G.S. – Domnule director Florin Rogneanu, onorabila dumneavoastră instituţie deţine o colecţie importantă din lucrările artistului plastic Ion Ţuculescu. Cum a-ţi descrie, având în vedere experienţa domniei voastre de critic de artă, conţinutul şi mesajul operei artistului Ion Ţuculescu? F.R. - Prin artă, omul se aşează şi se autodefineşte ca fiinţă gânditoare şi sensibilă în raport cu universul. Opera de artă este aceea care „pune laolaltă” două elemente fundamentale: semnul simbol şi alegoria. Aceste două elemente constitutive ale artei provin din cele trei tipuri de raporturi esenţiale în care se găseşte artistul cu lumea: raportul artist-natură, raportul artist-societate şi raportul artist-conştiinţă. Dacă primele două raporturi sunt în mare parte de natură obiectivă şi le întâlnim la toţi artiştii, indiferent de valoarea creaţiei lor, cel
de-al treilea este de natură pur
subiectivă şi este numai apanajul marilor creatori - gânditori, al acelora care au depăşit pragul comun al cunoaşterii încercarea de a surprinde „lucrurile ultime” ale lumii – cum spunea Martin Heidegger – esenţa vieţii, moartea şi judecata supremă.
PRIVIRILE
În această ultimă categorie putem spune că se încadrează opera lui Ion Ţuculescu, în mod deosebit cea din perioada anilor 1955 – 1962, perioadă în care
LĂUNTRICE ALE
„pictorul secret” – cum observa singur într-o scrisoare din 1956 - , se îndrepta spre surprinderea „misterului cosmic”. Arta lui devenea astfel pur subiectivă, o artă a unei conştiinţe şi nu o pictură a unui pictor.
LUI ION ŢUCULESCU
Drama destinului uman şi artistic al lui Ion Ţuculescu reprezintă drama intelectualului, aşa cum a căutat să o surprindă în tabloul său Triplu Autoportret. Există aici trei ipostaze distincte în raportul artist-lume. Primul stadiu – deschiderea adolescenţei şi a tinereţii, marcată de efuziuni sentimentale, de entuziasmul primelor manifestări artistice ce îl făceau încrezător în posibilităţile sale de afirmare în planul picturii. Trebuie să amintim că debutul său a avut loc în anul 1925 în sala Prefecturii
Interviu cu
din Craiova printr-o expoziţie de grup, împreună cu fratele său Şerban Ţuculescu şi pictorul A. D. Hagiu, precum şi participarea din anii 1926 şi 1927 la expoziţiile „Cercului artistic oltean”, expoziţii care reuneau toţi artiştii plastici mai importanţi
FLORIN ROGNEANU,
din Craiova. Cel de-al doilea stadiu – obţinerea certitudinii asupra propriei capacităţi intelectuale de cunoaştere a universului. Este perioada parcurgerii şi
directorul Muzeului de Arta
absolvirii celor două facultăţi, biologie şi medicină, în 1936 şi 1939, perioada
din Craiova
ajunge la adevărurile ultime ale vieţii, iar în plan existenţial aceasta a coincis cu
începutului cercetărilor ştiinţifice, a încrederii totale în posibilităţile raţiunii de a împlinirea visului unei iubiri statornice şi profunde faţă de Maria Fotiade, care îi va deveni soţie. Cel de-al treilea stadiu – drama
realizat de
neîmplinirii, lupta cu sine, cu posibilităţile sale reale de a descifra sensurile unei lumi prin intermediul artei, de a atinge revelaţia. Este
GEORGE SMARANDACHE
perioada iubirilor paralele pentru soţia sa Maria Ţuculescu şi pentru Eugenia Iftode, cea care îi va fi aproape până la sfârşitul vieţii sale, iniţiind-o în tainele picturii de şevalet şi chiar lucrând împreună o perioadă. G.S. – Mesajele transmise către publicul cunoscător
46