Revista „Orizonturi” nr. LVIII, ian-mart 2024

Revistă editată de elevii Liceului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” Roman

Orizonturi Nr. LVIII, ianuarie-martie 2024

De la rolul principal la cel secundar

Moduri în care mă simt iubit

Dulcile amintiri

REDACȚIA

Cuprins EDITORIAL ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑ ❑

2

Căutarea (continuă!) a adevărului (Bogdan Emilian Balașcă) – 3 SPIRITUALITATE - TEOLOGIE Sfântul Francisc de Assisi și ieslea Franciscană (Ana Maria Ciobanu, Robert Olariu, Rareș Iulian Boboc) – 4 Care aspect din viața lui Isus aș vrea să-l imit? (Camelia Mina, Ana Sebastiana Stoica) – 7 Moduri în care mă simt iubit (elevi de la clasa a IX-a A) – 9 Despre existența lui Dumnezeu (Iustina Beatrice Giurgilă) – 10 DIALOG ÎNTRE GENERAȚII Interviu cu un fost absolvent al Liceului nostru: Francisc Lucian Ghervase (Redacția) – 11 EDUCAȚIE – FORMARE Darul speranței (Andreea Mădălina Grozescu) – 14 Viața la cămin (Miruna Toma) – 15 Mica mea poveste: de la rolul principal la cel secundar (Denisa Mariana Palaghia) – 16 CULTURĂ – ȘTIINȚĂ Exploziv (Ioana Iulia Apetrei) – 19 Metamorfoza (Sara Maria Elena Ivănuș) – 20 Draga mea prietenă, Anne Frank (Denisa Mariana Palaghia) – 21 Revoluția a început la... Timișoara (Maria Gheț) – 22 Eroii (Alexandra Ambrose) – 24 Învățarea tastării rapide și precise (Alexandru Domenic Roca) – 25 Cum mă îngrijesc de sănătatea mea integrală? (elevi de la clasele a XI-a) – 26 CREAȚIE - ARTĂ Dulcile amintiri (Bianca Elisa Cercel) – 28 Doar una e mama (Maria Gheț) – 30 Tata (Anda Cobuz) – 30 Time machine. Vintage childhood. Zero (Luoana Emilia Doboș) – 31 Icoane pe sticlă (elevi de la toate clasele) – 32 EVENIMENTE Cronica Liceului (Redacția) – 35 Evenimente viitoare (Redacția) – 39

Redacția: Prof. Aurelia Cristina Balașcă Colaboratori: Profesori: Lucian Horlescu, Cristian Gheorghiță Pascal, Elevi: Denisa Mariana Palaghia (cl. a XI-a B), Luoana Emilia Doboș (cl. a XII-a B), Sara Maria Elena Ivănuș (cl. a X-a B), Alexandru Domenic Roca (cl. a XII-a A), Andreea Mădălina Grozescu (cl. a IX-a B), Maria Gheț (cl. a XII-a A).

Tehnoredactare: Prof. Bogdan Emilian Balașcă

Adresa: Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, str. Ștefan cel Mare, 268/B, 611040 Roman, jud. Neamț, Tel/fax: 0233/741421 liceulfranciscan@yahoo.com, www.liceulfranciscan.ro, Editura Serafica, str. Teiului, 20 611047Roman, jud. Neamț, Tel: 0233/733611

ISSN 2359-7356

EDITORIAL

CĂUTAREA (CONTINUĂ!) A

adevărului

Pr. dir. Bogdan Emilian Balașcă

M-a uimit să citesc, odată, într-o carte a lui J. Ortberg, următorul sfat: „Între a-l căuta pe Cristos și a căuta adevărul, este mai recomandat să cauți adevărul; și nu te opri niciodată din căutarea lui, chiar dacă l-ai găsit”.

Inițial, m-am revoltat. Eram convins, cu structura și formarea mea teologică, că nimic nu poate fi mai potrivit decât să-l căutăm și să îl găsim pe Cristos, pe însuși Dumnezeu...

Ulterior, însă am înțeles! Există riscul ca, dorindu-l atât de mult – și grăbindu-ne – să îl găsim pe „Cristos”, să ni-l „inventăm” noi înșine. Însă, căutând adevărul fără încetare... nu vom greși niciodată, căci Adevărul este unic.

Căci, mergând înainte cu sinceritate, în căutarea noastră, inevitabil vom ajunge la Adevăr. Adică la Dumnezeu, unicul adevăr, cel care spune despre El însuși: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (In 14,6). Și de atunci am căutat (și caut în continuare) adevărul.

Este un principiu care îmi călăuzește viață, care îmi dă răspunsuri valabile, care mă ține viu și îmi oferă libertate.

Auzim atâtea lucruri... Ne grăbim, curioși sau lacomi, să le credem. Ne repezim, cu desfătare ori anxietate, să ne însușim în grabă mici „adevăruri”. Chiar dacă, aparent, au fost „verificate”, totuși, parcă prea ieftin, ne mulțumim cu ce ni se livrează! Ori prin mass media, ori chiar printr-un prieten... Și, procedând așa, nu suntem decât simpli inși superficiali. Chiar dacă toată structura, gândirea, rațiunea,

„insight-ul”, feeling-ul și argumentul nostru ne spun că „e adevărat”, totuși... nu suntem suficient de înțelepți, dacă nu îl căutăm în continuare.

Chiar dacă l-ai găsit. Mai caută-l. Chiar dacă l-ai găsit pe însuși Dumnezeu, mai caută-l. Chiar dacă ai găsit răspunsul la cele mai fundamentale întrebări, nu te opri, mai caută. Chiar dacă simți că le știi pe toate. Nu te opri, mai caută! Fără a sucomba în scepticism, din căutarea adevărului nu se oprește niciodată! Într-o altă frumoasă carte, „Viața pe un peron”, ne spune explicit O. Paler: „important nu e să-l găsești pe Dumnezeu, chiar crezând în El, ci să-l cauți. În clipa în care îți spui că l-ai găsit, de fapt l-ai pierdut pentru totdeauna. Nu există un mod mai sigur de a-l omorî, decât de a-i da un chip și de a spune: iată-l în fața mea.” O frază profundă, cu mult adevăr, ce ne îndeamnă la reflectat!

Să reflectăm în continuare: cum credem și pe cine și cum căutăm în continuare adevărul?! Chiar și la școală, în clasă, ori citind o carte, primind ideea, sfatul unui prieten, simțind o intuiție interioară, ori o siguranță cu privire la ceva... să nu ne oprim din căutarea adevărului niciodată.

Căutându-l, ne va aduce atât de mult bine. Și pace sufletească! Ne va conduce la însuși Cristos, cel care este sensul, răspunsul, lumina a toate. Și, găsindu-l, să-l căutăm, cu bucurie și seninătate, în continuare! Aceasta ne dă sens. Căci numai „adevărul ne va face liberi.” (In 8,32)

3

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE

Sfântul Francisc de Assisi și

Frumosul Proiect al Concursului „Ieslea de Crăciun”, desfășurat și anul acesta școlar în cadrul Liceului nostru, a avut în centru mesajul de „Pace și bine” al Sfântului Francisc de Assisi, patronul școlii noastre. Iar descrierile ieslelor („presepiilor”) realizate de elevi, devin adevărate mesaje care hrănesc și luminează sufletul nostru, lucru pe care îl prezentăm în rândurile următoare.

4

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE Robert Daniel Olariu, cl. a X- a A

Umili, cu inimi pline de păcate, compromisuri și vinovății, îl primim pe Domnul pentru a ne face să tindem spre cele cerești, așa cum și Sfântul Francisc a făcut-o, aducându-i ca mic semn de iubire și mulțumire acest presepiu realizat de elevii clasei a Xa A. Toate elementele se completează reciproc și au un înțeles profund.

Căsuțele din partea stângă, deși doar două, reprezintă căsuțele din Betleem la care Sfânta Fecioară Maria, alături de Sfântul Iosif, au căutat adăpost pentru a-l aduce în lume pe Isus... În zadar, nimeni nu i-a primit! Tatăl Ceresc avea alte planuri. Oare nu ne regăsim și noi în oamenii ce nu l-au primit? Oare nu adeseori nu acceptăm voia Domnului și căutăm să ne facem singuri dreptate? Oare nu adesea trecem pe lângă un sărac și îl ignorăm, știind că Isus este în el?

Oare nu adesea ne împietrim inimile?

Oare nu adesea judecăm?...

Așadar, Pruncul divin s-a născut într-un sărăcăcios grajd, în frig, pe întuneric și într-o atmosferă jalnică.

Toate acestea pentru că ne-a iubit nespus de mult... cu o iubire pe care nu o înțelegem, oferindu-ne un dar pe care nu îl prețuim. Ieslea propriu-zisă

este amplasată în mijloc și este cel mai mic element, dar semnificativ, al întregului presepiu. De ce? Pentru a simboliza umilința, sărăcia și simplitatea. În partea dreaptă întâlnim un hambar și un măgar, pe care îl avem și în descrierile reprezentării Nașterii Domnului din 1223, realizată de către Sfântul Francisc de Assisi. De asemenea, putem face o paralelă cu modul în care Părintele Serafic își numea trupul, „Fratele Măgar”, supunându-l la tot felul de munci și suferințe. În partea de jos întâlnim doi magi, cel de-al treilea simbolizându-ne pe fiecare dintre noi, aducându-i Pruncului, ca dar, sufletul nostru.

Mai întâlnim crucea TAU, foarte bine cunoscută în Ordinul Franciscan, și din nou pe Iosif și Maria în mijloc cu Isus, dar de data aceasta sub altă formă. El a fost trimis în lume ca Salvator, ca Mântuitor pentru noi toți. A fost trimis ca miel de jertfă, moartea Sa reprezentând marea dragoste pe care Dumnezeu ne-a arătat-o.

Cerul albastru, înstelat, reprezintă noaptea, dar și momentele de

întuneric ce adeseori apar în sufletele noastre, momente în care ar trebui să ne îndreptăm privirea către cer și să primim lumina, acea lumină a Pruncului Ceresc, însoțită de înflăcărata bucurie adusă de nașterea Sa. O parte din rugăciunea cunoscută a Sfântului Francisc de Assisi o întâlnim și în presepiul nostru, căci, ce e mai plăcut decât să îi ceri Domnului să te facă un instrument al Său?

Mesajul de „Pace și Bine” se află permanent în inimile noastre, a elevilor franciscani, și este transmis indirect prin aspectul presepiului nostru, aspect ce izvorăște Sfânta Simplitate și Sfânta Sărăcie, ce l-au însoțit pe Francisc din momentul convertirii sale până în momentul morții.

Să privim și să rămânem în tăcere în fața reprezentării Nașterii Domnului, contemplând iubirea ce ne-a arătat-o, iar după exemplul Părintelui Francisc să lăsăm lumea, cele materiale, și să ne îndreptăm către cele cerești, să ne îndreptăm către Domnul Dumnezeul Nostru care l-a trimis pe Fiul Său pentru noi.

Ana-Maria Ciobanu, cl. a XI-a B

Sfântul Francisc de Assisi este cel care a realizat primul presepiu. Acum 800 de ani, în 1223, Francisc se retrage la un schit, aproape de Greccio. Aici, pregătește o sărbătoare a Nașterii Domnului. Construiește un altar, sub un acoperiș improvizat.

Lângă, a adus o iesle adevărată cu paie, pe care a fost așezată o statuetă reprezentându-L pe Pruncul Isus, pentru ca Sfânta Liturghie să fie celebrată într-un cadru cât mai asemănător cu noaptea Nașterii Domnului.

Atunci, Sfântul Francisc i-a spus prietenului său: ,,Vreau să celebrez Crăciunul cu tine, în acest an, în grotă. Acolo să așezi o iesle în fân.

Adu apoi un bou și un măgar. Trebuie să semene cu grajdul în care s-a născut Isus.” ...Toți locuitorii orașului veniră în jurul fraților și asistară la „Liturghia

de la miezul nopții”.

Martorii spun că, deodată, prietenul Sfântului Francisc văzu un prunc în iesle.

Părea că doarme...

Francisc se apropie și luă copilul în brațe cu tandrețe. Pruncul se trezi și surâse Sfântului. Prietenul său înțelese mesajul profund al acestui miracol: Isus este adormit în sufletele oamenilor și Sfântul Francisc este

cel care L-a trezit prin cuvântul și prin exemplul său. ,,Să-l iubim pe Pruncul din Betleem” – ne îndeamnă cu simplitate și astăzi Sfântul Francisc .

5

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE Rareș Iulian Boboc, cl. a XI-a A În peștera acră și rece, în întuneric și în pătuț de fân și paie, în condiții pe care nici însuși sclavii nu erau ținuți, unde oamenii intră doar pentru a adăpa animalele... a intrat o fecioară cu soțul ei. Un loc de odihnă caută, un loc tihnit, unde, fără să știe neapărat cum, mântuirea să o aducă în lume.

Această imagine greu de conceput - copil în iesle, fecioară mamă, tată protector - neputând fi înțeleasă pe deplin, a fost reprezentată pentru întâia oară la Greccio de către Sfântul Francisc din Assisi în anul 1223, acum exact 800 de ani.

În acest ceas festiv aniversar, clasa a XI-a A a decis să reprezinte, după modelul Sfântului Părinte Francisc „Ieslea umilinței și a păcii”.

Observând-o, putem admira următoarele detalii și semnificații: în planul stâng (planul principal) găsim însăși Grota, în care Mântuirea a coborât pe pământ sub chip de Prunc Sfânt. Răcoarea grotei confecționată din pânză, hârtie, spumă și mușchi de copac reprezintă umilința și pragul cel mai de jos, mai jos decât orice altă persoană, la care s-a coborât Isus, tocmai

6

pentru a ne ridica de la pământ și a ne duce înapoi la Tatăl de la care noi am plecat. Acest drum anevoios este

reprezentat de muntele la baza căruia ieslea este așezată. Evenimentul Nașterii este reprezentat prin niște trepte, vizibile în presepiul nostru,

confecționate din lemn, trepte ce înlesnesc începutul călătoriei noastre spre cer.

Arcadele, confecționate din sârmă și hârtie, reprezintă legătura dintre evenimentul istoric și transcendența sa în zilele noastre.

Pacea adusă în Betleem în zilele acelea trebuie reflectată și în zilele și în casele noastre. Lumina aprinsă de venirea lui Isus pe lume, intră în casele noastre. Aceste umile arcade simbolizează bunătatea și umilința; prin ele, lumina și pacea lui Isus vor străluci aprins în casele noastre.

Cerul și stelele, confecționate din pânză, și hârtie, reprezintă visele și idealurile noastre, care ne așteaptă la sfârșitul zbuciumului și al lucrului nostru pământesc.

Toate acestea sunt inspirate de Duhul Sfânt, care ne-a vegheat și pe noi în vederea realizării acestui minunat presepiu.

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE

Care aspect din Camelia Mina, cl. a X-a A

Toată viața lui Isus este foarte fascinantă, toate persoanele pe care le-a întâlnit, întâmplările prin care a trecut... toate sunt extrem de interesante.

Dacă ar fi să aleg un aspect din viața lui Isus, pe care aș vrea să îl imit, acesta ar fi înțelepciunea sa.

Aș vrea să pot avea înțelepciunea lui Isus. În Biblie vedem cum se comportă Isus în diferite situații și observăm că este extrem de înțelept. Mereu are o soluție, chiar și în cele mai ciudate contexte. Un exemplu este și momentul în care oamenii au aduso pe Maria Magdalena la Isus, dorind să o ucidă

cu pietre. Însă Isus, oferind răspunsul cel mai înțelept – „Cel ce este fără de păcat să arunce primul cu piatra” – a salvat-o, iar pe oameni i-a potolit din mânia și răutatea lor.

Eu chiar dacă nu am o legătură cu Dumnezeu, totuși, simt că, dacă m-aș duce mai mult la Biserică, dacă aș fi mai atentă și aș înțelege mai bine predicile preotului, cred că aș putea crește mai mult și în propunerile mele bune și mai ales în încercarea de a-l imita pe Isus.

Ana Sebastiana Stoica, cl. a X-a A

Îmi doresc să imit iubirea lui Cristos. Poate că mulți oameni nu cunosc, nu știu ce este sentimentul iubirii, sau poate l-au cunoscut, dar pe parcurs, l-au pierdut. Însă atunci când găsești iubirea, simți că îl ai pe Dumnezeu. Iubirea este esența fericirii. Atunci când ești iubit, te simți cel mai fericit. Știu că pentru a trăi această iubire, trebuie să mă rog lui Dumnezeu, trebuie să vorbesc cu El, iar El îmi poate oferi toată iubirea de care am nevoie. Chiar dacă nu îl văd pe Isus, el e acolo.

El veghează mereu. Și, cu toate că iubirea nu va fi

mereu prețuită, totuși este important să nu ne descurajăm, ci să ne gândim că Dumnezeu apreciază tot ce faci din iubire și bunătate. De fapt, el ne apreciază mereu.

Apoi, iubirea se construiește. Deoarece, pentru a te simți iubit la rândul tău de ceilalți, nu trebuie să aștepți sau să profiți de ceea ce îți oferă, ci să te străduiești să fii sincer, pentru că, prin sinceritate, le vei arăta celorlalți că îi iubești. Apoi, iubind, vei fi iubit. Aceasta o doresc și eu, imitând iubirea lui Isus.

7

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE

Moduri în care

„mă simt iubit”

Ioana Manolache, cl. a IX-a A

Cu siguranță m-am simțit iubită de o sută de ori, însă cu greu îmi amintesc când și de ce.... și mai ales dacă în acele momente am fost cu adevărat fericită. Însă, dacă ar fi să fac o listă cu cele mai frumoase momente din viața mea când am simțit că sunt iubită, cred că ar fi următoarea: • Prima dată când m-am simțit iubită și am fost fericită a fost atunci când am aflat că voi avea o soră, nu pot exprima fericirea pe care am simțit-o în acel moment; • Când am fost la Constanța la mare împreună cu familia sau la Costinești cu prietenii mei; chiar m-am bucurat că sunt înconjurată de mulți oameni; • Când am început liceul, fiind încântată că voi avea colegi noi, voi schimba școala și voi cunoaște persoane noi; • Când am primit o medalie la un concurs de viteză: • Când am ieșit prima dată din țară; • Când în fiecare an eram printre primii la școală și ai mei erau mândri de mine; • Când îmi aduc aminte de momentele în care eram mai mică și mergeam la plajă cu ai mei.

8

Teodor Doboș, cl. a IX-a A Într-o lume modernă, cum este cea de azi, trăind zi de zi în compania oamenilor din jurul nostru (colegi, rude, prieteni etc), există totuși oameni care țin la noi, ne iubesc sau „ne au la inimă”. Oamenii mă iubesc când: • îmi spun atunci când exagerez, de exemplu mănânc mai mult decât ar trebui (lăcomia), cumpăr ceea ce în prezent nu îmi este necesar pentru existență (de exemplu, haine); •îmi spun atunci când greșesc, când poate fac un lucru care ar avea o înclinație spre rău; •mă îndeamnă să fac lucruri bune, să fac cât mai multe fapte de milostenie; •îmi recomandă să nu fiu leneș, ci să fac cât mai multe posibile activități; •îmi explică când fac ceva greșit pentru ca altă dată să fac mai bine; •îmi spun să îmi alcătuiesc un program care să mă ajute; •mă îndrumă să spun numai adevărul și să nu mint; •îmi dau un feedback pozitiv în ceea ce privește sportul; •se bucură că fac fapte bune; •mă povățuiesc să aleg calea cea dreaptă, să am un echilibru în tot ceea ce fac.

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE

Sofia Ungureanu, cl. a IX-a A

Recunosc că ceilalți mă iubesc când: ✓ îmi dau mesaj din când în când să vadă cum mă simt; ✓ mă îmbrățișează de fiecare dată când mă văd; ✓ mă ajută atunci când am nevoie; ✓ mă fac să zâmbesc; ✓ pot vorbi orice cu ei, fără să fiu judecată; ✓ mă încurajează mereu.

Maya Bobu, cl. a IX-a A În ultima perioadă din viața mea am simțit în multe momente că sunt iubită: ✓ Primul moment prin care am recunoscut că ceilalți mă iubesc a fost în Seara de Ajun de Crăciun, când eram cu toți la masă și am început să vorbim despre toate lucrurile pe care le apreciem la fiecare dintre noi; ✓ Al doilea a fost în dimineața de Crăciun, când cu toții am luat micul dejun împreună, cu bucurie, chiar dacă 3 persoane nu erau cu noi. ✓ Al treilea a fost în seara de Crăciun când neam distrat cu toții; ✓ Al patrulea a fost de Sf. Ștefan, când ne-am oferit unii altora cadouri, chiar dacă nu pe toți ne cheamă Ștefan; ✓ Al cincilea a fost când, de Revelion, am fost „cu Ursul”, iar la bunici erau toți și au început să plângă de fericire; ✓ Al șaselea moment a fost pe 1 ianuarie seara când, de Sf. Vasile, l-am sunat pe unchiul nostru și i-am cântat „La mulți ani!”, iar el a început să plângă; ✓ Al șaptelea a fost de ziua bunicului, când cu toți am stat împreună și ne-am îmbrățișat cu lacrimi în ochi.

Eulalia Monica Giurgilă, cl. a IX-a A Mă simt iubită când: ➢ mă ajută cineva; ➢ cineva îmi arată, printr-un mesaj, că se gândește la mine; ➢ mi se spune „noapte bună” și „bună dimineața”, căci cei care mă cunosc știu că îmi place; ➢ cineva îmi este alături; ➢ cineva se roagă pentru mine; ➢ cineva stă cu mine fără niciun interes; ➢ cel de lângă mine îmi ascultă problemele; ➢ ceilalți mă încurajează să nu mai spun și să nu mai gândesc la lucrurile negative din viața mea; ➢ ceilalți suferă împreună cu mine; ➢ cineva mi păstrează cele mai întunecate secrete.

9

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE

Despre existența lui Dumnezeu Iustina Beatrice Giurgilă, cl. a XII-a A

Existența lui Dumnezeu poate fi simțită mereu și oriunde. Trebuie să

pentru Dumnezeu.

existe un creator la tot ce există! El

Apoi, trebuie să îi mulțumim mereu

este cel care a creat tot universul! Da,

pentru ceea ce avem, prin rugăciune,

există o divinitate atât de mare care a

prin dialogul nostru cu El și prin modul

făcut totul din nimic și prin care am

în care ne trăim viața, avându-l mereu

primit totul, deși nu merităm nimic.

pe Dumnezeu prezent în conștiința

Crezând în existența lui Dumnezeu,

10

nostru, chiar dacă ei nu își fac timp

noastră în tot ceea ce facem.

ne amintim că trebuie să facem binele și

Da, Dumnezeu este mereu prezent,

ceea ce este corect și să evităm răul și

iar în momentele noastre grele, gândul

păcatul, să fim mai buni în viața de zi cu

că El „este acolo prezent” și ne vede

zi, ajutând persoanele care au mai

suferințele, ne ajută să depășim ușor

puțin noroc în viață și să ne comportăm

orice moment dificil. Prin dialogul

cât mai corect cu ceilalți, din iubire față

nostru cu Dumnezeu, simțim că

de Dumnezeu. Deoarece El ne-a creat

suntem singuri, dar că este cineva care

din iubire, iar noi trebuie să ne amintim

ne ascultă și ne înțelege mai bine decât

în fiecare zi și în fiecare moment greu

oricine.

din viața noastră și a celor din jurul

îngrijorat, parcă ți se ia o piatră de pe

nostru de această iubire a Sa. Existența

inimă, făcându-te să te simți mai ușurat

lui Dumnezeu este reală, el ne-a dăruit

și mai liniștit.

tot ce avem, din iubire, și este mereu

Prezența

Astfel,

Lui

atunci

reală

când

ne

nu

ești

oferă

prezent pentru noi. De aceea trebuie

sentimentul de pace, de căldură, de

să îi mulțumim mereu și să fim convinși

iubire, deoarece știm că El este

de existența Sa oriunde ne aflăm, în

prezent și există. Să îl purtăm mereu pe

viața noastră și a celor

Dumnezeu cu noi, în inimile noastre.

din jurul

9

DIALOG ÎNTRE GENERAȚII

PR. FRANCISC LUCIAN

Redacția R: Pace și bine! Vă mulțumim că ați acceptat și că sunteți disponibil să ne acordați acest interviu, împărtășindu-ne din experiențele și bogăția dumneavoastră.

F.L.: Pace și bine! Vă mulțumesc dumneavoastră pentru această oportunitate care mă umple de bucurie și mă face să retrăiesc cu nostalgie momentele petrecute ca elev al Liceului Teologic Franciscan din Roman.

R: Încep încercând să îmi lămuresc o curiozitate: de unde ați aflat de Liceul Franciscan? V-a îndrumat cumva cineva spre Liceul nostru?

F.L.: Provenind dintr-o familie catolică, împreună cu părinții, participam în fiecare duminică la Sfânta Liturghie și, văzând copii de vârsta mea care erau ministranți am dorit și eu să fiu ca ei, și, desigur, am intrat și eu în acest grup. După terminarea clasei a VIII-a, majoritatea copiilor din grupul de ministranți voiau să meargă la seminar pentru a deveni preoți.

Posibilitățile erau două, ori

Seminarul diecezan de la Iași, fie cel Franciscan de la Roman. Sincer, eram cam indecis la care seminar să merg, până în ziua când țin minte și acum, am mers în vizită la bunicii mei și am văzut-o pe bunica rugânduse dintr-o carte de rugăciuni. Curios fiind, am întrebat-o ce rugăciune se roagă? La care ea, mi-a răspuns că se roagă la Sfântul Francisc din Assisi, sfântul al cărui nume îl ai și tu! Și a continuat să-mi vorbească despre acest sfânt și să-mi spună ca ea a fost cea care le-a spus părinților mei sămi pună acest nume. Perioadele de vacanță, mai ales cele de vară, le petreceam la bunici și, desigur, împreună cu bunicii mergeam și la biserica din sat. La Sfânta Liturghie, participau și seminariști din parohie care erau în vacanță. Atunci am văzut prima dată doi studenți de la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, îmbrăcați în haină franciscană ceea ce m-a fascinat și am decis să merg la Seminarul Franciscan.

R: Cum ați trăit anii de liceu și cum vi s-a părut ambientul?

F.L.: Aveam aproape 15 ani când am intrat în Seminarul mic, în anul 1995, și școala se făcea lângă Liceul Industrial nr. 1. Cei patru ani petrecuți acolo au fost destul de grei și datorită lipsurilor și pentru că eram destul de mulți, aproximativ 300 de seminariști. Vă dați seama, m-am trezit într-o lume total nouă, nu știam ce înseamnă program, nu știam ce înseamnă disciplină, nu știam ce înseamnă să împarți aproape totul cu ceilalți, totul era nou. Însă, ușor le-am descoperit pe toate și pot spune că, anii pe care i-am petrecut la Liceu au fost extraordinari și deosebit de importanți deoarece, sunt anii în care m-am descoperit pe mine și mi-au deschis ochii pentru viață. Sunt ani în care am avut ocazia să trăiesc momente frumoase de rugăciune, de formare spirituală și umană, de comuniune și de prietenie cu ceilalți colegi.

R: Ca elev seminarist al Liceului nostru, ați avut experiențe inedite!

Cum a fost această experiență? V-a influențat apoi alegerile ulterioare?

11

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE

F.L.: Se spune că viața fiecăruia dintre noi e făcută din momente unice, care nu se mai repetă și pe care, de multe ori nu vedem sau nu le considerăm astfel. Pot spune că experiențele pe care le-am avut în decursul anilor de liceu au fost multe, însă, cele care m-au marcat au fost desele vizite la părintele Anton Demeter, care în acel timp era și director spiritual pentru seminariști.

M-a fascinat mereu mărturia pe care o dădea prin viața sa fiind imobilizat la pat. Momentele în care ne adunam mai mulți colegi în camera sa pentru a ne ruga sfântul Rozariu, și sfaturile pe care ni le dădea fiecăruia dintre noi. Cred că această mărturie primită din partea pr. Anton Demeter a fost cea care m-a influențat dacă putem spune astfel în alegerile pe care le-am făcut după terminarea liceului.

R: Fiind parte din promoția 1999 de profil Teologic a Liceului Franciscan, ați simțit că educația pe care v-a oferit-o în anii de liceu a fost una integrală?

F.L.: Au fost cu siguranță ani grei dar și frumoși. Trebuie să ținem cont că, anul 1995, când am intrat în Seminar, erau anii de început și pentru această instituție și, deci, ani

12

probabil cu lipsuri și carențe, însă făcând o analiză a acelor ani, pot spune cu siguranță că au fost benefici pentru formarea mea umană cât și intelectuală.

R: V-a plăcut programul spiritualformativ?

Ne puteți da un exemplu?

F.L.: Îmi amintesc că era un program destul de încărcat, școală, rugăciune, masă, studiu, dar și momente de destindere pe care deseori, le petreceam pe terenul de fotbal împreună cu majoritatea colegilor. Pe lângă școală, erau în fiecare zi momente de rugăciune, zile de reculegere care se organizau lunar, exerciții spirituale organizate anual,

cât și diferite întâlniri cu formatorii în care se tratau teme actuale și de interes pentru noi. Consider că, programul pe care l-am avut în timpul liceului a fost unul complet din toate punctele de vedere.

R: Dar activitățile extrașcolare?

Ne puteți povesti una în mod special care v-a rămas la inimă?

F.L.: Dintre activitățile extrașcolare îmi amintesc participarea la anumite manifestări organizate de către liceu cu prilejul zilei Naționale a României de 1 decembrie, spectacolele

SPIRITUALITATE-TEOLOGIE organizate cu prilejul sărbătorii Crăciunului, cât și competițiile

sportive în mod special cu echipa de fotbal a Seminarului.

R: În final ați mers mai departe pe drumul formării spirituale. Ce va motivat?

F.L.: Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să ajung la sfârșitul anilor de seminar și să fiu sfințit preot în anul 2008. Au fost mulți ani de formare inițială cu greutățile și bucuriile lor.

Gândindu-mă care a fost motivația de a merge înainte pe acest drum cred că a fost aceasta: întro lume care este în continuă schimbare, unde consumismul și materialismul pune stăpânire din ce în ce mai mult pe societate și pe oameni, iar Dumnezeu este dat la o parte pentru că

deranjează, este nevoie de persoane care să facă diferența, menținând astfel echilibrul în toate. Cred că acesta a fost motivul principal, să devin o persoană care să poată restabili acest echilibru între om și Dumnezeu.

R: În ce etapă a formării sunteți acum?

F.L.: Etapele formării unei persoane la viața consacrată și preoție sunt două: formarea inițială care cuprinde Seminarul mic, Postulandatul, Noviciatul și Institutul Teologic RomanoCatolic Franciscan, după care, urmează formarea permanentă care începe cu depunerea profesiunii solemne până la sfârșitul vieții.

Cred că această perioadă de formare în viața fiecărei persoane nu încetează niciodată, și atât timp cât omul trăiește, învață ceva. Din 2006, când am depus profesiunea solemnă sunt în cea de a doua etapă a formării, și așa cum am amintit, în fiecare zi descoperi ceva care completează această formare și aduce un plus la această chemare din partea lui Dumnezeu.

R: Ce credeți că este cel mai important pentru un om în viață? Ce anume îl face să fie împlinit?

F.L.: Cel mai important lucru în viață pentru un om și ceea ce îl face

împlinit, cred că este încrederea în Dumnezeu. Avându-l pe Dumnezeu alături reușești să realizezi imposibilul! Crede și speră și vei realiza lucruri pe care nu credeai că le poți face.

R: Dacă ar fi să dați un sfat elevilor Liceului nostru, fie de la teologie, fie de la pedagogie, sau științe sociale, care ar fi acesta?

F.L.: Liceul este una dintre perioadele cele mai frumoase din viață, perioada care te formează ca om și îți deschide porțile spre viitor. Încredeți-vă în Dumnezeu, mult curaj și studiați cât mai bine deoarece fără carte nu ai parte, cum se zice în popor :☺). Pentru a educa și a forma pe alții în primul rând, tu ai nevoie de educație și, mai mult, pentru că, cu cât o persoana este pregătită mai bine, cu atât poate fi manipulată mai puțin.

R: Puteți exprima în trei cuvinte, ceea ce caracterizează anii de liceu?

F.L.: Descoperire (de sine), Formare, Viitor.

R: Vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne răspunde la întrebările noastre. Vă dorim succes și binecuvântare în viață și vă așteptăm oricând să ne vizitați, să călcați pragul Liceului pe care îl purtați în suflet toată viața!

13

EDUCAȚIE-FORMARE

Andreea-Mădălina Grozescu, cl. a IX-a B În urmă cu două luni, am avut oportunitatea de a participa, ca voluntar, la un proiect desfășurat de către cei de la Banca pentru Alimente Roman, care au încercat ca în preajma Sărbătorilor de iarnă să le ofere persoanelor dezavantajate social o mică bucurie. Această campanie de strângere de alimente a însemnat pentru mine un vis devenit realitate, întrucât mereu mi-am dorit să simt și eu, măcar pentru o zi, acea satisfacție unică pe care o trăiește cineva, atunci când face un bine.

Tot prin intermediul acestei activități am constatat cât e de greu să-ți faci cuvântul auzit printre străini și cât de des te lovești de replici precum: ,,Nu am timp’’, ,,Mă grăbesc’’ sau chiar de indiferență din partea celorlalți. Ce-i drept, mulți trecem prin situații dificile în ziua de azi, însă eu consider că omenia sau măcar respectul față de persoana de

lângă tine, nu ar trebui să lipsească. Uneori ne grăbim atât de mult încât uităm să iubim, să ne bucurăm de tot frumosul din jurul nostru, chiar și să avem grijă de noi.

Vedeam deseori oameni care atunci când încercam să interacționez cu ei, ori se prefăceau că vorbeau la telefon, ori ne priveau și nu spuneau nimic, mergând mai departe, sau, în cel mai rău caz, ne vorbeau de sus, întrun mod nepoliticos.

Totuși, în ciuda acelor obstacole, au existat și persoane înțelegătoare și dornice să ofere din puținul lor și celorlalți.

În urma acestei experiențe, am învățat să îi apreciez mai mult pe cei care se confruntă zilnic cu astfel de evenimente, să trăiesc intens fiecare clipă petrecută alături de cei dragi și să apreciez mai mult ceea ce am.

Vă încurajez și pe voi să participați la activitățile de voluntariat, întrucât veți rămâne cu amintiri memorabile și veți cunoaște persoane fantastice!

14

EDUCAȚIE-FORMARE

la Miruna Toma, cl. a IX-a B familia ta, însă colectivul este unit și nu te vei simți singur.

Oricât de mult aș încerca să explic în cuvinte experiența căminului, aceasta nu se poate înțelege complet decât trăind-o „pe propria piele”: devii o persoană Începând de anul acesta, în liceul nostru găsim posibilitatea de cazare la internat, atât pentru fete, cât și pentru băieți. Aceasta este o oportunitate pentru cei din afara orașului, ce trebuie să parcurgă un drum mai lung pentru a ajunge la școală. Așadar, am ales și eu să profit de această șansă, o dată cu noua etapă din viața mea ce a început în septembrie și vă pot spune că sunt foarte încântată de beneficiile și confortul pe care le-am descoperit până acum. În prezent, ne aflăm în internat 13 fete și 12 băieți, iar în cameră stăm câte două persoane, fiecare cameră având baie proprie. Programul nu este foarte strict. Ziua începe la ora 6:30, iar micul dejun este la 7:00.

Cine dorește, poate participa la Sfânta Liturghie de la 7:25. Urmează orele de curs, timp în care internatul este închis, dar se redeschide după prânzul de la ora 15.00. Avem timp liber până la ora 17.00, când începe studiul. Aici ne facem temele sau citim o carte bună în liniște, luând o pauză de la telefoane sau alte lucruri ce ne distrag de la învățat, până la 19.00, când luăm cina. După, urmează din nou timp liber până la 22.00, când se dă stingerea. Desigur că mai există și excepții în program,

cum ar fi ziua de joi când facem curățenie, iar studiul se decalează cu jumătate de oră. În ultima lună a anului trecut, am realizat și noi un presepiu, luând câte puțin din timpul nostru, iar rezultatul final a fost expus alături de multe alte lucrări în Institutul Franciscan.

Cu această ocazie am petrecut timp împreună și ne-am cunoscut mai bine unii pe alții. De asemenea, fiecare zi de naștere este o mică sărbătoare, în care ne adunăm cât mai mulți și cântăm „La mulți ani!” sărbătoritului.

Desigur, există și câteva dezavantaje, cum ar fi faptul că ești nevoit să petreci săptămâna fără

organizată, ordonată și mai matură cu ajutorul preoților și al programului ce trebuie să îl respecți în fiecare zi, cunoști persoane care îți devin prieteni apropiați și cu care îți vei dori să ții legătura chiar și pe timpul vacanței. În concluzie, această oportunitate pe care ne-o oferă școala noastră este una utilă și de luat în seamă pentru cei din afara orașului. Vă așteptăm pe cât mai mulți în această mică familie!

15

EDUCAȚIE-FORMARE

,,Mica Mea poveste”

PRINCIPAL la cel Actoria este o profesie ce are abilitatea de a trăi cu adevărat în imaginație Denisa Mariana Palaghia, cl. a XI-a B

În rândurile de mai jos vă voi spune mica mea poveste care este una magică și plină de reușite. Sper ca această poveste să fie un model pentru voi și să înțelegeți că orice lucru mic poate aduce un succes mare.

16

Totul a început când eram în clasa a IX-a și ne pregăteam pentru serbarea de ,,8 Martie”. Doamna dirigintă Pal Mihaela, venise cu ideea de a juca piesa ,,Nea Marin și Ziua Femeii”. După câteva preselecții, am auzit-o pe doamna spunându-mi că eu voi fi cea care va juca, împreună cu colegul Dragoș Barticel. Emoțiile m-au copleșit si nu mi-a venit a crede că eu voi juca pe scena din amfiteatrul liceului în fața tuturor colegilor de la alte clase și în fața profesorilor. După multe repetiții venise și ziua cea mare în care trebuia să jucăm. Recunosc, la început nici n-am vrut să urc pe scenă dar cu încurajările și susținerile din partea doamnei diriginte am urcat și am jucat

cu bine. La final toată lumea ne-a aplaudat și felicitat.

După ce ziua se terminase, mă gândeam că acolo se termină și povestea mea cu actoria. Dar se pare că mă înșelasem și de fapt de acolo începea.

După câteva luni de zile, am aflat că sunt chemată în amfiteatru pentru a da niște probe deoarece se făcea o nouă scenetă ,,Fericita Veronica Antal, drumul de la pământ la cer”.

EDUCAȚIE-FORMARE

Când am văzut câte persoane își doresc rolul principal, mi-am zis în gând că eu niciodată nu aș câștiga pentru că sunt fete mult mai bune decât mine. După ce am citit câteva replici, doamna Aurelia Balașcă anunța cine are rolul principal. Când mi-am auzit numele rostit am rămas ca o stană de piatră și nu mi-a venit a crede că am reușit. A fost o bucurie pe care nu o simțisem niciodată. Mă simțeam mândră. Când toate rolurile se împărțiseră, începusem repetițiile. Eu aveam 35 de foi A4 pline de replici de învățat, pe care spre surprinderea tuturor le-am învățat în două săptămâni.

Prima dată am jucat sceneta în amfiteatrul liceului. Emoțiile erau mari pentru fiecare dintre noi toți.

După aceea a urmat să jucăm la biserica catolică „Sf Tereza” din Roman, Pildești, Gherăești, Nisiporești și Prăjești.

Această experiență a fost atât cu bune dar și cu „rele”.

Cel mai important lucru în această experiență a fost motivația dar și credința. Chiar dacă uneori aș fi vrut să renunț, doamna Aurelia Balașcă era sprijinul meu. Cuvintele ei

întotdeauna mă linișteau și îmi erau ca o mângâiere pe suflet. Cu sufletul gratuit și generos, prin harul lui Dumnezeu și munca depusă, am provocat cu toți colegii mei în inimile spectatorilor emoții binevenite care să reamintească dragostea lui Dumnezeu și frumusețea harului de a-l urma.

Am avut parte să apar și într-un interviu alături de părintele director la Iași, unde a fost magic. Pe lângă acestea, am legat noi prietenii și am învățat să lucrăm împreună. Vorbele părintelui Pal Romică erau motivațiile noastre: ,,Trebuie să ne oferim trup și suflet chiar și pentru un singur spectator”. Și așa s-a încheiat și cea de a doua piesă de teatru, unde aveam rolul principal.

Stați, povestea continuă...

După ce am avut un mare succes cu piesa ,,Fericita Veronica Antal, drumul de la pământ la cer”. s-a decis să jucăm o nouă piesă, în care să fie reprezentată viața lui Francisc și a Clarei. O piesă cu un mesaj

emoționant și cu multe lecții pentru viață. În această piesă eu primisem rolul ,,Domniței Sărăcii”, adică un rol secundar. La început, începusem să plâng și tot ce îmi doream era să nu mai joc deoarece nu-mi doream un rol care să nu aibă nici măcar o replică. Credeam că toată lumea va râde de mine și că mă va lua în derâdere. După o discuție purtată cu doamna Aurelia Balașcă și părintele Pal Romică am înțeles că fiecare rol are o importanță mare. Chiar și rolul meu, fiind el fără nicio replică,

17

EDUCAȚIE-FORMARE

transmitea spectatorilor sensibilitatea și înțelepciunea. După ce am jucat sceneta în fața spectatorilor am

18

înțeles că nu contează ce rol primești. Ceea ce contează este cum îl joci și ceea ce transmiți.

Prin această experiență am învățat să am încredere în mine și să înțeleg că și dintr-un lucru micuț pot face o minune. Clubul de teatru este deschis pentru fiecare dintre voi toți. Închei această poveste prin a le mulțumi următoarelor persoane: doamnei diriginte, Pal Mihaela pentru calea ce mi-a deschis-o în drumul actoriei, doamnei Aurelia Balașcă pentru că a fost ca o a doua mamă pentru mine, părintelui Pal Romică pentru susținere și înțelegere, părintelui Iosif Cadar pentru sfaturile date, părintelui director Balașcă Bogdan Emilian pentru îndrumările pe calea păcii dar și a imaginației

și colegilor cu care am colaborat și ne-am fost alături mereu. Sfârșit!

CULTURĂ-ȘTIINȚĂ

19

CULTURĂ-ȘTIINȚĂ

Metamorfoza de

Franz Kafka - RECENZIE Sara Maria Elena Ivănuș, cl. a X-a B

Gregor Samsa se trezește, într-o zi ca oricare alta, schimbat pentru totdeauna. Schimbat într-o creatură groaznică, fără abilitatea de a comunica sau de a se mișca ca înainte. Poate el și familia lui să se adapteze acestei schimbări?

20

Tradusă din limba germană, nuvela Metamorfoza scrisă de Franz Kafka acum mai bine de 100 de ani, prezintă povestea unui om de rând, un simplu comis-voiajor dedicat muncii sale și bunăstării propriei familii, a cărui viață se schimbă radical atunci când se aștepta mai puțin.

Reacția familiei sale, care se baza pe Gregor întru totul, îi influențează definitiv părerea despre el însuși, acesta începând să se simtă rușinat față de cine este, făcând orice îi stă în putință pentru a nu fi văzut de persoanele dragi lui, indiferent dacă acest lucru îi afectează sănătatea fizică, dar și mentală.

Fiind criticat, neajutat, și chiar urât de persoanele care ar fi trebuit să

îi fie alături în bine, dar mai ales în rău, Gregor se stinge din viață, rănit, singur și neajutorat, dar fiind sigur că familiei îi va fi mai ușor fără el, și fără rușinea adusă fără voia sa.

Clasificată drept „absurdă”, sub eticheta filosofică specifică lui Kafka, aceasta nuvelă prezintă astfel problema socială a excluderii, problemă care este de domeniul actualului chiar și acum, în zilele noastre. Poate deseori ne găsim în situația în care suntem criticați, jigniți, și excluși din anumite activități sau grupuri, pentru simplul fapt că suntem diferiți, sau așa părem la prima vedere, căci mai mereu, diferențele sunt doar la nivelul vizual, iar oamenii din jur tind să uite de gândurile și sentimentele noastre, limitându-se doar la aspectul fizic, la fel ca în această poveste.

Metamorfoza este despre cum viața fiecăruia dintre noi se poate schimba în orice moment, despre faptul ca fiecare persoană se poate simți victima societății în multe situații din viața cotidiană, iar noi nu putem schimba acest lucru, dar putem trăi fiecare moment cu speranță, credință și curaj, mult curaj!

Aceasta carte mi-a captat atenția încă din prima clipă.

S-ar putea să auziți foarte des faptul că Kafka este un scriitor greu de înțeles, dar dați-i o șansă, împreună cu un strop de răbdare. Vă asigur că nu veți regreta!

CULTURĂ-ȘTIINȚĂ

,,Draga mea p rietenă, Anne Frank” Denisa Mariana Palaghia, cl. a XI-a B De la zilele fericite, fetele ajung să se despartă, dar după trei ani se regăsesc într-un lagăr, mai exact lagărul Bergen-Belsen. În momentele acelea, veți fi martori la o reîntâlnire dramatică. Acolo se vor întâmpla cele mai cumplite lucruri.

Filmul „Draga mea prietenă, Anne Frank” o să vă emoționeze și întristeze în egală măsură, când veți vedea prin ce trec cele două fete, dar veți descoperi că ele niciodată nu renunță una la cealaltă.

Gândindu-mă la ce film vizionat de mine să fac o recenzie pentru revista liceului, am ales ca temă PRIETENIA. Filmul „Draga mea prietenă, Anne Frank”, realizat de Ben Sombogaat, este unul emoționant ce se bazează pe prietenia reală dintre Anne Frank și Hannah Goslar, două fete evreice germane. Un război cumplit vine și le fură atât copilăria cât și prietenia acestor fete.

Acest film m-a făcut să trec prin diferite stări.

De la fericire am ajuns la o mare curiozitate, dar și la o profundă tristețe. Încă din primele minute, filmul m-a atras nu doar prin energia pe care actorii o transmiteau.

Recunosc, la finalul filmului mi-au dat și lacrimile, deoarece oricât aș fi încercat să mă pun în locul fetelor, eu nu reușeam nici pe jumate să îmi imaginez că trec prin ce au trecut ele.

21

CULTURĂ-ȘTIINȚĂ

Revoluția a început ... la TIMIȘOARA Maria Gheț, cl. a XII-a A Revoluție este un cuvânt ce nu are nevoie de explicații. Când îl auzim, deja se nasc zeci de gânduri în mintea noastră. Cu siguranță este un subiect controversat pentru țara noastră, remarcându-se în arhiva ce poartă numele „istoria națiunii române” care pare să fie de domeniul trecutului, însă care dăinuie încă în inimile românilor și care este amintit și în prezent. Astfel, se dovedește a fi un moment istoric ce nu se va putea șterge din memoria poporului nostru.

Chiar dacă termenul de revoluție ne duce cu gândul la fapte dure, violente sau evenimente tragice, totuși, esența în sine a

22

acestuia, este una bună. Ceea ce trebuie înțeles însă, este faptul că prin revoluție, se caută cea mai bună alternativă prin care o națiune, un grup, un ansamblu de oameni, etc. să prospere și să le fie împlinite atât nevoile politice, sociale cât și multe altele. Țara noastră a trecut și ea printro revoluție și nu una oarecare, ci care a provocat schimbări majore pentru populație, pentru dezvoltarea ca societate cât și la nivel comportamental. Aceasta a avut un caracter marcant, dovadă fiind chiar martorii numeroși rămași în viață, care demonstrează prin manifestările lor că cele întâmplate,

au reușit să influențeze o generație, ba chiar să o modeleze după bunul lor plac, mai exact după „stilul comunist”. Noi, cei din generația tânără, care e mereu însetată de informații, ne putem lăsa foarte ușor ghidați de mărturiile lor și astfel să încercăm empatia cu ceea ce au trăit ei. Putem pune în balanță ceea ce au trăit ei, cu ceea ce pentru noi este astăzi „greul”. Oare ce perioadă iese câștigătoare? Fără îndoială, nu s-ar putea găsi un grad de comparație potrivit pentru ceea ce au trăit ei, pentru ca noi, astăzi, să ne putem bucura pe deplin de o viață liniștită și decentă. Abordarea acestui subiect poate aduce cu sine multe întrebări

CULTURĂ-ȘTIINȚĂ fără răspuns, ce ne dau mult de gândit. Sursele noastre de cunoștințe despre acest eveniment au rămas cei care au trăit atunci și au povestit mai departe ceea ce pentru noi a rămas doar o simplă „pagină de istorie”.

Nimeni nu poate garanta că orice împărtășire de experiențe a acestora este în totalitate adevărată și nealterată de o viziune personală, însă măsurile brutale ce s-au luat în dirijarea populației nu mai lasă loc de minciuni. Ar trebui ca fiecare dintre noi să fie nespus de recunoscător pentru sacrificiile pe care poate părinții, dar sigur bunicii noștri le-au făcut, riscându-și poate, chiar și viața, în schimbul unui trai mai bun pentru cei dragi și pentru urmașii lor, pentru fiecare dintre noi.

Totul a început în ziua de 15 decembrie 1989, când un grup de credincioși s-au adunat în fața bisericii reformate din Timișoara, unde în casa parohială locuia pastorul László Tőkés. Începutul a părut unul pașnic, însă nimeni nu știa prin ce calvar urma să treacă.

Oamenii, cu lumânări în mână „s-au rugat pentru dreptate” susținând drepturile pastorului din moment ce nimeni nu și-a dorit evacuarea

acestuia din locuința sa. Putem spune ca acesta devine un adevărat

În sânul Timișoarei, au urmat zile presărate cu suferință, plâns și

pion în izbucnirea revoluției: enoriașii prezenți pentru a-l susține se adună în principal pentru el, iar ulterior, continuitatea lor în acel loc, se datorează dorinței de împlinire a scopului comun și anume obținerea libertății. Totuși, nu el a fost cel care a decis soarta definitivă a populației.

Totodată, înflăcărarea născută în sufletele lor, a reușit să creeze un mediu familial pentru păstrarea sentimentului de solidaritate, astfel, oamenii strânși în fața casei pastorului, nu au dorit să părăsească incinta și au rămas un grup solid, unit, statornic până în ultima clipă, atunci când nu au mai avut de ales și au fost nevoiți să se împrăștie. Însă, nu se poate trece cu vederea minunata lor răbdare și mai ales, solidaritatea ce i-a legat și păstrat împreună. Ei au devenit un bun exemplu pentru noi, cei tineri, în ceea ce privește modul în care trebuie să abordăm relația cu ceilalți frați români, indiferent de confesiune.

nedreptate. Câțiva bărbați mai curajoși aleg să se urce în tramvaie pentru a ține discursuri anticomuniste, printre aceștia se numără: Ion Monoran, Daniel Zăgănescu, Laszlo Borbely. În hărmălaia creată la Timișoara, securitatea alege să folosească diferite metode pentru a împiedica oamenii în a-și plânge amarul, astfel, au fost arestate zeci de persoane nevinovate.

Povestea s-a transformat dintro „meditație” alături de pastorul locului, într-o poveste de groază.

Românii nu au cerut dreptul de a-și exprima nevoile, necesitățile, dorințele și a avea parte de drepturile ce li se cuveneau. Doreau să nu mai constrânși la o viață după un model impus. Zilele lor s-au transformat într-o fugă continuă de tot ceea ce însemna „securitatea”. Însă, au existat numeroși tineri înzestrați cu destulă capacitate încât să se confrunte cu tărie de duritatea autorităților și să-și asume riscuri, astfel încât avântarea lor în „iadul comuniștilor” ce se desfășura pe străzile Timișoarei și inclusiv în alte orașe ale țării, mai ales la București, să fie conștientizată îndeajuns de mult. Așadar, aceștia, alegând să „intre în joc”, au conștientizat că există varianta de a nu se mai întoarce. Totuși, au aruncat zarurile și au pornit în apărarea noastră. În toate aceste persoane, care au fost capabile de acest lucru, guvernează,

23

CULTURĂ-ȘTIINȚĂ fără îndoială, un nivel extraordinar de patriotism, ce reușește să inspire generația tânără din zilele noastre.

Privind spre aceștia, învățăm cu adevărat ce semnifică implicarea în totalitate pentru conlucrarea în vederea unei Românii democratice și libere. Patriotismul lor, inspirândune astfel și pe noi, cei cu sufletul tânăr.

Pentru a reuși să liniștească mulțimile de români agitați și disperați, dar hotărâți, armata română primește ordin să recurgă la cea mai nemiloasă și de neiertat variantă: folosirea armelor, inclusiv uciderea orășenilor. Dilema noastră este următoarea: cum a fost posibil ca armata română formată bineînțeles din soldați români, să tragă fără milă în români? Unde a rămas unitatea lor de neam? Unde a

dispărut solidaritatea? Oare ce s-a întâmplat cu așa zisul „patriotism”?

Prin urmare, soldații implicați în înăbușirea revoltei anticomuniste folosindu-se de focuri de armă, nu fac nimic altceva decât să demonstreze cât de gravă era situația în care se afla poporul nostru. Întradevăr, nu îi putem condamna pentru alegerea lor, fiind și ei constrânși să procedeze astfel, însă întrebarea ivită în inima noastră va rămâne fără de răspuns: „De ce, Ceaușescu Nicolae, ai pus oameni nevinovați, să omoare alți oameni nevinovați?” În acest mod, fără de răspunsuri, compatrioții noștri reușesc într-un final să obțină deplina libertate, căderea regimului comunist și revenirea la democrație. În ziua de 25 decembrie 1989, are loc procesul soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu,

ceea ce însemna, în sfârșit, încetarea traiului monitorizat de partidul comunist. Timișoara radia acum de cânt și împlinire, devenind primul oraș eliberat de sclavia groaznică prin care a trecut, iar după acesta, prin sângele vărsat pe străzile Bucureștiului întreaga Românie se putea bucura de recompensa dobândită atât de dureros.

Revoluția... plină de lecții pentru toți tinerii români. Revoluția… nelipsită de exemple vii în ceea ce privește modul de a-ți sluji țara.

Revoluția… dovada clară că prin unitate, solidaritate, fraternitate, putem obține ceea ce este necesar creșterii noastre.

Revoluția… speranța că încă putem face o Românie mai bună!

Alexandra Ionela Ambrose, cl. a XI-a A

Fiece zi e mult prea importantă Ne leagă de ea amintiri, ce-s dureroase câteodată Despre români ce au luptat cu prețul vieții Și și-au pierdut chiar anii tinereții Lăsând în urmă pe cei dragi ai lor Ei au luptat cu mult curaj pentru credință și popor Eroi, voi sunteți un exemplu pentru țară Chiar dacă mulți români pleacă-n afară Gândindu-ne ca vă veni odată timpu Să fim uniți, ce bucuros ar fi și străbunicu Chiar dacă ei pe lumea asta nu mai sunt Pentru-înfrățire au murit luptând.

24

CULTURĂ-ȘTIINȚĂ

Învățarea tastării rapide și precise Domenic Alexandru Roca, cl. a XII-a A

Tastarea rapidă și precisă la tastatură este o abilitate esențială în epoca contemporană a tehnologiei și a comunicării digitale. Procurarea acestei competențe vă va permite să terminați mai repede sarcinile precum scrierea unui eseu, a unui proiect, și să scrieți mai rapid mesaje pe email sau pe social media. O tastare lentă poate fi frustrantă, limitând productivitatea, terminarea sarcinii.

Iată câțiva pași care trebuie luați în considerare pentru a vă dezvolta competența de a scrie mai rapid și mai precis la tastatură: În primul rând, învață poziționarea corectă a degetelor pe tastatură. Majoritatea oamenilor folosesc metoda "QWERTY": degetele arătătoare sunt așezate pe „F” și „J”, mijlocii pe „D” și „K”, inelarii pe „S” și „L”, degetele mici pe „A” și „;”, iar degetele mari pe „space”.

Fiecare deget are la dispoziție o coloană sau mai multe.

De exemplu, inelarul este responsabil

pentru apăsarea tastelor „2”, „W”, „S” și „X”. Degetul mic din stânga, are mai mult de patru taste, aceasta făcându-l un jucător important în tastare. Mulți dintre noi folosim cel mai probabil doar degetele arătătoare și mijlocii, fapt care ne limitează din a tasta mai rapid. Această poziție, însă, permite degetelor să se deplaseze rapid între taste și să minimizeze erorile de tastare. În al doilea rând, încearcă să nu te mai uiți pe tastatură: una dintre cele mai importante etape în dezvoltarea tastării rapide este să înveți să scrii fără a te uita la tastatură. Să te tot uiți unde se află o anumită tastă poate fi esențial pentru memorarea poziției acesteia, dar, pe

parcurs, un asemenea obicei trebuie înlăturat. Atunci când nu te mai verifici unde este tasta „X” sau „P”, poți să te concentrezi mai mult pe conținutul pe care îl scrii și să treci prin text cu o viteză uimitoare.

Monitorul este locul în care privirea ta trebuie îndreptată. În al treilea rând, puteți folosi resursele online pentru a dobândi această competență, așa cum sunt: Typing Trainer (deține și jocuri video care te vor stimula să înveți să scrii la tastatură și vor face activitatea mai distractivă și mai ușoară, eliminând plictiseala), Nitrotype (acesta are la bază curse de mașini 2D multi player, dar care impune ca cel care vrea să câștige să tasteze rapid câteva fraze), Keybr (se concentrează pe acuratețe, ceea ce înseamnă capacitatea unui individ de a scrie corect cuvintele), Monkey Type, 10 Fast Fingers, Rata Type, etc.

Indiferent dacă sunteți student, profesionist sau pur și simplu doriți să comunicați mai eficient online, dezvoltarea acestei competențe merită efortul. Cu practică constantă, veți observa îmbunătățiri semnificative în abilitățile dumneavoastră de tastare, ceea ce vă va face mai eficienți în universul digital. Un efort de 5-15 minute de exerciții pe zi este suficient. Iar roadele se vor observa în timp

25

CULTURĂ-ȘTIINȚĂ

de

mă îngri

Diana Emanuela Fechetă, cl. a XI-a A Sănătatea este un dar prețios pe care îl avem și trebuie să îl prețuim. Pentru mine, sănătatea înseamnă să fiu în formă fizică bună, să am o minte clară și să fiu în echilibru emoțional. Consider că sănătatea este esențială pentru a trăi o viață plină de bucurie și realizări. În ceea ce mă privește, încerc să adopt un stil de viață sănătos, pentru a-mi menține sănătatea. În primul rând, acord atenție alimentației. Încerc să consum o varietate de alimente sănătoase, precum: fructe, legume, proteine slabe și grăsimi sănătoase. De asemenea încerc să mă hidratez adecvat, consumând suficientă apă pe parcursul zilei.

Exercițiile fizice sunt, de asemenea, o parte importantă a rutinei mele zilnice. Îmi place să fac plimbări în aer liber, să alerg sau să practic yoga. Aceste activități mă ajută să-mi mențin flexibilitatea, sănătatea cardio-vasculară și să eliberez stresul acumulat.

Odihna și somnul adecvat sunt, de asemenea prioritare pentru mine Încerc să-mi asigur un program regulat de somn și să-mi acord timp pentru relaxare și odihnă în timpul zilei.

Pentru a-mi menține sănătatea mentală și emoțională, încerc să-mi găsesc timp pentru activități care mă fac fericită. Lectura cărților preferate, ascultarea muzicii sau petrecerea timpului cu prietenii și familia, mă ajută să-mi „încarc bateriile” și să-mi mențin starea de bine.

26

jesc

Pentru a ne menține sănătatea, este important să fim conștienți de alegerile pe care le facem în viața de zi cu zi.

Lorena-Daria Bacoșcă-Magna, cl. a XI-a A Când am înțeles cu adevărat cât de important este interesul pe care trebuie să îl acord corpului și psihicului meu, am încercat să elimin obiceiurile nesănătoase din viața mea, cum ar fi mâncatul nesănătos, pierderea timpului pe rețelele sociale, lenevitul, cu niște practici care mă ajută să mă dezvolt din toate punctele de vedere: alimentația sănătoasă, sportul, cititul, vizionarea documentarelor, dezvoltarea unui hobby.

Observ schimbări majore în modul de a fi, iar de fiecare dată când mă abat de la

CULTURĂ-ȘTIINȚĂ obiceiurile mele bune, simt o oarecare vinovăție, pentru că nu îi acord corpului meu ceea ce are nevoie. De aceea încerc pe cât posibil să îi respect cerințele. Mi-ar face o mare plăcere să pot încuraja și alte persoane să caute libertate și fericire în astfel de obiceiuri sănătoase.

psihice sunt mai grave, sfaturile primite de la cei dragi pot fi insuficiente, fapt pentru care este necesar să cerem ajutor unui

Alessia Andro, cl. a XI-a A În ultima perioadă mă simt tot mai stresată și abătută. Am zile cu tulburări de alimentație, lipsă de energie, dureri inexplicabile care apar în cele mai nepotrivite momente. Am observat că uneori nici starea fizică nu mă ajută și am înțeles că aceasta poate fi din cauza gândurilor negative sau a stresului. Încerc să-mi gestionez mai bine emoțiile și să alung gândurile negative care în niciun caz nu mă ajută. De asemenea am început să citesc despre afirmațiile pozitive și despre puterea acestora, iar această lectură m-a determinat să încerc această activitate.

Pentru a avea o sănătate fizică bună, trebuie mai întâi să ne îngrijim de psihicul nostru, care este mult mai important decât am crede.

Francesca Lăcrămioara Antonia Dîm, cl. a X-a A Când sentimentele de stres, tristețe sau anxietate provoacă probleme fizice, păstrarea lor în interior pot înrăutăți situația. În acest caz este cel mai bine să comunicăm cu cineva drag, fie cu familia, fie cu prietenii, pentru a ne simți ascultați, a primi sfaturi și a ne menține bunăstarea emoțională. Dar când problemele

psihoterapeut care ne poate ajuta să gestionăm sănătatea noastră mentală.

Totuși, nu doar cei jur contribuie la starea noastră de bine; cel mai important factor este propria persoană, suntem noi înșine.

Noi trebuie să ne concentrăm pe lucrurile bune și să fim recunoscători pentru viața pe care o avem și să nu ne lăsăm copleșiți de sentimente negative. Acesta poate fi un bun exercițiu pe care cu toții ar trebui să îl implementăm în viața de zi cu zi, pentru a ne dezvolta și menține sănătatea fizică.

27

CREAȚIE-ARTĂ

Dulcile amintiri - sau despre „arta de a trăi împreună”Bianca Elisa Cercel, cl. a IX-a C Am început, de mic copil, să trăiesc felurite activități împreună cu persoanele pe care viața mi le-a pus în cale, chiar cu prima lună din viață! Crescând alături de iubiții mei părinți, am mers apoi la grădiniță, unde am cunoscut alți copii de vârsta mea. Copilărind împreună cu ei, am făcut multe lucruri frumoase și ne-a fost foarte greu să ne despărțim și să o luam mai târziu pe drumuri diferite.

Acum sunt la liceu și încă din primele zile am observat cât de uniți suntem, cum ne distrăm împreună, plângem împreună și că cel mai important lucru este că trecem împreună, toți, prin aceste momente. Pe parcursul acestor ani am descoperit treptat arta de a trăi împreună, lucru ce mă va încânta și mă va încălzi până la moarte, aceste amintiri fiind unice. Eu le voi prețui și nu le voi uita niciodată.

28

Consider că fiecare dintre noi a descoperit într-un moment al vieții această artă de a fi împreună, care îl face pe om să se simtă special și iubit. Pentru mine toate experiențele trăite împreună au fost foarte frumoase, căci m-au făcut să mă simt iubită și specială. Iar dacă nu ați descoperit-o până acum, vă propun să încercați, fie să mergeți într-o tabără, fie să vă înscrieți la diferite cluburi, de artă, de muzică, fie să mergeți într-o vacanță.

Aceasta se bazează pe susținerea reciprocă, pe momentele frumoase petrecute cu cei dragi, dar mai ales pe iubire, acea iubire de care nu te mai poți dezlipi niciodată.

Un moment în care am simțit cu adevărat aceasta, este când am fost în tabăra de vară împreună cu verișoara mea, Alice. Părinții au decis să ne trimită pe amândouă în tabăra de vară pentru că nu aveam ocazia să ne întâlnim

CREAȚIE-ARTĂ des. Ea locuia în Anglia și venea doar o dată pe an în România, iar părinții văzând că eu și cu Alice nu aveam ocazia să vorbim, ne-au făcut o surpriză și ne-au trimis în tabără. Acolo, nu cunoșteam pe nimeni și eram nevoite să vorbim. În tabără am stat două săptămâni și cu fiecare zi ce trecea, ne împrieteneam din ce în ce mai mult. Amândouă ne-am făcut prieteni noi, am participat la diferite activități împreună, iar cel mai frumos lucru a fost când am stat toți împreună la un foc de tabără și am copt bezele. Pe lângă faptul că în acele două săptămâni am fost mai mult decât verișoare, (am fost ca surorile!) am plâns una după alta când a venit momentul ca ea să plece înapoi în Anglia. Apoi, amândurora ne-a fost foarte greu să ne despărțim de grupul de prieteni cu care am stat în tabără, deoarece ei au fost alături de noi, ne-au sprijinit și încurajat la orice pas. Au fost cei mai minunați colegi de tabără, iar eu și verișoara mea am învățat multe lucruri noi de la ei, așa cum ei au învățat multe lucruri de la noi.

A fost foarte frumoasă această experiență și cu mare drag o voi mai repeta, bineînțeles alături de verișoara mea. Eu și Alice le suntem profund recunoscătoare părinților noștri, pentru că fără ei nu am fi avut parte de această extraordinară experiență și nici o prietenie așa frumoasă. Iubirea le rezolvă pe toate, iar în cazul nostru ne-a unit pentru totdeauna.

Un alt moment plăcut în acest sens, a fost atunci când am mers la un club de artă manuală, unde arta de a trăi împreună mi s-a arătat sub forma muncii în echipă. Altă dată a fost când am plecat cu foștii mei colegi într-o excursie la pădure pentru câteva zile.

Acolo, în pădure ne-am împărțit pe echipe și am strâns toate cele necesare pentru a supraviețui, lemne pentru foc, plante, fructe comestibile etc.

Apoi, m-a marcat când bunica mi-a povestit cum era pe vremea ei, când nu erau bani și familiile erau foarte numeroase. Îmi spunea că erau zile când nu aveau ce pune pe masă, dar erau uniți și se ajutau, iar când aveau, se bucurau toți și mâncau împreună, uitând de toate problemele. Niciodată nu se lăsau la greu, mereu în familia ei se ținea cont de această vorbă ,,Toți pentru unul și unul pentru toți”, din păcate, în ziua de azi oamenii nu mai trăiesc după acest principiu, decât arareori.

Aceste dulci amintiri vor rămâne mereu în sufletul meu și îmi vor încălzi inima, pentru că m-au făcut să simt acel sentiment de bucurie nemărginit, care mă va însoți mereu la orice pas din viața mea. Fiecare dintre noi vede și percepe total diferit această artă, eu am oferit doar cele mai frumoase exemple din viața mea, întâlnind oameni deosebiți care m-au schimbat în bine. Este nemaipomenit de bine când simți că ai făcut ceva bun. Noi suntem creați cu scopul de a nu ne lăsa la greu unii pe alții. Fiecare dintre noi are nevoie de cineva să fie „acolo” în cele mai grele momente, care să îi dea motivația de a nu renunța și de a merge mai departe.

Pentru ca arta de a trai împreună să se dezvolte frumos, avem nevoie de bunăvoință și încredere, iar

pentru desăvârșirea sa de iubire, rațiune și respect.

Niciodată nu trebuie să facem discriminare între noi, indiferent de rasă, religie, culoarea pielii etc. Toți suntem oameni și după părerea mea toți ar trebui să ne simțim bine unii cu alții. Și nu ar trebui să ne supăram pe cei ce ne jignesc ci chiar să le mulțumim, pentru că astfel de momente ne fac să devenim oameni puternici, să avem puterea de a ierta pentru a conviețui în pace.

Așadar, este foarte important să simți că nu ești singur, să simți că cineva e lângă tine indiferent de situație. Și de aceea, este important să fim în legătură foarte strânsă unii cu ceilalți, să fim uniți și să nu judecăm oamenii. Omul este uneori ca o carte și, indiferent cum ar arăta coperta, în interiorul ei se află o poveste, o comoară, un suflet bun care nu merită să fie rănit!

29

CREAȚIE-ARTĂ

Doar una e mama Maria Gheț, cl. a XII-a A

Voi aduna stelele de pe cerul bogat, Voi face o coroană și pe cap ți-o voi pune, Iar tu, mamă dragă, să te simți minunat, Pentru mine ești regină în astă lume.

Astăzi, mamă, ia aminte, Nimeni nu te poate înlocui, Iar eu vin cu o simplă rugăminte: Zâmbește, gândindu-te la ai tăi copii!

Adesea uităm cât de mult ne iubești, Și de nerecunoștință dăm dovadă, Dar tu, cu credință în ochi ne privești, Ne ierți și la tine ne strângi grămadă.

Oare mamă, câtă putere să ai?

Să mergi mai departe, să ne faci viața rai, Iar când cu speranță pe chip ne zâmbești, Exemplu de viață pentru noi ești!

Tata…

Anda Izabela Cobuz, cl. a Xl-a A

Dacă m-aș putea transforma în ceva, Tată, eu m-aș transforma într-o pană Ca să zbor la tine în cer, Să mă așez în a ta poală.

În amintiri prețioase te regăsesc, Tatăl meu drag, mereu în gândurile mele o să te păstrez, Cu zâmbet cald și râsul vesel, Așa aș vrea mereu să te visez…

Simt mereu prezența ta, Chiar și când plâng sau zâmbesc, Un erou în viața mea, mereu demn de admirat, Tăticul meu drag, mereu îmi vei rămâne în suflet gravat!

30

CREAȚIE-ARTĂ

Luoana Emilia Doboș, cl. a XII-a B

Time machine I feel like my heart is a time machine Diving in the past, knowing what lies ahead Frozing in the moments that sing to her heartbeats Slightly shifting when I can’t draw a breath I just found the secret of immortality A beautiful soul.

Vintage childhood A forgotten picture in a dusted shoebox Helds the meaning of my soul Fairytale creatures and too shiny magic Captured forever in two hazel eyes A forgotten picture in a dusted shoebox Helds the happines of a child Smiling with a missing tooth When did my childhood vanish?

Zero He died, no one cared Again Again Again Again Again It will happen again Maybe it’ll be You No soul left No boy left Zero.

31

CREAȚIE-ARTĂ

ICOANE PE STICLĂ

Bianca Turcu, cl. a X-a B

Miruna Samson, cl. a X-a B

Anastasia Netedu, cl. a XII-a B

Ana Elena Scutaru, cl. a IX-a B

Andreea Dumea, cl. a XII-a B

Sonia Gabriela Toma, cl. a IX-a C

Martina Enășcuță, cl. a IX-a C

Karina Mărtișcă, cl. a XII-a B

Bianca Elisa Cercel, cl. a IX-a C

32

CREAȚIE-ARTĂ Talentul, bucuria și implicarea elevilor în timpul Postului Crăciunului, ce a trecut, s-au concretizat și în realizarea unor frumoase icoane pe sticlă, sub coordonarea domnului profesor Cristian Pascal, care ne sunt dăruite și în acest număr de revistă, spre admirare, prețuire și hrană sufletească.

Raluca Rachieru, cl. a IX-a B

Maria Gabriela Cobuz, cl. a XI-a B

Alexandra Andrieș, cl. a XI-a B

Francesca Dîm, cl. a XI-a B

Vanessa Varduca, cl. a IX-a B

Flavia Monica Roman, cl. a XI-a B

Daniela Ancuța, cl. a X-a B

Autor anonim

Ionela Mancaș, cl. a XII-a B

33

CREAȚIE-ARTĂ

Katia Țâmpu, cl. a IX-a B

Alessia Andro, cl. a XI-a B

Iolanda Tamaș, cl. a X-a B

34

Vanessa Șerban, cl. a IX-a B

Bianca Vîrvara, cl. a XI-a B

Ana Maria Ciobanu, cl. a XI-a B

Denisa Palaghia, cl. a XI-a B

Lucia Iojă, cl. a IX-a B

EVENIMENTE

CronicA LICEULUI Redacția •

31 octombrie 2023: Activități de voluntariat Frumusețea sufletului de voluntar a strălucit și-n ultimele două zile din octombrie. Deși vacanță, două echipe de voluntariat și-au oferit cu generozitate mâna de ajutor la punerea în ordine a unor documente vechi ale arhivei școlii. Activitate frumoasă, interesantă, desigur trăită cu efortul inerent, dar și cu recompense sufletești.

Astfel, probabil, experențial, percepem mult mai bine abundența de „hârtii” ce stau în spatele desfășurării orelor la școală, iar întâlnirea cu trecutul, cu locul, numele... cu atmosfera în au învățat înaintașii noștri, ne face, sigur, mai bogați și recunoscători pentru darul pe care-l trăim în prezent.

• 13 noiembrie 2023: Vizita doamnei Ana Blandiana Am simțit că bucuria a fost reciprocă: și a elevilor să o întâlnească pe Ana Blandiana, dar și a poetei și militantei pentru libertate civică de a-i avea în față pe elevii școlii noastre. Da, în această zi, Liceul nostru a fost vizitat de un oaspete de seamă. Iar dincolo de curiozitatea firească, pe care fiecare a simțit-o în ființa sa, momentul a fost plin de sensibilitate, de emoții sincere, de sfaturi atente de viață, de admirație pentru o personalitate vastă ce își trăiește inerenta senectute cu strălucirea unui suflet tânăr... moment în care elevii s-au bucurat să îi recite poezii, să cânte, să își exprime sensibilele întrebări și să primească sincere răspunsuri.

•

•

6-10 noiembrie 2023: Săptămâna „Școala altfel” Participarea cu interes la variatele activități propuse cu ocazia frumosului program „Școala altfel”: de la ateliere de creație, la rugăciune pentru pace, de la conferințe despre nefastul „consum de fum”, la mișcarea sănătoasă prin parc, de la discuții și exerciții de dezvoltare personală, până la provocatoarele concursuri de cultură generală, vizite virtuale, exerciții, filme educative și altele asemănătoare i-au ajutat pe elevii școlii noastre să înțeleagă faptul că primul cuvânt din această sintagmă a fost „Școală”, apoi urmează „..altfel”.

19 noiembrie 2023: Trupa de Teatru la Pildești Providențial, de „Ziua Mondială a Săracului”, trupa de teatru a liceului a dăruit comunității din Pildești, șansa de a-l cunoaște mai bine pe „sărăcuțul lui Dumnezeu” (cum îl numește Kazantzakis). Jucând cu patos, în fața unui public minunat, inedita piesă de teatru „Francisc și Clara”, scrisă de pr. Iosif Cadar, elevii trupei de teatru au transmis mesajul frumos al transformării pe care acest sfânt a trăit-o cu real curaj în viața sa, devenind din „slujitorul lumii”, un „slujitor al lui Cristos”, transformare de care fiecare dintre noi avem nevoie.

35

EVENIMENTE •

23 noiembrie 2023: Ziua Mondiala a Profesorului de Limba Franceză A fost o ocazie inedită de a le mulțumi profesorilor de limbă franceză, pentru că au ales să le predea elevilor această frumoasă limbă, dar și pentru pasiunea și devotamentul depuse pentru ca elevii să învețe nu doar franceză, ci și valorile culturale ale spațiului francofon, cât pentru a le forma dorința de a educa caractere autentice, atât de necesare în lumea de azi. Iar elevii nu au putut rămâne pasivi la provocarea de a pregăti, în forme diferite, mesaje de mulțumire pentru acest dar. Que Dieu bénisse le travail et l'amour de chaque enseignant pour ses élèves!

•

26 noiembrie 2023: Trupa de Teatru la Gherăești Mesajul de pace și bine al Sfântului Francisc de Assisi a ajuns - prin intermediul trupei de teatru a școlii noastre - cu bucurie și în comunitatea din Gherăești. Cu aceeași dedicare și pasiune, elevi ai liceului, coordonați de cadre didactice, simțind ospitalitatea și inima deschisă a comunității gazdă, au trăit duminică seara bucuria de a împărtăși, prin frumoasa piesă de teatru scrisă de pr. Iosif Cadar, mesajul vieții fascinante a sfântului patron al liceului nostru. Astfel, ne-au spus că fiecare dintre noi poate trăi curajul schimbării, poate alege binele, poate fi un om al lui Dumnezeu, și deveni un mesager al păcii și al binelui în mijlocul acestei lumi.

avem șansa să ne cunoaștem unii cu alții, să ne zâmbim, să vorbim același grai... și să simțim cu toții ceva deosebit pentru patria noastră, elevii, împreună cu profesorii și angajații ne-am bucurat să sărbătorim, anticipat, Ziua României, o Zi a Unirii, o zi de care fiecare avem nevoie: pentru a fi uniți noi în interiorul nostru, pentru a fi uniți unii cu ceilalți, la bine și la greu, fără a ne judeca sau condamna și pentru a fi uniți cu binele ce vine de la Dumnezeu.

• 1 decembrie 2023: Manifestări de Ziua Națională a României Bucuria de a fi român a fost simțită de elevii liceului nostru, împreună cu unii profesori coordonatori, și în Piața Roman Mușat, în sânul comunității locale, alături de cei care, în diferite forme, slujesc țara. Participarea la astfel de evenimente nu poate decât să trezească în sufletele celor prezenți sentimente de comuniune, unire, pace, curaj, încredere și dorința unui viitor mai bun! Așa s-a întâmplat cu elevii liceului nostru care au participat în această zi la frumoasa paradă militară din centrul orașului mușatin.

• •

29 decembrie 2023: Ziua Națională a României Deoarece nu este deloc întâmplător că ne-am născut în această țară frumoasă, că avem o istorie comună, că

36

8 decembrie 2023: Voluntariat al grupului „Darul Speranței” Voluntariatul a rămas și în această zi cea mai frumoasă atitudine, când, trăită cu gratuitate, generozitate, probabil cu efort, însă de fiecare dată cu iubire, a devenit pentru elevii noștri o nouă ocazie de a

EVENIMENTE face bine. S-au ocupat să pregătească pachețele pentru familiile defavorizate social, care urmează a fi dăruite celor în nevoi. Mereu asemenea momente sunt frumoase, căci îi unesc pe elevii participanți cu sensibilitate și reală bucurie pentru celălalt.

fiecare dată ne conduce către o atmosferă unică și ne uimește. Căci este supranatural. E de la Dumnezeu.

•

•

10 decembrie 2023: Trupa de Teatru la Prăjești Pentru că Domnul a dorit, Trupa de Teatru a liceului a ajuns și în județul Bacău, la Prăjești. Ne-a îmbucurat invitația părintelui paroh ca elevii trupei să sosească și anul acesta în sala de festivități a acestei frumoase comune. Iar elevii s-au bucurat să vadă sala plină și oameni doritori, care să-i întâlnească, transmițând, cu aceeași pasiune și talent, în cele 115 minute de teatru, mesajul de viață, de pace și de dragoste de Dumnezeu, al Sfântului Francisc de Assisi.

16 decembrie 2023: Zi de formare a seminariștilor Dacă inima ta (și, evident, a mea) este păcătoasă, e plină de mizerie, vinovății, chiar compromisuri.... atunci e locul ideal în care să se nască Mântuitorul. Domnul nu s-a născut în loc curat și luminos. Ci într-o atmosferă jalnică, urât mirositoare, păcătoasă și pe întuneric.

Noaptea... Despre aceasta au meditat seminariștii noștri, în ziua lor de formare, fiind vizitați de alți seminariști de la comunitatea Don Calabria, toți sub îndemnul frumos al părintelui formator Pal Irimia Romică.

• •

15-17 decembrie 2023 Campanie de strângere produse alimentare pentru defavorizați Grupul de voluntari ai liceului, „Darul Speranței” împreună cu comunitatea seminariștilor au trăit în aceste zile un „maraton al carității”. Prezenți în magazinele de la Lidl și Kaufland, au devenit în mod frumos și gratuit mijlocitori între cei ce nu au și cei ce pot oferi, susținând proiectele Fundației Umanitare „Pacea”, povestindu-le oamenilor de șansa de a dărui celor ce sunt în nevoi. Și parcă nimic nu e mai frumos în viață decât darul.

Desprins de orice explicare științifică sau logică, de orice lege naturală, de orice principiu mecanic... darul de

17 decembrie 2023: Grupul de voluntari la colindat la Bacău În această zi de duminică, un grup de elevi voluntari ai „Darului Speranței” din școala noastră au parcurs un frumos pelerinaj la „sanctuarul” în care Misionarele Carității iubesc trupuri și suflete rănite la Centrul cu bolnavi psihomotorii din Bacău. Da, au mers să îi colinde. Și, dincolo de binele pe care au avut impresia că l-au făcut, de fapt, adevăratul bine l-au făcut înșiși bolnavii elevilor noștri, căci i-au lăsat să-i întâlnească, să îi privească, să se apropie de ei, să îi ajute să cunoască cu adevărat ce e iubirea. Apoi, primind cu bucurie ospitalitatea surorilor, dar și mărturia lor de viață, s-au întors acasă mai bogați cu o nouă experiență frumoasă.

37

EVENIMENTE

•

18 decembrie 2023: Concurs de Iesle de Crăciun pe clase După ce au muncit în taină aproximativ trei săptămâni, elevii fiecărei clase, pentru că și-au dorit cu adevărat să aibă Nașterea Mântuitorului reprezentată chiar în clasa lor, au meritate din plin și recompensa premierii. Deja tradiție în liceul nostru, an de an, în mod special anul acesta, când se împlinesc 800 de ani de la prima reprezentare în această manieră a Crăciunului, Concursul de Iesle de Crăciun constituie de fiecare dată un moment inedit de comuniune, colaborare, emulație, bucurie și gratuitate pentru fiecare elev, care la final s-a bucurat să simtă atmosfera Crăciunului chiar în propria sa clasă, alături de colegii săi.

• 19 decembrie 2023: Concurs de Icoane pe sticlă „Ferestre către cer”, icoanele pe sticlă, create de elevii noștri în Postul Crăciunului, după ce au împodobit în aceste zile și sufletele noastre și intrarea școlii, afișate într-o luminoasă expoziție-concurs, exact la primirea în școală au primit voturile profesorilor, fiind atent premiate. Implicarea elevilor, a profesorilor coordonatori și atmosfera spirituală creată de acestea au fost un dar pentru toți cei din liceu și pentru cei ce ne-au pășit pragul și și-au încărcat ființa în fața lor. Mai mult decât atât, elevii artiști și-au donat creația cu toată generozitatea școlii, astfel încât astăzi împodobesc frumosul coridor al capelei de la parter.

•

•

18 decembrie 2023: Concert de Colinde în sala de Festivități a Primăriei Roman Cât e de prețuită întâlnirea din această seară în jurul colindului la Primăria Municipiului Roman. O „veste minunată” povestită prin cânt de către corul școlii noastre, „Gloria”, și corurile Liceului Teologic Ortodox din Roman, a făcut să se simtă împreună, în fața unui public minunat, candoarea și blândețea Nașterii Mântuitorului. Iar glasurile celor ce au colindat nu au făcut decât să ne ajute să renaștem în speranța că, dincolo de tot și toate, există frumusețea, a lui Dumnezeu, a noastră, cea care „salvează lumea”.

38

21 decembrie 2023: Serbare de Crăciun Așteptată de toți, pregătită din timp de clasele a XIIa, corul, trupele-band ale școlii și de mentorii ce i-au coordonat și trăită de întreaga familie a liceului nostru, prieteni, oaspeți, foști absolvenți... serbarea de Crăciun devine ea însăși un dar pentru fiecare dintre noi: de la cântec la vers cu rimă, de la teatru, la joc și voie bună, de la corală la dans, de la coarde la tobe, de la luminile de sus la tainicele străluciri din suflet. Ce poate fi mai frumos decât un astfel de moment? Iar ambianța respirată, mereu e una de familie. Da: o familie frumoasă, unită, care se apără, se înțelege, se susține... familia Liceului Franciscan!

EVENIMENTE Naționale. Și în timp ce darul primit prin muzică, poem și poezie, a găsit loc în sufletele noastre, am simțit pentru mai bine de o oră că, așa cum ne îndemna însuși Eminescu, să fim „atenți la tot și la toate”, parcă (sau sigur!) știind de la Sfântul Francisc de Assisi, care îl contempla pe „Domnul prezent în tot și în toate”.

•

16 ianuarie 2024: Rugăciune Taizé cu grupul de instrumentiști „Laudate” Participând elevi, profesori și oaspeți la acest moment spiritual, pentru aproximativ o oră, în ceas de seară, Rugăciunea Taizé a devenit deja o tradiție în fiecare lună la liceul nostru, o adevărată experiență de comuniune, de întâlnire sufletească, de reînnoire a credinței și speranței.

Iar frumosul grup de instrumentiști, „Laudate”, nu a făcut decât să ne conducă pe fiecare spre întâlnirea cu noi înșine și cu bunătatea lui Dumnezeu.

•

23 ianuarie 2024: Comemorarea la Liceu a Unirii Principatelor Române Întâlnirea din această zi din amfiteatrul liceului, ne-a așezat din nou în fața frumosului, prin cânt și recitare, prin teatru și elogiere a momentului istoric al Unirii Principatelor Române. Acest moment ne-a amintit și de unirea la care suntem chemați cu toții: să fie o școală unită în care fiecare să trăiască arta de a colabora, a renunța, a ajuta, încât să-i fie bine celuilalt.

• 15 ianuarie 2024: Activități de Ziua Națională a Culturii Ne-am bucurat cu toții în această zi de sufletele frumoase, pline de umanitate, ale elevilor noștri, care, de la preșcolar la cei în prag de Bacalaureat, au simțit să vibreze de sinceră sensibilitate, în Ziua Culturii

EVENIMENTE VIITOARE • • • •

19 martie 2024: Sfântul Iosif – Sărbătoarea Provinciei „Sf. Iosif ” din România, susținătorul moral și spiritual al Liceului nostru, fapt pentru care trăim cu recunoștință și prețuire față de acest dar.

31 martie 2024: Sărbătoarea Învierii în Biserica Romano-Catolică – Bucurie, pace, lumină, viață nouă și încredere în iubirea gratuită a lui Dumnezeu.

5 mai 2024: Sărbătoarea Învierii în Biserica Ortodoxă – Din nou: bucurie, pace, lumină, viață nouă și încredere în iubirea gratuită a lui Dumnezeu.

9 mai 2024: Înălțarea Domnului în Biserica Romano-Catolică – Ziua Educației Catolice – prilej de sărbătoare, comuniune, mulțumire și speranță în planul lui Dumnezeu cu școala noastră și cu fiecare dintre noi.

39

Renaşterea mea în primul an Amelia Giosanu, cl. a IX-a C

În lumea mea de vis şi speranță, Liceul Teologic „Sfântul Francisc de Assisi”, Un far ce-a luminat calea mea, Descoperindu-mi prieteni, muzica și teatrul. În primul an, timidă si neștiutoare Am pășit în curtea acestei instituții minunate, Și am fost primită cu brațele deschise, De colegi ce-au devenit adevărați prieteni. În sălile de clasă, în fiecare zi, Tainele credinței si ale vieții le-am deslușit, Profesorii ne-au îndrumat cu pasiune, Să ne descoperim și să ne dezvoltăm talentele. ……………………………………….

Am găsit bucuria și sensul în viața mea.

Liceul Teologic Sfântul „Francisc de Assisi”, Este locul unde am învățat să iubesc și să înțeleg.

Activități și oportunități, experiențe neprețuite, Oameni minunați,… Am cunoscut și am crescut!

Desen: Ana Sebastiana Stoica, cl. a X-a A