Start la lectură, clasa a III-a (2)

Gabriela Bărbulescu Daniela Elena Ioniţă

Start la lectură!

Texte literare și aplicații Clasa a III-a Gabriela Bărbulescu, Daniela Elena Ioniță

Copyright © 2021 Grup Media Litera Toate drepturile rezervate

Editura Litera tel : 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e‑mail: contact@litera ro www .litera .ro

Editor: Vidrașcu și fiii

Redactor: Mihaela Spurcaciu Corector: Carmen Bîtlan

Ilustrații: Dreamstime, Shutterstock, Arhiva Litera Copertă: Vlad Panfilov Tehnoredactare și prepress: Banu Gheorghe

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BĂRBULESCU, GABRIELA

Start la lectură! Texte literare și aplicații : clasa a III a / Gabriela Bărbulescu, Daniela Elena Ioniță București : Litera, 2016 ISBN 978 606 33 0907 6

I Ioniță, Daniela Elena 821 135 .1 822(075 .33)

Dragul nostru elev,

Te invităm într-o călătorie imaginară prin lumea magică, fascinantă a poveștilor cu întâmplări nemaivăzute și nemaiauzite în care vei întâlni eroi și zmei, prințese și cavaleri, vrăjitoare, animale care vorbesc și multe altele. Lectura te poartă cu mintea și cu inima în tărâmul fermecat al cărților, să descoperi personaje, întâmplări și emoții.

Ți-am pregătit texte adecvate vârstei tale, scrise de autori români și străini, care să te convingă că lectura este o activitate utilă și plăcută. Pentru fiecare text, vei găsi câteva cerințe sub forma unei fișe de lectură, care să te ajute să înțelegi ceea ce ai citit. Nu uita să revii la text ori de câte ori este nevoie!

De ce să citești?

l Ca să îți îmbogățești vocabularul. Reține cuvintele și expresiile noi. Caută în dicționar înțelesul cuvintelor pe care nu le înțelegi. Folosește-le apoi în discuțiile tale cu ceilalți.

l Ca să te exprimi cu mai mare ușurință. Dacă citești, vei formula mai ușor mesaje și te vei face mai bine înțeles.

l Ca să îți dezvolți imaginația. Lectura îți permite să evadezi din realitate în lumi nebănuite.

l Ca să îți dezvolți gândirea. Observă amănuntele importante, pune-ți întrebări despre ce citești, realizează legături între evenimente, iden tifică asemănări între întâmplările citite și viața ta, între sentimentele trăite de personaje și ceea ce ai simțit tu în anumite momente.

Fiecare copil învață să citească într-un ritm diferit și este nevoie de timp și de exercițiu pentru a căpăta cursivitate în lectură. Așadar, nu da înapoi atunci când ți se pare prea greu!

Nu uita, un moment zilnic de lectură independentă te va ajuta să îți dezvolți obiceiuri sănătoase în privința cititului.

Succes!

Autoarele

Fram, ursul polar

după Cezar Petrescu

Afost o adevărată seară de despărțire . Niciodată Circul Struțki n a avut un program mai bogat . Gimnaști și echilibriști . Cai și elefanți . Maimuțe și lei . Pantere și câini . Acrobați și clovni . Toți s au întrecut în dibăcie și în curaj, ca să lase o amintire neștearsă .

Mulțimea a trecut de la fiorii de emoție la hohote de râs; de la privirile încre menite  de minunare la bucuria giumbuşlucurilor născocite de paiațele cu pantalonii largi și clopoțel în vârful scufiei . Au tremurat toți odată la salturile gim naștilor îmbrăcați în tricou negru! Zburau de la un trapez la celălalt, fără nicio plasă dedesubt .

Pe urmă a venit rândul elefanților uriași, cu pielea ca de scrum și cu urechile largi ca paravanele . Călcau greoi pe stâlpii picioarelor . Ridicau trompa de gumă să‑și stropească un duș rece pe spinare . Se înălțau pe două labe și dansau în tactul muzicii . Erau mari și buni . Ascultau de o nuielușă subțire și se jucau fluierând din țignal cu vârful trompei .

N a lipsit nici clovnul August . Ca întotdeauna, s a ivit de după perdelele vișinii din fundul arenei, când nu era nicio nevoie de dânsul . Coada fracului se târa pe pământ . Tălpile ghetelor erau lungi ca schiurile . Purta guler înalt ca o manșetă, cinci veste pe dedesubt și o cravată pestriță . Avea nasul de gogoșar și un păr cărămiziu care se zbârlea de frică, întocmai ca ghimpii aricilor .

Fetița cu ochi albaștri și căciuliță albă uitase emoția de adineauri care i tăiase răsufla rea . Își descleștase mâna de brațul bunicului . Tropăia din picioare și se înroșise ca racul de atâta râs .

Tropăia din picioare, în hăinuțele lui ponosite, și Petruș, care coborâse până în față .

După ce se potolea râsul, mulțimea căuta cu ochii din nou în program . Foșnetul hârtiei se auzea tot mai nerăbdător . Lipsea Fram, ursul alb . De ce întârzia Fram? Aceasta nu se mai întâmplase niciodată .

Fram îi întrecea pe toți . El nu avea nevoie de îmblânzitor, de cravaşă și de semnale . Intra singur în arenă, ca un om . Intra în două labe, cât e de mare . Saluta în dreapta și în

Copiii îl iubeau, fiindcă era hazliu . Oamenii în toată firea îl iubeau, fiindcă era într ade văr de mirare cum un asemenea animal greoi și sălbatic, adus din pustiurile înghețate, arăta atâta blândețe, atâta înțelegere și atâta sprinteneală în mișcări . O reprezentație, fără Fram, ursul polar, era parcă neisprăvită .

Fram iubea aplauzele, iubea publicul, iubea mai ales copiii . Când îi vedea ronțăind o bomboană, întindea laba să capete și el . Saluta mulțumind, cu laba la cap, ca un soldat . Iar dacă se întâmpla să capete mai multe bomboane, își oprea numai una și pe celelalte le  întindea în palmă altor copii, parcă ar fi știut că nu toți au parte prea des de dulciuri .

Și acum Fram întârzia! Lipsea . Programul se apropia de sfârșit . Numărul lui trecuse de mult . Mulțimea începu să capete glas . Mai întâi sus, din galerie . Mai apoi copiii din staluri și din loji:

— Fram!

— Unde e Fram?

— De ce nu vine Fram?

— Vrem Fram! Îndată glasurile se uniră ca să repete cadențat:

— Vrem Fram! Vrem Fram!

— Doamnelor și domnilor! Onorat public!… așa începu să spună ceva directorul circului, ivindu se în mijlocul arenei .

Nimeni însă nu voia să l asculte . Toți l au întrerupt, strigând mai departe:

— Vrem Fram! Vrem Fram!

Perdelele vișinii din fundul arenei, pe unde intrau animalele și gimnaștii, se clătinau, se dădeau la o parte și cădeau iarăși la loc . Se petrecea dincolo ceva, dar nimeni nu știa ce .

Directorul mai încercă de două ori să înainteze până în mijlocul arenei . Nu apucă însă să înceapă: „Doamnelor, domnilor, onorat public“ .

Înainte de a deschide gura, mulțimea izbucni într o larmă cumplită:

— Vrem Fram! Vrem Fram!

Atunci directorul circului a strâns din umeri și s a retras după perdeaua vișinie . Deo dată s a făcut tăcere .

În locul tropăiturilor ș i strigătelor s a întins o tăcere ca un covor pe nisipul arenei . O  tăcere a ș a cum n a fost nici atunci când în văzduh zbura din trapez în trapez trupa

gimnaștilor cu tricou negru . De după perdeaua de catifea vișinie se ivise Fram . Cu laba mai ținea încă o parte din perdeaua ridicată . Se opri să privească sala, miile de capete, miile de ochi din loji, din staluri și din galerii . Dădu drumul perdelei jos . Înaintă până în mijlocul arenei . Salută ca întotdeauna .

— Fram!

— Bravo, Fram!

— Trăiască Fram!

— Ura! Bravo, Fram! Ura!

Fram stătea în mijlocul arenei, alb ca zăpada, uriaș și neclintit . Tot așa stau frații lui din țara zăpezilor veșnice, pe insulele de gheață plutitoare, când se înalță să privească la alți urși albi, care se depărtează pe alte insule plutitoare . Stătea și se uita în gol . Mai făcu un pas . Aplauzele s au potolit . Acum, toți așteptau . Înțelegeau că Fram pregătește ceva nou . Fără îndoială, un număr mai greu decât toate . Altădată începea mai repede .

— Fram! îl încurajă un glas .

Ursul alb ridică ochii… „A, da! parcă spunea privirea lui . Aveți dreptate! Sunt Fram și trebuie să vă înveselesc!…“ Cu labele făcu semn de neputință în lături . Duse dreapta la frunte; apoi la inimă; din nou la frunte și din nou la inimă .

— E bolnav, bunicule! rosti cu milă fetița cu ochi albaștri și căciuliță albă . E bolnav… De ce nu l lasă în pace dacă e bolnav?

Iar bunicul, care fusese profesor, care văzuse multe întâmplări în viață și citise multe cărți, vorbi și el, cu o altfel de milă:

— Nu e bolnav, Lilico! E ceva mai rău… Poate l a apucat dorul de pustietățile lui de gheață, unde s a născut…

Fram s a ridicat de pe marginea platformei . A făcut un semn de despărțire tuturor, un semn cu brațele întinse, așa cum își lua rămas bun când sfârșea numărul lui din program și îl întovărășeau aplauzele până la ieșire . Apoi și a dat drumul în patru labe . A devenit un animal ca oricare altul . Așa, în patru labe, cu botul în pământ, s a îndreptat spre perdelele roșii .

Nimeni nu pricepea nimic . Nedumerită, mulțimea nu striga, nu fluiera, nu l mai chema îndărăt .

Perdelele roșii au căzut după Fram . Pe holurile înguste din dosul circului, care duc la grajduri și la menajerie toți se dădeau la o parte . Nu cutezau să se apropie . Dar ursul alb a intrat singur în cușca lui, s a culcat cu botul pe labe, în colțul cel mai întunecos, cu fața ascunsă spre perete .

Dicționar

giumbuşluc – faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; ghidușie; cravaşă – vargă elastică din piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers .

Portret de autor

Cezar Petrescu s a născut în localitatea Hodora – Cotnari, județul Iași, la 1 Decembrie 1892 .

A scris opere pentru copii: Pif, Paf, Puf; Neghiniță; Fram, ursul polar; Omul de zăpadă; Iliuță copil; Cocart și bomba atomică.

A publicat romanele Aurul negru, Întunecare, Cheia visurilor și piesa de teatru Mânzul nebun .

A desfășurat o bogată activitate publicistică la ziarele și revistele vremii: Cuvântul, Gândirea, Curentul, România.

Cezar Petrescu a fost deputat în Parlamentul României și membru al Academiei Române .

Fișă de lectură

1 Formulează cinci întrebări legate de conținutul lecturii și răspunde la trei dintre aces tea, la alegere .

Cine

Când

Din ce cauză

Unde

Cum

Răspunsuri:

2 Completează har ta povestirii .

Când se întâmplă acțiunea povestirii?

Unde se întâmplă acțiunea povestirii?

Ce făcea Fram, de obicei, în arenă?

Ce/Pe cine iubea Fram?

Cine îl iubea pe Fram? De ce?

Numerele de circ prezentate în text:

3 Bifează răspunsul corect .

l Când Fram căpăta mai multe bomboane: își oprea numai una și pe celelalte le întindea în palmă altor copii; le mânca pe toate; le arunca prin sală .

l Spectatorii strigau „Vrem Fram!”, pentru că: voiau să dureze mai mult spectacolul; Fram fusese scos din program; Fram întârzia .

l Ce a crezut fetița cu ochi albaștri și căciuliță albă despre Fram? că ursul polar este răsfățat; că ursul polar este bolnav; că ursul polar este obosit .

l Ce a făcut Fram înainte să iasă din arenă? a mâncat o bomboană; a făcut un semn de despăr țire tuturor; s a așezat pe platformă .

4 Ce moment al lecturii ai dori să l schimbi? Scrie varianta ta într un text de 5–6 rânduri .

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 73 .

Vr\jitorul din Oz

Câmpul de maci ucig\tori

după Lyman Frank Baum

Călătorii noștri spre Orașul smaraldelor, Dorothy, Toto, Sperie Ciori, Omul de Tinichea și Leul cel Laș, se sculară a doua zi dis de dimi neață, cu puterile împrospătate și plini de nădejde . Dorothy se ospătă ca o domniță, cu piersici și prune luate din pomii ce creșteau la malul apei . În spatele lor se afla pădurea întunecoasă, prin care trecuseră nevă tămați, iar în față se întindeau meleaguri zâmbitoare și însorite ce păreau că i îmbie spre Orașul Smaraldelor . Râul lat le tăia calea spre ținutul frumos, dar pluta era aproape gata și, după ce tăietorul de lemne îi mai adă ugă câțiva butuci și îi înțepeni cu niște cuie din lemn, fură gata să pornească . Dorothy se așeză în mijlocul plutei, ținându l pe Toto în brațe . Când Leul cel Laș păși pe plută, aceasta se clătină tare sub greutatea lui, dar Sperie Ciori și Omul de Tinichea se așezară de partea cealaltă și i restabiliră echilibrul cu ajutorul unor prăjini lungi care foloseau și la împins .

La început merseră bine, însă, când ajunseră în mijlocul râului, curen tul puternic al apei îi trase la vale . Apa deveni atât de adâncă, încât prăjinile nu i mai puteau atinge fundul . Sperie Ciori împinse atât de vârtos prăjina lui lungă, încât aceasta se înțepeni în nămolul din fundul apei, și, înainte ca el s o poată scoate sau s o lase din mâini, pluta fu trasă de curent, și sărma nul Sperie Ciori rămase atârnat de prăjină în mijlocul râului .

— Adio! strigă el după ceilalți, care erau foarte mâhniți că l lăsau acolo . Într adevăr, Omul de Tinichea începu să plângă . Dar, din fericire, amintindu‑și că ar putea să ruginească, își șterse lacrimile de șorțulețul lui Dorothy .

Pluta se legăna în josul apei . Leul spuse:

— Totuși, trebuie să facem ceva ca să ne salvăm . Cred că aș putea să înot până la țărm și să trag pluta după mine . Voi trebuie numai să vă țineți de vârful cozii mele .

Când ajunseră la țărm ș i pă ș iră pe iarba verde ș i plăcută, se sim țeau foarte obosiți ș i î ș i dădeau foarte bine seama că forța apei îi dusese departe de cărarea pietruită cu cărămizi galbene ce mergea spre Ora ș ul Smaraldelor .

Așa că, după ce se mai odihniră puțin, o luară de a lungul țărmului înverzit, înapoi spre drumul de la care îi abătuse râul . Era un ținut încântător, plin de flori, pomi fructiferi și raze strălucitoare de soare care i înveseleau .

Merseră astfel cât putură de repede . Dorothy se opri o singură dată să culeagă o floare frumoasă . După o vreme, Omul de Tinichea îl văzu pe Sperie Ciori cocoțat pe prăjină în mij locul apei . Era singur și foarte trist .

— Ce putem face ca să l scăpăm? întrebă Dorothy .

Leul și Omul de Tinichea clătinară amândoi din cap, neștiind ce să facă . Se așezară pe țărmul apei și de acolo priviră amărâți la Sperie Ciori, până ce o barză, ce zbura pe lângă ei, se oferi să l aducă, în zbor .

Când Sperie Ciori se văzu din nou printre prietenii lui, fu atât de fericit, încât îi îmbrățișă pe toți . Porniră din nou la drum, și la fiece pas pe care îl făcea le cânta: „O la ri o”, atât de vesel se simțea .

Își continuară drumul, ascultând ciripitul păsărelelor cu aripile smălțuite în culori lumi noase și privind frumoasele flori care erau acum atât de multe, încât acopereau totul ca un covor . Se găseau în aceste locuri flori galbene, albe și albastre, pe lângă mănunchiuri mari de maci roșii atât de strălucitori, încât parcă îi luau ochii lui Dorothy .

— Nu i așa că sunt frumoase? întrebă fetița, respirând adânc mireasma florilor .

— Așa mi se pare . . . răspunse Sperie Ciori . Poate că, dacă aș avea creier, mi ar plăcea mai mult .

— Ei, dacă aș avea inimă, le aș iubi și eu, adăugă Omul de Tinichea .

— Mie întotdeauna mi au plăcut florile . Par atât de fragile și de gingașe . Însă în pădure florile nu sunt atât de viu colorate . În drumul lor, la un moment dat, se găsiră în mijlocul unei pajiști întinse, plină numai de maci . După cum se știe, atunci când aceste flori cresc multe la un loc, mireasma lor e atât de puternică și de îmbătătoare, încât oricine trece pe lângă ei adoarme pe loc, și, dacă nu e grabnic scos dintre flori, adoarme pentru totdeauna . Dar Dorothy nu știa lucrul ăsta, nici nu putea pleca din puzderia de flori roșii ce răsăreau pretutindeni . Ochii i se închi‑ seră fără să vrea, uită unde se află și căzu în mijlo‑ cul macilor, unde adormi adânc .

— Ce ne facem acum? întrebă Omul de Tinichea .

— Dacă o lăsăm aici, moare negreșit, spuse Leul . În ce mă privește, abia de‑mi mai pot ține ochii deschiși, iar cățelușul, iată‑l, a și adormit . Într‑adevăr, Toto căzuse lângă mica lui stăpână . Pe Sperie‑Ciori și pe Omul de Tinichea, nefiind făcuți din carne și oase, nu‑i supăra mireasma vătămătoare a florilor .

— Aleargă iute înainte, spuse Sperie Ciori către Leu, și ieși cât mai repede din această pajiște de flori ucigătoare . Leul se strădui să‑și vină în fire și o luă la fugă atât de repede, încât pieri într o clipă din fața ochilor celor doi .

Îl ridicară pe Toto și îl puseră în poala lui Dorothy, apoi făcură din mâinile lor împletite un scaun și o așezară pe fată, adormită, între ei . Astfel merseră și merseră, și părea că marele covor de flori ucigătoare din jurul lor nu se mai sfârșește . Urmară șerpuirea râului și ajunseră, în sfârșit, lângă prietenul lor, Leul, care zăcea, dormind adânc, printre maci . Florile fuseseră atât de puternice, încât uriașa fiară se lăsase învinsă de mireasma lor și căzuse când nu mai avea de făcut decât câțiva pași până la câmpul de iarbă verde din apropiere .

— Nu putem face nimic pentru el, spuse mâhnit Omul de Tinichea, pentru că e prea greu ca să l putem ridica . Trebuie să l lăsăm locului, să doarmă pentru totdeauna, și poate că va visa că și a găsit, în sfârșit, curajul .

— Îmi pare foarte rău, spuse Sperie Ciori, Leul a fost un tovarăș prea bun pentru o vietate care se socoate lașă . Dar s o luăm înainte .

Duseră fetița adormită și o așezară pe o pajiște lângă râu, destul de departe de câmpul cu maci, ca s o ferească să mai respire mireasma otrăvitoare a florilor . O întinseră binișor jos, pe iarba moale, și așteptară ca adierea proaspătă a aerului s o trezească din somn .

Portret de autor

Lyman Frank Baum (15 mai 1856, Chittenango, New York – 6 mai 1919, Hollywood, California) a fost un important scriitor american care a scris carte pentru copii .

Tatăl său era un prosper om de afaceri . La paisprezece ani i a cumpărat o tipografie, unde a început să editeze propria revistă .

A debutat ca romancier, în anul 1897, cu cartea pentru copii Mother Goose, apoi a scris peste 60 de cărți, cele mai multe adresate celor mici . În 1899, apăreau The Navy Alphabet, The Army Alphabet, The Songs of Father Goose . Adevăratul succes îl cunoaște în anul 1900, când publică Wonderful Wizard of Oz (Vrăjitorul din Oz), cea mai bine vândută carte pentru copii timp de doi ani . A adaptat povestea Vrăjitorului din Oz pentru scenă și a realizat un spectacol muzical care a fost prezent în turnee timp de nouă ani . De asemenea, s au făcut filme după romanul scriitorului american .

De peste un secol, copiii din întreaga lume sunt fascinați de tărâmul din Oz imaginat de L . Frank Baum .

Fișă de lectură

1 Completează har ta povestirii .

Ținta călătoriei:

Personajele: Pericolul câmpului cu maci: Locul și timpul acțiunii: Momentul zilei când începe acțiunea textului:

2 R ăspunde la întrebări .

Titlul: Autorul:

Unde mergeau cei patru prieteni?

Ce i s a întâmplat lui Sperie Ciori?

Cum au reușit să ajungă la mal?

3 Completează spațiile libere cu momentele desfășurării acțiunii

1. Cei patru prieteni pornesc spre Orașul Smaraldelor

2. Traversarea râului se dovedește a fi periculoasă, iar

3. O barză îl salvează pe Sperie Ciori

5. Călătorii întâlnesc un câmp de maci

6. Completează tabelul cu obiecte sau cu însușiri ale obiectelor din text . Însuşiri/Caracteristici pădurea meleaguri zâmbitoare și însorite iarba pietruită galbene aripi ținut fetița

5 Transcrie enunțul în care este descris drumul de a lungul țărmului .

6 I maginează, în 4–5 enunțuri, un final pentru povestire, în care să apară și salvarea leului

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 80 .

Jurnal de lectură

Dragă jurnalule,

Astăzi, , am citit Fram, ursul polar . Î n timp ce citeam, mă gândeam

Dacă aș fi fost un personaj, mi ar fi plăcut să fiu , pentru că .

Ceva ce aș schimba în acest text este , pentru că .

Am învățat din acest text că

Astăzi, _________________ , am citit Balada unui greier mic . Î n timp ce citeam, vedeam , auzeam __________________ , simțeam .

Versurile mele preferate sunt , pentru că .

Am învățat din acest text că

Dragă jurnalule,

Astăzi,

Dacă te