Revista pasi spre viitor1 2017

PAȘI SPRE VIITOR

NR 1/2017

PAȘI SPRE VIITOR

ORAŞ RĂCARI JUD. DÂMBOVIŢA, ROMÂNIA 2017

PAȘI SPRE VIITOR

NR 1/2017

PASI SPRE VIITOR

Cuprins: Ion Ghica, personalitate remarcabilă a culturii și politicii românești............................. …………….pag. 3 Fotbalul doar un sport sau un mod de viață……..pag.4

Ion Ghica, personalitate remarcabilă a culturii și politicii românești

Pagina 3

Minunile există…………..........................................pag. 6 Trandafirul………………………. …….………….pag.7 Un an de schimbare și schimbarea continuă……..pag.8

Fotbalul doar un sport sau un mod de viață

Pași spre cer……………………..………………….pag.9

Dorin Rotariu, unul dintre cei mai promiţători tineri fotbaliști români din acest moment a acceptat să vorbeasca în acest interviu despre ce inseamnă cu adevărat viața de fotbalist, cu bune și cu rele, susținându-i pe tinerii ce vor să urmeze o cariera în sport.

Știați că?...................................................................pag.10 „Vestimentație şi cultură”…………......................pag.11 Students can be teachers, too .................................pag.14 Baba Novac…………………. ........................... …pag.17 Partidul Național Liberal în județul Dâmbovița..pag.18

Pagina 4

Tehnici de programare avansată………………...pag.20

Minunile există!

Din nou tabără, o nouă experiență .......................pag.22

Ningea de trei zile și continuă să ningă. Zăpada așternută arăta ca un covor alb. Satul Plopii era alcătuit din oameni de condiție umilă , copii mulți și puțini bătrâni. În acest sărac sat din România trăia un copil orfan, numit Radu.

The Jelly bean—Un pierde– vară………………..pag.24

Pagina 6

Greșeli frecvent întâlnite la Evaluarea Națională a elevilor de clsasa a VIII-a…………………………....pag.25 Rolul metalelor în organismul nostru…………...pag.26

Pagina 7 Cărțile sunt o magie unică și portabilă.”

Pagina 8

Stephen King

Aţi stat vreodatã să priviti cerul noaptea, poate fãrã intenţie, şi sã rãmâneţi uimiţi cu ochii pe el, întrebându-vă “ce este acea stea?"

Pagina 9 Pagina 10

Pagina 14

Pagina 11

„Vestimentație şi cultură” (eTwinning - este parte a Erasmus+, Programul UE pentru Educație, Formare, Tineret și Sport)

Pagina 18 Pagina 17

(ANT ALGORITHM)

2

Pagina 20

ALGORITMUL FURNICII

Pagina 22

PAȘI SPRE VIITOR

NR 1/2017

Ion Ghica, personalitate remarcabilă a culturii și politicii românești

Ion Ghica s-a născut la data de 12 august 1816 în București și s-a stins din viață la 22 aprilie 1879 în Ghergani, județul Dâmbovița. El a fost scriitor, economist, diplomat și om politic; președinte al Consiliilor de Miniștri de la Iași (8 martie – 27 aprilie 1859) și București (11 octombrie 1859 – 28 mai 1860); președinte al Consiliului de Miniștri al României (11 februarie – 10 mai 1866; 13 iulie 1866 – 21 februarie 1867; 18 decembrie 1870 – 11 martie 1871); președinte al Academiei Române (1876-1895, cu mici intermitențe).

Fiul logofătului Dimitrie Ghica, după susținerea bacalaureatului în litere, la Sorbona (1836), urmează Școala de arte și manufacturi (1836-1837), apoi Școala de Mine din Paris (1838-1840). Audiază cursuri de economie politică la College de France și Conservatorul de Arte și Meserii. Face parte, ca mulți alți tineri români valoroși, din Societatea pentru învățătura poporului român (august 1839) ca membru fondator și este președinte al Societății studenților români din Paris (decembrie 1845), care se pronunță pentru unitatea națională și politică a Principatelor Române. Revenit în țară, călătorește la Iași cu propunerea ca Mihail Sturdza să preia și tronul Țării Românești. Aici devine profesor la Academia Mihăileană (1842-1845), unde predă cursuri de economie politică, geometrie descriptivă, geologie și mineralogie.

Adept al aducerii unui prinț străin pe tronul României, participă la înlăturarea lui A.I. Cuza (10-11 februarie 1866) și conduce guvernul provizoriu care urmează acestui eveniment (11 februarie – 10 mai 1866), deținând în același timp și portofoliul Afacerilor Străine. Se alflă din nou în fruntea guvernului (15 iulie 1866 – 21 februarie 1867; 18 decembrie 1870 – 11 martie 1871), în același timp fiind ministru de Interne într-o perioadă de instabilitate politică, de regim monarhic neconsolidat, de aprige dispute între liberalii radicali și cei conservatori. Se numără printre cei care au dorit înlăturarea noului domn, Carol, atunci când a devenit evident că acesta nu va fi ușor de influențat.

3

Colaborează cu articole pe teme politice, economice și sociale la reviste din țară și străinătate (între care “Le National”, “Foaie pentru minte, inimă și literatură”, “Album științific și literar”, “Independența”, “Pressa”, “Țeranul român”, “Revista română”, “Revista Dunării”). Concomitent participă la înființarea societății revoluționare Frăția și la editarea, la Iași, a săptămânalului “Propășirea”, cu rol important în pregătirea evenimentelor revoluționare de la 1848. Participă la revoluția din Țara Românească, făcând parte (alături de Nicolae Bălcescu și Alexandru G. GolescuNegru) din Comisia Executivă aleasă de guvernul revoluționar; trimis agent diplomatic la Istanbul, pentru susținerea autonomiei Țării Românești.

Rămas în Imperiul Otoman, este numit (1854) guvernator al insulei Samos, primind titlul de bei de Samos și fiind decorat de sultan. Din această cauză atunci când se întoarce în țară (1858) este primit cu ostilitate, dar reușește să se impună (și cu ajutorul unor prieteni ca Vasile Alecsandri, Costache Negri și Mihail Kogălniceanu), făcând o carieră politică strălucită: președinte al Consiliului de Miniștri și ministru de Interne în guvernul de la Iași (în același timp, 8 martie – 27 aprilie 1859), președinte al Consiliului de Miniștri de la București (11 octombrie 1859 – 28 mai 1860), deputat (1860-1864) în Adunarea Electivă și vicepreședinte al acesteia, director la Ministerul Lucrărilor Publice (1861), membru în Consiliul superior al Instrucțiunii Publice (1862) și al Comisiei pentru înființarea de bănci (1863).

PAȘII CAMPIONILOR

NR 1/2017

Dorin Rotariu, unul dintre cei mai promiţători tineri fotbaliști români din acest moment a acceptat să vorbeasca în acest interviu despre ce inseamnă cu adevărat viața de fotbalist, cu bune și cu rele, susținându-i pe tinerii ce vor să urmeze o cariera în sport.

CD: În primul rând , vreau să-ți mulțumesc că ai acceptat să-mi acorzi acest interviu. Înseamnă foarte mult pentru mine.

DR:Nu ai pentru ce! Eu iți mulțumesc și vreau să știi că sunt foarte curios să aflu ce întrebări ai pentru mine. Așa că să începem!

CD: Ok! Dacă întrebi 10 băieți ce își doresc să fie când vor fi mari, vreo doi,trei vor spune medic, pilot, inginer sau altă meserie. Pe câtă vreme, restul vor spune "fotbalist". Tu cum ți-ai dat seama că ceea ce vrei să faci pe viitor este fotbalul? Ce te-a facut să spui "Eu vreau să fiu fotbalist! "?

DR: Cred că asta e cea mai grea întrebare...pentru a-ți da un răspuns complet ar trebui să scriu o carte, și tot n-ar fi de ajuns. Ei bine, pentru mine, nu a existat un moment anume în care am spus că vreau să fac fotbal. M-am născut și am crescut într-o familie în care fotbalul nu este doar un sport sau o profesie, ci un mod de viață, o religie.

Tata, unchiul au fost fotbaliști și mi-au insuflat această pasiune încă de când am învățat să merg în picioare. La 2 ani deja mă luau cu ei la antrenamente, în cantonamente, la meciuri ...mă carau cu ei peste tot... practic am crescut pe stadioane, pentru mine fotbalul fiind ceva firesc, întrucât totul se învârte în jurul fotbalului.

CD: Care au fost persoanele ce te-au sprijinit necondiționat?

DR: Părințiii, sora mea, Adela, unchiul și familia lui și bunicii.

CD: Ești într-o echipă care de-a lungul timpului a trecut prin momente grele. Etapa de reconstrucție v-a dat bătăi de cap? Cât de greu v-a fost în momentele în care numărul meciurilor pierdute devenea din ce în ce mai mare, iar oamenii din lumea fotbalului nu vă dădeau şanse de izbândă?

DR: Vorbesc în numele meu. A fost greu. Știu că nu poți câștiga mereu, dar eu am încredere în mine. Analizez meciurile în care nu am câștigat, îmi văd greșelile, le corectez, ascult indicațiile și criticile antrenorului, ale tatălui și unchiului meu și din orice înfrângere învăț ceva.

4

CD: Acum, dupa părerea mea, sunteți în plină ascensiune. Care este secretul acestei reveniri spectaculoase?

DR: Nu pot spune ca e o revenire spectaculoasă. Nu e un secret. E vorba de multă, multă munca și încredere în mine.

CD: În cazul În care ai primi acum o ofertă foarte bună de la un club cu renume din străinătate, te-ai simți pregătit să părăseşti clubul Dinamo Bucuresti?

Când va sosi acel moment, care este echipa la care ți -ai dori să faci acest măreț pas din cariera ta?

DR: De la Dinamo nu plec pana ce nu vom castiga un trofeu. Nu am o echipa preferata, doar să fie un contract convenabil atât pentru mine, cat și pentru club.

CD: Chiar dacă plecările în cantonament fac parte din viața unui fotbalist, bănuiesc că să stai departe de cei dragi este foarte greu. Cine/ce reprezintă bucuria întoarcerii acasă?

DR: Bucuria revenirii pentru scurtă durată acasă nu se poate exprima în cuvinte. Ca să înțelegi trebuie să treci prin așa ceva.

CD: Să trecem la un alt subiect, unul mai... amuzant, și spune-mi sincer, ție îți plăcea şcoala când erai mic? Aveai o materie preferată? Obișnuiai să mai tragi chiulul din când in când? Dacă da, cum reacționau părinții tăi când aflau?

DR: Mi-a placut foarte mult școala. Fiind plecat foarte des în cantonamente nu am facut o școală așa cum face orice elev. Nu am chiulit niciodată, ba chiar așteptam cu nerăbdare să-mi văd colegii. Materia mea preferată, ai să râzi, era matematica. O moștenesc pe mama în privința asta. Eu am facut matematica de bucătarie, între două antrenamente, cu mama, în timp ce mâncam . La română, mă ajuta Adela .

PAȘII CAMPIONILOR

CD: Când suntem copii, toți facem năzbâtii. Poți să-mi povestești una din prostioarele tale ?

DR: Prostioare? Nu prea am făcut, căci nu am avut o copilarie normală. Eventual, sunt legate tot de fotbal. Îti pot spune că dormeam pe banca de rezervă, ca să nu mă mai duc acasă să dorm, între două antrenamente. M-a găsit tata în timp ce nu știu ce făcea. Și ar mai fi ceva, eram destul de măricel, mama a fost operată la ambele picioare, iar când s-a întors acasă a ascuns toate mingiile din casă, 32 la număr, pentru a nu se impiedica de ele în timp ce umbla prin casă. Mama a mers la spital să i se scoată firele, iar eu am ramas cu Adela acasă. Nemaigăsind mingiile, am apelat la ce aveam prin casă și semăna cu o minge: Săpunul din baie al mamei. Când mama a venit acasă a găsit pe jos în sufragerie niște bucăți albe, crezând că sunt bucăți de ceară de la lumânări. Mai întâi a întrebat-o pe Adela, dar ea habar n-avea. Când ma întrebat pe mine i-am explicat că în lipsa de mingii am tras la perete cu săpunul. Alte astfel de prostii nu am mai facut...poate spartul mingiilor în trandafiri..asta da.. am spart foarte multe.

CD: Anii de liceu sunt cei mai frumoși ani din viață. Cuprind momente de răzvrătire contra părinților, profesorilor, prietenilor...dar și clipe de neuitat petrecute în compania colegilor. În liceu, devenim mai maturi, legăm relații fie de prietenie, fie de dragoste, platonică de cele mai multe ori, și cel mai important, creăm amintiri pe care mai tarziu le vom povesti cu drag. Care este cea mai frumoasa amintirea a ta din anii de liceu?

NR 1/2017 DR: Amintirile din liceu cu colegii de clasa sunt cele legate de bucuria cu care mă felicitau după fiecare victorie. Îmi aduc aminte, de anul 2011,când cu selecționata Banatului am ieșit campioni naționali și am dat golul victoriei din returul finalei cu selecționata Bucureștiului (componenți ai echipei Steaua și Dinamo). Am jucat 22 de meciuri și am câștigat, ajungând campioni naționali.

A fost anul în care jucam la trei echipe: Poli Timișoara, Selecționata Banatului și Lotul Național.

CD: Încă de mici, ne alegem un model pe care să-l urmăm în carieră. Cine a fost modelul tău?

DR: Modelul meu a fost tata și unchiul. Ei au fost primii și ei au rămas.Pe parcurs am avut mai multe modele, printre care și Messi. Și la tenis, Rafael Nadal.

La un moment dat am făcut tenis, ca sa fac și altceva.

Fotbalul este viața mea, iar tenisul este un hobby.

CD: De-a lungul timpului domnul Hagi a primit titlul de "Rege al fotbalului românesc". Unii aprobă, alții dezaprobă asta. După tine, cine este "Regele fotbalului romanesc" ?

DR: Îl cunosc pe domnul Hagi de mic, fiind prieten cu unchiul meu. A venit la noi în Timișoara, eu am fost în București. Domnul Hagi era coleg de cameră cu unchiul. Pentru mine toată „Generațiă de aur” reprezintă câte un rege, dar Hagi este peste toți, îl cunosc încă de mic și asta e un plus.

CD: Ce calitate a domnului Hagi, ți-ai dori să deții?

DR: Caracterul.

CD: În încheiere te rog să le dai un sfat adolescenților pasionați de fotbal ce își petrec timpul mai mult pe teren sau în sala de sport decât în sălile de clasă.

DR: Sfat, nu știu dacă sunt în măsură să dau pentru că nu am reușite sau realizări răsunătoare, dar pot să le spun să-și urmeze visul și să aibă încredere în ei . Dacă întradevăr iubesc fotbalul trebuie să știe că îi așteaptă foarte, foarte multă muncă.

CD: Eu îmi doresc ca pe viitor să devin jurnalist, iar acesta este primul meu interviu. Aș vrea să stiu, cum ți s-au părut întrebările ?

DR: Întrebările sunt alfel decât cele cu care sunt eu obișnuit. Îți mulțumesc că m-ai ales pe mine pentru primul interviu. Sper să nu dezamagesc.

Eleva Dobre Floricica Cătălina, Cls. XI U1

5

PAȘI SPRE CREATIVITATE

NR 1. /2017

Ningea de trei zile și continuă să ningă. Zăpada așternută arăta ca un covor alb. Satul Plopii era alcătuit din oameni de condiție umilă , copii mulți și puțini bătrâni. În acest sărac sat din România trăia un copil orfan, numit Radu. Radu avea zece ani și se juca împreună cu ceilalți copii din sat pe unde găseau. Datorită oamenilor inimoși din sat , Radu avea un acoperiș deasupra capului unde putea să doarmă . Era o căsuță mică care avea o singură cameră. Oamenii i-au cedat-o lui Radu. Totuși nu puteau să-l ia la ei acasă, deoarece aveau și ei copii lor. Radu voia să aibă și el familia lui.

Visa la acest lucru și în fiecare seară se ruga la o icoană din camera lui: “- Doamne, fă ca într-o bună zi să am și eu familia mea , măcar pentru câteva zile!‟‟.

Sosi și Ajunul Crăciunului. Oamenii au început pregătirile pentru Crăciun: au făcut cozonacii, sarmalele, toba ,prăjiturile și curățenie în case. Lângă satul Plopii locuiau mai multe familii înstărite : familia State, familia Tănase și familia Gheorghe . Fiecare familie avea puțini copii; maxim doi. În casa familiei Tănase domnea mirosul îmbietor de cozonaci și prăjituri. Într-o zi, familia Tănase făcu o vizită în satul Plopii. Membrii acestei familii erau: Ionel (tatăl) , Elisabeta (mama) și Elena (fiica). Elena le-a propus să aducă un copil din acest sat la ei acasă pentru a sărbători Crăciunul. S-au gândit să-l ia pe Radu din simplul motiv că nu avea familie . Mare era uimirea lui Radu când s-a văzut în casa familiei Tănase. O casă imensă , frumoasă și cu mulți servitori. Masa era îmbelșugată și mâncărurile erau niște delicii. După masă, au trecut la împărțirea cadourilor.

Radu primi o carte de aventuri , mai multe jucării și o cutie de bomboane. Le-a mulțumit tuturor și i-a îmbrățișat. Nu își mai revenea din uimire. Nu credea că este adevărat și totuși era. Ce lucru frumos din partea acestei familii să-l ia acasă pe Radu pentru a petrece impreuna minunata sărbătoare a Crăciunului.

Radu mai petrecu încă două zile în casa familiei Tănase. Toți s-au purtat frumos cu el. Într-una din acele două zile, Elena i-a propus să meargă cu ea și cu șoferul familiei Tănase la teatru.

6

Șoferul familiei Tănase era Alexandru Badea și avea treizeci de ani. Lucra pentru familia Tănase de aproximativ șase ani. Era înalt, avea ochii albaștrii și zâmbea întotdeauna. Deoarece Crăciunul dura trei zile , în cea de-a doua zi s-au dus la teatru. Radu nu voia să meargă. Nu mersese niciodată la teatru și nu știa cum arată. De când se știa, a locuit doar în satul Plopii ; acolo nu exista teatru. Elena îi spuse: -Hai, Radu! O să fie foarte frumos!

Radu șovăi puțin și acceptă.

Teatrul din Fântânele era ticsit de oameni.

Domnea o gălăgie de nedescris. Piesa de teatru care avea să înceapă se numea „‟Cadoul‟‟. Radu și Elena luară loc în primul rând. După ce piesa s-a terminat, Radu era fericit, deoarece nu mai fusese niciodată la teatru.

-Îți mulțumesc, Elena, pentru că m-ai adus aici, zise Radu.

-Eu îți mulțumesc pentru că ai acceptat.

Se duseră acasă. Povestiră soților Tănase ce au făcut.

Sosi și cea de-a treia zi a Crăciunului.Radu știa că va trebui să plece. Nu îi părea rău; nu avea de ce. Petrecuse cele mai frumoase zile din viața lui, se simțise cel mai norocos copil din lume.

Avusese parte de o familie chiar și pentru câteva zile. Își aminti de cererea făcută Lui Dumnezeu, seară de seară. Zise: „‟ -Îți mulțumesc, Doamne!

Nu m-ai abandonat!‟‟. În camera lui apărură menbrii familiei Tănase. Știa că o să plece. Se ridică din pat cu puținul bagaj pe care îl aduse.

-Vă mulțumesc pentru tot! a spus Radu.

A plecat, dar când a ajuns în dreptul ușii de la intrare, a auzit câteva țipete:‟‟ Stai! Nu pleca!‟‟. Se opri . Privi în spate.

-Radu, am decis să rămâi la noi. Vrei? Îl întrebase domnul Tănase.

-Daa! Super!

Elev Bădică Doru Andrei cls. XI U1

PAȘI SPRE CREATIVITATE

NR 1/2017

Moș Caleb avea de mulți ani prăvălie în târgușorul nostru și toată lumea intra cu bucurie în acea grotă plină de minunățiile dulciurilor turcești: rahat, halva, sarailie, baclava și peste toate plutea suveran mirosul cafelei ….în fine o atmosferă de poveste. Prăvălioara era plină de un farmec aparte,mai ales pentru că era parțial adâncită în pământ de trebuia să cobori vreo trei trepte ca să ajungi înăuntru.

Moș Caleb însuși era plin de savoare . Poveștile lui atrăgeau la fel de mult ca dulciurile. El era 100% turc: mic de statură, slab , îmbrăcat în șalvari , cu fes și bluză largă.

Cel mai frumos lucru din prăvălie era un trandafir pe care-l îngrijea cu o atenție deosebită. Trandafirul creștea în mijlocul prăvăliei într-un hârdău mare și-și amesteca parfumul cu cel al cafelei. Bătrânul îl uda , îl ștergea de praf și îl apăra de năvălirile copiilor care intrau cu zgomot. Cum îi vedea se posta lângă hârdău și mai degrabă i-ar fi lăsat să fure halva sau prăjiturele de cât să rupă o singură frunză din trandafirașul lui.

Formos lucru, trandafirașul, bun prețios în grădina lui Alah!

Alături de moș Caleb se găsea mereu câte o babă sau un moș , care ronțăiau semințe sau năut și o liotă de copii , care-i ascultau poveștile. Bătrânul povestea despre Stambul, despre cadâne și palate din alte vremi și despre casa sărăcăcioasă în care văzuse lumina zilei, povestea minunății despre toată lumea, dar foarte puțin despre propria lui familie. Nimeni nu știa dacă a fost sau nu căsătorit, dacă avea copii sau ce se întâmplase cu părinții sau frații lui.

Curiozitatea mă rodea din ce în ce mai tare. Într-o zi am întrebat.

Ce s-a întâmplat , moș Caleb, cu ai tăi? De ce nu vorbești despre ei?

Pe atunci eram un golan de vreo 15 ani, desculț și cu picioarele pline de julituri, dar moș Caleb mă primea cu simpatie și-mi dădea mereu cafeaua pe care părinții mi-o refuzau . În clipa ceea mă privi cu atenție , iar ochii i se umplură de lacrimi.

Asta , dragul meu, i-o tare tristă istorie, de care bătrânu moș Caleb ar fi vrut să nu-și mai amintească niciodată, dar am să-ți spun totul ca să vezi unde te poate duce viața. Să mai bem o cafeluță mai întâi.

Moș Caleb se ridică și se duse să-și umple filigeanul cu cafea fierbinte și apoi se așeză turcește pe rogojină lângă hârdăul unde înflorea trandafirașul său și-mi făcu semn să vin mai aproape.

Mă apropiai de el și când îi văzui ochii înlăcrimați atmosfera păru să se contracte , apoi să se dilate și mă simțeam ca și cum aș fi fost transportat în alt timp.

Moș Caleb începu.

Eram tânăr , dragu meu, și foarte nepriceput . La mine acasă femeile erau acoperite de voaluri. Aveam vreo 20 de ani și într-o zi am văzut o femeie îmbrăcată în negru, acoperită de tradiționalele voaluri , care când a dat cu ochii de mine și –a ridicat feregeaua și m-a lăsat să-i văd deslușit fața, părea un înger. Am urmărit-o zile multe și-n fiecare zi mă lăsa să-i zăresc fața și-mi zâmbea , până când am simțit că nu mai pot să trăiesc fără ea. Am căutat s-o pețesc pe căile obișnuite, am trimis pețitoarele și-am aflat că era liberă și după ce ne-am tocmit pe zestre și am făcut toate aranjamentele, am luat-o în căsătorie pe Zeinab cel mai frumos trandafir din grădina lui Alah.

Am fost atât de fericit cât poate fi un om, dar numai pentru puțin timp . După vreo trei ani , am aflat că femeia mea, trandafirașul meu, fusese femeia de o noapte a multor bărbați și atunci o mare gelozie și o mare tristețe m-a cuprins. Am început să-mi pun o grămadă de întrebări. Mă îndoiam și de faptul că fetița pe care o aveam era a mea. Îndoiala-mi era ca un spin în suflet și m-am apucat s-o pândesc. Curând am descoperi că femeia mea avea un amant care venea s-o viziteze acasă când eu eram la muncă. Într-o zi i-am auzit vorbind despre mine, despre felul în care m-a păcălit s-o iau de soție și despre fiica mea care era a lor. Am alungat-o atunci împreună cu amantul și cu fetița. Mai târziu , în același an părinții mei au murit , la înmormântarea lor Zeinab mi-a spus cât de rău o duce, amantul o părăsise și ea se angajase ca servitoare ca să crească fetița și să aibă unde locui. Mi-a părut rău, i-am lăsat casa și toți banii pe care-i aveam și am plecat în călătorie. După multe peregrinări am ajuns aici.

Despre ele, despre soție și fetiță , ai mai aflat ceva?

Zeinab s-a îmbolnăvit și a murit, pe fetiță a crescut-o un frate al ei și a măritat-o. Oricum eu sunt de atunci singur cu trandafirul din hârdău care îmi va fi mereu credincios.

Prof. Mușat Valentina

7

PAȘI SPRE VIITOR

NR 1/2017 Cărțile ne sunt prieteni statornici...Ne sunt sfetnici și nu ne contrazic. Cărțile cere ne plac sunt și urne pline de amintiri.

Mihail Sadoveanu

CĂRȚILE POT FI EXTREM DE PERICULOASE. PE CELE MAI BUNE DINTRE ELE AR TREBUIE PUS UN AVERTISMENT: ATENȚIE ! ÎȚI POATE SCHIMBA VIAȚA !”

Helen Exley

Găsesc televiziunea foarte educativă. De fiecare data când cineva pornește televizorul, mă duc în camera cealaltă și citesc o carte.

Cărțile sunt o magie unică și portabilă.”

Groucho Marx

Stephen King

Cam asa s-a întâmplat si în cazul meu, de la o carte „extrem de periculoasa” am căpaăat dependenţa de romane, proză scurtă, poezii şi povești. Într-o zi călduroasă de vară, având la îndemână romanul: „Singur pe lume” de Hector Malot, viaţa mea a luat o turnură serioasă. Practic, de aici a pornit totul. Zi de zi citeam, dacă îmi amintesc bine, câte un capitol, sau două, asta cam în o oră şi ceva. Nu exista zi în care să fac excepţie şi pătrundeam din ce în ce mai profund în acţiunea cărţii. Dar lucrurile s-au complicat după vreo două săptămâni. Citeam din ce în ce mai mult şi mai repede. Nu mai îmi ajungeau două capitole, musai patru, cinci, sau chiar şase. Eram foarte trist în unele zile, mă gândeam că o să se termine cât mai curând, pentru că eu citeam în porţie dublă, triplă chiar. Îmi plăcea, însă îmi şi părea rău. Paginile au prins aripi şi zburau în mâinile mele. Finalul, pentru că trebuie să fie şi un final, a sosit. Ţin minte că eram aşa de supărat, încât nu prea mai vorbeam şi eram într-o stare profundă de melancolie. Pentru mine cel care mi-a deschis porţile spre acest palat, al cititului, a fost minunatul autor Hector Malot. Am citit acest roman cu multă atenţie, şi acum pot să îl povestesc. Bine, nu a trecut mult timp de când lam citit, doar un an şi câteva luni.

La începutul clasei a lX-a, în special profesorii de română m-au făcut să mă îndrăgostesc de cărţi.

Acum, pur şi simplu le ador. A urmat să citesc: „Aventurile lui Arthur Gordon Pym” de Edgar Allan Poe, o carte care mi-a pătruns în suflet şi pe care am devorat-o în două zile. A fost exact ceea ce am avut nevoie: o carte uşoară, de aventuri. A fost ca o ploaie zdravănă peste un pământ uscat şi părjolit de soarele puternic al verii. A fost ceva uimitor! Cartea a intrat la favoritele mele şi autorul în lista celor mai buni autori cititi vreodată.

Tipil, tiptil s-a strecurat o altă carte în mâinile mele, o carte mai grea de această dată: „Eu sunt Malala” de Malala Yousafzai, care a şi câştigat „Premiul Nobel penru Pace”. O carte sensibilă, care nu o voi uita niciodată. La finalul cărţii m-am hotărât să mai citesc ceva despre faţa umbrită a lumii. „Cel care mă aşteaptă” de Parinoush Saniee a fost o alegere genială. E un must-read! Am tot citit cărţi şi am tot învăţat lucruri noi.

Ceva mai târziu, am descoperit site-ul: goodreads.com. Am evaluat cărţi, am scris recenzii, am citit păreri, am apreciat citate şi mi-am selectat câte cărţi o să citesc în anul acela. Totul a început să curgă ca o apă rece din inima munţilor, iar numărul cărţilor citite a tot crescut. Aşa a început totul, de la o simplă şi periculoasă carte.

Elev Bădică Robert– Cls. a-X-a

8

PAȘI SPRE CER

NR 1. /2017

Aţi stat vreodatã să priviti cerul noaptea, poate fãrã intenţie, şi sã rãmâneţi uimiţi cu ochii pe el, întrebându-vã “ce este acea stea?" şi parcã în acel moment ai simțit nevoia sã fie lângã tine cineva sã-ţi spunã despre ceea ce vezi, pentru cã în acel moment te simţi de parcã eşti gol, în faţa unui Univers necunoscut pentru tine.

Atunci începi sã îţi aminteşti cuvinte, noţiuni pe care le-ai auzit din întâmplare, dar nu știai cum sa le descoperi si sa le aplici pe cerul liber.

Privește cerul într-o seară senină și vei vedea câteva mii de stele lumineaza bolta cerească. Vei observa că nu sunt așezate uniform pe cer, nu au aceeași strălucire și dacă te străduiești poți identifica stele care par aranjate în anumite forme. Poți vedea foarte ușor forme geometrice pe care în trecut oamenii și le-au imaginat ca fiind diferite animale, obiecte sau eroi din povesti. În acest mod au apărut constelațiile, adevărate regiuni în care este împărțit cerul. În timpurile noastre termenul de constelație se referă la o anumită regiune de pe cer, fiind una dintre figurile formate de către cei din vechime.

O constelație este un grup de stele care formează un model sau o imagine, cum ar fi Orion vânatorul, Leo (Leul) sau Taurus (Taurul). Constelațiile sunt forme usor de recunoscut, care îi ajută pe oameni să se orienteze uitându-se pe cerul nopții. Există 88 de constelații “oficiale”.

Stelele dintr-o constelație nu sunt așezate neapărat una lângă cealaltă. Fiecare constelatie este o asociere de stele care sunt dipuse în spațiu în trei dimensiuni – stelele se află la distanțe diferite de Pământ. Stelele par să fie in același plan, într-o constelație, deoarece noi le vedem de la o distanță foarte mare. Stelele variază foarte mult in ceea ce privește dimensiunea, distanța de la Pământ si temperatura. Stelele mai slab iluminate pot fi mai mici, pot fi mai reci, sau se pot afla la o distanță mai mare de Pământ decât stelele mai luminoase. Prin aceeasi gândire putem ajunge la concluzia că cele mai strălucitoare stele nu sunt neapărat si cele mai apropiate de Pământ. În cazul constelației Cygnus (Lebăda), cea mai slab iluminată stea este cea mai apropiată de Pământ, iar cea mai luminoasă stea este cea mai îndepartata.

Stelele sunt obiecte îndepărtate. Distanțele lor variază, dar toate se află foarte departe de Pământ. În afară de Soare, cea mai apropiată stea, Proxima Centauri, se află la peste 4 ani lumină distanță. Pe măsură ce Pământul se învârte, stelele par să se miște pe cer de la est la vest, moment asemănător cu cel al Soarelui nostru care pare să răsară la est și să apună la vest. Stelele aflate aproape de polii cerești au un centru de rotire foarte mic. Motiv pentu care, atunci când privești steaua Polaris, observi că aceasta se mișcă foarte putin pe cerul nopții. Cu cât se află mai departe de Polaris, cu atât mai larg este cercul pe care îl urmează stelele. Stelele care fac un cerc complet in jurul unui pol ceresc (de exemplu, stelele din Carul Mare si Carul Mic din emisfera de nord) se numesc stele circumpolare. Acestea rămân pe cerul nopții și nu apun. La ecuator, nu există stele circumpolare, deoarece polii cerești sunt situați la orizont. Toate stelele observate la ecuator răsar în est și apun în vest. Dacă observăm constelațiile într-un an, descoperim că acestea se deplasează treptat către vest. Acest lucru se datorează orbitei Pământului în jurul soarelui. În timpul verii, observatorii se uită într-o anumită directie diferită în spațiu, decât cea în care se uită in timpul iernii.

Constelații circumpolare pentru România (care nu apun) sunt: Ursa Major, Draco, Ursa Minor, Cepheus, Cassiopeia, Camelopardalis, Lynx (parțial), Lacerta (parțial), Perseus (parțial), Cygnus (parțial), Auriga (parțial), Hercule (parțial). Constelațiile, formele oficiale pe cer, sunt folosite în lumea astronomilor pentru că sunt compuse din stele vizibile cu ochiul liber. Sunt relativ ușor de învățat dacă te obișnuiești cu cerul. Dacă o faci vei remarca alte forme, mult mai evidente, compuse tot din stele strălucitoare, și mai ușor de învățat.

Eleva Ștefănică Cristina Alexandra Cls. A-XII-a

9

PAȘI SPRE CURIOZITĂȚI

NR 1/2017 Atunci când privești o persoană pe care o placi, involuntar pupilele ți se dilată.

La fel se întâmplă și când te uiți la o persoană pe care o urăști.

Calendarul hindus conține șase sezoane în loc de patru! Acestea sunt: primăvara, căldura, ploaia, toamnă, iarnă și rouă.

În imaginea din stânga apare o lumânare care arde pe Pâmânt, iar în cea din dreapta este o lumânare care arde în lipsa gravitaţiei, văzută la staţia spaţială Mir:

Aşa ar arăta cerul văzut de pe planeta noastră dacă Saturn s-ar afla la aceeaşi distanţă de Pământ precum Luna: Regina Egiptului, Cleopatra, era atât de frumoasă datorită băilor pe care le făcea în lapte de capră, cunoscut pentru calitățile antiinflamatorii ale pielii.

Prima dovadă a existenței înotului datează de acum 7000 de ani și este din Epoca de Piatră.

Periuțele de dinți pot deveni un mediu propice pentru bacterii, germeni și ciuperci și ar trebui să fie înlocuite la fiecare 3 luni sau după o boală cum ar fi o răceală sau gripă.

Cele mai multe boli și infecții provin de la faptul că oamenii duc mâna murdară la gură?

Studiile arată că 7% dintre americanii religioși se roagă la Dumnezeu că să găsească un loc bun de parcare.

Pentru a zâmbi sunt necesari 17 mușchi ai feței. Pentru a ne îmbufna și a ne încrunta însă, trebuie activați cam 40 de mușchi ai feței. Și tocmai fiindcă toți acești mușchi lucrează în fiecare zi, cu timpul ne apar riduri.

Transpirația permite corpului să se răcorească.

Chiar dacă nu îți uzi hainele în fiecare zi, tot produci între 0,5 și 1 L de sudoare, sub formă vaporilor de apă.

Eleva Drăguț Ioana Cls. A-XII-a

10

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

Distracția și joaca sunt fundamentale pentru ca procesul de evoluție, învățare și dezvoltare să fie o plăcere și nu o corvoadă. Foarte mulți oameni aleg o cale grea, chinuitoare pentru a ajunge la obiectivele dorite și de obicei tocmai lipsa de distracție și dragoste pentru proces sunt cauza eșecului. Ca să ai succes în viață trebuie să iubești ceea ce faci și să te distrezi, să te joci cât mai mult posibil. Joaca dezvoltă abilități mult mai repede și mai bine decât munca. Având în vedere acest lucru voi face tot posibilul să vă arăt și să explic cât mai bine acest concept revoluționar.

Așadar, un nou proiect și-a găsit loc în activitatea educativă a elevilor de la Liceul Teoretic “Ion Ghica” – Răcari, jud. Dâmbovița - proiectul e-twinning :

„Vestimentație şi cultură” (eTwinning - este parte a Erasmus+, Programul UE pentru Educație, Formare, Tineret și Sport)

Descriere proiect În cadrul derulării proiectului, elevii vor aduna informaţii despre vestimentația tradiţională specifică regiunii lor. În acest fel, elevii îşi vor cunoaşte tradiţiile, obiceiurile vestimentare ale generaţiilor din trecut, iar prin schimbul de informaţii cu partenerii lor, vor afla şi despre tradiţiile acestora. De asemenea, vor putea stabili legături între confecționarea obiectelor de vestimentație şi istoria locală, studiind condiţiile sociale din trecut şi evoluţia economică şi tehnologică.

Competențe-cheie T e m e: Artă, Cetăţenie, Educaţie pentru sănătate, Istoriaculturii, Istorie, Muzică, Religie, Ştiinţa consumatorului Nivel - 15 -19 ani Obiective În cadrul proiectului, elevii vor învăţa cum să adune, să compare şi să clasifice informaţii, să le împărtăşească şi altora din cunoştinţele lor, să colaboreze pentru a crea resurse digitale şi cum să utilizeze instrumente TIC. Elevii vor: • Învăţa să evalueze evoluţia obiceiurilor vestimentare de-a lungul timpului, comparând astfel obiceiurile vestimentare ale generaţiilor precedente cu cele ale generaţiei contemporane.

• Descoperi legătura dintre confecționarea obiectelor de vestimentație, stilul de viaţă şi dezvoltarea socială.

• Avea ocazia de a utiliza cunoştinţe dobândite în cadrul mai multor discipline şcolare, precum: istorie, geografie, religie, lucru manual etc.

11

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

Derulare proiect: 1. Activităţi preliminare Pentru cadrele didactice: În faza preliminară, cadrele didactice pot conveni să se întâlnească în spaţiul virtual eTwinning pentru a stabili tipul de cercetare pe care doresc să o desfăşoare, strategia şi instrumentele pe care le vor utiliza. În această etapă se vor stabili obiectivele specifice şi modalitatea de evaluare.

Prima etapă: Pentru a mijloci cunoaşterea reciprocă a elevilor şi împărţirea lor în grupuri de lucru, vă propunem unul dintre modulele de spargere a gheţii publicat pe portalul eTwinning. De exemplu, elevii pot învăţa despre Netiquette (reguli privind comunicarea pe Internet) şi siguranţa pe Internet. De asemenea, puteţi concepe o fişă-profil pe care elevii vor trebui să o completeze cu informaţii despre ei, iar apoi să o încarce în spaţiul virtual eTwinning. Astfel, ei se vor familiariza cu utilizarea spaţiului virtual şi vor avea ocazia de a-i testa facilităţile.

A doua etapă: Elevii sunt informaţi cu privire la scopurile şi obiectivele proiectului, precum şi la modalităţile prin care vor putea desfăşura cercetarea. Dacă pentru aceasta vor trebui să utilizeze resurse de pe Internet, vă recomandăm să vă instruiţi elevii cu privire la utilizarea resurselor sigure şi eficiente.

2. Consolidare Fiecare şcoală începe să adune informaţiile necesare, apelând atât la resurse orale, cât şi scrise.

Temele care vor fi abordate sunt: 1. Diferite obiecte de vestimentație (rochii, fuste, cămăți, bluze, pantaloni, încălțăminte, etc.) și obiceiuri vestimentare.

2. Diferite sărbători • vestimentație de Crăciun • vestimentație de Paşti • Diverse sărbători naţionale, inclusiv vestimentație specifica • Compararea diferitelor culturi.

3. Specific naţional • confecționarea obiectelor de vestimentație specifice fiecărei tari.

4. Schimbări în obiceiurile vestimentare din perspectivă istorică • Interviuri cu oameni în vârstă • Căutarea de informaţii relevante • Materiale folosite de-a lungul timpului pentru confecționarea obiectelor de vestimentație locale.

5. Schimburi de obiecte preferate • Schimbul de schițe / tipare de design vestimentar • Urmărirea instrucţiunilor pentru confecționarea obiectelor de vestimentație locale.

• Fotografierea / filmarea procesului de realizare şi a rezultatelor finale

12

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

Informaţiile adunate pot fi încărcate în spaţiul virtual eTwinning, pentru a putea fi văzute de şcolile partenere.

Acestea pot adăuga comentarii şi sugestii. În această etapă, ar fi bine dacă echipe mixte de elevi din fiecare şcoală ar face o verificare atentă a resurselor obţinute de la ambele şcoli. În cazul sărbătorilor importante (Crăciun, Paşte etc.), elevii ar trebui să se axeze pe confecționarea obiectelor de vestimentație locale. În acelaşi timp, elevii mai mari ar putea studia condiţiile legate de evoluţia obiectelor de vestimentație, dezvoltările din viața sociala şi din domeniul modei, în comerţ şi industrie.

De asemenea, elevii ar putea studia această temă din perspectiva schimbărilor şi dezvoltărilor din moda, a influenţelor provenite de la imigranţi, a convingerilor religioase etc.

3. Concluzii De asemenea, fiecare şcoală îşi poate intervieva şcoala parteneră despre obiectele de vestimentație specifice fiecărei tari, iar în final să prezinte informaţiile despre cultura partenerului sub formă de podcast, galerii de imagini etc. pe care să le încarce în spaţiul virtual eTwinning.

Aceste interviuri pot fi desfăşurate în cadrul unei sesiuni de chat sau utilizând alte mijloace de comunicare precum Skype.

Evaluare: 4. Produse finale • În funcţie de cum aţi hotărât să continuaţi derularea proiectului, produsele finale pot fi oricare sau toate cele prezentate mai jos; • O pagină web sau o revistă online axată pe obiecte de vestimentație, interviuri, fapte istorice sau culturale şi aspecte ale vieţii cotidiene, articole scrise de elevi, imagini, fişiere video sau audio.

De asemenea, elevii pot crea bloguri, pagini wiki, jocuri educaţionale şi materiale digitale interactive.

Bilanţ: 5. Activităţi suplimentare • Fiecare şcoală parteneră poate organiza un eveniment special în cadrul căruia să prezinte obiecte de vestimentație tradiţională şi la care să participe părinţii şi bunicii elevilor. Aceştia le pot da elevilor indicaţii necesare confecționării obiectelor de vestimentație. Dacă schimbul de elevi este posibil, atunci se poate organiza un eveniment special în cadrul căruia să se prezinte obiceiuri şi obiecte de vestimentație locala, specifice fiecărui partener.

• Şcolile pot organiza un forum despre importanţa culturii şi a cunoaşterii acesteia.

• Şcolile pot organiza o expoziţie de fotografii şi obiecte utilizate în confecționarea vestimentației tradiţionale.

• Elevii pot pregăti o fişă cu ceea ce au lucrat şi cu rezultatele muncii lor.

Fondator si coordonator proiect , Prof. Marin Cornelia Elena

13

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017 Last year, some of our students took part in an essay competition organised by Shakespeare School in Bucharest, by answering the question „What can adults learn from your generation?‟ Here is what some of them had to say:

“My generation is not the best of all times, but it is the best of our present.

There are many things older people can and have to learn from our generation.

They can learn not to see life and people as numbers (except if you are talking about Math classes). We are not willing to walk on dead bodies in order to reach a goal. And we feel strong in hard moments because we are fool enough to believe we can change the world. Unlike them, we still believe in honesty, trust, humanity.

Older people can learn from us how to be more careless. The teens of our generation are really open-minded and free spirited. They don‟t worry about anything.

Unfortunately, I noticed many older people don‟t like adventures or living this dangerous and exciting life to the fullest, while many teens love to be daredevils, reckless and live each moment like it is their last.

But, the most important, my parents‟ generation has to learn not to be afraid of the System, not to be corrupt. They really need to learn to express themselves freely and not be afraid anymore of the consequences and to tell what they truly think.

I‟d like older people to learn from us how not to be selfish and ignorant, to cry when it is time for tears and to change something when things go wrong.

Change is not easy to make, but the day we give in is the day we die.”

Negoiță Andreea „I define success as the result of your work and the thing that can bring you happiness if you do what you like and you do it with pleasure. Success isn't measured in money or fame, it is measured in happiness, the pleasure you get when you do a good thing and it is a successful day when at the end of the day you look back at the good things you've done and feel fulfilled.

Older people have a lot to learn from my generation because just as we learn a lot of things from them, they get to learn how to develop in the same time with us, to enjoy what they do, to do it with pleasure and to be happy without a lot of worry.

They should think like this: "I do my job because I want to and it makes me happy, not because I have to do it" and they shouldn't think of money as the purpose.

From my generation, older people can learn to have fun with what they do, to do what they love most, to be more confident and more open to what is new. They have to learn how to get out of the monotony and to explore the world.

My generation is "the generation of technology" and so I would like to teach my parents to be more skillful in using a computer or a smartphone.

In the end, every generation can learn something from another because everything is continuously changing.”

Alionte Alexandra

14

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

„Me and my generation listen to other human being, adults never listen to us.

My family wants me to go to Military Academy. I want to be a writer, to be happy and to have no money in my pocket. I want to follow my dreams and to enjoy what I do until I retire, exactly like the son in the story.

I think my generation isn't so excited to be successful. What is "succes"? It's a definition made by humans. We don't need that. My generation needs to live on a healthy earth, to write, to paint, to sing. We need only to be happy, not to have a lot of money. It's enough to have some for a decent life and a little to give to others.

I think we are more practical, we volunteer when you think that will made some good. We are open minded about other countries, traditions, art and less judgemental and, if adults will let us teach them, Earth will be a better place.

If I have to say what I think about what adults define as success, I will say that succes means discovering what you love and doing it in every second of your life. If you have hope, someone will discover you too and your work will be apreciated by someone. For me, "success" means to have enough to help others and is measured in your good ideas and deeds. That means success, in my opinion.”

Dragan Andreea

„My opinion is that older people can learn many things from me and my generation.

They can learn from us how to make the impossible possible with perseverance, courage, assurance, aspiration and ambition, which define the 21st century generation, the people who have the power to conquer the world.

In search for a comfortable life, people lose sight of the small things that are important in their lives. Older people should enjoy the time spent with their families and friends, to follow their hearts like we do. We, teenagers, enjoy all insignificant moments that seem superficial for adults and precious for us: spending time with friends, reading, and our hobbies that are typical for teenagers. A human is like the seasons, in the fall we reap the fruit, in maturity we reap the accomplishments of his life. Winter is cold, lonely, and that is how it will be for the old man who didn't appreciate the small and beautiful things in his life.

Adults have some concepts and superstitions that stop them from evolving. They should see that for us, some concepts don't exist. Our days are pages in a book and when we get to its end we need to think if our actions in life were worth it and if they made us happy.

In conclusion, life is an echo. What you send comes back. What you sow, you reap. What you give, you get. What you see in others exists in you.”

Eugenia Radu

15

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

„What can adults learn from their children? Children are more creative and enjoy life far more intensely than adults. Just as children learn many things from their parents, so parents can learn many things from their children.

A child can always teach an adult how to smile. For children every day is a new beginning. Children draw their own world: a world of happiness, love, courage and truth. And they laugh every day. Children have the beautiful ability to find joy in everything around them. When you feel lost, look into the eyes of a child. The most important thing you can learn is love. When kids love you, they show it. Adults hesitate to show their love or fear, shame or shyness. Children dream big and without limits. They believe that they can be anyone they want to be. Adults need this. Adults have forgotten to think positively. They focus on the bad rather than the good, but it is important to know that there‟s a good side in all things. A world of color, a pure world, is a world of children, adults and all the people who have not forgotten how it feels to be a child. So, what can adults learn from their children?

How to smile even when the world is frowning, how to show your love and how to love yourself for who you are.

So allow us to be yur mentors in the art of living. ” Teodora Stavarache „In my opinion increasingly more adults are sad, angry and tired, that‟s because they have a monotonous life which is focused only on their job and this starts to be boring.

Why shouldn‟t adults borrow habits from teenagers? My parents do this sometimes and in those moments I would like to stop the time, it‟s so funny and joyful, but this happiness is only for a moment. Usually my parents are tired after a long day at work and don‟t always have the patience to listen to me. It‟s annoying! What if our parents would always have time for us? That time must be when we want to talk to them.

Adults should generally be more cheerful, happy and carefree! Yes, that is the keyword, „carefree‟. Why? Because adults are stressed and take things too seriously. It wouldn‟t hurt them to be more relaxed.

What could my parents learn from me? Well, I‟m not a perfect person and not literally a perfect daughter, but I‟m a life lover and this is the best part of me. Yes! My parents could learn from me a new way to love life. Life is better in my eyes because I don‟t have responsibilities like them, and they could forget about worries and it would be perfect!

I have some advice for my parents and adults in general: LIVE FOR THE MOMENT! Maybe it‟s the motto of the teenagers, because you are busy with „big people‟ things, but life is better in our vision.” Ștefan Mara

So, what do you think? Do adults have something to learn from you? Think about it, and maybe we will all grow together.

Alexandra Nicoară, English Language Teacher

16

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1 /2017

PARTEA I B aba N ovac este cunoscut ca fiind un haiduc ce a luptat în armata lui Mihai Viteazul. Faptele sale de vitejie nu au rămas fără ecou și se regăsesc în diverse legende și cântece populare: Chiar dacă este recunoscut ca un erou al poporului nostru, puțini știu că el este la origine sârb. Locul nașterii sale este situat pe o insulă de pe Dunăre, mai precis în satul Poreci din apropierea cetății sârbești Semedria.

Despre viața lui antemergătoare haiduciei nu avem foarte multe informații.

Se presupune că este născut în jurul anului 1520 iar copilăria a petrecut-o în satul natal pe malurile Dunării. De la calugării din mânăstirile apropiate învață să scrie și să citească, începe să îndrăgească spiritualitatea ortodoxă și devine un adevarat luptător împotriva turcilor de credință mahomedană. Atașamentul față de preoții ortodoxi se reflectă în faptul că îl are alături, pretutindeni, până la sfârșitul vieții, pe preotul Sesca.

Tot în copilărie, în afară de educația religioasă primită, învață și meșteșugul armelor de la un razboinic sârb în anturajul căruia se află. Descrierile vremii îl atestă pe Novac având o statură impozantă, fiind un munte de om, înzestrat cu o forță fizică considerată supraomenească.

Datorită curajului, staturii și forței sale se remarcă în luptă iar acest lucru face din Baba Novac un dușman de temut pentru toți adversarii săi.

„Fost-a, cică, un Novac, Un novac, Baba Novac, Un viteaz de-al lui Mihai Ce sărea pe șapte cai De striga Craiova vai!

El un fecioraș avea Și tot astfel îi zicea: Fecioraș, Gruiuțul meu!

Asculta de ce-ți zic eu, Să nu cazi la vreun loc rău, La loc rău și mult departe În neagra străinătate.

Dacă sorții te-or purta Țările de-a vântura Și-n Stambul de a intra, Tu de asta nu uita: Vamă dreaptă să plătești, Armele să-ți oțelești, Hainele să-ți primenești

Încă din tinerețe își organizează o armată de haiduci (5000-8000 de oameni) și duce o luptă acerbă în toată zona balcanilor contra năvălitorilor otomani. Auzind de faptele de vitejie ale voievodului Mihai, care au facut înconjurul Europei, voluntar, împreună cu toți oamenii săi, se înrolează în oastea acestuia. Astfel că, după o viață în slujba armelor , devine comandant și mâna dreaptă a lui Mihai Viteazul fiind avansat până la gradul de general , la vârsta de 80 de ani .

Ca să pari un biet sărac, Să nu semeni a Novac (...)”

Versuri din balada populară Novac și corbul" " .

Momentul în care ajunge să fie apreciat de către Mihai Viteazul este reprezentat de episodul din primavara anului 1595 când împreună cu 700 de haiduci trece Dunărea, ajunge în Munții Balcani și îl înfruntă pe Pașa Hasan. După victoria repurtată, se întoarce cu o valoroasă pradă de război și primește onoarea, de la voievod, de a lupta alături de el pe câmpul de bătălie. În lupta din 28 octombrie 1599 de la Șelimbar [2], Novac nu mai are răbdare să aștepte discuțiile dintre solul cardinalului Andrei Bathory [3] și Mihai și atacă prin surprindere fiind decisiv pentru victoria repurtată de valahi. Faptele de vitejie ale sârbului se regăsesc și în luptele de la Curtea de Argeș, Bucov, Năiești, Lipoveni unde lupta cot la cot cu Mihai Viteazul.

Prof. Andrescu Daniela

17

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

Decembrie 1918 – Noiembrie 1928 La sfârşitul primului război mondial idealul românilor era împlinit. Alături de întregul popor, dâmboviţenii au primit cu mare entuziasm hotărârea luată de Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia la 1 decembrie 1918. În incinta Curţii Domneşti de la Târgovişte au fost organizate cu acest prilej mari manifestări prin care locuitorii judeţului îşi manifestau bucuria.

Ca o continuare a evenimentelor de la Alba-Iulia, s-au desfăşurat în judeţ mari serbări cu caracter naţional.

Acestea au fost prilejuite de readucerea, in 1920, a capului lui Mihai Viteazul la Mânăstirea Dealu şi de comemorarea, in 1921, a 100 de ani de la moartea tragică a lui Tudor Vadimirescu.

Realizarea statului naţional unitar român a constituit cadrul social, economic şi politic pentru dezvoltarea naţiunii române. Sub deviza „Prin noi înşine”, guvernul naţional-liberal a promovat o politică de dezvoltare a capitalului bancar-industrial autohton. Legea minelor din 4 iulie 1924 şi cea a noilor tarife vamale protecţioniste din iulie1924 si aprilie 1927, au declanşat opozitia vehementă a cercurilor financiare occidentale. În faţa presiunilor externe guvernul liberal a fost nevoit să facă unele concesii, însă cadrul necesar unei dezvoltări rapide a economiei naţionale era realizat.

Distrugerile provocate de război, jaful ocupanţilor, înrăutăţirea condiţiilor de trai, au dus la crearea unei stări de nemulţumire profundă în rândul populaţiei. În acelaşi timp aşteptările populaţiei erau foarte mari. În cursul anului 1919 datorită activităţii Comisiei de anchetă pentru stabilirea abuzurilor din timpul ocupaţiei, cea mai mare parte a populaţiei ce a avut de suferit în timpul ocupaţiei germane a fost despăgubită. Această acţiune s-a desfăşurat relativ uşor datorită modului foarte riguros în care germanii ţineau evidenţa lucrurilor rechiziţionate. Partea grea a acţiunii a constat mai ales în asigurarea fondurilor necesare despăgubirilor. Administraţia locală liberală s-a implicat foarte mult depunând eforturi serioase pentru asigurarea fondurilor.

Administraţia locală dâmboviţeană beneficiază în primii ani de după război de aportul a doi oameni politici liberali de seama: Ion Dimitriu (primarul reşedinţei de judeţ), şi Polizu Dragomirescu (prefectul judeţului), sub a căror conducere se trece la refacerea judeţului în condiţiile în care totul trebuia luat de la început.

Măsurile luate de autoritaţile liberale pentru îmbunătăţirea situaţie din judeţ sunt apreciate şi chiar susţinute de către opozitie. Partidul Ţăranesc, ce avea o filială puternică în judeţ, declara prin Mihai Florescu-Bezdead că „Actele mari ale Partidului Liberal, de interes naţional şi obştesc ne sunt dragi ca şi ţara[...], iar opera ce va avea de gând să o săvârşească pe viitor în numele aceluiaş interes naţional şi obştesc, va găsi tot în noi pe cei mai mari sinceri admiratori şi colaboratori”. În această perioadă, de după realizarea României Mari, după cum afirma Vlad Georgescu, are loc „trecerea de la liberalismul nedemocratic, la democraţia liberală.” Adversarii politici spuneau despre PNL că „este un partid vechi, oligarhic, plin de putregai, cu apucături învechite şi deci şi astăzi, când s-a infăptuit România Mare, ne trebuie la cârma ţării oameni noi, cu apucături noi.” Aşa după cum ştim alegerile din noiembrie 1919 sunt pierdute de PNL. În judeţul Dâmboviţa administraţia locală trece în mâinile ţăraniştilor care promisese dâmboviţenilor „o operă desavârşită de dreptate socială pentru ţăranime ...”.

O data cu revenirea în forţă a PNL-ului la guvernare în ianuarie 1922, judeţul Dâmboviţa va merge pe o linie ascendentă în ceea ce priveşte refacerea şi apoi dezvoltarea sa. Între 1922 şi 1927 eforturile politicienilor liberali precum Constantin Ionescu, Gheorghe Pârvulescu, Mihail Câmpeanu, Grigore Tollea şi Ion Dimitriu, sunt îndreptate spre rezolvarea problemelor stringente ale reşedinţei de judeţ.

La 14 martie 1924 Primăria oraşului trimite o adresă Ministerului de Finanţe în cara arată starea jalnică în care se găsea oraşul, solicitând ajutor financiar din fondul destinat refacerii oraşelor.

18

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

Dacă celelalte probleme vor fi depăşite, la sfârşitul anilor ‟20 propunându-se modernizarea lor, problema canalizării se va dovedi a fi de nerezolvat. În 1927 şeful serviciului tehnic al oraşului arăta că „executarea canalizării oraşului [este] insistent reclamate de nevoile acestui oraş”. În luna aprilie 1928 Consiliul comunal (local) votează „Programul general de lucrări edilitare pentru anul 1928”. Acest program prevedea printre altele reorganizarea serviciului de salubrizare. Demersurile necesare pentru realizarea unui împrumut care să rezolve problema canalizării erau deja făcute. Dar până atunci „curaţirea străzilor...mai ales la noi unde lipseşte canalizarea” era o chestiune de primă împortanţă. Din cauza salariului mic serviciul de salubrizare avea foarte puţini angajaţi.

Pentru a atrage câţi mai mulţi lucrători, Primăria a hotarât să construiască un local unde să se asigure angajaţilor adăpost şi hrană. Iar pentru ca munca să fie mai eficientă, se propune achiziţionarea unei autocisterne cu stropitoare şi mătură.

Pentru a veni în întâmpinarea cetăţenilor şi a face din Târgovişte un oraş plăcut, în acest program se prevedea întreţinerea şi amenajarea parcului din faţa Mitropoliei, a grădinii de la podul Mihai Bravu şi a grădinii publice centrale. De asemenea se avea în vedere amenajarea unor „băi publice de vară”(ştranduri) cu o plajă de nisip şi cabine din lemn; precum şi înfiinţarea unor băi publice sistematice, prevăzute cu abur, duşuri şi toate instalaţiile necesare. În ce priveşte apa potabilă se iau măsuri pentru prelungirea conductei din oraş pe câteva străzi. Iar prin mărirea capacitaţii bazinului de captare a apei de la Sotânga şi o mai bună administrare a Răteiului, se urmărea asigurarea sporului de consum al apei pe timpul verii.

De asemenea s-au luat măsuri pentru furnizarea unui nou grup electrogen astfel încât Uzina electrică să-şi dubleze puterea. Se urmareşte revizuirea şi întinderea reţelei electrice, precum şi înlocuirea stâlpilor de susţinere a acesteia.Privind pavarea străzilor şi amenajarea trotuarelor, programul prevedea că se vor executa lucrări acolo „unde nu se mai poate întârzia.”

Dezvoltarea economică a României s-a simţit şi în viaţa social-economică a judeţului nostru. În general oraşele dâmboviţene, dar mai ales Târgoviştea şi Morenii, au trecut printr-un proces de urbanizare. Au fost modernizate staţiile de cale ferată din principalele oraşe. S-au pavat şi construit şosele şi străzi, s-a extins iluminatul electric, s-au construit câteva poduri peste Ialomiţa şi Dâmboviţa, s-a lărgit reţeaua de prăvălii şi magazine, sucursale comerciale şi bancare. Se măreşte producţia fabricii textile „Stan Rizescu” din Brăneşti ce avea în 1928 peste 2.000 de angajaţi; a fabricii de ciment „Dâmboviţa” de la Fieni, care în acelaşi an avea peste 4.000 de angajaţi.

Pe versantul de sud al Muntelui Dobreşti, în comuna Moroieni, se construieşte renumitul Sanatoriu TBC, iar în 1927 începe construirea noului Spital Judeţean.Din păcate criza economică din anii 1929-1933, ce a lovit economia românească, s-a resimţit puternic şi în judeţul Dâmboviţa prin scăderea rapidă a nivelului de trai. Începând însă din 1933, tot sub o guvernare liberală, zona industrială a judeţului a intrat într-un proces de dezvoltare, iar Târgoviştea va cunoaşte o perioadă de semnificative schimbări. În 1935 Ion Simionescu descria oraşul nostru astfel: „Târgoviştea nu este un oraş în înţelesul celor din Ardeal. Este o mare, întinsă, insulă de grădini, presărată cu petele ruginii ale acoperişurilor de case, răzleţe, ascunse printre crengi. Nucii stufoşi se amestecă cu salciile dinspre zăvoiul Ialomiţei. Grădinile de pruni fac trecerea spre pâlcul de arbori, azvârliţi în şes. Oraşul propriu-zis, şiragul de dugheni de la capătul unei frumoase alei de castani, este restrâns în jurul oborului larg murdar.”

Prof. Alexandru Mitru

19

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

ALGORITMUL FURNICII (ANT ALGORITHM)

Comportamentul furnicilor a ajutat cercetătorii să înțeleagă ce mijloace utilizează pentru comunicare. Ele depun o substanță pe tot parcursul deplasării numită feromon.

Această susbstanță este utilă pentru găsirea celei mai scurte rute.

Cu cât sunt mai multe furnici care urmează acceași cale, cu atât acea cale devine mai atractivă. Deoarece cantitatea de feromon este mai mare.

Ant Colony Optimization(ACO) este o metaeuristică inspirată din comportamentul coloniilor de furnici care sunt capabile să găsească cel mai scurt drum de la mușuroi la o sursă de mâncare. Acest comportament este determinat de interacțiunea colectivă care duce la găsirea celui mai scurt drum. Această tehnică a fost propusă de Dorigo și a fost larg folosită pentru a rezolva probleme de optimizare (ex. problema comis voiajorului, rutarea în graf, colorarea grafurilor, etc).

Pentru selectarea rutei furnicile procedează astfel:  Navighează orbește de la mușuroiul propriu spre sursa de mâncare  Când apare obstacol, ele trebuie să decidă dacă să meargă la stânga sau la dreapta  Pe drumul cel mai scurt, acumularea de feromoni este cea mai rapidă  Calea cea mai scurtă este descoperită datorită urmelor de feromoni  Inițial, fiecare furnică se deplasează la întâmplare  Ea depozitează feromon pe calea urmată  Furnicile determină apoi calea cea mai urmată și o urmează și ele  mai mult feromon pe un drum mărește probabilitatea ca acel drum să fie urmat

20

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE              



NR 1/2017

Sistemul artificial: Furnicile artificiale formează un sistem multiagent care îndeplinește funcțiile observate la sistemul furnicilor reale.

Sistemul artificial se bazează pe cooperarea unui grup de furnici artificiale pentru a obține o soluție bună pentru problema considerată.

Furnicile artificiale reprezintă mutanți ai furnicilor adevarate.

Cea mai scurtă rută determinată de agenți reprezintă o soluție a problemei.

Sistemul presupune o tranziție probabilistă între stări (sau noduri ale grafului) Fiecare arc (i, j) al grafului are asociată o variabilă τij care codifică urma de feromon asociată.

Cantitatea de feromon de pe un arc va reprezenta utilitatea pe care o acordă furnicile utilizării acelui arc în construirea unei soluţii Fiecare furnică artificială trebuie să găsească cel mai scurt drum între un nod sursă şi un nod destinaţie în graful sub forma căruia se reprezintă problema.

O furnică va construi soluţia problemei prin mutări succesive dintr-un nod (o stare a problemei) în altul.

Fiecare arc (i, j) al grafului are asociată o variabilă τij care codifică urma de feromon asociată.

Cantitatea de feromon de pe un arc va reprezenta utilitatea pe care o acordă furnicile utilizării acelui arc în construirea unei soluţii.

La început, toate arcele au o cantitate iniţială egală de feromon notata cu τ0.

Furnica curentă (aflată în nodul i) va hotărî următoarea mutare (nodul j aflat la un arc distanţă) în mod probabilistic, bazându-se pe valoarea τij.

Ca şi în natură, avem un fenomen de evaporare a feromonului: τij = (1 - ρ) τij unde ρ din (0, 1) este coeficientul de evaporare a feromonului şi este un parametru a carui valoare se stabileste de catre noi.

Furnicile pornesc fiecare dintr-un nod al problemei, se mişcă simultan prin diverse stări, iar când fiecare a terminat de construit o soluţie (au ajuns la destinatie) spunem că a trecut o generaţie.

Algoritmul coloniei de furnici cât timp (criteriu_terminare_nesatisfăcut) execută pentru fiecare furnică execută iniţializează_stare() actualizează_memorie_tabu() cât timp (stare_curentă ≠ stare_ţintă) execută citeşte_tabelă_rutare() calculează_probabilităţi_tranziţie() stare_urm ← decizie(probabilitaţi_tranziţie) mutare(stare_urm) actualizează_memorie_tabu(stare_urm) sf cât timp pentru fiecare arc_vizitat execută depozitează_feromon_pe_arc() actualizează_tabelă_rutare() sf pentru fiecare sf pentru fiecare evaporare_feromon() sf cât timp

Prof. Floroiu Daniela

21

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

Ca și anul trecut, McCann Romania a oferit elevilor de la “Liceul Teoretic ION GHICA” Răcari o tabără, ca semn al aprecierii eforturilor pe care aceștia l-au făcut pe parcursul anului școlar trecut. Copii buni la învățătură sunt mulți în școala noastră. A fost o listă destul de lungă de nume ale celor care meritau să fie evidențiați astfel dar, din păcate, doar 24 de locuri. O misiune de selecție dificilă. Au fost până la urmă aleși cei care , pe lângă rezultatele bune la învățătură, s-au evidențiat printr-o implicare permanentă în activitățile pe care noi le numim extracurriculare, cei care au realizat un progres școlar vizibil, cei care , la examenele naționale, au obținut cele mai bune rezultate și cei care provin din familii monoparentale sau cu posibilități materiale reduse.

Cu emoție și nerăbdare, toți cei care au fost selectați s-au prezentat la locul de îmbarcare în autocarul ce avea să-i ducă la Bran. O locație în care noi, însoțitorii, fuseserăm și anul trecut, dar cu alți elevi. Speram ca anul acesta vremea să fie de partea noastră și să putem desfășura toate activitățile pe care organizatorul taberei le stabilise. Acum putem spune că ... da, am bifat tot ce ne-am propus : vizitarea castelului Bran și a Muzeului Vămii, o excursie la rezervația de urși de la Zărnești, aventuri în parcul de aventură de la Zărnești, escalada, rapel, tiroliana, tehnici de supraviețuire la Cheile Râșnoavei, drumeție montană până la altitudinea de 1400 de metri , pe vârful Gălbioara, relaxare la piscină sau la sala de bowling. Despre ce s-a întamplat acolo, despre sentimentele trăite, despre lecțiile de viață învățate în aceste zile, cel mai bine vorbesc gândurile pe care copiii le-au pus pe hartie înaintea focului de tabără din ultima seară.

Prof. Alionte Aurica

„ Încep aceste rânduri prin a vă mulțumi dumneavoastră, profesorilor și organizatorilor acestei tabere, pentru că mi-ați oferit ocazia să particip la activități deosebite, pe care, cel mai probabil, nu le-aș fi făcut niciodată. De la tiroliană până la escaladatul stâncii și drumeția montană...au fost făcute pentru prima dată , dar, cu siguranță le voi repeta. ...

Mai mult...aici mi-am făcut prieteni, m-am apropiat de oameni cu care nu-mi imaginam vreodată că aș putea vorbi. Cred că cel mai frumos lucru și pe care, negreșit, nu-l voi uita, e faptul că, datorită unor oameni minunați , am învățat să-mi depășesc limitele.

Am reușit să fac lucruri de care nu mă credeam în stare. Am prins încredere în mine și mult curaj. ... Au fost experiențe pe care imi doresc să le retrăiesc și am întâlnit oameni de care o să-mi amintesc cu drag, de la care am avut ce învăța și pe care , cu siguranță, am să vreau să-i revăd .”

Daniela Buruiană – cls. XI

22

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

“ Am plecat fără așteptări, însă fiecare clipă venea cu momente de neuitat. Locurile pe care le-am vizitat aici, alături de colegii mei, m-au încărcat de emoții tot timpul...Acum stau și mă gândesc ce o să-mi lipsească de aici...aaa, da, totul. De la patul în care am dormit până la sfaturile și lecțiile de viață pe care le-am împrumutat de la oamenii cu care am avut ocazia să iau contact. Oameni minunați ! atât pot spune. Am cunoscut oameni și am avut încredere în ei, lucru pe care nu-l făceam ușor înainte...Am avut încredere într-un om pe care nu cred că îl voi mai întâlni vreodată, dar cu care am putut schimba câteva vorbe și mi-a oferit adevarate lecții de viață pe care el însuși le-a trăit și care mă vor ajuta tocmai pe mine ... un om aflat la început de drum. Iau cu mine , de aici, lucruri pe care le voi lipi personalității mele și care mă vor ajuta, sper eu, în viața ce nu se anunță tocmai ușoară. Mă încred în Dumnezeu că-mi va mai scoate în cale astfel de creații de ale Lui. ... Plec cu încredere deplină în forțele mele, atât fizic cât și mental. Am ajuns să fac lucruri pe care nu credeam că le voi face. Nu mă simțeam pregătită fizic, dar nici mental...nu eram o persoana care are încredere în forțele proprii... Mă bucur enorm că am fost aleasă să iau parte la acest eveniment important din viața mea : CUNOAȘTEREA. Nu rămâne decât să privesc înapoi cu mândrie și emoție pentru ce am realizat și cu speranța pentru viitor. Cel mai bun sfat pe care l -am primit este acesta : Trăiți clipa pentru că viitorul nu-l poți ști niciodată !

Să-l urmăm și totul o să fie mai mult decât bine ! “

Nica Minodora Gabriela – cls. XI

“ Astăzi vorbesc despre oameni și despre lucrurile minunate pe care le pot face împreună. Tabăra a reprezentat prilejul prin care cu toții ne-am eliberat de agitația din jur, transformându-ne în adevarate fabrici de zâmbete. Am plecat 24 de copii și ne intoarcem 24 de prieteni, fiecare zi a fost simțită și trăită de 24 de ori la intensitate maximă, am învățat să fim atenți la celălalt și să împărțim aceeași bucurie. Ne-am simțit atât de bine unii cu alții, încât pensiunea a devenit destul de rapid – acasă. Acasă ne-am întors și azi, după o lungă călătorie de la poalele muntelui până la cealaltă extremă a lui – vârful. Pentru mine, această experiență s-a transformat într-o poveste, o poveste scurtă, cam cât îți ia să te dai cu tiroliana, dar plină de esență , adrenalină, cu personaje frumoase și sentimente de neuitat.

Iubesc tot ce am făcut aici și mă bucur că am trăit această experiență. Dacă scopul taberei a fost socializarea, eu cred că s-a reușit mai mult decât atât. Ne-am trezit în fiecare dimineață urmărind același punct, având același scop și reușind împreună. Am fost una cu natura și la un pas de a atinge soarele, am ascultat povești uimitoare despre urși , dar și despre cei care au învins frica din sufletele noastre, făcând din noi niște mici alpiniști. Aveam nevoie de oameni pozitivi, iar în această tabără au luat naștere cele mai frumoase sentimente. Am sărit de pe platformă cu frică, dar de pe stâncă cu încredere, știind că viața mea se afla în cele mai bune mâini. Frumusețe și armonie, dar astăzi nu vorbesc despre locurile pe care le-am vizitat, ci despre oameni...

Colectivul de aici m-a făcut să cred că orice este posibil, nu există nu pot, ci doar nu vreau, iar lumea ta devine un vulcan de frumos alături de oamenii potriviți. Ne întoarcem acasă cu un bagaj de amintiri și energie cât pentru fiecare om... În aceste zile am avut ocazia să văd puțin din cât de frumos este Dumnezeu. “

Stavarache Teodora – cls. XI

23

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

The Jelly Bean

by Francis Scott Fitzgerald

Un Pierde-vară de Francis Scott Fitzgerald

I Jim Powell was a Jelly-bean. Much as I desire to make him an appealing character, I feel that it would be unscrupulous to deceive you on that point. He was a bred-in-the-bone, dyed-in-the-wool, ninety-nine there quarters per cent Jellybean and he grew lazily all during Jelly-bean season, which is every season, down in the land of the Jelly-beans well below the Mason-Dixon line.

Now if you call a Memphis man a Jelly-bean he will quite possibly pull a long sinewy rope from his hip pocket and hang you to a convenient telegraph-pole. If you call a New Orleans man a Jelly-bean he will probably grin and ask you who is taking your girl to the Mardi Gras ball. The particular Jellybean patch which produced the protagonist of this history lies somewhere between the two – a little city of forty thousand that has dozed sleepily forty thousand years in southern Georgia, occasionally stirring in its slumbers and muttering something about a war that took place sometime, somewhere, and that everyone else has forgotten long ago.

Jim was a Jelly-bean. I write this again because it has such a pleasant sound – rather like the beginning of a fairy story – as if Jim were nice. It somehow gives me a picture of him with a round, appetizing face and all sort of leaves and vegetables growing out of his cap. But Jim was long and thin and bent at the waist from stooping over pool-tables, and he was what might have been known in the indiscriminating North as a corner loafer. “Jelly-bean” is the name throughout the undissolved Confederacy for one who spends his life conjugating the verb to idle in the first person singular – I am idling, I have idled, I will idle.

Jim was born in a white house on a green corner. It had four weather-beaten pillars in front and a great amount of lattice-work in the rear that made a cheerful criss-cross background for a flowery sun-drenched lawn. Originally the dwellers in the white house had owned the ground next door and next door to that and next door to that, but this had been so long ago that even Jim‟s father, scarcely remembered it. He had, in fact, thought it a matter of so little moment that when he was dying from a pistol wound got in a brawl he neglected even to tell little Jim, who was five years old and miserably frightened.

I Jim Powell era un pierde-vară. Oricât de mult aş dori să-l prezint drept un personaj atrăgător, simt că ar fi lipsit de scrupule din partea mea să vă înşel în această privinţă. El era un pierde-vară până în măduva oaselor, convins, în proporţie de nouăzeci şi nouă şi trei sferturi de procente şi lenevea în timpul anotimpul celor ce pierd vara, care e orice anotimp, în ţinutul celor ce pierd vara, de sub linia MasonDixon.

Acum, dacă îi spui unui bărbat din Memphis că e un pierde-vară probabil va scoate din buzunarul pantalonilor o cordă lungă şi te va atârna de un stâlp de telegraf potrivit.

Dacă îi spui unui bărbat din New Orleans că e un pierdevară probabil va zâmbi larg şi te va întreba cine îţi scoate iubita în oraş la balul de Mardi Gras. Fâşia de uscat care a produs protagonistul acestei poveşti se află undeva între cele două – un orăşel de patruzeci de mii de locuitori ce a moţăit somnoros în Georgia din sud timp de patruzeci de mii de ani, din când în când agitându-se în somn şi mormăind ceva despre un război ce a avut loc cândva, undeva, şi pe care toţi îl uitaseră de mult.

Jim era un Pierde-vară. Scriu asta din nou fiindcă sună atât de placut – ca începutul unui basm – ca şi cum Jim ar fi simpatic. Cumva mă face să mi-l imaginez având o faţă rotundă şi sănătoasă şi cu tot soiul de frunze şi legume crescând din şapca lui. Dar Jim era înalt şi slab şi îndoit de la mijloc de la aplecatul peste mese de billiard, şi era ceea ce e cunoscut în Nordul lipsit de discriminare drept un trântor de colţ. Denumirea de “Pierde-vară” este termenul folosit de-a lungul întregii Confederaţii nedizolvate pentru cineva care îşi petrece viaţa conjugând verbul a lenevi la persoana întâi singular – eu lenevesc, eu am lenevit, eu voi lenevi.

Jim s-a născut într-o casă albă pe un colţ verde. Avea patru stâlpi bătuţi de vreme în faţă şi o cantitate mare de zăbrele în spate ce formau un fundal vesel în trecerea spre peluza de flori scăldată de soare. Iniţial locuitorii din casa albă deţinuseră pământul de alături şi pe acela de lângă şi pe următorul, dar asta se întâmplaseră cu atât de mult timp în urmă încât chiar tatăl lui Jim abia îşi putea aminti. De fapt, el considerase aceast lucru atât de lipsit de importanţă, încât atunci când era pe moarte din cauza unei răni de pistol primite într-o încăierare, a neglijat să-i spună micului Jim, care avea cinci ani şi era îngrozitor de speriat.

Prof. Badea Ionela Roxana

24

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

Voi dezbate în acest articol Subiectul I de la Evaluarea Națională și voi încerca să atrag atenția elevilor de clasa a VIII-a asupra unor noțiuni înțelese greșit sau a unor greșeli de calcul des întalnite.

Subiectul I cuprinde 6 exerciții și se punctează numai rezultatele. De aceea, este foarte important ca elevul să reușească să ajungă la un rezultat final corect.

Exercițiul 4: Pătratul ABCD are latura de 3 cm. Perimetrul acestui pătrat este egal cu .......... cm.

Elevii răspund: 9 Răspunsul corect este: 12 OBS: Perimetrul unei figuri geometrice înseamnă suma tuturor laturilor!!

Pătratul are 4 laturi, deci P = 4∙3 = 12 cm.

Exercițiul 5: În figura de mai jos este reprezentat un cub ABCDEFGH. Măsura unghiului determinat de dreptele AC și BD este egală cu ...... 0

Exercițiul 1: Rezultatul calculului 20 – 10 :2 este ................

Elevii răspund: 5 Răspunsul corect este: 15 OBS: Atenție la ordinea efectuării operațiilor!! Întâi efectuăm operațiile de înmulțire sau împărțire și apoi operațiile de adunare și scădere Rezultatul calculului 50 + 23 este .................

Elevii răspund: 6 Răspunsul corect este: 9 50= 0 50 = 1 Obs: Orice număr la puterea 0 este egal cu 1!!

23= 6 23 = 2∙2∙2 =8 Obs: xn = x∙x∙...∙x de n ori

Elevii răspund: 450 Răspunsul corect este: 900 OBS: Diagonalele unui pătrat formează 4 unghiuri drepte !!

Exercițiul 6: Într-o școală, pentru alegerea reprezentantului consiliului elevilor, au votat 600 elevi.

Rezultatele votului sunt prezentate în diagrama de mai jos.

Exercițiul 2: Dacă , atunci a este egal cu ..................

Elevii răspund: 10 Răspunsul corect este: 4 OBS: Într-o proporție produsul mezilor este egal cu produsul extremilor!! a ∙ 5 = 2∙ 10 sau direct

Numărul elevilor din școală care au votat pentru Mihai este egal cu ........

Elevii răspund: 40% Răspunsul corect este: 240 OBS: Atenție la detaliile din enunțul problemelor!!

Pe diagramă apar procentele voturilor, nu numărul de voturi. După ce observăm in imagine faptul că Mihai a obținut 40% din voturi, vom calcula acest procent din numărul total al elevilor:

Exercițiul 3: Cel mai mare număr natural din intervalul [-1,3) este …………

Elevii răspund: 3 Răspunsul corect este: 2 OBS: Paranteza rotundă înseamnă interval deschis!!

Numerele a și b nu aparțin intervalului deschis (a,b)

Prof. Dumitrache Monica

25

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

Ce ştim despre???? despre????

Aşadar FIERUL... considerat de astrologi ca păstrând o legătură energetică cu planeta din care provine, aduce în fiinţa umană energia planetei Marte: curajul, iniţiativa, energia virilă, erotismul bărbătesc, masculinitatea, voinţa, ardoarea copleşitoare. Legătura energtică a fiinţei umane cu planeta Marte, legătură intermediată de fier, guvernează forţa masculină fizică, sistemul muscular şi virilitatea, organele sexuale externe la bărbat, bila, gonadele, glandele suprarenale, globulele roşii, laringele, rănile, arsurile şi intervenţiile chirurgicale. Prezent în toate straturile scoarţei terestre, participant activ la generarea magnetismului terestru, fierul este prezent în natură sub diferite forme: oxizi de fier, cloruri, sulfati etc şi este folosit de organism în diferite procese biochimice.

Oligoelement esenţial pentru buna funcţionare a organismului uman, fierul este prezent în toate celulele acestuia.

El intră în structura a numeroase enzime şi pigmenţi, participând astfel la metabolismul proteic, la generarea căldurii organismului, la realizarea funcţiei renale, a funcţiilor nervoase şi a metabolismului hepato-biliar.El intră în structura globulelor roşii, (în hemoglobina din structura acestora), intervenind astfel în procesele respiratorii.

Forma de depozit a acestui metal se află în ficat, splină şi în măduva osoasă, unde se găseşte în cantitate de aproape 1-2g. În mod obişnuit, aproape toată cantitatea de fier transportată de către transferină este preluată de maduva osoasă unde este folosită de către globulele roşii în formare.

Necesarul zilnic de fier al organismului variază în raport cu vârsta, sexul şi necesităţile organismului:  sugari: 1-5 mg/kilogramcorp/zi  copii între 1-3 ani: 8 mg/zi  copii între 3-6 ani: 10 mg/zi  copii între 6-9 ani: 12 mg/zi  între 9-18 ani: 15 mg/zi  la bărbaţi: 10 mg/zi  la femei: 15 mg/zi  femei însărcinate: 20-40 mg/zi  peste 50 ani: 15 mg/zi

26

Doar 5-10 % din cantitatea de fier ingerat este absorbită la nivelul intestinului subţire. Absorbţia fierului este favorizată de acţiunea vitaminei C şi a cuprului.

Persoanele care se află în perioada postoperatorie, cele care ţin regim de slăbire, persoanele obosite, anemice, nervoase, constipate şi cele astmatice (sau cu alte disfuncţii respiratorii cronice) trebuie să consume o cantitate mai mare de alimente care conţin fier.

Rolul Fierului în organism La nivelul sângelui, fierul intră în compoziţia hemoglobinei din globulele roşii. Acestea preiau oxigenul din aerul inspirat şi îl transportă până la ţesuturi unde îl eliberează pentru a prelua de aici dioxidul de carbon rezultat din metabolismul celular. Globulele roşii refac apon traseul în sens invers, de la ţesuturi la plămâni, unde eliberează dioxidul de carbon ce va fi eliminat din organism prin expiraţie.

La nivelul ţesutului muscular, fierul stimulează formarea mioglobinei (o proteină musculară) şi hrănirea muşchiului cu oxigen, conferind dinamism, mişcare, voinţa proprie. Insuficienţa fierului la acest nivel determină scăderea tonusului muscular.

La nivelul pielii, fierul influenţează irigarea cu sânge, metabolismul şi pigmentaţia, carenţa de fier la acest nivel conducând la vulnerabilizarea pielii şi tulburări trofice, precum şi la creşterea sensibilităţii acesteia la infecţii (micotice, bacteriene şi parazitare).

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

Cum apare deficitul de Fier?

Compensarea deficitului de Fier?

Carenţa fierului în organism apare atunci când necesarul de fier este crescut (la femeile însărcinate sau la copii în perioada de creştere), când există tulburări de absorbţie intestinală sau când au loc pierderi importante de sânge (menstruaţii abundente, hemoragii) sau un consum crescut al acestui element ca în cazul afecţiunilor maligne, boli inflamatorii, infecţii bacteriene, parazitare, virale şi micotice şi în cazul copiilor mici alimentaţi cu lapte de vacă (acesta conţine cantităţi mici de fier). Deficitul de fier este de două ori mai frecvent la femei datorită necesarului mai mare din timpul sarcinii şi al alăptării, dar şi datorită pierderilor care au loc prin menstruaţie.

Cea mai cunoscută consecinţă a deficitului de fier este anemia feriprivă, printre simptomele căreia se numară ameţelile, lipsa poftei de mâncare, căderea părului, paloarea, scăderea imunităţii şi a rezistenţei la frig, apariţia infecţiilor micotice (candidoze digestive şi vaginale), tulburările ciclului menstrual, impotenţa sexuală. La nivel psihic deficitul de fier determină indecizie, dicultăţi în exprimare, scăderea voinţei, depresie.

În toate situaţiile se recomandă completarea regimului alimentar cu alimente şi plante cu conţinut crescut de fier. (Alimente cu continut crescut de fier ( exprimat la 100 g) le găsiţi în articolul despre dieta în anemie.)

Administrarea de fier este indicată în următoarele afecţiuni: anemie, cancer, leucemie, boală Crohn, constipaţie, ulcer gastric, scăderea imunităţii, hipotiroidie, bronşită, cistită, anorexie, depresie. În toate aceste afecţiuni, în plus faţă de suplimentarea alimentaţiei, se pot administra şi plante cu conţinut crescut de fier. Flora ţării noastre este foarte generoasă în acest sens: anasonul, anghinarea, mugurii de brad, rădăcina de brusture, busuiocul, chimenul, coada calului, ienupărul, isopul, levănţica, menta, păpădia, roiniţa, rozmarinul, salvia, tătăeasa, frunzele de zmeur şi lista ar putea continua. Toate aceste plante conţin fier natural, uşor de asimilat şi folosit de organismul uman.

Ce ştim despre???? despre????

Magneziul (Mg) e cunoscut încă din cele mai vechi timpuri, fiind folosit în experienţele lor de către alchimişti. Aceştia foloseau magensia alba (compus din carbonat de magneziu, hidroxid de magneziu şi apă), cunoscut şi ca magneziu uşor. Folosirea acestui termen a fost necesară pentru a-l deosebi de magnesia nigra care este oxidul de mangan, a cărui culoare este evident neagră.

Magneziul este un element alb, alcalino-pământos, foarte uşor, care poate fi făcut să ardă destul de repede, motiv pentru care este folosit în industria aeronautică şi pentru realizarea proiectilelor. Apa mărilor şi oceanelor conţine trilioane de tone de magneziu, fiind sursa a mai mult de 300.000 mii tone produse anual.

Concentraţia sa în scoarţa terestră este de 23,5 g/kg, fiind al şaselea element în ordinea predominanţei.

Magneziul este considerat a fi unul dintre elementele esenţiale pentru toate organismele vii, nu doar la plante, în cazul cărora molecula de clorofilă este constituită în jurul unui atom de magneziu, ci şi în cazul animalelor şi al omului. Omul ia din alimente cam 350-450 mg/zi (aproximativ 100 g anual) şi fiecare dintre noi avem constant în corp 20g, cea mai mare parte fiind la nivelul scheletului şi al dinţilor, sub formă de săruri de calciu şi fosfor.

27

Un mic procent (2%) din cantitatea totală reprezintă fracţiunea ionizabilă, care participă la reglarea funcţiilor biologice ale organismului, iar 34% din cantitatea totală este prezent in interiorul celulelor, unde activează procesele locale.La nivelul celulelor este foarte important ca raportul Ca/Mg să fie constant 3:1 pentru ca metabolismul, creşterea şi proliferarea celulelor să se facă în mod optim. Magneziu este elementul celular cel mai important din punct de vedere calitativ, după potasiu. Absorbţia magneziului este strâns legată de cea a calciului, raportul optim fiind de 2:1, la nivelul tubului digestiv fiind locul unde se reglează echilibrul acestui element în organism. În cazul pierderilor, rinichiul intervine pentru a-l recupera.

Absorbţia sa este facilitată de prezenţa vitaminei B6, de aciditatea gastrică şi este îngreunată de o alimentaţie bogată în proteine şi grăsimi sau de consumul de alcool.

PAȘI SPRE CUNOAȘTERE

NR 1/2017

Rolul Magneziului în organism

Manifestări ale deficitului de Magneziu

În cazul sistemului nervos Mg favorizează pătrunderea vitaminei B6 în celula nervoasă; modifică sinteza mediatorilor chimici şi scade excitabilitatea neuromusculară. În cadrul aparatului cardio-vascular Mg ajută inima să se contracte; este antiaritmic; anticoagulant; hipotensiv; împiedică acumularea calciului şi sodiului la nivelul pereţilor vasculari; limitează efectele nefaste ale spasmelor arterelor coronariene, care apar pe fond nervos, datorită stresului. Toate rolurile acestui element sunt la fel de importante pentru fiinţa umană.

Compensarea deficitului de Magneziu Sursele cele mai importante de magneziu sunt: apa de mare, apele minerale, tărâţele de grâu, sorg, germenii de grâu, mei, orez, fulgi de ovăz, ovăz, făină de ovăz, grâu, porumb, secară, orz (boabe integrale), hrişca, pâine integrală, seminţe de floarea soarelui, seminţe de susan, de mac, fasole mung, soia - boabe uscate şi mlădiţe, nuci de caju, migdale dulci, arahide, fistic, alune de pădure, nuci, diferite tipuri de fasole, năut, spanac, fenicul, arpagic, pătrunjel, gulii, hrean, păpădie, năsturel, arpagic, anghinare, broccoli, varză albă, varză de Bruxelles, sparanghel, mazăre (mlădiţe), praz, varză roşie, conopidă, fasole verde, linte, ciuperci, piersici, caise, prune, stafide, mure, zmeură, coacăze negre, corcoduşe, cireşe, smochine, curmale, papaya, banane, lămâi, laptele bătut, laptele de capră, laptele de vacă, gălbenuşul de ou crud.

Dozele zilnice recomandate ar fi de 200 mg pentru copiii până la 10 ani, 350 mg pentru adolescenţi şi femei, 400 mg pentru bărbaţi, 450 mg pentru femei însărcinate sau care alăptează.

Ar mai fi câteva observaţii de făcut.

Dolomita este o rocă alcătuită doar din calciu şi magneziu, în proporţii ideale pentru asimilarea de către organism, iar o sursă foarte importantă o constituie băile în apele termale. S-a constatat că atunci când magneziul lipseşte, oxidul de calciu (CaO), cunoscut sub numele de var, îl poate înlocui. În cazul epilepsiei, s-a constatat o reducere a crizelor la pacienţii cu o alimentaţie bogată în magneziu, mai ales dacă se asigură şi un aport mărit de vitamina B6.

Pentru înţepăturile de insecte recomandăm un aport crescut de magneziu (prin alimentaţie), timp de 15 zile.

Pentru un aport optim, cantitatea de magneziu trebuie să fie într -un anume raport faţă de calciu, fosfor, potasiu şi clorura de sodiu.

28

Din enumerarea multiplelor roluri se poate înţelege cu uşurinţă cât de dăunător este pentru sănătate aportul insuficient al acestui element. În asemenea cazuri apar o mulţime de manifestări neplăcute: hiperemotivitate, jenă la nivelul gâtului, cu senzaţie de nod în gât, iritabilitate, disfuncţii sexuale, agravarea reumatismului degenerativ, alergie, anorexie, ameţeli, anxietate, litiază renală, cefalee, colici abdominale, confuzie, constipaţie alternând cu diaree, crampe musculare, întârzierea creşterii, decalcificare osoasă, dischinezie biliară, dureri anginoase, dureri faringiene şi disfonie, fragilitate a unghiilor, părului şi dinţilor, tetanizarea muşchilor feţei, oboseală vizuală, palpitaţii, parestezii, scăderea imunităţii, scăderea tensiunii arteriale, spasmofilie, stări depresive sau isterice, tahicardie, aritmii, tremurături, tulburări cardiace, tulburări ale ciclului menstrual, ulcer gastro-duodenal.

Cauzele deficitului pot fi: consumul de alcool, alimentaţia excesivă cu lipide şi glucide, alimentaţia artificială prelungită, aportul crescut de vitamina D şi F (acestea fixează ireversibil magneziul în intestin împiedicându -i absorbţia), ciroza hepatică, diabetul, insuficienţa renală, intoxicaţia cu plumb, pancreatita, afecţiunile intestinale cronice.

Supraîncărcarea apare în urma administrării crescute a magneziului şi se manifestă astfel: greaţă, vărsături, bradicardie, depresie psihică, hiperexcitabilitate, oboseală musculară, scăderea tensiunii arteriale, somnolenţă. În unele cazuri poate apărea pierderea stării de conştienţă şi chiar coma.Remediul constă în mărirea aportului de calciu şi reducerea celui de magneziu.

Prof. Costache Verginia

PAȘI SPRE VIITOR

NR 1/2017

Colectivul de redacţie: Director: Prof. Mitru Alexandru Redactor șef: Prof. Floroiu Daniela Redactori : Bordea Alexandru—cls. aXII-a, Drăguț Ioana—cls. aXII-a Profesori colaboratori: Prof. Mitru Alexandru, prof. Andrescu Daniela Ionela, prof. Mușat Valentina, Prof. Alionte Aurica, prof. Badea Ionela Roxana, prof. Dumitreche Monica, prof. Costache Verginia, prof. Marin Cornelia, prof. Nicoară Alexandra

Colaboratori elevi: Dobre Floricica Cătălina, Bădică Doru Andrei, Bădică Robert, Ștefănică Cristina Alexandra, Negoiță Andreea, Alionte Alexandra, Radu Eugenia, Drăgan Andreea, Ștefan Mara, Stavarache Teodora, Nica Minodora Gabriela, Buruiană Daniela Tehnoredactare computerizată: prof. Floroiu Daniela Nr. ISSN 2344 - 3715 ISSN - L 2344 - 3715