228 [Decembrie 1958] Date în legãturã cu plecarea evreilor din R.P.R. Sursa noastrã, un intelectual sosit recent din þarã, ne dã câteva date în legãturã cu plecãrile recente de evrei din RP Românã. De 3 sau 4 luni, plecarea acestora s-a transformat într-un adevãrat exod. Printre zvonurile care circulã în legãturã cu autorizaþia datã de comuniºti evreilor sã plece, este ºi acela cã societatea „Joint” ar fi intentat un proces statului român pentru despãgubiri, proces pe care l-ar fi câºtigat. În contul sumei datorate, guvernul ar fi consimþit la plecarea în masã a evreilor. La Direcþia Generalã a Capitalei (Miliþie) sute de persoane fac coadã de cu noaptea pentru cereri de plecare. Din cauza aglomeraþiei, au fost aduºi pompierii sã împrãºtie mulþimea cu furtunurile de apã. Cererile sunt atât de multe încât îngreuneazã serviciul prefecturii, lucrãrile Legaþiei Israelului ºi ale legaþiilor þãrilor de tranzit. Formalitãþile de plecare sunt numeroase. Pentru evreii care avuseserã pe timpuri afaceri comerciale, posedau bunuri imobiliare sau primiserã recent pachete din strãinãtate, trebuie obþinut de la administraþia financiarã certificate de plata impozitelor la zi, în vederea lichidãrii averilor. Unii inspectori financiari, mai tineri ºi vigilenþi, merg încã mai departe cu controlul pentru a-ºi valorifica zelul depus. Ancheta e fãcutã mai cu seamã pentru aceia care primeau pachete ºi cãrora li se cere un impozit suplimentar pe 5 ani în urmã, neþinând seama de taxele vamale foarte urcate care le plãtiserã la primirea pachetelor. O întârziere la plata impozitelor poate duce la anularea plecãrii. Se mai cere de asemeni o taxã de 1000 lei pentru renunþarea la cetãþenie, ca un prealabil pentru îndeplinirea celorlalte formalitãþi, apoi o taxã de 350 de lei pentru lada tip de plecare, o taxã pentru cerere, taxe pentru legalizãri de acte ºi alte taxe indispensabile. Cei ce mai deþineau imobile aveau de dat o declaraþie de renunþare la acele imobile. Lucrurile ce se pot lua sunt reduse la efecte personale, fãrã blãnuri, bijuterii, argintãrie sau alte obiecte de valoare. Pentru toate aceste motive, piaþa este inundatã de obiecte de tot felul, a cãror valoare este scãzutã: numãrul mare de vânzãtori face sã nu se mai gãseascã cumpãrãtori. Lipsa de numerar a celor rãmaºi face ca nici o miºcare tranzacþionalã sã nu mai fie cu putinþã. Astfel, un dentist, Peckelman, ce a plecat în Canada la începutul lunii decembrie 1958, a vândut în ajunul plecãrii o blanã în valoare de 10.000 lei cu 700 lei. În legãturã cu acest tratament aplicat evreilor, se spune în þarã cã luna trecutã doamna Golda Meir, ministrul de Externe israelian, ar fi întrebat la ONU pe Avram Bunaciu, ministrul de Externe ºi delegatul României, de ce evreii care sosesc în Israel din România sunt în zdrenþe ºi nu au adus cu ei nici cel mai mic lucru. Foarte încurcat, ministrul român a rãspuns cã nu are cunoºtinþã de acest lucru ºi cã va cerceta. Acest incident ar fi avut ca efect o mai largã aprobare la capitolul obiectelor de cãlãtorie pentru Israel. Plecarea evreilor a produs o perturbaþie sensibilã în viaþa socialã ºi economicã a þãrii: o zdruncinare pentru multã vreme. Din punct de vedere social, evreii au ocupat în actualul regim situaþii importante. Burghezia odatã exclusã, 601