Revista „Orizonturi”, nr. LVII, octombrie-decembrie 2023

Revistă editată de elevii Liceului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” Roman

Orizonturi

REDACȚIA

Cuprins Redacția: Prof. Aurelia Cristina Balașcă

❑

Deschiderea la noutate (Bogdan Emilian Balașcă) – 3

❑

Eu între etape ( Raluca Rachieru) – 4 Cum am aflat despre Liceu – și despre a doua șansă (Rebeca Maria Ruginosu) – 5 De ce am ales acest liceu (Bianca Cercel) – 6

Colaboratori: ❑ ❑ ❑

❑

Vocația (Maria Gheț) – 7 Despre prietenia cu Dumnezeu (elevi de la clasa a IX-a A) – 8 Taizé, comunitatea regăsirii tale (Elizabeta Agu și Maria Enache) – 10 Interiorul sufletului meu (elevi de la clasele a IX-a A și a X-a A) – 12

❑

Interviu cu o fostă absolventă a Liceului nostru: Iulia Teodora Albert (Redacția) – 14

❑

Educația și valoarea mea adevărată (Luoana Doboș) – 17 Pozitivul și negativul educației asupra dezvoltării personalității mele (Enache Maria) – 18 Personalitatea mea în urma educației: disciplină, relație și încredere (Elizabeta Agu) – 19 Despre pubertatea mea (Adelina Bârjoveanu) – 20

❑ ❑

❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑

2

Anatomy of souls. White is a non colour. Flowers and another words I hate (Luoana Doboș) – 21 Tu ai rămas aici. Suflet neliniștit (Adelina Gherguț) – 22 Doar iubirea (Maria Lorena Smeria) – 22 Răni ce tu le-ai vindecat (Adela Ciobanu) – 22 Cum ai reușit, Isuse? (Maria Gheț) – 23 Comunicarea de succes (Andreea Mădălina Grozescu) – 24 Cum să înțelegi ideile complicate (Alexandru Domenic Roca) – 25 Naufragiat! Fantasticile aventuri ale lui Louis Rougemon (Ioana Iulia Apetrei) – 26 Malakai, 1&2 (Sabina Daria Cimpoeșu) – 27 Noah (Denisa Palaghia și Diana Maria Ciocoiu) – 28 De ce muzica? (Elena Dumitrița Troia) – 29 Sensibilități cromatice tomnatice (elevi de la toate clasele) – 30 Cronica Liceului (Redacția) – 33 Evenimente viitoare (Redacția) – 39

Profesori: Lucian Horlescu, Cristian Gheorghiță Pascal, Elevi: Raluca Rachieru (cl. a IX-a B), Luoana Emilia Doboș (cl. a XII-a B), Diana Maria Ciocoiu (cl. a X-a B), Alexandru Domenic Roca (cl. a XII-a A), Adelina Bârjoveanu (cl. a XI-a A) Andreea Mădălina Grozescu (cl. a IX-a B)

Tehnoredactare: Prof. Bogdan Emilian Balașcă

Adresa: Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, str. Ștefan cel Mare, 268/B, 611040 Roman, jud. Neamț, Tel/fax: 0233/741421 liceulfranciscan@yahoo.com, www.liceulfranciscan.ro, Editura Serafica, str. Teiului, 20 611047Roman, jud. Neamț, Tel: 0233/733611

ISSN 2359-7356

EDITORIAL

Pr. dir. Bogdan Emilian Balașcă

Să recunoaștem: purtăm în noi și dorința, și teama de noutate. Pe de o parte simțim nevoia de schimbare, de progres, dorim să creștem, să ne dezvoltăm,... Să știm mai multe! Iar în același timp, simțim și frica de necunoscut, de „ce-o să se întâmple”, de „cum ne descurcăm în situații noi”,... „Vom face față?” Într-un asemenea conflict primar (strident adesea!) răspunsul și-l dă fiecare în intimitatea sa. Un lucru însă este cert (și bine de știut) de la-nceput: deschiderea ne face vulnerabili. De fiecare dată! În timp ce replierea ne menține într-un fals confort și (tristă) nedorită izolare. Căci numai cel ce se deschide, simte viața, bucuria de-a trăi. Spre ce decidem să optăm? Spre vechi sau nou? Vrem să păstrăm în noi confortul ieftin și banal? Rutina? Nostalgica înțepenire în trecut? Sau ne deschidem cutezanți spre viitor, spre noutate, spre mai mult?

Iar viitorul e mereu nou. Nu am mai fost nici eu (nici tu) în ceea ce-o să fie mâine,... sau anul viitor. Nu știm (și nu avem prezumția) să controlăm tot ce se va întâmpla. Cu toate acestea, timpul care va să vină

deține (abundent!) șansele sale: comori nebănuite, netrăitul care poate fi trăit, potențialul care poate fi atins doar dacă ne-ndreptăm spre el. Visul, chemarea, împlinirea,... toate se află (și ne cheamă!) în viitor. Și, prin urmare, numai acela care se deschide către noutate, experimentează împlinirea, bucuria, viața.

Chiar dacă simțim și teamă sau confuzie, cu toate acestea putem accede către viitor.

Este nevoie doar de un singur condiment: încrederea în Dumnezeu. Aceasta (numai aceasta!) ne va da de fiecare dată pace. Când știm că Domnul cunoaște mult mai multe (și mai bine) decât noi; când suntem convinși că ne iubește mult mai mult (și mult mai bine) decât noi; când ne încredințăm și ne lăsăm conduși de El, care ne ocrotește viața,... atunci ne vom deschide cu pace către viitor.

Nu ne rămâne decât să acceptăm, să facem pasul către noutate. Iar restul (binele!) va veni inevitabil.

Aceasta o dorim să se întâmple în inimile noastre, ale tuturor: în drumul frumos al anului școlar pe care ne aflăm! Cu pace și bine!

3

MĂRTURII

mărturii sincere ale elevilor

Eu între etape Raluca Rachieru, cl. a IX-a B Dacă aș putea purta o conversație cu mine însămi la începutul clasei a VIII-a, ea (adică eu de atunci) nu și-ar putea imagina faptul că se află acum

mare semn de întrebare, unul care a durat până în luna mai 2023, când majoritatea liceelor își făceau prezența la mine în școală cu

la acest liceu.

De la finalul clasei a VII-a am început să îmi pun întrebări cum ar fi: Ce vreau să urmez în continuare?

Unde îmi este locul? Ce specializare mi s-ar potrivi? Ce liceu este bun pentru mine? Aceste întrebări au început să mă dezorienteze. Iar, din această cauză, mă limitasem doar la o singură opțiune. Un liceu unde eu nu mă puteam imagina integrându-mă, un liceu care nu mă definea și care nu făcea parte din mine.

Când, însă majoritatea colegilor mei erau hotărâți și aveau mai multe opțiuni propuse, eu mă aflam sub un

ofertele educaționale.

Oferta liceului în care mă aflu acum m-a făcut să simt ceva, o nouă posibilitate, o nouă șansă. Am urmat probele de aptitudini susținute în incinta liceului, pe care, bineînțeles, le-am trecut. Liceul avea un ambient plăcut și elegant, fiecare elev avea uniformă și parcă toți erau exact ca într-o casă mare, unde era înțelegere și acceptare.

După primirea rezultatelor de la evaluarea națională am așteptat cu nerăbdare locul meu pe lista

4

admișilor, pe care o verificam din 5 în 5 minute. Eram acolo, chiar reușisem să intru la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”! Mă simțeam bucuroasă și împăcată cu mine, ajunsesem la o pace interioară după atâta haos.

Consider că dacă viața ar fi o carte, „viața mea de liceană la acest liceu” ar fi capitolul meu preferat, capitol în care în fiecare zi apare o pagină nouă plină de pace și bine!

MĂRTURII

Cum am aflat de Liceul Teologic Catolic

Francisc de Assisi”

... și despre o a doua șansă Rebeca Maria Ruginosu, cl. a IX-a C

Bună!

Sunt Ruginosu Maria Rebeca, bobocel în clasa a IX-a C, și vreau să vă prezint cum am ajuns să aflu despre Liceul Franciscan.

Despre Liceul Franciscan am aflat la începutului clasei a VIII-a. Îmi era propus de către profesori, prieteni și familie. Iar într-o vineri pe când eram la ora de TIC se prezintă foști colegi ai școlii la care învațăm, însoțiți de Părintele Director și un cadru didactic ca să ne prezinte oferta educațională a liceului.

Prezentarea ofertei educaționale mi-a plăcut foarte mult și din această cauză, nu m-am gândit de două ori și m-am dus să depun dosarul pentru probele de la pedagogie.

Ceea ce vreau să vă transmit prin următoarele rânduri este de a nu vă da bătuți, dacă vă doriți cu adevărat un lucru. Pe data de 17 mai 2023 am dat probele la Liceul Franciscan, la profilul pedagogic. Cu probele luate, tot ce urma, era să aflu ce media voi avea la Evaluarea Națională. După zile lungi de așteptare, am aflat că nu am intrat la profilul pedagogic din cauza unor mici sutimi, iar în momentul acela am zis că nu renunț. Așa că, ajunsă la școală pentru repartizarea computerizată. fără să mă gândesc prea mult, primul cod a fost cel al Liceului Franciscan, profilul umanist, specializarea științe sociale. În urma afișării rezultatelor, am aflat că am intrat așa cum mi-am dorit. Ziua de 19 iulie 2023 a fost cea mai frumoasă zi din an. Am intrat la Liceul Franciscan.

După ce am aflat de intrarea mea la liceu, multă lume îmi spunea că nu este așa cum pare și că liceul este foarte strict și că uniforma este importantă. Chiar dacă lumea îmi spunea că nu o să rezist regulilor. Eu le-am demonstrat că am reușit.

Când scriu aceste rânduri, au trecut deja patru săptămâni de la începerea liceului și pot spune că este mai minunat decât se spunea.

Profesorii sunt minunați și predau exact pe stilul nostru.

Ceea ce m-a uimit a fost începerea anului școlar, ceva nemaivăzut, ceva plin de credință dar mai ales faptul că în ziua aceea am devenit „boboc francican”.

Pe final vreau să vă îndemn să alegeți Liceul Teologic RomanoCatolic ,,Sfântul Francisc de Assisi,, deoarece liceul nostru, pe lângă credință, oferă și persoane minunate.

Nu te costă nimic să faci parte din familia franciscanilor!

5

MĂRTURII

Bianca Cercel, cl. a IX-a C

NOU Livia-Iuliana Stoian, cl. a IX-a C Un nou început, asta este ceea ce se întâmplă în viaţa oricărui boboc când intră la liceu. Oameni noi te așteaptă la orice pas, prieteni, cunoștințe, iubiri de liceu, totul e nou.

Pentru mine a intra la liceu a fost cea mai mare frică; mă gândeam că nu voi putea îndeplini toate cerințele profesorilor... Am aflat însă că liceul nu este cum am văzut in filme; nimic nu e la fel ca acolo, nici pe departe,...

Dimpotrivă, putem face noi ca liceul să fie distractiv și să nu ne gândim la el cu frică .

Am avut marele noroc de a intra la Liceul Franciscan. Adevărul este că mi-a fost frică, frică deoarece mă gândeam că nu mă voi înțelege cu

6

nimeni aici și voi sta cel mai mult din timp singură... Însă m-am înșelat; am găsit oameni minunați atât în clasă cu mine, cât și în celelalte. Profesorii sunt geniali și nu aș fi putut cere nimic mai mult; mă simt integrată.

Toată lumea a fost, este și va fi la un nou început, iar pentru unii liceul poate fi cea mai frumoasă perioada a vieții. Niciodată să nu-ți fie frică să încerci lucruri noi sau să cunoști oameni noi. „Mai bine să încerci și să greșeşti decât să nu încerci și să regreți”, este mottoul meu în viață; după el, mulți adolescenți aflați la început de drum ar trebui să se ghideze. Liceul este o minunată parte a vieții, încearcă să o trăiești la

maxim pentru că o singură dată ai ocazia să o trăiești. Să nu-ți fie frică de părerile altora și fă ca acest nou început să merite toate eforturile tale!

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE

Maria Gheț, cl. a XII-a A Întrebându-mă ce aș putea scrie pentru acest număr de revistă, am decis să aleg un subiect în care se poate regăsi orice elev al acestui liceu și anume: vocația, care vedem că nu implică doar dorința de a sluji în via Domnului, ci se manifestă diferit, de la persoană la persoană. Tu, cel care citești acum aceste rânduri, ți-ai pus vreodată întrebarea: ,,Oare eu, ce voi ajunge în viață?” sau „Ce vreau să fiu când ajung om mare?”

Cu siguranță, răspunsuri sunt, ba chiar de mici copii suntem îndemnați să visăm spre ceva mare și să țintim cât mai sus este posibil. Totuși, cu trecerea timpului, ideile noastre par a se împuțina, nu-i așa? Ne izbim de realitate și încercăm să punem în balanță ceea ce ne dorim și ne-ar plăcea să facem, pe de o parte, și o meserie care ne asigură un trai decent, pe de alta.

Ar trebui să conștientizăm faptul că vocația reprezintă chemarea lui

Dumnezeu, care uneori se manifestă tocmai prin a face ceea ce ne place, ne atrage și ne pasionează. Îți place muzica? Atunci, probabil vocația ta poate fi o carieră în acest domeniu.

Poate ai înclinații înspre latura pedagogiei, ei bine, aceasta poate reprezenta semnul vocației tale,... iar exemplele pot continua.

Dacă facem o analiză asupra vieții noastre, putem constata că multe dintre alegerile făcute, au fost influențate de cei mai mari decât noi: părinți, profesori sau poate simple cunoștințe. Însă ceea ce ei ne-au îndemnat să alegem, ne-a adus ulterior o urmă de fericire? Un liman de încredere și împlinire? Sau am rămas dezamăgiți și ne-am condamnat alegerea făcută datorită presiunilor ce se abăteau asupra noastră? Lipsiți de experiență, ne lăsăm ușor influențați, chiar și de prietenii pe care îi avem, însă de cele mai multe ori, aceasta aduce doar consecințe negative asupra vieții

noastre. Unii tineri ajung să fie ceea ce părinții lor nu au reușit să devină.

Totuși, ce e cu adevărat important, este să lăsăm timp inimii noastre să aleagă ceea ce își dorește cu adevărat.

Căci noi suntem cei care ne cunoaștem cel mai bine, ne știm limitele, dorințele și capacitatea.

Nimeni nu ar reuși vreodată să simtă mai bine decât noi, ceea ce avem pe suflet. Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă faptul că suntem stăpânii propriei noastre vieți și avem dreptul de a lupta pentru visul născut în sufletul nostru. Bineînțeles că suntem deschiși la părerea mai marilor noștri, însă decizia ne aparține.

Trebuie să cerem ajutorul lui Dumnezeu, să ne deschidă inima și să ne lumineze ochii, pentru ca astfel, să alegem ceea ce e potrivit calităților noastre, iar prin ceea ce am ales, să reușim să ne trăim frumos vocația și, astfel să ne împlinim și să îi aducem slavă Lui.

7

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE

Isus, prietenul meu Eulalia Monica Giurgilă, cl. a IX-a A Un prieten. La ce te gândești când îți pui întrebarea „Cine e cel mai bun prieten?” Un prieten e persoana în care ai încredere deplină. Vă vorbiți despre orice și vă împărtășiți toate secretele.

Uneori simți frica ca nu e sigur să spui cuiva sentimentele tale. Sau îți este frică să le exprimi. Frică, pentru faptul că o să te judece din cauza problemelor tale.

Așa simt și eu și așa poate simți și tu. Poți avea încredere totuși în cineva?

Da, cu siguranță. Există cineva în care să te încrezi. Care e mereu acolo. E acel prieten care ar face orice pentru tine. Te iubește și te prețuiește. Are grijă de tine și atunci când încerci să îl respingi. Te cunoaște mai bine decât te cunoști tu. Nu îl vezi, dar îl simți și știi că e acolo. Când ai nevoie de un prieten adevărat, privește la cer și roagă-te. Isus e mereu lângă mine. Mă ține când simt că voi cădea și mă ridică atunci când sunt la pământ.

Apoi mă împinge spre bine. Plânge cu mine, râde cu mine. Nu o văd, dar o simt. O senzație pe care o prețuiesc. Căci știu că nu sunt singură. Sunt clipe în care simți că nu mai poți,... și totuși reușești. Isus îți dă puterea să mergi mai departe. Să ai încredere în tine.

Deci, simt să mai întreb o dată: „Cin e cel mai bun prieten?” Isus este prietenul meu.

Sofia Ungureanu, cl. a IX-a A Isus mi-a fost primul prieten de când m-am născut.

Fără ajutorul și iubirea lui nu ajungeam aici unde sunt.

El mi-a fost alături în cele mai grele momente ale mele, când mă simțeam anxioasă, tristă, singură, stresată și neliniștită. Și chiar dacă păcătuiesc, el este cel care mă iartă și mă iubește cu adevărat. Datorită lui am tot ce am nevoie, o casă unde să stau, sănătate și niște părinți minunați care mă iubesc. Pentru că îl am pe Isus, am mai mult decât destul. El este inspirația mea în viață și motivul să trăiesc. Nu contează ce se întâmplă în viața mea, dar inima îmi va fi mereu deschisă pentru el. De fiecare dată când am nevoie de cineva, la Isus mă gândesc, deoarece el este singurul care mă înțelege cu adevărat, nu mă judecă, îmi dă sfaturi și îmi ține secretele în siguranță.

8

În momentele grele sau bune știu cine mă iubește, știu cine are grijă de mine și știu că am un bun prieten, pe nume ISUS.

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE

Isus, al tuturor Delia Adelina Petruț, cl. a IX-a A Isus ne este tuturor cel mai bun prieten. Nu este doar al meu, sau doar al tău. El trebuie să fie cel mai bun prieten al nostru, pentru că el s-a jertfit pentru noi, el a suportat spinii pe capul lui, lui i s-au bătut în cuie picioarele și mâinile,... pentru noi. Iar noi trebuie să ne rugăm lui ca răspuns pentru tot ceea ce a făcut pentru noi. Trebuie să ne rugăm lui pentru a ne ajuta în situațiile noastre grele, iar el ne va ajuta căci doar el știe ce simțim în acele momente când suntem la pământ.

Iar când ne spunem unii altora că am rămas fără prieteni, trebuie să ne amintim că el este lângă noi de fiecare dată. Să nu preferăm în locul lui alți „prieteni”.

Deci: să ne amintim că nu suntem singuri și că avem pe cineva care ne îndeamnă la bine și ne iubește, indiferent de ce facem.

Eulalia Monica Giurgilă, cl. a IX-a A

Mădălin Blaj, cl a IX-a A

Doamne eu îți mulțumesc, Pentru ceea ce primesc, Frați, părinți,... și sănătate, Le apreciez pe toate.

Mulțumesc, Părinte sfânt, Te înduri de acest pământ Grijă porți față de toate.

Buni și iertători, ne face, Fără ură între noi, Iar de am greșit, ne iartă!

Te iubesc neîngrădit!

9

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE

TAIZÉ, comunitatea regăsirii tale...

Elizabeta Agu și Maria-Delia Enache, cl. a XII-a B

Taizé este o comunitate creștină situată în satul cu același nume, din Franța. Aici se adună săptămânal, pe tot parcursul anului, tineri din toate țările Europei și de asemenea de pe alte continente, vin să participe la întâlniri centrate pe ”viața interioară și solidaritate umană”. Întreaga comunitate este îngrijită, în totalitate de frați și voluntari, care fac acest lucru din diferite motive, spre exemplu: pentru a se regăsi pe ei înșiși, pentru că simt nevoia de o pauză de la tot ceea ce înseamnă stresul din această lume plină de tehnologie sau deoarece nu și-au găsit încă drumul pe care să îl urmeze în viață. Datorită cererilor într-un număr foarte mare, iar locurile fiind limitate, această experiență se poate trăi o singură dată pe an.

Dar de unde avem noi toate aceste informații? Ei bine, în aprilie 2023, în perioada vacanței de Paște, am ajuns în acest loc la recomandarea și

10

însoțirea părintelui director care ne-a fost alături pe tot parcursul săptămânii, împreună cu încă cinci colegi și trei surori. Ajunși în această localitate luni seara, pe întuneric nu am putut vedea cine știe ce, doar niște felinare și câțiva copaci, în schimb... am putut auzi urlete foarte stranii.

Sincer ne-am speriat, crezând că se recită o incantație sau o vrajă specifică zonei franțuzești.

Argumentul acestei întâmplări l-am aflat la sfârșitul celor șase zile, așadar și voi îl veți afla la sfârșitul acestui articol.

După o scurtă prezentare a programului, realizată de un voluntar, am aflat că vom sta în cameră cu șase fete din Germania.

Eram nerăbdătoare să le cunoaștem, dar în același timp ne era și frică de cum ne vom descurca în a comunica cu ele, însă totul a fost peste așteptările noastre.

Toaletele sunt modeste și sunt repartizate câte patru pe zonă.

Suntem sigure că vă întrebați ce este atât de uimitor în acest loc, unde condițiile nu sunt de cinci stele , mâncarea este simplă și mulțimile de magazine în care să faci shopping lipsesc.

Putem spune că atmosfera prezentă face în așa fel încât aceste lucruri simple să devină speciale și toate lucrurile de care credeai că ai neapărată nevoie, de fapt nu sunt atât de importante, cum ar fi telefonul.

Vaaaai, dar cum ați putut trăi fără telefon, fără story-urile de pe Insta, fără trendurile de pe TikTok...?! Nu am avut timp. Programul începea dimineața la orele 8:15, cu o scurtă rugăciune în biserica comună, acompaniată de cântece, traduse în mai multe limbi. Apoi urma micul dejun, servit de tinerii care se ofereau voluntari. La ora 10:00 se desfășura o reflecție biblică, urmată de discuții și sarcini practice, adică fiecare dintre noi primea o fișă cu un pasaj biblic, urmat de câteva întrebări pe baza textului. Fratele citea textul, iar noi ne împărțeam pe grupe, formate din tineri de naționalități diferite pentru a

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE

răspunde la acele întrebări, în cadrul unui moment catehetic.

La 12:20 urma rugăciunea de amiază, apoi prânzul. După prânz aveam o pauză în care ne puteam relaxa sau puteam socializa cu restul tinerilor din campus.

Această pauză se sfârșea cu începutul altei activități, de la ora 15:15. Fiecare mergea la grupa în care a fost repartizat pentru un al doilea moment catehetic, în care ne cunoșteam mai bine sau pentru a ne juca și a afla tradiții specifice diferitelor țări. În această săptămână, fiecare grupă trăia câte o zi specială, în care înlocuia această activitate cu una mai solicitantă..... curățarea și igienizarea toaletelor, bineînțeles cu un echipament corespunzător, potrivit pentru această sarcină. Dar stați liniștiți, după muncă vine și răsplata! Primeam o gustare în plus. La ora 17:00 serveam o mică gustare, pentru a ne recăpăta energiile. Apoi, după aceasta, cine dorea avea oportunitatea de a

participa la ateliere, în cadrul cărora se dezbăteau anumite subiecte interesante. Ultima masă era cina de la orele 19:00, iar ultimul moment de rugăciune se petrecea împreună la ora 20:20. Ziua, însă, nu se sfârșea aici pentru toți. Cine voia, rămânea la Oyak, un loc unde ne adunam noi, tinerii, petrecând împreună, prin jocuri. Acest moment se sfârșea la orele 22:45, deoarece de la 23:00 începea momentul de liniște, care se sfârșea dimineața, odată cu începerea activităților.

Aceste momente frumoase nu leam fi putut trăi atât de bine fără rugăciunile și cântecele extrem de

frumoase și emoționante. Cât despre Biserică, este important să știți că este una diferită, deosebită prin simplitatea ei și totodată prin emanarea căldurii dumnezeiești, simțită într-un mod mult mai puternic decât de obicei. Aici, suntem sigure că vă veți regăsi pe voi înșivă și pe Cristos, în special în momentul de rugăciune de vineri seara, dedicat Crucii, unul dintre cele mai emoționante.

Sperând că ați reușit să citiți până aici și că nu v-am plictisit prea tare, să vă lămurim cu privire la țipetele din acea seară. După aproximativ o săptămână de stat în această comunitate, veți vedea că se vor crea prietenii minunate și că va fi grea despărțirea de anumite persoane.

Așadar, țipetele semnificau durerea interioară provocată de părăsirea acestui loc special. Acest sentiment l-am simțit și noi, când am plecat acasă, dar în momentul de față, păstrăm legătura cu persoanele întâlnite în campus, sperând că ne vom reîntâlni.

Vă sfătuim să încercați această experiență, măcar o dată în viață. Ne întâlnim, în vacanța de primăvară, pentru a putea trăi momente frumoase și de neuitat alături de colegi noi, iar dacă mai aveți întrebări, suntem la dispoziția voastră! Au revoir!:)

11

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE

Interiorul sufletului meu E m-am gândit că viața interioară poate fi ca un castel. În cartea „Castelul Interior”, scrisă de Sfânta Tereza de Avila, se spune că viața sufletească poate fi ca un castel cu șapte rânduri de locuințe, iar în mijlocul său trebuie să fie Dumnezeu.

Iar pentru a trăi corect viața spirituală, noi trebuie să dorim să parcurgem cele șapte rânduri de locuințe care sunt pline de ispite, care încearcă să ne facă să ieșim afară din castel, ducându-ne practic într-o Sunt o persoană amuzantă, sinceră, foarte emotivă, caldă și răbdătoare. Acum, că am spus câteva calități, este normal ca sufletul meu să aibă și defecte. Mă enervez repede când nu mă simt bine, sunt rece cu persoanele din jurul meu, fixistă și uneori vorbesc foarte mult, fapt pentru care, pentru unele persoane pot fi enervantă.

Lucia Alexandra Rîtan, cl. a IX-a A „pădure întunecată”. Dar, dacă trecem peste aceste ispite și vom merge către interior, atunci ne vom întâlni în intimitatea noastră cu Dumnezeu, care este în mijlocul sufletului.

După aceasta, vom ieși plini de curaj și bucurie și speranță.

De aceea viața spirituală trebuie hrănită cu rugăciune, evanghelie, participare sinceră la Biserică și astfel vom rămâne alături de Dumnezeu.

Sofia Ungureanu, cl. a IX-a A În sufletul meu, ca orice om, am niște neliniști: să nu îmi pierd persoanele dragi, să nu îmi pierd vreodată credința față de Dumnezeu. Uneori am diferite întrebări la care nu am încă răspunsuri, dar cu siguranță, în timp, le voi avea. Cât timp îl am pe Dumnezeu în viața mea, am mai mult decât destul!

Ioana Manolache, cl. a IX-a A

Interiorul sufletului meu este sincer, bun și înțelegător, la fel ca și persoana mea.

Consider că pentru a fi un om bun, trebuie mai întâi să ai un suflet bun, să fii bun cu cei din jurul tău, fiindcă nu știi niciodată când sau cum vei fii răsplătit pentru bunătatea de care dai dovadă.

Să ai un suflet curat înseamnă ca tu ca persoană să fii bună și milostivă, indiferent de comportamentul negativ al unora dintre persoanele din jurul tău. Niciodată nu o să ne simțim mai bine dacă le plătim cu aceeași monedă.

Eu consider că sufletul meu este curat, chiar dacă uneori am făcut greșeala de a-l păta cu păcatele mele,...Iar pentru a-mi curăța sufletul de păcate m-am spovedit chiar dacă mi-a fost puțin rușine de undele dintre ele. Și mi-am învins frica și le-am mărturisit, prin preot, lui Dumnezeu.

Dumnezeu este atât de puternic și are o „mână lungă”, care m-a ridicat, atunci când am căzut în genunchi, și nu

12

numai. Dumnezeu m-a iertat de fiecare dată fiindcă este bun, milostiv, iertător, și în primul rând este „Tatăl nostru”.

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE Iulia Bolog, cl. a IX-a A Sufletul omului diferă de la persoană la persoană, dar cred că ceea ce ne leagă pe toți și ceea ce ne leagă sufletele este Dumnezeu.

Pe Dumnezeu mereu trebuie să îl avem în sufletul nostru.

El ne-a creat, el ne-a dat viață și el a murit pentru noi. Dacă Dumnezeu nu ne ierta păcatele și nu se sacrifica pentru noi, acum nu mai aveam nimic, niciunul dintre noi. Trebuie mereu să ne rugăm și să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce avem și pentru că ne-a dat o viață frumoasă. Și, pentru a-i mulțumi, suntem invitați să mergem la biserică, să ne spovedim, să ne împărtășim, să facem fapte bune. Doar așa îi arătăm lui Dumnezeu că suntem recunoscători pentru tot, iar sufletul nostru va fi curat și plin de iubire. Iar Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și se bucură pentru cei care au sufletul curat.

Ana Sebastiana Stoica, cl. a X-a A Interiorul sufletului meu este înconjurat de lucruri bune și mai puțin bune, căci acolo se adună tot felul de lucruri. Acolo, purtăm amintiri bune și mai puțin bune, acolo se ascund durere și fericire. În interiorul sufletului nu poate pătrunde nimeni, în afară de Dumnezeu. Acolo îl găsim pe Dumnezeu.

De cele mai multe ori, când îmi lipsesc persoanele dragi, simt un gol în suflet, dar, prin rugăciune și credință, reușesc să umplu acest gol. Rugăciunea nu va lipsi niciodată din viața mea, pentru că, dacă nu mă rog și nu vorbesc cu Dumnezeu, sufletul meu va rămâne gol, trist și mai puțin vesel.

Paula Denisa Burcă, cl. a X-a A Sufletul meu este un mare mister, dar știu că oricând mă rog, merg la biserică, recit Sfântul Rozariu, mă regăsesc. Și îl regăsesc pe Domnul în sufletul meu, deoarece el este cel care mă îndeamnă mereu. Sufletul meu este un mister, la fel cum este universul. Așa cum oamenii de știință nu au descoperit încă tot universul, nici eu nu mi-am descoperit tot sufletul.

Dar sunt 100% sigură că din sufletul meu face parte și Dumnezeu, cel care m-a creat. Fiecare om are un suflet misterios, dar din niciun suflet nu lipsește Dumnezeu.

Denisa Geanina Pal, cl. a X-a A În interiorul sufletului meu este liniște. Este important să îți găsești liniștea sufletească, să fii împăcat cu tine și cu faptele tale. Eu mi-am găsit liniștea sufletească și pot zice că sunt împăcată cu mine și cu faptele pe care le-am săvârșit până în momentul de față, și așa aș vrea să rămân în continuare. Voi încerca mereu să îmi păstrez liniștea aceasta în suflet, pentru a avea o viață liniștită și fără frământări sufletești. În viață, dacă ești liniștit, poți pune capul liniștit seara pe pernă și nu te confrunți cu mustrarea de conștiință și astfel vei avea o viață senină.

Liniștea sufletească o poți menține dacă asculți de poruncile Domnului și nu le iei în derâdere. Prin urmare, eu voi încerca mereu să țin cont de el și de poruncile sale pentru a avea o viață cât mai liniștită.

13

DIALOG ÎNTRE GENERAȚII

INTERVIU cu o fostă absolventă a Liceului nostru

IULIA TEODORA ALBERT Redacția R.: Pace și bine! Vă mulțumim că ați acceptat și că sunteți disponibilă să ne acordați acest interviu, împărtășindu-ne din experiențele și bogăția dumneavoastră. Încep încercând să îmi lămuresc o curiozitate: de unde ați aflat de Liceul Franciscan? V-a îndrumat cumva cineva spre Liceul nostru?

I.T.: A trecut ceva timp de atunci, însă îmi amintesc foarte bine acele incertitudini pe care le aveam în clasa a VIII-a, în legătură cu ce voi face și care sunt aspirațiile mele pentru următorul an. Am aflat despre Liceului Franciscan, mai cu seamă despre implementarea unui nou profil, cel pedagogic, de la o

14

cunoștință care a urmat profilul teologic. Știam încă de la aflarea acestei vești, că profilul pedagogic este ceea ce îmi va aduce nenumărate șanse de formare profesională, cât și personală.

R.: Cum ați trăit anii de liceu și cum vi s-a părut ambientul?

I.T.: Îmi aduc aminte cu nostalgie și cu mare bucurie de anii de liceu, în care am avut parte de nenumărate experiențe, după care încă tânjesc uneori. Îmi amintesc cu plăcere de momentele petrecute împreună cu colegele de clasă, de emoțiile pe care le experimentam în primul an de liceu, de temerile care ne încercau când urma să aveam un test, de

bucuriile și momentele de amuzament pe care le aveam în timpul pauzelor, de prieteniile pe care le-am legat și care după acești ani, au devenit un fel de acasă. În cei patru ani de liceu, cu ajutorul cadrelor didactice am experimentat și emoții noi, cum ar fi participare la tot felul de competiții și evenimete desfășurate în amfiteatrul liceului, până la piesele de teatru jucate în aer liber, în fața unei mulțimi de oameni pe care nu-i cunoșteam.

Mă bucur și sunt recunoscătoare pentru că am avut în preajmă oameni care m-au ajutat să mă dezvolt din toate punctele de vedere. Oameni care aveau în privire bucurie atunci când aveam parte de reușite și care ne

DIALOG ÎNTRE GENERAȚII ofereau sprijin atunci când lucrurile nu ne ieșeau chiar așa cum ne doream noi.

R.: Ca elevă a Liceului nostru, ați avut experiențe inedite! Cum a fost această experiență? V-a influențat apoi alegerile ulterioare?

I.T.: Aș putea să vorbesc zile în șir despre câte experiențe inedite am avut parte în cadrul liceului. Începând de la cele care au avut loc în timpul orelor, până la activitățile desfășurate în amfiteatru sau ieșirile, care aveau loc la sfârșit de an școlar. Cele mai intense experiențe sunt cele legate de practica pedagogică, care m-au ajutat să-mi croiesc drumul către ceea ce aveam să urmez mai departe. Prin intermediul acesteia am început să înțeleg cam ce presupune să fii un bun pedagog, să cunosc și să înțeleg nevoiile copiilor cu care interacționam.

Tot în perioada liceului, prin interemdiul unui cadru didactic, am început să fac voluntariat într-un cabinet de logopedie.

Acolo am interacționat cu copii cu nevoi speciale și am simțit atunci că, fără nicio îndoială, acesta este vocația mea.

R.: Fiind parte din prima promoție de pedagogie a Liceului Franciscan, ați simțit că educația pe care v-au oferit-o anii de liceu a fost una integrală?

I.T.: După cum bine știm, pentru ca un lucru să rezite cât mai mult timp are nevoie de o bază bine construită. În cei patru ani de liceu am dobândit cunoștințele care m-au ajutat să formez această bază pentru a facilita rezistența a ceea ce urma să construiesc mai târziu. Pe acestă cale, aduc un gând de recunoștință tutror cadrelor didactice, care au contribuit la formarea acestei baze profesionale.

R.: V-a plăcut practica pedagogică?

I.T.: Cu siguranță răspunsul la acesta întrebare este da. Consider că, mai ales pentru un astfel de profil, acestă practică este indispensabilă, deoarece nu poți să dobândești cu adevărat infomațiile dacă nu înveți și cum să le pui în practică. În ce cei patru ani de pratică pedagogică am învățat că fiecare copil are abilități diferite, iar eu ca pedagog trebuie să găsesc modalități prin care să-l ajut să dobândească cunoștințe în ritmul său.

Tot atunci am început să înțeleg cât de importanți suntem noi, oamenii mari, în ochii copiilor. Am înțeles că este

mai important pentru ei exemplul pe care îl oferi prin acțiunile tale, atitudinile pe care le ai în diverse situații și modul în care sunt priviți.

Tot cu ajutorul practicii pedagogice și al mentorilor am învățat cum să-mi gestionez emoțiile, care erau inevitabile atunci când mă aflam în fața copiilor.

R.: Dar activitățile extrașcolare?

Ne puteți povesti una în mod special care v-a rămas la inimă?

I.T.: Pe lângă excursiile pe care le așteptam cu atât de mult entuziasm la sfârșitul anului școlar, îmi amintesc de trupa de teatru care organiza spectacole în diferite locații și din care făceam parte. Parcă trăiesc și acum emoțiia primului spectacol jucat pe străzile Cetății Sighișoara, împrună cu colegii mei din diferite

clase. Pot spune că această experiență mi-a rămas la inimă, deoarece m-a ajutat să depăsec limite, să-mi descopăr anumite calități, să mă încred în capacitățile mele și să lucrez în echipă.

R.: În final ați mers la Universitate în…? De ce ați ales acest loc?

I.T.: Imediat după terminarea liceului am urmat cursurile Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, specializarea Psihopedagogie specială, din Iași. Cei trei ani de facultate au venit cu situații, oameni și temeri noi. Cu toatea acestea, am ales să continui să merg pe acest drum deoarece, am înțeles prin exeperinețele dobândite în perioada liceului că acesta este drumul pe care vreau să-l urmez.

R.: Ce alte studii ați urmat după terminarea facultății?

I.T.: După terminarea celor trei ani de facultate, am urmat și cursurile Masterului de Diagnoză și Interevenție la persoanele cu cerințe educaționale speciale, tot în cadrul aceleași facultăți. În prezent sunt studentă în ultimul an de master și mă pregătesc pentru examenul de dizertație.

R.: V-a surâs ideea de a profesa ca educator sau învățător? Sau poate o altă formă de a fi pedagog?

I.T.: Da, mereu mi-a plăcut să fiu în preajma copiilor și încă din timpul primului an de liceu mă vedeam profesând în domeniul educației. Mai târziu, în al doilea an de facultate mi s-a propus o colaborare în această direcție așa că, în paralel am lucrat ca terapeut într-un centru de zi pentru copiii cu dizabilități, având ocazia să cunosc oameni minunați și să-mi aprofundez cunoștințele în formarea profesională.

15

DIALOG ÎNTRE GENERAȚII I.T.: Cred că sunt prea puține trei cuvinte pentru a caracteriza anii de liceu, care pentru mine au reprezentat cei mai frumoși ani din viața mea pentru că am avut parte de atât de multe momente minunate. Dacă ar fi totuși să rezum în trei cuvinte acestă experiență, acestea sunt: Recunoștință, Bucurie și Schimbare.

R.: Vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne răspunde la întrebările noastre. Vă dorim succes în susținerea dizertației și binecuvântare în viață și vă așteptăm oricând să ne vizitați, să călcați pragul Liceului pe care îl purtați în suflet toată viața!

R.: Ce credeți că este cel mai important pentru un om în viață?

Ce anume îl face să fie împlinit?

I.T.: Cu siguranță eu mai am atât de multe lucuri de experimentat pentru a ajunge la o înțelepciune deplină, astfel încât să înțeleg sensul asuns al tainelor vieții și să pot spune ce anume îl face pe om cu adevărat împlinit. Ceea ce mă face pe mine să simt împlinire din tot ce am trăit până acum, este faptul că simt că am găsit drumul potrivit pe care îmi doresc să-l urmez și că reușesc să mă bucur de lucuri simple.

R.: Dacă ar fi să dați un sfat elevilor Liceului nostru, fie de la teologie, pedagogie, sau științe sociale, care ar fi acesta?

I.T.: Știu că în perioada adolescenței există adesea multe temeri și dorința de a grăbi lucurile, așa că i-aș sfătui să trăiască la maxim anii de liceu, să nu le fie teamă să experimenteze trăiri noi, să se implice în proiectele care au loc în școală, să facă voluntariat și să ceară ajutorul unui profesor sau coleg atunci când se simte copleșiți de diverse situații.

R.: Puteți exprima în trei cuvinte, ceea ce caracterizează anii de liceu?

16

EDUCAȚIE-FORMARE

EDUCAȚIA și Luoana Emilia Doboș, cl. a XII-a B

Consider că educația școlară mi-a influențat personalitatea atât în bine, cât și în rău, întrucât unele informații primite la școală sunt ca o lamă cu două tăișuri, afectând atât pozitiv, cât și negativ elevul.

Pe deoparte, educația mi-a influențat personalitatea în bine prin „uneltele” pe care mi le-a oferit pentru a-mi cizela comportamentul: informațiile. Datorită acestora, îmi pot stăpâni mai bine impulsurile, cunosc mai bine cum îmi funcționează mintea și corpul, dar și ce înseamnă să te ghidezi după principii și valori, învățând astfel cum să fiu o persoană rațională, morală și valoroasă pentru societatea în care trăim. Cunoștințele acumulate de-a lungul anilor prin intermediul educației școlare nu doar că mă ajută să cunosc mai multe despre propria persoană, ci și despre mediul în care trăiesc, despre normele de conduită din societate, despre trecut, oferindumi totodată o perspectivă a viitorului.

De altfel, din punct de vedere științific, studiile arată că, prin acumularea de cunoștințe și folosirea

lor în mod repetat, în creierul nostru se formează noi sinapse, ce reprezintă legături între neuroni, făcându-ne astfel mai inteligenți. Gândirea activează cortexul prefrontal și ne face mai raționali, mai capabili să ne gestionăm personalitatea, dar și hipocampul, unde sălășluiesc amintirile noastre. Din toate acestea înțelegem că educația școlară nu ne oferă doar puterea de a deveni cele mai bune variante ale noastre, ci ne ajută să fim și mai înțelepți și să avem o memorie mai bună. În cele din urmă, o știm cu toții, „informația este putere”.

Pe de altă parte, educația a avut o influență negativă asupra personalității mele prin anumite convingeri pe care școala le-a promovat dintotdeauna. Prima dintre acestea este cea care ne insuflă faptul că ajutorul din partea colegilor este greșit. Această gândire, care ne este impusă de mici, creează distanță și concurență între elevi, care încep să creadă că a se ajuta cu informații este greșit. Acest mod de a gândi nu ne ajută nici pe viitor, mai ales în

timpurile actuale atât de individualiste. Din cauza acestei gândiri, după terminarea studiilor, noul adult va fi surprins nepregătit la locul de muncă, sau chiar în societate, unde se așteaptă din partea lui să lucreze în echipă, să colaboreze și să ofere informații colegilor care au nevoie. Totodată, această mentalitate a produs o ruptură între mine și colegii mei, ajutorul reciproc fiind pedepsit, determinând astfel o stare de izolare.

O altă trăsătură a educației școlare care mi-a afectat negativ personalitatea o reprezintă sistemul de notare la disciplinele vocaționale, precum muzica, educația plastică, sau chiar educația fizică. Consider că aceste discipline, sau mai bine zis sistemul lor de notare, poate provoca anxietate și sentimente negative elevilor netalentați, aceștia neputând face nimic pentru a obține abilități în domeniu fără talent.

Un ultim fapt ce mi-a influențat negativ personalitatea este legat de promovarea competitivității în școli prin sistemul de notare, dar și prin premiile oferite la sfârșitul anilor școlari. Consider că fiecare individ este bun la ceva și ca atare nu ar trebui judecat pe baza materiilor la care nu este bun. Această trăsătură a educației școlare m-a făcut mai competitivă, determinându-mă să-mi compar constant notele cu ale colegilor, dar și să-mi definesc valoarea ca persoană pe baza notelor. În concluzie, prin cele spuse anterior, susțin că educația școlară influențează personalitatea noastră atât pozitiv, prin informațiile oferite, cât și negativ, prin competitivitatea și separarea promovate în școli.

17

EDUCAȚIE-FORMARE

Pozitivul și negativul EDUCAȚIEI

asupra dezvoltării personalității mele

Maria Delia Petruța Enache, cl. a XII-a B

Educația mi-a influențat personalitatea atât pozitiv cât și negativ, încă de la prima interacțiune pe care am avut-o cu ea. Încă de la grădiniță doamna educator m-a învățat cum este bine și frumos să mă comport cu cei din jurul meu. Ce-i drept, și părinții m-au învățat același lucru, însă, pot spune că la grădiniță s-au fixat mai bine în mintea și comportamentul meu aceste reguli de bună manieră. Pentru mine era ceva normal și chiar îmi plăcea să fiu politicoasă, dar îi mai vedeam pe colegii mei care nu erau politicoși și acest lucru m-a făcut să-mi pun anumite semne de întrebare: De ce să fiu numai eu așa? Uite, ei râd de mine! Oare ar trebui să fiu ca ei?

Crescând, mi-am dat seama că decizia pe care am luat-o în urma acestor întrebări, aceea de a rămâne educată și politicoasă, a fost nu una bună, ci extraordinară.

Așa am ajuns să fiu politicoasă cu toți din jurul meu, pentru că, dacă îi respecți pe cei din jur, te respecți în primul rând pe tine și acest lucru îți este de mare folos în dezvoltarea propriei personalități.

Educația școlară, în mod special, m-a ajutat să mă dezvolt prin faptul că doar cu ajutorul ei am ajuns să dobândesc

18

multe cunoștințe din domenii diferite, chiar dacă de multe ori mă întrebam la ce mă pot ajuta unele dintre ele, cum ar fi să citesc romane vechi, scrise în 1800, când în ziua de astăzi aproape totul este schimbat. În cele din urmă am găsit răspunsul: toate aceste activități educative, lecții, contribuie la dezvoltarea mea: ele mă pregătesc pentru viață.

Totuși, în am doilea rând, educația mi-a influențat, indirect, și negativ personalitatea, prin faptul că, atunci când aveam teste sau o ascultare și îmi vedeam colegii că au reușit să învețe mai mult decât mine, iar eu mă străduiam din răsputeri să rețin acele informații și parcă tot nu știam nimic.

Mă simțeam foarte inconfortabil și îmi pierdeam încrederea în mine. Mai apoi mă autoacuzam că nu ar fi trebuit să fac asta. Am înțeles, apoi, că fiecare dintre noi are propriul lui

stil de învățare: unul este mai rapid, altul puțin mai lent, și de aceea nu este bine să comparăm capacitatea noastră de a învăța cu a celorlalți. De ce să mint, chiar dacă lucrurile nu sau schimbat mult până astăzi, totuși am realizat că nu trebui să mă condamn pentru faptul că nu reușesc să rețin anumite informații.

Persoanele sunt diferite și au înclinații spre domenii diferite și e normal ca, la anumite materii, unii să fie mai buni decât alții. Chiar dacă am înțeles abia acum acest lucru, pot spune că în acest fel am experimentat unica influență negativă a educației asupra mea.

Concluzionez, spunând că, deși influența educației poate fi atât pozitivă cât și negativă, totuși este mult mai mare procentajul influenței pozitive asupra dezvoltării personalității noastre.

EDUCAȚIE-FORMARE

Personalitatea mea în urma EDUCAȚIEI disciplină, relație și încredere

Elizabeta Agu, cl. a XII-a B Educația a influențat și încă influențează în mod pozitiv personalitatea mea.

Educația școlară încurajează, în primul rând, dezvoltarea disciplinei, ceea ce m-a făcut mai matură și mai responsabilă. Mi-a oferit cunoștințe și abilități care mi-au permis să-mi descopăr identitatea și să descopăr diferite pasiuni ale mele și să-mi fac o părere despre ceea ce îmi place sau miar plăcea să fac în viitor. De exemplu, înainte de a începe liceul nu aveam nici cea mai vagă idee despre ceea ce aș fi put face mai departe. Norocul meu a fost descoperirea acestui profil (pedagogic). În primii doi ani am fost foarte sceptică cu privire la acest domeniu deoarece nu mă credeam în stare de a profesa așa ceva, mai ales că până acum nu am avut răbdare cu frații mei mai mici. Apoi, școala mi-a oferit posibilitatea de a începe practica pedagogică, unde am descoperit o lume extrem de frumoasă, pură și esențială pentru această societate: educația copiilor. Îi voi fi întotdeauna recunoscătoare educației și acestei

școli pentru că m-a ajutat să descopăr acest domeniu minunat. În al doilea rând, educația primită la școală m-a ajutat și în formarea relațiilor sociale. În Italia am avut o relație foarte frumoasă cu unii profesori. Acasă nu prea discutam cu părinții mei, nu reușeam să îmi exprim emoțiile, tot ce mă deranja țineam în mine. Însă, în acea școală am întâlnit profesori cu care reușeam să-mi exprim sentimentele și care m-au ajutat să fiu mai deschisă și să comunic mai mult. Când am venit în România, am fost oarecum „aruncată” într-o lume nouă, cu o limbă pe care nu o stăpâneam atât de bine și cu o societate extrem de diferită față de cea cu care eram obișnuită. Nu cunoșteam absolut pe nimeni dar, la liceu, am întâlnit persoane noi și am reușit să comunic cu ele și să leg și unele prietenii.

Totuși, în educație nu lipsesc nici provocările și dificultățile. Uneori presiunea cauzată de teste, ascultări sau alte genuri de evaluări, sau atitudinile inadecvate ale unor profesori față de elevi, pot genera stres și anxietate, fapt ce ne afectează

personalitatea. Sunt o fire sensibilă de când mă știu, o fire care pune orice la suflet, iar acest lucru a influențat foarte tare parcursul anilor mei de liceu.

Inițial, eram atât de rușinoasă încât nu reușeam să le spun profesorilor că vin din altă țară deoarece credeam că acest lucru poate fi perceput ca o scuză pentru a nu învăța și din cauza aceasta mă stresam în fiecare zi, trăind cu teama de a părea o persoană nepăsătoare și neinteresată de învățătură.

Totuși, această situație nu m-a împiedicat și am muncit din greu pentru a obține rezultate bune. Unii profesori au aflat abia anul trecut că am trăit în străinătate. Acum că m-am obișnuit cu mediul și stilul de învățare, mă simt mult mai liniștită și mai încrezătoare în mine. În concluzie pot spune că educația a avut și are în continuare un impact semnificativ asupra personalității și identității mele. Efectele ei se manifestă prin cunoștințele care mi-au fost transmise, cât și prin abilitățile pe care le-am dezvoltat la nivel personal și relațional.

19

EDUCAȚIE-FORMARE

Despre pubertatea mea Adelina Bârjoveanu, cl. a XI-a A

Pubertatea mea a fost, din punctul meu de vedere, una destul de dificilă.

Spun acest lucru pentru că a fost greu să accept faptul că fizicul, psihicul, gândirea și temperamentul meu se schimbă brusc.

Totul a început în jurul vârstei de 12 ani. Temperamentul meu s-a schimbat radical. Începusem să nu mai suport persoanele apropiate în jurul meu. Nu puteam purta o discuție fără să mă cert cu persoana

20

respectivă, nu acceptam păreri, vorbe frumoase și nici măcar să fiu alintată de familie. Nu voiam altceva decât să ascult muzică. Psihicul nu îl pot descrie în totalitate, pot doar să spun că eram veselă atâta timp cât nu eram acasă și tristă atunci când nu mai eram înconjurată de cei de vârsta mea.

Gândirea? Era probabil cea mai dificilă.

Asta pentru că aveam impresia că familia mea începuse să aibă ceva cu mine, doar pentru faptul că îmi spuneau că modul meu de a mă comporta nu este în regulă. În acea perioadă aveam impresia că „tot ce zboară este de mâncare”.

Fizicul? A fost cel mai greu de acceptat pentru mine, pentru simplul fapt că fizicul meu începea să se schimbe. Începând de la corp, până la ten, totul s-a schimbat. Începusem să mă machiez zilnic. Nu mă mai suportam în nici un fel. Nu suportam să mă uit în oglindă. Nu suportam nici hainele pe care le aveam.

Nu mai suportam absolut nimic din ceea ce ținea de fizicul meu.

Lucrurile s-au schimbat în jurul vârstei de 17 ani. Totul a început să fie diferit. Am început să-mi reglementez comportamentul. Am început să accept „defectele atât de frumoase” specifice vârstei și să mă comport frumos cu familia mea. De aici am dedus faptul că aproape am depășit acea perioadă critică pentru mine și pentru cei din jurul meu, ajungând la concluzia că m-am maturizat.

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ

Anatomy of souls Luoana Emilian Doboș, cl. a XII-a B

I felt the rain in my soul Clouds were my eyes Wind were my thoughts I’m still alive yet?

I feel like I’m transforming in Something beautiful, yet untouchable A beautiful dress, but not enough to buy it A charming building you forget about

I hear the tick-tick-tick of the clock I count the minutes till I fall asleep Another form of death

Thum-thum-thum I’m dying. Will You miss me?

I feel the blood rushing though my veins My heart, thum-thum-thum in my chest Where will be all done?

Flowers and another words I hate

White is a non-emotion They stole my truth Until it become theirs They stole my fate A simple moppet following rules Is this what we’re prepared for?

A world of white lied, until everything becomes white The color of purity, but actualy The color of emptiness That gnawks inside me Tearing it’s claws into my flesh Until I become like them An empty shell with a burnout brain And only ‚yes, sir’ on the tip of my tongue

I see the letters of my name And I ask myself what it means I hear the heartbeats of my life And I wonder how many are left I feel the blood rushing through my veins What life is supposed to be?

A ride of feelings through our death A wasted second in the life of an ancient god A summer day full of laugh and dreams A rotten flower left in a forgotten book With only the memory of it’s parfume left.

21

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ

Tu ai rămas aici Adela Ciobanu, cl. a IX-a B

Tu ai rămas aici Și nu înțeleg de ce?

Ai fost mereu să mă ridici, Iar pe frunte mi-a rămas imprimat sărutul tău dulce.

Tu mi -ai iertat fiecare greșeală Fără să-mi spui că pleci, Iar gândul meu ce sigur mă înșeală Îmi spune că vei rămâne lângă mine în veci. Încet, încet te îndepărtezi Nu știu ce te-am făcut să crezi Dar știu că vei rămâne mereu în inima mea Mereu în ochii mei vei fi precum o stea.

Maria Lorena Smeria, cl. a X-a B

Doar iubirea mai salvează Sufletul de la pământ Doar iubirea-nseninează Acel chip și trist și blând, Numai ea ne-a mai rămas Din tot ce-am avut odată Căci invidia și cearta Au ajuns să stea în fața Celui sfânt, cu chipul blând Fiecare-i pentru el Hai să mai gândim odată: Ne-am născut pe-acest Pământ Ca să împărțim iubirea toată.

Suflet neliniștit Adelina Gherguț, cl. a IX-a A

De la un început atât de frumos Am ajuns la un apus răcoros În care te regăsesc mereu În gândul și sufletul meu!

Răni ce tu le-ai vindecat

Ești totul pentru mine Și crede-mă, nu-mi pare bine M-ai făcut să cred că mă iubești Însă... erau simple povești.

Răni ce tu le-ai vindecat Pe care nici nu le-am gustat Le-ai redeschis, iubirea mea Purtând în suflet ceva ce mă durea.

Începusem o poveste curată Eram amândoi cum niciodată Deși era totul așa de frumos Am ajuns la un sfârșit dureros. ..............

Te regăsesc mereu în gândul și sufletul meu.

Tu încercai să mă ajuți Dar tu de fapt nu-nțelegeai Iubirea dorind să o cauți Fiori reci tu culegeai.

22

Adela Ciobanu, cl. a IX-a B

Iubita ta venea încet Pe buze aveam sărutul tău discret Și nu doream să mai fugim Din viața ce noi doi o trăim.

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ

Cum ai reușit, Isuse?

Maria Gheț, cl. a XII-a A

Cum ai reușit, Isuse?

Pentru noi să te oferi, Să înduri dureri nespuse Și nimic în schimb să ceri.

Cum ai reușit Isuse?

Să ierți atâtea păcate, Iar din suflete distruse, Să faci inimi vindecate.

Cum ai reușit Isuse?

Să ne fii un tainic scut, Iar răul ce ne ținuse, Să dispară l-ai făcut.

Cum ai reușit Isuse?

Atât de mult să iubești, Sufletele mai dispuse, Să le faci când ne vorbești.

23

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ

DE SUCCES Andreea Mădălina Grozescu, cl. a IX-a B Citatul ,,Cei mai de succes oameni pe care i-am cunoscut sunt cei care ascultă mai mult decât vorbesc" de Bernard Baruch pune în lumină faptul că persoanele de succes nu sunt neapărat profesioniștii care știu să facă bani și să-și deschidă afaceri, ci mai degrabă oamenii care știu să se debaraseze de unele obiceiuri care îi fac ineficienți, unul dintre acestea fiind și ,,vorba multă".

Autorul subliniază prin acest citat faptul că persoanele de succes acordă mult timp gândirii, cugetării, întrucât mintea lor are nevoie de noi provocări, precum decodarea mesajelor. Ascultarea reprezintă o formă de respect pentru persoana cu care interacționăm și este o calitate specifică oamenilor de succes, deoarece ei preferă să asculte părerile celorlalți, fără să treacă la concluzii pripite, și abia la final să-și exteriorizeze și ei opinia pentru a iniția un proces ce va permite schimbul de informații intelectuale și emoționale. O strategie pe care o folosesc mereu antreprenorii este aceea de a participa la multe

24

evenimente și de a cunoaște oameni noi cărora le poți face o impresie bună dacă le asculți părerile și dai dovadă de respect, atunci când îți impui și tu opinia, astfel câștigând clienți și colaboratori. Motto-ul ,,orice cuvânt poate fi folosit împotriva ta” nu sună atât de agresiv dacă îl aplicăm în strategiile noastre de observare și analizare a celorlalți din jurul nostru.

O persoană necunoscută sau una care nu și-a arătat adevărată față e foarte greu de citit, de aceea avem nevoie de mult timp pentru a decide dacă într-adevăr acea persoană e de încredere sau nu, așadar e foarte important să gândim răspunsurile înainte de a le verbaliza pentru a nu exista posibilitatea apariției unor obstacole puse chiar de oamenii apropiați sufletului nostru.

Lipsa de atenție sau cea de interes sunt considerate bariere de concepție care împiedică eficiența comunicării, de aceea e important să îi ascultăm pe ceilalți și să înțelegem ceea ce au vrut să spună, fără să ignorăm posibilele erori în codarea sau decodarea mesajului. Feedbackul este de

asemenea și el foarte important, căci îi ajută pe oamenii de succes să corecteze unele greșeli în firma lor sau să-și îmbunătățească produsele, înțelegând astfel ce așteptări au ceilalți oameni de la ele. Întotdeauna cel ce vorbește și cel ce ascultă trebuie să se afle în posesia aceluiași cod, chiar dacă se deosebesc prin experiență sau pregătire, pentru a permite construirea unei relații, conexiuni, ,,cărămidă cu cărămidă”.

Orice idee venită de la cei din exterior, cu scopul de a te ajuta, trebuie privită ca pe o oportunitate pentru a găsi performanța atât în cariera ta, cât și în viața personală, întrucât relațiile cu cei dragi sunt cele mai importante în viață. Astfel, citatul lui Bernard Baruch subliniază faptul că persoanele de succes folosesc comunicarea, cuvintele ca pe niște indicii pentru a aduna informații noi, pentru a-și consolida relațiile cu ceilalți și pentru perfecționarea afacerii lor, ei fiind caracterizați prin agilitate, respect și impunere.

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ

Alexandru Domenic Roca, cl. a XII-a A În era noastră complexă și interconectată, abordarea concepțiilor avansate devine din ce în ce mai importantă. Înconjurați de complexitate, pentru a avea un trai mai bun, omul are nevoie să poată să înțeleagă tot ce îi stă în jur. Sau poate nu… Dar cum ar putea un om simplu, să înțeleagă un concept cu care nu a avut până acum nicio tangență?

Pentru a facilita înțelegerea unei idei, este foarte important ca aceasta să fie împărțită în mai multe subdivizii. Unul dintre cele mai lungi cuvinte în limba germană este, spre exemplu:„Sozialversicherungsfacha ngestelltenauszubildender”. Acest cuvânt este un teren fertil pentru a putea aplica tehnica simplificării cu scopul de a-l înțelege. Astfel, cuvântul este compus din mai multe cuvinte: „Sozial-versicherungs-Fach angestellten-auszubildende”.

Acum pare mai puțin înspăimântător, pentru că sunt doar 4 cuvinte. Traducându-le în română avem pe rând: social, asigurări, asistent, stagiar. În final, cuvântul

întreg se traduce prin: asistent stagiar (în curs de pregătire) în domeniul asigurărilor sociale. Într-o lume plină de informații e necesar să conștientizăm multitudinea de perspective asupra unei idei. Un istoric ți-ar putea povesti zi și noapte despre Al Doilea Război Mondial. Străbunicul tău, în schimb, ți-ar putea spune același lucru, reflectând la propria lui experiență. E clar că diferența dintre aceștia este comprehensiunea și cantitatea. Cel dintâi ar putea să te adoarmă, iar cel de-al doilea nu.

Fiecare problemă are multiple laturi și nu există o abordare unică care să se potrivească întotdeauna.

Cercetarea și ascultarea atentă a diferitelor opinii ne permit să vedem imaginea de ansamblu și să înțelegem mai bine complexitatea subiectului.

Cea mai bună metodă prin care poți să înțelegi termenul de „celulă” este prin următoarea analogie: așa cum cărămizile construiesc o casă, așa sunt celulele față de corpul uman.

Analogiile pot fii un instrument

puternic pentru a înțelege subiectele dificile, pentru că omul învață pe baza a ceea ce știe. Comparând informația cu ceva familiar, putem facilita înțelegerea. O să simțiți mult disconfort când o să încercați ceva nou, ceea ce este normal. Nu ne dăm seama, dar disconfortul este foarte important în viața noastră, pentru că ne ajută să evoluăm, iar cu cât evoluăm mai mult cu atât putem să răspundem mai bine la încercările vieții. Carl Newport, în cartea sa „Prea bun ca să fii ignorat”, susține o idee asemănătoare: ar fi bine să percepem disconfortul ca pe o extindere a propriului eu, care are ca rol dezvoltarea noastră.

Am abordat patru metode în acest articol, pentru a facilita înțelegerea ideilor complicate, pe care le puteți folosi și voi: simplificarea, multitudinea de perspective, analogia și disconfortul. Nu declar că pot fi cele mai bune, fiind conștient că diferă de la persoană la persoană, însă nu putem ști eficiența lor până nu le probăm.

25

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ

Fantasticele aventuri ale lui Louis Rougemon (povestite de el însuși) Iulia-Ioana Apetrei, cl. a X-a B Dragi colegi, inspirată fiind de invitația pe care o regăsesc în fiecare număr al revistei noastre să lecturăm o carte bună sau să vizionăm un film de calitate, vin astăzi cu o completare în porția periodică de cultură, doza de teatru.

Piesa de teatru ”Naufragiat!

Fantasticele aventuri ale lui Louis de Rougemont (povestite chiar de el însuși)” de Donald Marguiles o producție a Teatrului "Maria Filotti" din Brăila. În regia și adaptarea lui Andrei Huțuleac, traducerea de Corina Moise, scenografia de Maria Nicola, iar light design de Lucian Moga, cu actorii Ciprian Chiricheș

(Louis de Rougemont), Nicholas Cațianis (câinele Bruno), Blanca Doba (Căpitanul Jensen), Corina Borș (Yamba).

Donald Margulies a scris o piesă inspirată de viața unui așa zis aventurier pe nume Louis de Rougemont. Care la începutul secolului 20, a călătorit în lumea pe care el o visa. Ca mai apoi să primească eticheta de impostor care a trăit aceasta aventură doar în imaginația sa de copil care s-a transformat într-un adult cu o imaginație fantastic de bogată. Astfel că el moare singur, sărac și trist, la fel cum pornise în aventura sa.

26

Spectacolul de teatru Naufragiat a fost ca un amalgam de emoții. Povestea micului Louis de Rougemont m-a făcut să trec prin multe stări precum: fericire, suspans , râsete , curiozitate dar și tristețe. Povestea te face sa vezi toate etapele vieții prin care orice om trece: copilărie tinerețe și bătrânețe. Încă de la începutul piesei am simțit cum energia actorilor din scenă este transpusă publicului, făcându-l pe acesta atent la aventura ce avea sa inceapa.

Poveștile spuse de către mama lui Louis îți dădeau un indiciu de ceea ce avea sa I se intample lui. Dar până la finalul piesei te puteai răzgândi și iar răzgândi de cum avea sa fie finalul și cum va ajunge Louis. Nu m-am putut pune în pielea personajului așa cum de multe ori o pot face, deoarece complexitatea personajului era una foarte mare, de aceea am încercat sa mă pun în pielea celorlalte personaje. Chiar

dacă el a sfarsit trist, din sală am ieșit cu zambetul pe buze căci spectacolul a fost unul plin voie buna, plin de umor și energie. Atunci cănd actorul umple scena de energie, singurul lucru care îți rămâne de făcut este să fii acolo cu el.

La finalul piesei am avut ocazia de a al auzi pe regizorul Andrei Huțuleac spunând că spectacolul e gândit să înceapă cu sala goală și să se termine cu sala goală, dar nu a fost cazul căci sala a fost plină.

Spectacolul ”Naufragiat!” arată și vorbește despre tot iar asta te lasă săți alegi singur perspectiva. De aceea m-am bucurat să fiu în sală, la acest spectacol, și să îl sorb ca pe un ceai fierbinte. Dar, vă spun sincer, m-aș mai duce ori de câte ori aș mai avea ocazia. Cu bucurie și cu gura căscată.

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ

&

2 de A. Stephanie

- recenzie Sabina-Daria Cimpoeșu, cl. a XI-a A Hannah este o adolescentă normală. Are probleme cu familia, ca noi toți, locuiește cu bunica și nu are secrete față de ea. Norocul sau ghinionul o face să fie la momentul și locul potrivit pentru Malakai D’Andre, un tânăr care s-a schimbat

complet după recenta sa vacanță. Un bad boy foarte nesăbuit trece printr-o fază foarte complicată în viața lui.

Un accident terbil de motocicletă a fost momentul declanșator al întregii acțiuni, momentul în care Hannah pășește încet, dar sigur în viața lui Malakai. Aceasta decide, fiind mânată de dorința de a-l ajuta și rugată de membrii familiei băiatului, să îi fie alături pe tot parcursul recuperării. În acest fel, reușește să descopere cel fel de om se ascunde, de fapt, în spatele măștii afișate de „băiatul dur”.

De asemenea, cunoaște dragostea adevărată și se luptă cu toată puterea ei pentru a îi „arunca colacul de salvare” lui Malakai. „Dacă Malakai ar fi o piesă de șah, nu-mi dau seama dacă ar fi regele sau nebunul.”(volumul 1) „…lumea asta nenorocită nu se oprește nici măcar pentru o secundă. Nu-ți dă timp să suferi,

să jelești și să înveți cum să trăiești cu pierderea cuiva. Chiar dacă tu nu ai nici cea mai mică idee cum sa trăiești în continuare, nu-i pasă. Nu-i pasă că nu găsești nici măcar un motiv să te ridici dimineața din pat sau că vrei pur și simplu să înceteze.”(volumul 2) Deși povestea este structurată pe două volume, cartea se citește repede, cititorul fiind prins în mrejele poveștii și condus prin labirintul de emoții, fără să realizeze că a ajuns atât de repede la final. Cunoaștere de sine, dragoste, prietenie, cădere și o luptă continuă de a reuși să rămâi la suprafață, să crești, să îți întinzi aripile spre viitor. În ceea ce mă privește, această serie este preferata mea.

27

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ

28

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ

29

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ

De ce muzica?

Troia Elena Dumitrița, cl. a X-a B Muzica nu doar se cântă, ci se simte și se trăiește. Mai ales când cânți o melodie, care îți place

Muzica a fost o pasiune de-a mea, descoperită de mică. Mi-a plăcut mereu să cânt și trupa liceului a fost primul pas în

a mă deschide cu adevărat. Înainte eram timidă și aveam mereu emoții când era vorba de a cânta în fața unui public. Acuma ușor, ușor trec peste această frică. Mă simt în largul meu și am o mulțumire sufletească că bucur pe cineva atunci când cânt. La spectacolul din prima zi de școală am fost atât de fericită că publicul s-a bucurat și ne-a susținut. Trupa este a doua mea familie. Mi-a redat speranța și optimismul atunci când eram „dărâmată”.

Muzica va rămâne pentru mine una dintre cele mai frumoase pasiuni pe care un om poate să le aibă și mă bucur că am avut posibilitatea să îmi dezvolt vocea și să îmi înving timiditatea față de public. Simt că fără muzică și mai ales fără trupa liceului mă simt incompletă. Iar, între timp, încerc să mă perfecționez și să devin un membru și mai bun.

Dacă ar fi să mă descriu cu ajutorul muzicii, cred că aș

30

putea vorbi ore întregi. Prin ea, te „deconectezi” de la lumea reală și te lași purtat de vânt, pe „aripile muzicii”.

din tot sufletul, acea melodie îți provoacă anumite stări și sentimente, care îți aduc apoi o bucurie inimaginabilă.

Nu voi regreta niciodată că am ales să cânt și că am ales să intru în trupa liceului.

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ SENSIBILITĂȚI CROMATICE TOMNATICE

Iustina Gherla, cl. a XI-a B

Alexandra Andrieș, cl. a XI-a B

Ioana Apetrei, cl. a X-a B

Francesca Dîm, cl. a X|-a B

Ioana Boghian, cl. a X-a B

Luisa Maria Giurgilă, cl. a X-a B

Bianca Enășel, cl. a XI-a B

Ana Maria Ciobanu, cl. a XI-a B

31

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ

Ana Maria Rezmeriță, cl. a X-a B

Danieala Ancuța, cl. a X-a B

Denisa Palaghia, cl. a XI-a B

Annamaria Helciug, cl. a XI-a B

Elizabeta Agu, cl. a XII-a B

Anastasia Netedu, cl. a XII-a B

Izabela Ionașcu, cl. a IX-a C

32

Iolanda Tamaș, cl. a X-a B

CULTURĂ-CREAȚIE-ARTĂ

Gianina Prisacariu, cl. a XI-a B

Dumitrița Troia, cl. a XI-a B

Diana Ciocoiu, cl. a X-a B

Ana Maria Scutaru, cl. a IX-a B

Ionela Mancaș, cl. a XII-a B

Daniela Ancuța, cl. a X-a B

Iuliana Dogariu, cl. a X-a B

Diana Fechită, cl. a IX-a C

33

EVENIMENTE

CronicA LICEULUI Redacția •

11 septembrie 2023: Începerea anului școlar Cu Domnul am dorit să începem noul an școlar. Iar El a fost cu noi și, evident, cu toți cei care iubesc Liceul nostru: elevi, părinți, bunici, profesori, angajați, ceilalți prezenți.... care, cu entuziasm în suflet, au venit la Sf. Liturghie de deschidere a noului parcurs școlar. Ne-am bucurat să îl avem alături de noi și pe părintele vicar provincial, Emilian Dumea, care ne-a încurajat încă de la început să trăim drumul formării cu entuziasm. Urândule curaj elevilor de clasa a IX-a, ne-am întâlnit apoi cu toții în clase, unde diriginții ne-au oferit încrederea că sunt cu drag alături de fiecare dintre noi.

• 21 septembrie 2023: Consiliul Reprezentativ al Părinților Frumoasa și deschisa întâlnire a noului Consiliul Reprezentativ al Părinților, dincolo de necesarele alegeri și desemnări de reprezentanți, a demonstrat interesul comun pentru binele real, curat, al copiilor și elevilor încredințați grijii noastre. Toți părinții au fost de acord că uniforma face bine (și sufletesc, și psihologic, și relațional) copiilor lor, întreaga ținută și aspectul îngrijit și că prețuite sunt valorile liceului, pe care ni le dorim cu toții, așa cum la fel de importantă este de dorit să rămână colaborarea, comunicarea dintre școală, copil, părinte.

• 16 septembrie 2023: Elevi la „Letʼs do it!”

Elevi minunați ai școlii noastre, alături de profesori coordonatori, au demonstrat cât de frumos le este sufletul; nu s-au lăsat învinși de egoisme și nici atrași de planuri personale, ci au ales să facă fapte bune, participând la Campania de ecologizare „Letʼs do it!”. Pe malul Moldovei. Acolo unde alții au lăsat gunoaie! Fără a fi datori, fără a fi plătiți și nici din pofta de a afirmare (ci pur și simplu le-a plăcut ideea). Au dorit să facă fapte bune: lor, aproapelui și lumii înconjurătoare!

• 22 septembrie 2023: „Ziua fără automobil” Dragostea pentru mișcare (chiar și pe două roți) a fost susținută în această zi de un grup frumos al școlii noastre de elevi - și de la gimnaziu, și de la liceu - însoțiți de profesorul lor, participând la acțiunea „Ziua fără automobil”, organizată în orașul nostru. Deși oricare tânăr (normal...) visează repede „să ia carnetul” și să simtă satisfacția condusului unei mașini (dacă se poate cu mulți cai putere și, sigur...) foarte arătoasă, totuși adevăratul bine fizic este garantat (și întreținut) de mișcare. Probabil (mult prea târziu) realizăm acest lucru. Și tocmai de aceea, au militat reprezentanții noștri pentru mobilitate și, implicit, pentru o viață sănătoasă.

34

EVENIMENTE •

23 septembrie 2023: Formare seminarială inedită în comunități parohiale învecinate Frumusețea de a fi seminarist a fost trăită în această zi inedit de către elevii noștri de la seminar. Locașurile sfinte din împrejurimi dețin istorie, conțin sacralitate și transmit chemarea de a-i întâlni pe oameni înaintea lui Dumnezeu. Și de aceea seminariștii noștri s-au bucurat să viziteze bisericile din Săbăoani, Iugani, Hălăucești, să afle mai multe despre ele, să se oprească și în taină să rostească o sfântă rugăciune,... apoi să-i întâlnească pe sora franciscană Bernadeta, părintele paroh franciscan Daniel și ceilalți colaboratori, să-i simtă oameni ai lui Dumnezeu,... iar în final, să poată privi frumusețea (încă vie!) a Gimnaziului Franciscan, „bunicul” Liceului nostru, unde atâtea generații de elevi și preoți sfinți și-au însușit formarea.

• 26 septembrie 2023: Alegeri de reprezentați ai elevilor în comisiile școlii Frumusețea întâlnirii elevilor liceului nostru a fost prezentă și în această zi, când și-au desemnat reprezentanții în comisiile școlii. Un fapt responsabil, care deleagă și, în același, timp asumă, un gest de încredere, o expresie a maturității, implicării și colegialității și o afirmare a speranței. Astfel, elevii au dorit să fie reprezentați în C.A. de către Felix Ghiuzan, în C.E.A.C de către Sara Ivănuș și în Comisia pentru prevenirea și eliminarea violenței, a faptelor de corupție și discriminării în mediul școlar și promovarea interculturalității de către Robert Olariu.

• 27 septembrie 2023: Reînființarea Echipei de Voluntariat a Liceului S-a reînființat Echipa de voluntariat a liceului, cu un număr generos de elevi, care își propun să promoveze și să participe la acțiuni în slujba celorlalți cu gratuitate, în spirit de echipă, cu disponibilitate, păstrând perseverența și, mai ales, iubirea. Fără dragoste nu putem dărui, ajuta, întâlni, trăi cu seninătate.... Iar dragostea nu este nicidecum emoție labilă, trecătoare,... ci act și gest concret de așezare a celui iubit în locul mai presus de sine.

Aceasta își dorește și echipa de voluntariat, atunci când vor pregăti pachețele pentru familii nevoiașe, când vor promova campania de strângere de alimente pentru cei defavorizați și ori de câte ori va fi nevoie de intervenția sa.

• 29 septembrie 2023: Ziua Limbilor Europene Nu a rezistat să fie neobservată Ziua Europeană a Limbilor nici în Liceul nostru. Atât prin culoare, cât și prin sunet. Încurajați de doamna profesoară, elevii au dorit să își exprime dragostea de diferite graiuri și culturi, în maniere originale și pe care le-au împărtășit, înțelegând tot mai mult ce important este a ne cunoaște limba proprie și cât de benefic rămâne a-ți însuși din ce în ce mai mult (și, evident, mai bine!)... cât mai multe limbi străine.

Aceste, de fiecare dată, devin comori și punți de legătură și iubire între oameni!

35

EVENIMENTE • 1 octombrie 2023: Curs de formare împreună cu Asociația „Enosis” Elevi ai liceului nostru au participat în această zi la trainingul organizat în liceul nostru, în colaborare cu Asociația „Enosis”, avându-l ca invitat special pe trainerul Vlad Remus Ropotică. Prin dinamicile prezentate, exercițiile trăite, spiritul de comuniune, informațiile primite, cei prezenți au înțeles mai multe despre chemarea de a fi protagonist, de a se pune pe sine în joc și a alege lucruri mărețe în viață: pentru binele lor și al celorlalți.

• 1 octombrie 2023: Excursie la București Bucuria de a fi împreună a fost trăită în această zi de către elevii clasei a X-a A, la București, invitând alături de ei și câțiva colegi din alte clase. Plini de entuziasm și de dorința de a vizita locuri noi, alături de diriginte, au pornit la drum spre capitală. Și n-au rămas dezamăgiți!

Căci și-au îmbogățit ființa, întâlnind frumusețea Herăstrăului, măreția Arcului de Triumf, noblețea și generozitatea librăriilor Cărturești, fascinația marilor bulevarde, istoria atâtor monumente și clădiri impunătoare, concluzionând cu feericul spectacol al Fântânilor Arteziene din centrul aceleiași metropole...

Efort răsplătit! Experiență bogată! Bucurie și comuniune!

• 4 octombrie 2023: Ziua Liceului Sărbătoarea Liceului, Sfântul Francisc de Assisi, a fost trăită în diferite moduri de elevii școlii noastre: cei mici, că-s dulci, prin dulce; cei măricei, că au habar mai mult,

36

prin vizionarea vieții sfântului Francisc de Assisi; în timp ce ceilalți și mai mari, prin așezarea împreună într-o sfântă slujbă, apoi, prin darul unor sensibilității de voci încântătoare, pentru ca în final tot bucuria să fie exprimată și trupește, prin dans și voie bună: petrecere neîntinată. Patronul școlii noastre - dorit să fie de întemeietori, Sfântul Francisc de Assisi - nu poate decât să inspire pace, bucurie și curaj în a fi noi înșine, trăind convingerea că Domnul (pe bune!) ne iubește... pe toți: elevi, profesori, angajați, pe cei ce țin la școala noastră....

La mulți ani Liceului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”!

• 5 octombrie 2023: Voluntariat de Ziua Educației Sufletele frumoase ale elevilor voluntari au dăruit în această zi surorii lor mai mici (Școala nr. 2) un dar frumos: gărdulețe mai îngrijite și biblioteca mai aranjată, nu altfel decât prin muncă, efort, dăruire, dar și bucurie și spirit de echipă. Fiind împărțiți în mai multe echipe, fiecare cu obiectivele sale bine stabilite, voluntarii au fost prezenți timp de câteva ore la această acțiune gratuită, purtând în suflet dorința de a oferi un aspect mai plăcut școlii în care învață frații lor mai mici. Astfel, în urma acestei activități, aspectul bibliotecii s-a schimbat, așa cum și culoarea gărdulețului împrejmuitor a devenit mai atractivă.

• 7 octombrie 2023: Pelerinaj al cadrelor didactice și personal auxiliar la Bistrița și Viișoara Și Mănăstirea Bistrița, și Mănăstirea de la Viișoara au fost locurile minunate în care un frumos grup de profesori și personal didactic auxiliar de la Liceul nostru au poposit

EVENIMENTE în această zi spre liniștire sufletească, rugăciune și comuniune. Iar Domnul le-a răsplătit propunerea: cu vreme frumoasă, cu gânduri senine, cu prietenie, cu aerul plăcut și proaspăt al naturii. Dar dincolo de acestea darul cel mai frumos rămâne fiecare, unul pentru altul, căci, în slujba celor aflați pe drumul de formare.

• 10 octombrie: Rugăciune ecumenică Taizé Invitați fiind profesori, elevi, cunoscuți ai școlii noastre, momentul de rugăciune organizat în liceul nostru, în frumoasa seară de marți, a avut menirea să ne unească mai mult unii cu alții și cu Dumnezeu. Cântecele, rugăciunile, momentele de tăcere înaintea Domnului, animate de Grupul instrumental „Laudate” alcătuit din elevii școlii noastre, ne-au făcut să ne simțim mai aproape de Dumnezeu, să ne încărcăm inima și viața cu harul său și să dorim să continuăm drumul plin de speranță, știind că Domnul este cu noi pe drumul de credință, de formare și de creștere umană.

noastră. De fapt nu este nici „lecție”, ci dragoste. Căci este a lui Dumnezeu. De fiecare dată, fiecare dintre noi avem acces la ea: atunci când ne oprim din gălăgia noastră și stăm în tăcere, 10-15 minute sau mai mult și ne gândim cum ne iubește Dumnezeu. Iar dacă mai deschidem și coperta Bibliei... totul devine mai interesant: descoperim o lume unică, frumoasă, sufletească. Despre tine. Despre mine. Plină de iubire.

• 16 octombrie 2023: Alegeri în Consiliul Școlar al Elevilor Cu bucurie, cu pace, cu încredere s-au ales președintele, vicepreședintele și secretarul Consiliului Școlar al Elevilor din școala noastră. În amfiteatru, în „pauza de la 12”, elevii din toate clasele s-au strâns pentru a-și desemna liderii. Iar după votul exprimat secret, au reieșit și noii lideri: președinte Barticel Dragoș Gabriel, vicepreședinte Robert Olariu și secretar Frenț Lorena.

Mulțumind vechii „conduceri” pentru toate proiectele realizate, noua conducere și-a asumat cu responsabilitate rolul de a purta înainte inițiativele, propunerile, dorințele bune ale celor pe care îi reprezintă.

•

14 octombrie 2023: „Lectio divina” cu seminariștii liceului Seminariștii au trăit prima parte a zilei din această zi de sâmbătă, numită „zi de formare”, făcând exercițiul „Lectio divina”. S-au așezat înaintea cuvântului lui Dumnezeu, a glasului Său și s-au simțit iubiți. „Lectio divina” rămâne cea mai importantă lecție din viața

•

21 octombrie 2023: Formare misionară a seminariștilor În această zi, seminariștii, prin oaspetele special prezent, pr. Olaru Alexandru, au reflectat la misiune: ca

37

EVENIMENTE invitație benefică din partea lui Dumnezeu de a abandona confortul egoist și a ieși cu generozitate, gratuit, spre întâlnirea celuilalt. Numai relația curată, dăruirea, jertfa de sine,... misiunea, va împlini umanitatea și o va plasa în fericire. Pentru că instinctul (necontrolat!) de conservare, pe care îl simțim - abil sau vehement - în noi, justifică suficiente alegeri eronate, încât ratăm momente esențiale ale vieții, Domnul a așezat atent în noi și altceva: dorința.

Aceasta nu se confundă cu nevoia egoistă, sau cu pofta dezordonată, întinată. Ci e chemarea spre mai mult, spre viață spirituală, dăruire, împlinire.

•

21 octombrie 2023: Pelerinajul Absolvenților la Cacica Ipostaza de „homo viator” și-au asumat-o în această zi elevi din clasele a XII-a din liceul nostru. Au pronunțat un „da” convins pelerinajului organizat, cu precădere pentru ei, în Bucovina, la Cacica. Acolo, unde au fost și alți colegi (de-a XII-a) de la alte școli. Acolo, unde s-au rugat, cântat, emoționat, plimbat și vizitat. Acolo, unde au meditat plăcut la viața, viitorul lor. Acolo, unde a fost frumos! Iar pentru că pelerinajul nu e doar pe verticală, unii au pătruns și în „adânc”. Atât în salină, cât și în profunzimea sufletului lor. Așa, au înțeles mai bine metafora pe care sunt invitați să o trăiască: „sarea pământului, lumina lumii”. Iar Domnul, i-a binecuvântat din plin cu soare!

38

•

22 octombrie 2023: Seminariști la rugăciune misionară Participarea seminariștilor liceului nostru, alături de alți tineri și invitați la momentul de rugăciune organizat în plan local, în Biserica Romano-Catolică „Inima Neprihănită a Mariei” din Roman, cu ocazia minunatei Zile a Misiunilor, nu a adus decât har și dragoste de la Dumnezeu în viața lor, a celor care-și reînnoiesc zilnic dorința de a-l urma pe Cristos. Aceasta nu este deloc un zbor ușor și liric, ci luptă împletită cu speranță, discernământ presărat cu alegeri evidente, sacrificiu răsplătit, într-un final, de bucuria de a fi doar al lui Dumnezeu.

•

28 octombrie 2023: Campionat de fotbal la Hălăucești În zi de sâmbătă, într-o frumoasă întâlnire sportivă organizată la Hălăucești, trăind o nouă șansă de a dărui bunătate și a primi frumusețea inerentă a celuilalt, elevii noștri s-au pus în joc. La fotbal. Dar, într-o competiție nu locul (sperăm!) contează. Ci comuniunea trăită. A vedea dinadins cine e cel mai bun devine rapid nociv. Riscul de a te repezi rapid la premii, ne poate păcăli esențial și viața.

Ci, facem competiții, ne punem în joc, pentru a da ce e mai bun din noi, pentru a exersa fairplayul, a ne dezvolta și pentru înțelege că valoarea unui om nu e livrată niciodată de titlul unei diplome. Ci de esența sa ineluctabilă: iubirea. Totuși, dincolo de toate, au luat locul al II-lea.

EVENIMENTE

• • • • • •

30 noiembrie 2023:Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei – ne amintim cu recunoștință de apostolul care a predicat pe tărâmurile noastre și de credința care ne dă viață și bucurie.

1 decembrie 2023: Ziua Națională a României – manifestăm împreună bucuria de a fi român, împărtășind cântece, dansuri, frumusețea purtării de costume populare,... și nu numai.

8 decembrie 2023: Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri – moment de recunoștință trăit față de Fecioara Maria pentru dragostea sa de Mamă.

22 decembrie 2023: Serbarea de Crăciun – elevi de la toate clasele împărtășesc bucuria vacanței, a Nașterii Domnului și a celorlalte sărbători de iarnă.

15 ianuarie 2024: Ziua Culturii Naționale – elevi și profesori, prin talent, efort și creativitate, sunt recunoscători pentru darul culturii, manifestat în atâtea feluri în existența noastră.

24 ianuarie 2024: Unirea Principatelor Române – trăim cu toții bucuria unui deziderat împlinit și de întreținut în continuare – unirea – nu doar în spațiul geografic și politic, ci și în plan sufletesc, relațional, spiritual.

Preaînalte, atotputernice și bunule Dumnezeu laudã ție, slavã, cinste și binecuvântare numai ție ți se cuvin, o Preaînalte, cãci nici un om nu-i vrednic sã-ți rosteascã numele.

Lãudat fii, Doamne, cu tot ce ai creat și mai ales cu domnul frate Soare prin care tu ne dai ziua, lumina.

El este frumos, strãlucind cu mare slavã și tot el te întruchipeazã pe tine, Preaînalte.

Lãudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora Lunã și pentru Stele tu le-ai pus pe cer limpezi, prețioase, frumoase.

Lãudat fii tu, Doamne al meu, pentru fratele Vânt, pentru aer și pentru nori pentru azurul liniștit și pentru toate stãrile vremii prin ele tu ții în viațã toate creaturile.

Lãudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora Apã care-i foarte trebuincioasã și foarte înțeleaptã prețioasã și castã.

Lãudat fii tu, Doamne al meu, pentru fratele Foc cu care tu luminezi noaptea, el este frumos si jucãuș;

Lãudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora mama noastrã Pãmântul care ne ține și ne hrãnește care rodește poame felurite cu flori smãltuițe și cu ierburi.

Lãudat sã fii tu, Doamne al meu, pentru cei care iartã din dragoste pentru tine, care îndurã boli și încercãri, fericiti atunci când pacea o salveazã cãci prin tine, Preaînalte, vor fi ei încununați.

Lãudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora noastrã, Moartea trupeascã, de care nici un om viu nu poate scãpa, nefericiți sunt cei care mor în pãcat de moarte, fericiți cei pe care îi va surprinde împlinindu-ți voia cãci cea de-a doua moarte nu-i va putea vãtãma.

Lãudați ți binecuvântați pe Domnul meu, multumiți-i și slujiti-l cu cea mai mare smerenie. (sf. Francisc de Assisi)

de neîmblânzit și puternic.

39