ştefania (explorator) | Toma Iustin | Pitica Dragoş | Miclăuş Camelia | Dămoc Anton (Toni) | Andreea (Kyky) (explorator) | Enăşel Patriciu (lider temerari, cu detalii/completări) H.P.: Super ideea de a merge la Slănic (o experienţă fenomewww.infoscout.ro

13


activit\]i

TEMERARI

Pauză de poze noi rămânând în urmă. În jurul orei 18.30 am terminat nesfârşitele scări, întâlnindu-ne cu toţii sus, după care a urmat să facem câteva poze.

Mergând pe drumul arătat de semnele marcate pe copaci, am ajuns în apropierea râului, unde am observat că o parte din grup a rămas în urmă şi s-a rătăcit.

P.D.: Într-un sfârşit am ajuns la un nivel mai drept, unde nu trebuia să mai urcăm şi am luat o pauză în care cei mai mulţi s-au odihnit, alţii au început să facă poze; iar după toate acestea am luat-o iar la pas.

L.D.: Rămânând iarăşi în urmă, o parte din noi am încercat să îi ajungem pe ceilalţi, dar... de unde!?! În negrul nopţii, ceilalţi s-au adâncit, îngreunându-ne situaţia. Ne-am oprit, am încercat să căutăm urmele şi direcţia lor. Nu ne gândeam la faptul că ne pierdusem, că doar eram în spatele lor cu 5 minute, dar totuşi nu-i zăream. Ne învârtim prin zonă... Nimic! Nu ştiam pe unde să o luam. Într-un final hotărâm toţi să o luăm spre dreapta. Ajunşi prin mocirlă, ne dăm seama că nu avem pe unde coborî şi ne întoarcem. Încercăm să ascultăm susurul apei şi plecăm spre zgomotul puternic. Coborâm ce coborâm... La un moment dat, ajunşi într-o mlaştină, plini de nămol până la genunchi, cu dureri de picioare şi cu stoma-

T.I.: Era cam ora 5.45, aproape se întunecase, şi noi plecam pe cealaltă parte a muntelui pentru a avea o aventură, dar această mică aventură s-a transformat într-o mare aventură pentru unii. H.P.: Am început să coborâm, cu vreo 5 lanterne… Încetul cu încetul începusem să ne separăm (pe o rază de 200 de metri). P.D.: Seara se lăsase asupra noastră, iar noi am continuat să mergem la lumina lanternelor.

14

cul gol, mergeam de-a lungul unui fir de apă, crezând că acesta ne va fi scăparea şi o să ieşim pe lângă apa pe care trebuia să o traversăm. Încercăm să ne orientăm spre nord cu ajutorul busolei, dar fără hartă nu rezolvăm mai nimic, aşa că am continuat cu trânte, crengi peste faţă şi buşteni care trebuiau ocoliţi. Nu ne mai păsa de nimic în acel moment, am fi vrut să mergem în genunchi, numai să ieşim mai repede din pădure. P.D.: După o privire aruncată zadarnic în pădure în căutarea celorlalţi, noi am trecut râul pe un poduleţ şi am continuat să mergem spre parohie în timp ce doi lideri au rămas să-i caute pe ceilalţi. L.D.: Semnalul (la telefon) apare pentru câteva minute, încercăm să îi sunăm pe ceilalţi care deja ajunseseră la parohie şi să încercăm să aflăm cum au luat-o de la despărţirea noastră. www.infoscout.ro


TEMERARI Nu prea aflăm nimic interesant care să ne ajute, decât că Adi şi Alin au pornit să ne caute. Noi fiind siguri că o să ieşim fără ajutorul lor, încercăm să le explicăm să nu mai vină, dar prea târziu. H.P.: Ajungând la parohie, am intrat în camere şi am observat că nu avem cheia de la camera unde era mâncarea… Incredibil! A rămas cheia la lideri…Era ora 20-21 şi nu mâncasem de la ora 13 şi ceva. L.D.: Dupa încă ceva timp de mers (cred că se facuse vreo 21 şi ceva ceasul), începusem să gândim negativ, că nu o să ne găsească nimeni, dar ne-am îndoit; Alin şi Adi ne-au găsit. E.P.: Se vedeau lumini de la 2 lanterne undeva sus, printre copaci. EMI: Şi dacă nu-s ei? ŞT: Dacă-s nişte ciudaţi care umblă prin pădure?

După ce am trecut printre copacii şi brazii înalţi, am ajuns într-o poieniţă; de acolo foarte repede trebuia să trecem o apă pe un pod nu prea stabil, dar am reuşit. E.P.: Ajunşi aproape de râu, ni s-a arătat locul unde câţiva temerari din grupul din faţă s-au apucat să facă focul, fără a fi puşi de cineva. Era frig, întuneric şi s-au gândit ca poate focul ne va ghida cumva spre restul grupului. Ne-au facut mândri de ei :D. Deşi metoda neconvenţională s-ar putea să-i fi deranjat pe părinţi (au curăţat locul de zăpadă şi au făcut tot ce învaţaseră cu o săptămână în urmă la Trebeş când am răspuns provocării din InfoScout, însă, în lipsa de iască, un temerar a scos briceagul, şi-a tăiat captuşeala de la geacă şi scotea vatelina pentru foc…).

activit\]i

L.D.: Contează că eram toţii şi că era un drum normal, dar nici pe ăla nu ne mai ţineau picioarele. Am mers ca într-o plimbare, încet… ca nişte oameni în vârstă, iesiţi la pensie. Se poate spune că eram rupţi, morţi, dar vii în acelaşi timp. Aveam mai puţin de 20 de minute de mers, dar ni s-a părut o veşnicie. D.A.: Din anumite probleme cu piciorul stâng Toni, de la prea mult mers, nu mai putea apăsa pe gleznă. Aşa că au intervenit Patriciu cu Dana şi l-au ajutat încet până în parc. L.D.: Ajunşi pe la 22.30 la cabana unde stăteam, încă un rând de scări până la etajul 3 unde am fost întâmpinaţi cu întrebări prosteşti pentru noi. Celorlalţi li se părea amuzant, dar nouă nu. Ajunşi în camere toţi ne-am luat pernele în braţe măcar pentru câteva minute bune.

Rătăciţi şi cu o creangă drept trepied

E.P.: Şi cum poţi să-ţi dai seama cine-i? Doar dacă întrebi ceva la care sigur îţi răspunde corespunzător: ŞIIIIIIIIII FAAAAAAAAAA ŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞIIIIIIIIIIIII ?!?!?!?!??! Şi ecoul cu răspunsul era pe măsură: n-a fost un răspuns sec, gen “Bine” sau “Ce?”, ci s-au auzit 2 voci diferite într-un ecou întrerupt: ”…FAAAAA…..” şi “…AAA...”. Acum sigur erau ei. L.D.: Eram fericiţi într-un fel, nu ne venea a crede că ne-am pierdut, dar mai ales că ne-au găsit. Am continuat să mergem până la ei, era o distanţă destul de mare, dar ştiam că e drumul bun. www.infoscout.ro

15


activit\]i

TEMERARI

Instincte de cercetaş: sacrificiul textil :))

H.P.: Pe la ora 00:00 era gata şi cina - micul dejun (nu ştiu cum să-l numesc). Meniul: legume mexicane : ))... Au fost bune... E.P.: După, a urmat un program distractiv cu cântece la chitară şi de toate. H.P.: La 8 jumate, toţi cerce taşii în picioare. Am mers la micul dejun: pate, gem, brânză topită, ceai, pâine =)) Apoi au început iar activi tăţile. Temerarii într-o cameră, exploratorii în alta. Noi, temerarii, a trebuit să terminăm marele joc. Toate echipele erau supravegheate: una de Patriciu, una de Alin şi una de Boris, pentru a avea dovada că au rezolvat provocările; a trebuit să şi filmeze. Unii au formulat provocările uitându-se doar la hartă.....:)).. Ciudat...

16

E.P.: După toate acestea au început pregătirile pentru prânz. T.I.: Meniul: ciorbă de legume , paste bologneze şi compot de ananas ca desert. A.K.: Au facut Burtă de Aur (=Alin; “funcţie” primită în urma acestei ieşiri) şi Adi o ciorbă şi nişte pasteee…. Mmm…:> E.P.: Apoi a urmat un timp liber în care ori şi-au facut bagajul, ori s-au plimbat prin oraş, şi-au luat suveniruri etc. T.I.: Pe la ora patru Adi şi-a scos iar chitara şi a început să cânte până când au venit microbuzele la ora cinci. E.P.: !!!Şi, pentru cei care nu au avut răbdare să citească toată această minunată poveste împletită şi au trecut

superficial cu ochii peste rânduri, iată un mic şi cuprinzător rezumat: C.M.: Partea mea preferată din această ieşire la Slănic (de fapt, au fost mai multe părţi dar... în fine) a fost când am urcat cele 300 de trepte care s-au dovedit de fapt a fi 325, când am ajuns în vârful muntelui, aerul curat, şedinta foto făcută acolo sus, coborârea noastră de pe munte şi apusul de soare care se vedea în timp ce ne îndreptam spre trepte... A fost super această ieşire! Sfârşit… * Pentru a afla mai multe despre aceşti temerari, dar şi pentru a viziona poze din această ieşire, vă stă la dispoziţie site-ul: http://temeraribacau.weebly.com . Vă mulţumim! Enăşel Patriciu www.infoscout.ro


TEMERARI

interna]ional

Episodul 2 Express EURself (Aventura creativităţii) Al doilea tip de proiect Lands of Adventure este Express EURself, care constă în libertatea de exprimare, prin toate modalităţile posibile. Acest proiect are două aspecte :

de poze, picturi murale, pictură pe sticlă şi multe alte idei ingenioase, pe tema aleasă. Trebuie doar să vă folosiţi imaginaţia şi proiectul este pe jumătate gata.

1. Despre ce? (Tema) Despre absolut orice! Nu există îngrădiri în ceea ce priveşte subiectul proiectului LoA. Poate fi despre activităţile voastre, despre ceva specific patrulei, despre o experienţă trăită, lupta dintre bine şi rău, comunitatea locală, prietenie la nivel modial, ecologie sau orice altă temă care vă vine în minte. CEEA CE CONTEAZA ESTE... 2. Cum ? www.infoscout.ro

Tot ceea ce este relevant în acest tip de proiect este folosirea creativităţii în modalitatea de prezentare a ideii, profitând de asemenea, la maxim, de tehnologia modernă şi orice tip de talent. Se pot realiza, de exemplu, filmuleţe, poezii, cântece, mozaicuri

Pentru informaţii, înscrieri şi Ghidul Liderului LoA , scrieţi-ne la adresa diana.slabu@scout.ro sau consultaţi secţiunea Files a listei de discuţii lideritemerari@yahoogroups.com

17


interna]ional

TEMERARI

LoA Day 28 Feb- 1 Mar 2009 În fiecare an, există un weekend în care patrule de temerari din întreaga Europă concurează unii împotriva celorlalţi şi îndeplinesc 3 provocări surpriză, pe durata unui week-end !

Acestea fiind spuse, suntem mândri să anunţăm că patrula Polar Bears din C.L. Deva a obţinut locul 7 în cadrul evenimentului european, ei fiind la cea de-a doua participare. Sunt, de asemenea, participanţi în cadrul secţiunii Europe at EUR Door a programului Lands of Adventure. Patrula este formată din : • Maia Mureşan

• Irina Georgescu • Luca Ardeu • Raluca Stoian • Diana Negruţiu • Theodor Vulcan • Andrian Căsălean • Andreea Hagea Cu suportul liderei lor, Alexandra Huh. Felicitări şi tot aşa şi pe mai departe !!! Diana Slabu Ambasador Lands of Adventure în România

Anul acesta, peste 75 de patrule din 9 ţări europene s-au străduit să recupereze steagul WOSM furat de către un personaj misterios, îndeplinind pe rând cele 3 cerinţe ale acestuia, după care au ales, fiecare, prin vot, cele mai bune 9 patrule de temerari din Europa !! http://loaday.landsofadventure.eu

18

www.infoscout.ro


FINAN}|RI • Descriere program Prevederea 2% este un mecanism de transparenţă fiscală prin intermediul căruia contribuabilii - persoane fizice pot să direcţioneze 2% din impozitul pe veniturile obţinute în anul 2008 către o entitate non-profit (organizaţie non-guvernamentală, Asociaţie sau Fundaţie). • Cine poate beneficia de aceste fonduri? De aceste fonduri pot beneficia: asociaţiile profesionale şi de afaceri (precum cele ale medicilor, dascălilor, jurnaliştilor, managerilor etc.), asociaţiile şi fundaţiile culturale, de artă şi de recreere, cele de cooperare internaţională, de dezvoltare economică şi socială, de drepturi civile şi cetăţeneşti, de învăţământ, educaţie şi cercetare, de protecţie a mediului, de sănătate, cele din domeniul media, servicii sociale sau care aparţin diverselor culte religioase active în România precum şi unităţi de cult. • Condiţii de finanţare Contribuabilii persoane fizice pot direcţiona în fiecare an 2% din impozitul pe venit, către o entitate non-profit (organizaţie non-guvernamentală, Asociaţie sau Fundaţie), potrivit unei prevederi inclusă în Codul Fiscal. Procedura este enunţată în art. 57/4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi este detaliată în Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 185/15.02.2007.

na]ional

Se completează Declaratia 200, "Declaraţie specială privind veniturile realizate" (ar trebui să o primeşti acasă; dacă nu s-a întâmplat, descarcă de pe site - PDF-ul). Pe lângă completarea conform obligaţiilor legale ce îţi revin, completează capitolul III, "DESTINAŢIA SUMEI REPREZENTÂND 2% DIN IMPOZITUL PE VENITUL ANUAL DATORAT", punctul 2, "Sponsorizare entitate non-profit" cu datele asociaţiei de mai sus). La menţiunea "Suma" nu este necesară completarea, calculul va fi făcut automat de Administraţia Financiară. • Data limită de depunere a cererilor de finanţare 30 mai 2009. • Alte instrumente Doilasuta.ro - http://doilasuta.ro DonaţiiOnline.ro - http://www.donatiionline.ro/ Arată aceste informaţii prietenilor şi cunoştinţelor tale care anul trecut au avut venituri din salarii sau alte surse (cedarea folosinţei bunurilor, activităţi independente)!!!!!!!!!!!! Andreea Blaj

• Procedura de trimitere a proiectului Dacă eşti salariat şi doreşti să foloseşti această oportunitate şi ai ales un anumit beneficiar trebuie să cauţi următoarele date de identificare: Nume entitate non-profit: Contul bancar: ………...……………………. Contul este deschis la ………………………. Codul fiscal este: ………. Etape: I. Dacă anul trecut ai avut venituri DE LA UN SINGUR LOC DE MUNCĂ - salariu: Se completează Cererea 230, "Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual" pe care o descarci de pe site-ul Ministerului Finanţelor (PDF-ul). La capitolul B, se utilizează datele Asociaţiei de mai sus. La menţiunea “Suma” nu este necesară completarea, organul fiscal va calcula şi vira suma admisă, conform legii. II. Dacă anul trecut ai avut venituri DIN MAI MULTE SURSE: www.infoscout.ro

19


na]ional

NOI

Vorbind cu dna. Elena Popescu

Interviu cu un p\rinte

Mama, sora şi bunica Adrianei Astăzi vom sta de vorba cu dna. Elena Popescu, mama Adrianei Popescu, membră a consiliului director ONCR. InfoScout: Când şi cum a început cercetăşia pentru Adriana? D-na Elena Popescu: Întrucât toate vacanţele şi le petrecea la bunici într-o frumoasă zonă de munte, aici în Bucureşti nu şi-a format o „gaşcă” pentru activităţi extraşcolare, fapt pentru care ne-am gândit că cel mai sigur loc pentru un copil ar fi într-un mediu organizat, ce-i permite să se desfăşoare în voie, să relaţioneze cu ceilalţi. Ne-am 20

interesat despre cercetaşi şi, în urma informaţiilor obţinute, am considerat că aici ar putea învăţa multe lucruri ce îi vor folosi în viitor. Era în clasa a IX-a. IS: A schimbat-o în vreun fel cercetăşia pe Adriana? E.P.: Cercetăşia a reuşit să scoată la iveală calităţi pe care Adriana le avea, dar pe care nu şi le expunea pentru că spaţiul în care îşi desfăşura activitatea la vremea aceea nu-i permitea acest lucru. A reuşit să aibă mai multă încredere în ea şi în propriile-i puteri, întrucât în clasele primare aceasta i-a fost clătinată

de învăţătoare prin metode nepedagogice. IS: Ce aţi simţit când Adriana a fost pentru prima dată aleasă în Consiliul Director al Organizaţiei Naţionale “Cercetaşii României”? E.P.: Fără să fiu subiectivă, ţinând cont de activitatea depusă de-a lungul anilor şi datorită calităţilor ei de lider, am crezut de cuviinţă că e potrivită pentru Consiliul Director şi normal că m-am bucurat când a fost aleasă. Asta pentru că ştiu cât de mult suflet şi cât de tare se dedică Adriana cercetăşiei. Întotdeauna îţi doreşti să vezi www.infoscout.ro


NOI cum copilul tău se realizează şi nu poţi decât să fii alături de el şi să împărtăşeşti din bucuria fiecărei împliniri. IS: Cum aţi perceput dumneavoastră Cercetăşia prin prisma experienţelor fiicei dumneavoastră ? E.P.: Prin cele ce am văzut, consider că cercetăşia vorbeşte de o activitate ce este dedicată tuturor celor cu suflet, care nu urmăresc în viaţă doar interese meschine. Ea conturează omul binevoitor, interesat de cei din jur şi care gândeşte pozitiv. Prezintă omul preocupat înainte de toate de a fi om, de a menţine acest atribut cât mai mult timp şi care împărtăşeşte şi cu ceilalţi această taină. Prin cercetăşie învăţăm să fim noi şi să preţuim tot ce ne este dat de la natură. De asemenea, ea formează un tineret responsabil ce ajunge să înţeleagă ce înseamnă voluntariatul şi care se instruieşte prin acest voluntariat, devenind astfel oameni pe care te poţi baza în orice activitate, fie ea la birou sau în familie. IS: Care sunt cele mai importante calităţi ale Adrianei în munca de voluntariat şi în viaţa de zi cu zi? E.P.: Adriana este caracterizată de seriozitate, bunătate, modestie, conştiinciozitate. Este un bun lider, iar în tot ce face pune suflet. Este receptivă la nevoile celorlalţi şi consider că are una dintre cele mai importante calităţi pe care le întâlnim destul de rar în ziua de astăzi: ştie să asculte. Cu alte cuvinte, pot spune că este un om pe care te poţi baza. IS: Au existat şi momente de tensiune între dumneavoastră şi Adriana cu privire la activităţile şi timpul petrecut la www.infoscout.ro

na]ional

VORBIM ŞI CU MARIA, SORA ADRIANEI IS: Cum ai descrie-o pe sora ta mai mare? Eu aş descrie-o pe sora mea Adriana exact aşa: bună, cuminte, deşteaptă, cumsecade şi foarte sportivă.

cercetaşi (care ştim deja că nu a fost scurt deloc)? E.P.: Întrucat în familie este o comuniune de idei în ceea ce priveşte cercetăşia, am fost întotdeauna de acord cu activităţile ei.

IS: Cât de des se joacă surioara ta cu tine? Ce jocuri îţi plac cel mai mult? Adriana se joacă cu mine cam o dată pe zi, uneori chiar şi de două ori pe zi. Îmi plac jocurile educative, fără violenţă, fără „chestii urâte”. De asemenea, îmi plac şi jocurile de ştiinţă, şahul şi tablele la care doar asist, că nu prea am cu cine să le joc.

IS: Vă amintiţi vreo întâmplare amuzantă cu Adriana? E.P.: Sunt multe întâmplări amuzante cu Adriana, însă acum îmi vine în minte un episod interesant ce a avut loc când ea avea aproximativ 5 ani. Obişnuiam să o iau cu mine la serviciu. În timp ce mergeam pe stradă, am zărit la un moment dat un om ce avea cu el patru cartoane cu ouă şi alte câteva ouă deasupra acestor cartoane. Ştiu că am comentat cât de multe ouă cumpărase, fapt ce a determinat-o să-mi zică imediat numărul exact al acestora. Pur şi simplu am rămas interzisă şi nici astăzi nu ştiu cum a socotit pentru că nu mi-a explicat.

IS: Care e cea mai mare năzbâtie pe care a facut-o Adriana? Adriana nu a făcut nicio năzbâtie!!!

IS: Cum vede Maria, mezina familiei cercetăşia? Are şi ea planuri? Şi dacă da, ce atitudine aveţi faţă de acest aspect, acum după ce aveţi deja experienţă cu Adriana? E.P.: Adriana este un exemplu pentru Maria. Îşi doreşte şi ea foarte mult să meargă la cercetaşi aşa cum a făcut sora ei; consideră că orice copil trebuie să spere la acest lucru.

IS: Ai vrea să devii cercetaş? De ce? Îmi doresc foarte mult pentru că vreau să fac proiecte, să protejez mediul şi să nu mint. Şi dacă aş fi undeva la munte aş ajuta animalele rănite, dacă găsesc.

IS: Ce crezi tu că înseamnă a fi cercetaş? Ţi-a povestit Adriana despre cercetaşi? Eu cred că înseamnă să ştiu limbi străine, să gândesc, să fiu cuminte, să depun efort. Cercetăşia înseamnă şi să iubesc natura. Adriana mi-a povestit foarte multe lucruri: că te poţi duce de la vârsta de 7 ani şi că ea a fost prima dată la cercetaşi atunci când avea 10 ani.

Mulţumiri lui Constantin Grigorovici, vărul Adrianei pentru facilitarea comunicarii. Monica Jicmon 21


sărbătoare

FOTOREPORTAJ

Fotoreportaj

S\rb\torind 22 februarie

ro?

t Înco

Tîrgu Jiu m da ce-o âncaaareee.. . fi tot proba duşi în linguriţ ă? e degus tat

Cu ocazia Zilei Mondiale a Cercetăşiei, exploratorii au organizat un traseu cu probe şi obstacole în oraşul Tîrgu Jiu. 22

Ultima modă la Paris www.infoscout.ro


FOTOREPORTAJ

sărbătoare

Cercetaşii timişoreni au ajuns la a doua ediţie a campului "Scout Start" ce este făcut şi va fi în continuare pregătit special pentru celebrarea Zilei Internaţionale a Cercetăşiei.

Braveheart... chiar am mers atâta (tot pe drum spre cabană)

Fig figa fiin a moments, d nume le unui joc

Timi{oara

ed... scout in ne puternici suntem împreună www.infoscout.ro

stairway to he pe drumul Pie aven... trelor... cabana Pietre le din Retezat 23


sトビbトフoare

FOTOREPORTAJ

Cluj

Ia{i

24

www.infoscout.ro


sărbătoare

FOTOREPORTAJ

a v a e c u S

“Ia-mă p

ână la pr

ima, te ro

g”

Oradea www.infoscout.ro

25


interna]ional

STIRI

Ecouri de la Salzburg Reprezentanţii echipelor naţionale de resurse umane şi cei ai echipelor de training din 15 ţări europene, au participat la un workshop cu tema “The Renewall of the Training System. Atelierul a avut loc la Salzburg, Austria, în perioada 6-8 februarie. Din partea Organizaţiei Naţionale Cercetaşii României au participat Adriana Popescu, Adrian Şuhanea, Cătălin Cătană şi Cristina Nica. “Unul dintre punctele forte ale workshop-ului pe care noi le-am

26

perceput a fost faptul că ni s-a oferit ocazia să lucrăm un timp şi în echipa delegată a fiecărei ţări. Nu puţine au fost ideile care s-au aşternut pe hârtie cu titlul de „To Do” pentru România “, a declarat Adrian Şuhanea, membru al Departamentului de Resurse Umane al ONCR. Tot el a mai precizat că, printre propunerile importante pentru sistemul de formare al organizaţiei, se numără: conceperea unui sistem de comunicare eficient pentru departamentul de resurse umane; fixarea unui program

concret de stagii pentru o perioadă mai lungă de timp, conform cu planul naţional de formare; cel puţin în urmatorii 3 ani T.O.T. (Trainings of Trainers) anual, pentru mărirea reţelei naţionale de formatori; carneţelul de dezvoltare personală al liderului (după modelul belgian). “Toate aceste propuneri, alături de cele ale tuturor membrilor echipei naţionale de resurse umane vor fi supuse dezbaterilor în cadrul următoarei întâlniri de lucru de la Sibiu. O resursă foarte importantă care ne va folosi ca ghid este The Training System Toolkit conceput de WOSM. ”, a mai adăugat Adrian.

www.infoscout.ro


LIDERI Spuneam în articolul trecut că ne vom adresa câtorva aspecte mai pragmatice în ceea ce priveşte modul de funcţionare al unui ONG. Deşi o să ajungem foarte curând şi la fundraising, raportări sau management, totuşi elementul cheie al oricărui ONG este reprezentat de misiunea lui, care de fapt nu este doar o înşiruire de cuvinte frumoase, ci trebuie să fie una care să motiveze spre acţiune. Mişcarea Scout are încă de la înfiinţarea sa o astfel de misiune pentru că ştii clar de la prima ei lecturare că “educă tineri … spre a deveni indivizi împliniţi, cu rol constructiv în societate”. Orice cercetaş, indiferent de vârsta sa, ar trebui să poată spune această frază instantaneu

din echipele naţionale că “mă întorc la nivel local, pentru că acolo se întâmplă cercetăşia!”. Şi ce mare dreptate au! Chiar dacă poate nu toată lumea conştientizează acest lucru, dar orice lider este în ONCR şi face ce face tocmai pentru că doreşte să contribuie la “educarea tinerilor”, vrea să aibă satisfacţia că efortul său este relevant, că are un impact pozitiv asupra altor persoane. Poate chiar acestui aspect îi datorăm faptul că ONCR încă mai trăieşte: mereu vor fi oameni care să fie inspiraţi de această misiune generoasă, care se vor identifica cu ea şi vor dori să

na]ional

Un alt avantaj al unei misiuni clare e faptul că poţi să o măsori, că îţi poţi da seama dacă sunt doar vorbe frumoase sau chiar „face ce spune că face”. Când poţi să măsori o misiune, să dai dovada ei, ea devine credibilă şi le dă putere celor ce o promovează. Iar cercetăşia are peste tot în lume, inclusiv în România, nenumărate exemple de tineri ajunşi cetăţeni responsabili.

a e n a u i m i s r i M eu p r e m e contribuie la realizarea ei.

atunci când e întrebat despre cercetăşie. Şi doar după ce spune asta, poate să spună şi CUM se întâmplă acest lucru şi să enumere activităţile ce le face sau chiar să explice metoda scout dacă este lider. Misiunea noastră este educaţia pentru viaţă! Avantajul de a avea o misiune operaţională precum cea a cercetăşiei este că, în mod normal, oricine din organizaţie ar trebui să îşi regăsească propriul aport adus acesteia. Nu de puţine ori am auzit între liderii

www.infoscout.ro

Tot privitor la acest aspect e şi faptul că prea puţin s-a insistat până acum în ONCR cu privire la gradul sporit de satisfacţii pe care îl poţi avea în cadrul unei echipe naţionale. Nu o să insist acum asupra acestui aspect, dar raportul dintre local şi naţional trebuie să fie unul de sprijin reciproc, nu de competiţie. O cercetăşie doar la nivel local va cădea rapid în naivitate şi în dependenţa „un om = un centru local”, iar cercetăşia doar la nivel naţional ar fi o structură fără consistenţă, un balon frumos, însă fără nici o relevanţă.

Ce lipseşte enorm în acest moment din istoria cercetăşiei din ţara noastră e tocmai acest aspect: “Oare chiar facem ce spunem că facem? De unde ştim acest lucru? Care şi unde sunt generaţiile care au trecut prin câţiva ani de cercetăşie? Ce au ajuns? Sunt cetăţenii responsabili pe care cercetăşia spune că îi „produce”? Însă, poate cea mai inconfortabilă întrebare ar fi: “dacă acum ne lăudăm cu cercetăşia din anii 1930, în 2070 ce se va spune despre noi? Ce realizări avem ACUM ca mişcare naţională? Ce construim pentru viitor? Prin ce facem noi acum, ce o să inspire generaţiile următoare de cercetaşi?” Dacă aveţi comentarii pe tematica acestor articole vă rog să mă contactaţi la alexandru.moldovan@scout.ro. 27


interna]ional

PARTENERIATE

Leg\turi cu fra

În week-end-ul 23-25 ianuarie a avut loc la Chişinău cea de-a VI-a Conferinţă Naţională a Scouţilor din Moldova. Cu această ocazie a fost invitat şi Consiliul Director al ONCR, care a delegat patru reprezentanţi: Adriana Popescu - Responsabil Dezvoltare Organizaţională, Ciprian Sfîrlogea – Responsabil Financiar, Iuliana Rada – Comisar Internaţional şi Roxana Boltaşu Reprezentatul Grupării Internaţionale DESMOS în România.

28

www.infoscout.ro


PARTENERIATE

interna]ional

a]ii moldoveni

www.infoscout.ro

29


interna]ional

PARTENERIATE

Conferinţa a avut loc la Institutul Muncii, acolo fiind şi locul de cazare al reprezentanţilor noştri. Scopul întâlnirii a fost crearea şi menţinerea unor legături între ONCR şi Asociaţia Naţională a Scouţilor din Moldova. În primul rând s-a discutat, în cadrul atelierelor de comunicare, resurse umane şi proiecte naţionale, despre problemele întâmpinate. Concluzia? Problemele sunt aceleaşi: lipsa de comunicare, dar mai ales de fonduri. „Ei nu au atâţia oameni formaţi, iar fondurile sunt puţine” – spune Roxana Boltaşu. În al doilea rând, cercetaşii moldoveni şi-au ales un nou comitet de conducere. Scouţii au mai povestit cum, din cauza sistemului politic din Republica Moldova, au fost nevoiţi să-şi schimbe denumirea deoarece au avut un proces cu statul care considera că cercetăşia face concurenţă pionieratului. Despre scouţi numai cuvinte de laudă am auzit: sunt deschişi, nu fac acuzaţii, sunt respectuoşi, ştiu să lucreze împreună, gândesc pozitiv - „E incredibil cât de pozitivi sunt aceşti oameni, spre deosebire de noi care teoretic o ducem mai bine decât ei...” – susţine Iuliana Rada. Roxana Boltaşu a mai menţionat că au rămas profund impresionaţi atât de modul în care au fost primiţi şi trataţi, cât şi de modul în care cercetaşii moldoveni se comportă unii cu alţii. „În ultima seară a Conferinţei am cântat împreună cu ei o serie întreagă de cântece româneşti, multe dintre ele ale căror versuri nici nu le ştiam, şi 30

m-am simţit cumva prost că eu, ca român, nu ştiu versurile, dar ei le ştiu. Cred că sunt mult mai legaţi de ţară, de România, decât suntem noi ca români. Şi pentru asta am un respect deosebit pentru ei”, mărturiseşte Iuliana Rada. Şi, cum nu poţi merge în vizită cu mâna goală, reprezentanţii ONCR le-au dăruit „Aventura Cercetaşului” (pentru care aceştia s-au bucurat foarte mult), mape de prezentare a României (Târgu-Jiu şi Gorj) şi şase eşarfe, cu promisiunea că le vor mai putea pune la dispoziţie Pachetul de resurse a liderului cercetaş şi Mapa Centrului Local. Aşa cum era şi scopul întâlnirii, s-au discutat multe posibilităţi de colaborare. Prima s-ar putea materializa chiar în preajma Zilei Mondiale a Cercetăşiei, când scouţii au fost invitaţi la Braşov. Apoi ar mai fi Bipiloniada, Cupa Izvoarelor, Festivalul Unitate şi Prietenie, Festivalul Luminii (proiect sincron). Cercetaşii moldoveni au afirmat că încă de acum doi ani doreau să realizeze o legătură cu

cercetaşii de peste Prut, dar la ei o problemă este viza, pe care o obţin cu dificultate. Anul acesta, la Chişinău va avea loc Jamboreea Naţională, iar la anul – Jamboreea Regională, dat fiind faptul că ei fac parte din Regiunea EuroAsia. Însă accentul s-a pus pe colaborarea dintre centrele noastre locale şi raioanele lor, existând posibilitatea de a crea cu uşurinţă legături mai stânse. Iar la stagiile de formare, la campurile, proiectele noastre să-i invităm pentru a-şi trimite şi ei oameni. „Corespondez aproape zilnic cu ei. Legătura există şi vrem să rămână. I-am invitat şi la Conferinţa Mondială a Cercetaşilor Ortodocşi care va avea loc la Mănâstirea Tismana din Gorj în perioada 20-22 februarie. Deja sunt două persoane din Moldova care vor să vină. Astfel vom introduce şi Moldova în Gruparea Ţărilor Creştin-Ortodoxe”- a declarat Roxana Boltaşu. Monica Jicmon

www.infoscout.ro


PREZENTARE

na]ional

Centrul Local se prezint\

Cluj Napoca *Scurt istoric: Centrul Local a fost înfiinţat în 1998 de către un profesor şi doi elevi. Chiar atunci au avut loc mai multe campuri: Eclipsa, campul pentru copiii de la şcoala ajutătoare de la Jucu, camp în Valea Ierii de temerari etc., după care s-au format primele două unităţi, de exploratori şi temerari, şi aşa a început totul. *Numărul de cercetaşi legitimaţi: 53 *Ramurile de vârstă active: toate *Motto-ul/deviza Centrului Local: “No bine…Cluj” Şi ne-am întâlnit cu ei prin ţară la… Festivalul Naţional “Unitate şi Prietenie”, Valea Provocării, Urme de Cercetaş, Cupa Izvoarelor etc.

când am vrut să mai câştigăm din nou, nu prea ne-a mai ieşit“, zise Diana. *Ce îşi propun pentru acest an: Anul acesta se vor concentra pe Scouting Seeds şi pe dezvoltarea unităţilor pe care le au (activităţi pe ramurile de vârstă), vor să organizeze un camp al centrului local, să implementeze proiecte de mediu cu impact în comunitatea locală (Ora Pământului, Ziua Pământului şi probabil încă două proiecte în Cluj ) şi să ajute, pe cât pot, la funcţionarea centrului universitar Cluj, cei de la centru ajutându-i la rândul lor. Totodată, Festivalul Luminii va avea loc în continuare iar, la nivel internaţional, sunt cercetaşi care vor fi voluntari în diferite centre scout din Europa şi mai speră să

participe în programe internaţionale scout, momentan funcţionând doar International Award. *Şi pentru că fiecare C.L. are ceva specific, Cluju’ organizează campurile de la Seini pentru toate ramurile de vârstă şi Festivalul Luminii. *Diana şi Cristi la apel… De cât timp faci parte din mişcarea scout ?? Diana : de 10 ani - anul ăsta. Cristi: de 4 ani Care este cea mai placută amintire pe care o ai legată de C.L. ? Diana: Nu pot alege numai una, sunt foarte multe şi foarte diferite între ele.

Buni organizatori ai... Festivalului Luminii şi SMNT 2008 -Da’ premii n-au obţinut ?! -Ba da… au obţinut premii la UP în diferiţi ani la diferite categorii ; “dar premiul de care îmi amintesc eu foarte, foarte bine este de la Cupa Izvoarelor, din 2001, când C.L. Cluj a câştigat Cupa Izvoarelor. Eu eram participant ca temerar, împreună cu patrula. Am mers acolo toate (patrula de fete) cu gândul să nu fim ultimele şi să nu ne facem de ruşine şi ne-am trezit cu cel mai mare punctaj, câştigând până la urmă cupa. Mai apoi, www.infoscout.ro

31


na]ional

PREZENTARE

Nu se pot compara experienţele memorabile trăite ca temerar cu cele de lider şi oricum noi, ca şi grup, suntem trecuţi prin muuulte împreună. Cristi: Nu am un anume moment care să fie cel mai plăcut, nici obiect, tot ce e legat de « cerce » e foarte plăcut. Însă un moment pe care nu îl voi uita niciodată este acela care mi-a dat sentimentul pe care l-am trăit când am făcut pentru prima dată Festivalul Luminii în 2005. A fost poate unul din cele mai intense sentimente de fericire din viaţa mea!

Când spui cuiva că eşti cercetaş, care este prima reacţie a acestuia ? Diana: Depinde de oameni. Unii sunt surprinşi, alţii interesaţi, alţii mai râd pe tema asta, dar aşa a fost dintotdeauna. De multe ori oameni care la început râdeau de asta ajungeau să mă întrebe o muţime de lucruri despre mişcarea scout, unii au şi venit la cercetaşi, sau alţii doar 32

respectă ceea ce facem de la distanţă. Dar dacă noi încercăm să ne ascundem apartenenţa la organizaţie deoarece suntem de părere că nu ar da bine în ochii lumii, pe lângă faptul că omul respectiv va rămâne cu acea impresie total eronată despre organizaţie, noi suntem mai demotivaţi. Cristi: De regulă: “mda..” urmat de “dar ce faci acolo?”, după care o parte chiar devin interesaţi să participe şi ei la aşa ceva sau să ne ajute prin diverse metode. Depinde foarte mult de mediul în care eşti în mo-

mentul în care se pune întrebarea. Lumea nu prea ştie în general de cercetăşie, iar cei care ştiu sunt greşit informaţi. Rămâne o parte foarte mică, iar aceia suntem noi şi cei din jurul nostru. Ar trebui să avem o promovare foarte mare, dar înainte de asta trebuie să vedem cum ne prezentăm. Anumite pre-

concepţii ale oamenilor sunt din cauza noastră. Expunem nişte aparenţe înşelătoare în anumite cazuri. Cu ce te ocupi în centrul tău local? Ceva colaborări la nivel naţional? Diana : În Cluj mă ocup de Programe şi de unitatea de temerari, iar la nivel naţional, tot pe partea asta, ca Responsabil Naţional de Temerari (deşi e incorect spus “colaborări”; colaborări ar trebui să aibă absolut orice centru local, măcar ca şi feedback, nu atât pentru echipele naţionale ca să le facă munca mai uşoară, cât pentru ei înşişi. Consider că orice lider de unitate are puterea de a-şi îmbunătăţi situaţia chiar şi numai spunându-şi problemele echipelor naţionale, folosind materialele puse la dispoziţie şi comentându-le ca şi importanţă, funcţionalitate, impact etc., sau contribuind la realizarea unor noi unelte de lucru, care să constituie soluţii pentru ei. Însă noi ne complacem în situaţia din mica noastră ogradă şi nu mai comunicăm, nu mai contestăm nimic, nu mai venim cu idei de schimbare). Cristi : În momentul de faţă sunt lider al unităţii de exploratori şi preşedinte al C.L. cu atribuţii de comuniwww.infoscout.ro


PREZENTARE care şi imagine. Lucrez şi la nivel naţional… Scout Shop-ul e responsabilitatea mea şi de aici colaborez şi cu echipele naţionale, în special cu cea de imagine.

na]ional

istrativ funcţional, ca apoi programele să nu mai aibă altceva de făcut. Să ne putem concentra pe copii. Îmi doresc şi o strategie cu bătaie lungă.

dacă este neaparat un “cuiva” în mod special, cu toate că au existat persoane de la care am învăţat multe. Cred că toţi oamenii pe care i-am cunoscut la cercetaşi

Ai de mulţumit cuiva în mod special pentru că te-a îndrumat în toată activitatea? Diana: Unei mulţimi mari de cercetaşi care şi acum mi-s la fel de dragi ca şi când i-am cunoscut prin campuri sau altele (se ştiu ei), lui Horaţiu Pop, lui Andrei Cioban, Marei Mihaşca, Marei Câmpean şi lui Nicu Romaniuc care mi-au fost nişte lideri de nota 10 şi liderilor de acum din centrul local care îmi sunt persoane de încredere la orice oră din zi şi din noapte.

mi-au devenit prieteni, fie ei din ţară sau din afară. Le mulţumesc tuturor acestor prieteni! Şi vreau să fac şi nişte mulţumiri nominale (cronologic): Adriana Dăbâcan, Diana Slabu, Cătă Muntean, Horaţiu Pop, Nicu Romaniuc, Radu Seuche & Co., Alex Moldovan şi toţi oamenii care au contribuit la formarea mea ca om. Iar în ultimul rând mie, pentru că am acceptat provocările şi mi-am alocat timp pentru cercetăşie. Cred că voi toţi, prieteni, mi-aţi dat un “boost” de motivaţie, iar pentru asta sunt al vostru! Ada Rascol

Care sunt planurile de viitor în ceea ce priveşte activitatea ta la scout ? Diana: Păi depinde, pe ce plan şi în cât timp. Pe termen scurt, la nivel naţional aş vrea să avem un sistem de progres pentru temerari care să îi motiveze pe copii să ramână şi să îşi aducă şi prietenii (şi lideri care să-l implementeze, însă asta depinde foarte mult de oamenii din centrele locale) şi aş vrea sa contribui la desfiinţarea percepţiei acesteia asupra echipelor naţionale ca şi ceva superior, îndepărtat, la care oamenii nu au acces şi cu care nu se poate discuta şi care nu fac nimic sau fac doar chestii inutile. La nivel local vreau sa fim centrul ăla local puternic şi dinamic. Pe termen lung, în principiu, vreau şi eu să progresez, să tot învăţ lucruri noi şi să îmi păstrez motivaţia şi poate, din când în când, şi pe a altora, iar apoi, restul va veni de la sine. Cristi : Momentan mă concentrez pe dezvoltarea C.L.. Vreau să creez şi aici un sistem adminwww.infoscout.ro

Cristi : Pffffui... Nu ştiu

33


na]ional

PROIECTE

Lupi[orul mesager “Fâl-fâl, fâl-fâl…” – “Ce veşti ne aduci, vulturule Chill?!!!” “Tropa-trop, tropa-trop…” – “Aveţi o depeşă, domniţă!” “Cling-cling, cling-cling!” – “Poştaaaa!” „Ţrrrrrrrr, ţrrrrrrrr...” – „Alo?!? Hai să-ţi spun... ” Porumbei, poştalion, fum (la indieni), cod Morse, poştaş cu sau fără bicicletă, telegraf, telefon, internet etc. sunt doar câteva metode descoperite şi folosite până acum de om pentru a comunica la distanţă. Nevoia de a ţine legătura cu cei care se află la depărtare l-a făcut să devină inventiv şi creator. Prin proiectul propus de Echipa Naţională de Lupişori, pe 22 februarie, zi care la nivel internaţional poartă numele de Thinking Day, lupişorii au fost invitaţi şi ei să depăşească

graniţele haiticului şi să devină mesageri ai unui gând bun, al unui îndemn de mai bine către cercetaşii de vârsta lor din celelalte centre. Este primul proiect de o asemenea anvergură la nivel de ramură, propunându-şi să înlesnească comunicarea dintre cei mai mici cercetaşi care, înafara Campului Naţional de Lupişori, ajung rar să se întâlnească pentru a se cunoaşte şi desfăşura activităţi în comun. Lăbuţele pe condei! Primele întâlniri din cadrul proiectului au adus cu ele o undă de parfum desprinsă parcă din cutiuţa cu scrisori legate cu pănglicuţă a bunicelor. Liderii au evocat vremurile în care nu era chiar atât de lesne şi la îndemâna oricui să comunice la distanţă, vremuri în care nu exista telefon sau internet, comunicarea făcându-se prin

scrisori trimise prin porumbei voiajori sau cu ajutorul cailor. Prinşi de poveste, lupişorii, care până acum nu scriseseră în viaţa lor decât bileţele colegilor de clasă sau scrisori fictive unor personaje imaginare la orele de limba română, şi-au dat toată silinţa să compună cele mai frumoase scrisori corespondenţilor lor din ţară. Şi s-au pus pe treabă. Întrucât „scripta manent” („ce-i scris rămâne”), au învăţat de la lideri ce elemente trebuie să compună o scrisoare, şi-au căutat cuvintele şi le-au aşternut întâi pe ciornă. Apoi şi-au rafinat discursul, folosind cu grijă o caligrafie încă neviciată pentru a transpune pe „curat” sentimente, gânduri, impresii şi experienţe cercetăşeşti. Bineînţeles că fiecare scrisorică a fost împodobită măcar de un desen plin de culoare, dacă nu cu tot felul de brizbizuri specifice vârstei, de lângă care nu putea să lipsescă măcar un obiect cât de mic ca suvenir. Scrisorile, pregătite de unii cu migală, de alţii cu stângăcie, au fost puse la poştă în aceeaşi zi, cu o săptămână înainte de 22 februarie. Unii dintre lupişori au avut chiar norocul de a primi explicaţii şi de a vedea de unde începe drumul depeşelor. După care... s-au pus pe aşteptat. Oare din ce colţ de ţară va veni poştalionul şi pentru ei? Din fericire nu au avut mult de aşteptat şi... Ding-dong! Poştaşul a sunat şi la uşa lor! După emoţia aşteptării şi-a făcut loc emoţia descoperirii. Şi nu ştiu cum au suportat trecerea timpului până la întâlnirea

34

www.infoscout.ro


PROIECTE

na]ional

Mesager a însemnat: -

326 de scrisori

-

326 de gânduri frumoase

-

326 de aventuri trăite

326 de inimi care au bătut în ritmul marilor aşteptări 326 de cadouri trimise către un prieten 326 de poveşti scrise cu mult drag haiticului din 22 februarie, dar ce e sigur e că toţi au fost nerăbdători să descopere ce surpriză a ascuns şi plicul din mâna colegului de patrulă. Emoţii, mirări, comparaţii, bucurie, exclamaţii... o paletă de sentimente plină de culoare, trăiri pline de frumuseţe pură...

www.infoscout.ro

Din spatele frontului sau din linia întâi, lider sau lupişor, cu suflet vibrând, sperăm şi într-o a doua ediţie care să ne apropie din nou. Aşa cum promitea coordonatoarea proiectului, Roxana Boltaşu, Lupişorul

326 de obiecte confecţionate de 652 de mâini dibace 326 de cutii poştale care au aşteptat să fie umplute 326 de ... lista ar putea continua … Flori Budău, Lider lupişori

35


na]ional

PROIECTE

Dragii mei, după 20 de zile (între 3 – 23 februarie) în care centrele locale au putut să se înscrie în proiectul Scouting Seeds, 20 de centre au intrat în proiect. Este vorba de: C.L. Arad C.L. Fericitul Ieremia Bacău C.L. Bistriţa C.L. Braşov

în Scouting Seeds! Având centrele locale pe listă, pasul următor a fost pregătirea stagiilor regionale. Şi ce pregătire! Stabilirea obiectivelor, a

C.L. Cluj Napoca C.L. Deva C.L. Omega Dej C.L. Drăgăşani C.L. Giurgiu

C.L. Miercurea Ciuc C.L. Oradea C.L. Rădăuţi C.L. Rm. Vâlcea C.L. Suceava C.L. Tg. Jiu C.L. Tg. Mureş C.L. Lotus Timişoara C.L. Pandion Haliaetus Tulcea O surpriză a fost Grupul de Iniţiativă din Ostrov, jud. Tulcea, care şi-a manifestat interesul de a înfiinţa un centru local în zona lor, cerând sprijin prin intermediul acestui proiect. Răspunsul final: este cea de-a 21-a zonă din ţară care a intrat 36

La stagiul de la Tismana, care s-a ţinut în apropierea Mânăstirii din Tismana, au participat centrele: Tg. Jiu, AMD Bucureşti, Pia Brătianu – Bucureşti, Rm. Vâlcea, Drăgăşani, Giurgiu.

G N I T SCOU S SEED E C A F I MA S A P UN

C.L. AMD Bucureşti C.L. Pia Brătianu, Bucureşti

Goga, au participat centrele: Braşov, Bacău, Tulcea, Ostrov, Miercurea Ciuc, Suceava, Rădăuţi.

mijloacelor de lucru, a instrumentelor ajutătoare, a locaţiilor de desfăşurare a stagiilor, identificarea trainerilor din ţară, realizarea de conferinţe online şi de întâlniri de lucru pentru finalizarea de materiale propuse şi multe altele. Aşa că putem vorbi de cele 3 stagii regionale, ce au avut ca scop transmiterea de informaţii şi de instrumente de lucru către CL pilot în desfăşurarea proiectului la ele acasă. Stagiile au avut loc în perioada 13 - 15 martie în Cluj Napoca şi Miercurea Ciuc, iar în Tismana în perioada 20 – 22 martie. La stagiul de la Cluj Napoca, care s-a ţinut la sediul CL Cluj, au articipat centrele: Cluj Napoca, Bistriţa, Deva, Omega Dej, Arad, Oradea, Timişoara şi Tg. Mureş. La stagiul de la Miercurea Ciuc, care s-a ţinut la Colegiul Naţional Octavian

La categoria traineri, putem vorbi de: Adriana Popescu, Adrian Secal, Alexandru Moldovan, Cătălin Cătană, Daniel Pop, Elena Petrea, Iuliana Rada, Radu Seuche şi Bogdan Zaharia.

Toate acestea fiind zise, nu rămâne decât să vă transmitem în următorul număr date despre începutul unei campanii de atragere a adulţilor în organizaţie.

Să le urăm mult succes centrelor implicate şi mult curaj în tot ceea ce vor întreprinde! Nu uitaţi, mai multe veşti despre proiect găsiti şi pe blog-ul proiectului Scouting Seeds: www.scoutingseeds.blogspot.com. Dacă doriţi mai multe informaţii cu privire la proiect, nu ezitaţi să luaţi legătura cu mine, Tromppy, la adresa de email – elena.petrea@scout.ro sau la nr de tel. 0741 430 796. Împreună pentru o lume mai bună! De tine depinde unde vrei să ajungi! Elena Petrea (Tromppy) Coordonator Proiect Scouting Seeds www.infoscout.ro


{TIRI

na]ional

Radioamatorism în CL Râmnicu Vâlcea Cercetaşii vâlceni au făcut subiectul unui articol din numărul doi al Revistei de Radiocomunicatii s şi radioamatorism, informează Nicu Almaşi, şeful CL Vâlcea. În articolul semnat de ing. Vasile Ciobăniţă YO3APG, secretarul general al Federatţiei Romaâne de Radioamatorism, se vorbeşte despre drumeţia întreprinsă în luna februarie de câţiva membri ai CL Râmnicu Vâlcea în Munţii Lotrului. Noutatea acestei drumeţii o reprezintă faptul că cercetaşii vâlceni au adoptat tehnici legate de telecomunicaţii şi radioamatorism, cod Morse, semnalizări. “Patrulele de trei-patru cercetaşi sunt însoţite acum şi de radioamatori, având staţii portabile, cu care se menţine în permanenţă legătura cu staţia de bază”, a declarat autorul articolului. Ideea de diversificare a activităţilor şi campurilor cercetăşeşti îi aparţine lui Nicu Almaşi care, după ce a obţinut indicativul de radioamator YO7HUZ, a înfiinţat radioclubul YO7KRS (Klub Romanian Scouts). Laura Băduţ www.infoscout.ro

37


na]ional

{TIRI

“Daruri pentru libertate”în cursa pentru premiul Funda]iei ERSTE Proiectul Centrului Local Braşov, “Daruri pentru libertate” ( Gifts for Liberty), a ajuns în finala competiţiei pentru premiul Fundatţiei ERSTE pentru Integrare Socială 2009, informează Marcel Maroti, şeful CL Braşov. Din cele 1300 de proiecte înscrise în concurs (din opt ţări din sudestul Europei), înscrise în concurs doar 71 dintre ele au ajuns în faza finală. Câştigători vor fi desemnaţi doar 20 dintre participanţii finalişti, care vor împărţi premii în valoare de 295 de mii de euro. Laura Băduţ

38

www.infoscout.ro


{TIRI

na]ional

La num\rat de stele cu ochiul liber

“Dark Skies Awareness: seeing in the dark” este unul dintre cele 11 proiecte principale globale ale Anului Internaţional al Astronomiei 2009. Proiectul are ca scop conştientizarea oamenilor cu privire la cerul nocturn curat, fără poluare luminoasă, şi, implicit, combaterea acestui tip de poluare, potrivit site-ului comunicatedepresa.ro

încălzirii globale şi a consumului inutil de energie.

Pământul Noaptea (Globe at Night) este o campanie globală, parte a acestui proiect, în care oamenii de pretutindeni sunt invitaţi la o numărătoare de stele în perioada 16-28 martie.

Altfel spus, toţi locuitorii planetei şi în special tinerii, sunt invitaţi să iasă afaraă după apusul Soarelui, să identifice constelaţia Orion şi apoi să numere stelele care se văd cu ochiul liber. Rezultatele lor se vor consemna într-un carnet special ce poate fi descărcat de pe link-ul http://www.sarm.ro/GaN/formular.pdf. Operaţiunea se poate repeta cu condiţia ca locul de unde se face numărătoarea să fie la cel puţin la un kilometru distanţă de cel precedent.

Scopul acestei acţiuni este realizarea unui studiu privind gradul de poluare luminoasă a cerului pe întreaga planetă şi efectele acesteia asupra

Acţiunea poate constitui şi o activitate a patrulelor de cercetaşi. Laura Băduţ

www.infoscout.ro

39


na]ional

ACTIVIT|}i

Ziua Dorin]elor Cine zicea cândva că „Fiecare cap are o durere de cap” nu greşea... Şi, evident, în urma cauzei, apare şi efectul. Aşa că, m-am angajat într-o seară să caut o soluţie pentru reducerea la tăcere a frustrării mele veşnice, şi anume: ce activitate distractivă să mai iniţiem noi, nişte cercetaşi cu chef de viaţă dintr-o patrulă cu un nume oarece dubios? Şi tot frământând o coală de hârtie cu mâzgâlituri conţinând o formulă cât mai elevată a unei imagini cu nişte baloane, mi-am zis EVRIKA! Facem ZIUA DORINŢELOR! Ce concept înfăţişează acest generic sublim? Ei bine, instantaneu mi-a venit în minte imaginea unei mulţimi de oameni ce-şi lansează dorinţele într-un balon cu heliu spre cer. Aşa că, am pus rapid mâna pe telefon şi am rugat pe cineva cu un cap şi mai mare decât al meu să noteze ideea. Şi aşa a început totul... Am pornit pentru prima dată într-un peripluu organizatoric cu multe ecuaţii, alcătuit predominant din necunoscute, alergături şi linii de telefon încinse, în care mi-am atras centrul local şi încă unul dornic de aventură, C.L. Mircea cel Bătrân - Rm. Vâlcea. Ne-am antrenat cu toţii într-o serie de pregătiri asidue timp de o lună, urmând ca pe data de 1 martie, în parcul Mircea cel Bătrân din Râmnicu Vâlcea, să umplem cerul cu baloane multicolore, în speranţa unei viziuni mai optimiste şi simple asupra viitorului. Şi ce început de drum e mai potrivit decât începutul primăverii, încununat de o duminică senină şi călduroasă? 40

1 Martie! Vrednic cum îi e felul, C.L. Tudor Vladimirescu s-a urnit din Drăgăşani încă de la ora 5:00, încărcat cu tot felul de materiale şi multă nerăbdare. Ajunşi în parc, ne-am apucat bucuroşi de lucru, să organizăm, în ciuda frigului, un spaţiu plin de spirit proaspăt şi efervescent, cu activităţi atrăgătoare. Apoi, într-un cadru cum nu se putea mai prielnic, ne-am deschis „porţile” la ora 11:00, în lumina caldă, primăvăratică a soarelui şi ne-am primit curioşii la un ceai cald (gratis), un joc distractiv, la un tare drăguţ teatru de păpuşi, la o loterie cu bombonele, la un quest prin parc cu diverse probe, la un pic de mozoleală cu acuarele şi până şi la un concurs de râsete încărcate cu heliu. În cele din urmă, au luat parte la o încheiere ca în poveşti a micuţului nostru eveniment: lansarea la ora 13:00 a două buchete de baloane multicolore (100 % ecologice, normal), totalizând 500 de dorinţe, pe care fiecare persoană în parte le-a urmărit cu sufletul la gură pe măsură ce se înălţau tot mai sus pe cerul senin... N-am putut simţi bucurie mai mare ca atunci când îi auzeam până şi pe cei mari exclamând: „Uite, uite cât de sus se duc dorinţele noastre! Sigur or să se îndeplinească!”. Categoric, asta a fost cea mai mare mulţumire: să ne fie acceptate jocul şi viziunea, să se bucure

fiecare persoană în parte de un fapt atât de simplu, să nu le fie frică să viseze... şi, totodată, să creadă alături de noi într-o lume mai bună! Doresc să mulţumesc C.L. Mircea cel Bătrân din Râmnicu Vâlcea şi mai ales domnului Nicolae Almaşi, liderul centrului, pentru ajutor şi pentru faptul că a crezut în acest proiect. Ce-ar fi să ne mobilizăm pe plan naţional? Din păcate, până şi cei mai binevoitori dintre noi sunt acaparaţi de nevoile şi grijile mult prea istovitoare ale vieţii de zi cu zi şi uităm să mai întindem o mână de ajutor şi sprijin celor din jurul nostru, implicit comunităţii. De aceea, cred că toţi ar trebui să avem parte de această experienţă inedită oferită din tot sufletul, aceea de apropiere între semenii acestei mari familii. Mi-ar plăcea enorm să realizăm un festival „Ziua Dorinţelor”, considerând feedback-ul extrem de pozitiv primit din partea primăriei Râmnicu Vâlcea şi cea a Drăgăşaniului, însoţit chiar de propunerea de a organiza din nou această activitate şi pe 8 martie şi 1 iunie. Până s-ajungem acolo, vă doresc tututor mult succes şi sper ca toate dorinţele să vi se împlinească! Împreună pentru o lume mai bună! Oana Mitruţ www.infoscout.ro


ACTIVIT|}i

www.infoscout.ro

na]ional

41


principii [i valori

GÂNDURI

OGLINDA

42

www.infoscout.ro


GÂNDURI În ultima perioadă, o povestioară, în mod special, m-a făcut să mă gândesc mai mult la cine sunt, ce fac, cum fac, pentru cine fac tot ceea ce fac, incluzând aici atât partea personală, profesională, cât şi implicarea personală în cercetăşie. Povestioara se referă la o discuţie, la final de curs, între un profesor de filosofie şi unul dintre studenţii săi, pornind de la întrebarea acestuia din urmă: „Care este sensul vieţii?” În loc de un răspuns cu inserţii teologice, filosofice, mitologice sau alte asemenea, profesorul a scos din buzunarul său o mică bucată de oglindă pe care a găsit-o, copil fiind, în timpul războiului, şi cu care se juca încercând să lumineze cele mai întunecoase unghere şi locuri pe care le vedea. „... nu un simplu joc, ci o prefigurare a ceea ce aş fi putut face cu viaţa mea. Eu însumi sunt o frântură dintr-o oglindă pe care încă nu am văzut-o întreagă. Prin ceea ce am însă, pot aduce lumină – adevăr, înţelegere, cunoaştere, bunătate, blândeţe – în ascunzătorile din inimile oamenilor şi să schimb ceva în unii. Poate că şi alţii vor face la fel dacă vor vedea aceasta.” Sunt sigur că mulţi dintre voi aţi văzut filmul The Bucket List ( Lista de pe urmă cred că ar fi traducewww.infoscout.ro

rea în română), în care cei doi actori principali, roluri jucate de Morgan Freeman şi Jack Nicholson, ambii bolnavi de cancer în stadii avansate, îşi propun o listă to do comună până la sfârşitul vieţii lor. O anume scenă mi-a rămas întipărită în minte – ei doi, pe una din Piramidele din Egipt, discutând despre viaţă şi moarte – şi două întrebări, care în mitologia egipteană îi sunt adresate sufletului ce aşteaptă să intre în Raiul egiptean: Ai găsit fericirea în viaţa ta? A adus viaţa ta fericire altora? Îmi propusesem, la început de an, să aduc bucurie în viaţa celor de lângă mine, să le luminez, prin simpla mea prezenţă, viaţa, să le luminez chipul, să le ofer încredere că există o lume mai bună decât ceea ce ne este prezentat în fiecare zi la ştirile de la ora 5 şi că noi suntem pionii principali în a o crea şi a o susţine şi nu cei care apar zilnic la TV. Cum pot face asta? Nu am nevoie de un oboroc să duc soarele în locurile întunecate... am nevoie de o oglindă, iar acea oglindă nu e nimeni altcineva decât tot EU. Eu ca o oglindă a idealurilor, a valorilor, a principiilor, a bucuriei pe care vreau să le ofer celor din jurul meu. Fiecare dintre noi este o oglindă. Dar nu poţi fi o oglindă care să lumineze în colţurile cele mai întunecate

principii [i valori ale societăţii, în sufletele mohorâte ale oamenilor şi nu poţi oferi fericire celor din jurul tău dacă tu însuţi nu ai găsit şi pus în practică ceea ce îţi aduce fericirea, bucuria. Felul în care eşti, în care acţionezi, în care gândeşti, în care te bucuri, în care suferi, în care accepţi şi modul în care lupţi pentru ceea ce consideri important, toate acestea sunt ca nişte amprente proprii pe oglinda cu care putem lumina pe cei din jur, cu care îi putem ferici pe cei cu care intrăm în contact zilnic. Te provoc la 5 minute de pauză în ceea ce faci. Întreabă te ce aduce bucuria în viaţa ta. Întreabă te care sunt lucrurile mărunte şi lucrurile măreţe care te fac să fii fericit, mulţumit de cine eşti, de ceea ce faci, de cei din jurul tău. Iar zilnic, înainte de a adormi, întreabă te dacă astăzi ai găsit bucuria în cele ce ai făcut. Şi dacă ceea ce ai făcut astăzi a adus bucurie în viaţa celorlalţi. Mulţumeşte ţi pentru ceea ce ai făcut bine şi propune ţi să faci măcar la fel de puţin în ziua care urmează. În cele mai mărunte sau în cele mai măreţe trăiri, nu uita bucuria! Căci, pentru ceea ce eşti, pentru ceea ce faci, cercetaşule, îmi eşti drag! Adrian Secal 43



http://www.infoscout.ro/docman_docs/infoscout_13_martie2009