Revista „Orizonturi”, nr. LX, iulie-septembrie 2024

Orizonturi

Nr. LX, iulie-septembrie 2024

„A nu vorbi despre adevărurile care se referă la Dumnezeu din respect pentru cei care nu cred, ar fi, în domeniul educațional, ca arderea cărților din respect pentru cei care nu gândesc, ștergerea operelor de artă din respect pentru cei care nu văd sau muzica din respect pentru cei care nu aud.”

(Arhiepiscopul Aurel Percă – Mesajul pentru Ziua Mondială a Educației Catolice 2024)

Cuprins

EDITORIAL

❑ Curajul și bucuria recunoștinței – (Bogdan Emilian Balașcă) – 3

SPIRITUALITATE - TEOLOGIE

❑ Dumnezeu, Creator, dar și Prieten (Dumitrița Elena Troia) – 4

❑ Rugăciunea Lunară Taizé (Miruna Toma) – 5

❑ O săptămână în Taizé (Sara Maria Elena Ivănuș, Ioana Boghian) – 6

❑ Rusaliile: Hramul la Adjudeni (Monica Eulalia Giurgilă) – 8

❑ Hramul Bisericii „Trupul și Sângele Domnului din Gherăești” – (Lucia Alexandra Rîtan) – 9

❑ Cu încredere în Dumnezeu, participând la Olimpiada de Religie Catolică – (Robert Daniel Olariu) – 10

❑ Experiența mea la olimpiade – (Andreea Mădălina Grozescu) – 11

DIALOG ÎNTRE GENERAȚII

❑ Interviu cu o fostă absolventă a Liceului nostru: Herlea Anthonia-Myra-Laura (Redacția) – 13

❑ Arta predării – (Andreea Mădălina Grozescu) – 16

EDUCAȚIE – FORMARE

❑ Apartenența, cheia reușitei (Maria Gheț) – 19

❑ Un zâmbet pentru mai multe zâmbete – (Lorena Daria Bacoșcă Magda) – 21

❑ O societate mai bună – (Diana Eanuela Fechetă) – 23

CULTURĂ – ȘTIINȚĂ

❑ Mândrie și prejudecată – recenzie – (Denisa Mariana Palaghia) – 25

❑ Im basm urban – (Ioana Iulia Apetrei) – 26

❑ Cât timp înfloresc lămâii, de Zoulfa Katouh – (Sara Maria Elena Ivănuș) – 27

❑ Jocul viciilor – (Ioana Iulia Apetrei) – 28

CREAȚIE - ARTĂ

❑ Un ultim cuvânt – (Robert Daniel Olariu) – 29

❑ Dreamless night, Counting the deads, October 27 – (Luoana Emilia Doboș) - 30

❑ Sensibilități cromatice – (Redacția) – 31

EVENIMENTE

❑ Cronica Liceului – (Redacția) – 32

❑ Evenimente viitoare – (Redacția) – 35

Redacția:

Prof. Aurelia Cristina Balașcă

Colaboratori:

Profesori:

Nadia Floarea Chelaru-Vizir, Cristian Gheorghiță Pascal, Elevi:

Denisa Mariana Palaghia (cl. a XI-a B), Luoana Emilia Doboș (cl. a XII-a B), Sara Maria Elena Ivănuș (cl. a X-a B), Iulia Ioana Apetrei (cl. a X-a B), Andreea Mădălina Grozescu (cl. a IX-a B), Maria Gheț (cl. a XII-a A).

Tehnoredactare: Prof. Bogdan Emilian Balașcă

Adresa: Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, str. Ștefan cel Mare, 268/B, 611040 Roman, jud. Neamț, Tel/fax: 0233/741421 liceulfranciscan@yahoo.com, www.liceulfranciscan.ro, Editura Serafica, str. Teiului, 20 611047Roman, jud. Neamț, Tel: 0233/733611

ISSN 2359-7356

„Învățământul din școala catolică nu se limitează la chestiuni confesionale și conținuturile sunt deschise tuturor ramurilor științeișioricăreipersoanecarecautăacesttip de instruire. Totuși, așa cum spunem că activitateașcoliinusepoatereducelaaîmpărți materii, ci trebuie să formeze și persoane în integritatea lor.” (Mesajul Papei Francisc adresat Congresului Mondial al Educației Catolice - 2022)

Curajul și bucuria Recunoștinței

Nu mereu avem curajul să fim recunoscători. Paradoxal! Deși esteo atitudine frumoasă. Însă adesea –suntem, cu tristețe, nevoiți să remarcăm – e ignorată. Deoarece recunoștința presupune implicit și gestul umilinței. Doar cel smerit știe să recunoască. Doar cel ce știe să se facă „mic”, constată cu entuziasm că tot ce „a reușit” sau i s-a „întâmplat”, chiar tot ce este, tot ce are, e darul dragostei lui Dumnezeu. Și-abia atunci devine recunoscător și, implicit, trăiește darul bucuriei.

Avem motive (oare?!) și capacitatea de a fi recunoscători? Cu siguranță da. Un sincer inerent examen de conștiință, orientat măcar către evenimentele acestui an școlar, ne-așază plăcut în fața atâtor daruri, care, cu abundență și gratuitate au venit de Sus în viața și ființa noastră. Și care sunt acestea? De la a începe împreună, cu entuziasm parcursul anului școlar și a ajunge la finalul său, de la a fi ocrotiți în fiecare zi pe drumul de acasă către școală și-napoi, până la a primi zilnic șansa unei educații de calitate și în siguranță, de la colegii cu care am petrecut atâtea clipe frumoase împreună, până la profesorii care s-au ostenit cu drag și pasiune pentru noi, de la informațiile, competențele și

aptitudinile dezvoltate, la momentele deinspirație,curaj, lumină, de la clipele în care nu ne-am dat bătuți, la rezultatele primite... și multe altele asemenea frumoase, pe care le-am trăit (mai conștienți sau nu), de-a lungul acestuian, în frumoasa familie a liceului nostru.

Și pentru că recunoștința se conjugă, la trei niveluri, să exersăm și noi, acum, aceasta. Mai întâi să re-cunoaștem cu mintea, rațiunea, toate aceste daruri revărsate. Apoi să învățăm să simțim,dinplin,cuinima, recunoștință pentru fiecare dintre ele. Iar în al treilea rând,săfim,trăindcuviața,recunoscători.Iarexercițiul ne va ieși de fiecare dată, dacă vom face apel la gestul profund și curajos al umilinței

Atunci, să învățăm în continuare: să gândim, să simțim și săfim iarși iar recunoscători pentrueleviinoi ce vor veni în clasa a IX-a, pentru elevii frumoși din celelalte clase, care își continuă cu drag și perseverență drumul, pentru elevii claselor a XII-a, care l-au finalizat cu bucurie, și pentru fiecare dintre noi: elev, părinte, profesor, angajat, prieten al liceului nostru, cu care călătorim pe drumul vieții și al educației împreună. Curaj și bucurie în a fi recunoscători!

Pr. dir. Bogdan Emilian Balașcă

DUMNEZEU, Creator, dar și Prieten

Relația mea cu Dumnezeu a fost mereu una foarte bună și întotdeauna mi-a plăcut să discut cu El prin rugăciune. Să ai o relație apropiată cu Dumnezeu te ajută atât mintal, dar mai ales sufletesc.

De multe ori ne simțim singuri și avem nevoia să vorbim cu cineva, dar poate nu găsim nici momentul și nici persoana destul de deschisă și de încredere cu care să vorbim despre apăsările noastre sufletești. Însă ne putem deschide sufletul în fața Domnului, căci El va avea mereu timp și răbdare pentru a-ți asculta ofurile.

Atunci când îți deschizi sufletul Domnului și te încrezi în El, simți că totul începe să-ți meargă din ce în ce mai bine, dobândind o stare de liniște și de voie bună. Ceea ce trăim nu se datorează „destinului ”, așa cum mulți tineri cred și pe care îl acuză de vinovăție pentru toate lucrurile pe care le pățesc dar sau căruia îi atribuie lucrurile bune pe care le trăiesc pe parcursul vieții. Ci, totul se întâmplă cu un anumit scop, cu un anumit rost și pentru a dobândi o anumită învățătură. Greșelile săvârșite de om și trăirile nefericite ale acestuia, poate că îl fac mult mai puternic

din punct de vedere mintal, psihic și spiritual. Eu, una, am început să mă deschid mai mult în fața Domnului, și simt tot timpul senzația că El ar fi cu mine și mi-ar veghea orice mișcare, îndrumându-mă spre a fi un om mai bun, mai înțelept și mai iubitor. Iar, o lecție importantă pe care Dumnezeu mi-o dă și mi-o explică este: iubește-țiaproapelecapetineînsuțiși atuncimăveiiubișipemine.

Iubirea și relația bună cu Dumnezeu aduce cu sine o comuniune mai bună între noi, o minte mai sănătoasă, un spirit mai liber și pace în suflet.

Dumitrița Elena Troia, cl. a X-a B

Rugăciunea lunară Taizé

Comunitatea de la Taizé este o fraternitate creștină în Franța, fondată de fratele Roger în 1940.

Aceasta esteformatădinmai mult de o sută de frați din numeroase țări, de diferite confesiuni (romanocatolici, protestanți etc). Viața lor se concentrează pe rugăciune și pe muncă. Deși ca origine este vest europeană, comunitatea caută să primească persoane și tradiții de pe întregul glob. Aceasta se vede inclusiv în muzică și rugăciune. Sunt incluse chiar și cântece și icoane din tradiția ortodoxă.

Astfel, micuța localitate Taizé a devenit o destinație importantă de pelerinaj creștin. Mii de pelerini călătoresc anual spre această localitate din Franța. La Taizé se cântă un stil unic de muzică religioasăprinfrazesimple,deobicei versete din Psalmi sau alte părți din Scriptură, repetate sau cântate în canon, ce vin să ajute meditația și rugăciunea.

La inițiativa Părintelui Director, anul acesta în liceul nostru s-a organizat lunar o oră de meditație,

animată de grupul instrumental „Laudate” al școlii (grup instrumental, format în anul școlar 2023-2024), în stilul de la Taizé. În grup ne-am adunat mai mulți tineri, care dorim să transmitem pace, liniște și stare de bine tuturor celor care vin să se roage împreună cu noi, folosindu-ne de abilitățile pe care ni le-a dat Domnul. Începând cu luna octombrie 2023 ne pregătim pentru aceste întâlniri prin repetiții săptămânale. Instrumentele de care ne folosim sunt chitara, vioara și naiul.

La fiecare rugăciune suntem bucuroși să ne întâlnim atât cu elevi din școală, profesori, cât și persoane din afara școlii (părinți sau oricine dorește să ni se mai alăture). Sentimentul pe care îl descoperi pe parcursul acestor momente de liniște este unic. El aduce pace în inima ta și îți oferă ocazia de a te conecta cu Dumnezeu.

Momentele rugăciunii sunt următoarele: cântecul de început prin care, de obicei, se invocă prezența Duhului Sfânt, citirea unui fragment

dinScripturi(înFranța,acest lucruse face în mai multe limbi) și un moment de liniște în care fiecare meditează asupra Cuvântului Domnului. După acestea urmează un gest simbolic, prin care fiecare se apropie de altar și rostește o rugăciune în gând, în timp ce pe fundal se cântă alte cântece. Apoi, urmează invocațiile pe care vrem să i letransmitemluiDumnezeu.Acestea se spun cu voce tare, iar după fiecare se cântă „Kyrie eleison”. „Tatăl nostru” este rugăciunea care ne unește pe toți, indiferent de confesiune, de aceea o cântăm de fiecare dată.

Pentru mine, fiecare Rugăciune Taizé este o ocazie de a îmi găsi paceainterioară șideamăapropia de Dumnezeu, fapt care s-a întâmplat atât la noi în liceu, cât și atunci când am mers în Franța în această comunitate. Acest stil de rugăciune areofrumusețeși o simplitateaparte, iar oricine are șansa de a participa trăiește o experiență memorabilă pe care nu o va uita niciodată.

Miruna Toma, cl. a IX-a B

-

experiențe personale -

Taizé este un sat mic, ascuns în sud-estul Franței, cunoscut pentru atmosfera sa liniștită și pentru frumusețea sa naturală. Totul aici emană simplitate - de la arhitectura rustică a clădirilor, până la modul de viață al locuitorilor. Această simplitate creează un cadru ideal pentru reflecție și meditație, permițându-ți să te deconectezi de agitația cotidiană și să te apropii de esențial. În perioada 28 aprilie-4 mai, am avut ocazia de a petrece o săptămână în acest loc. O săptămână plină de evenimente unice care

mi-au oferit posibilitatea de a mă recrea într-unmoddeosebit.

Una dintre cele mai frumoase surprize ale acestei săptămâni a fost diversitateașicălduracomunitățiidin

Taizé. Am întâlnit persoane din colțuri diferite ale lumii, fie voluntari sau vizitatori, veniți cu aceleași dorințe de a se regăsi și de a-și întări credința. Deși proveneam din culturi și contexte diferite, am simțit imediat un sentiment de fraternitate și solidaritate. Zâmbetele și bunăvoința celor din jur au creat un mediu în care era ușor să mă deschid și să mă conectez cu ceilalți.

Unul dintre punctele centrale ale șederii mele în Taizé a fost cateheza zilnică. Sesiunile de

Ioana Boghian și Sara Elena Maria Ivănuș, cl. a X-a B

cateheză au abordat teme esențiale ale credinței și spiritualității, precum iubirea pentru sine și pentru cei din jur. Învățăturile fraților din comunitate, adesea bazatepescripturi,erau prezentate într-un mod accesibil și relevant pentru viața de zi cu zi. Am apreciat apoi sinceritatea și claritatea cu care erau transmise mesajele, dar și posibilitatea de a discuta și reflecta asupra lor împreună cu ceilalți participanți. Aceste momente de învățătură mi-au oferit o înțelegere mai profundă a credinței și m-au ajutat să mă apropii mai mult de Dumnezeu. Momentele de rugăciune, în biserică, mi-au oferit timpul necesar pentru a reflecta asupra vieții mele, și importanța credinței în aceasta.

pe care fiecare persoană îl are în zilele pe care le petrece în acest sătuc din Franța.

Una dintre activitățile mele preferate pot spune că a fost chiar ocupația de a lucra pentru binele comun al comunității, servirea mesei sau păstrarea curățeniei publice mi-a dat un sentiment de bucurie pe care nul-am mai întâlnit.

Cea mai importantă realizare a acestei săptămâni a fost întărirea relației mele cu Dumnezeu. În Taizé, am avut timpul și spațiul necesar pentru a mă ruga, pentru a medita și

pentru a reflecta asupra vieții mele spirituale. Am simțit prezența lui Dumnezeu prin cântecele specifice locului, care m-au purtat de-a lungul călătoriei și care mi-au dat un sentiment familiar, și am plecat dinTaizécu un suflet reînnoit de credință și speranță.

Dacă ar fi să descriu toată experiența într-un singur cuvânt, acesta ar fi ,,acceptare”, pentru că în zilele petrecute în acest pelerinaj am observat cumoameniinusejudecă unii pe alții chiar dacă sunt de altă religie, naționalitate și nimeni nu e judecat pentru cum arată, pentru cum se îmbracă.

În momentele de rugăciune, care

A fost o experiență de neuitat, unde m-aș întoarce oricând, în orice moment al vieții. (Sara)

Săptămâna petrecută în Taizé a fost o experiență foarte frumoasă de care nu voi uita niciodată. Am fost uimită de oamenii de acolo și de modul de viață

au loc dimineața, la prânz și seara, oamenii se adunau și se așezau, cu toțiicântamcânteceși observasem că multepersoanesesimțeau,,caacasă” pentru că se descălțau, plângeau, desenau,seîntindeaușinimeninuera judecat pentru ceea ce făceau sau opritdinceeacedoreasăfacă.Modul de viață pe care o persoană îl are în Taizé este simplu, mâncarea este simplă, totul este simplu pentru că nimic nu este mai important decât săți faci legătura cu Dumnezeu cât mai puternică.

Zilele petrecute în Taizé m-au ajutatsătrecdeoperioadădificilă,să îmi fac mai puternică legătura cu Dumnezeu, să devin o persoană mai comunicativă. (Ioana)

Hramul la Adjudeni

Noi, ceidelaAdjudeni, dinParohiaRomano-Catolică „Coborârea Sfântului Duh” sărbătorim hramul de Rusalii. Hramulesteosărbătoareîndrăgitădetoatălumea.Căci îl sărbătorim pe Sfântul Duh care a fost trimis de Dumnezeu Tatăl și de Fiul, pentru a fi cu noi, zi și noapte, pentru a ne conduce spre calea cea bună. El ne poartă de grijă până la învierea de apoi.

Tot satul începe această sărbătoare cu o zi înainte. La Veghea de Rusalii, când toată lumea se adună la una din cele șapte grote ale satului, la cea care este mai aproape de casa sa. La fiecare grotă îi așteaptă doi tineri care țin un steag și o lumânare, și de acolo, rostind Rozariul, cu toții se îndreaptă spre biserică să celebreze o adorație, pe care o pregătesc de obicei tineriisatului.

Înziuahramului,măsimtpregătităși împlinită când intru dimineață în biserică și văd toate aranjamentele pregătite pentru Liturghie. Mă bucur mai ales când mă gândesc la ce a făcut Dumnezeu pentru noi și la darurile aduse de Sfântul Duh. Liturghia de hram îi leagă pe toți oamenii, căci îi face să fie împreună, îi

aduce pe toți la un loc și îi inspiră să se roage împreună. Îndrăgesc foarte mult această sărbătoare.

Deși abia a trecut anul acesta Sărbătoarea Rusaliilor, deja aștept să vină din nou la anul pentru a mă bucura din nou, din plin de toate darurile Duhului Sfânt și de toată Persoana Sa Dumnezeiască. Aștept să mă bucur din nou, așacumm-ambucuratșianulacesta,împreunăcufamilia, prietenii și cu tot satul.

Monica Eulalia Giurgilă, cl. a IX-a A

Hramul

Pancarte, steaguri, covoare, corturi și ramuri verzi, ghirlande, copii îmbrăcați în costume naționale și rochii albe, precum și numeroși credincioși alcătuiesc cadrul festiv al zilei de 30 mai, la Gherăești, când se sărbătorește hramulbisericii „TrupulșiSângele Domnului", anul acesta.

„Azi creștinătatea cântă cea mai mare și mai sfântă, din fântânile de har, Taina sfântului altar: Pâine sfântă,pâinevie,ceIsuscubucurieși cu drag a dăruit celor pe care i-a iubit" (Sfântul Toma de Aquino).

Cu toți cunoaștem acest cântec, așa-i? E unul dintre cele mai frumoase cântece care se cântă la noi în parohie în Joia Verde. Această sărbătoare este una dintre cele mai așteptate de noi. Anul acesta în ziua de joi, 30 mai, ora 11:00, totul va fi pregătit. Curtea parohiei va fi ornată cu diferite decorațiuni, gardurile caselor vor fi și ele împodobite cu fel

de fel de icoane, corul se va pregăti cu cântările de slavă aduse Mântuitorului, procesiunea și Liturghia vor fi și ele pregătite, dar nu în ultimul rând, sufletele noastre vor fi curate si pregătite pentru a-l primi pe Isus sub chipul pâinii și al vinului.

În fiecare an, curtea bisericii noastre este plină de credincioși care vin să asculte cuvântul Domnului. Uniimaistauprinbisericăpentruase ferii de căldura și arșița verii, alții aleg să stea chiar la poarta bisericii, dar toțisuntatențilaceseîntâmplăla altar fără a pierde vreun detaliu.

Pentru a sublinia caracterul universal al mântuirii, sfânta Liturghie este animată de întreaga comunitatea. Copii, tinerii, persoane consacrate, seminariști și adulți, cu toții animă celebrarea euharistică, participând la procesiunea spre altar, la citirea lecturilor, la cântece, la rugăciunea credincioșilor, la ofertoriu și la procesiunea cu

Lucia Alexandra Rîtan, cl. a IX-a A

Preasfântul Sacrament pe străzile satului.

Imediat după Împărtășanie, procesiunea cu Sfântul Sacrament pornește pe străzile satului nostru, prezentând un act de iubire și de credințăînprezențarealăaluiCristos în Preasfântul Sacrament. Pe traseul stabilit pentru procesiune sunt construite câteva corturi, împodobite cu ramuri verzi, stegulețe, pancarte, ghirlande și covoare, prin grija deosebită a feciorilor de biserică și a consilierilor. Prin cântecele euharistice, fanfara și corul fac tot posibilul pentru a oferi un caracter deosebit procesiunii. La fiecare cort se citește câte o evanghelie, urmată apoi de o rugăciune la Preasfântul Sacrament și de binecuvântarea euharistică.

În încheierea celebrării de fiecare dată, părintele paroh le mulțumește tuturor celor prezenți și în chip special celor care au făcut ca această sărbătoare să fie atât de frumoasă.

Încrederea că totul este spre binele nostru (oricât de rău ar părea pe moment), că totul este pentru noi și nu împotriva noastră, că totuleste,înfinal,voitdeDumnezeu, este acea încredere prin care trebuie să primim orice situație din viața noastră. Tocmai în această „încredere” constă speranța. În urmă cu un an, am participat la Olimpiada de Religie și am ajuns, pe neașteptate,laetapanațională.Faptul că nu am reușit să obțin un rezultat bun, a fost, cu siguranță, cel mai bun lucru care se putea întâmpla. Desigur, nu am ajuns la această concluzie atunci, pe loc, ci după ceva timp. Primind cu încredere această dezamăgire ca rezultat al așteptărilor mele, experiența de atunci m-a convins și mai mult că Dumnezeu ne conduce spre un bine final printr-un „rău” aparent, și că tot ceea ce ni se întâmplă, după cum spunea Sf. Thomas Morus, oricât de rău ne-ar părea, este tot ce poate fi mai bun pentru noi. Anul acesta, Olimpiada de Religie a avut loc la Mănăstirea Carmelitană Ciofliceni-Snagov.

Încredințat voinței lui Dumnezeu încă de la început, am reușit, cu ajutorul Său, să ajung la etapa națională. Deși am învățat, nu am urmărit nimic. Nu am vrut să iau premiu,săfiucelmaibunsausăscriu cel mai frumos eseu. Pur și simplu am vrut să fie după cum vrea El „Totuși,facă-senuvoiaMea,ciaTa” (Luca 22,42). Cu o zi înainte de a susține lucrarea m-am hotărât să scriu din suflet, din iubire (căci Dumnezeu este Iubire), să dau mărturie despre credința mea - oricât de mică ar fi aceasta. O alegere mai bună nu se putea!

Experiența de a participa la o astfel de olimpiadă este inedită. Întâlnești elevi din toată țara, comunici, descoperi noi locuri și îți faci amintiri pe care, cu siguranță, nu le vei uita. Uneori, un astfel de concurs poate stârni mici făclii de răutate în noi, de competitivitate, de aroganță. Trebuie să fim atenți la atitudineanoastrăfațădeceilalți,căci Dumnezeu este în ei. A avea un rezultat bun, a urca pe podium, a fi premiat în fața multor persoane pare

ceva frumos…și chiar este! (dacă știm să primim aceste momente în spirit de umilință și recunoștință față de Dumnezeu, fără de care nu ar fi fost posibil nimic). Această olimpiadă m-a făcut să înțeleg mai bine că Dumnezeu ne iubește într-un mod deosebit și, indiferent de păcate, El ne primește și ne acceptă așa cum suntem.

Chiar dacă nu avem încredere în noi că vom putea reuși, chiar dacă ne e frică că vom dezamăgi, trebuie să mergem înainte. Dumnezeu este mereu alături de noi, chiar și atunci când nu îl simțim. El nu ne abandonează! Singura noastră sarcină este să ne încredințăm total voinței Sale: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul” (Luca 23,46). În încheiere, doresc să vă confirm din suflet că Dumnezeu ne iubește. Această olimpiadă a fost un prilej de aprofundare a credinței mele și de înțelegere a faptului că fără Dumnezeu nimic nu este posibil. Curaj tuturor în a accepta voința Sa!Pace!

Robert Daniel Olariu, cl. a X-a A

Experienț

,,Nu o să-ți folosească cu nimic olimpiadele școlare!”

Aceasta este una dintre replicile decareseizbesc mulțielevi, maiales cei care sunt interesați să performeze laoanumitădisciplină. Dinpăcate,și eu amfost unul dintreaceielevicuo mentalitate greșită asupra concursurilor școlare, de aceea, în timpul gimnaziului, nici măcar nu îmi doream să aud cuvântul „olimpiadă”, iar de participare nici măcar nu se punea problema. Dar cum cutoțiiavempartedeun început în toate, odată cu liceul au venit la pachet și foarte multe oportunități prezentatededomniiprofesori. Două dintre cele mai mari realizări și momente frumoase trăite până acum, în viața mea de liceană, sunt

constituite din participarea mea la două olimpiade.

Prima aventură - Olimpiada „Lectura ca abilitate de viață”

Deși aveam multe reticențe la început, atunci când doamna profesoară Chelaru-Vizir Nadia mi-a propus să particip la această olimpiadă, în care elevii pasionați de lectură erau valorificați, ceva din interiorul meu îmi spunea să accept provocarea. În ciuda faptului că mai era destul de puțin timp la dispoziție pentruamăpregăti,m-amambiționat atât de tare șiîmi doream atât demult să-mi pun în valoare chiar și puținul talent cu care am fost înzestrată sau pe care l-am dobândit în timp, încât am început să lucrez pe zi, atunci când și orarul încărcat îmi permitea

asta, chiar și două modele de olimpiadă. Probabil, unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le trăiești, participând la concursuri școlare, este autodepășirea de sine. Când a venit momentul desfășurării micului „examen” , cel puțin așa îl percepeam eu, tot ce vă pot spune e căamfostfoarteemoționată,însămiam propus încă de acasă să dau tot ce e mai bun din mine. Lucru ce s-a și întâmplat. În nici unul dintre momentele care au urmat nu mi-am regretat decizia de a participa la această olimpiadă. Cei drept mă așteptam la un punctaj mai mare la final, plăcându-mi tot ce am scris, însă am înțeles că nu părerea mea contează, de aceea m-am împăcat foarterepedecuideea. Chiar dacă nu

Andreea Mădălina Grozescu, cl. a IX-a B

m-am calificat la etapa națională, experiența pe care am trăit-o, acele emoții puternice pe care le-am simțit în salade examen, dar și motivația pe care am dobândit-olafinalauvalorat mai mult decât orice premiu.

A doua aventură- Olimpiada de Religie, cultul romano-catolic

Deja având experiența primei olimpiade și văzând cât de multă muncă zace în spatele fiecărui punctaj mare, nu am îmbrățișat atât de repede această oportunitate. În plus,numă simțeam atât desigură pe mine la această disciplină, dar chiar și așa, am acceptat și cea de-a doua provocare, iar asta datorită domnului profesor Pal Romică.

La fazapeșcoală, așteptărilemele de a mă califica mai departe nu erau așademari.Eramconvinsăcăceilalți deținmultmaimultecunoștințedecât mine, de aceea mă împăcasem cu gândul că nu voi obține un punctaj foarte mare, în ciuda faptului că învățasem mult. Nici emoțiile pe care le-am trăit nu se comparau cu cele simțite la OLAV, deși aveau aceeași intensitate și obiectiv: acela de a nu

dezamăgi pe nimeni. Cutoateacele rețineri, am avut parte de o adevărată surpriză, atunci când am aflat că m-am calificat la etapa județeană. Practic, acest punctaj marepecarel-amluatladisciplina unde aveam cele mai puține așteptări a reprezentat o victorie după o luptă pierdută.

Din acel moment, eram determinatășimotivatăsămuncesc oricât demultpentruaobțineoaltă reușită.Pânălaurmă,cuinu-iplace să câștige? Ca drept urmare, ,,mampuscuburtapecarte” Și foarte bine am făcut, întrucât am avut o adevărată concurență și doar câteva sutimi și-au spus cuvântul. Acele mici, dar semnificative diferențe de punctaj mi-au deschis o nouă ușa, cea care ducea spre etapa națională.

Odată cu acea calificare, am simțit și mai multă presiune, ambiție, dar și mulțumire de sine. Până la urmă, avem motive să fiu mândră de mine. M-ambucuratdin plin de acea victorie, însă nu am apucat să o savurez în întregime, deoarece nu mai aveam atât de mult timp la dispoziție până la plecarea în București, locul în care avea să se desfășoare olimpiada. Pentru mine această experiență a reprezentat mai mult decât vă puteți imagina. În primul rând, mi-am îndeplinit una dintre dorințe, aceea de a vedea și vizita capitala României. Apoi, un aspect foarte important, am cunoscut și legat prietenii cu persoane minunate din toată țara, delacaream avutmultedeînvățat.Toateaceleseri petrecute în sala de mese alături de oameni, relativ, necunoscuți, dar pe care aveam senzația că-i cunosc de mult timp vor rămâne întipărite în inima mea multăvreme de acum înainte.

Nici nu aveți idee cât de mult

lucrează Dumnezeu prin oameni! Nicio persoană nu apare în viața noastră fără un scop și cât de multe ne leagă de cei din jurul nostru. Numai de-am avea timpul necesar să le cunoaștem povestea tuturor…În plus, acel dor resimțit față de părinți, colegi, prieteni mi-a dovedit cât de importante sunt unele persoane pentru mine și cât de mult le simt absența.

Când a venit ziua mult așteptată, eram atât de emoționată, încât mi se părea că am uitat tot ce am învățat. Nu mai zic reacția pe care am avut-o atunci când am aflat că voi concura cu 16 persoane Din nou, am avut acele rețineri, frici că nu voi face față și că nu sunt destul de bine pregătită. Chiar și așa, când am plecat de la mănăstire spre școala în care avea să se desfășoare olimpiada, în minte îmi răsunau cuvintele domnului profesor de religie: „mergi acolo pentru a-ți face partea ta!” Acest îndemn mi-a oferit încurajarea de care aveam nevoie pentru a reuși. Totul a fost bine. Am fost mândră de ceea ce am scris și, mai târziu, de punctajul obținut 9.00 . Cu siguranțăse puteași mai bine, însă, atâta timp cât ceilalți au fost mai bine pregătiți, au primit felicitările mele, întrucât, mai mult saumaipuțin,cutoțiine-amremarcat princeva.

În final, prin intermediul acestui articol vreau să le mulțumesc încă o dată domnilor profesori: Pal Romică și Chelaru-Vizir Nadia, pentru toată susținerea, sprijinul și încurajările pe care mi le-au oferit. Îmi doresc ca princeeaceam scris să văfi transmis un mesaj clar. Olimpiada nu înseamnă numai învățat, ci și experiențe inedite, persoane de-a dreptul minunate și emoții puternice.

R.: Paceșibine!Vămulțumimcă ați acceptat și că sunteți disponibilă să ne acordați acest interviu, împărtășindu-ne din experiențele și bogăția dumneavoastră. Încep încercând să îmi lămuresc o curiozitate: de unde ați aflat de Liceul Franciscan? V-a îndrumat cumvacinevaspreLiceulnostru?

A.M.L.:Dindorințadealucracu cei mici, mi-am dorit să fiu Eleva unui liceu cu profil pedagogic. De Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi ” am aflat de la doamna director a școlii gimnaziale unde eram elevă la timpul respectiv. Știind de faptul că îmi doresc să mă înscriu la un liceu cu profil pedagogic, doamna

directormi-a recomandat să merg la Roman unde era deja primul an în care, în cadrul liceului, se înființase profilulpedagogic.

R : Cum ați trăit anii de liceu și cumvis-a părut ambientul?

A.M.L.: În cadrul liceului am învățat foarte multe lucruri utile în lucrul cu cei mici, care mai apoi la facultate m-au ajutat foarte mult. Aniideliceu„laFranciscani”aufost frumoși, am avut ocazia să cunosc persoane, specialiști, profesori și colegi de la care am învățat multe lucruri și care m-au ajutat prin modelul lor să devin ceea ce sunt astăzi. Este bine de știut că de la fiecare persoană pe care ți-o scoate Dumnezeu în cale ai câte ceva de

învățat și fiecare persoană cu care interacționezi, mai ales în anii de liceu poate săîțifiemodel pe careîți doreștisă-lurmezisau de ce nu să îți dorești să devii versiunea lui mai bună.

R.: Ca elevă a Liceului nostru, ați avut experiențe inedite! Cum au fost? V-a influențat apoi alegerile ulterioare?

A.M.L.: Ca și elevă a liceului Franciscan cel mai mare impact asupra mea l-a avut practica pedagogică, care m-a ajutat de fiecare dată să mă descopăr pe mine prin fiecare copil cu care interacționam, orele de voluntariat din cadrul școlii speciale pe care leam urmat atunci sub îndrumarea

Redacția

doamnei profesor de practică pedagogică și-au pus amprenta asupra deciziei pe care am luat-o când m-am înscris la facultate.

R.: Fiind parte din a doua promoție de pedagogie a Liceului Franciscan,ațisimțitcăeducațiape care v-a oferit-o anii de liceu a fost una integrală?

A.M.L.: Făcând parte din a doua promoție de pedagogie a Liceului

Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” încă simt și acum că educația pe care am primito în cei patru ani de liceu a fost una beneficăpentrumine,deoarecetoate activitățile pe care le-am făcut în aceea vreme m-au ajutat să am o

bază solidă în momentul în care la practica din cadrul facultății am interacționat cu elevi și preșcolari, comparativ cu alte colege de ale mele care nu au făcut un liceu cu profil pedagogic eu mă consideram cu o treaptă mai sus.

R.: În final ați mers la Universitate în…? De ce ați ales acestloc?

A.M.L.: După ce am absolvit liceul având un bagaj de cunoștințe destul de bine pus la punct în domeniul educației am decis să urmez în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, profilul cel mai iubit

de mine

Psihopedagogie

Specială. Ce m-a determinat să aleg acest profil a fost și faptul că am avut drept model un cadru didactic din cadrul liceului nostru, care activa în acest domeniu, dar și faptul că Dumnezeu a ales ca drumul meu să fie acolo,pentrucănimic în viață nu este întâmplător și toate sunt cuunscop,chiar și cele rele care se întâmplă în viața fiecăruia dintre noi. Înurmafaptuluicănu am reușit să intru la Pedagogia învățământului primar și preșcolar, aceasta fiind prima mea opțiune din acea vreme, pentru că da primul meu gând de atunci era să devin educatoare, iar mai apoi a doua opțiune a fost Psihopedagogie Specială de care am prins drag tot în cadrul liceului absolvit, atunci când am făcut ore de voluntariat la școala specială din orașul Roman sub îndrumarea doamnei profesor de practică pedagogică, care mi-a sădit în suflet acea pasiune pentru copiii mei dragi cu care lucrez astăzi. Am concluzionat faptul că întotdeauna Dumnezeu așeză lucrurile așa cum este mai bine pentru noi, nu cum ne dorim noi să fie, pentru că degeaba nedorimacellucrudacăloculnostru nuesteacoloșiexistăunlocmaibun pentru noi pe care El de fiecare dată îladuceînviațanoastrălamomentul potrivit, nici mai devreme nici mai târziu.

R.: Ce alte studii urmați după terminarea facultății?

GENERAȚII

A.M.L.: În prezent activez ca și profesor consilier școlar în cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Neamț (CJRAE), urmez studiile masterale de Consiliere școlară și educație emoțională din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. În viitor așdori să mai urmez un master și cu ajutorul lui Dumnezeu poate și studii doctorale, deoarece omul cât trăiește pe tot parcursul vieții sale învață, se dezvoltă și evoluează pe zicetreceșicelmaifrumos lucru este să investești în tine, în propria ta persoană, cea mai bună investiție a vieții este investiția în noi înșine.

R: Cecredețicăestecel mai important pentru un om în viață? Ce anume îl face să fie împlinit?

A.M.L.: Cel mai important pentru un om în viață este să facă întotdeauna ceea ce-i place și își dorește cu adevărat să facă, în momentul în care îți place să faci un lucru îl vei face cu drag, te vei dezvoltafrumos,îțiveidori să faci progrese pe zi ce trece, vei reuși să avansezi din ce în ce mai mult în domeniulpecarel-aialesși vei fi tu împlinit cu tine însuți că prin intermediul tău ceilalți reușesc să crească și să facă progrese.

R.: Dacăarfisădațiun sfat elevilor Liceului nostru, fie de la teologie, fie de la pedagogie, sau științe sociale, care ar fi acesta?

A.M.L.: Doresc să le transmit elevilordincadrul Liceului Franciscan să se bucure de fiecare moment din viața lor de elevi, și nu numai, să-și dorească ca în fiecare zi să devină cea mai

bună versiune a lor, să se bucure de tot ceea ce le oferă viața frumos și întotdeauna să aibă încredere în propriile lor forțe, pentru că într-un final vor reuși. În ceea ce privesc studiile le recomand să se implice în cât mai multe activități, să se înscrie lacâtmaimultecursuri,săseînscrie la facultăți, deoarece prin intermediul acestora reușești să te descoperi petineînsuți pe zi cetrece și cel mai important cunoști oameni noi, descoperi oportunități diverse,

îți descoperi noi pasiuni pe care poate nu știai căle ai și nu în ultimul rând acestea contribuie la dezvoltarea versiunii voastre cele maibune.

R.: Vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne răspunde la întrebărilenoastre.Vădorimsucces și binecuvântare în viață și vă așteptăm oricând să ne vizitați, să călcați pragul Liceului pe care îl purtați în suflet toată viața!

Arta predării

,,Educația este un al doilea soare pentru

(Heraclit din Efes)

Andreea-Mădălina Grozescu, cl. a IX-a B

DIALOG ÎNTRE GENERAȚII

Câteva frânturi de amintiri…

Acum un an și ceva, dacă m-ar fi întrebat cineva la ce liceu aș mergesau, mairău,lacefacultate aș vrea să aplic după terminarea învățământului preuniversitar cel mai probabil aș fi început să mă bâlbâi, încercând să găsesc o cale prin care să pot evita răspunsul. Însă, așa cum se spune, tot răul spre bine, Dumnezeu a avut planul Său și mi-a făcut cunoscut acest liceu prin intermediul părinților mei, dar și al profesorului de istorie din gimnaziu. La început, am avut unele dubii, frici, cum că nu miașgăsiloculacolo,maialescăera și destul de departe de casă. Pot spune că un rol important și decisiv l-a avut acest profil, învățător-educatoare, întrucât era și unicul liceu care îmi oferea această oportunitate. Înainte de marea alegere, nici măcar num-aș fi gândit la mine ca la o viitoare învățătoare, însă, având această ocazie, am început brusc să fiu mult mai atentă nu numai la lecțiile pe care profesorii le predau, ci și la modul cum făceau asta. Mi se părea fascinant cum în mânauneipersoanestăteauatâteadestine.Dupămaimulte discuții cu profesorii, dar și cu fosta mea învățătoare, cu toții încurajându-mă să urmez acest profil, am luat MAREA DECIZIE. Sincer, din acel moment și până în prezent nu am regretat niciodată faptul că, pentru prima dată, mi-am ascult și inima, nunumaimintea.

profesor, neavând cum să te prezinți în fața elevilor fără să stăpânești bine materia.

Chiarșiașa,plinădetemerișidegânduriefemere,după mai multe discuții cu părinții, dar și cu dragele mele colege, eram hotărâtă să nu las frica să mă stăpânească. Știam că oricât de multă muncă ar fi trebuit să depun pentru ca acei copii să fie fericiți, dar și pregătiți pentru viitor cu cunoștințele necesare, eu aș fi fost dispusă să fac orice. Până la urmă, ce e mai frumos decât să luminezi calea acelora care, pierduți, la fel ca și tine, la vârsta lor, caută acum lumina și drumul făurit numai pentruei?

Gata cu vorba, trecem la fapte!

Începutul suna promițător, cel puțin la capitolul AMBIȚIE

Cum decizia era luată, nu maiputeamfaceniciunpas înapoi. Mă obișnuisem deja cu acest scenariu: Eu în locul de educatoare/învățătoare, planificându-mi lecțiile, căutând pe internet tot felul de metode, tehnici prin care copiii să fie atenți la mine, dar și să înțeleagă informația transmisă. Totul părea perfect, nu-i așa? Până la urmă nu eram obligată ca după terminarea liceului să practic această meserie, însă câteva întrebări tot nu-mi dădeau pace: Oare o să-mi placă să predau? Copiilor o să le placă de mine? Dar dacă, ajunsă în fața lor, mă voi bloca…!? Cum voi reacționa? Profesorii vor fi dezamăgiți de mine? Știu că era mult prea devreme pentru astfel de gânduri, când nici măcar nu predăm în clasele a-IX-a și a-X-a, dar ce să faci… frica nu te întreabă când să vină, ci deodată își face apariția. În plus, îți asumi o mare responsabilitate ca

Așa cum am zis și în rândurile de mai sus, eram determinată să fac tot ce îmi stătea în putință pentru ca totul să fie bine. La început, am avut oportunitatea de a le asistapedoamneleeducatoare. E greu să vă pot descrie în cuvinte ceea ce simți atunci când îi vezi pe toți acei prichindei, d-apoi momentele, când nici nu apuci bine să intri în clasă, și ei deja sunt în brațele tale. Pur și simplu te topești de dragul lor… Când mai vezi și toți acei ochișori curioși ațintiți spre tine, nu ai cum să nu simți acea atracție atât față de ei, cât și față de această meserie frumoasă. Datorită experiențelor trăite aici, pot spune că am devenit și mai sigură pe mine, uitând de toate acele dubii cum că această carieră nu ar fi potrivită pentru mine.

În cele din urmă, am ajuns și la învățământul primar. Acolo, deja lucrurile s-au schimbat. Am dat de copii mult mai mari, poate puțin prea mari pentru îmbrățișări, în viziunealor,programulerafix,multmaimultediscipline, dar și muncă în spate, depusă, bineînțeles, atât de

doamnele învățătoare, cât și de elevi. Se vedeau destul de multicele diferențe între învățământul preșcolar și cel primar. În primul rând, copiii nu mai aveau parte de aceeași ,,libertate’’, practic nu mai puteau refuza activități sau să plece și să meargă acasă oricând doreau. Ei erau deja responsabilizați de către doamnele învățătoare, acestea dându-le tot felul de sarcini, de pildă: în fiecare zi erau desemnați doi elevi de serviciu, care trebuiau să asigure curățenia în clasă, dar și să șteargă tabla. Apoi, activitățile și informațiile pe care elevii le primeau erau mult mai complexe cu cât înaintau în vârstă. Toate aceste schimbări nu pot spune căm-aufăcutsădauînapoi,ba chiar mi-au plăcut provocările la care eram angrenată, acceptând cu mare drag, atunci când mi sa ivit ocazia, să țin o oră la clasa a III-a, neavând nici măcar un plan de lecție în față pe care să-l respect. Tot ce vă pot spune e că, la finalul lecției, am reușit să primesc câteva aprecieri de la elevi, dar și câteva zâmbete și îmbrățișări. Și, apropo, că tot vorbisem de temeri și frici mai sus, ghiciți ce: nu m-am blocat nici atunci când am ajuns în fața clasei și nici când am început să port o conversație cu aceștia.

Concluzia: orice e posibil, dacă muncești și nu te dai bătut de la primul obstacol apărut în cale.

În final, vă mulțumesc pentru timpul acordat citirii acestui articol și sper ca, măcar de acum, să puteți observa cât de importantă este educația, dar și cât de semnificativă este prezența unui profesor în viața unui om!

A trăi… oare este cu adevărat o artă? Cu siguranță, oamenii, ființe raționale, gândesc în permanență și dispun de funcții afective ce dăruiesc o dinamitate aparte vieții de zi cu zi. Însă trebuie știut faptul că există o diferență între singurătate și unitate,o viață trăită de unul singur și una trăită „împreună”.

Fiecare om de pe acest pământ ar trebui să fie recunoscător pentru minunatul dar al vieții pe care l-a primit de la părinții săi și să profite din plin de orice moment, orice clipă, orice trăire, toate acestea, nu ne aparțin, ci au fost primite. O persoană matură, ajunsă la vârsta cunoașterii, este capabilă să recunoască faptul că nu al ei este meritul deținerii acestei șanse la viață. Odată ce reușești să conștientizezi faptul că minunata noastră existență de fapt nu face parte din realizările noastre, nu-ți rămâne decât să dăruiești chiar tu un sens acestei existențe, acestui trai zilnic.

Chiar dacăunoraleestemaidificil să recunoască acest lucru, cu toții neamnăscutpurtândîninteriorulnostru,

pe lângă exceptionalul bagaj mintal și psihologic, o doză de sentimente și emoții, care variază de la persoană la persoană, însă care nu lipsește din capacitățile nimănui. Tocmai acestea sunt cele care ne modelează personalitatea și ne lustruiesc caracterul ce ne poate diferenția de semenii noștri. În funcție de modul în care ne dozăm nivelul de a simți, noi ajungemînpunctulcelmaiimportant, acela de a ne apropia de cei din jurul nostru, sau nu. Totul depinde de abordarea noastră asupra a ceea ce simțim. Totodată, putem alege să fim deschiși la apropiere sau să fim indiferenți. Acest aspect poate de asemenea dovedi ce tipologie umană neeste caracteristică, întrucât, fiecare alegere pe care-o facem și în același timp ne-o asumăm, poate conduce spre desăvârșirea noastră ca oameni, sau spre o degradare umană, mai puternică sau mai slabă.

Trebuie știut faptul că am fost creați diferiți, unii mai pricepuți, alții mai puțin, cu plusuri și minusuri, defecte și calități, însă ceea ce avem

cu toții în comun, este tocmai „apartenența”. Aceasta este cea care ne îndrumă în abordarea de relații cu cei din jurul nostru și totodată ne unește unii cu alții, pentru a trăi „împreună”. Oamenii care aleg să răspundă pozitiv oportunității de a-și uni trăirile cu altcineva, dau dovadă de asumare și maturitate emoțională. Reușind să iasă din zona lor de confort și să alunge ceea ce le hrănește propria personalitate, acest tip de persoane sunt cele mai câștigate, întrucât au găsit adevărata culoare pe care viața oricui ar trebui să o aibă. Această culoare este caracterizată tocmai prin alegerea apropieriideceilalți și nuevitarea lor, optând la o viață monotonă, independentă, care te izolează și te constrânge la împrietenirea cu singurătatea. Aici se găsește diferența între trăirea în comuniune cu alte persoane și trăirea într-unmodretras. Fără îndoială, cei care au curajul dea adopta viețuirea cea unică, alături de cineva, cu tot ceea ce include ea,

Maria Gheț , cl. a XII-a A

ajungsăaibăpartedeoviațămultmai liniștită.

Dintotdeauna, oamenii s-au ferit să rămână fără ajutor, fără să aibă pe cineva alături de ei, care să îi sfătuiască, sau pur și simplu să le dăruiască un zâmbet într-o zi ce pare a nu fi tocmai cea mai reușită. Acesta estemodulîncarenoiamfost gândiți, în așa fel încât, să depindem de ceea ce înseamnă relații, de orice tip ar fi ele. Într-adevăr, unele persoane dispun de un temperament distinct, care într-un mod indirect, îi ghidează să se îndrepte spre calea solitudinii. Tocmaideaceea,ceicaredecid totuși să trăiască în comuniune cu ceilalți membri, sunt desemnați adevărați părtași la o extraordinară ramură a artei, care constă în „trăirea împreună”.

Bine-cunoscutul filozof Marcus Tullius Cicero, sintetizează în câteva cuvinte cum se manifestă cu adevărat relațiaomuluiraportatălasingurătate. El spunea: „Firea omului fuge de

unui prieten”. Prin aceste cuvinte, deși simple, dar cu o încărcătură unică, el dăruiește o nouă viziune asupra manifestării persoanelor atunci când dau piept cu pustietatea. Încă din primele cuvinte dorește să caracterizeze omul ca fiind o ființă ce atârnădeenergiileemanatedealții.În același timp, Cicero ne spune că nu omul însuși fuge de singurătate, ci că firea sa recurge la aceasta. Astfel, putem afirma ca este un aspect absolut normal să se intample așa. Firea noastră, la fel ca întregul corp sau ca nelipsita minte, aufost primite de către noi și nu ne putem însuși meritele pentru deținerea acestora, așadar,ceeaceseaflăînăuntrulnostru esteceeacecautăsăseîndepărtezede această singurătate. În continuarea afirmației, bine vestitul om politic, pune accentul pe esența trăirii, care se regăsește în ce se află lângă noi, sau cu alte cuvinte, în cine anume se află lângănoi.Sescoateînevidențărelația dintre oameni și se acordă prietenului

sprijinului, iar în același timp, se subliniază măreția de care un prieten adevărat dă dovadă intervenind în trăirile celor dragi. Mai mult decât atât, Cicero folosește termenul de „inimă” care duce cu gândul la partea afectivă, de care cu toții avem parte într-o oarecare măsură, mai mare sau mai mică. Într-un mod special, el reușește să creioneze această artă de neînlocuit, care se manifestă prin trăirea împreună.

Cei care au cunoscut această cale ce se indentifică în conexiunile dintre oameni, se pot considera adevărați campioni, întrucât au atins obiectivul de pe acest pământ și totodată au reușit să remedieze ura și tensiunile care într-un moment sau altul își fac apariția între persoane. Fără îndoială, conviețuirea și răbdarea cu care o abordezi, simbolizează într-un mod incontestabil, o artă ce așteaptă să fie pusă în practică de cât mai mulți dintrenoi.

Un pentru mai multe

O știre, o simplă lectură sau pur și simplu o privire în jur. De atât este nevoie pentru a mă întreba: De ce se urăsc oamenii? Deși pare a fi o întrebare adresată de un mic copil nevinovat, niciun adult nu reușește să ofere o explicație reală. Unii spun că răul se face pentru câștigul puterii, alții, pentru ascunderea suferinței, sau, pentru că nu ar avea suflet. Eu nu cunosc răspunsul

adevărat, însă vreau să neg cu certitudine a treia variantă, pe caream auzit unele persoane în timpul unor conversații pe această temă.

Totuși, oricât de mult s-ar urî oamenii, aceștia nu se pot izola de lumea înconjurătoare. Așa cum se afirmă și în filosofie, omul a fost creat pentru a trăi în societate, pentru a socializa cu semenii săi. În zilele noastre, foarte multe persoane formează legături de amiciție doar pentru a-și atinge un scop, atât la nivel personal cât și profesional.

Prieteniile de moment sunt destul de frecvente, mai ales în cazul tinerilor, aceștia formând legături pentru a avea un partener de distracție sau o companie în momenteleplictisitoare. În rândul adolescenților, există foarte multe cazuri în care se încearcă integrarea într-un grup pentru a se face

mereu încruntată și nu râde niciodată la glumele mele”. Poate că persoana respectivă are probleme de adaptare într-un grup, poate că nu simpatizează cu anumiți indivizi, sau poate că un comportament involuntar îi conturează o imagine greșită.

Pentru a explica acest „fenomen” concret, voi oferi un exemplu din propria experiență. mă într-o tabără cu niște adolescenți total

remarcați, pentru a ieși în evidență. Sunt numeroase astfel de exemple, însă pe acestea le întâlnesc cel mai frecvent. Fără vlagă, la locul de muncă, angajații mai fac un schimb de replici, încercând să mai elimine plictiseala, sau poate pentru a sparge bariera tăcerii. Este adevărat, nu avem cu toții aceeași rezonanță, aceleași preferințe sau același caracter. „Nu vreau să port un dialog cu acea persoană. Are o privire

necunoscuți, în primele zile nu am reușit să mă integrez și să formez acele persoane. Nu știam astapeatunci,însă,dupăceam reușit să mă împrietenesc cu câteva fete, una dintre elemi-a mărturisit ceva la care mă mai gândesc și astăzi. Am aflat atunci că o replică de a mea a făcut-o la începutul campusului să aibă o părere rea despre mine, spunându-mi de asemenea că nu schițam niciun zâmbet când vorbeam cu ea. Comunicând și petrecându-ne timpul cu toții ne-am descoperit laturilepozitive,laturicărorapoatele

Lorena-Daria Bacoșcă-Magda, cl. a XI-a A

era teamă să iasă la iveală. Aceasta esteartadeatrăiîmpreună!Aceafată nu a văzut doar un chip împietrit, ci un suflet blând și timid. De ce îmi dă asta de gândit și acum, după ce am legatorelațiefrumoasăcuea?Pentru că nu eram conștientă de comportamentul meu. Nu știam cum eram privită de cei din jur. În mintea mea păream o tipă de treabă, cu care oricine ar fi vrut să poarte o conversație. Această experiență m-a ajutat să înțeleg ce a transmis Frank A. Clark, când a spus că „Cele mai multe zâmbete sunt provocate de un alt zâmbet”.

Un lucru extrem de important pentru ca omul să se simtă împlinit estesă aparțină unui grup. Formând

prefăcându-ne încântați de prezența celorlalți. Cineva a făcut o glumă mai puțin potrivită, așa că alegem să îl privim cu răutate sau începem să îl vorbim pe la spate. Ce ar fi dacă în locul acestor comportamente necorespunzătoare i-am atrage atenția acelui individ și i-am spune direct că gluma lui ne-a deranjat? Nu am puteadistruge astfeloriceurmă a răutății?

Respectulesteunelementesențial în crearea unor relații sociale cât mai frumoase. Însă, pe ce se bazează acesta?Odefinițieaacestuicuvântar fi atitudinea sau sentimentul de stimă, de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva. În urma unor

acceptăm pe noi înșine, să înțelegem că defectele și calitățile noastre sunt unite în formarea propriei noastre personalități. Indiferent dacă cineva este tăcut, dezinvolt sau mereu morocănos, este în regulă, pentru că fiecare temperament se manifestă diferit de la o persoană la alta, indiferent dacă este flegmatic, sangvin,melancolicsaucoleric.

Este greu de crezut că lumea poate fi toată numai pace, atunci când nici măcar frații nu își mai vorbesc, rudele se întrec în aroganță, iar loialitatea se face nevăzută în relațiile de prietenie. Etniile au fost văzute din cele mai vechi timpuri ca motive de

rol, că nu este singur. Poate că nu ne plac persoanele cu care intrăm în contact, însă, la ce ajută răutatea? Nu asta ne întristează oare? Suntem orbiți de egoism și de aroganță. Preferăm să îi evităm pe cât posibil pe cei care ne deranjează, sau, și mai rău, ne purtăm cu mănuși,

psihologie am aflat ce înseamnă cu adevărat respectul. Este, pur și simplu, acceptarea oamenilor, în tot ansamblul lor. Să îi acceptăm pentru cine sunt cu adevărat, atât cu defectele, cât și cu calitățile lor. Cum putem învăța să îi respectăm pe ceilalți? Ei bine, primul pas începe chiar de la noi. Trebuie să ne

discriminare, și dovedi puterea și omul încearcă să pună stăpânire pe toată Creația. La ce bun, când nu te mai poți bucura de un zâmbet sincer? Să ne privim cu toții, să înțelegem că suntem împreună, locuind sub același cer și trăind fiecare zi pe același pământ. Să ne respectăm, să vedem frumosul din orice lucru și să transformăm frumos împreună!

Societatea poate fi definită ca un sistem complex și interconectat de indivizi care trăiesc împreună într-un anumit spațiu geografic și care interacționează în moduri diverse. Acești indivizi împărtășesc norme, valori, tradiții și instituții care guvernează comportamentul și relațiile lor în cadrul comunității.

Pentru a avea o societate armonioasă și echilibrată trebuie să ținem cont de câteva aspecte: acceptare, înțelegere și respect reciproc.

Acceptarea înseamnă să fim deschiși și să îi primim pe oameni așa cum sunt, fără să încercăm să îi schimbăm sau să îi judecăm în funcție de diferențele lor. Fie că este vorba despre diferențele de vârstă, gen, orientare sexuală, etnie sau religie, acceptarea ne permite să ne depășim prejudecățile, să ne concentrăm pe ceea ce ne unește ca oameni și să înțelegem că fiecare persoană are

propria sa valoare și contribuție în lume.

Când ne deschidem inima și mintea pentru a accepta diversitatea umană, ne permitem să ne conectăm cu oameni din diferite medii, culturi și experiențe deviață. Astfel,putemînvățade la ceilalți și ne putem dezvolta întrunmodmaicomplet.

De asemenea, respectul este un aspect fundamental în relațiile dintre oameni. Respectul înseamnă să fim conștienți de drepturile celorlalți, să fim toleranți și să acceptăm diferențele de opinii, de cultură sau de stil de viață. Respectul reciproc ne ajută să ne punem în locul celuilalt și să înțelegem perspectiva sa, chiar și atunci când nu suntem de acord. Astfel, atunci când ne tratăm reciproc cu respect, formăm un mediu armonios și plin de încredere în care oamenii se pot dezvolta și relațiile pot înflori. Iar o societate bazată pe respect

reciproc este una în care oamenii se simt în siguranță.

Totodată, atunci când ne străduim să înțelegem și să fim înțeleși de către ceilalți, obținem un mediu în care comunicarea și colaborareasepotdezvolta.

Pe de altă parte, dacă vrem să avem o societate mai bună și mai unită trebuie să eliminăm ura și să o înlocuim cu iubirea. Ura și iubirea sunt două emoții puternice care există în societatea noastră. Ura este o emoție distructivă care ne separă și ne aduce suferință. Ura poate apărea din cauza diferențelor dintre oameni, fie ele culturale, religioase sau ideologice. Aceasta poate duce la discriminare, violență și conflicte în societate.

Unul dintre factorii care duc la ură în societate este lipsa de empatie. Unii oameni îi judecă pe ceilalți fără să încerce să le înțeleagă perspectivele, ideile și experiențele.

Diana-Emanuela Fechetă, cl. a XI-a A

Alți factori care alimentează ura sunt inegalitățile sociale și economice. Atunci când oamenii se simt marginalizați sau dezavantajați, pot canaliza frustrările lor în ură față de anumitegrupuri.

În plus, platformele sociale și experiențele personale pot modela percepțiile noastre asupra celorlalți. Mesajele negative și stereotipurile promovate în massmedia pot influența comportamentul oamenilor. Este important să fim critici față de informațiilepecareleprimimșisă promovăm mesaje pozitive și de înțelegere între indivizi. În schimb, iubirea este un sentiment frumos, care ne leagă și ne face să ne simțim înțeleși și apreciați. Ea ne inspiră să fim mai buni și să ne ajutăm unii pe alții.

În societate, iubirea poate fi atât o sursă de fericire și împlinire, cât și de provocări și suferințe.

Ne dorim cu toții să fim iubiți și să dăm iubire la rândul nostru, dar adesea întâmpinăm obstacole și neînțelegeri care pot pune la încercare relațiile noastre.

promoveze binele și să elimine răul.

Din citatul lui Sorin Cerin „De câteoriveigăsicevasublimatâtîn om cât și în societatea creată de acesta să știi că este cireașa de pe tortulcunumeledediabolic.Pede altă parte omul este un conglomerat de paradoxuri dar și de compromisuri cu el însuși fiindcă viața lui constă în acest compromisdiabolicdeasefurape sine însuși, pentru a deveni mai puternic și triumfător, culmea, în fața altor semeni de-ai săi care fac același lucru.” De aici reiese idea că atât în om cât și în societatea pe

Într-adevăr, omul este un conglomerat de paradoxuri și compromisuri, iar viața este un echilibru delicat între a ne urmări propriile interese și a ne îngriji de ceilalți. Este important să fim conștiențide aceastădualitateșisă ne străduim să facem alegeri care să promoveze sublimul și să evităm capcanele diabolice ale egoismului și răutății.

Sorin Cerin ne îndeamnă să fim conștiențidenatura noastrăumană și să ne străduim să fim mai buni pentru ca astfel, să contribuim la construirea unei societăți mai frumoase.

Într-o societate în care totul se mișcărapid,iubireapoatefiuneori neglijată sau trecută cu vederea. Suntem atât de ocupați să ne îndeplinimsarcinilezilniceșisăne atingemobiectivele,încâtuitămsă ne oprim și să ne conectăm cu ceilalți.

Înlocuirea urii cu iubire nu este un proces ușor sau rapid, dar fiecare gest de bunătate și compasiune contează. Fiecare dintre noi poate face o diferență prin felul în care se comportă și interacționează cu cei din jur.

Noi, oamenii, putem schimba societatea angajându-ne să fim agenți ai schimbării care să

care o creează, există o dualitate între aspectele sublime și cele diabolice. Omul este un amestec de paradoxuri și compromisuri,iarviațasapareafi un compromis diabolic de a se trădapesinepentruaobțineputere și triumf în fața altor oameni care fac același lucru.

Acest citat ne provoacă să reflectămasupranaturiiumaneșia societății în care trăim. Ne amintește că există o luptă constantă între bine și rău, între dorințadeafisublimșitendințade acădeaîndiabolic.Esteochemare la introspecție și la conștientizarea deciziilor pe care le luăm în viață și cum acestea pot influența societatea.

Nu în ultimul rând, în viață suntem puși în fața unei alegeri libere. Trebuie să discernem între a face binele și a face răul, între a dărui viață saumoarte.

Viața nu este deloc ușoară, ci este o luptă continuă între bine și rău, între a fi și a nu fi, între lumină și întuneric, între iubire și ură. Trebuie să dăm la o parte răul din sufletul nostru pentru a putea face numai binele în această viață, ca astfel să îl putem vedea pe Dumnezeu. Părerea mea este că, dacă am fi conștienți de cât de repede trece timpul și de cât de scurtă este viața, probabil am iubi mai mult și nu am mai da cu piciorul la fericire atât de des crezând că se găsește pe toate drumurile.

În concluzie, proverbul arab „Mai bine să fii coada bunătății decât capul răutății” sugerează că este mai înțelept și mai benefic să fii o persoană care urmează principiile bunătății și care îi ajută pe ceilalți decât să fii o persoană răutăcioasă și să faci rău. În loc să fii în fruntea răutății, mai bine să fii în spatele bunătății!

Mândrie și Prejudecată

-recenzie -

Filmul ,,Mândrie și Prejudecată” este o adaptare romantică după cartea lui Jane Austen, în care îndărătnica Elizabeth Bennet și mândrul domn Darcy își neagă sentimentele. Această poveste despre nobilimea englezească în timpul erei georgiene, tratează relaționarea între categoriile sociale din perspectivă matrimonială. Este unfilmînduioșător și romantic ce varămâne în mintea voastră, chiar dacă pare desprins de realitatea vieții de astăzi.

O veți descoperi pe Elizabeth Bennet ca fiind o întruchipare perfectă a unei eroine. Ea este inteligentă, generoasă, sensibilă, incapabilă de gelozie sau de orice alt păcat major. Dar veți viziona și cum domnul Darcy învață să se iubească luptând împotriva prejudecăților și a orgoliului, urmând spre final să-i spună Elizabethei că o iubește cu ardoare indiferent de reacția societății.

Cu toate că filmul este unul clasic, pot spune că are același farmec ca filmele actuale, aducând în atenție sensibilitatea trăirilor umane, puterea iubirii și a prieteniilor adevărate în balanță cu delăsarea, proasta creștere, mândria și aroganța. Pentru mine nu contează foarte mult dacă filmul este nou sau vechi. Încerc să vizionez toate genurile având teme diferite, iar cele care îmi rămân într-un top mental să vi le prezint și vouă. Poate pentru unele fete,Elizabethvaajungedreptmodel.

Înainte de a viziona acest film vă pun și eu întrebarea pe careElizabeth ia pus-o domnului Darcy: ,,Considerați mândria un cusur sau o virtute?”.

Sper să vă placă acest film, dar și să îl înțelegeți.

Vizionare plăcută!!

Denisa Mariana Palaghia, cl. a XI-a B

Cât timp înfloresc

.

„Cât timp înfloresc lămâii", de Zoulfa Katouh, își are acțiunea în Siria, o țară devastată de revoluția din anul 2011, care își face simțită prezența și în ziua de astăzi, afectând nu doar cadrul natural al locului, dar și viața locuitorilor.

Astfel, facem cunoștință cu Salama, o tânără studentă a facultății de farmacologie, care dă piept cu realitatea dureroasă a conflictelor armate încă de la o vârstă fragedă. Dornică să ofere ajutor, pentru cei răniți și aflați în suferință, ajunge voluntară la spitalul din Homs, dar în același timp dorind să evadeze din iadul izbucnit în țara natală.

Dar, când îl întâlnește pe Kenan, un tânăr patriot, începe să se gândească mai mult la dorința ei de a pleca din Siria, iubirea dându-i o forță mai puternică de a-i ajuta pe cei din jurul său, și de a fi prezentă pentru cei care au nevoie de ea.

Felul în care autoarea prezintă personajele ce au în spate povești tulburătoare de viață, m-a făcut să mă atașez complet de această carte, pe durata lecturii, dar și după terminarea acesteia. Salama este un personaj complex, care dă dovadă de solidaritate și un suflet cald, și empatic, în ciuda traumelor prin care a trecut.

de Zoulfa Katouh

Această carte mi-a dat ocazia de a realiza de lucrurile bune care se întâmplă în viața mea, peste care adesea trec ușor cu vederea, uitând să fiu recunoscătoare pentru acestea, oricât de mici ar fi. Este o carte plină de sentimente și emoții în care nu pot spune că m-am regăsit cu totalitate, dar mi-a deschis o ușă către o lume necunoscută, o lume în care războiul, frica și durerea sunt întâlnite la orice pas în viața sirienilor.

Printr-un cuvânt, această carte poate fi descrisă prin recunoștința, pentru familie, prieteni, iubire, și pacea pe care adesea credem că nu o avem în viața noastră, căci nu avem răbdarea să o căutăm cu adevărat, pe care unii oameni nu au întâlnit-o niciodată, fiind victime ale societății în care trăiesc. Lectură cu folos în pace și bine!

- Recenzie -

Sara Maria Elena Ivănuș, cl. a X-a B

,,Prezența și frumusețea virtuții trezesc admirația și dorința de a o urma. Ea în veac va triumfa, purtând coroană. Dar mulţimea prolifică a celor nelegiuiți nu va fi de folos; înșelăciunea amăgește sufletul, fascinaţia viciului întunecă pornirile bune iar agitaţia pasiunii tulbură până și mintea nevinovată”, spune Înțeleptul din Cartea Înțelepciunii.

„Jocul viciilor”, o piesă scrisă de părintele Iosif Cadar, pentru trupa de teatru a liceul Teologic ,,Sfântul Francisc de Assisi”, coordonați de un grup de profesori, au pus-o în scenă unde au scos în evidență ușurința cu care viciile pot intra în viața noastră de zi cu zi.

Cu multă muncă elevii pasionați de teatru și nu numai, au transpus în scenă emoții și sentimente cu care nus-au mai întâlnit. Un simplu apel telefonicîntreCoolWillyșiLolydă startul unui mare carusel de emoții. Cool Willy, personajul principal, al acestei povești, trăiește un moment de naivitate emoționantă din viața sa, trecând prin mai multe crize de

personalitate. Trecând prin aceste crize, are ocazia de a o întâlni de Superbiona, întruchiparea viciului mândriei, părintele tuturor viciilor. Primind câteva mărturisiri de la Rareș Boboc, elevul care la interpretat pe Cool Willy, am putut aflamaimultedesprerolulacestuia: „Rolul acesta a fost o provocare pe careamacceptat-o cu puțină teamă. Teamă care s-a dovedit a fi neîntemeiată, deoarece rolul mi s-a potrivit mănușă fiind unul pe cât de complex pe atât de minunat de jucat. Pe cât de mare a fost teama preluării acestui rol principal pe atât de mare a fost și satisfacția biruinței, adică a rezultatului. Prin prisma acestui rol am învățat să nu mă dau bătut când muntele pare prea mare.”

Pe lângă minunata Superbiona, cele șapte fete ale sale: Invidioza, Arghilomena Denaria, AmoreiaDulcineea, Aviditatea Pofticioasa, Trandăvica Puturoasa si Irascibila-

Mânioasă i-au arătat tânărului Cool Willy puterea pe care viciile o au asupra vieții. Fiecare dintre ele având o super putere, prin jocul actoricesc, a reușit să îmi transmită o oarecare frică și un moment în care să reflectez asupra mea și asupra viciilor mele, căci fiecare persoana are câte un viciu.

Viciile sunt ca niște lanțuri invizibile care ne leagă de trecut și ne împiedică să ne eliberăm și să ne trăim viața, controlându-ne, ne manipulează și ne fac să ne simțim prizonieri în propriile noastre slăbiciuni.

Cu toate acestea, viciile ne distrag atenția de la lucrurile cu adevărat importante din viața noastră și ne împiedică să ne dezvoltăm și să ne atingem potențialul maxim. Îi felicit pe colegii mei dar și pe domnii profesori care au colaborat la realizarea acestui moment pentru noi!

Ioana Iulia Apetrei, cl. a X-a B

Un ultim cuvânt...

Luna galeșă apare și, ușor, mă întristez, Noaptea rece vine iarăși, parcă simt că obosesc.

Doruri grele mă cuprind, amintiricenudispar, Stelele îmi dau speranțe că-ntr-o zi ai să apari.

Și, în negrul cel profund ce în suflet a intrat, O mizantropie grea mă apasă ne-ncetat.

Totu-i mort în jurul meu, cum și inima îmi e, De natura va renaște, poate vom fi tu și eu.

Capu-i plin de gânduri mii, dar încerc să te găsesc, Mi-amintesc cu câtă trudă încercam să îți vorbesc...

„Te-am lovit”,făptură scumpă, „te-am lovit” cu trandafiri,

Iartu ură mi-ai întors, mi-ai întors întregii spini…

Totuși, noaptea a trecut, ziuă iarăși s-a făcut, Soarele dă să apară, ceva însă-l ține strâns.

Ceciudat! I-atât de straniu, parcă nimic n-aresens;

Totu-njuru-mi e ruină, simt în suflet gol imens.

A trecut și primăvara, cu-al ei farmec și bujori,

Toamnachinurimi-a adus, simt cum iar mă trec fiori;

Păsările s-auretras, cuibul lorl-au părăsit… În zadar jelesc și plâng, eu sunt trist, iar tu ești vis.

Șidinnouapareluna,daracume altceva; Frumusețe ea revarsă, eu încep iar a ofta…

Câte planuri, câte visuri spulberate sunt acum În această noapte rece, totu-i transformat în scrum.

În a sa sfântă splendoare, plânsul îmi este oprit, Căci apare într-o lumină un înger cam istovit:

„Așa-i când iubirea-i mare și pe Dumnezeu îl uiți, Când, în loc să te-nchini Lui, spre păcate tu te duci...”

Tainice cuvinte pure suferința mi-au răpus, M-au făcut încrezător să privesc spre ce e Sus…

Prea mult, însă, n-a durat, căci durerea a revenit, Cufundat sunt iar în gânduri, stelele n-au răsărit…

Bate-un vânt ce mă doboară, lacrimile mă răpesc, Inimami-e ruptă-n zeci, gândurile ofilesc, Ninge cu fulgi de tristețe, iar eu strig și mă jelesc, Poți să pleci definitiv, de azi nu te mai iubesc!

Robert-Daniel Olariu, cl. a X-a A

Dreamless night

A pillow stuffed with feathers

The place of a dream

Witness to the colors of the soul

A tear, a cry, a laugh

A pillow talk, a refugee when all becomes too much

All my emotions

Witnessed by a pillow

Counting the deads

One, the sound of the gun shot in the Air

Two, the eyes won’t open again

Three brothers and sisters left

Four days till his graduation

Five witnesses who call the police

Six birds flying to their Best

Seven trials for the one who shooted

Eight years in the prison

October 27

Don’t Say my name

When thinking at the past

A feather, a book, a song

Are letters of my name

Please don’t say my name

The cold october is still there

The last time we met

Please don’t say my name

(Poeziide Luoana Emilia Doboș, cl. a XII-a B)

Emoții Cromatice

Maria Iamandi, cl. a IX-a B

Andreea Roiu, cl. a XII-a B

Dumitrița Troia, cl. a X-a B

Diana Ciocoiu, cl. a X-a B

Miruna Samson, cl. a X-a B

Anda Rotariu, cl. a X-a B

Andreea Dumea, cl. a XII-a B

Livia Stoian, cl. a IX-a C

CronicA LICEULUI

• 13 aprilie 2024: Olimpiada de Religie Catolică –etapa județeană

A fi gazdă elevilor frumoși din tot județul, care au venit cu suflet mare în școala noastră, în această zi de sâmbătă, la Olimpiada de Religie Romano-Catolică, a fost o bucurie pentru noi! Da, sufletul celor ce au venit e mare, căci l-au purtat pe Dumnezeu, au venit pentru Dumnezeu, mai mult decât atât, au „dat examen” despre Dumnezeu. Iar noi îi felicităm pe toți, mulțumindu-le că au ales să participe la o astfel de „competiție” și nu alta, cea mai interesantă, cea mai profundă, cea mai de suflet: căci este despre Domnului, despre sensul vieții, despre adevărata iubire.

• 18 aprilie 2024: Concursul local: „Cu viața mea apăr viața”

Descoperim (mai devreme sau mai târziu), că, de fapt, viața noastră nu se desfășoară pentru sine; nu ne este dată pentruaneapăracompulsiv(șiobsesiv),cineestedăruită pentru a fi dăruită și (mai ales!) pentru a apăra o alta. Astfel, o viață pusă în slujba altei vieți, dezlipită de propriul egoism, produce frumosul rod al împlinirii. Acesta este mesajul concursului la care au participat cu bucurie în această zi elevii liceului nostru („Cu viața mea apăr viața”), o competiție care i-a înscris în dinamica însușirii capacității de a ști și a acționa corect (esențial vital) atunci când cel de lângă tine are nevoie urgentă (neapărat!) de tine. Iar noi îi felicităm pe elevii noștri - și pe cei ce i-au coordonat - pentru participare și pentru rezultatul obținut, dorindu-le ca tot ce au știut în această zi,sădevinăunmoddeatrăi,sprebineleșiviațaceluilalt.

• 19-21aprilie2024: Elevi voluntarilaCampaniade colectare de alimente pentru cei defavorizați

Elevi-voluntari de la liceul nostru, din nou în acțiune, la Magazinul Lidl, într-o campanie de colectare de alimente, în colaborare cu Fundația Umanitară Pacea, pentru familii defavorizate. Zilele de vineri-sâmbătă și duminică au fost din nou o provocare pentru ei, învățând ce înseamnă a fi disponibil, a sacrifica din timpul tău, a renunța la alte activități, pentru a fi la intrarea în magazin și a convinge trecătorii, gratuit, să ofere ceva pentru cei ce nu-și permit să aibă minimum necesar, nu doar pentru Paște, dar și pentru masa lor de zi cu zi. Iar treaba aceasta nu este mereu ușoară, mai ales când întâlnești și refuzul din partea celor ce ar putea să ofere. Dar bucuria sufletească este mare, când simți că te-ai învins pe tine însuți și ai reușit să mijlocești o bucurie adevărată pentru cei în dificultate. Iar noi îi felicităm din suflet pe acești minunați voluntari și le dorim și celorlalți elevi să aibă curajul să trăiască o astfel de experiență frumoasă, unică, care îmbracă numele de „voluntariat”!

Redacția

• 22-26 aprilie 2024: Concurs de Ouă încondeiate O săptămână de frumusețe pentru liceul nostru, prin organizareauneiexpozițiideouăîncondeiate,realizatede elevii noștri. Și nu doar expoziție, ci și concurs cupremii și răsplată pentru strădania depusă. Îi felicităm (pe ei și coordonatorul lor) pentru răbdarea și dorința de a crea și transmite sensibilitate, credință și frumusețe pe suprafața unuiou!

• 22-26 aprilie 2024: „Săptămâna verde” InteresantulProgram „Săptămâna verde”, i-ascospe elevii noștri din cotidianul activităților școlare de zi cu zi, spre minunate experiențe extrașcolare și extracurriculare: Parcul Municipal, Parcul „Cancicov” din Bacău, Pepiniera „Green Time” din Roman, Ferma „Fra” din spatele Liceului, Grădina Botanică din Iași, Pădurea Ion Creangă, Masivul Rarău, Muzee din Focșani și Suceava, precumșicătreimplicareaînfascinanteatelieredecreație sau chiar vizionarea de documentare fără a pierde și experiențe deîngrijire a naturii, sau a propriului corp prin mișcare. Și în timp ce îi felicităm pentru realizările trăite, le dorim în continuare zile cu verde proaspăt: în suflet și în viața lor.

• 26 aprilie 2024: Spectacol și concurs „Eco” O frumoasă și degajată atmosferă de încununare a „Săptămânii verzi” a fost organizarea unui concurs și un spectacol, ad-hoc, „ECO” (Elevi Creativi Originali). Da,

elevii au fost și originali și creativi, având de pregătit, cu spirit emulativ, pe clase: parada costumelor Eco, o mini scenetă pe temă Eco, un moment artistic de poezie, cântec, dans, cu temă Eco, un afiș Eco de prezentare personalizată, și concurs de cultură generală,tot,Eco.Au fost și recompense Eco, toate clasele primind o diplomă, ceva dulce și... MULTĂ BUCURIE!

• 10 mai 2024: Participare și răsplată la Concursul „Creangă... la el acasă” O felicităm pe eleva liceului nostru, Miruna Samson, pentru frumoasa reprezentare la Concursul Național de Creație Literară ,,Creangă… la el acasă” ediția a XIV-a. și pentru mențiunea obținută, dorindu-i, alături de cea care a coordonat-o, în continuare bucurie, pace și succes în drumul său! Dejaadevenitomini-tradiție participarea elevilor noștri la acest concurs, organizat în fiecare an de Colegiul „Ion Creangă” din Târgu Neamț, iar atmosfera și valorile însușite devin pentru participanți, o sursă valoroasă de reînnoire și entuziasm.

• 13 mai 2024: Premii la Olimpiada de Religie

Catolică la Faza Națională, Ciofliceni-București În această zi, îi suntem în mod special recunoscători luiDumnezeu:mai întâi pentrucăexistăelevi careiubesc religia, apoi, pentru că, iubind-o atât de mult, au dorit să participeși la olimpiadă,ajungândpânălafazanațională! Iar rezultatele primite au fost deosebite: Olariu Robert Daniel,(clasaaX-aștiinte)loculI,DrancaDenisAntonio (clasa a X-a teologie), locul I, Gheț Maria (clasa a XII-a teologie), locul I, Barticel Dragoș (clasa a XI-ateologie), locul III, Andreea Mădălina Grozescu (clasa a IX-a

pedagogie), Premiul special, și Lorena Petronela Frenț (clasa a IX-a teologie), Premiul Special. Toate la faza națională! Dar, mai mult decât atât, suntem convinși că premiile cele mai mari sunt cele sufletești, de care, fiecare, și ceilalți participanți, s-au bucurat din plin. Îi felicităm pe toți elevii liceului nostru care au participat, pentru tot efortul și munca lor, și pe cei care i-au coordonat, și le dorim ca această experiență să le rămână în suflet, cu amintirea că toate sunt daruri binecuvântate, delaDumnezeu.

• 17 mai 2024: Ziua Mondială a Educației Catolice și premiera piesei de teatru „Jocul Viciilor”

Sărbătoarea Zilei Educației Catolice, adică a educației integrale (trup, suflet, spirit), a valorilor autentice, a încrederii în Dumnezeu, a oamenilor ce iubesc binele și frumosul adevărat, a fost sărbătorită în aceastăzideeleviiliceuluinostru.Chiardacăesteașezată de Biserică în Ziua Înălțării, Liceul nostru a sărbătorit-o astăzi în mod inedit, prin cânt și teatru. Corala „Gloria” a cântat „Aleluia”, iar Trupa de teatru a dăruit frumosul moment sensibil, dramatic și profund spiritual, jucând în premieră piesa de teatru „Jocul Viciilor” (scrisă de fr. Iosif Cadar). Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot darul educației catolice și pentru darul acestei zile!

• 21 mai 2024: Elevi ai liceului, premiați la Gala Excelenței în Educație

Recunoștința arătată de autoritățile locale pentru rezultatele frumoase obținute de elevii liceului nostru la diferite competiții școlare, extrașcolare, nu poate fi decât

o sinceră recunoaștere a darurilor pe care Domnul le-a revărsat în viața lor, apoi, prin ei, în viața fiecăruia dintre noi.Iarnoinebucurămatâtatimpcâtceiaflațipepodium, trăiesc înțelepciunea de a fi smeriți: Rareș Iulian Boboc, Bogdan Vasile Apetrei, Ștefan Bujor, Abel Mihoc și Maria Gheț. Căci inima modestă mereu îl recunoaște pe Dumnezeu, păstrându-și în adâncu-i multă pace!

• 21 mai 2024: Vizită la Mănăstirea Clariselor Dorința de a vedea o mănăstire adevărată și măicuțe trăind viața de clauzură, i-a făcut pe elevii clasei a IX-aA să își convingă în această zi profesorul de spiritualitate să îi ducă la o astfel de locație. Și totul s-a transformat întrun pelerinaj, de scurt metraj, cu inerent efort și cu speranța tainică de pelerin, către aproape, la vecinele noastre, surorile clarise. Așa au aflat de viața lor, au observat că se trăiește plin de fericire „după gratii”, că frumusețea nu constă în zăpăceală, ci în tihna de a fi cu Domnul, că totul devine plăcut și plin de sens, când îl găsești pe Dumnezeu. Iar ele, surorile, au oferit cu simplitate mărturie despre toate acestea (și un pliant cu frumusețea vieții mănăstirești), în timp ce elevii s-au întors la școală, mai bogați cu o experiență nouă și cu bucuria de a întâlni măicuțe adevărate.

• 22-23 mai 2024: Susținerea probelor de aptitudini ÎI mulțumim din nou lui Dumnezeu pentru darul elevilor frumoși de clasa a VIII-a, care în aceste zile au umplut, cu chipuri senine, școala noastră, venind la probele de aptitudini, dorindu-și din suflet să facă parte

din familia liceului nostru. Și i-am simțit pe toți aproape, iubind aceleași valori, dorindu-și un viitor frumos, colegi frumoși,oșcoalăfrumoasășidotată,încaresă-șidezvolte darurile pe care Domnul le-a așezat cu grijă în ființa lor. Îi așteptăm cu drag pe cât mai mulți cu pace și bine!

• 26 mai 2024: Piesa de teatru „Veronica Antal” la Hălăucești

Din nou o bucurie mare: aceea de a transmite, prin teatru, mesajul frumos de viață al Fericitei Veronica

Antal.Elevii-actori ai trupei noastre și-au doritdinsuflet să mai dăruiască oamenilor, după aproape doi ani de la premiera acestei piese, din nou bucuria de a-și aminti de Fericita Veronica și de a selăsa sensibilizați de sufletul și sensibilitatea ei. De data aceasta, la Hălăucești, jud. Iași, prin amabilitatea gazdelor, a autorităților locale și a părintelui paroh. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul acesteizile!

EVENIMENTE VIITOARE

• 24 iunie 2024: Începe Vacanța Mare – Timp de tihnă și de recreere, de refacere trupească și sufletească, dar și de comuniune cu cei dragi, de ajutor pentru familie, chiar de lectură și mai ales de rugăciune și viață cu Dumnezeu!

• 17 iunie-5 iulie 2024: Examene de bacalaureat al absolvenților clasei a XII-a – Curaj! Avem încredere în voi și vă susține. Iar în timp ce vă încredeți în harul lui Dumnezeu, să nu uitați să faceți partea voastră.

• 15 august 2024: Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului („Sfânta Marie Mare”) – Să ne încredem în ocrotirea Maicii Sfinte, să mergem la Biserică, ba chiar și la Cacica ori alte Sanctuare Mariane.

• 8 septembrie 2024: Sărbătoarea Nașterii Sfintei Fecioare Maria („Sfânta Marie Mică”) – Din nou ne bucurăm de dragostea Mamei noastre cerești, din nou cu drag să mergem la Biserică și să trăim cu sufletul în pace/

• 9 septembrie 2024: Începerea anului școlar 2024-2025 – Laora1000 : O sfântă Liturghie de încredere în darul și ocrotirea lui Dumnezeu. Îi așteptăm pe toți elevii și pe cei noi, de clasa a IX-a, și să continuăm cu recunoștință șansa formării și educării noastre cu încredere în bunătatea și harul lui Dumnezeu. Cu pace și bine!