Evanghelia lui Nicodim, numită anterior Faptele lui Ponțiu Pilat CAPITOLUL 1 1 Ana și Caiafa, Suma și Datam, Gamaliel, Iuda, Levi, Neftalim, Alexandru, Cir și alți iudei s-au dus la Pilat despre Isus, acuzându-l de multe crime rele. 2 Și a spus: Suntem siguri că Isus este fiul lui Iosif dulgherul, pământul născut din Maria și că se declară Fiul lui Dumnezeu și rege; și nu numai așa, ci încearcă să desființeze Sabatul și legile părinților noștri. 3 Pilat a răspuns; Ce declară el? și ce este ceea ce încearcă să dizolve? 4 Iudeii i-au zis: „Avem o lege care interzice să facem vindecări în ziua sabatului; dar el vindecă atât pe șchiopi, cât și pe surzi, pe cei bolnavi de paralizie, pe orbi și pe leproși și pe demonici, prin metode rele. 5 Pilat a răspuns: „Cum poate el să facă aceasta prin metode rele? Ei au răspuns: El este un prestigiu și scoate draci prin prințul demonilor; şi astfel toate lucrurile devin supuse lui. 6 Atunci Pilat a spus: Alungarea diavolilor nu pare a fi lucrarea unui duh necurat, ci a pornit din puterea lui Dumnezeu. 7 Iudeii i-au răspuns lui Pilat: „Îl rugăm pe Înălțimea Ta să-l chem să se prezinte înaintea tribunalului tău și să-l asculți tu. 8 Atunci Pilat a chemat un sol și i-a zis: Cu ce va fi adus Hristos aici? 9 Atunci mesagerul a ieșit și, cunoscând pe Hristos, I s-a închinat; și a întins pe pământ mantia pe care o avea în mână, a zis: Doamne, umblă pe aceasta și intră, căci te cheamă guvernatorul. 10 Iudeii, când au văzut ce făcuse trimisul, au strigat (împotriva lui) lui Pilat și i-au zis: „De ce nu i-ai dat chemarea cu un sferă, și nu printr-un sol? — Căci trimisul, când l-a văzut, I s-a închinat și a întins pe pământ haina pe care o avea în mână înaintea lui și i-a zis: Doamne, te cheamă guvernatorul. 11 Atunci Pilat a chemat pe sol și a zis: De ce ai făcut așa? 12 Mesagerul a răspuns: „Când m-ai trimis de la Ierusalim la Alexandru, l-am văzut pe Isus stând într-o figură ticăloasă pe o măgăriță, și copiii evreilor au strigat: „Osana, ținând în mâini ramuri de copaci”. 13 Alții și-au întins hainele pe drum și au zis: Mântuiește-ne pe noi, cel ce ești în ceruri; binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului. 14 Atunci iudeii au strigat împotriva solului și au zis: „Fiii evreilor și-au făcut aclamațiile în limba ebraică; și cum ai putut tu, care ești grec, să înțelegi ebraica? 15 Mesagerul le-a răspuns și le-a zis: „Am întrebat pe unul dintre iudei și am zis: „Ce este aceasta pe care strigă copiii în limba ebraică?” 16 Și mi-a explicat aceasta, zicând: Ei strigă Osana, care, tălmăcindu-se, este: O, Doamne, mântuiește-mă! sau, Doamne, mântuiește. 17 Atunci Pilat le-a zis: „De ce mărturisiți voi înșivă despre cuvintele rostite de copii, și anume prin tăcerea voastră? În ce a greșit mesagerul? Și au tăcut. 18 Atunci guvernatorul a zis solului: „Ieși și străduiește-te prin orice mijloace să-l aduci înăuntru”. 19 Dar solul a ieșit și a făcut ca înainte; și a zis: Doamne, intră, căci te cheamă guvernatorul. 20 Și în timp ce Isus intra lângă steagurile, care purtau steagurile, vârfurile lor s-au închinat și s-au închinat lui Isus. 21 Atunci iudeii au strigat mai vehement împotriva steagurilor. 22 Dar Pilat a zis iudeilor: „Știu că nu vă este plăcut că vârfurile steagurilor s-au închinat de la sine și s-au închinat lui Isus; dar de ce strigaţi împotriva steagurilor, de parcă s-ar fi închinat şi s-ar fi închinat? 23 Ei au răspuns lui Pilat: „Noi am văzut steagurile închinându-se și închinându-se lui Isus. 24 Atunci guvernatorul a chemat steagurile și le-a zis: De ce ați făcut așa?
25 Steagurile i-au spus lui Pilat: „Toți suntem păgâni și ne închinăm zeilor în temple; și cum ar trebui să ne gândim la ceva despre a ne închina lui? Am ținut doar standardele în mâinile noastre și ei s-au închinat și s-au închinat lui. 26 Atunci Pilat a zis conducătorilor sinagogii: „Alegeți-vă voi înșivă niște oameni puternici și lăsați-i să țină stindardele, și vom vedea dacă atunci se vor apleca de la sine. 27 Așa că bătrânii iudeilor au căutat doisprezece dintre cei mai puternici și mai pricepuți bătrâni și i-au pus să țină steagurile și au stat în fața guvernatorului. 28 Atunci Pilat a zis trimisului: „Scoate pe Isus afară și, într-un fel, adu-l înapoi.” Și Iisus și mesagerul au ieșit din sală. 29 Și Pilat a chemat steagurile care înainte purtaseră stindardele și lea jurat că, dacă nu ar fi purtat stindardele în felul acesta, când a intrat Isus mai înainte, le va tăia capetele. 30 Atunci guvernatorul a poruncit lui Isus să intre din nou. 31 Și mesagerul a făcut așa cum făcuse înainte și L-a rugat foarte mult pe Isus să se urce pe haina lui și să meargă pe ea, și a umblat pe ea și a intrat. 32 Și când a intrat Isus, steagulele s-au închinat ca mai înainte și I sau închinat. CAPITOLUL 2 1 Când Pilat a văzut aceasta, s-a înspăimântat și era pe cale să se ridice de pe scaun. 2 Dar pe când se gândea să se ridice, nevasta lui, care stătea depărtată, a trimis la el să-i spună: „N-ai nimic de-a face cu omul acesta drept; pentru că am suferit mult cu privire la el într-o viziune în această noapte. 3 Când au auzit iudeii aceasta, i-au zis lui Pilat: Nu ți-am spus noi: El este un conjurator? Iată, el a făcut-o pe soția ta să viseze. 4 Atunci Pilat, chemând pe Isus, i-a zis: „Ai auzit ce mărturisesc ei împotriva ta și nu ai răspuns? 5 Isus a răspuns: „Dacă nu ar fi avut putere să vorbească, nu ar fi putut vorbi; dar pentru că fiecare are porunca limbii sale, să vorbească și bine și rău, să se uite la ea. 6 Dar bătrânii iudeilor au răspuns și au zis lui Isus: La ce să ne uităm? 7 În primul rând, știm despre tine că te-ai născut prin curvie; în al doilea rând, că din cauza nașterii tale, pruncii au fost uciși în Betleem; în al treilea rând, că tatăl tău și mama ta Maria au fugit în Egipt, pentru că nu se puteau încrede în poporul lor. 8 Unii dintre iudeii care stăteau alături au vorbit mai binevoitor: „Nu putem spune că s-a născut din curvie; dar știm că mama sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, și astfel el nu s-a născut din curvie. 9 Atunci Pilat a zis iudeilor, care au afirmat că s-a născut din curvie: „Nu este adevărată această relatare a voastră, căci a fost o logodnă, după cum mărturisesc ei cei din neamul vostru. 10 Ana și Caiafa i-au spus lui Pilat: „Toată această mulțime de oameni trebuie să fie luată în considerare, care strigă că s-a născut din curvie și este un prestigiu; dar cei care neagă să se nască prin curvie, sunt prozeliții și ucenicii lui. 11 Pilat a răspuns lui Ana și lui Caiafa: „Cine sunt prozeliții? Ei au răspuns: Ei sunt aceia care sunt copiii păgânilor și nu au devenit iudei, ci urmașii lui. 12 Atunci Eleazer, Asterius și Antonius, Iacov, Caras și Samuel, Isaac și Finee, Crispus și Agripa, Ana și Iuda au răspuns: „Nu suntem prozeliți, ci copii ai iudeilor și spunem adevărul și am fost prezenți când Maria. a fost logodit. 13 Atunci Pilat, adresându-se celor doisprezece bărbați care au spus acestea, le-a zis: „Vă îndemn prin viața lui Cezar să spuneți cu credincioșie dacă el s-a născut din curvie și că acele lucruri pe care le-ați spus sunt adevărate.” 14 Ei i-au răspuns lui Pilat: „Avem o lege prin care ne este interzis să jurăm, fiind un păcat: Să jure pe viața lui Cezar că nu este așa cum am spus și noi ne vom mulțumi să fim omorâți. 15 Atunci Ana și Caiafa i-au spus lui Pilat: „Acei doisprezece bărbați nu vor crede că-l știm că este născut smerit și că este un prestigiu, deși se preface că este fiul lui Dumnezeu și rege; ceea ce suntem până acum. de a crede, că tremurăm să auzim. 16 Atunci Pilat a poruncit tuturor să iasă afară, cu excepția celor doisprezece bărbați care au spus că nu s-a născut din curvie și a lui Isus să se retragă la distanță, și le-a zis: De ce au iudeii de gând să-L omoare pe Isus?
17 Ei i-au răspuns: „Sunt mâniați pentru că a făcut leac în ziua Sabatului”. Pilat a zis: Îl vor ucide pentru lucrul bun? Ei i-au spus: Da, domnule.
19 Bătrânii iudeilor i-au răspuns lui Pilat: „Noi și tot poporul am venit aici tocmai pentru aceasta, ca să moară. 20 Pilat le-a zis: Pentru ce să moară? 21 Ei i-au zis: Pentru că se declară Fiul lui Dumnezeu și Împărat.
CAPITOLUL 3 CAPITOLUL 5 1 Atunci Pilat, plin de mânie, a ieșit din sală și a zis iudeilor: Chem toată lumea să mărturisească că nu găsesc nicio vină în omul acela. 2 Iudeii i-au răspuns lui Pilat: Dacă n-ar fi fost un om rău, nu l-am fi adus înaintea ta. 3 Pilat le-a zis: Luați-l și încercați-l după legea voastră. 4 Atunci iudeii au zis: Nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni. 5 Pilat a zis iudeilor: „Porunca, deci să nu ucizi, este a voastră, dar nu a mea. 6 Și a intrat din nou în sală și a chemat pe Isus de unul singur și i-a zis: „Tu ești regele iudeilor? 7 Iar Iisus, răspunzând, a zis lui Pilat: „Tu spui asta de la tine însuți sau ți-au spus iudeii despre mine?” 8 Pilat, răspunzând, a zis lui Isus: Sunt eu iudeu? Tot neamul și conducătorii iudeilor te-au predat mie. ce ai facut? 9 Isus, răspunzând, a zis: Împărăția Mea nu este din lumea aceasta; dar acum împărăția mea nu este de aici. 10 Pilat a zis: „Atunci tu ești rege? Iisus a răspuns: „Tu zici că sunt rege; și pentru aceasta am venit, ca să mărturisesc adevărul; și oricine este din adevăr, aude glasul Meu. 11 Pilat ia zis: Ce este adevărul? 12 Isus a spus: Adevărul este din ceruri. 13 Pilat a zis: De aceea adevărul nu este pe pământ. 14 Isus a zis lui Pilat: „Crede că adevărul este pe pământ printre cei care, când au puterea de a judeca, sunt stăpâniți de adevăr și formează o judecată dreaptă. CAPITOLUL 4 1 Atunci Pilat l-a lăsat pe Isus în sală și a ieșit la iudei și a zis: „Nu găsesc niciun vin în Isus”. 2 Iudeii i-au zis: Dar el a spus: Pot să distrug Templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l zidesc din nou. 3 Pilat le-a zis: Ce fel de templu este cel despre care vorbeşte? 4 Iudeii i-au spus: Ceea ce a zidit Solomon patruzeci și șase de ani, a spus că va nimici și în trei zile să-l zidească. 5 Pilat le-a zis din nou: „Sunt nevinovat de sângele omului acela; te uiti la el. 6 Iudeii i-au zis: Sângele Lui să fie peste noi și copiii noștri. Atunci Pilat, adunând laolaltă pe bătrâni și cărturari, preoți și leviți, le-a zis în mod separat: Nu faceți așa; Nu am găsit nimic în sarcina ta (împotriva lui) cu privire la vindecarea bolnavilor lui și la călcarea Sabatului, vrednic de moarte. 7 Preoții și leviții au răspuns lui Pilat: „Prin viața lui Cezar, dacă cineva este un hulitor, este vrednic de moarte; dar omul acesta a hulit împotriva Domnului. 8 Atunci guvernatorul a poruncit din nou iudeilor să iasă din sală; și chemând pe Isus, i-a zis: Ce să fac cu tine? 9 Isus i-a răspuns: Fă cum este scris. 10 Pilat i-a zis: Cum este scris? 11 Isus i-a zis: Moise și proorocii au proorocit despre suferința și învierea mea. 12 Iudeii, auzind acestea, s-au supărat și au zis lui Pilat: De ce mai vrei să asculți hula omului acela? 13 Pilat le-a zis: Dacă vi se par aceste cuvinte hule, luați-l, aduceți-l la curtea voastră și încercați-l după legea voastră. 14 Iudeii i-au răspuns lui Pilat: „Legea noastră spune că va fi obligat să primească treizeci și nouă de lovituri, dar dacă în felul acesta va huli împotriva Domnului, va fi ucis cu pietre. 15 Pilat le-a zis: Dacă vorbirea aia a lui a fost o hulă, încercaţi-l după legea voastră. 16 Iudeii spun lui Pilat: Legea noastră ne poruncește să nu omorâm pe nimeni; dorim ca el să fie răstignit, pentru că merită moartea crucii. 17 Pilat le-a zis: „Nu se cuvine să fie răstignit; să fie doar biciuit și trimis. 18 Dar dregătorul s-a uitat la poporul care era de față și la iudei, a văzut pe mulți dintre iudei în lacrimi și a zis preoților cei mai de seamă ai iudeilor: „Nu tot poporul dorește moartea lui.
1 Dar Nicodim, un iudeu, a stat înaintea guvernatorului și i-a spus: Te rog, judecător drept, să mă faci cu libertatea de a spune câteva cuvinte. 2 Pilat i-a zis: Vorbește mai departe. 3 Nicodim a spus: „Am vorbit bătrânilor iudeilor, cărturarilor, preoților și leviților și întregii mulțimi a iudeilor, în adunarea lor; Ce ai face cu acest om? 4 El este un om care a săvârșit multe minuni folositoare și glorioase, precum nici un om de pe pământ nu le-a făcut vreodată și nici nu va face vreodată. Lasă-l să plece și nu-i face rău; dacă el vine de la Dumnezeu, minunile lui (vindecurile sale miraculoase) vor continua; dar dacă de la oameni, ei vor deveni nimic. 5 Astfel, Moise, când a fost trimis de Dumnezeu în Egipt, a făcut minunile pe care i le poruncise Dumnezeu, înaintea faraonului, împăratul Egiptului; și, deși magii din acea țară, Jannes și Jambres, au făcut prin magia lor aceleași minuni pe care le-a făcut Moise, totuși ei nu au putut să facă tot ceea ce a făcut el; 6 Și minunile pe care le-au făcut magii, nu erau de la Dumnezeu, după cum știți, cărturari și farisei; dar cei ce le-au lucrat au pierit și toți cei care le-au crezut. 7 Și acum dă-i drumul pe omul acesta; pentru că tocmai minunile pentru care îl acuzați, sunt de la Dumnezeu; iar el nu este vrednic de moarte. 8 Atunci iudeii i-au zis lui Nicodim: „Ai devenit ucenicul lui și ai vorbit în favoarea lui? 9 Nicodim le-a zis: „Devine și guvernatorul ucenic al lui și rostește el discursuri pentru el? Nu l-a plasat Cezar în acel post înalt? 10 Iudeii, auzind acestea, s-au cutremurat și au scrâșnit din dinți la Nicodim și i-au zis: „Să primești învățătura Lui pentru adevăr și să ai soarta ta cu Hristos! 11 Nicodim a răspuns: Amin; Voi primi doctrina lui și soarta mea cu el, așa cum ați spus. 12 Atunci s-a sculat un alt iudeu și a cerut voie guvernatorului să-l audă câteva cuvinte. 13 Iar guvernatorul a zis: Spune ce ai în gând. 14 Și a zis: „Am stat treizeci și opt de ani întins lângă iazul oilor din Ierusalim, muncind sub o mare slăbiciune și așteptând vindecarea care va fi făcută prin venirea unui înger, care la un moment dat a tulburat apa. ; și oricine a pășit primul după tulburarea apei, a fost vindecat de orice boală pe care o avea. 15 Iar Iisus, văzându-mă pe mine lânceind acolo, mi-a zis: Vrei să fii sănătos? Iar eu i-am răspuns: Domnule, nu am nimeni, când apa este tulburată, să mă bage în bazin. 16 Și el mi-a spus: Scoală-te, ia-ți patul și umblă. Și imediat am fost sănătos, mi-am luat patul și am mers. 17 Atunci iudeii i-au zis lui Pilat: „Doamne, guvernatorul nostru, întreabă-l în ce zi a fost vindecat de infirmitatea lui. 18 Infirmul a răspuns: „Era în sabat. 19 Iudeii i-au zis lui Pilat: „Nu am spus noi că el și-a făcut vindecarea în ziua de sabat și a scos draci prin prințul demonilor? 20 Atunci a ieșit un alt iudeu și a zis: Eram orb, auzeam sunete, dar nu vedeam pe nimeni; și pe când Isus mergea, am auzit mulțimea trecând și am întrebat ce era acolo? 21 Ei mi-au spus că Iisus trece pe acolo; apoi am strigat și am zis: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și s-a oprit și a poruncit să fiu adus la el și mi-a zis: Ce vrei? 22 Am zis: Doamne, ca să-mi primesc vederea. 23 El mi-a spus: Primește-ți vederea! 24 Un alt iudeu a ieșit și a zis: Eram lepros și m-a vindecat numai prin cuvântul lui, zicând: „Vreau, fii curat; şi acum am fost curăţit de lepră. 25 Și un alt iudeu a ieșit și a zis: Am fost strâmb și m-a îndreptat prin cuvântul său. 26 Și o femeie, numită Veronica, a zis: „Am fost chinuit de o scurgere de sânge timp de doisprezece ani și m-am atins de poalele hainelor lui, și îndată curgerea sângelui meu a încetat.
27 Atunci iudeii au zis: Avem o lege, că femeia nu va fi lăsată ca dovadă. 28 După alte lucruri, un alt iudeu a zis: „L-am văzut pe Isus invitat la nuntă cu ucenicii săi, și era lipsă de vin în Cana Galileii; 29 Și când s-a băut vinul, a poruncit slujitorilor să umple șase oale care erau acolo cu apă și le-au umplut până la margine și i-a binecuvântat și a prefăcut apa în vin și tot poporul. a băut, fiind surprins de această minune. 30 Și un alt iudeu s-a înfățișat și a zis: L-am văzut pe Isus învățănd în sinagoga din Capernaum; și era în sinagogă un om care avea un diavol; iar el a strigat, zicând: Lasă-mă în pace; ce legătură avem noi cu tine, Iisuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu că tu ești Sfântul lui Dumnezeu. 31 Și Iisus l-a certat, zicând: Tace, duh necurat, și ieși din om; și îndată a ieșit din el și nu l-a rănit deloc. 32 Un fariseu a spus și următoarele lucruri; Am văzut că a venit la Isus o mulțime mare de oameni din Galileea și Iudeea, de pe țărmul mării și din multe țări din jurul Iordanului, și mulți oameni bolnavi au venit la el și i-a vindecat pe toți. 33 Și am auzit duhurile necurate strigând și zicând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu. Și Iisus le-a poruncit cu strictețe să nu-L facă cunoscut. 34 După aceasta, un alt om, al cărui nume era Centurio, a spus: L-am văzut pe Isus în Capernaum și L-am rugat, zicând: Doamne, slujitorul meu zace acasă bolnav de paralizie. 35 Și Isus mi-a zis: „Voi veni să-l vindec”. 36 Dar eu am zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu; ci doar rostește cuvântul și robul Meu va fi vindecat. 37 Și Isus mi-a spus: Du-te; şi după cum ai crezut, să se facă ţie. Și slujitorul meu a fost vindecat din aceeași oră. 38 Atunci un nobil a zis: „Am avut un fiu în Capernaum, care era pe punctul de a muri; și când am auzit că Isus a venit în Galileea, m-am dus și l-am rugat să coboare la mine acasă și să-mi vindece fiul, căci era pe punctul de a muri. 39 El mi-a spus: Du-te, fiul tău trăiește. 40 Și fiul meu a fost vindecat din ceasul acela. 41 Pe lângă aceștia, și mulți alții dintre iudei, bărbați și femei, strigau și ziceau: El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, care vindecă toate bolile numai prin cuvântul Său și căruia i se supun cu totul diavolii. 42 Unii dintre ei au spus mai departe: „Această putere nu poate veni de la nimeni decât de la Dumnezeu. 43 Pilat a zis iudeilor: De ce nu sunt supuși dracii doctorilor voștri? 44 Unii dintre ei ziceau: Puterea de a supune diavolii nu poate veni decât de la Dumnezeu. 45 Dar alții i-au spus lui Pilat că l-a înviat pe Lazăr din morți, după ce a stat patru zile în mormântul lui. 46 Dregatorul, auzind acestea, tremurând, a zis mulţimii iudeilor: Ce vă va folosi să vărsaţi sânge nevinovat? CAPITOLUL 6 1 Atunci Pilat, adunând laolaltă pe Nicodim și pe cei cincisprezece bărbați care ziceau că Isus nu s-a născut din curvie, le-a zis: „Ce să fac, fiindcă se face zgomot în popor. 2 Ei i-au spus: Nu ştim; să se uite la ea cei care ridică tumultul. 3 Atunci Pilat a chemat iarăși mulțimea și le-a zis: „Știți că aveți obiceiul să vă eliberez un singur prizonier la sărbătoarea Paștilor; 4 Am un prizonier renumit, un ucigaș, care se numește Baraba, și pe Isus, care se numește Hristos, în care nu găsesc nimic care să merite moartea; care dintre ei ai deci gând să ți-l eliberez? 5 Toți strigă și spun: Eliberează-ne pe Baraba! 6 Pilat le-a zis: „Ce să fac, deci, cu Isus, care se numeşte Hristos? 7 Toți răspund: Să fie răstignit. 8 Ei strigă iarăși și spun lui Pilat: „Nu ești prieten cu Cezar, dacă-l eliberezi pe acesta? pentru că el a declarat că este Fiul lui Dumnezeu și un rege. Dar ești înclinat ca el să fie rege, și nu Cezar? 9 Atunci Pilat s-a umplut de mânie le-a zis: Neamul vostru a fost întotdeauna răzvrătitor, iar voi sunteți mereu împotriva celor care vau fost de folos? 10 Iudeii au răspuns: Cine sunt cei care ne-au fost de folos? 11 Pilat le-a răspuns: „Dumnezeul vostru, care v-a izbăvit din robia grea a egiptenilor și v-a adus peste Marea Roșie ca și cum ar fi fost uscat și v-a hrănit în pustie cu mană și carne de prepeliță și a adus apă. din stâncă și ți-a dat o lege din ceruri:
12 L-ați supărat în toate felurile și v-ați dorit un vițel turnat și v-ați închinat lui și i-ați adus jertfe și ați spus: Aceștia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din țara Egiptului. 13 Din pricina căreia Dumnezeul tău a fost înclinat să te nimicească; dar Moise a mijlocit pentru tine și Dumnezeul tău l-a ascultat și ți-a iertat nelegiuirea. 14 După aceea, v-ați înfuriat împotriva profeților voștri, Moise și Aaron, și ați fi vrut să-i uciți, când ei au fugit la cort; 15 Și ridicându-se de pe scaunul său de judecată, ar fi vrut să iasă; dar toţi iudeii au strigat: Îl recunoaştem pe Cezar ca rege, şi nu pe Isus. 16 Întrucât această persoană, de îndată ce s-a născut, înțelepții au venit și i-au oferit daruri; pe care Irod a auzit, s-a tulburat foarte mult și ar fi vrut să-l omoare. 17 Când a știut tatăl său, a fugit cu el și cu mama sa Maria în Egipt. Irod, când a auzit că s-a născut, ar fi vrut să-l omoare; și, așadar, a trimis și a ucis pe toți copiii care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, de la doi ani în sus. 18 Când Pilat a auzit această poveste, i s-a înspăimântat; şi poruncând tăcere în popor, care făcea zgomot, i-a zis lui Iisus: „Deci tu eşti împărat? 19 Toți iudeii au răspuns lui Pilat: „El este chiar omul pe care Irod a căutat să-l omoare. 20 Atunci Pilat, luând apă, și-a spălat mâinile înaintea poporului și a zis: „Sunt nevinovat de sângele acestui drept; uita-te la el. 21 Iudeii au răspuns și au zis: Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri. 22 Atunci Pilat a poruncit să fie adus pe Isus înaintea lui și i-a spus în următoarele cuvinte: 23 Propria ta națiune ți-a poruncit ca să te faci rege; de aceea eu, Pilat, te condamn să fii biciuit după legile foștilor guvernanți; și să fii mai întâi legat, apoi spânzurat de o cruce în acel loc unde ești acum prizonier; și, de asemenea, doi criminali cu tine, ale căror nume sunt Dimas și Gestas. CAPITOLUL 7 1 Atunci Isus a ieșit din sală, și cei doi tâlhari cu el. 2 Când au ajuns la locul numit Golgota, l-au dezbrăcat de hainele lui, l-au încins cu o pânză de in, i-au pus pe cap o coroană de spini și i-au pus o trestie în mână. 3 Și la fel au făcut și celor doi tâlhari care au fost răstigniți împreună cu el, Dimas la dreapta lui și Gestas la stânga lui. 4 Dar Isus a spus: Tată, iartă-i; Căci ei nu știu ce fac. 5 Și i-au împărțit hainele și au tras la sorți asupra hainei lui. 6 Între timp, poporul stătea lângă el, iar preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor îl batjocoreau, zicând: „El a mântuit pe alții; dacă este fiul lui Dumnezeu, să coboare acum de pe cruce. 7 Și ostașii îl batjocoreau și, luând oțet și fiere, i-au dat să bea și i-au zis: Dacă ești regele iudeilor, mântuiește-te. 8 Atunci Longinus, un soldat, luând o suliță, i-a străpuns coasta și îndată a ieșit sânge și apă. 9 Și Pilat a scris titlul pe cruce cu litere ebraice, latine și grecești, adică. Acesta este regele evreilor. 10 Dar unul dintre cei doi tâlhari care au fost răstigniți împreună cu Isus, al cărui nume era Gestas, a zis lui Isus: „Dacă Tu ești Hristosul, izbăvește-te pe tine însuți și pe noi”. 11 Dar hoțul, care a fost răstignit la dreapta lui, și care se numea Dimas, l-a certat și a zis: „Nu te temi de Dumnezeu, care ești osândit la această pedeapsă? Într-adevăr, primim în mod corect și îndreptățit demeritul acțiunilor noastre; dar acest Iisus, ce rău a făcut? 12 După acest geamăt, a zis lui Isus: „Doamne, adu-ți aminte de mine când vei veni în împărăția Ta. 13 Isus, răspunzând, i-a zis: Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai. CAPITOLUL 8 1 Era cam pe la ceasul al șaselea și întunericul era pe toată fața pământului până la ceasul al nouălea. 2 Și în timp ce soarele era eclipsat, iată, vălul templului s-a rupt de sus până jos; și stâncile s-au sfâșiat și mormintele s-au deschis și s-au ridicat multe trupuri de sfinți, care au adormit.
3 Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: Hely, Hely, lama zabacthani? care, tălmăcindu-se, este: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? 4 După aceste lucruri, Isus a zis: Părinte, în mâinile Tale îmi încredințez duhul; şi spunând acestea, a dat duhul. 5 Dar sutașul, văzând că Isus strigând astfel, și-a dat duhul, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: Cu adevărat, acesta a fost un om drept. 6 Și tot poporul care stătea lângă el s-a tulburat foarte mult la această vedere; și reflectând la ceea ce trecuse, le-au lovit sânii și apoi s-au întors în orașul Ierusalim. 7 Sutașul s-a dus la guvernator și i-a spus tot ce se întâmplase; 8 Și când a auzit toate aceste lucruri, s-a întristat foarte mult; 9 Și chemând pe iudei laolaltă, le-a zis: Ați văzut minunea eclipsei de soare și celelalte lucruri care s-au întâmplat când Isus era pe moarte? 10 Iudeii, auzind lucrul acesta, au răspuns guvernatorului: „Eclipsa de soare s-a petrecut după obiceiul lui. 11 Dar toți cei cunoscuți cu Hristos au stat la distanță, la fel ca și femeile care Îl urmaseră pe Isus din Galileea, păzind toate aceste lucruri. 12 Și iată un om din Arimateea, numit Iosif, care era și ucenic al lui Isus, dar nu pe față, de frica iudeilor, a venit la guvernator și l-a rugat pe guvernator să-i dea permisiunea să ia trupul lui Isus de pe cruce. 13 Și guvernatorul i-a dat voie. 14 Și Nicodim a venit, aducând cu el un amestec de smirnă și aloe de aproximativ o sută de lire; și L-au coborât pe Iisus de pe cruce cu lacrimi și L-au legat cu pânze de in cu mirodenii, după obiceiul de a îngropa printre iudei, 15 Și l-a așezat într-un mormânt nou, pe care Iosif îl zidise și l-a făcut să fie tăiat dintr-o stâncă, în care nu fusese pus nimeni; și au rostogolit o piatră mare la ușa mormântului. CAPITOLUL 9 1 Când iudeii nedrepți au auzit că Iosif a cerșit și a îngropat trupul lui Isus, au căutat pe Nicodim; și cei cincisprezece bărbați care au mărturisit înaintea Guvernatorului că Isus nu s-a născut din curvie și alte persoane bune care au arătat vreo faptă bună față de el. 2 Dar când toți s-au ascuns de frica iudeilor, singur Nicodim li s-a arătat și a zis: Cum pot să intre în sinagogă asemenea oameni ca aceștia? 3 Iudeii i-au răspuns: „Dar cum ai îndrăznit să intri în sinagogă, care a fost unic cu Hristos? Soarta ta să fie alături de el în lumea cealaltă. 4 Nicodim a răspuns: Amin; așa să fie, ca să am soarta mea cu el în împărăția lui. 5 La fel, Iosif, când a venit la iudei, le-a zis: De ce sunteți mâniați pe mine că am dorit trupul lui Isus al lui Pilat? Iată, l-am pus în mormântul meu, l-am învelit în pânză curată și am pus o piatră la ușa mormântului. 6 Am procedat drept față de el; dar voi ați procedat pe nedrept înspăimântat pe acel om drept, răstignindu-l, dându-i să bea oțet, încununându-l cu spini, sfâșiându-i trupul cu bice și rugându-vă să cadă vina sângelui său asupra voastră. 7 Iudeii, auzind acestea, au fost tulburați și tulburați; și l-au prins pe Iosif și au poruncit să fie pus în arest înainte de Sabat și au ținut acolo până la sfârșitul Sabatului. 8 Și i-au zis: Mărturisește-te; căci în vremea aceasta nu este îngăduit să-ți faci vreun rău, până nu va veni prima zi a săptămânii. Dar știm că nu vei fi considerat vrednic de înmormântare; dar noi vom da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor pământului. 9 Iosif a răspuns: „Această vorbă este ca cuvântul mândru Goliat, care a ocărât pe Dumnezeul cel viu vorbind împotriva lui David. Dar voi, cărturarii și doctorii, știți că Dumnezeu spune prin profet: „Răzbunarea este a mea și eu vă voi răsplăti un rău egal cu cel pe care mi-ați amenințat-o”. 10 Dumnezeul pe care l-ai spânzurat pe cruce, poate să mă izbăvească din mâinile tale. Toată răutatea ta se va întoarce asupra ta. 11 Căci guvernatorul, când s-a spălat pe mâini, a zis: „Sunt curat din sângele acestui drept. Dar voi ați răspuns și ați strigat: Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri. După cum ați spus, să pieriți pentru totdeauna. 12 Bătrânii iudeilor, auzind aceste cuvinte, s-au înfuriat foarte mult; și l-au apucat pe Iosif, l-au băgat într-o cameră unde nu era fereastră; au prins ușa și au pus un sigiliu pe broască;
13 Și Ana și Caiafa au pus o strajă asupra ei și s-au sfătuit cu preoții și cu leviții, ca toți să se întâlnească după sabat, și au încercat la ce moarte să-l pună pe Iosif. 14 După ce au făcut aceasta, conducătorii, Ana și Caiafa, au poruncit să fie scos Iosif. CAPITOLUL 10 1 Când toată adunarea a auzit acestea, au fost admirați și s-au uimit, pentru că au găsit același sigiliu pe broasca odăii și nu l-au putut găsi pe Iosif. 2 Atunci Ana și Caiafa au ieșit și, în timp ce toți se admirau de plecarea lui Iosif, iată că unul dintre soldați, care păzeau mormântul lui Isus, a vorbit în adunare. 3 Că, în timp ce păzeau mormântul lui Isus, a fost un cutremur; și am văzut un înger al lui Dumnezeu rostogolind piatra mormântului și așezat pe ea; 4 Și chipul lui era ca fulgerul și haina lui ca zăpada; și am devenit din frică ca niște oameni morți. 5 Și am auzit un înger spunând femeilor de la mormântul lui Isus: Nu vă temeți; Știu că Îl cauți pe Isus care a fost răstignit; a înviat așa cum a prezis. 6 Vino și vezi locul unde a fost așezat; şi mergeţi îndată şi spuneţi ucenicilor Săi că a înviat din morţi şi va merge înaintea voastră în Galileea; acolo îl veți vedea așa cum v-a spus. 7 Atunci iudeii au adunat pe toți ostașii care păzeau mormântul lui Isus și le-au zis: Cine sunt acele femei cărora le-a vorbit îngerul? De ce nu i-ați prins? 8 Ostașii au răspuns și au zis: Nu știm cine sunt femeile; în afară de aceasta, am devenit niște morți din cauza fricii și cum am putea să le punem mâna pe acele femei? 9 Iudeii le-au zis: „Viu Domnul, noi nu vă credem. 10 Ostașii, răspunzând, au zis iudeilor: Când L-ați văzut și L-ați auzit pe Isus făcând atâtea minuni, și nu L-ați crezut, cum să ne credeți? Bine ați spus: „Viu Domnul, căci Domnul trăiește cu adevărat”. 11 Am auzit că l-ați închis pe Iosif, care a îngropat trupul lui Isus, într-o încăpere, sub un lacăt pecetluit; și când ați deschis-o, nu l-ați găsit acolo. 12 Îl aduceți, deci, pe Iosif, pe care L-ați pus sub pază în odăiță, și noi îl vom aduce pe Isus pe care L-am păzit în mormânt. 13 Iudeii au răspuns și au zis: Îl vom produce pe Iosif, faceți voi pe Isus? Dar Iosif se află în propriul său oraș, Arimatea. 14 Ostașii au răspuns: „Dacă Iosif este în Arimateea și Isus în Galileea, am auzit pe înger care le-a informat femeilor. 15 Iudeii, auzind acestea, s-au înspăimântat și au zis între ei: Dacă în vreun fel aceste lucruri vor deveni publice, atunci toți vor crede în Isus. 16 Atunci au adunat o sumă mare de bani și au dat-o soldaților, zicând: Spuneți voi oamenilor că ucenicii lui Isus au venit noaptea când dormeați și au furat trupul lui Isus; și dacă Pilat, guvernatorul, va auzi despre aceasta, îl vom mulțumi și vă vom asigura. 17 Soldații au luat banii și au spus, după cum le-au poruncit iudeii; iar vestea lor a fost răspândită printre oameni. 18 Dar un preot Finees, Ada, profesor de școală și un levit, pe nume Ageu, au venit trei din Galileea la Ierusalim și au spus preoților cei mai de seamă și tuturor celor care erau în sinagogi, zicând: 19 L-am văzut pe Isus, pe care L-ați răstignit, vorbind cu unsprezece ucenici ai săi și stând în mijlocul lor, pe muntele Măslinilor, și zicându-le: 20 Mergeți în toată lumea, propovăduiți Evanghelia tuturor neamurilor, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt; și oricine va crede și va fi botezat, va fi mântuit. 21 Și când a spus aceste lucruri ucenicilor Săi, L-am văzut înălțânduse la cer. 22 Când au auzit preoții cei mai de seamă, bătrânii și leviții aceste lucruri, au zis acestor trei bărbați: Dați slavă Dumnezeului lui Israel și mărturisiți-i dacă sunt adevărate lucrurile pe care spuneți că le-ați văzut și le-ați auzit. . 23 Ei, răspunzând, au zis: „Viu Domnul părinţilor noştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, după cum l-am auzit pe Isus vorbind cu ucenicii Săi şi după cum L-am văzut înălţându-L la ceruri. , așa că v-am relatat adevărul.
24 Și cei trei bărbați au răspuns mai departe și au zis, adăugând aceste cuvinte: Dacă nu recunoaștem cuvintele pe care l-am auzit pe Isus rostind și că L-am văzut urcând la cer, am fi vinovați de păcat. 25 Atunci preoții cei mai de seamă s-au sculat îndată și, ținând cartea Legii în mâinile lor, i-au chemat pe acești oameni, spunând: Nu veți mai spune de acum înainte acele lucruri pe care le-ați spus despre Isus. 26 Și le-au dat o sumă mare de bani și au trimis împreună cu ei și alte persoane, care să-i conducă în țara lor, ca să nu rămână în niciun caz la Ierusalim. 27 Atunci iudeii s-au adunat cu toții și, după ce și-au exprimat îngrijorarea cea mai jalnică, au zis: Ce este acest lucru extraordinar care sa întâmplat în Ierusalim? 28 Dar Ana și Caiafa i-au mângâiat, zicând: De ce să credem pe soldații care păzeau mormântul lui Isus, spunându-ne că un înger a rostogolit piatra de la ușa mormântului? 29 Poate că ucenicii lui le-au spus aceasta și le-au dat bani ca să spună așa, și ei au luat trupul lui Isus. 30 În afară de aceasta, luați în considerare acest lucru, că nu trebuie să se acorde nici un credit străinilor, pentru că și ei au luat o sumă mare din noi și ne-au declarat după poruncile pe care le-am dat. Ei trebuie fie să ne fie credincioși, fie discipolilor lui Isus.
CAPITOLUL 11 1 Atunci Nicodim s-a sculat și a zis: „Voi spuneți bine, fiilor lui Israel, ați auzit ce au jurat acei trei bărbați pe Legea lui Dumnezeu, care au spus: L-am văzut pe Isus vorbind cu ucenicii Săi pe muntele Măslinilor și am văzut el urcându-se la cer. 2 Și scriptura ne învață că fericitul profet Ilie a fost înălțat la cer; și Elisei a fost întrebat de către fiii profeților: Unde este tatăl nostru Ilie? El le-a spus că este înălțat la cer. 3 Și fiii profeților i-au zis: Poate că duhul l-a dus într-unul din munții lui Israel, poate acolo îl vom găsi. Și l-au rugat pe Elisei și a umblat cu ei trei zile și nu l-au găsit. 4 Și acum ascultați-mă, fiilor lui Israel, și să trimitem oameni în munții lui Israel, ca nu cumva duhul L-a dus pe Isus, și poate acolo îl vom găsi și vom fi mulțumiți. 5 Și sfatul lui Nicodim a plăcut întregului popor; şi au trimis oameni care Îl căutau pe Isus, dar nu-L găseau; iar ei, întorcânduse, au zis: Am mers de jur împrejur, dar nu L-am găsit pe Iisus, dar l-am găsit pe Iosif în cetatea lui Arimateea. 6 Căpeteniile, auzind acestea, și tot poporul, s-au bucurat și au lăudat pe Dumnezeul lui Israel, pentru că a fost găsit Iosif, pe care l-au închis într-o încăpere și nu l-au găsit. 7 Și după ce au făcut o adunare mare, preoții cei mai de seamă au zis: Cu ce să-l aducem pe Iosif la noi, ca să vorbim cu el? 8 Și luând o bucată de hârtie, i-au scris și i-au zis: „Pace cu tine și cu toată familia ta”. Știm că am jignit împotriva lui Dumnezeu și împotriva ta. Fii încântat să ne faci o vizită, părinților tăi, căci am fost perfect surprinși de evadarea ta din închisoare. 9 Știm că a fost un sfat răutăcios pe care l-am luat împotriva ta și că Domnul a avut grijă de tine și că Domnul însuși te-a izbăvit de planurile noastre. Pace ție, Iosif, care ești cinstit între tot poporul. 10 Și au ales șapte dintre prietenii lui Iosif și le-au zis: Când veți veni la Iosif, salutați-l în pace și dați-i această scrisoare. 11 Prin urmare, când oamenii au venit la Iosif, l-au salutat în pace și i-au dat scrisoarea. 12 După ce a citit Iosif, a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, care m-a izbăvit de la israeliți, ca să nu-mi poată vărsa sângele!” Binecuvântat să fie Dumnezeu, care m-a ocrotit sub aripile Tale. 13 Și Iosif ia sărutat și ia luat în casa lui. Și a doua zi, Iosif s-a urcat pe măgar și a mers cu ei la Ierusalim. 14 Iar toți iudeii, auzind aceste lucruri, au ieșit în întâmpinarea lui și au strigat și au zis: „Pace să ai venit aici, părinte Iosif! 15 La care el a răspuns: „Prosperitate de la Domnul să fie însoțită de tot poporul. 16 Și toți l-au sărutat; și Nicodim l-a dus la el acasă, pregătindu-și o mare distracție.
17 Dar mâine, fiind o zi de pregătire, Ana, Caiafa și Nicodim i-au zis lui Iosif: Mărturisește Dumnezeului lui Israel și răspunde-ne toate întrebările pe care ți le vom pune; 18 Căci ne-am tulburat foarte mult că ai îngropat trupul lui Isus; și că, când te-am închis într-o cameră, nu te-am putut găsi; și de atunci ne-a fost frică, până în momentul acesta când te arăți printre noi. Spune-ne deci înaintea lui Dumnezeu tot ce s-a întâmplat. 19 Atunci Iosif, răspunzând, a zis: M-ați pus într-adevăr sub închisoare, în ziua pregătirii, până dimineața. 20 Dar pe când stăteam la rugăciune în miezul nopții, casa era înconjurată de patru îngeri; și L-am văzut pe Isus ca strălucirea soarelui și am căzut pe pământ de frică. 21 Dar Isus, apucându-mă de mână, m-a ridicat de la pământ și roua a fost apoi stropită peste mine; dar el, ștergându-mi fața, m-a sărutat și mi-a zis: Nu te teme, Iosif; uită-te la mine, căci eu sunt. 22 Atunci m-am uitat la el și i-am spus: Raboni Ilie! El mi-a răspuns: Eu nu sunt Ilie, ci Iisus din Nazaret, al cărui trup l-ai îngropat. 23 I-am spus: Arată-mi mormântul în care te-am pus. 24 Atunci Isus, luându-mă de mână, m-a condus la locul unde Lam pus și mi-a arătat hainele de in și șervețelul pe care i-am pus în jurul capului. Atunci am știut că este Isus și m-am închinat lui și i-am spus: Binecuvântat să fie cel ce vine în numele Domnului. 25 Isus m-a luat iarăși de mână, m-a condus la Arimatea, la casa mea, și mi-a zis: Pace ție; dar nu ieşi din casa ta până în a patruzecea zi; dar trebuie să merg la ucenicii mei. CAPITOLUL 12 1 Când preoții cei mai de seamă și au auzit toate aceste lucruri, au rămas uimiți și au căzut cu fața la pământ ca niște morți și strigând unii către alții au zis: Care este acest semn extraordinar care s-a întâmplat în Ierusalim? Îl cunoaștem pe tatăl și mama lui Isus. 2 Și un oarecare levit a zis: „Cunosc pe mulți dintre rudele lui, oameni religioși, care obișnuiesc să aducă jertfe și arderi de tot Dumnezeului lui Israel, în templu, cu rugăciuni. 3 Și când marele preot Simeon l-a luat în brațe. el i-a spus: Doamne, acum lasă pe robul Tău să plece în pace, după cuvântul tău; căci ochii mei au văzut mântuirea ta, pe care ai pregătit-o înaintea tuturor poporului: o lumină care să lumineze neamurile și slava poporului tău Israel. 4 La fel Simeon a binecuvântat pe Maria, mama lui Isus, și i-a zis: „Îți spun despre copilul acela; El este rânduit pentru căderea și învierea multora și pentru un semn împotriva căruia va fi vorbit. 5 Da, o sabie va străpunge și propriul tău suflet și gândurile multor inimi vor fi descoperite. 6 Atunci toți iudeii au zis: „Să trimitem la acești trei bărbați, care au spus că l-au văzut vorbind cu ucenicii lui pe muntele Măslinilor. 7 După aceea, i-au întrebat ce au văzut; care a răspuns într-un acord: „În prezența Dumnezeului lui Israel afirmăm că L-am văzut pe Isus vorbind cu ucenicii Săi pe muntele Măslinilor și urcându-se la cer. 8 Atunci Ana și Caiafa i-au luat în locuri separate și i-au cercetat separat; care în unanimitate au mărturisit adevărul și au spus: Lau văzut pe Isus. 9 Atunci Ana și Caiafa au zis: „Legea noastră spune: „Prin gura a doi sau trei martori fiecare cuvânt va fi întărit”. 10 Dar ce am spus? Fericitul Enoh a plăcut lui Dumnezeu și a fost tradus prin cuvântul lui Dumnezeu; iar locul de înmormântare al fericitului Moise este cunoscut. 11 Dar Iisus a fost dat lui Pilat, biciuit, încununat cu spini, scuipat peste el, străpuns cu sulița, răstignit, a murit pe cruce și a fost îngropat, iar trupul său, cinstitul Iosif, a îngropat într-un mormânt nou și mărturisește că el l-am văzut viu. 12 În afară de aceasta, oamenii au spus că l-au văzut vorbind cu ucenicii săi pe muntele Măslinilor și urcându-se la cer.
13 Atunci Iosif s-a sculat. le-a spus lui Ana și lui Caiafa: „S-ar putea să fiți cu o mare surprindere, că vi s-a spus că Isus este viu și S-a suit la cer”. 14 Este într-adevăr un lucru cu adevărat surprinzător, că nu numai el însuși ar trebui să învieze din morți, ci și să învie și pe alții din mormintele lor, care au fost văzuți de mulți în Ierusalim. 15 Și acum ascultați-mă puțin: Cu toții îl cunoșteam pe fericitul Simeon, marele preot, care l-a luat pe Isus când era prunc în brațe în templu. 16 Același Simeon avea doi fii ai săi și noi toți am fost prezenți la moartea și înmormântarea lor. 17 Du-te deci și vezi mormintele lor, căci acestea sunt deschise și au înviat; și iată, ei sunt în orașul Arimateea, petrecându-și timpul împreună în slujbe de evlavie. 18 Unii, într-adevăr, au auzit sunetul vocilor lor în rugăciune, dar nu vor vorbi cu nimeni, ci rămân muți ca morții. 19 Dar haideți, să mergem la ei și să ne purtăm față de ei cu tot respectul și precauția cuvenită. Și dacă îi putem aduce să jure, poate ne vor spune câteva dintre tainele învierii lor. 20 Când au auzit iudeii aceasta, s-au bucurat foarte mult. 21 Atunci Ana și Caiafa, Nicodim, Iosif și Gamaliel s-au dus la Arimateea, dar nu i-au găsit în mormintele lor; dar mergând prin cetate, i-au legat în genunchi la devotamentul lor: 22 Atunci, salutându-i cu toată respectul și respectul față de Dumnezeu, i-au adus la sinagoga din Ierusalim și, după ce au închis porțile, au luat cartea Legii Domnului. 23 Și punându-le în mâinile lor, le-au jurat pe Dumnezeul Iehova și pe Dumnezeul lui Israel, care le-a vorbit părinților noștri prin lege și proroci, zicând: Dacă credeți pe Cel ce v-a înviat din morți, să fie Isus, spuneți ce ați văzut și cum ați înviat din morți. 24 Carinus și Lenthius, cei doi fii ai lui Simeon, s-au cutremurat când au auzit aceste lucruri, s-au tulburat și au gemut; și în același timp uitându-se la cer, au făcut semnul crucii cu degetele pe limbi. 25 Și îndată au vorbit și au zis: Dă-ne fiecăruia dintre noi câte o hârtie și vom scrie pentru voi toate lucrurile pe care le-am văzut. Și s-au așezat fiecare și au scris, zicând: CAPITOLUL 13 1 DOAMNE Iisuse și Tată, care ești Dumnezeu, și învierea și viața morților, dă-ne voie să vestim tainele Taine, pe care le-am văzut după moarte, aparținând crucii Tale; căci ne-am jurat pe numele Tău. 2 Căci ai interzis slujitorilor tăi să declare lucrurile ascunse, care au fost săvârșite prin puterea ta divină în iad. 3 Când am fost așezați împreună cu părinții noștri în adâncul iadului, în întunericul întunericului, deodată a apărut culoarea soarelui ca aurul și o lumină substanțială de culoare purpurie luminând locul. 4 În momentul acesta, Adam, tatăl întregii omeniri, împreună cu toți patriarhii și profeții, s-a bucurat și a spus: Acea lumină este autorul luminii veșnice, care a promis că ne va duce la lumina veșnică. 5 Atunci proorocul Isaia a strigat și a zis: Aceasta este lumina Tatălui și a Fiului lui Dumnezeu, după profeția mea, când eram în viață pe pământ. 6 Țara lui Zabulon și țara Neftalim dincolo de Iordan, un popor care umblă în întuneric, a văzut o lumină mare; și celor ce locuiau în regiunea umbrei morții, lumina le-a răsărit. Și acum a venit și ne-a luminat pe noi, cei care stăteam în moarte. 7 Și pe când ne bucuram cu toții de lumina care strălucea asupra noastră, tatăl nostru Simeon a venit printre noi și, felicitând toată mulțimea, a zis: Slăviți pe Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 8 Pe care l-am luat în brațe când eram prunc în templu și, mișcat de Duhul Sfânt, i-am spus și i-am recunoscut: 1 Că acum ochii mei au văzut mântuirea ta, pe care ai pregătit-o înaintea tuturor oamenilor. , o lumină care să lumineze neamurile și slava poporului tău Israel.
9 Toți sfinții care erau în adâncul iadului, auzind acestea, s-au bucurat și mai mult. 10 După aceea, a ieșit unul ca un mic pustnic și a fost întrebat de toți: Cine ești? 11 La care a răspuns: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustie, Ioan Botezătorul și profetul Celui Prea Înalt, care a mers înainte de venirea Lui ca să-și pregătească calea, ca să dea poporului său cunoștința mântuirii pentru iertarea păcatelor. 12 Și eu, Ioane, când l-am văzut pe Isus venind la mine, mânat de Duhul Sfânt, am zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, iată Cel ce ridică păcatele lumii. 13 Și l-am botezat în râul Iordan, și am văzut pe Duhul Sfânt coborând peste el în chip de porumbel, și am auzit un glas din cer, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care am plăcerea mea. 14 Și acum, pe când mergeam înaintea lui, m-am coborât aici să vă fac cunoștință că Fiul lui Dumnezeu ne va vizita apoi și, ca izvorul de sus, va veni la noi, care suntem în întuneric și umbra morții. CAPITOLUL 14 1 Dar când primul bărbat, tatăl nostru, Adam, a auzit aceste lucruri, că Isus a fost botezat în Iordan, a strigat pe fiul său, Set, și a zis: 2 Povestește fiilor tăi, patriarhilor și profeților, toate acele lucruri pe care le-ai auzit de la Mihail, arhanghelul, când te-am trimis la porțile Paradisului, ca să-L rog pe Dumnezeu să-mi ungă capul când eram bolnav. 3 Atunci Set, apropiindu-se de patriarhi și de profeți, a zis: Eu, Set, când mă rugam lui Dumnezeu la porțile Paradisului, l-am văzut pe îngerul Domnului, Mihail mi s-a arătat spunând: Eu sunt trimis la tine de la Domnul. ; Sunt desemnat să prezid corpurile umane. 4 Îți spun, Set, să nu te rogi lui Dumnezeu în lacrimi și să-l implori pentru untdelemnul pomului milei cu care să-l ungi pe tatăl tău Adam pentru durerea lui de cap; 5 Pentru că nu poți în niciun caz să-l obții până în ultima zi și vremuri, și anume, până nu trec cinci mii cinci sute de ani. 6 Atunci Hristos, Fiul cel mai milostiv al lui Dumnezeu, va veni pe pământ să învie trupul omenesc al lui Adam și, în același timp, să învie trupurile morților și, când va veni, va fi botezat în Iordan. 7 Atunci va unge cu untdelemnul milei Lui pe toți cei ce cred în El; iar uleiul milei Sale va continua pentru generațiile viitoare, pentru cei care se vor naște din apă și din Duhul Sfânt pentru viața veșnică. 8 Iar când în vremea aceea se va pogorî pe pământ cel mai milostiv Fiu al lui Dumnezeu, Hristos Isus, el va introduce pe tatăl nostru Adam în Paradis, la pomul milei. 9 Când toți patriarhii și proorocii au auzit toate aceste lucruri de la Set, s-au bucurat mai mult. CAPITOLUL 15 1 În timp ce toți sfinții se bucurau, iată Satana, prințul și căpetenia morții, i-a spus prințului iadului: 2 Pregătiți-vă să-l primiți pe Isus din Nazaret însuși, care s-a lăudat că este Fiul lui Dumnezeu și totuși era un om care se temea de moarte și a spus: Sufletul meu este întristat până la moarte. 3 În afară de aceasta, mi-a făcut multe vătămări mie și multor altora; căci pe cei pe care i-am făcut orbi și șchiopi și pe cei pe care i-am chinuit cu mai mulți draci, i-a vindecat prin cuvântul său; da, și pe cei pe care ți-am adus morți, el ia cu forța de la tine. 4 La aceasta, prințul iadului a răspuns lui Satana: „Cine este acel prinț atât de puternic și totuși un om căruia îi este frică de moarte? 5 Căci toți potenții pământului sunt supuși puterii mele, pe care ai supus-o prin puterea ta. 6 Dar dacă fii atât de puternic în natura lui umană, îți afirm cu adevărat că el este atotputernic în natura sa divină și nimeni nu poate rezista puterii sale.
7 De aceea, când a zis că se temea de moarte, a intenționat să te prindă în capcană și nefericită va fi pentru tine în vecii veșnice. 8 Atunci Satana, răspunzând, a zis prințului iadului: De ce ai exprimat o îndoială și ți-ai fost frică să-l primești pe acel Iisus din Nazaret, și potrivnicul tău și al meu? 9 Cât despre mine, l-am ispitit și i-am stârnit pe bătrânii mei iudei cu râvnă și mânie împotriva lui? 10 Am ascuțit sulița pentru suferința lui; Am amestecat fiere și oțet și i-am poruncit să-l bea; Am pregătit crucea pentru a-l răstigni și cuiele pentru a străpunge mâinile și picioarele Ibisului; și acum moartea lui este aproape, îl voi aduce aici, supus și ție și mie. 11 Atunci prințul iadului a răspuns și a zis: Tocmai mi-ai spus că mi-a luat morții cu forța. 12 Cei care au fost ținuți aici până vor trăi din nou pe pământ, au fost luați de aici, nu prin propria lor putere, ci prin rugăciuni făcute către Dumnezeu, și Dumnezeul lor atotputernic i-a luat de la mine. 13 Cine este, deci, Isus din Nazaret, care, prin cuvântul Său, a luat morții de la mine, fără a se ruga lui Dumnezeu? 14 Poate că este același care mi-a luat pe Lazăr, după ce a murit patru zile, și a putuit și a putrezit și pe care l-am stăpânit ca pe un mort, dar l-a adus la viață prin puterea lui. . 15 Satana, răspunzând, a răspuns prințului iadului: „Este chiar același om, Isus din Nazaret. 16 Ceea ce, când a auzit căpetenia iadului, i-a zis: „Te înjurez, prin puterile care sunt ale ție și ale mele, să nu-l aduci la mine”. 17 Căci când am auzit de puterea cuvântului Lui, m-am cutremurat de frică, și toată ceata mea nelegiuită s-a tulburat în același timp; 18 Și n-am putut să-l reținem pe Lazăr, ci s-a scuturat și, cu toate semnele de răutate, a plecat îndată de la noi; și chiar pământul, în care era adăpostit trupul mort al lui Lazăr, l-a scos în curând în viață. 19 Și știu acum că El este Dumnezeul Atotputernic care ar putea săvârși astfel de lucruri, care este puternic în stăpânirea lui și puternic în natura lui umană, care este Mântuitorul omenirii. 20 Nu aduceți, așadar, această persoană aici, căci el îi va elibera pe toți cei pe care îi țin în temniță sub necredință și legați cu legăturile păcatelor lor și îi va duce la viața veșnică. CAPITOLUL 16 1 Și în timp ce Satana și prințul iadului vorbeau astfel unul cu celălalt, deodată s-a auzit un glas ca de tunet și ca un zgomot de vânturi, care spunea: Ridicați-vă porțile, voi, prinți! și ridicați-vă, porți veșnice, și Împăratul slavei va intra. 2 Când a auzit prinţul iadului aceasta, a zis lui Satana: „Plecă-te de la mine şi pleacă din locuinţele mele; dacă ești un războinic puternic, luptă cu Regele Gloriei. Dar ce treabă ai tu cu el? 3 Și l-a alungat din locuințele lui. 4 Și prințul a spus ofițerilor săi nelegiuiți: Închideți porțile de aramă ale cruzimii și închideți-le cu zăvoare de fier și luptați cu curaj, ca să nu fim luați robi. 5 Dar când toată cetea sfinților a auzit aceasta, au vorbit cu un glas tare de mânie prințului iadului: 6 Deschide-ți porțile, ca să intre Împăratul slavei. 7 Și dumnezeiescul profet David, a strigat și a zis: „Oare, când eram pe pământ, am proorocit cu adevărat și am spus: „O, dacă oamenii ar lăuda pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru faptele Lui minunate față de copiii oamenilor! 8 Căci a spart porțile de aramă și a tăiat zăvoarele de fier. El i-a luat din pricina nelegiuirii lor și din cauza nelegiuirii lor ei sunt chinuiți. 9 După aceasta, un alt profet, și anume sfântul Isaia, a vorbit la fel tuturor sfinților, nu v-am proorocit eu pe bună dreptate când eram în viață pe pământ? 10 Morții vor trăi și vor învia cei ce sunt în mormintele lor și se vor bucura cei ce sunt pe pământ; căci roua care este de la Domnul le va aduce izbăvire.
11 Și am zis în alt loc: O, moarte, unde este biruința ta? O, moarte, unde este înțepătura ta? 12 Când toți sfinții au auzit aceste lucruri spuse de Isaia, au zis prințului iadului: „Deschide-ți acum porțile și ia-ți barele de fier; căci acum vei fi legat și nu ai putere. 13 Atunci s-a auzit un glas mare, ca de zgomot de tunet, care spunea: Ridicați-vă porțile, prinți! și înălțați-vă, porțile iadului, și Împăratul Gloriei va intra. 14 Prințul iadului, văzând același glas repetat, a strigat de parcă ar fi fost neștiutor: Cine este acel Împărat al slavei? 15 David i-a răspuns prințului iadului și a zis: „Înțeleg cuvintele acelei glasuri, pentru că le-am spus prin duhul lui. Și acum, precum am spus mai sus, îți spun, Domnul tare și puternic, Domnul puternic în luptă: el este Împăratul slavei și este Domnul în cer și pe pământ; 16 El s-a uitat în jos pentru a auzi gemetele prizonierilor și pentru a-i elibera pe cei puși la moarte. 17 Și acum, tu, murdar și împuțit prinț al iadului, deschide-ți porțile, ca să intre Regele Gloriei; căci el este Domnul cerului şi al pământului. 18 În timp ce David spunea aceasta, Domnul puternic s-a arătat în chip de om și a luminat acele locuri care mai înainte fuseseră în întuneric, 19 Și a rupt lanțurile care înainte nu puteau fi rupte; și cu puterea Sa de neînvins i-a vizitat pe cei care stăteau în întunericul adânc prin nelegiuire și umbra morții prin păcat. CAPITOLUL 17 1 Moartea nelegiuită și ofițerii ei cruzi, auzind aceste lucruri, au fost cuprinse de frică în numeroasele lor împărății, când au văzut limpezimea luminii, 2 Și Hristos Însuși s-a arătat deodată în locuințele lor; de aceea au strigat şi au zis: Suntem legaţi de tine; se pare că intenționezi confuzia noastră înaintea Domnului. 3 Cine ești tu, care nu ai niciun semn de stricăciune, decât acea înfățișare strălucitoare, care este o dovadă deplină a măreției tale, de care totuși parcă nu-i bagi în seamă? 4 Cine ești tu, atât de puternic și atât de slab, atât de mare și atât de mic, ticălos și totuși soldat de prim rang, care poate comanda în chip de slujitor ca un soldat de rând? 5 Împăratul Gloriei, mort și viu, deși odată ucis pe cruce? 6 Cine a zăcut mort în mormânt și ai coborât viu la noi și, în moartea ta, toate făpturile s-au cutremurat și toate stelele s-au mișcat, și acum ai tu libertatea ta între morți și ai tulburat legiunile noastre? 7 Cine ești tu, care îi eliberezi pe captivii ținuți în lanțuri de păcatul originar și îi aduci în libertatea lor de odinioară 8 Cine ești tu, care răspândești o lumină atât de glorioasă și divină peste cei care au fost orbi de întunericul păcatului? 9 În același mod, toate legiunile de diavoli au fost cuprinse de aceeași groază și cu cea mai supusă frică au strigat și au zis: 10 De unde, Iisuse Hristoase, că ești un om atât de puternic și de glorios în măreție, atât de strălucitor încât să nu ai nicio pată și atât de curat încât să nu ai nicio crimă? Căci acea lume inferioară a pământului, care până acum ne-a fost supusă până acum și de la care am primit tribut, nu ne-a trimis niciodată un astfel de mort înainte, nu a trimis niciodată asemenea cadouri prinților iadului. 11 Cine ești deci, care cu atâta curaj intri printre sălașurile noastre și nu numai că nu te temi să ne amenințe cu cele mai mari pedepse, ci și te străduiești să-i scapi pe toți ceilalți din lanțurile în care îi ținem? 12 Poate că tu ești acel Isus, despre care Satana tocmai acum i-a vorbit prințului nostru, că prin moartea crucii ai fost pe cale să primești puterea morții. 13 Atunci Împăratul Gloriei călcând moartea în picioare, l-a prins pe prințul iadului, l-a lipsit de toată puterea lui și a luat cu el pe tatăl nostru pământesc, Adam, spre slava sa.
CAPITOLUL 18 1 Atunci prințul iadului l-a luat pe Satana și i-a spus cu mare indicație: O, prinț al distrugerii, autor al înfrângerii și alungarii lui Beelzebub, batjocorirea îngerilor lui Dumnezeu și urât de toți cei drepți! Ce te-a înclinat să faci astfel? 2 Tu l-ai răstignit pe Regele Gloriei și, prin distrugerea lui, ne-ai făcut promisiuni de avantaje foarte mari, dar, ca un nebun, nu știa despre ce erai tu. 3 Căci iată că Isus din Nazaret, cu strălucirea divinității sale glorioase, pune la fugă toate puterile îngrozitoare ale întunericului și ale morții; 4 El ne-a dărâmat închisorile de sus până jos, a alungat pe toți prizonierii, a eliberat pe toți cei legați și toți cei care înainte obișnuiau să geme sub greutatea chinurilor lor ne-au insultat acum și suntem ca și cum vom fi învinși de rugăciunile lor. 5 Stăpâniile noastre nelegiuite sunt supuse și nicio parte a omenirii nu este lăsată acum în supunerea noastră, dar pe de altă parte, toți ne sfidează cu îndrăzneală; 6 Deși, înainte, morții nu au îndrăznit niciodată să se poarte insolent față de noi și nici, prizonieri fiind, nu au putut niciodată să fie veseli. 7 O, Satana, prințul tuturor celor răi, părintele celor nelegiuiți și părăsiți, de ce ai încerca această ispravă, văzând că prizonierii noștri erau până acum mereu fără cele mai mici speranțe de mântuire și viață? 8 Dar acum nici unul dintre ei nu geme vreodată și nici măcar o lacrimă nu există pe fețele lor. 9 O, prinț Satan, mare păzitor al regiunilor infernale, toate avantajele tale pe care le-ai dobândit prin copacul interzis și pierderea Paradisului, le-ai pierdut acum prin lemnul crucii; 10 Și fericirea ta a expirat toată atunci când L-ai răstignit pe Isus Hristos, Împăratul Slavei. 11 Tu ai acționat împotriva propriului tău interes și al meu, așa cum vei vedea imediat prin acele mari chinuri și pedepse infinite pe care urmează să le suferi. 12 O, Satana, prinț al oricărui rău, autor al morții și sursă a oricărei mândrie, ar fi trebuit mai întâi să cercetezi crimele rele ale lui Isus din Nazaret și atunci ai fi găsit că nu a fost vinovat de nicio vină demnă de moarte. 13 De ce te-ai îndrăznit, fără nici un motiv sau dreptate, să-L răstignești și ai coborât în regiunile noastre un om nevinovat și neprihănit și, prin aceasta, ai pierdut pe toți păcătoșii, oamenii nelegiuiți și cei nelegiuiți din întreaga lume? 14 În timp ce prințul iadului îi vorbea astfel lui Satana, Regele Gloriei i-a spus lui Beelzebub, prințul iadului, Satana, prințul va fi supus stăpânirii tale pentru totdeauna, în camera lui Adam și a fiilor săi drepți, care sunt A mea. CAPITOLUL 19 1 Atunci Isus și-a întins mâna și a zis: Veniți la Mine, toți sfinții Mei, care ați fost creați după chipul Meu, care ați fost osândiți de pomul rodului oprit, de diavol și de moarte; 2 Trăiește acum lângă lemnul crucii mele; diavolul, prințul acestei lumi, este biruit și moartea este cucerită. 3 Atunci toți sfinții au fost uniți sub mâna Dumnezeului Preaînalt; și Domnul Isus a apucat mâna lui Adam și i-a zis: Pace ție și toată urmașia ta drepți care este a mea. 4 Atunci Adam, aruncându-se la picioarele lui Isus, i s-a adresat cu lacrimi, cu un limbaj smerit și cu glas tare, zicând: 5 Te voi lăuda, Doamne, căci M-ai înălțat și nu i-ai făcut pe vrăjmașii mei să se bucure de mine. Doamne, Dumnezeul meu, am strigat către Tine și Tu m-ai vindecat. 6 Doamne, Tu mi-ai scos sufletul din mormânt; tu m-ai ținut în viață, ca să nu cobor în groapă. 7 Cântați Domnului, toți sfinții Săi, și mulțumiți pentru pomenirea sfințeniei Lui. Căci mânia lui durează doar o clipă; in favoarea lui este viata.
8 La fel, toți sfinții, închinați la picioarele lui Isus, au zis cu un glas: „Tu ai venit, Răscumpărător al lumii, și ai împlinit cu adevărat toate lucrurile pe care le-ai prevestit prin lege și prin sfinții tăi profeți”. 9 Tu i-ai răscumpărat pe cei vii prin crucea Ta și te-ai pogorât la noi, ca prin moartea crucii să ne eliberezi din iad și prin puterea Ta de la moarte. 10 O, Doamne, precum ai pus în cer semnele slavei Tale și ai așezat semnul mântuirii Tale, crucea Ta pe pământ! deci, Doamne, pune semnul biruinței crucii Tale în iad, ca moartea să nu mai facă servici. 11 Atunci Domnul și-a întins mâna și a făcut semnul crucii asupra lui Adam și asupra tuturor sfinților săi. 12 Și luând pe Adam de mâna sa dreaptă, s-a înălțat din iad și toți sfinții lui Dumnezeu l-au urmat. 13 Atunci profetul împărătesc David a strigat cu îndrăzneală și a zis: 1 Cântați Domnului o cântare nouă, căci El a făcut lucruri minunate; mâna lui dreaptă și brațul său sfânt i-au adus biruința. 14 Domnul și-a făcut cunoscut mântuirea, dreptatea Sa și-a arătat pe față înaintea neamurilor. 15 Și toată mulțimea sfinților a răspuns, zicând: Această cinste au toți sfinții lui: Amin, Lăudați pe Domnul. 16 După aceea, profetul Habacuc 3 a strigat și a zis: „Tu ai ieșit pentru mântuirea poporului tău, chiar pentru mântuirea poporului tău”. 17 Și toți sfinții au zis: 4 Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului; căci Domnul ne-a luminat. Acesta este Dumnezeul nostru în vecii vecilor; el va domni peste noi în vecii vecilor, Amin. 18 La fel, toți profeții au spus lucrurile sfinte ale laudei Lui și au urmat pe Domnul. CAPITOLUL 20 1 Atunci Domnul, ținându-l pe Adam de mână, l-a dat arhanghelului Mihail; și i-a condus în Paradis, plini de milă și slavă; 2 Și doi bărbați foarte bătrâni i-au întâmpinat și au fost întrebați de sfinți: Cine sunteți, care nu ați fost încă cu noi în iad și trupurile voastre au fost așezate în Paradis? 3 Unul dintre ei, răspunzând, a zis: „Eu sunt Enoh, care a fost mutat prin cuvântul lui Dumnezeu; 4 Aici am fost până acum și n-am gustat moartea, ci acum suntem pe cale să ne întoarcem la venirea lui Antihrist, fiind înarmați cu semne și minuni dumnezeiești, pentru a lupta cu el și a fi uciși de el la Ierusalim și pentru a fi luat din nou viu în nori, după trei zile și jumătate. 5 Și în timp ce sfinții Enoh și Ilie povesteau aceasta, iată că a venit un alt bărbat cu o figură mizerabilă, purtand semnul crucii pe umeri. 6 Și când L-au văzut toți sfinții, i-au zis: Cine ești? Căci chipul tău este ca al unui hoț; și de ce porți crucea pe umeri? 7 La care el, răspunzând, a zis: Voi spuneţi drept, căci eu am fost un hoţ, care am făcut tot felul de răutăţi pe pământ. 8 Și iudeii m-au răstignit împreună cu Isus; și am observat lucrurile surprinzătoare care s-au întâmplat în creație la răstignirea Domnului Isus. 9 Și am crezut că El este Creatorul tuturor lucrurilor și Împăratul Atotputernic; și m-am rugat lui, zicând: Doamne, adu-ți aminte de mine când vei veni în împărăția Ta. 10 Îndată a privit cererea mea și mi-a spus: Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu mine în Rai. 11 Și mi-a dat acest semn al crucii, zicând: „Portă-l și mergi în Paradis; iar dacă îngerul care este paznicul Paradisului nu te va primi, arată-i semnul crucii și spune-i: Iisus Hristos, care este acum răstignit, m-a trimis aici la tine. 12 Când am făcut aceasta, și am spus îngerului care este paznicul Paradisului toate aceste lucruri și le-a auzit, îndată a deschis porțile, m-a prezentat și m-a așezat la dreapta în Paradis.
13 Spunând: Rămâi aici puțin timp, până când va intra Adam, tatăl întregii omeniri, împreună cu toți fiii săi, care sunt sfinții și neprihăniții slujitori ai lui Isus Hristos, care a fost răstignit. 14 Când au auzit toată această poveste de la tâlhar, toți patriarhii au zis într-un glas: Binecuvântat fii, Dumnezeul Atotputernic, Tatăl bunătății veșnice și Tatăl îndurărilor, care ai făcut o asemenea har celor ce au fost păcătoși împotriva pe el și i-ai adus la mila Paradisului și i-ai așezat în mijlocul proviziilor tale mari și duhovnicești, într-o viață duhovnicească și sfântă. Amin. CAPITOLUL 21 1 Acestea sunt tainele divine și sacre pe care le-am văzut și le-am auzit. Eu, Charinus și Lenthius nu avem voie să declar celelalte taine ale lui Dumnezeu, așa cum ne-a ordonat arhanghelul Mihail, 2 Spunând: Veți merge cu frații mei la Ierusalim și veți continua în rugăciuni, vestiți și slăviți învierea lui Isus Hristos, pentru că El v-a înviat din morți în același timp cu Sine. 3 Și nu veți vorbi cu niciun om, ci veți sta ca niște muți până va veni vremea când Domnul vă va permite să relatați misterele divinității Sale. 4 Arhanghelul Mihail ne-a poruncit mai departe să trecem dincolo de Iordan, într-o țară excelentă și grasă, unde sunt mulți cei care au înviat împreună cu noi pentru dovada învierii lui Hristos. 5 Căci doar trei zile ne-au îngăduit din morți, cari s-au înviat să sărbătorim Paștele Domnului nostru împreună cu părinții noștri și să aducem mărturia noastră pentru Hristos Domnul, și am fost botezați în râul sfânt al Iordanului. Și acum nu sunt văzute de nimeni. 6 Aceasta este atât cât ne-a permis Dumnezeu să vă raportăm; Lăudați-I și cinstea deci și pocăiți-vă și el va avea milă de voi. Pace vouă de la Domnul Dumnezeu Iisus Hristos și Mântuitorul tuturor. Amin, Amin, Amin. 7 Și după ce au terminat de scris și au scris în două bucăți de hârtie distincte, Charinus a dat ceea ce a scris în mâinile lui Ana, Caiafa și Gamaliel. 8 De asemenea, Lentiu a dat ceea ce a scris în mâinile lui Nicodim și Iosif; și îndată s-au schimbat în forme foarte albe și nu au mai fost văzute. 9 Dar s-a găsit că ceea ce au scris ei este perfect de acord, una neconținând o literă mai mult sau mai puțin decât cealaltă. 10 Când toată adunarea iudeilor a auzit toate aceste rude nemaipomenite ale lui Charinus și Lentius, ei și-au spus unul altuia: Cu adevărat, toate aceste lucruri au fost săvârșite de Dumnezeu și binecuvântat să fie Domnul Isus în vecii vecilor, Amin. 11 Și au mers în jur cu mare grijă, cu frică și cutremur, și-au lovit sânii și s-au dus fiecare la casa lui. 12 Dar îndată toate aceste lucruri spuse de iudei în sinagogile lor despre Isus, au fost îndată spuse guvernatorului de către Iosif și Nicodim. 13 Și Pilat a notat toate aceste tranzacții și a pus toate aceste socoteli în evidențele publice ale sălii sale. CAPITOLUL 22 1 După aceste lucruri, Pilat s-a dus la templul iudeilor, a chemat pe toți conducătorii, cărturarii și doctorii legii și a intrat cu ei întro capela a templului. 2 Și, poruncând să se închidă toate porțile, le-a zis: „Am auzit că aveți o carte mare în templul acesta; Vă doresc deci ca să fie adus înaintea mea. 3 Și când a fost adusă cartea cea mare, purtată de patru slujitori ai templului și împodobită cu aur și pietre prețioase, Pilat le-a zis tuturor: Vă conjur pe Dumnezeul părinților voștri, care a făcut și a poruncit să fie acest templu. zidit, ca să nu-mi ascundeți adevărul. 4 Voi știți toate lucrurile care sunt scrise în cartea aceea; Spuneţimi, deci, acum, dacă în Scripturi aţi găsit ceva despre acel Isus pe
care L-aţi răstignit şi în ce vreme din lume ar fi trebuit să vină, arată-mi. 5 Atunci, după ce au jurat lui Ana și Caiafa, au poruncit tuturor celorlalți care erau cu ei să iasă din capelă. 6 Și au închis porțile templului și ale capelei și au zis lui Pilat: Tu ne-ai pus să jurăm, o, judecător, pe zidirea acestui templu, să-ți declarăm ceea ce este adevărat și drept. 7 După ce L-am răstignit pe Isus, neștiind că El este Fiul lui Dumnezeu, dar presupunând că El și-a făcut minunile prin niște arte magice, am chemat o mare adunare în acest templu. 8 Și pe când discutam unii cu alții despre minunile pe care le făcuse Isus, am găsit mulți martori ai țării noastre, care au spus că L-au văzut în viață după moartea lui și că l-au auzit vorbind cu ucenicii Săi și au văzut El urcându-se la înălțimea cerurilor și intrând în ele; 9 Și am văzut doi martori, ale căror trupuri Isus le-a înviat din morți, care ne-au spus despre multe lucruri ciudate pe care le-a făcut Isus printre morți, despre care avem o relatare scrisă în mâinile noastre. 10 Și este obiceiul nostru să deschidem anual această carte sfântă înaintea unei adunări și să căutăm acolo sfatul lui Dumnezeu. 11 Și am găsit în prima dintre cele șaptezeci de cărți, unde arhanghelul Mihail îi vorbește celui de-al treilea fiu al lui Adam, primul om, o relatare că, după cinci mii cinci sute de ani, Hristos, Fiul cel mai iubit al lui Dumnezeu, a venit pe pământ, 12 Și ne-am gândit în continuare că, poate, el era chiar Dumnezeul lui Israel, care i-a spus lui Moise: „Tu vei face chivotul mărturiei; doi coți și jumătate să fie lungimea lui, un cot și jumătate lățimea și un cot și jumătate înălțimea. 13 Prin acești cinci coți și jumătate pentru construirea chivotului Vechiului Testament, am perceput și am știut că în cinci mii de ani și jumătate (o mie) de ani, Isus Hristos avea să vină în chivotul sau cortul unui trup. ; 14 Și astfel scripturile noastre mărturisesc că el este fiul lui Dumnezeu și Domnul și Regele lui Israel. 15 Și pentru că, după suferința lui, preoții noștri cei mai de seamă au fost surprinși de semnele care au fost făcute prin mijloacele lui, am deschis acea carte pentru a cerceta toate generațiile până la generația lui Iosif și a Mariei, mama lui Isus, presupunând că este din partea lui. sămânța lui David; 16 Și am găsit socoteala făpturii și când a făcut el cerul și pământul și primul om Adam, și că de acolo până la potop au fost două mii două sute doisprezece ani. 17 Și de la potop până la Avraam, nouă sute doisprezece. Și de la Avraam până la Moise, patru sute treizeci. Și de la Moise până la împăratul David, cinci sute zece. 18 Și de la David până la robia din Babilon, cinci sute de ani. Și de la robia babilonică până la întruparea lui Hristos, patru sute de ani. 19 Suma tuturor care se ridică la cinci mii și jumătate (o mie). 20 Și așa se pare că Isus, pe care L-am răstignit, este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat și Atotputernic. Amin.