Depresia la vârstnici este dificil de diagnosticat deoarece se manifestă atipic. Totuşi, este foarte important ca afecţiunea să fie identificată cât mai repede deoarece are un impact puternic asupra organismului vârstnicului. Depresia este factor de risc pentru boala Alzheimer şi alte tulburări neurocognitive, vârstnicii cu depresie dezvoltând afecţiuni degenerative neurocognitive într-o proporţie mai mare. Mai mult, vârstnicii cu depresie prezintă infarct miocardic cu o frecvenţă mai mare comparativ cu subiecţii fără această tulburare de dispoziţie. Dacă la 65 de ani circa 1 din 10 persoane prezintă o formă de tulburare neurocognitivă, la 85 de ani aproape jumătate au o astfel de afecţiune. Actualmente tratamentul acestor tulburări este complex, inclusiv medicamentos, şi există posibilitatea încetinirii evoluţiei lor. Cele mai mari provocări ale unui medic geriatru sunt reprezentate, pe de o parte, de complexitatea patologiei pacienţilor vârstnici, coexistenţa mai multor afecţiuni, de multe ori cu impact semnificativ asupra calităţii vieţii. Mai există şi o serie de prejudecăţi, întâlnite la membrii de familie, dar şi la vârstnicii înşişi, conform cărora manifestările unor boli ar fi de fapt componente ale unei îmbătrâniri aşa-zise “normale”. O caracteristică a vârstnicilor este legată de faptul că aceştia prezintă de obicei patru sindroame, numite“giganţii geriatriei”, care pot fi manifestarea aproape a oricărei boli, ceea ce face dificil diagnosticul diferenţial. Cele patru sindroame sunt: sindromul de imobilizare, sindromul de instabilitate, sindromul de incontinenţă şi sindromul de afectare neurocognitivă.
Un aspect foarte important al medicinei longevităţii este prevenţia. Se pune întrebarea: mai este posibilă profilaxia, prevenţia, la vârste înaintate? Răspunsul este pozitiv. Este necesară profilaxia evoluţiei bolilor cronice spre stadii mai avansate. Mai mult, este necesară prevenirea apariţiei complicaţiilor bolilor deja existente la vârstnici, precum şi profilaxia instalării unor afecţiuni noi.
te în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii. Prof. Univ. Dr. Gabriel-Ioan Prada, Președinte SRGG
Coordonator medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie
Editor: Fin Watch
Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti,* Electromagnetica Business Park, Corp 1, et. 1, cam. 04
Tel: 021.321.61.23
e-mail: redactie@finwatch.ro
Tiraj: 15.000 ex. ISSN 2067-0508
Cataracta și intervențiile
chirurgicale: Ce implică operația de cataractă?
Cataracta este o afecțiune oftalmologică frecventă, care apare în special după vârsta de 60 de ani și care constă în opacifierea cristalinului – una dintre lentilele ochiului. Singurul tratament eficient pentru cataractă, la ora actuală, este operația, în cadrul căreia se înlocuiește cristalinul natural cu unul artificial.
Dr. Andrei Filip, Medic primar specialist oftalmolog, Doctor în Științe Medicale, FEBO, FWCRS, Clinica de oftalmologie Ama Optimex www.amaoptimex.ro www.scapadeochelari.ro www.cataracta.ro
Cristalinul este transparent și ajută la formarea unei imagini clare pe retină. Când acesta se opacifiază, vederea se încețoșează treptat, culorile își pierd intensitatea, iar activitățile zilnice, cum ar fi cititul, condusul sau recunoașterea fețelor, pot deveni din ce în ce mai dificile.
Această scădere a vederii nu este însoțită de durere, dar poate afecta profund calitatea vieții. Mulți pacienți se obișnuiesc cu vederea slabă, fără să își dea seama cât de mult s-au adaptat disconfortului vizual. Operația de cataractă este singura metodă eficientă de tratament. Nu există picături sau suplimente care să oprească evoluția bolii.
Intervenția trebuie făcută în momentul scade confortul
vizual, pacientul nu mai vede bine, iar acest lucru îl încurcă în viața de zi cu zi. Nu este nevoie să se „coacă” cataracta, cum se credea odinioară.
Din contră, cu cât operația este făcută mai din timp, cu atât este mai simplă și are o recuperare mai rapidă.
Totul începe cu o consultație oftalmologică amănunțită. Medicul stabilește diagnosticul, apoi pacientul efectuează cu set de investigații specifice, menite să ofere detalii importante despre ochi și care ajută la alegerea celui mai potrivit cristalin artificial. În cadrul consultației, medicul îi explică pacientului în ce constă operația și recuperarea, informații care sunt disponibile și pe site-ul de informare al clinicii Ama Optimex: www.cataracta.ro.
Operația de cataractă este rapidă, durează doar câteva minute, se face cu anestezie locală, nu doare și nu necesită internare. În timpul intervenției, cristalinul opacifiat este îndepărtat și înlocuit cu unul
artificial, care rămâne pentru tot restul vieții în ochi. Tehnologia modernă permite ca totul să se desfășoare printr-o incizie foarte mică, fără cusături.
După operație, pacientul pleacă acasă în aceeași zi, cu recomandări clare în ceea ce privește îngrijirea postoperatorie. Vederea se îmbunătățește progresiv, uneori chiar din primele ore. Sunt necesare câteva zile de atenție (evitarea frecării ochiului, a eforturilor fizice mari, purtarea ochelarilor de soare afară, administrarea picăturilor), dar în general recuperarea este rapidă și ușoară.
Este important de reținut că o operație de cataractă, cu cât este făcută mai devreme, cu atât rezultatul vizual este mai bun, iar riscurile – mai mici. La Ama Optimex avem o bogată experiență cu operațiile de cataractă, efectuând aceste intervenții din anul 1998, și oferim o gamă largă de cristaline artificiale moderne, care adaptate dioptriilor pacientului, îl pot scăpa și de ochelari, nu doar de cataractă.
Test! Alergie sau doar o răceală?
Secreție nazală, nas înfundat, ochi roşii, lăcrimare mâncărime în gât şi nas. Ei bine acestea sunt simptome ale rinitei alergice, numită popular şi guturaiul de fân sau febra fânului. Dar, cel puțin simptomele incipiente sunt similare cu ale unei răceli.
Pentru mămici este destul de dificil să facă diferența între o răceală şi o alergie, dar există totuşi câteva semne de diferențiere.
Dacă ți se pare că, copilul este răcit aproape tot timpul, atunci există posibilitatea ca el să aibă de fapt o alergie nazală Răcelile trec de obicei în perioade cuprinse între o săptămână şi 10 zile. Alergiile, nu!
Iată o metodă simplă în urma căreia îți poți face o idee despre afecțiunea cu care vă confruntați! Încearcă să răspunzi următoarelor întrebări:
• Nasul copilaşului este aproape întotdeauna înfundat sau curge?
• Se şterge tot timpul la nas sau îşi apasă nasul (doctorii numesc aceasta salutul alergic)?
• Mucusul care i se scurge din nas este clar şi subțire (şi nu galben-verzui şi consistent)?
• Pare că strănută mult?
• Ochii îi sunt roşii, apoşi şi îl mănâncă?
• Pielea de sub ochi este închisă la culoare, purpurie sau albăstruie (doctorii numesc aceasta strălucire alergică?)
• Respiră pe gură?
• Pielea este iritată sau are o urticarie roşiatică şi care îl mănâncă?
Dacă ai răspuns „da” la una sau mai multe dintre aceste întrebări, atunci există o şansă mare ca, copilul să fie alergic la ceva din mediul înconjurător. Recomandare Pentru rinită alergică la copii, 3F Plantamed recomandă Narivent de la D.M.G. Italia, partener specializat în dispozitive medicale ce tratează afecțiunile nazale. Narivent reduce edemul, congestia nazală şi alte simptome semnificative la copiii cu rinită alergică.
Produsele noastre le găsiţi în farmacii sau, la preţ de importator, cu un singur click pe farmaciile3f.ro
Medicina Longevității
Medicii au încercat în ultimii 25 de ani să afle răspunsuri despre longevitate, despre cum să trăiești o viață lungă dar și sănătoasă, având în verdere perspectivele demografice prezente care sunt destul de sumbre. Numărul persoanelor de peste 60 de ani este în creștere, cu o prognoză până în 2030 de 1.4 miliarde de persoane iar până în 2050 de 2.1 miliarde de persoane, ceea ce ar reprezenta 20% din populația globală. Și în România, creșterea populației vârstnice (16,3% - 16,5%) este o dovadă că societatea trebuie să se pregătească pentru acest moment care va veni mai repede decât ne dorim.
Dr.
-
“Carol Davila”,
Odată cu înaintarea în vârstă ne întâlnim cu afecțiuni a căror prevalență este în creștere pentru acest grup populațional - boala Alzheimer (în prezent sunt diagnosticate aproximativ 50 de milioane de persoane în întreaga lume), cancerul (aprox. 50% din persoanele
peste 80 de ani au cancer) sau alte afcțiuni cum sunt bolile neurodegenerative, cardio-cerebro-vasculare, metabolice, fragilitatea, sarcopenia, artroze etc.
Inversarea îmbătrânirii este ceva ce a fost mult timp considerat Science-Fiction dar, după cele mai noi descoperiri putem să înțelegem mult mai multe despre procesul de îmbătrânire, să găsim cauzele, dar mai ales metodele de a încetini, sau chiar inversa acest proces.
Îmbătrânirea individuală nu este o boală, ea începe încă
din momentul nașterii, reprezentând un proces natural, firesc, fiziologic, care afectează toate structurile organismului (molecule, țesuturi, organe). O definiție geriatrică a îmbătrânirii este scăderea capacităților de adaptare ale organismului și de a face față mediului înconjurător, caracterizate de modificări sistemice care conduc la scăderea funcționalității și la creșterea riscului de boli legate de vârstă. Procesul de îmbătrânire se manifestă printr-o rețea de cascade biologice cu rezultat în degradarea și descompune-
Conf. Univ.
Ana Capisizu, Medic primar geriatrie și gerontologie, Coordonator al Centrului Longevității Regina
Maria Floreasca, UMF
București
rea în timp a fiecărui organism viu, ceea ce afectează atât cantitatea (durata de viață) cât și calitatea vieții (viață fără boli).
Teoriile actuale ale îmbătrânirii sunt bazate pe modificările biologice celulare descoperite recent, considerate a fi legate de îmbătrânire: modificările legate de ADN, scurtarea telomerilor, epuizarea celulelor stem, epuizarea metabolismului nutrienților, acumularea de radicali liberi, deteriorarea proteinelor, procesul de inflamație cronică. Noile teorii ale îmbătrânirii se referă la modificările genetice (deteriorarea ADN-ului); dereglarea proceselor metabolice; disfuncția mitocondrială) sau la modificările legate de celule (acumularea de celule senescente, asociate cu sindrom inflamator; epuizarea celulelor stem; modificarea comunicării intercelulare și producerea de celule inflamatorii).
Cunoscând aceste modificări biologice, se pot descoperi metode și intervenții care să ducă la creșterea duratei de viață dar și la menținerea stării de sănătate pe o perioadă cât mai lungă, astfel încât longevitatea dorită să fie încununată și de vitalitate.
Îmbătrânirea este o pierdere de informații ale ADN-ului celular pe măsură ce diviziunea celulară se repetă.
Mecanismele biologice ale îmbătrânirii – senescența celulară, stresul oxidativ și epuizarea celulelor stem - sunt ținte ale cercetărilor actuale în intervențiile terapeutice pentru longevitate și stare de sănătate.
• Senescența celulară apare când funcția de replicare celulară este oprită, ciclul celu-
lar este redus și rezultă celulă senescentă. Celulele devin celule reprogramate, așa numitele celule zombi / senescente. Acestea sunt celule care deși ar trebui să fie moarte, de la un anumit moment, refuză s-o facă, creind o inflamație generală ce conduce la o îmbătrânire accelerată.
• Producția de molecule instabile, ce pot deteriora celulele, proteinele și ADN-ul celular. Stresul oxidativ se dezvoltă când apare un dezechilibru între producția de radicali liberi prezenți în organism și capacitatea organismului de a neutraliza sau detoxifia efectele lor dăunătoare (prin metode antioxidante).
• Epuizarea celulelor stem reprezintă un alt mecanism biologic foarte important în procesul de îmbătrânire. Celulele stem sunt celule de susținere ale organismului care ocupă anumite “nișe” în țesuturi pentru întreținerea regulată a țesuturilor, sau ca răspuns la leziuni. Rolul celulelor stem este cel de replicare, când ele trec de la o stare de repaus la una proliferativă, pentru a înlocui celulele deteriorate sau pierdute, atunci când au indicii de stimulare. Dereglarea celulelor stem duce la scăderea până la pierderea funcției de replicare a celor specifice unui țesut. Epuizarea celulelor stem și acumularea de ADN deteriorat contribuie astfel la dezvoltarea fenotipu-
lui de îmbătrânire prin factori, cum sunt inflamația, perturbațiile metabolice.
Strategii ale medicinei longevității sunt deja în plină dezvoltare prin concepte diverse, dar având un singur scop - cel al longevității sănătoase și active. Motto-ul Anei Aslan Să dăm viață anilor este de actualitate în continuare, devenind unul avangardist, prin noile descoperiri științifice. Medicina longevității este un succes al medicinei moderne, a condițiilor de trai mai bune alături de niște gene favorabile. Putem spune că această nouă specialitate este o prelungire a medicinei preventive prin oferta de servicii medicale de tip integrativ, recomandată tuturor persoanelor începând cu vârste de 30 de ani și peste. Este o medicină necesară pentru prevenirea, depistarea precoce și inversarea tulburărilor degenerative, care utilizează diverse strategii și metode gero-profilactice. Strategiile terapeutice actuale se concentrează pe prevenirea daunelor în timp (Geroprotecție), restabilirea trăsăturilor tinerești (Reprogramare celulară) sau pe regenerare, capacitatea de a înlocui țesutul după leziuni (Modularea de celulelor stem). Viitorul medicinei longevității are în vedere noi metode și strategii pentru manipularea genelor, creșterea utilizării celulelor stem, livrarea direcționată a nutrienților și a medicamentelor folosind nano-tehnologie.
Lumea intră într-o revoluție care va schimba absolut totul. Cercetarea biotehnologică privind îmbătrânirea și longevitatea cunoaște o epocă de aur!
Relația între geriatrie și îngrijirea
paliativă la vârstnicul cu boli cronice
Creșterea speranței de viață a condus la o frecvență și incidență mai mare a bolilor cronice, cu evoluție ireversibilă. Persoanele de 65 de ani și peste, au, în medie, cel puțin trei boli cronice concomitente; pacienții, cu fiecare puseu de acutizare, pierd din capacitatea funcțională, ceea ce duce la creșterea gradului de dependență și handicap. Internările frecvente, răspunsul modest la medicația primită afectează calitatea vieții acestor pacienți și necesită inițierea îngrijirilor paliative.
ÎAs. Univ.
Dr. Ramona Ștefăniu, Universitatea de Medicină și Farmacie
“Grigore T. Popa” Iași
n România, trendul demografic reflectă fenomenul de îmbătrânire a populației
întâlnit la nivel mondial dar cu predilecție în țările dezvoltate. Deși speranța de viață se aliniază mediei europene, OMS indică pentru România o medie de aproximativ 11,2 ani de viață marcată de dizabilitate, comparativ cu 9,9 ani în Europa.
Modernizarea și tehnologizarea spitalelor, alături de formarea personalului medical cu accent pe tratamentele curative, neglijează adesea îngrijirile necesare pacienților în fază terminală. Intervenția terapeutică curative, agresivă, are mai degrabă scopul de a asigura familia că s-au epuizat toate
opțiunile, indiferent de ineficiența acestora decât de a alina suferința bătrînului. Un subiect de actualitate este determinarea momentului oportun de includere a îngrijirilor paliative în managementul acestor pacienți. La pacientul vârstnic cu insuficiență cardiacă se recomandă integrarea îngrijirilor paliative, însă este discutabil momentul optim pentru inițierea acestora. Deși îngrijirile paliative sunt frecvent implementate în stadiile terminale ale insuficienței cardiace, intervențiile timpurii, realizate în stadii incipiente ale bolii sau chiar la momentul diagnosticului, pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții, controlul simptomelor și evoluția generală a bolii. Pacienții cu insuficiență cardiacă prezintă adesea dureri severe, iar contribuția echipei multidisciplinare de îngrijiri paliative este esențială în gestionarea acestora. Durerea este, din păcate, frecvent ignorată și subestimată, în special în contextul simptomelor asociate, cum ar fi dispneea și fatigabilitatea. Evoluția bolii
este considerabil îmbunătățită prin intervențiile paliative. Pacienții care beneficiază de îngrijiri paliative au o frecvență mai scăzută a evenimentelor acute și a decompensărilor.
O altă patologie cronică frecvent întâlnită la vârstnic este bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC). Adresarea pacienților cu BPOC îngrijirilor paliative este adesea tardivă sau inexistentă. Totodată, pacienții cu BPOC primesc arareori medicație opioidă pentru controlul dispneei, controlul simptomelor la aceștia este mai slab, influențând negativ calitatea vieții. Faptul ca la pacienții cu boli cronice îngrijirile paliative sunt adresate doar ultimelor luni de viață, face ca pacientul cu BPOC să aibă o suferință mai îndelungată a dispneei și anxietății decât de exemplu cei cu cancer pulmonar.
Prevalența demenței este și ea crescută în rândul vârstnicilor. La un astfel de pacient există necesitatea întocmirii unui plan de îngrijire conform dorințelor, așteptărilor și valorilor acestuia în momentul în care este capabil să le formuleze și să le comunice. Încă este controversată stabilirea momen-
Prof. Univ.
Dr. Ioana Dana Alexa, Universitatea de Medicină și Farmacie
“Grigore T. Popa” Iași
tului optim de introducere a îngrijirii paliative și este considerată a fi inoportună dacă este facută prea devreme.
O altă patologie cu prevalență crescută la pacientul vârstnic este boala renală cronică. Accesul pacienților cu vârsta de peste 75 de ani la un program cronic de dializă poate fi limitat de prezența comorbidităților și de o speranță de viață scăzută. Trebuie ca aspectele logistice, inclusiv transportul și riscurile asociate procedurii de dializă să fie discutate în detaliu cu pacienții pentru stabilirea oportunității acestui tratament. Recuperarea postdializă la această grupă de vârstă este adesea complicată. De asemenea, asocierea sindromului de fragilitate crește semnificativ riscurile de mortalitate și morbiditate în decurs de un an de la inițierea programului de substituție renală..
Există numeroase studii care evaluează experința pacienților peste 65 de ani cu boală renală cronică în stadiul final.
Experința acestora este marcată de pregătirea pentru starea terminală, depășirea limitărilor date de dializă, evoluția bolii și deteriorarea fizică, suferința dată de boală și menținerea statusului emoțional, aspecte ce pot fi controlate optim cu ajutorul îngrijirilor paliative.
De multe ori, tratamentele aplicate sunt insistente, invazive și se concentrează pe curativ, fără a ține cont de calitatea vieții pacientului și/sau de dorințele acestuia. Vârstnicii își exprimă îngrijorarea față de simptomele asociate, dar privesc moartea cu o anumită seninătate, dintr-un sentiment de împlinire sau dorința de a scăpa de inutilitate. Rămâne mereu importantă calitatea vieții vârstnicilor, bazată fundamental pe menținerea independenței și autocontrolului.
Abordarea problemelor legate de vârstnicul muribund trebuie să pornească de la faptul că moartea geriatrică nu poate fi evitată sau prevenită, ea trebuie asumată. Sfărșitul
de drum al persoanei vârstnice cumulează efectele îmbătrânirii, existența bolilor cronice și factorii psiho-sociali asociați înaintării în vârstă – pensionarea, pierderea partenerului de viață, dezinserția față de comunitate etc.
În ultimele decade se remarcă tendința de a refuza bătrânului petrecerea ultimelor zile de viață în familie sau în mediul său familiar pentru a-l încredința instituțiilor medicale sau medico-sociale specializate. Raportul dintre familiile care își aduc bătrânii să moară în spital sau în instituțiile de îngrijire și familiile care acceptă ca bătrânul să moară acasă este de 10/1. La aceasta se adaugă o lipsă de pregătire a personalului medical în gestionarea ultimei perioade de viață a vârstnicilor. Tratamentul adecvat al simptomelor principale – durere, dispnee, probleme digestive, depresie – este, adesea, neglijat sau subdozat, ceea ce subliniază necesitatea unei echipe de îngrijiri paliative sau a unei pregătiri în acest domeniu.
În ultimii ani se insistă tot mai mult asupra integrării precoce a îngrijirilor paliative în evaluarea geriatrică a persoanei vârstnice cu probleme medicale cronice deoarece poate aduce o contribuție esențială la controlul corect al simptomelor (durerea în primul rând) și la evaluarea și rezolvarea problemelor de ordin fizic, psiho-social și spiritual, atât pentru persoana vârstnică cât și pentru persoanele din familie direct afectate de îngrijirea acestuia.
Sănătatea cardiovasculară și alimentația rațională (3)
Nunc quid facturus sim facile disco, semper scio et quid facturus sim scio. Nunc quid facturus sim facile disco, semper scio et quid facturus sim scio. Chris Elian est optimus DJs in mundo. Nunc quid facturus sim facile disco, semper scio et quid facturus sim scio. Nunc quid facturus sim facile disco, semper scio et quid facturus sim scio.
Conf. Univ. Dr. Magdalena Mititelu Disciplina Laborator clinic. Igiena Alimentației, Facultatea de Farmacie, UMF „Carol Davila” din București
Conf. Univ. Dr. Alexandru Scafa-Udriște
Catedra de Patologie Cardio-Toracică, Facultatea de Medicină, UMF „Carol Davila” din București
Gabriel Olteanu Fiziokinetoterapeut, Consultant nutriționist, Centrul Dr. Heart, București
Conf. Univ. Dr. Ștefan
Sebastian Busnatu
Catedra de Patologie Cardio-Toracică, Facultatea de Medicină, UMF „Carol Davila” din București
Controlul aportului alimentar și menținerea unei greutăți sănătoase
Menținerea unei greutăți corporale adecvate este o componentă fundamentală a strategiilor de prevenție a obezității, aceasta fiind recunoscută ca
un factor de risc central în dezvoltarea bolilor cardio vasculare. Obezitatea, în special cea abdominală, se corelează puternic cu o se rie de afecțiuni cardiovascu lare, cum ar fi hipertensiunea arterială, ateroscleroza și insuficiența cardiacă. Prin urmare, promovarea unor comportamente alimentare sănătoase devine esențială pentru a limita acumularea excesivă de grăsime viscerală, care are un impact direct asupra funcționării optime a sistemului cardiovascular. Un element important în menținerea unei greutăți corporale normale este ajus tarea porțiilor alimentare în funcție de necesitățile metabolice individuale. Acest aspect implică o înțelegere aprofundată a nevoilor nutriționale spe cifice fiecărei persoane, bazate pe factori precum vârsta, se xul, nivelul de activitate fizică și starea generală de sănătate. Controlul porțiilor este deo sebit de important în preveni rea supraalimentației, care, în mod obișnuit, duce la acumu larea de grăsimi, în special în
și îmbunătățesc profilul lipidic, factori importanți în prevenirea bolilor cardiovasculare.
Un alt aspect fundamental în menținerea sănătății cardiovasculare este gestionarea eficientă a stresului. Stresul cronic poate avea efecte negative asupra sistemului cardiovascular, contribuind la creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, precum și la declanșarea inflamației cronice, toate acestea fiind factori de risc pentru afecțiunile cardiace. Tehnicile de relaxare, cum ar fi meditația, respirația controlată și yoga, s-au dovedit eficiente în reducerea nivelului de stres și, implicit, în protejarea sănătății inimii. Hidratarea adecvată
Hidratarea corectă este esențială pentru menținerea unui volum sanguin adecvat și a unei bune circulații sanguine. Apa este cea mai bună sursă de hidratare, iar consumul adecvat de lichide ajută la prevenirea deshidratării și la menținerea sănătății vaselor de sânge. Fluidele sunt importante pentru
buna funcţionare a inimii, iar menţinerea unui volum adecvat al fluidelor este esenţială pentru reglarea tensiunii arteriale. Un rol mare îl are și în digestia alimentelor și absorbţia nutrieţilor din tractul digestiv. Hidratarea inadecvată va încetini procesul digestiv și deshidratarea cronică poate duce la constipaţie.
Un aport optim de lichide este esențial pentru a asigura funcţionarea rinichilor ajutând la eliminarea deșeurilor și a substanţelor nutritive în exces prin urină. Organismul uman este compus în mare parte din apă, iar echilibrul hidric este vital pentru funcționarea normală a organelor, menținerea unui volum sangvin adecvat și reglarea temperaturii corpului. În contextul sănătății cardiovasculare, hidratarea corectă ajută la menținerea unui flux sanguin eficient și la reducerea sarcinii asupra inimii. Cantitatea zilnică recomandată de apă variază în funcție de vârstă, sex, nivel de activitate și climat, dar o recomandare
generală este de aproximativ 2-3 litri de apă pe zi pentru adulți (812 pahare). Bărbații au nevoie, în general, de mai multe lichide (aproximativ 3,7 litri zilnic), iar femeile de aproximativ 2,7 litri, important să se bea apă în mod regulat pe parcursul zilei, chiar înainte de a simți senzația de sete, deoarece setea este un semn că organismul deja începe să fie deshidratat. Deshidratarea poate duce la îngroșarea sângelui, ceea ce îngreunează circulația și pune un stres suplimentar asupra inimii. Acest lucru poate crește riscul de formare a cheagurilor de sânge, atacuri de cord și alte complicații cardiovasculare. Semnele deshidratării includ setea intensă, urină de culoare închisă, oboseală, amețeli și o scădere a cantității de urină. Cea mai bună sursă de hidratare este apa simplă, care nu conține calorii sau aditivi care ar putea afecta negativ sănătatea cardiovasculară. Ceaiurile din plante, apa infuzată cu fructe și supele pot contribui, de asemenea, la aportul zilnic de lichide. Băuturile care conțin electroliți, cum ar fi apa minerală sau băuturile izotonice, pot fi utile în cazurile de activitate fizică intensă sau în condiții de temperaturi ridicate. Fructele și legumele cu conținut ridicat de apă, cum ar fi pepenele verde, castraveții, portocalele și roșiile, contribuie, de asemenea, la hidratarea organismului. Continuăm în edițiile următoare cu alte recomandări privind alimentația sănătoasă:
• Dieta mediteraneană
• Dieta DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension)
• Dieta vegetariană și vegană
Când tăcerea doare
Menopauza și știința care înțelege
Într-o societate care judecă mai mult decât înțelege, corpul femeii devine prețuit doar prin prisma capacității lui de a da viață, dar trecut sub tăcere când acea etapă se încheie. Ce se întâmplă, însă, cu femeia când trupul ei nu mai răspunde acestui criteriu strâmt al fertilității? Este ea mai puțin femeie? Mai puțin întreagă?
În unele culturi asiatice, menopauza nu e un sfârșit, ci o trezire, o poartă deschisă către o nouă formă de libertate. Acolo, femeia care pășește dincolo de ciclul biologic este văzută ca un spirit renăscut, o ființă care nu mai este definită prin datoria de a dărui viață altora, ci prin dreptul de a-și aparține, în sfârșit, sieși. De ce alegem, noi, să oprim povestea tocmai când ea începe să capete profunzime? De ce privim menopauza ca pe un apus, când poate fi, de fapt, răsăritul unei alte forme de lumină?
pierderi de sine, de la terapii hormonale la stil de viață, de la sexualitate la depresie.
Când știința
întâlnește inima
Ce am învățat acolo a fost mult mai mult decât o listă de protocoale medicale. Am învățat să privesc femeia aflată în această etapă nu ca pe o pacientă, ci ca pe o poveste. Una plină de schimbări, de frici, de reinventări. Cursul susținut de profesorii și medicii de la Harvard, dar și de nume internaționale precum Dr. Deborah Gomez Kwolek, Dr. Heather Hirsch sau Dr. Anna Cabeca a subliniat importanța unei abordări multidisciplinare și personalizate în menopauză.
aflate în această etapă a vieții, atitudinea noastră face o diferență uriașă. Menopauza nu trebuie să mai fie un subiect rușinos. Femeile din toată lumea încep să vorbească deschis despre asta — despre cum corpul se schimbă, despre cum libidoul scade, despre cum nu se mai regăsesc în propriile haine sau în propriul corp. Farmacistul educat, informat, dar și empatic, poate deveni o punte între tăcere și tratament, între neputință și soluție. Cursurile internaționale, un dar pentru pacientele noastre
De ce alegem să tăcem atunci când doare?
Recent, am avut șansa de a participa la unul dintre cele mai emoționante și complexe cursuri internaționale dedicate sănătății femeii, Women’s Health and Menopause, organizat de Harvard Medical School în Boston, alături de specialiști de top din toată lumea, dar și din România. Cinci zile în care am vorbit deschis, științific, dar și cu sufletul despre tot ce înseamnă menopauză — de la dezechilibre hormonale la
Am aprofundat terapiile hormonale cu hormoni bioidentici, dar și alternativele non-hormonale. Am învățat despre impactul alimentației, somnului, mișcării și al sănătății emoționale. Și, mai ales, am învățat să pun întrebări. Nu despre rețetă, ci despre cum se simte o femeie în perimenopauză sau menopauză. Farmacistul între știință și suflet
În România, farmacistul este adesea văzut doar ca o punte între medic și pacient. Dar realitatea este total diferită. Suntem primul sprijin, prima validare. Iar pentru femeile
Cred cu tărie că formarea profesională nu se termină odată cu facultatea. Participarea la cursuri internaționale, cum a fost această experiență la Harvard, nu este despre prestigiu, ci despre responsabilitate. Societatea a evoluat, iar femeia și-a consolidat foarte bine locul și ne aflăm într-un context social în care aceasta merită să fie văzută în întregul său: trup, emoție, echilibru, dezechilibru. Iar noi, ca profesioniști, avem obligația să fim acolo — prezenți, educați și, mai ales, umani.
Menopauza este o tranziție. Nu este un sfârșit, ci o regăsire. Uneori tăcută, alteori dureroasă, dar mereu profundă. Iar dacă noi, farmaciștii, avem curajul să ne educăm continuu și să ascultăm dincolo de cuvinte, atunci poate că vom putea reda femeilor echilibrul hormonal și încrederea în sine. Important este să conștientizăm că, uneori, o simplă conversație în oficină poate fi începutul vindecării. De ce să taci când doare?
Farmacist Drd. Cosmina Bengescu
Rolul crucial al vaccinării HPV
în prevenirea cancerelor:
mesaje esențiale pentru medici
HPV este responsabil pentru 4,5-5% din toate cancerele la nivel global. Cel mai frecvent cancer asociat cu HPV este cancerul de col uterin, primul recunoscut ca fiind cauzat de un virus. Pe lângă cancerul de col uterin, se știe acum că HPV cauzează și cancerele vaginale, vulvare, anale, peniene și, mai recent, cancerele de cap și gât. Este deosebit de important să reținem că în Europa, America de Nord, Australia și multe alte țări, numărul bărbaților care mor din cauza cancerului de cap și gât asociat cu HPV este acum mai mare decât numărul femeilor care mor din cauza cancerului de col uterin. Astfel, HPV a devenit o problemă semnificativă și pentru bărbați.
Kenneth A. Alexander, M.D., Ph.D. Șef, Diviziile de Boli Infecțioase, Spitalul pentru Copii Nemours-Florida, Profesor de Științe Clinice, Colegiul de Medicină al Universității Centrale, Florida
Eficacitatea
vaccinurilor HPV în prevenirea cancerelor
Există date privind eficacitatea vaccinurilor HPV. La nivel individual, persoanele vaccinate împotriva HPV au o reducere de 90% a riscului de cancere asociate cu HPV. De asemenea, s-a constatat că vaccinarea la o vârstă mai tânără, de 11-12 ani, oferă o prevenție chiar mai bună împotriva cancerului.
Recent, datele la nivel global arată eficacitatea programelor de vaccinare. În țări precum Finlanda, Statele Unite și Canada, se observă scăderi semnificative ale ratei cancerului de col uterin, iar alte tipuri de cancere asociate cu HPV sunt, de asemenea, în scădere.
Mesaje cheie pentru medici
Siguranța vaccinului este bine stabilită, cu peste 500 de milioane de doze administrate la nivel mondial. Medicii trebuie să presupună că părinții doresc să-și vaccineze copiii. Mesajele cele mai eficiente sunt scurte și simple. În loc să spunem "Vaccinul HPV este disponibil, îl putem administra fiicei dumneavoastră dacă doriți," ar trebui să spunem: "Maria are 11 ani. La această vârstă, administrăm un vaccin pentru a preveni șase tipuri diferite de cancer. Hai să o vaccinăm astăzi." Cercetările arată că două treimi până la trei sferturi dintre părinți vor accepta imediat. Primul sfat pentru orice doctor este să ofere o recomandare clară și puternică.
Ca pediatri și medici generaliști, rolul nostru este să vaccinăm tinerii pentru a preveni cât mai multe boli posibile. Societățile noastre profesionale și
Ministerul Sănătății joacă, de asemenea, un rol important în a aduce toată lumea împreună și în a promova un mesaj unitar și puternic despre importanța vaccinării HPV.
Dezvoltări extraordinare în cercetarea HPV
Suntem într-o perioadă de aur a vaccinurilor, cu multe boli ce pot fi prevenite prin vaccinare. Avem noi vaccinuri împotriva virusului respirator sincițial, malariei, febrei dengue, virusului chikungunya și tuberculozei. Dar, un alt motiv pentru care aceasta este o perioadă de aur este implicarea specialiștilor din afara medicinei, precum cei din comunicare, antropologie și sociologie, în comunicarea despre vaccinare. Aceștia ne vor ajuta să comunicăm mai eficient nu doar despre vaccinuri, ci și despre alte măsuri preventive, cum ar fi screening-ul pentru cancer și renunțarea la fumat.
devine acum OYAMA AGARICUS BLAZEI BIO ACTIVE GR
De curând am avut ocazia să discutăm cu domnul Prof. Dr. Kawamura despre beneficiile produsului Oyama Agaricus Bio Active GR.
*(Domnul Prof. Dr. Kawamura este profesor la Facultatea Farmacie, Universitatea KITASATO; este doctor în medicină - Universitatea de Medicină TOKYO). În prezent, Șef al Institutului de Știință şi Tehnologie TOKYO, Director executiv al organizației non-profit JAPAN ASSOCIATION of BIOTECHNOLOGY EDUCATION, Preşedinte al Institutului de Tehnologie Industrială.
Domnul doctor ne-a explicat că acest produs se poate folosi ca adjuvant atât în mai multe tipuri de cancer, cât şi în probleme cardiace, renale şi hepatice. Conținutul ridicat de Beta-D-glucan acționează asupra celulelor bolnave şi ajută la creşterea imunității. Se recomandă administrarea împreună cu tratamentul alopat.
Dintre persoanele din România care au consumat recent Bio Active GR Oya ma Agaricus, prezentăm două cazuri, respectiv:
1. Domnul A. C. din Bucureşti, 48 de ani, care a observat valori foarte mari ale TGO şi TGP. Astfel, a administrat zilnic câte 1 pliculeț/zi şi a reluat analizele după 60 de zile. Valorile TGO şi TGP sunt acum foarte apropiate de normal. De ase menea, consumând acest produs chiar înainte de masa principală, dizolvat în multă apă, a reusit să îşi ajusteze greutatea, pierzând aproximativ 5 kg (după cum îi recomandase şi medicul curant).
2. Doamna C.R. din jud. Cluj, 55 de ani, cancer la sân operat. Între curele de chimio terapie starea dumneaei se deteriorase, resimțind puternic efectele secundare ale acestei terapii. Astfel, a decis să administreze 1/2 pliculeț/zi, timp de aproximativ 60 de zile. În primele zile a reuşit să mănânce (îi scăzuse foarte mult pofta de mâncare), a reuşit să aibă un somn odihnitor iar stările de greață au dispărut. Ulterior, la investigații, a observat îmbunătățiri (parametrii verificați au reintrat în normal).
• Deoarece sănătatea este mai bună decât toate şi meriţi să ai parte de ea!
• Deoarece conţine pulbere de ciuperca Agaricus Blazei Murill, denumită „Ciuperca lui Dumnezeu”, cunoscută
pentru acţiunea anti-tumorală puternică.
• Deoarece ciuperca este cultivată în mediu natural, nu în seră, fără îngrăşăminte chimice.
• Deoarece Bio Active GR îţi
Notă: Bio Active GR este un supliment alimentar şi nu înlocuieşte tratamentul recomandat de medic sau un regim alimentar variat. Rezultatele diferă în funcţie de organismul fiecărei persoane, dar este întru totul natural şi ajută la buna funcţionare a organismului. De asemenea, prin bogatul conţinut de Beta-D-Glucan, luptă cu celulele canceroase. Vă recomandăm să îl achiziţionaţi din punctele autorizate de pe site-ul nostru, pentru a beneficia de sfat autorizat de administrare.
Recomandăm achiziționarea din punctele de distribuție menționate pe site-ul nostru (farmacii sau magazine naturiste) și verificarea compatibilității produsului cu tratamentul dat de medicul curant
Distribuitor, Importator: Euro Japan Trading
oferă garanţia calităţii japoneze, prin mărcile primite de la asociaţii de Medicină Alternativă şi Complementară din Japonia.
• Deoarece îl achiziţionezi din farmacie sau plafar, cu indicaţii de administrare personalizate.
• Deoarece vezi minime
îmbunătăţiri ale stării de sănătate în 10-12 ZILE!
• Deoarece sănătatea este mai bună decat toate şi meriţi să ai parte de ea!
• Conţine 120 de elemente necesare organismului (minerale, aminoacizi, oligoelemente) şi este uşor de înghiţit şi uşor de asimilat!
Rolul alimentației în acnee
Acneea vulgară este una dintre cele mai frecvente patologii cutanate ce afectează frecvent adolescenții din întreaga lume. Boala se caracterizează prin următorul tablou clinic: seboree, comedoane, pustule (folicul sebaceu plin cu sebum), papule localizate la nivelul zonelor bogate în glande sebacee. Patogeneza acestei afecțiuni este foarte complexă, putând fi generată de multipli factori ca producerea de sebum, eliberarea mediatorilor inflamatori în piele, hiperkeratozaIngrosare localizata a stratului cornos (stratul cel mai de suprafata al epidermului) și colonizarea cu Propionibacterium acnes. Mai mult, factorii care contribuie la formarea acneei includ, de asemenea, predispoziții genetice, anomalii hormonale (androgenii joacă rolul cheie), tulburări imunologice, factori psihologici, de mediu și chiar iatrogeni. Se crede că dieta poate juca un rol în patogeneza acneei vulgare și unele produse pot avea un efect asupra evoluției acestei dermatoze.
Prof. Dr. Calin Giurcaneanu
Președinte al SRD
Conf. Dr. Florica Șandru, Medic primar
Dermatovenerologie SUU
ELIAS, UMF „Carol Davila”
Dr. Carmen Cristina Drăghici, Medic Rezident, Secția de Dermatologie a Spitalului Universitar de Urgență Elias
Primele studii privind rolul alimentației în acnee au fost efectuate începând cu anul 1940. Cu toate acestea, până astăzi nu au existat dovezi concludente care să sublinieze că laptele și produsele lactate au efecte comedogene (care provoacă acnee). Cauza probabilă a posibilelor efecte comedogene ale laptelui și derivatelor sale este conținutul de hormoni produși de vaci în timpul gestației. Se crede că elementul constitutiv al laptelui care stimulează cel mai mult unitatea pilo-
sebacee este factorul de creștere asemănător insulinei 1 (IGF-1). Nivelurile IGF-1 cresc în timpul pubertății sub influența hormonului de creștere și se corelează cu evoluția clinică a acneei. Cele mai mari concentrații de IGF1 se găsesc la femeile cu acnee. Nivelurile plasmatice ridicate de IGF-1, cauzate de consumul de lapte, stimulează proliferarea sebocitelor, rezultând dezvoltarea și progresia leziunilor acneice. Acneea este influențată nu numai de hormoni, ci și de relația biochimică dintre aceștia și unitatea pilosebacee. Astfel, adăugarea de hormoni exogeni derivați din dietă în grupul de
Are efect de la prima utilizare
PENTRU SCALP
TRIDERM D.S.
Ciclopiroxolamina, Caprilat de propandiol, Zinc PCA, Acid succinic
Mod de utilizare: pentru un efect intensiv, utilizați în fiecare zi, lăsând-ul să acționeze cel puțin 2 minute înainte de clătire; pentru întreținere, utilizați de două ori pe săptămână.
Eficacitate în dermatita seboreică
PENTRU FAȚĂ
TRIDERM D.S.
Ciclopiroxolamină, Enoxolon, Palmitat de furfuril, α-Bisabolol
Magazin: Str. Viitorului, nr. 180, Sector 2, Bucureşti Contact: 0744 649
hormoni endogeni poate avea un impact semnificativ. Laptele disponibil în magazine este bogat în progesteron derivat din placentă.
Multe studii au arătat că laptele degresat este mai comedogen decât laptele integral. Se crede că în timpul producției de lapte degresat există modificări ale bioactivității moleculelor biologic active, cum ar fi glucocorticoizii. Există, de asemenea, posibilitatea ca echilibrul hormonal al laptelui degresat să fie afectat. Drept urmare, consumul de lapte degresat poate provoca o comedogeneză crescută. Mai mult decât atât, pentru a menține consistența adecvată a produselor din lapte degresat, producătorii, îi adaugă proteine din zer, cum ar fi α-lactoalbumina, al cărui rol în comedogeneză nu este, de asemenea, neglijabil. De asemenea, laptele degresat conține mai puțini estrogeni decât laptele integral. Estrogenul este un hormon care poate reduce acneea.
Ciocolata a fost întotdeauna considerată ca un factor care poate contribui la exacerbarea acneei, dar există o cantitate foarte limitată de dovezi care susțin impactul negativ al acesteia asupra pielii. Dermatologii observă adesea că pacienții au leziuni acneiforme noi la câteva zile după ingestia de produse care conțin ciocolată. Într-un studiu realizat pe elevi cu vârste cuprinse între 13 și 18 ani, 66% dintre respondenți au menționat ciocolata ca factor de agravare a acneei. Alte cercetări au demonstrat că nu există nicio asociere între consumul de ciocolată si acnee. Studiile privind
efectul ciocolatei asupra stării pielii sunt controversate și inexacte din cauza ingredientelor suplimentare. Cu toate acestea, în 2011, Jurnalul Academiei Americane de Dermatologie a publicat un studiu, care a analizat consumul de ciocolată. Modificări semnificative ale severității acneei au apărut în rândul respondenților după o singură ingestie de ciocolată. Acest lucru a permis autorilor să enunțe ipoteza conform căreia ciocolata poate exacerba leziunile acneice. Cu toate acestea, nu există informații despre tipul de ciocolată consumată de subiecți și procentul de cacao din probele consumate, care pot influența rezultatele. Ciocolata neagră conține mai mulți antioxidanți decât ciocolata cu lapte, ceea ce ar duce la concluzia că poate avea efecte comedogene mult mai mici. Cu toate acestea, această problemă rămâne încă neclară. În ceea ce privește întrebarea dacă ciocolata agravează leziunile acneice, nu există încă un răspuns clar. Raportul dintre acizii grași omega-6 și omega-3 care rezultă din dietă este unul dintre factorii care modulează procesul inflamator. Un aport ridicat de acizi grași omega-3 poate inhiba producerea de citokine proinflamatorii care pot avea un efect terapeutic asupra acneei vulgare. Leucotriena B4 (LTB4) este cunoscută pe scară largă ca o substanță care reglează producția de sebum. Acizii grași omega-3 și, în special, acidul eicosapentaenoic (EPA) derivat din uleiurile de pește inhibă conversia acidului ara-
hidonic în LTB4. Fiecare unitate pilosebacee are capacitatea de a produce substanțe pro-inflamatorii, inclusiv LTB4, folosind substanțe care provin din descompunerea grăsimilor provenite din dietă. Acizii grași omega-3 au capacitatea de a reduce nivelul IGF-1, ceea ce sugerează, de asemenea, că pot avea un efect benefic în tratamentul acneei.
Se crede că alimentele bogate caloric și indicele glicemic al întregii diete pot participa la patogeneza acneei vulgare. Dieta bazată pe produse cu un indice glicemic ridicat duce la hiperinsulinemie. Nivelurile crescute de insulină stimulează secreția de hormoni androgeni și determină o producție crescută de sebum, care joacă un rol fundamental în patogeneza acneei vulgare.
În concluzie, impactul dietei asupra acneei vulgare este încă un subiect foarte controversat, dar nu mai poate fi trecut cu vederea. Deși legătura dintre aportul de lactate și acnee este mai puțin convingătoare decât cea dintre o dietă glicemică bogată și acnee, ambele merită luate în considerare atunci când se oferă sfaturi dietetice. Dacă pacientul relatează, în timpul anamnezei, că un anumit aliment îi induce exacerbarea leziunilor, acesta ar trebui exclus sau să îi limiteze consumul.
HIDR ATARE PENTRU TEN ACNEIC
0.5%esteri de avocad
Reglează hiperseboreea
Inhibarea 5-α-reductazei
0.5%bisabolol
9%agen
ți reparatori
7% glicerină hidratează
2% unt de cacao
hrănește și protejează
3% glucoză + xylitol natural
acțiune hidratantă și de reumplere a lipidelor
1% polimer biomimetic
acțiune hidratantă și de reumplere a lipidelor
Utilizare de două ori pe zi pe pielea care este inițial grasă, slăbită și uscată de tratamente pentru acnee.
Este
bebe sănătos? Teste de screening în primul trimestru de sarcină
„A fost odată un împărat mare și o împărăteasă, amândoi tineri și frumoși, și, voind să aibă copii, a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta; a îmblat pe la vraci și filosofi, ca să caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii; dar în zadar. În sfârșit, auzind împăratul că este la un sat, aproape, un unchiaș dibaci...”
Dr. Biol. Andreea Țuțulan-Cuniță
Sarcina este cu adevărat o perioadă magică. Fiecare dintre noi sperăm ca magia să continue pentru totdeauna și, în parte, acest lucru stă în propria putere de a ne ocroti copilul și de a-l purta de mână pe cărarea vieții, cu grijă și dragoste, înainte de a-i da drumul să își urmeze calea. O altă parte din această magie este reprezentată de știința și medicina modernă.
Evaluarea stării de sănătate fetală începe din primul trimestru de sarcină. Cytogenomic Medical Laboratory oferă numeroase variante de testare genetică fetală, cu grade diferite de complexitate, destinate a răspunde nevoilor particulare ale fiecărei paciente, și care se realizează începând cu a zecea săptămână de sarcină. Astfel, dintre acestea, Prenascan acoperă întregul genom fetal, permițând detectarea delețiilor (pierderilor de material genetic) și duplicațiilor (prezenței de material genetic suplimentar) mai mari de 7 megabaze, inclusiv aneuploidiile cromozomilor întregi. Alternativ, PrenatalSafe Karyo Plus adaugă și 9 microdeleții (pierderi de material
genetic mai mici de 5 megabaze) cauzative pentru sindroamele DiGeorge, cri-du-chat, Prader-Willi, Angelman, de deleție 1p36, Wolf-Hirschhorn, Jacobsen, Langer-Giedion și Smith-Magenis; în cazul pacientelor cu Rh negativ și partener Rh pozitiv, acest test determină și Rh-ul fetal. PrenatalAdvance Genetics Micro este compus din PrenatalAdvance Karyo Plus, ce evaluează aneuploidiile tuturor cromozomilor și delețiile/duplicațiile mai mari de 10 Mb, plus 50 microdeleții și, după caz, Rh-ul fetal, și din GeneAdvance Complete, ce necesită și o probă de la tată și este dedicat bolilor monogenice: 26 afecțiuni cu transmitere recesivă, moștenite (panelul GeneAdvance Inherited), respectiv peste 50 afecțiuni dominante, consecințe ale unor mutații de novo (panelul GeneAdvance De Novo). Nu lipsesc nici variantele de testare exclusivă a celor mai comune aneuploidii.
Între săptămânile 11-13, prin monitorizarea ecografică și prin testul de screening biochimicdublul test (măsurarea markerilor serici: proteina plasmatică asociată sarcinii (PAPP-A) și betagonadotropina corionică umană (b-HCG) liberă), se poate estima riscul pentru cele mai frecvente trisomii (13, 18, 21), alte aneuploidii (monosomie X0) și poliploidie.
În completarea testelor dedicate fătului, sănătatea materno-fetală
este, de asemenea, evaluată prin testul de screening pentru risc de preeclampsie, bazat pe măsurarea valorilor factorului de creștere placentar (PlGF), tot între săptămânile 11-13 de sarcină. Preeclampsia este o complicație care poate surveni în timpul sarcinii, de obicei după a douăzecea săptămână, și care este caracterizată prin valori crescute ale tensiunii arteriale, prezența semnelor de suferință a altor organe ale mamei și, deseori, și de o restricție de creștere a fătului. Preeclampsia afectează până la 2-5% din sarcini, inclusiv la femeile cu valori normale ale tensiunii înainte de sarcină, și constituie principala cauză de morbiditate și mortalitate neonatală și maternă. Fără tratament poate determina complicații severe. Prin aceste teste (dar nu numai), Cytogenomic Medical Laboratory însoțește în călătoria lor pe cei care, asemenea împăratului și împărătesei, își doresc copii precum cei din poveste...
Dr. Maria Stratan Medic specialist
Calea Floreasca nr . 35, București
Neonatologia este o specialitate care implică o strânsă
colaborare multidisciplinară!
Doamna profesor Dr. Manuela Camelia Cucerea este Medic primar pediatru/neonatolog în cadrul Centrului Regional de Terapie Intensivă Neonatală Târgu Mureș, Coordonator al acestui Centru din cadrul
Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureș, președintele Asociației de Neonatologie din România.
Stimată doamnă doctor, vă rugăm să ne vorbiți despre proiecte aflate în derulare sau de viitor la nivel de Asociație de Neonatologie, pentru dezvoltarea serviciilor de asistență medicală neonatală din România.
Asociația de Neonatologie din România este o asociație profesională puternică, fondată în anul 1996, cu scopul promovării unei unei asistențe medicale de calitate pentru toți nou-născuții, indiferent de locul nașterii. Acest lucru înseamnă condiții de naștere și îngrijire comparabile cu cele din Uniunea Europeană. Dacă condițiile
hoteliere și dotarea cu echipamente performante nu depind de medicul neonatolog, pregătirea profesională, da. De aceea, ANR se implică foarte mult în acest sens, venind în sprijinul tuturor medicilor implicați în îngrijirea nou-născutului sănătos și bolnav, prin proiecte susținute de dezvoltare profesională. Dorim dezvoltarea bazei de ghiduri clinice în neonatologie și revizuirea ghidurilor elaborate deja. Astfel, la Conferința Națională din anul 2024 venim cu două ghiduri naționale aprobate de Ministerul Sănătății, acestea fiind revizuite după ultimele recomandări internaționale, respectiv Ghidul de reanimare neonatală și Managementul sindromului de detresă respiratorie prin deficit de surfactant. Sunt ghiduri extrem de importante pentru practica de zi cu zi, dar și un instrument de învățare. Un alt proiect important este extinderea rețelei de Telemedicină și la maternitățile de nivel II și chiar I, având în vedere că există deja 23 de centre de conectate, majoritatea de nivel III. Această rețea națională permite schimbul rapid de in-
formații între medici, obținerea unei a doua opinii medicale, dar și scurtarea perioadei pentru transferul pacienților critici. Un rol deosebit în extinderea acestei rețele îl are Asociația Cristi Vasiliu/ACV România.
Crearea Registrului Național al Prematurității este un alt proiect, care deși a fost inițiat în urmă cu mai multi ani, încă nu a fost finalizat.
Având în vedere că prin finanțare PNRR se vor înființa opt centre regionale de training dotate cu echipamente moderne de training - în principal simulatoare, medicii neonatologi vor avea parte de cursuri și workshop-uri în scopul îmbunătățirii abilităților și cunoștințelor Ce măsuri se iau la nivel de Asociație de Neonatologie pentru ridicarea nivelului de pregătire profesională a medicilor neonatologi din România?
Ne gândim în primul rând la medicii tineri, care acum au șansa obținerii mult mai facile a informației. Cu toate acestea, vom continua cu elaborarea de cărți de specialitate. Avem în
plan scrierea unui tratat național de Neonatologie, a unei cărți de proceduri în neonatologie, traducerea unei cărți de referință din literatura de specialitate internațională, traducerea ultimei ediții a programului de echilibrare pre-transport și post-resuscitare a nou-născutului S.T.A.B.L.E. Sunt planuri curajoase, dar care implică extrem de multă muncă și documentare. În acest an, la conferință vom lansa volumul intitulat “Icterele neonatale”, o carte utilă tuturor medicilor indiferent de nivelul maternității unde lucrează. Bineînțeles, vom continua cu Școala de vară și Scoala de iarnă de Neonatologie, foarte apreciate de tineri prin prisma subiectelor practice pe care le abordăm de fiecare data.
În anul 2024 am organizat la Târgu-Mureș, workhop-ul POCUS (point of care ultrasound) în neonatologie, pe care dorim să-l replicăm în mai multe centre din țară.
Referitor la nivelul de dotare a secțiilor de neonatologie din România, ce proiecte de finanțare există?
Există discrepanțe între maternități în ceea ce privește dotarea cu echipamente medi-
cale performante, chiar și între centrele regionale de terapie intensivă neonatală. Asigurarea unor îngrijiri de calitate este imposibilă fără aceste echipamente. Maternitățile au fost dotate cu aparatură medicală (incubatoare, aparate de ventilație, echipamente de monitorizare, pompe de perfuzie, etc) în funcție de gradul de competență în perioada 2004 -2008 prin programul guvernamental româno-elvețian RoNeoNat. Atunci au fost înființate primele două centre regionale pilot din România, Iași și Târgu-Mureș, ulterior programul fiind extins prin finanțare de către Banca Mondială în întreaga țară. De atunci, aceste echipamente s-au uzat fizic și moral și nu au fost înlocuite în toate unitățile, ajungând în mare măsură să nu mai corespundă nevoilor actuale ale secţiilor. În prezent, adresabilitatea este mult mai mare, pregătirea profesională a neonatologilor dar și așteptările societății sunt diferite, încât povara lipsei tehnicii performante este tot mai dificil de manageriat. Maternitățile de nivel I au dotarea de baza necesară, bineînțeles în multe locuri aceste echipamente ar trebui înlocuite. Pentru
maternitățile de nivel II și III s-au mai derulat proiecte locale, de fapt fiecare s-a descurcat cum a putut, cu sponsorizări, cu donații... În schimb, în prezent se derulează programul PNRR prin care centrele regionale de terapie intensivă vor beneficia de dotare cu echipamente moderne, de ultimă generație, iar opt dintre ele vor deveni centre de training.
Cum apreciați speranța de supraviețuire a nou născuților prematuri sau cu boli din România şi care sunt factorii care influențează această rată de supraviețuire?
În primul rând, mortalitatea neonatală a scăzut semnificativ în prezent comparativ cu anul 1990 (3,6 vs 5,2 la mia de nou-născuți vii), dar rămâne totuși peste media UE (2,4 la mia de nou-născuți vii). În ultimele decenii, supraviețuirea nou-născuților extrem de prematuri a crescut și în România odată cu implementarea și actualizarea strategiilor active în timpul tranziției și în managementul sindromului de detresă respiratorie. Supraviețuirea prematurilor este influențată de mulți factori, începând cu administrarea de corticosteroizi prenatali, nașterea în centre terțiare, inițierea resuscitării, dar și de dotarea cu echipament medical, și factorii socioeconomici. Supraviețuirea nou-născuților critici în general s-a îmbunătățit odată cu regionalizarea îngrijirilor perinatale pe grade de competență cu concentrarea patologiei severe în centre regionale de nivel III.
Boala Sjögren –controverse, necunoscute
Boala/sindromul Sjögren este o afecțiune autoimună sistemică caracterizată în principal de alterarea secreției glandelor exocrine la care se pot asocia o multitudine de manifestări extraglandulare, unele amenințătoare de viață. Este obiectivată frecvent prin scăderea secreției lacrimale și salivare observată de către pacient și confirmată de medic prin teste specifice.
La momentul actual se consideră că boala Sjögren este semnificativ mai frecventă decât se credea, păstrându-se însă tendința de a fi subdiagnosticată, probabil și datorită faptului că manifestările clinice (xerostomia și xeroftalmia) sunt uneori mai greu conștientizate de către pacient ca fiind patologice. Incidența anuală variază între 2-11 cazuri la 100.000 de locuitori, cu mențiunea că multe țări, printre care și România, nu au date epidemiologice exacte6. Populația țintă este cea de peste 50 de ani cu un raport femei/bărbați de 9:1. Deși marea majoritate a glandelor exocrine sunt afectate, aspectele clinice principale sunt consecința scăderii secreției, senzație de „nisip în ochi”, gură uscată, dificultăți în alimentare, tumefacții parotidiene recurente și creșterea riscului de apariție a cariilor den-
tare. Adar, aproximativ jumătate dintre pacienți pot prezenta o multitudine de manifestări extraglandulare. Clasic erau menționate afectarea sistemică, articulară, cutanată, renală și vasculitică dar mai recent se vorbește de afectare pulmonară sau neurologică. Boala pulmonară chistică poate fi întâlnită până la 46% dintre pacienți, în timp ce între 10-20% pot avea pneumonita interstițială. Frecvența crescută a manifestărilor pulmonare precum și potențialul lor crescut de morbiditate a făcut să fie publicat recent un ghid legat de evaluarea și managementul afectării din Sjögren. Remarcăm faptul că acest ghid sugerează screeningul tuturor pacienților pentru o eventuală afectare a tractului respirator. Între 10 și 15% dintre pacienți pot avea neuropatie periferică, ce poate preceda scăderea secreției glandulare. Mortalitatea asociată Sjögrenului necomplicat nu pare a fi semnificativ mai mare decât cea a populației generale, dar asocierea de manifestări extraglandulare și mai ales a limfomului pare să o influențeze în mod negativ.
O caracteristică importantă, care de altfel se întâlnește și la alte boli autoimune dar nu atât de frecvent, este posibilitatea de transformare în limfom malign non-hodgkinian. Timpul mediu de apariție este de aproximativ 7,5 ani iar localizarea preferențială este în ariile extraganglionare (glande exocrine, stomac, plămâni), fapt ce-l face destul de greu de diagnosticat.
De cele mai multe ori stabilirea diagnosticului de certitudine pune probleme care nu pot fi rezolvate decât prin explorări minuţioase și foarte frecvent prin examinarea histologică a glandelor exocrine. Astfel, biopsia de glandă salivară își păstrează încă importanța diagnostică dar și prognostică, în ciuda faptului că explorarea imagistică, în special de tipul ultrasonografiei, este din ce în ce mai frecvent utilizată și standardizată. Totuși, diagnosticul este de foarte multe ori destul de dificil, atât datorită faptului că există multe alte situații care pot asocia simptomatologie care poate fi întâlnită și în alte boli de țesut conjunctiv (lupus, boală mixtă etc.).
Conf. Univ. Dr. Daniela
Opriș-Belinski, UMF „Carol Davila” din București, Spitalul Clinic
„Sf. Maria”, București
Examenul CT și IRM
în diagnosticul complicațiilor intracerebrale ale otitei cronice
Otita reprezintă în flamația mucoasei urechii medii și mastoidei. Criteriile de clasificare ale acestei patologii sunt diverse, iar în funcție de natura secrețiilor, otitele se împart în supurative și non-supurative.
Prof. Univ. Dr. Danisia Haba
As. Univ. Dr. Mocrei Ariadna
As. Univ. Dr. Alexandra Elena Chichirău
Dr. Diana-Andreea Ilinca
U.M.F.„Grigore T. Popa". - Iași, Romania, Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu”
În ceea ce privește patologia în flamatorie cronică a urechii medii, otita cronică supurativă (OCS) este o afecțiune frecventă, în 60% din cazuri putând determina deficit de auz important. Această afecțiune se numără printre cele mai frecvente cauze de spitalizare la populația pediatrică, cu consecințe importante în ceea ce privește calitatea vieții, dar și prin complicațiile severe, unele cu risc vital ce pot apărea. Otita cronică supurativă colesteatomatoasă dar și necolesteatomatoasă poate culmina cu prezența complicațiilor în tracerebrale și mastoidiene. Colesteatomul este o masă de țesut moale dezvoltat la nivelul urechii medii, formată din epiteliu scuamos keratinizat și acumulare de keratină, cu în flamația țesutului înconjurător, care poate determina complicații în tracerebrale.
Streptococcus pneumoniae a fost germenul cel mai frecvent întâlnit, subliniind necesitatea unor măsuri concentrate de prevenire și tratament. Diagnosticul se face în baza tabloului clinic, istoricul pacientului, precum și examenul fizic și audiometria, ulterior pacientul putând fi explorat imagistic pentru confirmare și identificarea eventualelor complicații. Managementul imagistic În ceea ce privește examinarea imagistică a colesteatomului, computer tomografia (CT) reprezintă standardul de aur în practica curentă, însă tot mai multe studii realizate după 2010 consideră examenul CBCT ca reprezentând o alternativă utilă datorită rezoluției spațiale superioare CT-ului convențional și a dozei reduse de iradiere. Aceasta are rolul de a preciza gradul de extensie al afecțiunii și de a evalua existența complicațiilor. Examinarea imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) este utilizată ca o metodă cu aport diagnostic suplimentar, în special când se suspicionează existența complicațiilor intracraniene. Terapie și prognostic În general, toate afecțiunile colesteatomatoase sunt tratate prin rezecție chirurgicală. Ma-
joritatea pacienților se recuperează bine după intervenția chirurgicală și au un prognostic favorabil, iar monitorizarea pe termen lung ar trebui să implice evaluări audiologice. În funcție de situația clinică, unii pacienți pot necesita curățarea mastoidiană la fiecare 3 luni, în timp ce alții doar o dată pe an. Decizia de a reopera și de a efectua o procedură de verificare secundară ar trebui luată individual, ținând cont de factori precum probabilitatea recurenței sau persistenței colesteatomului, infecția, vindecarea urechii și mastoidianei, precum și starea auzului.
Concluzii - Examinarea CT este eficientă în identificarea distrugerilor osoase și a complicațiilor în tracraniene, în timp ce IRM oferă o diferențiere superioară a colesteatomului de alte leziuni inflamatorii otice și evaluează eficient extinderea modificărilor intra și extracerebrale asociate acestuia. CT și IRM împreună sunt deosebit de utile în planning-ul preoperator, cu îmbunătățirea rezultatelor clinice și a calității vieții pacienților.
Evoluția chirurgiei
axilare în cancerul de sân
Conceptele legate de chirurgia cancerului de sân au evoluat foarte mult de-a lungul timpului. Dacă inițial se considera că o chirurgie mai radicală, care îndepărtează glanda mamară, cea mai mare parte a tegumentului, ganglionii axilari și mușchii pectorali ne oferă șanse mai bune de supraviețuire, în prezent, datorită terapiilor adjuvante, știm sigur ca nu este nevoie de agresivitate chirurgicală ca să obținem rezultate excelente pe termen lung.
Ori de câte ori vorbim despre chirurgia sânului, ne referim și la chirurgia axilei. Dar scopul celor două faze ale aceleiași operații este diferit. În timp ce
extirparea nodulului sânului are scop terapeutic, cea de la nivelul axilei ne oferă posibilitatea de stadializare. De ce este importantă această stadializare? Pentru că funcție de stadiul cancerului decidem terapiile necesare. Inițial s-a practicat limfadenectomia axilară prin care se îndepărtau toți ganglionii axilari. Se considera că acest lucru crește supraviețuirea
și oferă un control local mai bun. Dar, de multe ori ganglionii erau neafectați de boală, ceea ce însemna că au fost îndepărtați inutil. Îndepărtarea ganglionilor duce la apariția limfedemului și a altor complicații într-un număr ridicat de cazuri (20-25%). În plus, limfadenectomia nu crește supraviețuirea, iar controlul local poate fi obținut la fel de bine și prin folosirea radioterapiei. De
Dr. Victor Titirez, medic specialist în chirurgia oncoplastică a sânului.
aceea, s-au încercat metode alternative de stadializare. Astfel, s-a dezvoltat samplingul axilar care însemna îndepărtarea a 4 ganglioni, acest număr fiind considerat suficient pentru a obține o imagine clară a statusului axilar. Evident, prin îndepărtarea unui număr limitat de ganglioni și riscul de complicații imediate și la distanță a fost diminuat. Limfadenectomia se făcea doar în situația în care unul dintre cei 4 ganglioni ar fi fost bolnav.
Ulterior, s-a adoptat o tehnică mai țintită: ganglionul santinelă. Această tehnică pornea de la ideea că toată limfa sânului este drenată în unul sau mai mulți ganglioni de la nivelul subrațului. Conceptul nu este foarte corect deoarece, în afara axilei, drenajul limfatic al sânului se face și spre ganglionii mamari interni. Totuși, deoarece drenajul în afara axilei este redus, acuratețea tehnicii este foarte bună, reprezentând la acest moment golden standardul pentru stadializarea corectă a axilei clinic negativă. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că dacă la examinarea clinică și mai ales imagistică (în special ecografică) nu sunt depistați ganglioni anormali, se va apela la tehnica de identificare a ganglionului santinelă. Aceasta presupune injectarea a una sau două substanțe în sân (cel mai frecvent periareolar), care vor migra prin vasele limfatice la primii ganglioni de la nivelul axilei. Important este că subtanțele respective nu vor depăși acești primi ganglioni. Odată identificați, ganglionii
sunt îndepărtați și trimiși la laborator spre analiză.
Această tehnică se asociază cu o
morbiditate mult redusă, în sensul că riscul de limfedem și de reducere a mobilității umărului sunt semnificativ mai mici. De asemenea, durerea imediată și la distanță sunt diminuate.
Lucrurile au mers mai departe deoarece tratamentele sistemice au evoluat și au dus la vindecarea ganglionilor inițial bolnavi. Astfel, chimioterapia neoadjuvantă reușește într-o proporție semnificativă să vindece ganglionii care inițial erau afectați, lucru care ne oferă șansa de a-i păstra. Totuși, pentru a decide dacă acești ganglioni au fost vindecați s-a dezvoltat conceptul
de limfadenectomie țintită, care presupune marcarea ganglionilor bolnavi la începutul tratamentului, în faza de diagnostic, urmată de îndepărtarea lor împreună cu a restului de ganglioni santinelă după terminarea terapiei sistemice. Dacă toți acești ganglioni, cei marcați și cei santinelă (care adesea sunt aceiași) se dovedesc a fi vindecați, nu se mai impune limfadenectomia. În cazurile de cancer de sân detectate în stadiile incipiente, când ecografia axilară este normală, avem dovezi că nici măcar biopsia ganglionilor santinelă nu mai este necesară. Ghidurile americane NCCN recomandau evitarea acestei tehnici de stadializare la pacientele peste 70 de ani, cu tumori mici și cancere cu biologie favorabilă (cu receptori de estrogen). Mai recent, un studiu randomizat prospectiv (SOUND) publicat anul trecut a îndepărtat bariera de vârstă și de fenotip tumoral la pacientele care ecografic nu au afectare ganglionară.
În concluzie, putem spune că înțelegerea noastră asupra importanței chirurgiei axilare a evoluat în timp, în sensul unei reduceri a extensiei operației, pornind de la ideea că aceasta are doar scop de stadializare și nu terapeutic.
Tratamentul modern al cancerului de vezică urinară
Chirurgul urolog la consola care
dirijează brațele operatorii ale robotului.
Carcinoamele de vezică urinară sau urotelioamele își modifică incidența în ultima vreme și devin unele dintre cele mai frecvente forme de cancer urologic și anume al 10-lea ca incidență malignă la om.
În 2020 s-au înregistrat 573.000 de cazuri noi la nivel global, mai frecvent la bărbați decât la femei, cu o rată de incidență de aproximativ de patru ori mai mare la bărbați.
În anul 2020 s-au înregistrat aproximativ 212.000 de decese la nivel global din cauza acestor forme de cancer vezical.
Factorul de risc cel mai important îl constituie fumatul, el fiind responsabil de aproximativ 50 la sută din cancerele de vezică urinară la bărbați și 20%30% la femei. Expunerea ocupațională la anumite substanțe chimice cum ar fi aminele aromatice și alți compuși utilizați în industria cauciucului, a vopselelor și în industria de prelucrare a pielii cresc riscul de a dezvolta tumori la nivelul vezicii urinare.
Pentru pacienți este important să știe că tumorile vezicale se împart după gradul de pro-
funzime al invaziei în vezica urinară, în tumori superficiale și tumori infiltrative. Importanța acestei clasificări este datorată prognosticului diferit și a modalității de tratament complet diferită. Dacă pentru tumorile superficiale simpla rezecție endoscopică la care se pot adăuga niște ședințe de instilații intra vezicale poate fi suficientă, pentru tumorile infiltrative, tratamentul îl constituie îndepărtarea chirurgicală a vezicii urinare sau iradierea terapeutică a acesteia, asociată înainte sau după tratament cu ședințe de chimioterapie.
Conf. Univ.
Dr. Bogdan Petruț, Medic primar urolog, UMF „Iuliu Hațieganu” din Cluj Napoca
Imunoterapia sistemică își alocă un rol tot mai important în ultimii ani, utilizând inhibarea unor căi de comunicare și control intercelular: inhibitorii punctelor de control imun. Aceștia toți au revoluționat tratamentul cancerului de vezică urinară avansat și funcționează prin blocarea punctelor de control imun în metabolismul celular. Eficiența imunoterapiei este foarte bună, putând induce remisiuni durabile și în unele cazuri constituie opțiunea principală pentru pacienții cu cancer de vezică urinară avansat sau metastatic.
Când vine vorba de tratament curativ chirurgical, îndepărtarea vezicii tumorale constituie o operație cu grad mare de complexitate și cu o gamă mare de varietate pe partea de reconstrucție. Cistectomia radicală constă în îndepărtarea vezicii urinare și realizarea unei modalități de eliminare a urinei. Aceste tehnici realizează asa numitele derivații urinare non continente și facilitează colectarea urinei în dispozitive externe (pungi) pentru confortul și igiena pacientului.
Din dorința de a realiza ridicarea calității vieții pacienților la care a fost îndepărtată vezica urinară au fost puse la punct tehnici de înlocuire a vezicii urinare canceroase cu alte rezervoare urinare construite fie din intestin subțire, intestin gros sau chiar porțiuni gastrice. Cele mai utilizate tehnici actualmente sunt cele care utilizează segmente de intestin subțire și anume ileon terminal.
Aceste operații au un grad foarte ridicat de complexitate dar reușesc în final să redea
pacientului aspectul și funcționalitatea dinaintea îndepărtării vezicii urinare.
Datorită gradului mare de complexitate și a numărului mare de suturi intracorporeale, calitatea gestului chirurgical trebuie să fie optimală, deoarece orice complicație poate avea consecințe negative.
Chiar dacă tumorile vezicale sunt niște tumori agresive, efortul de a fi descoperite precoce răsplătește prin niște rezultate oncologice și funcționale foarte bune. O tumoră vezicală excizată complet, tratată corect oncologic pre și/sau postoperator poate fi considerat un pacient vindecat. Dimpotrivă, cazurile neglijate, la care s-au tergiversat din varii motive terapiile curative vor avea un prognostic rezervat, evoluția naturală a bolii ducând firește la decesul pacientului.
Aș dori să subliniez încă o dată importanța tratamentului acestor pacienți în cadrul comisiei oncologice punând accent atât pe îmbinarea cea mai fericită între chimio, imuno, radioterapie cu etapa chirurgicală acolo unde este cazul. În cadrul comisiei oncologice se va urmări nu atât efectuarea tuturor tratamentelor recomandate de ghidurile terapeutice cât și programarea secvenței acestora astfel încât etapele terapeutice să nu își piardă din eficiență prin tergiversarea aplicării acestora.
Chirurgia robotică își lasă amprenta extrem de fericit în cadrul cistectomiei radicale cu reconstructie de vezică din intestin. Datorită ajutorului pe
care îl oferă robotul chirurgical chirurgului, oriunde este nevoie de precizie, mișcări fine și o vedere tridimensională magnificată, robotul chirurgical constituie un neprețuit ajutor în creșterea calității gestului chirurgical, cu implicații esențiale în prognosticul acestor pacienți. În acest sens, tratamentul radical al cancerului de prostată sau al tumorilor renale beneficiază din plin de ajutorul chirurgiei robotice.
Prostatectomia radicală asistată robotic are rezultate atât oncologice cât și funcționale superioare celorlalte modalități chirurgicale datorită preciziei robotului de a diferenția țesutul tumoral de țesutul sănătos cu implicații în păstrarea continenței și a potenței sexuale a pacientului operat.
Pentru tratamentul tumorilor renale, importanța utilizării robotului chirurgical poate avea semnificație în păstrarea sau nu a rinichiului funcțional după îndepărtarea strictă a părții tumorale. În plus, cu robotul avem șanse mai mari de a realiza excizia părții tumorale fără a opri circulația sângelui în rinichiul asupra căruia se acționează, adică în ischemie zero. Această particularitate tehnică duce la recuperarea funcției rinichiului operat semnificativ mai rapid și la scăderea impactului intervenției asupra funcției renale globale.
