Florența și Renașterea de Ion Gănguț Motto: Suveranul se întoarse spre negustor și cu un aer binevoitor și disponibil îl întrebă: «Ce pot face pentru voi?» Negustorul răspunse: «Majestate, dă-ne bună monedă și drumuri sigure, de celelalte ne ocupăm noi» (Kant). I.Cadrele interpretării. Nu vom insista asupra periodizărilor epocii medievale sau renascentiste, chestiuni atât de disputate, controversate și neîncheiate. În ce ne privește, ne situăm în limitele părerilor școlii franceze a Analelor care consideră că nu există o falie între Evul Mediu și Renaștere, ci un lung Ev Mediu prelungit între antichitate și modernitate. Revista Annales a pus bazele curentului numit Noua Istorie, fundamentat de istorici cu recunoaștere mondială de talia lui Lucien Febvre, Fernand Braudel, Henri Pirenne, March Bloch sau, din generația mai nouă, nume precum Jacques Le Goff și Jean Delumeau, ultimul demonstrând cum se preiau anumite idei în mod mecanic și apoi se transmit pentru decenii sau sute de ani, încurajând o lene a gândirii: „Dacă s-ar putea înlătura din cărţile de istorie cei doi termini solidari, şi solidari inexacţi: Ev Mediu şi Renaştere, înţelegerea perioadei care se întinde de la Filip cel Frumos şi Henric al IV-lea ne-ar fi uşurată. Dintr-un singur condei s-ar lăsa deoparte o serie întreagă de prejudecăţi. Am scăpa, în primul rând, de convingerea că o ruptură brutală a despărţit o vreme a întunericului de o alta a luminii” 1. Reprezentanții Noii Istorii consideră omul medieval în toate dimensiunile sale, economică, socială, politică, mentală, inclusiv în dimensiunea imaginativă, a reprezentărilor sale. Dacă vom cerceta bibliografia enciclopedistului Umberto Eco, vom observa cu ușurință atracția sa către perioada medievală despre care discutăm. După ce îngrijește și publică Il Medioevo (4 volume editate de Encyclomedia) între 2010-2011, o adevărată călătorie prin istorie, cultură, artă, muzică, filozofie, iată că în 2014 își întregește efortul, scoțând o operă monumentală în 14 volume, Il Medioevo, Casa Editrice Repubblica e LʼEspresso, el asigurând Introducerea, strângând în jurul său peste 300 de intelectali din toată Europa. În volumul 14, Umberto Eco lasă câteva rânduri memorabile care sintetizează sfârșitul de Ev Mediu și intrarea hotărâtă prin Renaștere în Epoca Modernă: „Europa se populează cu catedrale, adevărate enciclopedii ale cunoașterii (s.n., I. Gănguț) și ale unei debordante imaginații…Este o scenă luminată de vitralii, de manuscrise cu miniaturi strălucitoare, de culorile țesăturilor italiene și flamande care circulă pe mare și pe uscat, în nordul și sudul Europei, traversând o lume nouă care se dezvăluie în împestrițata ei multiplicitateˮ 2. „Orice as face, m-am nascut ca sa cercetez strabatind paduri simbolice, locuite de unicorni si grifoni, si comparind structurile ascutite si patrate ale catedralelor cu împunsăturile maliției exegetice[…] Această înclinație și această pasiune nu m-au părăsit niciodată, chiar dacă mai târziu, din varii motive, nu am urmat ca profesie academică medievistica. Astfel, Evul Mediu a rămas, dacă nu meseria mea, hobby-ul meu – și tentația constantă – și îl văd în toate, transpărând în lucrurile de care mă ocup, care
1
Jean Delumeau, Civilizaţia Renaşterii, Editura Meridiane, Bucureşti, vol.I, 1995, p. 9.
2
Intoduzione al Medioevo, a cura di Umbert Eco (14 vol.), Casa Editrice Repubblica e LʼEspresso, 2014