CORESI
Pagina profesorului
ŞANSA DE A FI PROFESOR ÎNTR-O ŞCOALĂ EUROPEANĂ
Îmi place viaţa mea şi nu aş schimba nimic, dar, pentru a ajunge aici, am muncit şi mi-am făurit planuri. Mereu am avut modele care pentru mine au însemnat ţinte pe care mă străduiam ulterior să le ating. Într-o societate în care trebuie să-ţi alegi cu grijă modelele, deoarece normalitatea este considerată o ciudăţenie, avem frumoasa şi nobila sarcină să îndrumăm sufletele elevilor. Trecerea mea prin şcoală a fost marcată de o serie de profesori deosebiţi care m-au ajutat să-mi conturez personalitatea, punându-şi amprenta asupra vieţii mele. M-au inspirat prin comportamentul lor, ţinuta exemplară, moralitatea desăvârşită, corectitudinea şi profesionalismul lor influenţând multe decizii de-a lungul timpului. Şi, după ani de şcoală, am ajuns profesor. Câtă responsabilitate! Periplul meu prin unităţi şcolare din trei judeţe m-a ajutat să fiu profesorul care sunt astăzi. Pornisem în viaţă cu ideea (indusă de părinţii mei) că nu trebuie să-ţi schimbi locul de muncă şi că oamenii serioşi rămân fideli unei singure instituţii. Conjuncturile sociale şi personale au demontat această idee şi, analizând obiectiv, trecerea mea prin mai multe şcoli, din medii diferite, a fost un câştig. Şi tot conjuncturile au făcut posibil faptul că am ajuns aici, în Şcoala Gimnazială „Coresi”. Experienţa mea în această şcoală poate fi legată de două aspecte distincte, dar care au totuşi ca element comun colaborarea. Pornind de la ideea că omul nu ar fi supravieţuit iernilor reci din paleolitic dacă nu era cooperarea, voi scrie despre primul aspect - cultura organizaţională. Aici, în Şcoala Gimnazială „Coresi”, există acel ceva care reuşeşte să te atragă, să te integreze în structură, valorizându-te permanent. Charles Handy defineşte termenul ca fiind „o agregare de valori, credinţe şi atitudini împărtăşite de membrii organizaţiei”. Trei ani în acest colectiv m-au făcut să înţeleg ce înseamnă echipă, de fapt, munca în echipă. Sunt cadre didactice cu viziune care reuşesc ca fiecare eveniment să fie o poveste, cadre didactice care se implică necondiţionat, făurind emoţii din lucruri simple. De fapt, toţi angajaţii participă implicându-se de fiecare dată, iar rezultatele sunt uimitoare. Fie că este o zi obişnuită, fie că este un început de an şcolar, totul se desfăşoară firesc, dar, în acelaşi timp, cu un profesionalism desăvârşit. Fie că este un eveniment ca „Târgul de Crăciun” sau o zi mohorâtă cu ploaie, clipele petrecute în această şcoală sunt pline de căldură şi devin amintiri de nepreţuit. Da, este o şcoală de succes, deoarece atât elevii, cât şi personalul se identifică în totalitate cu scopul organizaţiei în cea mai frumoasă şi sinceră colaborare. Al doilea aspect este legat de colaborarea mea cu elevii. După ani buni de predat într-un liceu din Ploieşti, am ajuns să fiu profesor în judeţul Dâmboviţa şi nu oriunde, ci în cadrul acestei şcoli. Schimbarea a fost uriaşă: de la privirile uşor blazate ale liceenilor la ochii iscoditori ai elevilor de gimnaziu, de la indiferenţa specifică tinerilor la multitudinea de întrebări care mai de care mai interesante puse de către cei mici. Poate nu reuşim de fiecare dată să determinăm un elev să înveţe bine, însă putem să-l formăm pentru viaţă şi să-i satisfacem setea de cunoaştere, contribuind astfel la realizarea lui ca om. Pentru mine, această curiozitate veşnic neobosită a fost încă un beneficiu al predării în această unitate şcolară. Este minunat ca elevii tăi să înveţe din plăcere şi de dragul tău! Aici am simţit plăcerea pentru geografie şi pentru călătoria minunată pe care ţi-o oferă această disciplină. Când elevii tăi îţi spun că geografia a devenit un hobby, iar participarea la concursuri şi olimpiade le face o mare plăcere, simţi că ai făcut totul ca acele suflete să vibreze. Este un privilegiu să lucrezi într-o asemenea şcoală! Prof. Baltălungă Monica Carmen Anul XXIII • nr. 1 (42) • decembrie 2017
1