CORESI
Pagina profesorului
ŞCOALĂ-FAMILIE. UN PARTENERIAT REAL ÎN BENEFICIUL COPILULUI
Şcoala are un rol important în educaţia copiilor, însă cel mai mult contează lecţiile primite în familie. Până la vârsta de trei ani părinţii constituie primul exemplu, unicul model de viaţă, de comportare, cu cea mai mare influenţă asupra copilului. Renumitul scriitor, psiholog şi pedagog Anton Semionovich Makarenko, a acordat o importanţă deosebită puterii exemplului pe care familia îl are în educaţie. „Bazele educaţiei se pun până la 5 ani, ceea ce aţi făcut până la 5 ani reprezintă 90% din întregul proces educativ”. Rezultatele mai multor studii arată că elevii care sunt înconjuraţi de dragostea şi ajutorul membrilor familiei au rezultate mult mai bune la şcoală faţă de copiii ai caror părinţi lucrează de dimineaţa până seara şi care nu petrec prea mult timp împreună cu ei. De ce este importantă familia în educaţia copiilor ? Pentru că are o influenţă deosebită asupra copiilor, care dobândesc mult mai repede şi mai uşor cunoştinte despre obiceiuri comportamentale, stil de viaţă, societate şi natură de la persoanele apropiate, cu autoritate în viaţa lor, decât de la profesori sau necunoscuţi. De asemenea, familia are un rol foarte important în dezvoltarea copiilor atât din punct de vedere intelectual, cât şi fizic, moral şi estetic. Părinţii sunt cei care de cele mai multe ori asigură cele necesare copiilor, ceea ce îi determină pe cei mici să înţeleagă că au datoria să împlinească aşteptările pe care le au adulţii de la ei. Mai mult decât atât, parinţii au datoria de a le forma copiilor conştiinţa, caracterul, voinţa, personalitatea şi simţul responsabilităţii, dinainte ca cei mici să ajungă pe băncile şcolilor. Şcoala este cea care deschide ochii omului către universul cunoaşterii, lumii în care trăieşte. Ea are şi rolul de a-i dezvolta aptitudinile şi a-i crea pârghii motivaţionale în activităţile sale din societate. Ca un copil să aibă succes în şcoală şi mai apoi pe parcursul vieţii, specialiştii, printre care Daniel Goleman – Inteligenţa emoţională, spun că există şapte elemente cheie: • încrederea – sentimentul de siguranţă, certitudinea că se poate bizui pe ajutorul celor din jur în demersul său spre cunoaştere şi devenire; • curiozitatea – dorinţa de a cunoaşte ceva nou; • intenţia – pornirea interioară, conştientă, însoţită de dorinţa de a înfăptui ceea ce îţi propui; • controlul de sine – capacitatea de control asupra faptelor proprii; • raportarea – dorinţa şi capacitatea de a se alătura unui grup, de a participa la activitatea acelui grup încercând să se facă înţeles şi să-i înţeleagă pe ceilalţi; • comunicarea – capacitatea şi dorinţa de a transmite şi a face cunoscute celorlalţi, propriile idei şi sentimente; • cooperarea – capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul realizării unui obiectiv comun. Dacă un copil dobândeşte pe timpul şcolarităţii aceste calităţi, depinde de părinţii şi educatorii lui care au o mare responsabilitate în formarea unitară a personalităţii lui. Astfel, un real parteneriat între şcoală şi familie nu este cel înscris pe o coală de hârtie, este relaţia activă de implicare şi de o parte şi de cealaltă, este bucuria şi tristeţea, este succesul şi eşecul, este munca asiduă şi rezultatul din care beneficiarul este copilul. Copilul - o taină pe care întâi trebuie să ne dorim să o descifrăm şi apoi să lucrăm neîntrerupt pentru aceasta, părinţi şi profesori. Trebuie să-l înţelegem, ca apoi să se înţeleagă pe sine şi lumea în care trăieşte. Anul XXII • nr. 2 (41) • aprilie 2017
1