Exerciții care vă mențin în formă la menopauză pag. 55 Dependența de muncă - ce este și cum o abordăm? pag. 17
7 fructe de vară perfecte pentru slăbit pag. 52
EDITORIAL
4 Gluten free: când este o alegere sănătoasă?
NOUTĂȚI MEDICALE
7 Prima terapie celulară aprobată pentru cancer solid (melanom)
8 Afecțiuni cu predispoziție mai mare la stângaci
SFATUL SPECIALISTULUI
11 Psoriazisul - o privire modernă asupra unei boli antice
SĂNĂTATEA LA CONTROL
12 Este sigură pentru consum mâncarea reîncălzită?
15 Tendinita calcifiantă a umărului - simptome și optiuni de tratament
SFATUL PSIHOLOGULUI
17 Dependența de muncă - ce este și cum o abordăm?
TEHNOLOGIA ÎN SĂNĂTATE
20 Aplicații mobile pentru sănătatea pielii
FAMILIE
23 Green Impact Index - impactul asupra mediului al produselor de îngrijire
24 Microplasticele ar putea fi eliminate prin fierberea apei
29 Laxitatea articulară la copii - riscuri și atenționări
30 Copilul meu nu știe să piardă
33 Cum ne pregătim pielea înainte de expunerea la soare?
AFECȚIUNI
37 Ochi uscați și iritați - remedii naturale
38 Călătoria cu avionul și turbulențele - efecte asupra corpului
41 Traumatismele testiculare - ce sunt și cum le preveniți?
ÎNGRIJIRE
44 Acidul hialuronic, secretul tenului hidratat
47 8 numere care contează mai mult decât greutatea
48 Cum alegem corect încălțămintea pentru mers
51 Dieta hiposodată - beneficii și recomandări
52 7 fructe de vară perfecte pentru slăbit
MIȘCARE
55 Exerciții care vă mențin în formă la menopauză
LA DRUM CU ALPHEGA
58 Dealu Mare - vie, vin și comorile pietrei
TEXTE
Comitetul științific:
Dr. Mariana Olingheru
Coordonator Științific
Diana Amza
Psihoterapeut
Bristena Buică
Farmacist Farmacia Adonis, Slatina
COORDONATOR PROIECT
Anca Golovei
HEALTH WRITER
Anca Stănilă
GRAFICĂ & DTP
Adrian Săvescu
CREDITE FOTO
Shutterstock
www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 16 mai - 30 iunie 2024.
www.alphega-farmacie.ro contact@alphega-farmacie.ro +40 21 407 77 11
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Gluten Free – un trend controversat
Din ce în ce mai multe persoane, care nu sunt deloc celiace, decid să elimine glutenul din alimentație. Cei mai mulți adepți ai dietei Gluten Free se autodiagnostichează, considerând că simptome precum balonarea, durerea de cap, gastrita sau oboseala sunt cauzate de ingestia de gluten. De cele mai multe ori, însă, aceste simptome sunt legate pur și simplu de stres sau de un stil de viață nesănătos.
Când este indicat să mănânci fără gluten?
Dieta fără gluten este sănătoasă și imperios necesară în cazul persoanelor care suferă de boala celiacă, sensibilitate la gluten nonceliacă (NCGS) sau alergie la grâu.
Boala celiacă este o afecțiune autoimună cronică a intestinului subțire, care
apare la persoanele cu predispoziție genetică și care este declanșată de ingestia glutenului (proteină din cereale precum grâul, orzul și secara ). Glutenul provoacă o reacție imună anormală în organism, care duce la inflamație și deteriorarea mucoasei intestinale.
În cazul bolii celiace, dieta strict fără gluten (pâine, covrigi și alte produse de patiserie, prăjituri, cereale de mic dejun, paste, supe instant, sosuri, crutoane, bere etc.) este singura opțiune de tratament. Aceasta nu vindecă boala celiacă, însă ameliorează semnificativ simptomele și împiedică dezvoltarea complicațiilor asociate.
„Dieta fără gluten”
nu este întotdeauna o alegere bună
Deși dieta fără gluten este de multe ori o alegere pentru un abdomen plat, produsele
fără gluten sunt adesea hipercalorice, conțin multe grăsimi și aditivii introduși ca înlocuitori de gluten. În 80% din cazuri, o dietă fără gluten duce la creșterea în greutate. Aproximativ jumătate dintre celiacii care au urmat o dietă fără gluten de multă vreme se confruntă cu deficiențe de micronutrienți, cum ar fi vitaminele din grupa B, fierul, magneziul, calciul, acidul folic și fibre, pentru că toate acestea sunt mai prezente în alimentele care trebuie excluse.
Pe termen lung, o dietă fără gluten poate crește riscul de boli cardiovasculare, sindrom metabolic și osteoporoză. De asemenea, studiile au evidențiat că eliminarea glutenului din dietă crește riscul de a dezvolta diabet cu 13%.
Înainte de a începe o dietă fără gluten, care s-ar putea dovedi inutilă și chiar costisitoare, este recomandat să consulți un medic gastroenterolog specializat în celiachie și, după ce ai un diagnostic corect, un nutriționist specializat te poate ajuta să adopți un stil de viață sănătos și o dietă bine echilibrată, fără risul apariției unor deficiențe nutriționale sau a altor boli.
Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat prima terapie cu celule T pentru tumorile solide. Terapiile CAR-T puteau fi utilizate anterior doar pentru tratarea cancerelor de sânge.
Amtagvi (lifileucel) este prima imunoterapie celulară, derivată din tumori, indicată pentru tratamentul pacienților adulți cu melanom nerezecabil sau metastatic, un tip de cancer de piele care nu răspunde altor terapii. Efectul terapeutic pozitiv, în ciuda reacţiilor adverse, a determinat aprobarea accelerată a terapiei, un studiu clinic de confirmare fiind în desfășurare.
Ce este melanomul?
Melanomul este cea mai agresivă formă de cancer de piele, declanşat de melanocite, pe fondul expunerii la radiaţii ultraviolete. Chiar dacă nu este cel mai frecvent tip de cancer, melanomul este cel mai periculos, cu cea mai mare rată a deceselor. Melanomul este tratabil dacă este identificat în faze incipiente, însă evoluţia sa este foarte rapida și poate ajunge în faza metastatică. Există, de asemenea, cazuri în care melanomul nu răspunde la tratamentele standard, mai ales atunci când se află în faze avansate ale bolii.
Ce este Amtagvi –terapia celulară pentru melanomul inoperabil sau metastatic
Amtagvi este un tip de imunoterapie realizată din celulele T derivate din tumoră, proprii pacientului, un tip de celulă care ajută sistemul imunitar să lupte împotriva cancerului. Pentru a obţine celulele T, medicii fac o excizie la locul tumorii pentru a preleva o parte din țesutul tumoral al pacientului. Celulele T sunt apoi separate de țesutul tumoral, multiplicate şi activate, iar, la final, returnate aceluiași pacient sub formă de doză unică perfuzabilă. Astfel este întărită capacitatea sistemului imunitar de a ataca tumora. Aceasta este prima imunoterapie cu celule T derivate din tumori aprobată de FDA. Procedura de aprobare a fost una accelerată, pentru a permite accesul pacienţilor mai rapid la terapie, în timp ce se derulează şi teste suplimentare.
Rezultatele studiului clinic ce a determinat aprobarea
terapiei sunt convingătoare: 31,5% dintre pacienți au răspuns la doza recomandată. Peste jumătate și-au menținut răspunsul fără progresie tumorală sau deces la 6 luni de la momentul terapiei, cu procente ușor mai mici la 9 și la 12 luni.
Efecte adverse ale Amtagvi
Fiind o procedură ce interefează cu funcţionarea sistemului imunitar, cele mai frecvente reacții adverse asociate cu Amtagvi au inclus frisoane, febră, oboseală, tahicardie, diaree, neutropenie febrilă, edem, erupții cutanate, hipotensiune arterială, căderea părului, infecție, hipoxie și senzație de dispnee. Aşadar, pacienții supuşi terapiei trebuie strict monitorizați pentru reacții adverse.
Aproximativ 90% din populaţia globului este dreptace, în timp ce circa 10% este sângace, însă există şi un procent mult mai mic de persoane care utilizează ambele mâini, în mod egal, pentru scris şi activităţi cotidiene. Dominanţa în utilizarea unei mâini sau a celeilalte este o manifestare a asimetriei creierului, dreptacii manifestând o dominanţă a emiseferei stângi, iar stângacii, o dominanţă a emisferei drepte.
Asimetriile creierului uman, atât anatomice, cât și funcționale, se produc timpuriu pe parcursul dezvoltării fetale şi sugerează o programare genetică în dezvoltarea axei stânga-dreapta a sistemului nervos central (SNC). Studiile arată că stângacia este ereditară în proporție de 25% la gemeni și între 1 şi 6% la populația generală. Asimetria creierului, în special în zonele lingvistice, are o componentă ereditară cu până la 30%, indicând o influență genetică semnificativă.
Mutaţii genetice rare şi tulburări de neurodezvoltare la stângaci
Dezvoltarea fetală intrauterină poate implica şi apariţia unor mutaţii genetice sau deviaţii ale genelor, care determină diferite boli
de neurodezvoltare cu disfuncţii mentale şi comportamentale, precum autismul, tulburarea bipolară sau schizofrenia. O echipă de cercetători de la Institutul de Psiholingvistică Max Planck din Olanda au efectuat un studiu amplu, pornind de la informaţiile genetice a peste 350.000 de persoane înscrise în UK Biobank. Ei au descoperit că există o complexă bază genetică pentru dominanţa emisferei drepte a creierului şi utilizarea mâinii stângi la persoanele cu o producţie mai mare a proteinei tubulină, aceasta fiind importantă în funcţia şi structura celulelor şi dezvoltarea neuronilor. O altă observaţie relevantă a fost asocierea între anumite gene rare şi stângăcie. Cercetările genetice au evidenţiat faptul că stângacii au fost într-o mai mare măsură predispuşi la boli precum autism
sau schizofrenie, acum fiind identificate şi genele asociate acestor afecţiuni ale SNC.
O altă corelaţie genetică urmărită de cercetători a fost cea în cazul unor variaţii genetice rare şi boli precum Parkinson sau Alzheimer, asociate stângacilor, însă această ipoteză nu a fost confirmată.
Prezentul studiu sugerează că variantele rare ale genelor relevante pentru stângaci, implicate şi în dezvoltarea neuronală diferită a axei stângadreapta a creierului, ar putea face parte din etiologia autismului sau a schizofreniei atunci când este cauzată de anumite mutaţii genetice. Asocierea este, însă, rară, persoanele cu predispoziţie către utilizarea preponderentă a mâinii stângi, fiind, în general, sănătoase.
În ultimii ani, însă, medicina modernă a adus o nouă abordare în boala psoriatică: psoriazisul nu este doar o boală de piele, ci este o afecțiune cronică inflamatorie sistemică, autoimună. Această abordare a psoriazisului, ca inflamație cronică din interiorul întregului organism, schimbă atât perspectiva asupra tratamentului, cât și înțelegerea complicațiilor bolii psoriatice netratate corespunzător.
Ce se întâmplă în psoriazis?
Psoriazisul este o afecțiune inflamatorie cronică autoimună, care se manifestă predominant la nivelul pielii prin: eritem cutanat, piele îngroșată, descumări, plăci solzoase, prurit cutanat intens. Aceste tulburări sunt generate
Psoriazisul este o boală descrisă în istoria medicinei încă din antichitate. Pentru că nu existau metode de diagnostic diferențial, în leprozerii erau izolați atât pacienții cu lepră, cât și cei cu psoriazis. În mod miraculos, unii se vindecau, aceștia fiind în special cei cu psoriazis, boală care evoluează în pusee și poate avea perioade lungi de remisiune. Deși medicina a evoluat de-a lungul secolelor, psoriazisul a fost considerat și abordat mii de ani strict ca o boală de piele, care nu se vindecă și poate fi doar ameliorată.
de producția accelerată a celulelor pielii. În mod normal, celulele pielii se regenerează la 28 zile, iar în psoriazis acest proces durează 3-5 zile. În psoriazis există o hiperactivitate a limfocitelor T Helper 17, cu producerea excesivă de citokine inflamatorii, se creează inflamație cronică și se declanșează autoimunitatea. Acest proces nu afectează, însă, doar pielea, ci întregul organism.
O nouă abordare a bolii psoriatice
Deși este încadrat în grupa afecțiunilor dermatologice, psoriazisul nu este o boală exclusiv cutanată, ci o boală cu impact asupra întregului organism, de aceea denumirea corectă este boală psoriatică, nu psoriazis.
Psoriazisul se asociază cu multe alte comorbidități, respectiv boli cronice inflamatorii (boli cardiovasculare, diabet). Psoriazisul se asociază adesea cu alte boli autoimune, precum boala Crohn, boala celiacă, tiroidita autoimună, poliartrita reumatoidă sau uveita. Aceste afecțiuni asociate au o evoluție mai proastă la pacienții cu psoriazis, iar tratarea corectă a psoriazisului îmbunătățește evoluția bolilor cronice asociate.
Psoriazisul trebuie tratat cu seriozitate, pentru că nu este doar o boală de piele. Persoanele care suferă de psoriazis pot asocia și alte boli autoimune și au risc crescut de boli cardiovasculare și metabolice.
Deseori nu avem timp să gătim în fiecare zi şi, oricât de sănătos ar fi consumul de fructe şi legume proaspete, carnea şi anumite legume sau cereale ce aduc un aport de nutrienţi necesari organismului nu pot fi consumate crude. Aşadar, mâncarea preparată termic va rămâne şi pentru a doua zi sau o vom găti special pentru a doua zi.
Cum se răceşte mâncarea gătită, ce şi cum reîncălzim pentru a ne asigura, mai ales pe timpul verii, că alimentele se menţin sigure pentru consum şi nu ne provoacă boli sau simptome intestinale?
Reguli de răcire pentru
mâncarea gătită
Prepararea termică a alimentelor presupune menţinerea unei temperaturi de minim 100° Celsius pentru mai mult timp la interior, mai puţin în cazul fripturii ce va fi consumată în sânge. Cu cât mâncarea gătită este în cantitate mai mare sau are o densitate mai mare, cu atât aceasta se va răci mai greu. Timpul de răcire a unui preparat, până la momentul refrigerării sau congelării acestuia, poate influenţa multiplicarea de bacterii ce cauzează infecţii intestinale.
Mâncarea gătită trebuie răcită cât mai repede, până la temperatura camerei, înainte de a fi introdusă în frigider sau congelator.
Regula este ca în maxim două ore mâncarea să ajungă la aproximativ 20° C. Cum vă asiguraţi că o respectaţi: introduceţi cratița în chiuveta cu apă rece, până la nivelul alimentelor, amestecaţi în timp ce preveniţi intrarea apei în cratiţă, împărţiți mâncarea în porţii mai mici și mutaţi mâncarea întrun recipient rece, în care să puteţi amesteca uşor. Apoi, introduceţi la frigider, asigurând circulaţia aerului între recipient şi restul alimentelor.
Nu introduceti mâncare caldă la frigider! Chiar dacă aparatele noi pot răci în scurt timp alimentele, va exista un ecart în care temperatura va urca nesigur de mult, permiţând multiplicarea bacteriilor.
Reguli de reîncălzire a alimentelor înainte de consum
Anumite alimente pot deveni nocive pentru sănătate atunci când sunt preparate
termic, răcite şi reîncălzite, în mod special dacă nu sunt reîncălzite suficient de bine.
Sfecla roşie şi ţelina conţin nitraţi, care pot deveni toxici prin reîncălzire, aşadar, mâncaţi-le reci sau la temperatura camerei.
Similar, ouăle fierte sau prăjite pot fi consumate reci, după refrigerare – dacă nu le încălziţi suficient de bine, pot fi purtătoare de bacterii, însă prin reîncălzire îşi pierd din proprietăţile nutriţionale.
Fructele de mare nu se vor mai consuma după ce au stat la temperatura camerei peste două ore. Carnea trebuie reîncălzită până ce interiorul său ajunge la o temperatură de minim 74° C, iar orezul, cartofii, supele şi alte alimente trebuie refierte pentru câteva minute, pentru a distruge eventualele bacterii formate.
Durerile de umăr pot avea mai multe cauze, una dintre acestea fiind tendinita calcică sau calcifiantă, ce se defineşte prin depunerea de fosfat cristalin de calciu pe tendoanele de la capătul muşchilor ce formează coafa rotatorilor. Depozitele sunt de mici dimensiuni, însă provoacă inflamaţie şi durere intensă.
Simptome în tendinita calcifiantă a umărului (TCU)
TCU poate apărea începând din jurul vârstei de 40 de ani, mai predispuse fiind femeile şi persoanele care au activităţi ce implică mişcări repetitive ale umerilor şi braţelor sau din cauze metabolice, ale leziunii tendoanelor sau a inflamaţiei din organism.
Principalele simptome ale TCU sunt: apariția bruscă a durerii şi intensificare la mişcarea umărului, ce vă poate trezi din somn, rigiditatea umărului şi diminuarea gamei de mișcări disponibile, sensibilitate la nivelul coafei rotatoare şi chiar pierderea masei musculare.
Dacă întâmpinaţi aceste simptome, discutaţi cu medicul de familie sau mergeţi direct la un specialist în recuperare medicală. Medicul va efectua investigaţii imagistice, cel mai frecvent o ecografie sau o radiografie,
care vor localiza depunerile mici, respectiv mai mari, de calciu.
Opţiuni de tratament în tendinita calcifiantă a umărului
Tratamentul de primă intenţie va fi cel pentru ameliorarea durerii, cu analgezice sau antiinflamatoare nesteroidiene, urmând ca, în funcţie de stadiul calcificărilor, să se stabilească tipul optim de intervenţie.
Tratamentul nechirurgical este deseori urmat de succes în vindecarea TCU şi include fizioterapie şi kinetoterapie. Procedurile de fizioterapie utilizate sunt: terapia cu unde de şoc şi terapia cu ultrasunete, ce presupun transmiterea de unde de şoc, respectiv unde sonore de înaltă frecvenţă direcţionate spre acumulările de calciu, pentru a le dezintegra. Terapiile sunt noninvazive, au complicaţii reduse şi rată
mare de succes, însă pot fi dureroase.
Puncţionarea şi lavajul presupun injectarea unei soluţii saline la locul calcifierilor, cu scopul de a le sparge, urmând aspirarea cristelor. Procedura este însoţită de anestezie locală, iar pacienţii înregistrează, în general, rezultate pozitive.
Intervenţiile chirurgicale pot fi necesare în cazul a 10% dintre pacienţi şi constau fie în abordare artroscopică: depozitele sunt localizate cu ajutorul unui ac şi apoi îndepărtate chirurgical, fie în abordare deschisă: incizarea tendonului, chiuretarea depozitelor de calciu şi apoi închiderea inciziei. Ambele proceduri sunt invazive şi necesită o perioadă de recuperare, cea ce-a doua de până la 6-8 săptămâni.
Kinetoterapia este esenţială pentru recuperarea mobilităţii umărului şi a forţei musculare, post TCU.
Dependența de muncă, fiind cunoscută și sub denumirea de „workaholism”, este o afecțiune complexă care transformă activitatea de muncă în obsesie, dominând întreaga existență a celor afectați și adesea având consecințe negative asupra sănătății lor fizice și mintale, asupra relațiilor și a calității vieții în general. În acest articol, vom explora cauzele psihologice ale dependenței de muncă, efectele acesteia, precum și strategiile practice pentru abordarea ei.
Cauzele psihologice ale dependenței de muncă Dependența de muncă poate fi influențată de o varietate de factori psihologici, precum:
• Nevoia de validare și aprobare din partea celor din jur. Persoanele care se simt lipsite de valoare sau nesigure în privința lor pot căuta să-și dovedească valoarea prin munca lor și să obțină recunoaștere și admirație din partea altora.
• Teama de eșec și
tendința spre hipercontrol. Persoanele care se tem de eșec pot dezvolta un comportament obsesiv în munca lor, încercând să controleze fiecare aspect al vieții lor profesionale.
• Probleme emoționale și relaționale. Munca poate ușor deveni principala modalitate de a distrage mintea de la dificultăți, mai ales atunci când societatea recompensează efortul, implicarea și rezultatele deosebite.
Simptome ale dependenței de muncă
Iată câteva semne prin care puteți recunoaște dependența de muncă:
• Prezenteismul – munca peste program sau prezența la muncă în situații de boală sau concediu de odihnă
• Reducerea programului de somn, pentru a putea munci mai mult
• Supraîncărcarea programului cu activități profesionale
• Dorința exagerată de succes
• Teama de eșec
• Neglijarea sau abandonarea relațiilor sociale în favoarea muncii
• Retragerea în muncă pentru a evita confruntea cu anumite probleme, precum divorțul, decesul unei persoane apropiate sau probleme financiare
• Folosirea muncii ca strategie de a face față unor emoții, gânduri, amintiri dureroase
Conduita evitării și paradoxul acesteia
Conduita evitării este un mecanism specific tulburărilor anxioase, însă aceasta se poate manifesta și în situații uzuale, ca strategie dezadaptativă de a face față dificultăților. În fapt, prin muncă sunt evitate diferite emoții dificile, precum sentimente de vinovăție, deoarece își neglijează familia, dolii neîncheiate în urma pierderii unor persoane dragi,
rușine față de aspectul fizic, dificultăți de a stabili relații sigure de conectare și intimitate sau sentimente de neputință în ceea ce privește rezolvarea unor probleme. Paradoxul evitării este că, în fapt, aceasta accentuează pe termen lung toate acele lucruri pe care dorim să nu le mai simțim, gândim sau experimentăm.
Efectele dependenței de muncă
Dependența de muncă poate avea atât efecte pozitive, cât și negative asupra persoanei și a vieții sale. Sub aspect pozitiv, persoanele dependente de muncă pot să obțină succes în cariera lor și să fie admirate pentru devotament, însă, pe măsura supradimensionării rolului profesional, celelalte roluri se golesc treptat de conținut. Astfel, efectele negative pot fi devastatoare.
Munca excesivă poate duce la epuizare fizică și mentală, la probleme de sănătate și, mai ales, la deteriorarea
relațiilor cu copiii și partenerul de cuplu.
Abordarea dependenței de muncă
Abordarea dependenței de muncă necesită o combinare de introspecție, conștientizare și acțiuni concrete. În primul rând, este important ca persoana să recunoască faptul că are o problemă și să fie deschisă către ajutor.
Deși la început poate fi dificilă stabilirea granițelor, există câteva acțiuni recomandate pe care le puteți întreprinde pentru a limita supraimplicarea și dependența de muncă.
1. Stabiliți-vă prioritățile. Observați domeniile de viață pe care le neglijați (sănătate, familie, prieteni, timp liber) și stabiliți-vă intenții pentru fiecare dintre acestea.
2. Învățați să spuneți NU.
La locul de muncă, este posibil să primiți sarcini și provocări care vă obligă să oferiți din ce în ce mai mult
timp personal. Practicați delegarea, amânarea sau refuzul – cu timpul, persoanele obișnuite cu supraimplicarea dumneavoastră se vor obișnui cu limitele sănătoase.
3. Stabiliți intervale orare clare dedicate muncii și definiți urgențele. Răspundeți la e-mailuri întrun interval de timp dedicat acestui lucru și nu mai deschideți e-mailurile după terminarea programului de muncă.
4. Depășiți gândirea de tip „totul sau nimic”. De multe ori, presiunea de a termina sarcinile „acum” duce la petrecerea orelor peste program, însă nu toate sarcinile reprezintă urgențe. Prin planificare, căutați să temporizați lucrările astfel încât urgențele să fie cât mai rare.
5. Gestionați propriile temeri față de așteptările celorlalți și de obișnuința lor cu programul dumneavoastră „nelimitat”.
6. Planificați activități cu familia: cumpărați bilete la teatru, la film, programați ieșiri în parc, inițiați seri de film sau ieșiri în oraș cu partenerul de cuplu.
7. Lăsați-vă ajutat. Cereți sprijin profesionist pentru a gestiona problemele cu care vă confruntați și pentru a vă reechilibra imaginea de sine și identitatea de sine –efortul dumneavoastră va fi văzut și apreciat de cei dragi.
O piele sănătoasă nu vă ajută doar să arătați mai bine, ci și să vă simțiți confortabil și să aveți mai multă încredere în sine. O serie de clinici de dermatologie și centre de cercetare din lume, alături de echipe de dezvoltatori, au creat aplicații mobile pentru evaluarea sănătății și îngrijirea pielii, pentru a ajuta utilizatorii în prevenirea și gestionarea mai ușoară a problemelor precum acneea, apariția ridurilor, rozaceea, sensibilitatea tenului, protecția împotriva radiațiilor UV și monitorizarea negilor sau a alunițelor.
Cele din urmă sunt utile deoarece vă permit să urmăriți nivelul de radiații
UV și să controlați mai bine expunerea la soare, pentru a preveni leziunile cutanate și riscul de cancer de piele. Aplicațiile pentru indexul UV vă avertizează când nivelul de radiații este ridicat și vă oferă sfaturi despre protecția solară adecvată. Vara, radiațiile UV sunt cele mai puternice, dar aceste aplicații vă pot fi utile pe întreg parcursul anului.
Pe de altă parte, verificarea alunițelor în mod regulat vă permite să observați orice schimbare și să consultați un dermatolog în timp util pentru evaluare și intervenție.
Miiskin Skin & Dermatology – permite fotografierea în prim-plan pentru urmărirea alunițelor de pe diferite părți ale corpului și chiar poate fotografia întregul corp. Dimensionarea alunițelor ajută la măsurarea
leziunilor în timp. Selfieuri din diferite unghiuri permit inclusiv monitorizarea acneei de pe ten. Varianta plătită a aplicației oferă teleconsultații cu dermatologi autorizați și alte facilități.
Scanoma – mole check – alunițele nu vă vor mai îngrijora.
Scanoma folosește vederea computerizată, analizează imaginile alunițelor pentru similitudini cu leziunile canceroase și poate facilita accesul utilizatorilor la medici dermatologi pentru opinii profesionale. Primiți un diagnostic AI gratuit și o a doua opinie de la un dermatolog autorizat, contra cost, dacă doriți.
UV Index (Widget) –
oferă măsurători localizate ale indicelui UV folosind date meteorologice de top. Prin stabilirea tipului de piele, aplicația generează limite personalizate de expunere
la soare și recomandări de protecție solară pentru a preveni arsurile. Permite configurarea de alerte pe baza localizării telefonului mobil, în varianta gratuită sau și în alte locații, în varianta plătită. În plus, puteți crea un widget pentru acces la indexul UV pe ecranul de pornire al telefonului.
Atenție! Utilizarea aplicațiilor pentru sănătatea pielii nu înlocuiește un control la medicul dermatolog! În cazul suspiciunii existenței unor leziuni cu potențial malign, doar medicul poate evalua riscul real.
Toate produsele pe care le utilizăm și alimentele pe care le consumăm au un impact asupra mediului și a societății, de la cultivarea sau producerea materiilor prime și până la multitudinea de resurse umane și materiale implicate în ambalarea și transportul acestora. Într-o lume din ce în ce mai tehnologizată, acest impact poate fi estimat și analizat destul de facil, pentru a ne ajuta să conștientizăm amprenta pe care o lăsăm în natură și în societate și să luăm măsuri pentru reducerea sa.
Ce este Green Impact Index (Indexul de Impact Verde)
Un grup de 120 de participanți din 26 de organizații diferite din Franța, atât comerciale, cât și din zona de dezvoltare și cercetare, au demarat deja procedurile pentru etichetarea produselor lansate pe piață raportat la Green Impact Index, un set de informații despre impactul asupra mediului și a societății al produselor cosmetice, suplimentelor alimentare și produselor pentru îngrijirea proprie și a familiei. Ghidul elaborat de Consorțiul Green Impact Index este disponibil oricărei firme ce activează în industria produselor pentru îngrijire. La fel ca Nutriscore, metodologia Green Impact Index va permite consumatorilor să-și aleagă produsele de îngrijire
pe baza scorurilor de la A la E, cunoscând ceea ce implică fiecare scor. Green Impact Index este un instrument cu mai multe criterii. Pe lângă amprenta de carbon, acesta integrează aspecte sociale, de biodiversitate și naturalețe. Scorurile produselor pe scara de la A la E iau în considerare peste 50 de criterii și le permit consumatorilor să facă alegeri cu adevărat informate cu privire la produsele pe care le folosesc.
Un scor A sau B înseamnă că produsul este proiectat din punct de vedere eco-social, în măsura în care îndeplinește un număr suficient de criterii de performanță de mediu și societate, conform standardelor recunoscute la nivel internațional. Astfel, produsele cu scorurile
cele mai bune, A sau B, sunt fabricate în Franța, din materii prime cultivate sau obținute din Franța, au ambalaje reciclabile, formule biodegradabile, maxim de ingrediente de origine naturală și cel mult 15 ingrediente, fabrica are certificare de mediu, ingredientele sunt ecologice, obținute prin comerț echitabil (Fair Trade) sau produsul este certificat ca fiind vegan. Cu cât aceste criterii și altele existente în ghid sunt mai puțin respectate, cu atât produsul este încadrat în categorii inferioare, precum C, D sau E.
Acest scor nu evaluează performanța unui produs sau efectele acestuia asupra sănătății, dar măsoară gradul în care acesta respectă natura și societatea în ansamblu.
Numeroase studii atestă constant prezenţa micropasticelor atât în apa îmbuteliată, cât şi în cea de la robinet. Microplasticele sunt particule mai mici de 5 milimetri din diferite tipuri de polimeri din care sunt realizate ambalaje pentru apă, alimente, produse cosmetice, dar şi obiecte de vestimentaţie, de uz casnic şi mobilier. Depozitate eronat în natură, intră în procesul de descompunere și, ulterior, în circuitul alimentar şi în apa potabilă.
Efectele microplasticelor asupra oamenilor sunt, de asemenea, multiple: afectează compoziția și diversitatea microbiomului intestinal, pot avea efecte toxice şi hepatotoxice, pot perturba sistemul endocrin şi pe cel reproducător.
Cum eliminăm microplasticele din apa potabilă?
Cercetătorii din China au descoperit că fierberea apei dure de la robinet produce carbonat de calciu (calcar), ce formează mici încapsulări cristalizate în jurul microplasticelor, care pot fi îndepărtate prin turnarea apei printr-un filtru de cafea.
Fierberea și filtrarea apei, similar procesului de preparare a ceaiului sau cafelei, ar putea reduce cu 90% nano- și microplasticele plutitoare libere (MPL). Cercetătorii au testat apa de la robinet din Guangzhou, China, adăugând diferite cantități de MPL în mai multe probe de apă și fierbând fiecare probă timp de cinci minute. Astfel, au descoperit că structurile cristaline de carbonat de calciu formate în timpul fierberii înconjoară particulele de MPL, unele rămânând pe pereţii vasului, iar altele în filtru, indicând o metodă simplă pentru reducerea contaminării cu microplastice.
Cu cât apa este mai dură, cu atât eficienţa metodei este mai mare. Astfel, apa dură, ce conţine până la 300 miligrame de carbonat de calciu per litru, a permis eliminarea a aproximativ 90% din microplastice, pe când apa cu duritate scăzută, de până la 60 miligrame de calcar per litru, a filtrat 25% din microplastice.
Alte metode de purificare pentru apa potabilă
Pe lângă fierbere, care distruge bacterii şi alţi patogeni, şi filtrare prin filtru de hârtie, ce poate reţine microplastice, se mai pot utiliza:
• Filtrarea prin cărbune activat, roci şi granule naturale – îndepărtează impuritățile, substanțele chimice și metalele grele. Necesită curățarea şi schimbarea filtrelor.
• Distilarea – presupune fierberea apei pentru a crea abur, condensat înapoi în apă purificată. Îndepărtează bacterii, viruși și metale grele, dar poate fi un proces lent, nerentabil.
• Osmoza inversă –folosește presiunea pentru a forța apa să treacă printr-o membrană semipermeabilă, eliminând solidele dizolvate, mineralele și alți contaminanți. Este foarte eficientă, dar poate fi costisitor de instalat și întreținut.
Laxitatea articulară sau hipermobilitatea articulară reprezintă capacitatea articulațiilor de a se extinde sau flexa mai mult decât normal. Copiii se nasc cu o mobilitate articulară ridicată, urmând ca, în timp, articulațiile să se mai rigidizeze și să funcționeze normal, însă acest lucru nu este valabil decât pentru o parte dintre copii.
Dacă un copil are 5 sau mai multe articulații care sunt mai flexibile decât de obicei, se poate spune că are hipermobilitate articulară generalizată. Mișcările care sunt luate în considerare de către medici sunt: extensia degetelor, a cotului, flexia încheieturii mâinii, rotația șoldului, flexia genunchiului și a gleznelor.
În general, laxitatea articulară nu este o problemă în sine, însă, pentru unii copii și tineri, aceasta poate conduce la:
• Postură deficitară
• Slăbiciune musculară și rezistență scăzută la efort
• Dureri de spate, musculare și de articulații
• Oboseala mâinii cu care scrie copilul
• O abordare precaută a activităților (acest lucru poate fi secundar problemelor de mișcare)
• Articulații laxe cu mușchi strânși sau contractați (de obicei, în jurul șoldurilor și umerilor)
• Platfus
• Predispoziție către rănire și dislocarea articulațiilor
• Stări de anxietate
În aceste cazuri se vorbește despre sindromul de hipermobilitate articulară, iar simptomatologia va fi abordată alături de medicul pediatru și de cel de recuperare medicală, necesitând sesiuni de fizioterapie pentru tonifierea și corectarea musculaturii și utilizarea de instrumente adaptate.
Atenționări în cazul copiilor cu laxitate articulară Mulți copii au hipermobilitate articulară – acest lucru le permite să-și miște articulațiile și corpul în poziții neobișnuite. Stabilitatea și rezistența unei articulații depind de structura mușchilor, tendoanelor, ligamentelor și capsulei articulare.
Este foarte important pentru copiii cu laxitate articulară
nepatologică să fie activi din punct de vedere fizic, pentru a dezvolta o musculatură puternică și rezistență crescută la efort. Sporturi recomandate copiilor cu laxitate articulară: ciclism, înot, dans, balet, atletism. De asemenea, încălzirea musculaturii și relaxarea sa înainte și post antrenament sunt esențiale. Încurajați copiii să practice o varietate de sporturi și activități diferite, mai degrabă decât să se concentreze pe un singur tip de sport.
La orele de educație fizică și la antrenamentele sportive, copiii ar trebui să poarte pantofi de sport care să asigure o bună susținere a piciorului și a gleznei, în loc de balerini sau teniși.
Încurajați efectuarea temelor pe un birou înclinat, pentru a evita suprasolicitarea articulațiilor brațului.
În viață câștigăm și pierdem – acesta este ritmul natural, ca fiecare om să experimenteze și bucuria reușitelor, dar și dezamăgirea eșecului, având de învățat din fiecare situație în parte.
Modul în care gestionăm eșecul se traduce în ceea ce gândim despre noi și despre ceilalți atunci când pierdem, în ceea ce simțim și în ceea ce facem – în cazul copiilor, este nevoie uneori să îi sprijinim pentru a gestiona procesarea interioară a situațiilor.
Copiii care nu știu să piardă pot duce în sufletul lor poveri emoționale pe care nu știu cum să le gestioneze. De exemplu, copiii singuri la părinți resimt presiunea de a fi perfecți, de a avea succes, de a fi cei care continuă direcția de dezvoltare a părinților. Pe de altă parte, copiii timizi pot avea, de fapt, stimă de sine scăzută și pot simți că își dezamăgesc părinții atunci când greșesc sau pot crede că persoanele apropiate nu îi sprijină în activitățile lor, ci mai degrabă îi critică sau îi compară cu frații sau colegii. Dincolo de acești factori, stresul cumulat (școlar sau familial) și lipsa unei supape adecvate pentru detensionare (joc liber, conectare cu părinții) duc la șubrezirea rezistenței la stres și la reacții disproporționate.
Cum recunoașteți dificultățile de gestionare a nereușitelor
• Copilul reacționează emoțional/criză de tantrum
• Copilul critică ceilalți jucători sau e nemulțumit de joc
• După jocuri, copilul se retrage supărat
• Copilul renunță în timpul jocului sau refuză să se joace
• Copilul trișează la jocuri
• Copilul învinovățește pe ceilalți jucători sau acuză regulile nedrepte
Sfaturi pentru a-l învăța pe copil să gestioneze pierderea, eșecul sau greșeala
1. Anticipați. Discutați despre câștig și pierdere înainte de a începe jocul. „Este posibil să pierd eu și să câștigi tu, sau invers. Este frustrant, însă mai mult contează faptul că suntem împreună și exersăm și ne dezvoltăm jucând. E important ca la fiecare meci sau joc să îi mulțumim celuilalt pentru că a jucat bine.”
2. Acceptați emoțiile. Tristețea, frustrarea sau furia sunt emoții care vin și trec. Arătați înțelegere și nu le interziceți să simtă. În loc de „nu mai plânge”, spuneți: „Da, văd că te simți dezamăgit acum; să știi că am admirat modul în care ți-ai făcut strategia/ modul tău de a lucra în echipă/ corectitudinea/efortul depus”.
3. Transmiteți același mesaj chiar și atunci când copilul câștigă: „Ce frumos ne-am jucat împreună/ce frumos neam antrenat reciproc!”.
4. Încurajați empatizarea cu persoana care a câștigat și împărtășirea victoriei atunci când câștigă, modelând comportamentul. Puteți spune: „Ai câștigat, mă bucur, vreau să sărbătoresc și eu cu tine, haide să batem palma!”
Pielea are nevoie de o îngrijire personalizată în funcție de anotimp. În sezonul cald, fiind mai expusă radiațiilor solare, are nevoie de mai multă protecție împotriva razelor UV și de hidratare. În urma expunerii necontrolate la soare pot să apară complicații precum arsuri solare, alergii, deshidratare, riduri, eczeme și chiar cancer de piele.
Melanina este pigmentul responsabil pentru colorarea pielii. Are și un puternic efect de protecție împotriva razelor UV. Stimularea producerii de melanină se poate face prin administrarea suplimentelor alimentare cu beta-caroten și vitaminele A, C și E. Acestea au efect antioxidant și împiedică îmbătrânirea prematură a pielii. Printre sursele alimentare care conțin betacaroten se numără varza kale, spanacul, broccoli, dovlecelul, morcovul, ardeiul gras roșu și galben, caisele și cartofii dulci.
Pregătirea pielii din exterior o facem prin proceduri de exfoliere și apoi de hidratare. Exfolierea sau îndepărtarea celulelor moarte și a impurităților de pe piele ajută pielea să fie mai receptivă la razele solare, iar bronzul să fie mai uniform. Aceste proceduri – cum ar fi peeling, scrub sau exfoliere – nu se fac cu
2 zile înainte de a merge la plajă, deoarece pot apărea iritații. De asemenea, nu se realizează nici un fel de proceduri cosmetice cu minim o săptămână înainte de a ne expune la soare. Este recomandat ca nici epilarea (prin smulgere) să nu fie făcută în ziua anterioară, în timp ce procedurile de epilare definitivă cu laser sau IPL nu se fac cu 2 săptămâni înainte și după expunerea la soare. Hidratarea intensă a pielii trebuie să înceapă cu cel puțin o săptămână înainte de expunerea la soare, prin consumul de apă – minim 2 litri și prin folosirea cremelor puternic hidratante și cu efect anti-aging.
Cremele pentru față cu factor de protecție trebuie folosite tot timpul anului, iar atunci când mergem la plajă este necesară utilizarea de creme cu factor de protecție adecvat tipului de piele și pe restul corpului. Aplicăm un strat generos de cremă
cu factor de protecție adecvat cu 30 minute înainte să ajungem la plajă și reaplicăm din 2 în 2 ore.
Este important să consumăm alimente hidratante, în special fructe și legume proaspete. Îngrijirea pielii trebuie continuată și după expunerea la soare, prin aplicarea cremelor hidratante care combat efectul de uscare a pielii provocat de razele soarelui și contribuie la redarea elasticității pielii.
În era tehnologiei și expunerii îndelungate la ecrane, ochii uscați și iritați devin o problemă din ce în ce mai comună. Deși există numeroase opțiuni farmaceutice disponibile, remediile naturale și blânde pentru ameliorarea disconfortului ocular sunt deseori preferate, întrucât pot ajuta la hidratarea ochilor, la reducerea inflamației și la menținerea sănătății generale a vederii.
Cauze pentru ochii uscați și iritați
Simptomele de uscare și iritare oculară au multiple cauze, acestea incluzând: scăderea producției de lacrimi, blocarea canalelor lacrimale sau evaporarea lor mai rapidă, purtarea lentilelor de contact, afecțiuni ale conjunctivei, schimbări hormonale, tulburări autoimune precum sindromul Sjogren, artrita reumatoidă și lupusul, alături de tratamente cu medicamente ca antihistaminice, antidepresive și înlocuitori hormonali. Factorii de mediu precum aerul uscat sau expunerea la fum și la ecrane, contribuie, de asemenea, la sindromul de ochi uscat.
Remedii naturale pentru ochi uscați și iritați
Compresele uscate calde aplicate pe pleoape și apoi spălarea pleoapelor cu săpun blând pentru
bebeluși este o metodă eficientă pentru deblocarea canalelor lacrimale, cauzată de acumulările de sebum. Încălziți la cuptorul cu microunde, sau în alt loc sigur, câteva comprese uscate pe care să le țineți pe pleoape pentru 10-15 minute. Continuați cu spălarea blândă a pleoapelor și cu un masaj ușor, cu mișcări circulare, pe zona perioculară. Această rutină va stimula secreția de lacrimi și poate îmbunătăți circulația sângelui, reducând senzația de uscăciune. Consumați alimente bogate în Omega-3, precum pește gras (somon, păstrăv, macrou și sardine), semințe de in măcinate și nuci. Acizii grași Omega-3, ajută la menținerea sănătății ochilor și la producția de ulei de către glandele meibomiene de la nivelul pleoapelor, ceea ce reduce simptomele de ochi uscat.
Hidratarea adecvată prin consumul de suficientă apă pe parcursul zilei menține
hidratarea generală a corpului, inclusiv a ochilor, întrucât favorizează producția filmului lacrimal. De asemenea, puteți utiliza un umidificator în cameră pentru a menține umiditatea aerului și a preveni uscarea excesivă a ochilor.
Compresele umede cu ceai de mușețel sau ceai din iarbă de silur sunt benefice pentru calmarea ochilor iritați și uscați, însă pot provoca reacții alergice persoanelor sensibile la aceste plante. Discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a le utiliza.
Protejați ochii uscați de iritanții din mediu!
Purtați ochelari de protecție când utilizați substanțe iritante și ochelari de soare cu filtru UV la exterior, limitați expunerea la ecrane, clipiți mai des, nu fumați și evitați expunerea la fum.
Călătoria cu avionul este un tip de transport utilizat de milioane de oameni; în același timp, constituie unul dintre cele mai dificile moduri de transport pentru corpul uman. De la nevoia de adaptare la presiunea din cabină și la schimbarea rapidă a fusului orar și până la fenomene precum turbulențele, toate acestea au diferite efecte asupra corpului.
Ce sunt turbulențele?
Turbulențele sunt mișcări neregulate și haotice ale aerului, caracterizate prin variații rapide ale vitezei și a presiunii în diferite puncte ale fluxului, generate de diferențe de temperatură, presiune sau densitate, obstacole în calea fluxului și acțiunea vântului sau a curentului. Zonele unde au loc turbulențe sunt deseori cunoscute de piloți, iar traseele aeronavelor le evită, în cea mai mare parte a timpului. Parcurgerea unei porțiuni cu turbulențe nu va avea efecte nocive asupra pasagerilor, dacă sunt așezați și cu centura de siguranță cuplată.
Iată ce se întâmplă în corpul uman în timpul turbulențelor Corpul se recunoaște pe sine în orice mediu. Relația sa cu obiectele din jur, în termeni de distanță și direcție, se numește orientare spațială. Cel mai important organ senzorial
care îi transmite creierului informații despre mediu sunt ochii.
În timpul călătoriei cu avionul, privirea nu poate transmite informații corecte și complete către creier în legătură cu viteza și mișcările corpului în spațiu. Urechea internă preia acum rolul principal, datorită organului vestibular, format din trei canale semicirculare membranoase, urticula și sacula. Aceste aparate folosesc celule de păr microscopice aflate într-un fluid specializat: endolimfa, care se mișcă odată cu capul. Lichidul are nevoie de 10-20 de secunde pentru a-și recalibra poziția, însă, în timpul turbulențelor, mișcările sunt mult mai rapide și impredictibile, nepermițând creierului să interpreteze ce se întâmplă în jur. De aici rezultă senzația de dezechilibru, dezorientare, greață și chiar pusee de vomă. De asemenea, pulsul devine mai rapid.
Preveniți disconfortul cauzat de turbulențe
Alegeți un loc la geam, în față sau în dreptul aripii, pentru stimularea vizuală, ce calmează creierul în timpul turbulențelor. Scaunele din față sau din aripă minimizează efectele de turbulență. Respirați profund pentru a calma sistemul nervos și a reduce răul de mișcare. Suplimentele antiemetice și chiar unele medicamente antihistaminice pot ameliora răul de mișcare. Evitați alcoolul, deoarece, chiar dacă împiedică procesarea senzorială, crește riscul de vărsături.
Păstrați-vă calmul. Amintițivă că aeronavele sunt proiectate pentru a rezista la turbulențe, iar piloții sunt antrenați special pentru a naviga și în astfel de situații.
- ce sunt și cum le preveniți?
Traumatismele testiculare sunt leziuni ale testiculelor cauzate de lovire, compresie, torsiune sau alte tipuri de accidente, fie că sunt sportive, rutiere, de muncă sau casnice. Simptomele includ: durere intensă la nivel testicular sau abdominal, inflamație, vânătăi sau decolorare a scrotului, dificultate la urinare, febră, greață și, în unele cazuri, sângerări interne. Leziunile grave pot afecta fertilitatea și pot necesita intervenții chirurgicale urgente, așadar prezentațivă rapid la medicul de familie sau direct la un medic urolog pentru evaluare.
Principalele tipuri de traumatisme
testiculare
Ruptura sau fractura testiculară – implică ruperea sau fisurarea stratului protector care înconjoară testiculul, adesea cauzată de un impact puternic.
Contuzia testiculară – apare atunci când vasele de sânge din testicul sunt lezate și determină hematoame, inflamații, sângerări și vânătăi.
Torsiunea testiculară – reprezintă răsucirea cordonului spermatic și blocarea fluxului de sânge către testicul, fie ca rezultat al unui traumatism, fie spontan.
Dislocarea testiculară –deplasarea testiculului din scrot către alte zone ale corpului, cum ar fi abdomenul sau regiunea pubiană.
Epididimita – inflamația sau infecția epididimului, care poate fi cauzată de un
traumatism testicular.
Mai rar, bărbații pot suferi infecții testiculare sau ale scrotului cauzate de mușcături de animale și chiar leziuni ce implică desprinderea scrotului. Traumatismele testiculare pot fi diagnosticate de către medicul urolog în urma unei anamneze, însoțită de un examen clinic, investigații imagistice precum ecografii sau chiar intervenție chirurgicală exploratorie, ce poate ajuta inclusiv la remedierea cauzei. În funcție de tipul de traumatism, medicul va decide tratamentul adecvat.
Cum preveniți traumatismele testiculare
Atunci când lucrați în construcții, în locuri de muncă potențial periculoase sau chiar în activitățile de bricolaj, purtarea echipamentului de protecție corespunzător, precum pantaloni cu protecție la
nivelul coapselor și scrotului sau anumite centuri de siguranță, poate reduce riscul de leziuni testiculare în cazul unor accidente. În sporturile de contact sau cele cu risc crescut de accidentare, cum ar fi artele marțiale, fotbalul și rugbyul, cupa de protecție este esențială pentru a preveni traumatismele testiculare.
Pentru motocicliști și bicicliști, utilizarea echipamentului care oferă protecție pentru zona genitală, precum și a centurilor sau hamurilor de siguranță (în cazul motocicliștilor), este vitală pentru prevenirea leziunilor testiculare în caz de accident și chiar în timpul mersului.
Rafturile cu cosmetice ale magazinelor şi farmaciilor expun tot mai multe produse ce conţin acid hialuronic (AH), dedicate, în special, tenului matur sau uscat. Ce este acidul hialuronic şi care sunt avantajele utilizării sale?
Ce este acidul hialuronic?
Acidul hialuronic este o moleculă polizaharidă, un tip de zahăr produs în mod natural de organism, care se regăseşte în mod special în piele, ochi şi articulaţii. Rolul său este de a oferi hidratare şi elasticitate ţesuturilor, fiind capabil de a reţine şi elibera lent de până la 1000 de ori volumul său în apă. Similar cu procesul de pierdere a colagenului, sinteza de AH se diminuează odată cu înaintarea în vârstă. În plus, factori din mediu precum aerul uscat, rece sau prea cald absorb umiditatea din piele, lăsând-o uscată şi vulnerabilă.
Care sunt tipurile de acid hialuronic şi de produse ce îl conţin?
Acidul hialuronic poate
fi împărţit în funcţie de volumul molecular în AH cu masă moleculară mare – are capacitate hidratantă mare, însă moleculele rămân la suprafaţa pielii – şi acid hialuronic cu masă moleculară mică (AH hidrolizat) – ce are capacitate mai mică de hidratare, însă particulele penetrează dermul şi conferă hidratare profundă. Produsele cu AH pot fi topice, de exemplu, serumuri, măşti, tratamente pentru buze şi creme pentru ten, sau injectabile, utilizate în clinicile de estetică, ce au rolul de a reumple ţesuturi precum pomeţii obrajilor, conturul ochilor sau liniile dintre nas şi buze. Ca ingredient activ, AH mai poate fi întâlnit sub denumirea Sodium Hyaluronate.
Beneficiile produselor topice cu acid hialuronic
• Hidratare intensă – AH atrage și reține apa în piele, ajutând la menținerea hidratării și la întărirea barierei cutanate.
• Reducerea ridurilor și liniilor fine – AH conferă tenului un aspect mai neted și mai tânăr.
• Stimularea producției de colagen – AH poate stimula producția naturală de colagen în piele, contribuind la menținerea fermității și elasticității acesteia.
• Calmarea pielii –produsele cu AH au proprietăți antiinflamatorii și de vindecare, ajutând la calmarea și reducerea iritațiilor, roșeții sau inflamațiilor pielii.
• Toleranţă mare pentru pielea sensibilă – produsele topice cu AH sunt bine tolerate de piele, fiind benefice persoanelor cu piele uscată, deshidratată sau îmbătrânită prematur, femeilor însărcinate şi care alăptează.
Atenţie! Pentru o hidratare maximă a tenului, căutați produse cosmetice care conțin acid hialuronic într-o varietate de dimensiuni ale masei moleculare.
De asemenea, AH poate absorbi umiditatea din piele, aşadar asiguraţivă că pielea este umedă înainte de aplicarea serumului cu AH şi aplicaţi imediat o cremă hidratantă.
Kilogramele nu sunt singurul lucru care contează atunci când vorbim despre sănătate. Elemente precum tensiunea arterială, profilul lipidic sau timpul petrecut în șezut pot influența starea de bine și sănătatea mai mult decât o greutate ideală.
1. TENSIUNEA ARTERIALĂ
(TA) – valoarea optimă pentru TA este sub 120/80 mmHg. Citirile de 130/80 mmHg sau mai mari indică hipertensiune arterială care poate afecta inima, vasele de sânge, rinichii, ochii și funcția sexuală, adesea fără simptome specifice. Monitorizarea regulată și ajustarea stilului de viață sunt esențiale pentru prevenire și management adecvat.
2. VALOAREA GLICEMIEI
– nivelul ideal de glucoză din sânge ar trebui să fie sub 100 mg/dL înainte de masă și mai puțin de 140 mg/dL câteva ore după masă. Glicemia crescută poate provoca, pe termen lung, leziuni ale inimii, creierului, vaselor de sânge și rinichilor. Exercițiile fizice regulate și o dietă sănătoasă sunt esențiale pentru gestionarea glicemiei.
3. PROFILUL LIPIDIC –nivelul mare de colesterol HDL și DLD, precum și de
trigliceride din sânge pot duce la îngustarea sau blocarea arterelor, la atac de cord și accident vascular cerebral. Mișcarea și alimentația sănătoasă sau un tratament adecvat pot asigura un nivel total de colesterol optim mai mic de 200 mg/dl și de trigliceride de maxim 150mg/dl.
4. EXERCIȚIUL FIZIC –exersați minimum 30 de minute zilnic. Mersul pe jos, dansul sau grădinăritul sunt benefice pentru inimă și mușchi. Puteți distribui exercițiile în sesiuni de minim 10 minute, pe parcursul zilei. Includeți în antrenament toate grupele musculare pentru o gestionare optimă a greutății corporale.
5. PAȘII – faceți între 7.000 și 10.000 de pași zilnic, ideal în ritm rapid, pentru sănătate și bună-dispoziție. Utilizați aplicații mobile sau dispozitive de monitorizare a pașilor pentru a vă atinge obiectivele zilnice.
6. TIMPUL PETRECUT AȘEZAT – cu cât stați mai mult timp așezat pe parcursul unei zile, cu atât se instalează slăbiciunea musculară, rigidizarea articulațiilor și durerile de spate. Ridicați-vă la fiecare 30 de minute, întindeți-vă și faceți o scurtă plimbare.
7. SOMNUL – un adult necesită între 7 și 9 ore de somn pe noapte. În timpul somnului, corpul regenerează țesuturi și mușchi, produce hormoni și arde calorii, iar creierul procesează informațiile din timpul zilei și formează amintiri. Mențineți o rutină sănătoasă înainte de a vă culca, pentru un somn de calitate.
8.
– 2-3 porții de fructe pe zi (o porție = un măr, o banană sau 8 căpșuni) contribuie cu nutrienți precum vitaminele A, C, E, potasiu, acid folic și fibre. Între 5 și 8 pahare de apă pe zi asigură o hidratare optimă, un nivel bun de electroliți și un flux sangvin normal.
Aveţi o pereche preferată de pantofi sport, pe care îi utilizaţi la plimbare, mers rapid, alergat şi chiar atunci când mergeţi la cumpărături? Au trecut deja mai mulţi ani de când îi încălţaţi de mai multe ori pe săptămână? Dacă răspunsul este Da, la una sau la ambele întrebări, specialiştii susţin că aceştia nu mai respectă criteriile de siguranţă şi fiabilitate de care are nevoie corpul uman pentru mers. Întrucât mersul este cea mai recomandată formă de exerciţiu fizic, încălţările potrivite sunt esenţiale.
De ce sunt importanţi pantofii pentru mers?
Alegerea unei perechi de pantofi sport adecvaţi piciorului dumneavoastră, pentru mers, cu atât mai mult cu cât aceasta va fi principala formă de antrenament fizic pe care o desfăşuraţi, poate reduce semnificativ riscul de accidentări şi de afecțiuni frecvent întâlnite la nivelul piciorului şi al gleznei. Totuşi, dacă deja suferiţi de probleme ce provoacă dureri de picioare, Dr. Adam Tenforde, directorul Programului de medicină a alergării la Spitalul de Reabilitare Spaulding, afiliat Harvard, avertizează că nu trebuie să vă bazaţi doar pe o pereche nouă de pantofi, ci aveţi nevoie de opinia unui medic specialist. În plus, modul în care facem paşii este diferit în mers față de alergare, astfel: în timpul mersului, contactul cu solul este mai pronunţat pe călcâi, pe
când, în timpul alergării, este pe partea de mijloc-faţă a piciorului. Producătorii de încălţăminte sport proiectează pantofii conform acestor principii. Aşadar, tipul de talpă şi de susţinere a piciorului va fi diferit la încălţămintea pentru mers faţă de cea pentru alergare.
Sfaturi pentru alegerea corectă a pantofilor pentru mers
Picioarele variază ca formă și dimensiune, chiar şi la aceeaşi persoană, de aceea nu există o recomandare universală pentru pantofi. Încălțămintea de mers trebuie, în primul rând, să fie confortabilă, fără a susţine excesiv piciorul. Optaţi pentru o talpă mai subţire, dar stabilă, aderentă şi flexibilă, pentru a permite pantofului o flexare cât mai uşoară şi a reduce presiunea exercitată asupra gleznei şi a genunchiului, încurajând o mișcare mai naturală a piciorului.
Mergeţi să probaţi pantofii la magazine specializate şi luaţi mereu la dumneavoastră o pereche de şosete la fel cu ce veţi purta la mers, pentru a vedea exact cum vă simţiţi. Probaţi mai multe perechi de încălţări, de la producători diferiţi, şi cumpăraţi-o doar pe aceea care nu vă provoacă absolut niciun disconfort la probare.
Dacă aveţi un picior mai mare, picioare mai late sau vă simţiţi mai bine cu spaţiu suplimentar la degete, alegeţi o pereche mai mare cu jumătate de număr. Întotdeauna probaţi încălţămintea după-amiaza, deoarece picioarele se umflă peste zi.
Dacă un consum moderat de sare pe zi are beneficii precum menținerea echilibrului electrolitic și a echilibrului fluidelor în organism, reglarea tensiunii arteriale pentru persoanele cu hipotensiune și chiar absorbția nutrienților, excesul de sare poate avea efecte negative asupra sănătății. Organizația Mondială a Sănătății recomandă un consum de maxim 5 grame de sare (mai puțin de 2 grame de sodiu) pe zi, ceea ce înseamnă o linguriță de sare.
Riscurile dietei prea bogate în sare
Consumul excesiv de sare poate determina retenția de apă în organism și creșterea tensiunii arteriale. Hipertensiunea arterială (HTA) este principala cauză de morbiditate și mortalitate în lume, un factor de risc pentru boli de inimă, accident vascular cerebral și alte afecțiuni cardiovasculare, precum boli coronariene și insuficiență cardiacă congestivă. Insuficiența renală și osteoporoza sunt alte riscuri la care vă expuneți atunci când consumați prea multă sare.
Beneficiile unei diete hiposodate
Pe de altă parte, studiile au demonstrat că un aport limitat de sare și sodiu, de maxim 1,5 grame de sodiu pe zi, este benefic în cazul hipertensiunii arteriale, reducând riscurile de boli cardiovasculare, precum și
de pierdere a vederii datorate HTA. Astfel, o cercetare din anul 2023 a relevat faptul că participanții care au consumat maxim 0,5 grame de sodiu pe zi au avut efecte similare tratamentelor medicamentoase, și anume scăderea tensiunii arteriale sistolice, în medie, cu 6 mm/ HG față de o alimentație normală și cu 8 mm/HG față de o dietă bogată în sodiu. Reducerea aportului de sodiu poate ajuta la protejarea rinichilor și la prevenirea afecțiunilor renale, cum ar fi insuficiența renală cronică, precum și la menținerea sănătății osoase. În plus, mai puțină sare în alimentație poate însemna o reducere a retenției de apă și poate facilita procesul de pierdere în greutate prin eliminarea excesului de lichide din organism.
Cum reduceți cantitatea de sare consumată
• Gătiți mai mult acasă,
înlocuind o parte din sare cu ierburi aromatice, usturoi, ceapă, paprika, nucșoară, turmeric și lămâie.
• Înainte de a le prepara, clătiți leguminoasele din conserve, pentru a îndepărta sarea în exces.
• Citiți etichetele produselor ambalate și alegeți variante cu mai puțină sare, procentual.
• Evitați alimentele procesate și ultraprocesate: mezeluri, sosuri, chipsuri și alte snackuri, în care se utilizează sarea pe post de conservant sau aromatizant.
• Alegeți carne crudă, de preparat acasă, în loc de cârnați, bacon, carne conservată.
• Evitați mâncarea de tip fastfood, întrucât conține multă sare.
• Îndepărtați solnița de pe masă și încercați să nu asezonați cu sare alimentele din farfurie.
Consumul constant a 2 porţii de fructe pe zi susţine eforturile de gestionare a unei greutăţi corporale sănătoase datorită procentului ridicat de apă şi fibre naturale din compoziţie. Mineralele şi vitaminele, alături de polifenolii cu rol antiinflamator, au efecte protectoare pentru inimă, muşchi, rinichi și sistemele digestiv şi imunitar.
Cele mai bune fructe de sezon pentru slăbire sănătoasă şi grijă faţă de corpul nostru
1. Cireşele sunt sărace în calorii, dar bogate în fibre și nutrienți precum vitamina C, A, fier şi calciu, cu rol antiinflamator şi protector cardiac. Sunt benefice în gestionarea greutății datorită efectelor de ardere a grăsimilor şi potențialului de a îmbunătăți somnul, graţie conţinutului de melatonină.
2. Căpşunele sunt un fruct bogat în nutrienți, fibre şi apă, care poate ajuta la gestionarea greutății. Acestea conferă rapid senzaţia de sațietate şi
reduc aportul general de calorii. În plus, căpșunele sunt surse de vitamine, minerale și antioxidanți care susțin sănătatea generală a organismului în timpul perioadei în care doriţi să pierdeţi în greutate.
3. Piersicile au un procent de apă de aproximativ 90%, un indice caloric şi glicemic scăzut, alături de un aport bogat de vitaminele A şi C, potasiu şi folat. Astfel, piersicile susţin pierderea în greutate, prin accelerarea metabolismului şi menţinerea sănătăţii sistemelor imunitar şi cardiovascular, datorită antioxidanţilor.
4. Pepenele verde este un excelent fruct hidratant, cu peste 90% apă. Conține nutrienți esențiali, cum ar fi vitaminele A, B, C și E, magneziu, calciu și fier. Pepenele este, de asemenea, bogat în antioxidanți puternici, cum ar fi licopenul și beta-carotenul, care luptă împotriva radicalilor liberi și susțin sistemul imunitar.
5. (şi 6) Fructele de pădure negre, afine şi mure, sunt
unele dintre cele mai sănătoase fructe de sezon. Pe lângă proprietățile care le fac excelente pentru slăbit: indice glicemic scăzut, bogate în fibre şi vitaminele A, C şi K, afinele şi murele conţin antocianini, compuşi antioxidanţi puternici, care accelerează oxidarea grăsimilor, îmbunătăţind performanța fizică şi rezistenţa la efort. Afinele şi murele conţin mangan, care, alături de fibre şi de vitamine, optimizează funcţionarea creierului, metabolismul şi reduc rezistenţa la insulină, fiind un remediu natural în sindromul metabolic.
7. Zmeura are conţinut ridicat de fibre, vitamina C, potasiu – important pentru buna funcţionare a inimii şi o tensiune arterială normală, mangan – esenţial pentru oase şi piele şi antioxidanţi protectori împotriva radicalilor liberi. Consumaţi fructele crude întregi, nu sub formă de suc, pentru un control eficient al caloriilor şi multiple beneficii.
Conform celui mai recent raport publicat de Organizația Mondială a Sănătății, în anul 2022, aproximativ 58% dintre adulții din România erau supraponderali. De asemenea, conform Institutului Național de Statistică, în anul 2019, peste 10% din populația adultă a României era obeză, greutatea în exces fiind un important factor de risc în boli cardiovasculare, metabolice și diabet de tip 2. După menopauză, multe femei iau în greutate din diferite motive, atât fiziologice, cât și de stil de viață. Iată cum vă puteți menține în formă pentru a preveni afecțiuni cronice.
Cauzele pentru acumularea kilogramelor în plus după menopauză
Scăderea nivelului de estrogen reduce activitatea metabolică, rata la care organismul convertește energia stocată în energie de utilizat, iar corpul stochează mai mulți nutrienți sub formă de grăsimi. Odată cu înaintarea în vârstă, masa musculară scade, se instalează tendința spre sedentarism, iar pe fondul metabolismului energetic redus, apare îngrășarea. De aceea, este esențial pentru femeile aflate în
fazele de premenopauză și menopauză să facă din exercițiu fizic un obicei zilnic, pe care să îl mențină timp îndelungat.
Exerciții fizice pentru perioada de menopauză
1. Exerciții aerobice: Activități precum mersul rapid, alergatul ușor, înotul, ciclismul sau dansul pot îmbunătăți sănătatea cardiovasculară, sprijinind inima și circulația sanguină.
2. Exercițiile de forță: Ridicarea de greutăți, chiar și acasă, sau folosirea aparatelor de fitness pot ajuta la menținerea masei musculare și la îmbunătățirea densității osoase, pentru a preveni osteoporoza.
3. Exerciții de flexibilitate și echilibru: Stretching, yoga și tai chi pot îmbunătăți flexibilitatea, echilibrul și postura, reducând riscul de căderi și accidente.
4. Exerciții de îmbunătățire a posturii: Pilatesul sau exercițiile similare pot
ajuta la întărirea mușchilor abdomenului, spatelui și pelvisului, îmbunătățind postura și reducând durerile de spate.
Sfaturi pentru persoanele active
• Începeți cu acțiuni simple: plimbări scurte, exerciții de tip stretching sau întinderi, ori antrenamente ușoare și creșteți treptat intensitatea și durata.
• Faceți mișcare moderată timp de cel puțin 30 minute în majoritatea zilelor săptămânii.
• Alternați tipurile de exerciții pentru diversitate și atractivitate.
• Alegeți un antrenor care vă inspiră: online – acasă sau fizic – la sală.
• Oricând puteți, introduceți o formă de activitate fizică: dans, grădinărit, ping-pong, v-ați ascunselea cu nepoții.
• Consultați-vă cu medicul pentru a vă asigura că activitățile alese sunt sigure și potrivite pentru condiția fizică și sănătatea dumneavoastră.
Dealu Mare este, probabil, una dintre cele mai cunoscute regiuni viticole din România, situată în dealurile ce aparţin Subcarpaţilor de Curbură, între Ploieşti şi Buzău. Zona are o îndelungată tradiţie în cultivarea viţei-de-vie şi producerea vinului, săpăturile arheologice evidenţiind prezenţa acestor practici străvechi.
Mărturii istorice şi chiar denumirile unor localităţi prin care ne plimbă Drumul Vinului şi cel al curiozităţii sunt relevante pentru obiceiurile localnicilor din acest areal arid şi totuşi atât de bogat. Haideţi cu noi să aflaţi despre vinurile din Dealu Mare cu „denumire de origine protejată” (DOC) şi cum puteţi descoperi istoria locului, poveştile oamenilor de aici şi peisajele mereu schimbătoare ale dealurilor line, ce iubesc soarele.
Dealu Mare – valoarea de nepreţuit a solului
Regiunea viticolă Dealu Mare face parte dintr-o formaţiune geologică mai mare, şi anume Dealurile Istriţei, cu
o altitudine maximă de 749 de metri, în Vârful Istrița. Solurile majoritare sunt alcătuite din formațiuni sarmațiene precum gresii, roci calcaroase şi calcare cochilifere, care au influențat altitudinea și masivitatea culmilor.
În Dealu Mare, solurile de suprafaţă variază uşor în funcție de regiunea geografică. Totodată, acestea sunt cele care imprimă aroma, gustul şi culoarea vinului.
De exemplu, în partea de vest sunt în principal argile roșii, marne și nisipuri fine roșcate, ideale pentru soiurile de struguri roșii datorită conținutului ridicat
de oxizi de fier. În partea estică, solurile sunt compuse din calcare sarmatice, argile, gresii și tufuri dacitice, oferind un terroir diferit. Vinurile roșii din Dealu Mare sunt cunoscute pentru finețe, culoare vie și taninuri lejere, influențate de solurile specifice din vest: Valea Călugărească și Urlați. În est, în microregiunile Ceptura, Merei și Tohani, vinurile roșii sunt viguroase şi robuste, cu o culoare intensă.
Dealu Mare – istoria vinului și a locului
Podgoria Dealu Mare era cunoscută din vechime pentru producția unui vin comparabil cu cele mai bune din alte țări, descris
ca fiind „uleios, tare și durabil". Acest lucru nu este de mirare, întrucât localizarea geografică, de-a lungul paralelei de 45°, este similară cu regiunile viticole Bordeaux şi Saint-Emilion, din Franţa, şi Toscana, din Italia. Nu degeaba Dealu Mare mai este cunoscut şi sub denumirea de „Toscana României”. Dimitrie Cantemir, voievod al Moldovei, menționează că prin trecătoarea Tabla Buții, lângă Bratocea, exista o renumită vamă pe unde vinurile din Dealu Mare erau transportate spre Ardeal, fiind cumpărate de trimișii prințului Rákóczy.
Când vii în Dealu Mare pentru crame şi vin
Acum, masivul viticol Dealu Mare se întinde pe o lungime de circa 65 de kilometri şi include mai multe podgorii aflate atât în judeţul Prahova, cât şi în județul Buzău, cele mai importante centre fiind Pietroasele, Săhăteni, Tohani, Ceptura și Valea Călugărească. Aici se cultivă soiuri de viţăde-vie din România, dar şi din Franţa şi Italia. Cele mai importante plantaţii de soiuri albe sunt: Chardonnay, Riesling de Rhin, Riesling Italian, Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Fetească
Regală, Muscat Ottonel, Viognier, Aligote, Crampoşie
Selecționată și Trebbiano. Soiurile roşii cultivate în
Dealu Mare sunt: Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Pinot Noir, Fetească Neagră, Merlot, Syrah, Novac, Negru de Drăgăşani, Sangiovese, Nebbiolo, Barbera și Băbească Neagră.
Veţi găsi aici crame mari, cu sute de hectare de viţă-devie, precum Budureasca, Tohani, Serve Ceptura, Domeniile Urlaţi, crame medii, cu câteva zeci de hectare cultivate: 1000 de chipuri, Basilescu, Rotenberg, Davino, Lacerta şi crame mici, cu sub 10 hectare cultivate, cum ar fi: Domeniile Anastasia, Domeniul Aristiței, Crama Ferdi, Dagon sau Mierla Albă. Vinurile produse de aceste crame au DOC, întrucât respectă criterii stricte, impuse de lege, de la cultivare, momentul coacerii strugurilor, recoltare şi până la arta din spatele producerii vinului.
Proprietarii cramelor au învăţat că vinul este poveste şi că poveștile trebuie spuse, aşa că organizează tururi de cramă şi degustări pentru grupuri începând de la două persoane ce pot dura până la trei ore în funcţie de dorinţa
fiecărui organizator de a împărtăşi secretele meseriei.
Dealu Mare şi atracţiile turistice din zonă
Dealu Mare nu înseamnă doar vie şi vin. Mărturie stau lăcaşuri de cult inedite, cruci de piatră monumentale, pajişti pline de sculpturi în piatră, muzee, conace vechi reînviate de oameni iubitori de istorie, situri arheologice şi peisaje deosebit de relaxante. Maşina personală vă poate duce până în apropiere de fiecare obiectiv, apoi le veţi explora pe jos. Bicicleta de tip mountain bike este un mijloc de transport excelent, cu care puteţi ajunge la toate obiectivele, cu un strop de condiţie fizică şi echipare.
Din păcate, spaţiul nu ne permite să vă povestim despre fiecare obiectiv, dar le găsiţi pe site-ul www. alphega-farmacie.ro, atunci când veţi dori să faceţi planul de explorare a zonei. Acestea sunt, începând dinspre Ploieşti şi mergând, prin satele de pe culmea dealului, spre Buzău: Muzeul „Crama 1777”, Muzeul „Conacul Bellu” din Urlaţi, Mănăstirea Sfânta Maria Jercălăi, Stânca Tohani, Crucea Manafului, Biserica dintr-o Piatră, Tabăra de sculptură de la Năeni, grotele preistorice, chilia lui Ambrozie, Vârful Istriţa, ruinele Cetăţii Gruiu Dării și Monumentul „Cloșca cu puii de aur".
Descoperire plăcută, Echipa i-Tour
