ÎNȚELEGEREA TEXTULUI
Caiet de lucru pentru clasa a IV-a
Camelia-Leontina Bălănescu
Daniela Potocean
MINI S TERUL EDUCAȚIEI
AV IZAT
Camelia-Leontina Bălănescu
Daniela Potocean
LECTURĂ și
ÎNȚELEGEREA TEXTULUI
Caiet de lucru pentru clasa a IV-a
Acest auxiliar a fost avizat de Ministerul Educației Naționale prin Ordinul nr. 3022 din 08.01.2018 și se regăsește la poziția nr. 905 din anexa ordinului.
Lectură și înțelegerea textului
Caiet de lucru pentru clasa a IV-a
Camelia‑Leontina Bălănescu, Daniela Potocean
Copyright © 2024 Grup Media Litera Toate drepturile rezervate
Editura Litera
tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e‑mail: contact@litera.ro www.litera.ro
Editor: Vidrașcu și fiii
Redactor: Mihaela Spurcaciu
Corector: Carmen Bîtlan
Tehnoredactare și prepress: Mariana Dumitru, Olimpia Bolozan
Layout și copertă: Lorena Ionică
Credite foto: arhiva Litera, Shutterstock Ilustrație copertă: Shutterstock
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a Romaniei BĂLĂNESCU, CAMELIA LEONTINA
Lectură și înțelegerea textului: caiet de lucru pentru clasa a IV a/ Camelia Leontina Bălănescu, Daniela Potocean. – București: Litera, 2024
ISBN 978 630 342 159 9
I. Potocean, Daniela
37
Dragul nostru elev,
Lectura este o călătorie care te poartă cu mintea și cu inima în timp și în spațiu, într- o lume magică, fascinantă. Pentru a intra prin poarta fermecată a textelor scrise, nu este de ajuns să citești, trebuie să descifrezi sensurile cuvintelor și să le înțelegi.
Ți- am pregătit un material care să te conducă în lumea lecturii și a înțelegerii textelor pe care le citești. Am adunat texte literare în care vei cunoaște personaje, întâmplări, emoții și vei observa asemănări între întâmplările citite și viața ta, între sentimentele trăite de personaje și ceea ce ai simțit tu în anumite momente. Din textele informative vei afla multe lucruri noi, interesante, despre plante, animale, locuri și oameni.
În exercițiile propuse vei formula răspunsuri pe baza informațiilor din texte, vei alege răspunsul corect din mai multe variante, vei pune întrebări despre ceea ce ai citit, îți vei spune părerea asupra anumitor aspecte și vei formula argumente.
Nu uita să te întorci la textul citit ori de câte ori este nevoie, pentru a rezolva corect sarcinile de lucru!
Succes!
Povața, concluzie moralizatoare din scrieri și fapte
Vei cerceta îndemnuri de ordin moral ce conţin învăţături din viaţa de zi cu zi.
Citeşte cu atenţie!
Alice în Ţara Minunilor (fragment)
după Lewis Carroll
Nici nu‑ți închipui cât mă bucur să te revăd, micuța mea dragă! spuse Ducesa, luând‑o drăgăstos de braț pe Alice și pornind cu ea la plimbare.
Alice era tare bucuroasă că o vede într‑o dispoziție atât de plăcută; gândi în sinea ei că poate numai din pricina piperului fusese atât de sălbatică la prima lor întâlnire, în bucătărie.
„Când voi fi eu Ducesă”, își spuse (fără prea multă convingere), „în bucătăria mea nici n‑o să existe piper. Supa e foarte gustoasă și fără. Poate că piperul îi face pe oameni atât de iuți la mânie”, gândi mai departe, încântată că descoperise o regulă nouă, „iar oțetul îi face acri, mușețelul, amari și… bomboa nele, dulciurile de tot felul îi fac pe copii să fie blânzi și buni. Ce bine ar fi să știe asta toată lumea; desigur că atunci n‑ar mai fi cei mari așa de zgârciți cu dulciurile”. Între timp, uitase de Ducesă și tresări foarte speriată când îi auzi glasul foarte aproape de urechea ei.
Te gândești la ceva, draga mea, și din cauza asta ai uitat să mai vorbești. Nu pot să‑ți spun imediat care‑i morala acestui lucru, dar o să‑mi aduc aminte numaidecât.
Poate n‑are nicio morală, îndrăzni
Alice să își dea cu părerea.
Da’ de unde, da’ de unde, fetițo! zise Ducesa. Orice pe lume are o morală, însă tre buie să știi s‑o găsești.
Vorbind astfel, se vârî și mai aproape de Alice.
Fetei nu‑i plăcea deloc să o simtă atât de aproape; mai întâi, fiindcă Ducesa era o poci‑ tanie, și apoi fiindcă era exact atât de înaltă, încât să‑și proptească bărbia de umărul ei; și Alice găsea că e o bărbie foarte ascuțită și incomodă. Totuși, cum nu‑i plăcea să fie ne politicoasă, răbda cât putea.
Jocul merge ceva mai bine acuma, spuse, ca să întrețină nițel conversația.
Așa e, zise Ducesa, și morala acestui lucru este: „O, doar dragostea, doar dragostea pune‑n mișcare lumea!”
Cineva a spus, șușoti Alice, că lumea se mișcă mai bine când își vede fiecare de treaba lui.
A, firește! E cam același lucru, zise Ducesa, lovind cu bărbia‑i micuță și ascuțită umărul lui Alice, pe când adăuga: Și morala acestui lucru este: „Ai grijă de înțeles și atunci cuvintele vor avea grijă de ele însele.”
„Ce‑i mai place să găsească câte o morală la toate!” își zise Alice în gândul ei.
Pun prinsoare că te întrebi de ce nu te iau de mijloc, spuse Ducesa, după o scurtă tăcere. Răspunsul e: pentru că nu cunosc prea bine caracterul flamingoului tău. Să fac o încercare?
Te‑ar putea pișca, răspunse, cu prudență, Alice, puțin dornică să vadă încercarea. E adevărat, spuse Ducesa, păsările flamingo pișcă precum muștarul. Iar morala e bine cunoscută: „Cine se aseamănă, se adună.”
Dar muștarul nu‑i pasăre, remarcă Alice.
Ca de obicei, ai dreptate! exclamă Ducesa, ce bine spui tu lucrurilor pe nume! E un mineral, cred, zise Alice.
Bineînțeles că e, răspunse Ducesa, care părea gata să‑i dea dreptate întotdeauna; există niște mine de muștar pe‑aici, pe‑aproape. Iar morala e: „Cu cât e mai mult la mine, cu atât e mai puțin la tine.”
Ah, știu! exclamă Alice, fără să dea importanță vorbelor Ducesei. E o legumă. Nu prea aduce a legumă, dar asta e.
Sunt cu totul și cu totul de aceeași părere, zise Ducesa, iar morala e asta: „Fii ceea ce ai părea să fii.” Pot să ți‑o spun și mai simplu de‑atât: „Să nu‑ți închipui niciodată că nu ești altfel decât ceea ce le‑ar putea părea celorlalți că ceea ce erai sau ai fi putut să fii n‑a fost altfel decât ceea ce fuseseși și lor li s‑a părut că ești altfel.”
Cred că, dac‑aș vedea‑o scrisă, aș pricepe‑o mai lesne, mărturisi Alice, foarte politicos; dar așa, cum o spui dumneata, nu înțeleg mare lucru.
Asta nu‑i nimic pe lângă ce aș putea să spun, dacă aș vrea, făcu Ducesa, măgulită.
Vă rog, nu vă osteniți să spuneți și mai mult! exclamă Alice.
A, nici să nu vorbești de osteneală! protestă Ducesa. Îți fac cadou tot ce am spus până acum.
„Ieftin cadou!” gândi Alice. „Noroc că nu ni se fac și de ziua noastră asemenea cadouri!” Firește că nu cuteză să spună asta cu glas tare.
Iar te gândești? întrebă Ducesa, lovindu‑i nițel umărul cu bărbia‑i mică și ascuțită.
Am dreptul să gândesc, zise Alice răspicat, căci situația începea să o supere.
Tot atâta drept, răspunse Ducesa, cât au purceii să zboare; și mo…
Dar în clipa aceea, spre uimirea lui Alice, glasul Ducesei se stinse, chiar în mijlocul cuvântului ei preferat, morala, iar brațul petrecut printr‑al fetiței începu să tremure.
1. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l Care sunt personajele povestirii?
l De ce era Alice bucuroasă de reîntâlnirea cu Ducesa?
l Care sunt însușirile Ducesei, așa cum reies din text?
Exersează!
Povața, concluzie moralizatoare din scrieri și fapte
l Ce ingrediente nu dorea Alice să folosească niciodată în bucătărie?
l Ce primește în dar Alice de la Ducesă?
l Care este cuvântul preferat al Ducesei?
2. Scrie replicile Ducesei care redau ironia.
3. Explică semnificația enunțurilor moralizatoare de mai jos.
l Ai grijă de înțeles și atunci cuvintele vor avea grijă de ele însele.
l Cine se aseamănă, se adună.
l Să nu-ți închipui niciodată că nu ești altfel decât ceea ce le-ar putea părea celorlalți că ceea ce erai sau ai fi putut să fii n-a fost altfel decât ceea ce fuseseși și lor li s-a părut că ești altfel.
4. Găsește intrusul, în fiecare caz. Taie‑l cu o linie.
5. Alcătuiește enunțuri în care să folosești cuvintele: morală, moral.
6. Completează întrebările pentru a putea lua câte un interviu lui Alice și Ducesei. Alice, De ce
Ducesă,
Explică mi, te rog,
De unde
Ce ai fi făcut
Recitește ultimul alineat al fragmentului, apoi continuă povestea cu 3–5 enunțuri, așa cum îți imaginezi.
În 1862, tânărul matematician Charles Dogson, cunoscut sub numele de Lewis Carroll, a pornit într o călătorie cu vaporul împreună cu prietenul lui, Reverend Robinson Duckworth, și cele trei fete ale lui, Edith (8 ani), Alice (10 ani) și Lorina (13 ani). Dorința lui Carroll de a le distra pe cele trei fetițe a dus la crearea unei povești despre o lume de basm, plină de personaje fantastice. Alice Liddell a fost atât de captivată de poveste, încât i a cerut lui Carroll să o scrie pentru ea.
Citeşte cu atenţie!
Despre mirodenii
Mirodeniile sunt acele substanțe care îmbunătățesc calitatea preparatelor alimen tare și care, de milenii, continuă să fascineze gustul gurmanzilor și să creeze adevărate școli în bucătăria diferitelor popoare.
l Grecii foloseau cimbrul pentru afumat, iar legionarii romani făceau băi cu cimbru înainte de a merge la luptă pentru a le da curaj și putere.
l În Evul Mediu, oamenii credeau că tarhonul era un bun antidot împotriva mușcăturilor de animale veninoase.
l Se spune că vechii fenicieni făceau prăjituri condimentate cu șofran, în onoarea zeiței dragostei, atunci când voiau să aibă noroc în dragoste.
l În Evul Mediu, oamenii mestecau fenicul în timpul slujbelor reli gioase pentru a opri zgomotele emise de stomac.
l Comandanții romani erau împodobiți cu ghirlande din frunze de dafin după câștigarea unei bătălii.
l Se spune că oregano este un simbol al bucuriei. Inspirați de Afrodita, zeița dragostei la vechii greci, miresele și mirii erau împodobiți cu haine și cununi de oregano, pentru că planta era considerată un mijloc de a întări dragostea între cupluri.
l Romanii mâncau la desert o prăjitură de anason pentru a le îm‑ prospăta respirația și pentru digestie.
l În Roma antică, piperul era considerat un simbol de belșug și prestigiu. Aroma sa iute asezona doar mesele celor înstăriți.
l Vechii egipteni, greci și romani considerau rozmarinul o plantă sfântă. Era un simbol al fidelității și se credea că îmbunătățește memoria.
l Doctorii personali ai faraonului Tutankamon îi tratau tusea cu chimion negru. Cleopatra folosea chimionul negru pentru baie, iar Nefertiti îl întrebuința pentru îngrijirea tenului.
(adaptare după www.eatermagazine.ro/retete/tips-tricks/articol-curiozitati-culinare-condimente)
moralizatoare
Exersează!
1. Completează enunțurile cu informații din textul citit.
Mirodeniile sunt acele substanțe care . Grecii foloseau cimbrul pentru . În Evul Mediu, oamenii credeau că
tarhonul era un bun antidot împotriva . Se spune că oregano este un simbol al . În Roma antică, piperul era un simbol de . Vechii egipteni, greci și romani considerau rozmarinul . Cleopatra folosea chimionul negru pentru , iar Nefertiti îl întrebuința pentru .
2. Găsește argumente prin care să explici de ce mirodeniile sunt necesare în bucătărie.
3. Formulează întrebări referitoare la text.
Cine ?
De ce
Când ? Unde ?
4. Lucru în echipă. Formați echipe de câte 5–6 elevi.
a. Selectați din text o informație care vi s a părut interesantă. Notați ideea și explicați alegerea făcută.
b. Un elev citește în fața clasei ideea selectată. Pe rând, ceilalți copii explică cu propriile argumente alegerea făcută: Cred că a ales această informație, pentru că .
5. Spune‑ți părerea!
l Citește cu atenție secvențele în care apar informații despre utilizarea mirodeniilor de a lungul timpului. În timp ce citești, notează pe text simbolul potrivit pentru fie care enunț în parte, ținând cont de modul cum ai recepționat informațiile cerute.
Folosește următoarele simboluri:
√ pentru cunoștințe confirmate de text;
– pentru cunoștințe infirmate de text;
+ pentru cunoștințe noi, neîntâlnite până acum;
? pentru cunoștințe incerte, confuze, care merită să fie cercetate.
l Completează apoi, cu sinceritate, tabelul următor.
√ – + ?
l Comunică datele din tabel colegilor tăi și centralizați observațiile într un tabel ase mănător, la tablă.
6. Scrie o rețetă culinară la care trebuie să adaugi mirodenii. Poate fi o gustare sau un desert! Formulează un argument pentru care recomanzi această rețetă colegi‑ lor tăi. Prepară respectând rețeta și desenează produsul obținut.
Jurnal de reflecţie
Moralistul este ca ochiul: le vede pe toate, dar nu se vede pe sine.
Colorează creionul care exprimă emoția pe care o simți acum. Explică într‑un enunț alegerea ta.
Molière
Vesel Trist
Plictisit
Uimit
2 Cinstea, mai presus de orice
Vei descoperi că cinstea repre zintă momentele când iei în calcul toate posibilităţile, dar alegi calea corectă, adevărul, chiar dacă acest adevăr nu este tocmai ceea ce te mulţumeşte.
Print şi cerşetor
(fragment)
Lordul‑regent strigă fioros:
după Mark Twain
Zvârliți‑l pe cerșetor în stradă și biciuiți‑l prin tot orașul, doar pentru atâta mai e vrednic a fi luat în seamă acest înșelător păcătos!
Ofițerii de gardă se repeziră să‑i îndeplinească ordinul, însă Tom Canty le făcu semn să se depărteze și spuse:
Îndărăt! Cine se atinge de dânsul își primejduiește viața!
Lordul‑regent era încurcat la culme.
Îi spuse Lordului St. John:
Ai cercetat bine?
Dar această întrebare e de prisos. Pare de necrezut, peste fire. Lucruri mărunte, nimicuri, scapă băgării de seamă a cuiva și nu le socoți prilej de mirare, dar cum să fie oare cu putință ca un lucru ce cântărește atâta și‑i mare cât sigiliul Engliterei să poată pieri fără ca vreun om să fie în stare a‑i da iar de urmă, un disc de aur greu?
Tom Canty, cu ochi sclipitori, făcu brusc un alt salt înainte și țipă:
Oprește, destul! Era rotund? Și gros? Și avea litere și semne săpate pe el? Da? Ah, acum știu bine ce‑i acest Mare Sigiliu, care a stârnit atâta frământare și zarvă în juru‑i. Dacă mi‑ați fi spus deslușit cum arăta, l‑ați fi putut căpăta cu trei săptămâni în urmă. Știu prea bine unde se află, dar nu eu l‑am pus acolo mai întâi.
Cine atunci, Luminăția Ta? întrebă Lordul‑regent.
Cel care stă acolo, regele îndreptățit al Engliterei. Și el vă va spune unde se află; atunci veți da crezare că știe aceste lucruri din însăși viața lui dusă la palat. Chibzuiește bine regele meu, îmboldește‑ți mintea; a fost cel din urmă lucru pe care l‑ai făcut în ziua aceea, înainte de a fugi din palat, îmbrăcat în straiele mele, spre a‑l pedepsi pe soldatul care mă lovise.
Urmă o tăcere netulburată de vreo miș‑ care sau vreo șoaptă. Toți ochii erau ațintiți asupra nou‑venitului, care stătea cu capul ple cat și fruntea încruntată, bâjbâind în memo ria sa prin mulțimea de amintiri fără valoare, înghesuite acolo, după un singur fapt mic, care‑i scăpa. Dacă‑l găsea, faptul acela avea să‑l urce pe tron; dacă nu, avea să‑l lase pentru totdeauna în halul în care se afla – un cerșetor și un proscris al sorții. Clipele se scurgeau unele după altele; ele se adunau în minte și băiatul încă se lupta în tăcere cu amintirile, fără să dea vreun semn că a izbutit ceva. Însă, în cele din urmă, scoase un oftat, clătină încet din cap și spuse, cu glas abătut și buze tremurătoare:
Chem îndărăt în amintire întâlnirea noastră, de la un capăt la celălalt, dar sigiliul nu are niciun loc în ea. Făcu o pauză, apoi își înălță privirea și spuse cu o blândă demni tate: Lorzii mei și gentilomi! De‑l veți prăda de drepturile sale pe cârmuitorul vostru cel adevărat din lipsa acestei mărturii, pe care nu‑i în stare a v‑o da, nu mi‑ar sta în putință a mă împotrivi vouă, aflându‑mă fără de putere. Dar...
Vai, e nebunie, vai, e sminteală, regele meu! strigă Tom Canty, îngrozit. Stai! Gân dește‑te bine! Cauza Maiestății Voastre nu este pierdută! Nici că va fi vreodată! Dă ascul tare la cele ce se spun, ia aminte la fiece cuvânt: îți voi aduce iară vie în minte dimineața aceea, și despre bătrâna mea maică‑mare, și despre jocurile necioplite ale băieților din Curtea Gunoaielor. Da, îți amintești, așadar, de aceste lucruri? Prea bine, urmează‑mă cu mintea și mai departe, îți vei aminti totul. Mi‑ai dat de mâncare și de băut și, cu o prin ciară curtenie, ai trimis afară din odaie slujitorii, astfel ca josnicele mele deprinderi să nu mă facă de rușine față de ei, așa, da, și asta ți‑o aduci aminte.
Pe măsură ce Tom dezgropa, pe rând, amănuntele întâlnirii și celălalt băiat dădea din cap în semn că le recunoaște, marea mulțime a privitorilor și a demnitarilor holbau ochii, cuprinși de o buimacă minunare. Povestea suna ca o istorie adevărată.
În glumă, prințul meu, ne‑am schimbat veșmintele. Apoi am stat dinaintea oglinzii și într‑atât de asemenea eram, de‑am zis amândoi că părea a nu se fi făcut vreo
schimbare; da, îți aduci aminte. Apoi ai băgat de seamă că ostașul mă lovise rău peste mână, privește! Iată, nici astăzi încă nu pot scrie cu ea, degetele‑mi sunt țepene. Văzând aceasta, Înălțimea Ta a sărit în sus, jurând răzbunare împotriva acelui ostaș și‑a alergat către ușă; ai trecut pe lângă o masă, și lucrul acela ce‑l numiți sigiliu se afla pe masa aceea; l‑ai luat și grabnic ai cercetat cu privirea jur‑împrejur, după o ascunzătoare; ochiul vostru s‑a oprit asupra...
Așa, de ajuns! Și bunul Dumnezeu să fie slăvit! exclamă zdrențărosul pretendent, cu o aprindere nepotolită. Du‑te, bunul meu St. John. Într‑o mânecă a armurii milaneze, care atârnă pe perete, vei găsi sigiliul!
Așa e, slăvite! strigă Tom Canty. Acum, cu adevărat, sceptrul Engliterei este al Maiestății Voastre, iar cel care ar voi să rostească ceva împotrivă mai bine s‑ar fi născut mut! Du‑te Milord St. John, pune‑ți aripi la picioare!
Nimeni nu știa cât trecuse, când, în cele din urmă, o tăcere neașteptată se așternu în întregul edificiu și, în aceeași clipă, St. John se ivi pe platformă ținând sus, în mâna lui, Marele Sigiliu. Atunci, din toate piepturile se înălță un singur strigăt:
Trăiască adevăratul rege!
Timp de cinci minute, văzduhul se cutremură de strigăte și de tunetul instrumente lor muzicale și se înălbi de o furtună de batiste fluturate.
În mijlocul acelei frământări, un băiat zdrențăros, cel mai de seamă personaj din Anglia, stătea – roșu la față, fericit și mândru – în centrul încăpătoarei platforme, având pe marii vasali ai regatului îngenuncheați în jurul său.
Apoi, toți se ridicară și Tom Canty strigă: Acum, o! Maiestate, ia‑ți îndărăt aceste veșminte regale și dă‑i sărmanului Tom, sluji torul tău, zdrențele lui.
Lordul‑regent rosti sever:
Despuiați‑l pe micul nemernic și zvâr liți‑l în turn.
Însă noul rege, adevăratul rege, zise: Așa ceva n‑are să se întâmple. De n‑ar fi fost el, nu mi‑aș fi redobândit coroana; nimeni nu‑i va face vreun rău. Cât despre Domnia Ta, bunul meu unchi Lord‑regent, purtarea‑ți nu vădește inimă recunoscătoare față de bietul băiat, căci aflu că te‑a înălțat duce – regentul roși – cu toate că nu era rege; drept care, ce prețuiește acum frumosu‑ți titlu? Mâine vei face rugăminte către mine, prin el, să ți‑l întă resc, altminteri nu duce, ci conte vei rămâne.
Regele se întoarse spre Tom și‑i grăi cu bunătate:
Sărmanul meu băiat, oare cum ți‑ai putut aduce aminte unde am ascuns sigiliul, când mie însumi nu mi‑a stat în putință a‑mi aminti?
A, Înălțimea Ta, a fost lucru ușor, de vreme ce l‑am folosit în mai multe zile.
L‑ai folosit, și totuși n‑ai putut lămuri unde se află?
N‑am știut că aceasta căutau. Nu mi‑au spus cum arată, Alteță.
Atunci cum de l‑ai folosit?
Sângele începu să îmbujoreze obrajii lui Tom și băiatul lăsă ochii în jos și rămase tăcut.
Vorbește, bunul meu băiat, și de nimic să nu te temi, spuse regele. Cum ai folosit Marele Sigiliu al Engliterei?
Tom se bâlbâi o clipă, apoi mărturisi:
Am spart nuci cu el.
Bietul copil!
Potopul de râsete care întâmpină vorbele sale aproape că‑l doborî la pământ. Dar dacă mai rămăsese în mintea cuiva vreo îndoială că Tom Canty ar fi regele Engliterei, acest răspuns i‑o risipi cu desăvârșire.
Vocabular
lord – titlu nobiliar moștenit sau conferit de monarh; regent – persoană care guvernează provizoriu o monarhie; sigiliu – placă pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui; proscris – persoană care nu mai beneficiază de apărarea legii, izgonit din patrie; demnitar – înalt funcționar al statului; edificiu – clădire mare, construcție impunătoare; vasal – supus; a vădi – a dovedi, a demonstra, a arăta.