Ediția
16 februarie - 31 martie 2025 Revista Alphega
pag. 19
Cum știi că ai neuropatie diabetică? pag. 13
Fricile copiilor - cum le abordăm?
Unghiile din acril - o capcană a frumuseții
pag. 29
pag. 47
Cuprins
EDITORIAL
4 Niksen - noua soluție pentru prevenirea burnoutului
NOUTĂȚI MEDICALE
7 Cele mai inovatoare dispozitive pentru sănătate, premiate la CES 2025
SĂNĂTATEA LA CONTROL
11 Depistează la timp neuropatia diabetică
ANALIZE MEDICALE EXPLICATE
13 Cum știi că ai neuropatie diabetică?
SFATUL SPECIALISTULUI
18 Scarlatina - cât de periculoasă este?
19 Cum să-ți protejezi ficatul primăvara?
FARMACIA VERDE
21 Japonia și ceaiul verde Invitație la ceai, cu Yoko Kinoshita
FAMILIE
26 Femeile au nevoie de mai mult somn decât bărbații
28 Bacteriile supraviețuiesc în cuptorul cu microunde
29 Fricile copiilor - cum le abordăm?
32 Dermatita atopică și intestinul - există o legătură?
TEHNOLOGIA ÎN SĂNĂTATE
34 Tehnologia în tratamentul halucinațiilor și fobiilor
AFECȚIUNI
38 Disfuncția articulației temporomandibulare - simptome și management
39 Dermatomiozita - cauze, simptome și tratament
43 Apa caldă pe stomacul gol - beneficii pentru sănătate
46 Semnale de alarmă care ne trimit la ginecolog
47 Unghiile din acril - o capcană a frumuseții
ÎNGRIJIRE
51 Igiena corectă a nasului atunci când suntem bolnavi
53 Masajul facial - beneficii și tehnici de aplicat
ALIMENTAȚIE
54 Alimente ideale pentru creier și memorie
57 Clasificarea alimentelor în funcție de gradul de procesare: ce mâncăm și cât de des?
MIȘCARE
58 6 metode pentru accelerarea recuperării post antrenament
LA DRUM CU ALPHEGA
62 Sibiu, romantic și surprinzător
TEXTE
Comitetul științific:
Dr. Mariana Olingheru
Coordonator Științific
Diana Amza
Psihoterapeut
Dr. Ioana-Alexandra Chindriș Medic Specialist Dermatovenerolog
COORDONATOR PROIECT
Anca Golovei
HEALTH WRITER
Anca Stănilă
GRAFICĂ & DTP
Adrian Săvescu
CREDITE FOTO
Shutterstock
www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 16 februarie - 31 martie 2025.
www.alphega-farmacie.ro contact@alphega-farmacie.ro +40 21 407 77 11
Niksen - noua soluție pentru prevenirea burnoutului
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Niksen este un nou concept olandez care se referă la practica de a nu face nimic. Niksen este arta de a te relaxa fără presiune, fără un scop în sine. Spre deosebire de alte forme de relaxare, care pot implica diverse activități precum cititul, privitul la televizor sau ascultarea de muzică, Niksen înseamnă să-ți golești mintea și să îmbrățișezi liniștea. Pare simplu, dar poți întâmpina dificultăți, în special dacă ești o persoană hiperactivă mental, permanent preocupată de rezultate.
Iată cum poți încorpora
Niksen în viața ta:
• Găsește-ți un loc confortabil: așază-te sau întinde-te undeva unde să nu fii deranjat și să poți sta relaxat, doar tu cu tine.
• Deconectează-te de la ecrane: este esențial să lași deoparte telefonul, televizorul, laptopul sau alte gadgeturi.
• Lasă-ți mintea să rătăcească: pur și simplu, lasă-ți gândurile să fugă libere... și nu te concentra la nimic. Lasă-ți creierul să rătăcească liber, fără un scop în sine.
• Respiră și relaxează-te: respirația este foarte importantă, dar nu te concentra nici asupra ei prea mult. Doar bucură-te de oxigen și lasă-ți corpul și mintea să se relaxeze. Dă-ți ție un timp în care nu trebuie să faci nimic.
• Odihnește-te fără să te
învinovățești: nu te simți vinovat pentru că îți acorzi ție mai mult timp. Este drept că toți cei din jurul tău așteaptă de la tine rezultate, zi de zi, tot mai mult. Dar este valoros pentru tine să iei din când în când o pauză și să fii doar tu cu tine, fără să faci nimic.
Care sunt
dezavantajele Niksen
Niksen poate fi o practică sănătoasă și reparatoare pentru majoritatea oamenilor, dar poate avea și consecințe negative:
• Lenevie prelungită: nu petrece prea mult timp practicând Niksen; riști să nu te mai implici în activitățile zilnice necesare, să nu mai socializezi, să te izolezi sau să ai un sentiment de lipsă de scop sau deconectare.
• Vinovăție sau anxietate: pentru persoanele care sunt obișnuite cu o stare constantă de productivitate sau simt presiunea de
a „face” mereu ceva, practicarea Niksen poate provoca sentimente inițiale de vinovăție sau anxietate. • Evitarea responsabilităților importante: nu utiliza Niksen ca scuză pentru a evita responsabilitățile sau sarcinile importante, pentru ca s-ar putea să produci dezechilibre în viața ta.
Este Niksen o soluție pentru burnout?
Niksen poate fi o practică utilă pentru prevenirea epuizării, dar nu este neapărat o alternativă pentru tratarea sau recuperarea în urma acesteia. Niksen te ajută să iei o pauză de la presiunea constantă de a fi productiv. Dar dacă deja te confrunți cu epuizarea, cu burnoutul, Niksen nu este suficient pentru a te recupera complet.
Cele mai inovatoare dispozitive pentru sănătate, premiate la CES 2025
Consumer Electronics Show (CES) este un eveniment tehnologic global, organizat anual de Consumer Technology Association (CTA), în luna ianuarie, în Las Vegas, SUA. Evenimentul prezintă cele mai recente progrese în domeniul electronicelor și tehnologiei de larg consum, inclusiv gadgeturi, software și idei inovatoare în diverse domenii, cum ar fi sănătate, auto, divertisment și multe altele.
Anul acesta, juriul CES 2025 a premiat o serie de dispozitive şi tehnologii, deja disponibile sau în curs de dezvoltare, extrem de utile în gestionarea bolilor cronice și în facilitarea anumitor deficienţe, precum cele de auz sau de vedere şi stare de bine.
Tehnologii purtabile pentru fitness şi wellbeing
Beyond 01 by wearM.AI este prima soluție optică purtabilă din lume, care detectează sarcinile musculare, redefinind antrenamentul sportiv. Această pereche de dispozitive ataşate la pantofii sport captează peste 86 de milioane de puncte de date într-o sesiune de sport de 3 ore, oferind informații despre sănătatea mușchilor și articulațiilor, inclusiv valorile forțelor de contact ale genunchiului, accesibile anterior doar în laboratoarele de cercetare.
BodyGuardz Red Light
Converter este o
protecţie revoluţionară pentru ecranul telefonului mobil, care transformă lumina albastră emisă de smartphone-uri în lumină roșie, benefică. Această tehnologie inovatoare susţine sănătatea pielii, îmbunătățește calitatea somnului și starea generală de bine.
SleepBoard, dezvoltat de AsleepTrack, este o tabletă de urmărire şi îmbunătăţire a calităţii somnului. Tableta se poziţionează pe noptieră şi folosește tehnologia AI în timp real pentru a monitoriza tiparele de somn, a se conecta la alte dispozitive inteligente din casă şi a optimiza mediul de somn.
La trezire, SleepBoard trimite mesaje personalizate prin intermediul aplicațiilor de chat.
Intervenţii medicale şi sănătate cardiovasculară
BoldJet redefinește tehnologia de injectare prin livrarea lichidelor medicale, fără ace, direct în piele. Folosind un tip de laser avansat și microfluidic, BoldJet vizează straturile superficiale ale pielii cu o acuratețe de neegalat, optimizând aplicațiile atât în proceduri cosmetice, cât și în injecții medicale, extrem de rapid şi fără durere.
Electric Salt Spoon este o lingură ce îmbunătățește gustul sărat și umami al alimentelor cu conținut scăzut de sodiu prin puterea electricității. Un curent electric slab este trecut de la vârful lingurii către alimente pentru a spori gustul acestora pentru persoanele care ţin diete hiposodice.
Traumatisme
Soluția de îngrijire a rănilor de la Medicosbiotech, alimentată de inteligență artificială, îmbină bandaje inovatoare cu proteine de mătase de păianjen cu o aplicație de diagnosticare. Prin încărcarea unei imagini, aplicația analizează rănile, recomandă planuri de tratament și ghidează utilizarea bandajelor. Pansamentele folosesc proteina de mătase de păianjen, un material biocompatibil și biodegradabil care susţine regenerarea țesuturilor.
Deficienţe senzoriale şi de membre
EasyPlus este o platformă media dezvoltată pentru a îmbunătăți gradul de utilizare a smartphone-urilor pentru persoanele cu deficiențe de vedere, ce oferă acces mai ușor la conținutul media prin aplicarea unui UI/UX unic optimizat pentru nevăzători și tehnologie AI, ce rezumă informațiile cheie în text după filtrarea automată a reclamelor și ferestrelor pop-up inutile.
Voice to Braille este un dispozitiv care convertește
cuvintele vorbite în limbaj Braille, permițând celor 93% dintre persoanele cu deficiențe de vedere care nu pot să citească sau să scrie în Braille să creeze, să editeze și să imprime cu ușurință text Braille, pe baza unui microfon pentru recunoașterea vocală precisă și AI avansată care convertește vorbirea atât în text digital, cât și în Braille.
XanderGlasses Connect
este o tehnologie avansată de asistență concepută pentru a sprijini persoanele cu probleme de auz sau cognitive, care oferă subtitrări pentru sunete ambientale şi suport în 26 de limbi, bazată pe cloud și un smartphone. De asemenea, permite purtătorilor să înregistreze și să stocheze conversații, pentru consultare ulterioară.
MouthPad^ este un mic device intraoral care permite controlul dispozitivelor
digitale – inclusiv computere, tablete și smartphoneuri – folosind gesturi ale limbii și ale capului. Oferă conectivitate Bluetooth perfectă și este compatibil cu toate sistemele de operare, ca un mouse fără fir.
My Aura este un nou dispozitiv de înfrumusețare, primul de acest fel, care pulverizează parfum fără a fi necesară apăsarea unui buton. Acest suport de parfum reimaginează aplicarea parfumului oferind accesibilitate persoanelor fără membre superioare sau cu dizabilități vizuale să se bucure cu ușurință de parfumurile lor preferate.
Monitorizarea funcţiilor corpului şi a hormonilor
Hormometer™ este prima tehnologie personală care oferă informații despre sănătate în timp real și pe tot parcursul vieții pe baza nivelului de hormoni din salivă, pentru optimizarea zilnică a sănătății și a bunăstării. Pe lângă rezultate, utilizatorii primesc informații în timp real, pentru a-şi echilibra hormonii în mod eficient.
Depistează la timp neuropatia diabetică
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Neuropatia diabetică înseamnă afectarea nervilor la persoanele care suferă de diabet zaharat și este pincipala cauză pentru amputația de membre. Datele statistice sunt îngrijorătoare și arată că 1 din 2 persoane care suferă de diabet nu știe că are diabet și, respectiv, 2 din 3 persoane cu diabet suferă de neuropatie diabetică.
Ce este neuropatia diabetică?
Neuropatia diabetică este una dintre principalele complicații ale diabetului zaharat și reprezintă afectarea tuturor nervilor din organism. Cel mai frecvent tip de neuropatie diabetică este cea periferică și lezează nervii de la nivelul membrelor inferioare, ducând la apariția piciorului diabetic. Deși mult timp s-a crezut că neuropatia apare după o lungă perioadă de timp la pacienții care nu reușesc să-și controleze glicemia, studii recente arată că afectarea nervilor începe încă din stadiul de prediabet. Acesta este un semnal de alarmă că diabetul și, în special, prediabetul nu trebuie neglijate.
Cum se manifestă neuropatia diabetică? Simptomele diferă mult în neuropatia diabetică, în funcție de nervii afectați. Pot fi afectați mai mulți nervi (polineuropatie) sau un singur nerv (mononeuropatie), frecvent de la nivelul feței, trunchiului sau piciorului. Pot fi afectați
nervii periferici de la picioare, brațe, mâini sau sistemul nervos vegetativ (nervii care controlează diverse organe, în special inima, stomacul, intestinele, vezica urinară, ochii).
Cel mai frecvent tip de neuropatie diabetică este neuropatia periferică și afectează, cel mai adesea, picioarele. Se manifestă prin amorțeli, furnicături sau arsuri, sensibilitate crescută la atingere, slăbiciune musculară, dureri ascuțite, crampe sau pierderea echilibrului și coordonării. Pot să apară și probleme mai grave la nivelul piciorului, precum ulcere, infecții, dureri osoase și articulare.
Poate fi prevenită neuropatia diabetică?
Neuropatia diabetică poate fi prevenită, sau măcar încetinită ca progresie, prin depistarea cât mai precoce și prin controlul strict al glicemiei. Foarte importante sunt îngrijirea și supravegherea sănătății piciorului.
>> Hidratați-vă bine picioarele cu cremă emolientă.
>> Verificați-vă picioarele zilnic și identificați dacă aveți bășici, tăieturi, vânătăi, piele crăpată, inflamații.
>> Tăiați-vă unghiile cu atenție și piliți-le fără a lăsa muchii ascuțite.
>> Purtați încălțăminte potrivită ca mărime și calitate, pentru a preveni bătăturile și accidentările.
Diabetul nu doare. Netratat, poate să ducă la complicații grave precum amputații de membre, orbire, infarct miocardic, demență etc. Mergeți la medic și verificați periodic riscul pentru complicațiile diabetului.
Adulţi
şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:
1 comprimat administrat într-o doza unică sau de 3-4 ori pe zi, la intervale de 4 până la 6 ore, dar nu mai mult de 6 comprimate la Adagin 200 mg. Adulții nu trebuie să ia Adagin mai mult de 7 zile consecutiv fără recomandarea medicului. Copiii și adolescenții nu trebuie să ia Adagin mai mult de 3 zile consecutiv fără recomandarea medicului.
Adagin 200 mg nu se administreaza la copii cu varsta sub 6 ani
Adagin este contraindicat la pacienţii cu: antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, astm bronşic, rinită, urticarie sau angioedem) la acid acetilsalicilic sau alte AINS; antecedente de hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale; ulcer gastro-duodenal activ/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro-duodenal; insuficienţă hepatică sau renală severă; insuficienţă cardiacă severă sau coronaropatii. Adagin este contraindicat gravidelor in ultimul trimestru de sarcină
Acest medicament conține ibuprofen si se poate elibera fără prescripție medicală. Se recomandă citirea cu atenție a prospectului sau a informațiilor de pe ambalaj. Dacă apar manifestări neplăcute, adresați- vă medicului sau farmacistului. Medicamentele expirate și/sau neutilizate se consideră deșeuri periculoase.”
Viza de publicitate nr. 7076/31.01.2025
MULTI-RO-00447-10-25
RO_MP_10_24
Cum știi că ai neuropatie diabetică?
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Persoanele care suferă de diabet zaharat sunt expuse unui risc mai mare de afectare a nervilor, datorită nivelului crescut al glicemiei pe perioade lungi de timp. Se estimează că 1 din 4 persoane cu diabet zaharat tip 2 au deja neuropatie diabetică la momentul diagnosticării diabetului zaharat. Neuropatia diabetică poate fi diagnosticată rapid prin examenul clinic efectuat de medic și prin câteva investigații simple și noninvazive.
Testul Michigan
Testul Michigan este un chestionar validat medical și este utilizat pe scară largă pentru evaluarea neuropatiei periferice simetrice distale la persoanele cu diabet zaharat.
Este un test de autoevaluare și cuprinde un set de 15 întrebări pentru depistarea simptomelor neuropatiei diabetice.
Pentru persoanele care suferă de diabet zaharat se recomandă efectuarea acestui chestionar la fiecare 6 luni. Dacă scorul este peste 7, se recomandă un consult de specialitate. Acest test poate fi descărcat din mediul online sau poate fi recomandat chiar de medicul curant în cadrul consultațiilor.
Examinarea
picioarelor și testele de sensibilitate
Neuropatia diabetică poate fi diagnosticată de medic prin revizuirea atentă a simptomelor și istoricului
medical și prin simpla examinare a picioarelor dumneavoastră. La fiecare vizită, medicul va examina dacă aveți bătături, răni, inflamații sau alte leziuni la nivelul membrelor inferioare.
Testul monofilament verifică sensibilitatea la atingere și presupune trecerea cu un fir moale de nailon (monofilament) peste anumite zone ale corpului.
Testul diapazonului
este un test pentru pragul de percepţie a vibraţiilor și se efectuează cu ajutorul diapazonului.
Testul înţepăturii se efectuează cu ajutorul unui ac de unică folosinţă. Prin această metodă, se testează sensibilitatea dureroasă.
Electromiografie (EMG) este un test care măsoară descărcarile electrice din mușchi și se efefectuează frecvent împreună cu testele de conducere nervoasă.
Neurometria
este o altă investigație utilizată pentru depistarea precoce a neuropatiei diabetice. Presupune aplicarea unor impulsuri electrice care cresc lent în intensitate până când pacientul constată că simte stimulul (furnicătură, mâncărime, căldură).
Neuropatia diabetică poate fi reversibilă sau încetinită ca progresie dacă este depistată precoce.
Din păcate, este o complicație periculoasă a diabetului, deoarece pacienții nu sesizează la timp afectarea sistemului nervos.
Dacă suferi de diabet sau prediabet, examinează-ți zilnic picioarele și fii atent la orice simptom nou apărut, precum furnicături, amorțeli, respirație dificilă, amețeli, tulburare de vedere, digestie dificilă etc.
Mergi la medic periodic și evaluează-ți la fiecare vizită riscul de complicații.
Scarlatina - cât de periculoasă este?
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Scarlatina este o boală infecțioasă a copilăriei cauzată de streptococul beta-hemolitic de grup A (GAS), respectiv de tulpinile care eliberează o toxină eritrogenă. Afectează în special grupa de vârstă 5-15 ani. Este extrem de contagioasă, de aceea în colectivități există risc de apariție a focarelor.
Cum se transmite scarlatina?
Se transmite ușor de la o persoană la alta, pe cale aerogenă, faringiană sau cutanată, respectiv prin picăturile de salivă și mucus transmise prin tuse, strănut, râs sau vorbire, prin obiecte, jucării sau suprafețe contaminate, mâini murdare ori folosirea în comun a tacâmurilor, paharelor sau sticlelor de apă.
Lipsa măsurilor de protecție individuală este principala cauză pentru apariția focarelor de scarlatină în colectivități.
Cum recunoști scarlatina
Manifestările specifice de scarlatină sunt: febră mare, limbă zmeurie, roșu în gât cu puncte albe sau depozit albicios și o erupție cutanată caracteristică. Erupția la nivelul pielii este rugoasă, aspră la palpare, sub formă de pete mici roșii care se decolorează
la presiune digitală. Apare inițial la nivelul plicilor (axile, coate, inghinal), apoi se geneneralizează pe tot corpul, mai puțin pe față, palme și plante.
Diagnosticul de scarlatină
Scarlatina se diagnostichează ușor prin semnele clinice și se confirmă prin exsudatul faringian.
Este necesară monitorizarea săptămânală a examenului de urină, de la diagnosticare, timp de 30 de zile.
Tratamentul și
monitorizarea adecvată Persoanele infectate pot să transmită boala cu 24 de ore înainte de apariția simptomelor și până la 2448 de ore după începerea tratamentului antibiotic.
Scarlatina se tratează cu succes cu antibiotice din clasa penicilinelor, timp de minim 10 zile. Nu au fost descrise cazuri de rezistență la antibiotic. Copilul se consideră vindecat dacă după 21 de zile de la debutul
bolii are două examene săptămânale consecutive ale exsudatului faringian negative pentru streptococul hemolitic și dacă examenele de urină au fost normale. Purtătorii sănătoși nu se tratează cu antibiotic decât dacă sunt într-un focar declarat de scarlatină.
Complicații în lipsa tratamentului adecvat
Complicațiile scarlatinei netratate corect pot fi de vecinătate (otită, sinuzită) sau la distanță (pneumonie, meningită, septicemie).
Există și unele complicații postinfecțioase, precum reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută, eritemul nodos sau endocardita.
Scarlatina este ușor de diagnosticat și de tratat. În lipsa tratamentului adecvat, pot fi afectate alte organe, precum inima, rinichii sau vasele de sânge. Adresați-vă medicului de la primele simptome!
erupție cutanată limbă zmeurie
Cum să-ți protejezi ficatul primăvara
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Natura este cel mai bun doctor, dar și cel mai bun profesor. Dacă studiem atent ce se întâmplă în natură în fiecare anotimp, vom observa că și noi avem nevoie de schimbări similare în organismul nostru. Primăvara înseamnă curățare, regenerare, reînnoire. În corpul uman, organul responsabil de detoxifiere și cu capacitate proprie de regenerare este ficatul.
Iată câteva recomandări pentru a-ți menține ficatul sănătos pe tot parcursul primăverii.
Schimbă-ți alimentația! Încearcă plantele primăverii
„Hrana să vă fie medicament”, spunea Hipocrate, părintele medicinei, acum 2.500 de ani. El afirma că majoritatea bolilor încep în intestin și că, dacă oamenii ar învăța să mănânce sănătos, multe probleme de sănătate ar dispărea.
Plantele sezoniere de primăvară care îmbunătățesc funcția hepatică sunt: urzicile, leurda, păpădia frunze, cresonul, untișorul, loboda, spanacul, ceapa verde, usturoiul verde, ștevia, măcrișul etc.
Toate acestea îmbunătățesc funcțiile hepatice și susțin sănătatea întregului organism.
Au rol în detoxifierea și remineralizarea organismului după sezonul
rece, în care alimentația a fost hipercalorică și bazată mai mult pe carne, iar mișcarea a fost limitată.
E timpul să faci mai multă mișcare
În timpul sezonului rece, mulți dintre noi ne-am redus activitatea și ne simțim încordați și leneși. Primăvara este un moment minunat pentru a ne activa și a începe să facem mai multă mișcare.
Ce înseamnă mai multă mișcare?
Orice tip de mișcare este mai bun pentru sănătate decât statul pe scaun sau canapea.
Mergi mai mult pe jos, în ritm alert dacă este posibil. Fă plimbări lungi, aleargă sau mergi la sală.
Nu uita să începi ușor și să îți crești treptat activitatea. Mișcarea aduce rapid o stare de bine organismului, dar trebuie să fii atent să nu te accidentezi, mai ales dacă nu ai făcut mișcare în mod susținut până acum.
Relaxează-te
și dormi suficient
Dacă vrei să te menții sănătos, este timpul să ții cont zilnic de regula celor 3 opt: 8 ore de muncă, 8 ore de relaxare și 8 opt ore de somn.
Somnul de bună calitate este important pentru regenerarea corpului, dar mai ales pentru ficat.
Ficatul este cel mai activ metabolic între 1 dimineața și 3 dimineața. Dacă te trezești în acest interval, poate fi un semn că ficatul tău nu reușește să își îndeplinească toate funcțiile.
Pentru a avea un somn de cea mai bună calitate, încearcă să adormi la ora 22 cel mai târziu și trezește-te mai devreme dacă ai nevoie să fii activ dimineața.
Cel mai bun protector hepatic este stilul tău de viață! Nu uita, totuși, să mergi periodic la medic pentru verificarea stării de sănătate.
Japonia şi ceaiul verde Invitaţie la ceai, cu Yoko Kinoshita
„Ceaiul este o operă de artă şi are nevoie de un maestru care să dea viaţă calităţilor sale cele mai nobile”, scria Okakura Kazuko atunci când lucra la Cartea ceaiului, publicată în anul 1906.
Despre secretele ceaiului verde în
Japonia
Ceaiul verde, bogat în antioxidanți, vitamine din grupul B, calciu, potasiu şi alte substanţe importante, oferă beneficii pentru sănătatea cardiovasculară, cerebrală, protecția celulară și prevenirea anumitor tipuri de cancer. Doar prin preparare corectă îi păstrăm proprietățile și ne bucurăm, în acelaşi timp, de aromele sale fine şi complexe.
Yoko Kinoshita, farmacist şi maestru de ceremonia ceaiului din Tokyo, Japonia, a acceptat provocarea Alphega Farmacie şi a stat de vorbă cu noi. Iată ce ne povesteşte Yoko despre secretele
ceaiului verde în Japonia, ce înseamnă ceremonia ceaiului şi cum să-l transformăm într-un ritual oriunde ne-am afla.
Dragă Yoko, cum este preparat ceaiul verde japonez pentru a-și păstra aroma și gustul plăcut?
Cel mai uzual mod de a prepara 1 porţie de ceai verde în Japonia este: 2 lingurițe de ceai pentru 100 ml apă fierbinte la aprox. 80° C, infuzat 1-2 minute, iar apoi reinfuzat de până la 2 ori.
Dar ceaiul matcha? De ce este sub formă de pudră și se prepară diferit?
Ceaiul matcha, simbol al tradiției și esteticii japoneze, a evoluat de la o băutură consumată de călugări la un lux rezervat pentru shogun, samurai și nobilime. Izolarea
comercială din perioada Edo a perpetuat prepararea sa tradițională, în contrast cu schimbările din restul lumii. Pentru o porţie se utilizează 2 linguriţe de tip chashaku (aprox. 2 g) la 70-80 ml apă fierbinte, de 80-90° C. Pudra matcha este bătută cu un chasen (pămătuf din bambus) pentru a face aroma și dulceața mai intense. Bolurile de ceai folosite la ceremoniile de ceai sunt mai mari decât ceștile obișnuite, pentru a cultiva efectul estetic.
Unul dintre beneficiile pentru sănătate ale ceaiului matcha este consumul mai mare de teanină, care se găseşte în frunzele de ceai, are un efect relaxant și îmbunătățește calitatea somnului, dar asta am descoperit în vremurile moderne. Înainte, oamenii erau atrași de frumusețea culorilor şi estetică.
Povestește-ne puțin despre ceremonia ceaiului, în ce constă, când se organizează, cu ce ocazii?
În secolul al XVI-lea, călugărul budist Sen no Rikyū duce prepararea ceaiului matcha la rang de ceremonie, integrând concepte budiste zen, cum ar fi armonia, respectul, puritatea și liniștea. În prezent, ceremonia ceaiului este un moment special, care ne permite să ne bucurăm de dulciuri și ceai în timp ce urmăm anumite maniere și simțim spiritul uman, sunetele naturii, culorile, aromele și măiestria celui care prepară ceaiul. În Japonia avem locuri anume unde preparăm ceaiul şi instrumente tradiţionale. În general, practicăm ceremonia ceaiului pentru familie sau prieteni, însă ceaiul matcha poate fi savurat şi pe cont propriu.
Frunzele de ceai sunt comestibile? Cum le consumați în Japonia?
După ce savurăm ceaiul, noi gătim uneori frunzele de ceai verde sencha sau gyokuro cu condimente precum sos de soia, zahăr și sake și le consumăm cu orez alb. Puteţi încerca acasă. Sosul de soia are multă sare, așa
că aveți grijă să nu puneţi prea mult.
Cred că dulciurile și înghețata făcute cu matcha sunt renumite în întreaga lume.
Am observat în Japonia o mulțime de automate cu băuturi, inclusiv diferite tipuri de ceai, care nu conțin zahăr sau aditivi alimentari. Oamenii consumă acest ceai mai mult decât își fac singuri ceaiul acasă?
De când femeile au început să lucreze departe de casă, obiceiul de a face ceaiul acasă a scăzut față de trecut. În plus, deoarece producătorii au dezvoltat modalităţi prin care îmbunătățesc aroma ceaiului, a devenit obișnuit să cumpărăm sticle de ceai. Ceaiul îmbuteliat are un gust și o aromă diferite de ceaiul preparat acasă și are propria sa frumusețe unică. În orice caz, nu adăugăm niciodată zahăr în ceaiul verde!
Când beți ceai verde şi când beți alte tipuri de ceai în Japonia?
În Japonia, oamenii beau adesea ceai verde atunci când doresc să-și curețe gura după masă sau să-și îmbunătăţească starea de
spirit la serviciu. Deoarece ceaiul verde conține cofeină, părinții le prepară copiilor ceai de orz (Mugicha). Există, de asemenea, ceaiuri precum Genmaicha (frunze de ceai verde cu orez copt) și Hojicha (ceai verde copt). Aroma și gustul sunt diferite de ceaiul verde clasic, așa că alegeți în funcție de starea dvs. de spirit din ziua respectivă. Pe lângă ceaiul de orz, ceaiul de fasole neagră (Kuromamecha) nu conține cofeină, așa că este recomandat nu numai copiilor, ci și femeilor însărcinate.
Există o modalitate specială de a savura ceaiul verde? Ce ai recomanda?
Bucurați-vă de un spa mental, bând ceai verde într-o ceaşcă ce se potrivește dispoziției dvs. la momentul respectiv.
Primavara, beţi ceaiul verde dintr-o cană de culoarea florilor de cireş (Sakura).
Vara, răcoriţi-vă cu ceai rece într-o ceașcă de sticlă. În toamnă, folosiți cupe de culoarea frunzelor de toamnă, iar iarna, savurați un ceai fierbinte într-un castron cald și gros.
Cred că este grozav să te poți bucura de ceai, nu doar de ceai verde, atunci când ai timp să simți anotimpurile, natura și să-ți reconsideri emoțiile.
Femeile au nevoie de mai mult somn decât bărbații
Se întâmplă frecvent să vă simţiţi obosită în timpul zilei sau să observaţi că partenerul sau colegii de serviciu au un nivel mai înalt de energie decât colegele? Femeile au nevoie de o durată mai lungă de somn decât bărbaţii, însă, paradoxal, dorm mai puţin.
Cauze precum modificări hormonale, îngrijirea copiilor şi insomniile pot diminua considerabil durata de somn a femeilor.
Ce spun studiile despre somnul adulţilor
Un adult trebuie să doarmă, neîntrerupt, minim 7 ore din 24, pentru a se simţi odihnit şi revigorat. În acest interval, creierul desfăşoară procese esențiale: organizarea amintirilor şi consolidarea memoriei, detoxifiere prin activarea sistemului glimfatic, reglare emoțională, reducerea anxietății și asigurarea proceselor necesare pentru neuroplasticitate. Somnul menţine sănătatea muşchilor şi funcţionarea normală a organelor interne. Aşadar, în ciuda credinţelor populare, somnul este o fază dinamică, esenţială în recuperare.
Se pare, totuşi, că femeile necesită mai mult somn decât bărbații, chiar dacă diferenţa pare nesemnificativă – 11 minute în plus pe noapte – pentru a-şi consolida funcţiile vitale ale organismului. Acest deziderat este, însă, greu de atins, atât în perioada adolescenţei, cât şi mai târziu în viaţă, ceea ce poate
duce la fenomenul deprivării de somn, frecvent întâlnit la femei.
Cauze şi soluţii pentru deprivarea de somn la femei
Lipsa somnului la femei este cauzată de factori precum: insomnie (cu 40% mai frecventă decât la bărbați), anxietate și depresie (în special post-partum), fluctuații hormonale, menstruația (crampe, dureri de cap), sarcina (care poate aduce cu sine sindromul picioarelor neliniștite, apnee de somn, dureri şi incontinenţă), menopauza (bufeuri nocturne, apnee de somn), precum și responsabilitățile legate de îngrijirea familiei (treziri nocturne şi mult mai matinale). Deși femeile adorm mai repede și au un somn profund mai lung, după menopauză acest avantaj dispare, făcând somnul mai superficial și mai dificil de menținut.
Iată câteva recomandări ce pot asigura un somn mai bun:
>> Faceţi mişcare fizică în timpul zilei, dar nu cu mai puţin de 2 ore înainte de somn;
>> Luaţi ultima masă cu 2 ore şi beţi ultimul pahar de apă cu 1 oră înainte de somn;
>> Menţineţi întuneric total şi o temperatură de 20-22° C în camera de dormit;
>> Împărţiți responsabilităţile în casă cu partenerul şi cu copiii, ceea ce va întări sentimentul de apartenenţă la familie;
>> Investigaţi şi gestionaţi cauzele tulburărilor hormonale împreună cu medicul ginecolog sau endocrinolog;
>> Apelaţi la servicii de psihoterapie pentru a învăţa cum să vă controlaţi mai bine sentimentele şi temerile.
Bacteriile supraviețuiesc în cuptorul cu microunde
Cuptorul cu microunde este util în gospodărie, atât pentru gătirea alimentelor, cât şi pentru încălzirea lor. Mâncarea încălzită la cel puţin 75°
C într-un cuptor cu microunde este sigură pentru consum, atât timp cât temperatura este uniformă, deoarece permite eliminarea bacteriilor.
Atenţie, însă, la interiorul cuptorului! Dacă alimentele sunt sigure pentru a fi consumate, bacteriile de pe pereţii cuptorului cu microunde nu sunt anihilate, ele continuând să supravieţuiască în ciuda temperaturilor ridicate.
Bacterii periculoase trăiesc în interiorul cuptorului cu microunde
Cuptoarele cu microunde din gospodării, laboratoare și spații comune adăpostesc diverse bacterii, inclusiv unele care pot provoca toxiinfecții alimentare. Un studiu recent publicat în Frontiers in Microbiology a constat în prelevarea de probe din 30 de cuptoare cu microunde și a identificat 101 tulpini bacteriene, din 747 de genuri diferite, multe provenind de pe pielea umană. Cercetătorii au constatat că mediul în care este utilizat cuptorul influențează chiar şi diversitatea bacteriană; de exemplu, cuptoarele din laboratoare prezentau bacterii extremofile, capabile să reziste în condiții dure.
Prezența acestor bacterii sugerează că radiațiile din cuptoarele cu microunde nu elimină complet microorganismele. Descoperirea subliniază importanța igienizării
frecvente a cuptoarelor cu microunde, pentru a asigura un mediu igienic şi a preveni contaminarea alimentelor.
Cum curăţăm cuptorul cu microunde pentru a elimina bacteriile?
Producătorii de electrocasnice recomandă:
>> Curăţarea cu lămâie
Stoarceţi o lămâie într-un bol de sticlă sau de ceramică, lăsaţi cojile şi adăugați o cană cu apă. Introduceţi-l pentru 5 minute în cuptorul cu microunde, la putere maximă. Permiteţi aburului format să acţioneze timp de 10 minute, apoi scoateţi cuptorul din priză, deschideţi cu atenţie uşa, scoateţi bolul şi alte accesorii din interior şi ştergeţi toate suprafeţele cu o cârpă moale, îmbibată în sucul de lămâie. Clătiţi cu o
lavetă umedă.
>> Curăţarea cu oţet
Turnaţi într-un castron 2 linguri de oţet de vin şi 2 căni cu apă, introduceţi în cuptorul cu microunde şi urmaţi instrucţiunile de mai sus. Pentru a acoperi mirosul de oţet, adăugați 2-3 picături de ulei esenţial de eucalipt, cimbru sau rozmarin – cu efect antibacterian.
>> Curăţarea cu detergent de vase
Puneţi puţin detergent de vase în apă caldă, deconectaţi aparatul, scoateţi accesoriile şi ştergeţi interiorul cu un burete şi apa cu detergent, începând din partea superioară. Spălaţi accesoriile la chiuvetă.
Cu o lavetă umedă, clătiţi interiorul cuptorului şi apoi ştergeţi apa rămasă. Aplicaţi aceleaşi măsuri și la exterior.
Fricile copiilor
Diana Amza, Psihoterapeut
Frica este una dintre emoțiile de bază cu funcție de protecție și supraviețuire, motiv pentru care, din punct de vedere evolutiv, a fost păstrată și cultivată în paleta de emoții umane. Frica este prezentă la copii încă de la naștere, fiind exprimată sub forma tresăririlor, a plânsului, a blocajului, un copil mic fiind lipsit de capacitatea de autoreglare emoțională. El are nevoie de prezența liniștitoare a adultului calm și protector.
Frici normale în funcție de vârstă
În primii doi ani de viață, copiii simt frica de abandon, de a sta singuri în cameră, de a se despărți de părinte. Prezența acesteia înseamnă supraviețuire. În plus, pot să apară frici provocate de zgomote puternice, mișcări bruște sau de străini.
Între 3-5 ani, predomină imaginația și gândirea magică, dând astfel naștere temerilor imaginare: frica de umbra proprie, de monștri sau fantome, de întuneric, de spații noi, de unele animale sau insecte.
Între 6-12 ani, apare frica de greșeli (ca provocare de a se adapta la mediul școlar, teme și evaluări), de moarte (proprie sau a cuiva drag) sau de a fi respins de grupul din care face parte.
În perioada adolescenței, 13-18 ani, se mențin anumite
frici anterioare, legate de respingerea din partea grupului sau de eșec școlar, dar apar și noi frici, mai ales legate de sentimentul de identitate personală sau de probleme sociale. Aceste frici sunt depășite odată cu dezvoltarea capacităților cognitive și a abilității de a face față elementelor stresoare, prin diversificarea resurselor sociale, personale și spirituale. Un aspect important este faptul că fricile se pot prelua cu ușurință de cei mici de la părinți, bunici sau prieteni, astfel încât cultivarea unui mediu echilibrat favorizează atitudini echilibrate față de orice eveniment care s-ar putea produce.
Când să apelați la specialist
Iată câteva repere care vă pot indica faptul că este un moment potrivit să cereți
sprijinul psihologului pentru dumneavoastră și pentru copil:
• Fricile copilului sunt intense și afectează funcționarea de zi cu zi (refuz de a mai merge la școală, afectarea programului de somn, conduite evitante)
• Paver nocturn (copilul are vise urâte din care se trezește plângând) sau enurezis (copilul se scapă noaptea, deși a deprins înainte mersul la toaletă)
• Apariția unor comportamente repetitive, ritualice, cu scop de scădere a anxietății
• Somatizări (frici asociate cu dureri de cap, de burtă, febră sau alte simptome fără cauze clare, medicale)
• Când vă simțiți copleșiți emoțional de fricile copilului și aveți nevoie de a vă reechilibra întâi pe demneavoastră, pentru a putea oferi copilului echilibrul de care acesta are nevoie.
Dermatita atopică și intestinul - există o legătură?
Dr. Ioana-Alexandra Chindriș, Medic Specialist Dermato-venerolog
Dermatita atopică este o afecțiune cronică a pielii, caracterizată prin inflamație, roșeață (eritem), piele uscată (xeroză), mâncărime (prurit) și recidive frecvente. Deși este văzută adesea ca o problemă exclusiv dermatologică, cercetările recente arată faptul că sănătatea intestinului joacă un rol important în apariția și evoluția acestei boli. Conexiunea dintre microbiomul intestinal și piele – cunoscută drept „axa intestin-piele” – oferă noi perspective asupra tratamentului și asupra gestionării acesteia.
Microbiomul intestinal este format din trilioane de bacterii benefice și alte microorganisme, jucând un rol crucial în sănătatea întregului organism, inclusiv a pielii. Dezechilibrele microbiomului intestinal, cunoscute sub denumirea de disbioză, au fost asociate cu inflamația sistemică, care poate agrava simptomele dermatitei atopice.
Studii recente au arătat faptul că pacienții cu dermatită atopică prezintă un microbiom intestinal diferit față de persoanele sănătoase. În cazul acestor pacienți, lipsa unor bacterii benefice, precum Lactobacillus și Bifidobacterium, afectează funcția de barieră a intestinului, crescând permeabilitatea acestuia.
Ce spune știința despre probiotice, prebiotice și postbiotice?
Probioticele – bacterii benefice pentru intestin – au început să fie studiate ca terapii adjuvante în gestionarea dermatitei atopice. Anumite tulpini de probiotice, cum ar fi Lactobacillus rhamnosus GG și Bifidobacterium longum, pot reduce severitatea simptomelor și durata puseelor de dermatită atopică. De asemenea, prebioticele, care sunt fibre alimentare ce hrănesc bacteriile benefice, pot îmbunătăți diversitatea microbiomului intestinal. O dietă bogată în alimente prebiotice, precum sparanghelul, usturoiul, bananele verzi și ovăzul, poate susține sănătatea pielii prin reducerea inflamației sistemice. Un alt concept este cel al postbioticelor – substanțe bioactive produse de bacteriile benefice, cum ar fi acizii grași cu lanț scurt. Acestea au un
potențial semnificativ în modularea inflamației și în sprijinirea funcției de barieră a pielii.
Exista o predispozitie?
În general, s-a observat faptul că administrarea de probiotice în timpul sarcinii a scăzut riscul de dermatită atopică la nou-născuți. În al doilea rând, bebelușii născuți prin cezariană au un risc mai mare de a dezvolta dermatită atopică și alte afecțiuni alergice deoarece nașterea prin cezariană limitează expunerea bebelușului la bacteriile benefice din canalul vaginal al mamei. Aceste bacterii contribuie la formarea unui microbiom intestinal sănătos, esențial pentru dezvoltarea sistemului imunitar. Cu toate acestea, principala predispoziție este cea genetică, determinată de anumite defecte structurale ale genei filagrinei, o proteină esențială a funcției de barieră cutanată. Defectele acesteia vor conduce la o creștere a permeabilității cutanate la alergeni și iritanți, conducând la o hiperreactivitate cutanată cu inflamație, roșeață, mâncărime și uscăciune.
Alimentația: prieten sau dușman? Un alt factor important în gestionarea dermatitei atopice este reprezentat de alimentație. Alimentele bogate în Omega-3 și antioxidanți au proprietăți antiinflamatorii care pot ajuta la ameliorarea manifestărilor cutanate ale bolii. Pe de altă parte, alimentele ultraprocesate, zahărul și grăsimile trans pot crește inflamația sistemică și pot agrava simptomele dermatitei atopice. Este recomandată introducerea iaurtului
în alimentația zilnică pentru conținutul acestuia de probiotice, o hidratare corespunzătoare, precum și evitarea consumului de cafea și alcool în exces.
Stil de viață și sănătatea microbiomului
Pe lângă dietă, stilul de viață joacă un rol important în menținerea unui microbiom sănătos. Stresul cronic poate afecta negativ echilibrul microbiomului, favorizând apariția disbiozei și agravarea dermatitei atopice. Somnul regulat este un alt factor esențial. Privarea de somn poate perturba echilibrul microbiomului și poate crește inflamația.
O abordare globală pentru dermatita atopică Dermatita atopică nu este doar o afecțiune a pielii, ci un semnal al unei disfuncții mai profunde, care implică și sănătatea intestinului. Când vorbim de îngrijirea locală a pielii, doresc să subliniez importanța hidratării acesteia prin restabilirea funcției de barieră cutanată. Se recomandă spălarea cu geluri/uleiuri de spălare special concepute pentru pielea atopică, precum și aplicarea zilnică a cremelor hidratante.
Farmaciștii, medicii de familie, medicii pediatri și medicii dermatologi joacă un rol esențial în educarea pacienților cu privire la managementul acestei afecțiuni și în recomandarea unor soluții personalizate, care să vizeze nu doar ameliorarea simptomelor pe termen scurt, ci și abordarea integrată a bolii, având ca scop scăderea frecvenței recurențelor și ameliorarea calității vieții.
Tehnologia în tratamentul halucinațiilor și fobiilor
Diana Amza şi Anca Stănilă
Noile tehnologii care facilitează accesul la realitatea virtuală reprezintă nu doar spații de distracție pentru amatorii de experiențe virtuale, ci și o speranță terapeutică pentru persoanele cu psihoze, tulburări de anxietate, traume, fobii, tulburare de stres post-traumatic, tulburări de alimentație și depresie.
Ce înseamnă terapia prin realitate virtuală?
Acest tip de terapie se bazează pe expunerea graduală a persoanei la stimuli specifici tulburării de care aceasta suferă, folosind realitatea virtuală pentru a simula situații, contexte, persoane sau prin crearea de avataruri care personifică anumite conținuturi psihice (halucinații, voci, tipare de gândire etc).
Factorii cheie includ:
• Sistemul imersiv: Componente tehnice precum fidelitatea vizuală ridicată, redarea stereoscopică, sunetul spațial, feedbackul interactiv și modalitățile de interacțiune ale utilizatorilor.
• Sentimentul de prezență: Percepția utilizatorilor de a „fi” în mediul realității virtuale, de a fi stimulați senzorial într-un mod care imită realitatea și credibilitatea evenimentelor experimentate (fluxul narațiunii).
• Validitatea ecologică: Măsura în care realitatea virtuală reproduce
comportamentele, situațiile și fenomenele din lumea reală, esențială pentru aplicarea descoperirilor în contexte cotidiene. Practic, pe baza experiențelor persoanei, se creează contexte virtuale cu sens pentru aceasta.
Aplicații practice ale realității virtuale în psihoterapie
TULBURĂRI DE ANXIETATE
Terapia prin expunere utilizând realitatea virtuală permite confruntarea sigură cu stimulii temuți, conducând la extincția fricii. Treptat, persoana învață să își gestioneze emoțiile, să își schimbe modul în care percepe și interpretează stimuli și să exerseze noi comportamente.
O persoană cu fobie socială poate exersa, astfel, întrun context de siguranță emoțională, interacțiunea cu alți oameni, de la situații simple (o discuție la cumpărături) la altele din ce în ce mai complexe (a cere informații pe stradă, a lua masa cu prietenii sau a ieși
la o întâlnire). Expunerea repetată la stimuli pe care altfel persoana tinde să îi evite duce la acomodarea cu ei și la reducerea senzațiilor și emoțiilor negative, astfel încât persoana poate să trăiască acea experiență fără rezultatele inconfortabile.
În cazul fobiilor, realitatea virtuală permite ajustarea stimulilor astfel încât aceștia să depășească realitatea. Spre exemplu, păianjenii construiți în mediul virtual pot fi mai mari decât în realitate, astfel încât persoana expusă ajunge să se simtă în control și confortabil cu sine în realitatea virtuală, iar întâlnirea în realitate va fi mult sub așteptările închipuite, deoarece aici ei sunt mult mai mici.
PSIHOZE
Paranoia și halucinațiile sunt și ele abordate cu ajutorul noilor tehnologii, prin expunerea pacienților la situații sociale sau utilizarea unor instrumente precum terapia AVATAR pentru a reduce simptomele deranjante. Spre exemplu, halucinațiile vizuale și auditive pot primi un avatar, cu care persoana poate discuta și prin intermediul căreia poate exersa testarea realității și poate recăpăta sentimentul de control asupra unor simptome care în mod obișnuit au o puternică încărcătură emoțională. Astfel, atunci când acestea apar în viața de zi cu zi, persoana deja a învățat un mod mai adecvat de a se raporta la ele, fără a le mai crede ca fiind reale și având un sentiment de control asupra experienței sale.
TULBURĂRILE DE STRES
POST-TRAUMATIC (PTSD)
Realitatea virtuală vine în sprijinul persoanelor care suferă de PTSD, prin expunerea graduală la stimuli care, în viața de zi cu zi, reprezintă factori
declanșatori ai crizelor sau prin reconstituirea amintirilor traumatizante și expunerea treptată la acestea, până când nu mai sunt percepute ca fiind la fel de periculoase.
Limitele terapiei prin realitatea virtuală În ciuda potențialului, terapiile bazate pe realitatea virtuală prezintă unele limitări:
• Expunerea in-vivo, în cazul fobiilor, rămâne una cu cea mai mare probabilitate de succes;
• Studiile se află încă la început, fiind necesare aplicații pe grupuri mai largi de persoane pentru a determina corect rata de succes;
• Utilizarea senzorilor și a ochelarilor de imersie în realitatea virtuală poate duce la ceea ce se numește cybersickness, manifestată prin amețeală, greață, stres emoțional și chiar disociere (persoana se simte decuplată de sine);
• Riscurile terapiilor prin realitate virtuală nu au fost încă bine determinate.
În concluzie, teritoriul psihoterapiilor bazate pe realitatea virtuală este încă nou, necesită, cu siguranță, mai multe studii, și pe un număr mai mare de participanți, însă prezintă un potențial încurajator în ceea ce privește tratamentul mai multor afecțiuni psihice. Chiar și așa, conexiunea cu psihoterapeutul rămâne, acesta nefiind exclus din intervenție, ci adaptând expunerile și susținând procesul terapeutic pe tot parcursul său. Tehnologia nu poate înlocui încă prezența umană, receptivitatea umană, căldura și sentimentul de a fi înțeles de semeni, astfel încât relația psihoterapeutică rămâne unul dintre factorii care contribuie în mod covârșitor la vindecare, indiferent de metodele și de tehnologia aplicate.
management
Disfuncția articulației temporo-mandibulare - simptome și
Disfuncția articulației temporo-mandibulare (TMD) reprezintă un grup de afecțiuni caracterizate prin durere oro-facială acută sau cronică, limitarea mișcărilor mandibulei sau zgomote articulare, care vizează articulația temporo-mandibulară (ATM) şi mușchii masticatori.
În Europa, incidența TMD este de 29%, iar în rândul persoanelor cu vârste între 18 și 60 de ani ajunge la 41%, cele mai afectate fiind femeile. Pacienţii prezintă un risc crescut de a dezvolta tinitus, tulburări de somn, anxietate și depresie.
Anatomia articulaţiei şi cauzele TMD
ATM leagă mandibula de craniu și permite deschiderea și închiderea gurii, masticaţia şi vorbirea, fiind formată din capătul mandibulei (condil), o cavitate în osul cranian (fosa mandibulară) și un disc de cartilaj și susținută de ligamente și mușchi, care controlează mișcarea. În cazul TMD, aceste structuri nu mai funcționează corect,
iar cauzele pot fi multiple, inclusiv stres şi anxietate, încleştarea şi scrâșnirea dinților (bruxismul), postura incorectă sau traumatisme la nivel mandibular.
Simptomele TMD şi diagnostic
Simptomele principale ale TMD sunt: durere facială în zona tâmplelor şi la nivelul urechii, unde se află ATM, sensibilitate şi durere la nivelul mușchilor masticatori, mișcare anormală şi gamă redusă de mișcare a mandibulei până la blocarea articulaţiei și zgomote articulare – clicuri, crepitus (pocnituri, trosnituri).
Pentru a putea stabili diagnosticul, medicul stomatolog sau chirurg oro-maxilo-facial va efectua un examen clinic, o evaluare a simptomelor şi semnelor fizice: semne de bruxism, sensibilitatea la palpare a mușchilor gâtului, umerilor, maseterului, temporalisului sau a ATM (sugestivă pentru deranjamente intraarticulare), precum şi posibila deplasare a mandibulei spre
partea afectată în timpul deschiderii gurii (indicativă pentru deplasarea discului articular anterior). El poate recomanda şi alte investigaţii imagistice pentru a confirma sau exclude alte cauze ale durerii, precum carii, abcese, sinuzită, otită sau alte afecţiuni inflamatorii. Tratamentul TMD
Deşi tratamentul de primă intenţie în TMD este cel farmaceutic, prin administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, pentru calmarea durerii, cu asocierea de miorelaxante, în cazul spasmelor musculare, abordarea disfuncţiei este complexă. Ea presupune educaţie pentru utilizarea corectă a articulaţiilor, terapie cognitiv-comportamentală și biofeedback, fizio şi kinetoterapie sau dispozitive ocluzale (ex. gutiere). În cazurile în care terapia conservatoare nu este eficientă sau există limitări funcționale semnificative ale mandibulei, se recomandă intervenţii chirurgicale.
Dermatomiozita - cauze, simptome și tratament
Dermatomiozita este o boală inflamatorie rară, cu simptome ca slăbiciune musculară, disfuncţii ale organelor interne, durere articulară, pierderea vocii sau iritaţii ale pielii, ce i-a afectat cariera muzicală sopranei Maria Callas. Tratamentul pentru dermatomiozită este complex şi îndelungat și asigură ameliorarea simptomelor şi controlul bolii.
Cauze şi factori de risc în dermatomiozită
Dermatomiozita poate avea o serie de cauze, însă nu se cunoaşte cu exactitate mecanismul declanşator. Unele studii au indicat existenţa anumitor gene responsabile pentru răspunsurile imune anormale, dermatomiozita fiind caracterizată ca boală autoimună, în care corpul îşi atacă propriile celule şi ţesut muscular sănătos. Factori de mediu precum poluarea, expunerea excesivă la soare sau infecţii virale pot vulnerabiliza sistemul imunitar şi duce la dezvoltarea dermatomiozitei.
Cum recunoaşteţi dermatomiozita
În dermatomiozită, simptomele specifice sunt de natură:
• Musculară: durere şi slăbiciune musculară (gât, șolduri, spate, umeri), dificultăți de mișcare (la ridicarea de pe scaun, din pat), pierderea vocii şi dificultate la înghiţire. În cazuri severe, slăbiciunea musculară poate afecta funcţionarea inimii şi plămânilor, ducând la dificultăți de respirație sau tuse.
• Dermatologică: erupții roșii/purpurii pe zone expuse la soare, umflături roșii/purpurii pe pleoape (heliotrop), pete pe degete, coate, genunchi, degetele de la picioare (papulele Gottron), piele uscată, aspră, subțierea părului, zone roșii umflate în jurul unghiilor, calcinoză.
• Articulară: rigiditate și durere articulară la frig (Fenomenul Raynaud).
Simptomele generale includ oboseală, febră uşoară, pierdere în greutate.
Dermatomiozita –diagnostic şi tratament Pentru a se putea stabili
diagnosticul, sunt necesare investigaţii de laborator: teste de sânge pentru a determina nivelul de enzime musculare ce indică leziuni musculare, autoanticorpi specifici, markeri inflamatori şi tumorali, biopsie musculară sau cutanată şi investigaţii imagistice: RMN muscular, radiografie sau CT toracic, electromiografie. În unele cazuri, dermatomiozita este asociată cu diferite tipuri de cancer, iar medicul poate recomanda teste specifice.
Durata şi amploarea investigaţiilor pot fi copleşitoare, însă, în funcţie de rezultate, medicul va putea stabili un diagnostic şi prescrie tratamentul corect, ce presupune: medicamente cu corticosteroizi pentru a reduce inflamaţia musculară, imunosupresoare care suprimă activitatea excesivă a sistemului imunitar, imunoglobulină intravenoasă, kinetoterapie şi chiar logopedie, pentru a preveni sau trata dificultăţile de vorbire.
Apa caldă pe stomacul gol - beneficii pentru sănătate
În timpul somnului de lungă durată, corpul pierde între 0,5 şi 1 litru de apă, prin intermediul proceselor de respiraţie şi transpiraţie. Rezultatul este că, deseori, ne trezim însetaţi. Cea mai bună metodă de hidratare este consumul de apă, mai ales pe stomacul gol. Unii oameni preferă apa rece, însă alţii beau pe nerăsuflate o cană de apă caldă, pentru beneficii precum stimularea digestiei sau relaxarea musculaturii şi încălzirea corpului, excelente mai ales în dimineţile răcoroase şi întunecate ale sezonului rece.
Ce beneficii obţinem când bem apă caldă pe stomacul gol?
Deşi încă insuficient studiate, consumul de apă caldă pe stomacul gol are o serie de beneficii recunoscute şi promovate în special de medicina tradiţională chinezească.
1. Hidratare şi energie – consumul de apă caldă dimineața susține refacerea nivelului de lichide. De asemenea, apa caldă oferă un impuls de energie, fără a fi necesar consumul de cofeină.
2. Digestie optimizată şi detoxifiere – apa fierbinte pe stomacul gol stimulează sistemul digestiv, putând preveni sau ameliora constipația, prin stimularea mișcărilor intestinale. În plus, apa caldă sau fierbinte poate crește temperatura internă a corpului,
favorizând transpirația, dar și eliminarea toxinelor prin urină. Acest efect detoxifiant contribuie la sănătatea generală.
3. Stimularea metabolismului – apa caldă poate crește ușor rata metabolică, datorită creşterii temperaturii corpului, ceea ce ar putea ajuta la gestionarea greutății corporale pentru o scurtă perioadă de timp, aproximativ 40 de minute, conform unui studiu.
4. Ameliorarea congestiei nazale – aburul din apa fierbinte poate ajuta la eliberarea căilor nazale și la ameliorarea congestiei, fiind ideală în timpul sezonului rece sau al alergiilor. Turnați apa fiebinte în cană, stoarceți 2-3 linguri de suc de lămâie, inspirați aburul cald şi apoi gustaţi apa. Beţi numai atunci când atinge o temperatură confortabilă.
5. Îmbunătățirea circulației sanguine – apa caldă poate optimiza fluxul sanguin și poate relaxa mușchii, ceea ce ar contribui la o mai bună sănătate cardiovasculară, însă studiile nu sunt concludente.
6. Efect calmant și reducerea stresului – atunci când beţi apă caldă, aceasta are un efect liniștitor asupra sistemului nervos, ajută la reducerea anxietății și susţine relaxarea.
7. Prevenirea tremuratului – un studiu din 2017 a evidenţiat efectul calmant al consumului de apă fierbinte asupra corpului uman în medii cu temperaturi scăzute, datorită efectului de creştere a temperaturii corpului.
ATENŢIE!
Apa trebuie să aibă maxim 50° C, pentru a nu vă arde papilele gustative sau mucoasa bucală. Întotdeauna gustaţi puţină apă înainte de a bea.
Semnale de alarmă care ne trimit la ginecolog
Medicul ginecolog este un partener important al sănătăţii feminine, având rolul de a preveni prin educaţie, a diagnostica și a trata afecțiuni legate de sistemul reproductiv. De aceea, este esențial să mergeţi la ginecolog atât la vizitele anuale, cât şi atunci când apar simptome care pot indica anumite probleme.
1
Menstruaţie dureroasă sau cicluri menstruale neregulate
Perioadele de menstruaţie pot fi însoţite de durere în abdomenul inferior, dureri de cap şi stare generală de rău, însă în limite suportabile.
Dacă durerile devin severe, fluxul menstrual este foarte abundent, durează peste 7 zile sau un ciclu menstrual durează sub 21 sau peste 35 de zile, ar putea fi un semn de endometrioză, fibrom uterin sau tulburări hormonale.
La începutul tratamentelor contraceptive sau în premenopauză pot apărea mici sângerări (spotting). Totuşi, sângerările neregulate din afara perioadei de menstruaţie, în timpul sarcinii sau după menopauză trebuie investigate de ginecolog.
2
Durere pelvină
Durerea pelvină poate semnala afecțiuni inflamatorii sau infecţii, ce pot fi însoțite de senzația de balonare, febră sau chiar
vărsături. În unele cazuri, durerea este cronică și poate fi cauzată de endometrioză, însă, indiferent de cauză, este esențial să vă adresaţi ginecologului pentru diagnostic și tratament adecvat.
3
Simptome de menopauză
Menopauza vine cu schimbări hormonale semnificative, care se manifestă prin: bufeuri, transpirații nocturne sau schimbări de dispoziție. Un consult ginecologic vă poate ajuta să înțelegeți mai bine ce se întâmplă în corp și să găsiţi soluții personalizate.
4
Probleme ale sânilor
Orice modificare la nivelul sânilor, cum ar fi apariția unor umflături, durere sau secreții, trebuie evaluată prompt de un medic ginecolog. În majoritatea cazurilor, aceste simptome sunt benigne, dar este important să se facă un examen amănunțit pentru a exclude orice problemă serioasă.
5
Probleme urinare
Infecțiile de tract urinar (ITU) sunt frecvente la femei și, de obicei, sunt tratate cu antibiotic. Totuși, dacă simptomele persistă după tratament sau dacă aveți ITU recurente, un consult ginecologic însoţit de analize de laborator pot identifica şi ajuta în abordarea corectă a cauzei.
6
Examinările anuale
Vizitele anuale la ginecolog sunt recomandate încă din adolescență, mai ales după începerea vieții sexuale. Medicul este o persoană neutră şi poate oferi informații corecte despre viața sexuală, contracepție și prevenirea bolilor cu transmitere sexuală.
Chiar și fără simptome, controalele anuale, însoţite de testarea Babeş Papanicolau și examenul pelvian, sunt esențiale pentru prevenirea și depistarea timpurie a afecțiunilor ginecologice.
Unghiile din acril - o capcană a frumuseții
Unghiile false, din acril, au devenit un simbol al frumuseţii şi îngrijirii mâinilor, indiferent de vârstă. Dacă purtaţi extensii din acril, probabil aţi observat că unghiile naturale au devenit mai fragile, şi-au schimbat culoarea şi poate chiar au o structură neuniformă. Aceste modificări sunt cauzate de adezivii şi unghiile false, însă există şi alte pericole la care se expun persoanele care le poartă. Iată la ce să fiţi atenţi şi cum să vă menţineţi unghiile şi pielea sănătoase.
Riscurile manichiurii cu acril
La montaj, unghiile naturale sunt prelucrate şi tratate cu substanţe chimice adezive, ce fixează extensia din acril. Adezivul conţine un amestec alergen, de alcool, cianoacrilat și metacrilat fotolegat, dar şi alte ingrediente, cu risc cancerigen, precum formaldehida. Fumul degajat în timpul uscării poate cauza iritații ale căilor respiratorii, iar lampa cu radiaţii UV poate genera modificări la nivelul celulelor pielii şi, potenţial, cancer. Dacă
pilirea ce pregăteşte unghia naturală este excesivă, îi va slăbi structura, iar dacă stratul natural nu este bine curățat sau instrumentele nu sunt sterilizate, există riscul apariției infecțiilor bacteriene sau fungice sub extensie.
Purtarea îndelungată a unghiilor din acril prezintă o serie de riscuri, pornind de la mascarea unor eventuale infecţii cauzate de montajul deficitar la crăparea sau detaşarea parţială a extensiei ori deteriorări ale unghiilor naturale, întrucât acrilul nu permite unghiei să respire. În plus, expunerea continuă la substanțele chimice din compoziția acrilului poate provoca reacții alergice cutanate. Demontarea extensiilor din acril poate fi un moment traumatizant, deoarece, dacă acestea sunt smulse sau pilite excesiv în timpul îndepărtării, unghia naturală poate fi grav deteriorată. Soluțiile de acetonă folosite pentru îndepărtarea acrilului usucă și irită pielea și
unghiile, care apoi rămân fragile, subțiri și predispuse la rupere timp îndelungat.
Măsuri pentru a preveni riscurile purtării de unghii din acril
• Alegeţi un salon unde ştiţi că se respectă regulile de igienă şi, preferabil, se utilizează lampă cu LED în locul celei cu raze UV;
• Purtaţi mănuşi fără degete, pentru a vă proteja mâinile de radiaţiile UV;
• Luaţi pauze de minim 2 săptămâni între purtări, sau de 3-6 luni după utilizare îndelungată, pentru regenerarea ţesuturilor;
• Menţineţi unghiile naturale scurte şi curate;
• Purtaţi mănuşi de exterior atunci când temperaturile sunt scăzute, iar la interior, atunci când spălaţi vasele si faceţi menaj;
• Nu vă roadeţi sau piliţi excesiv unghiile;
• Utilizaţi o cremă hidratantă pentru mâini, unghii şi cuticule;
• Evitaţi tăierea sau împingerea cuticulelor.
Igiena corectă a nasului atunci când suntem bolnavi
Igiena nazală este importantă pentru asigurarea unei filtrări eficiente a alergenilor, particulelor de poluare şi pentru blocarea factorilor patogeni, menţinând, în acelaşi timp, sănătatea căilor respiratorii superioare. În timpul unei infecţii respiratorii, igiena corectă a nasului este cu atât mai imperativă, deoarece va favoriza o respiraţie normală şi va preveni sau trata congestia nazală.
Paşi necesari în igiena nasului
Efectuaţi igiena zilnică a nasului dimineaţa şi seara, iar în perioadele virale, chiar de mai multe ori pe zi, astfel:
• Spălaţi-vă mâinile înainte şi după efectuarea igienei nazale.
• Utilizaţi întotdeauna ser fiziologic sau soluţie salină izotonă, sterilă, cu salinitate de 0,9 % fie sub formă de monodoză, fie de spray nazal. Dacă alegeţi monodoze, introduceţi câte jumătate din conţinut în fiecare nară, ţinând capul înclinat pe spate. În varianta spray, pulverizaţi câte o dată în fiecare nară.
• Suflaţi nasul, câte o nară o dată, apăsând cu degetul mare pe nara opusă, în timp ce suflați.
• Evitaţi să efectuaţi igiena nasului cu apă potabilă, întrucât poate fi contaminată.
• În caz de congestie nazală, utilizaţi soluţie salină hipertonică, ce are salinitate de 2% şi ajută la decongestia nazală, prin fluidificarea
mucozităţilor, precum şi la reducerea inflamaţiei mucoasei.
• Repetaţi procedura de până la 3-4 ori pe zi în perioada virală.
Irigatorul nazal se utilizează astfel: în special pentru copii, dar şi pentru adulţi, alegeţi un irigator nazal special conceput, care va preveni eventuale accidentări, şi apă distilată sau sterilă pentru irigaţii. Introduceţi cu atenţie apă sau soluţie salină în fiecare nară, urmărind scurgerea sa completă, iar apoi suflaţi nasul. Efectuaţi procedura cu capul aplecat deasupra unei chiuvete sau a unui castron mai mare, de două ori pe zi.
Cum amelioraţi congestia nazală
Administrarea de decongestionante nazale poate fi o opţiune facilă şi rapidă pentru reducerea congestiei nazale, însă limitaţi utilizarea acestora la câteva zile în perioada în care sunteţi bolnavi.
Alte remedii pentru congestia nazală sunt:
• Inhalaţia de aburi calzi din ceai fierbinte de cimbru, rozmarin, mentă, cu un prosop deasupra capului, ce va preveni disiparea aburului.
Dacă nu aveți la dispoziție plantele pentru a prepara ceai, picuraţi 2-3 picături de ulei esenţial de eucalipt sau din plantele de mai sus în apa fierbinte.
• Utilizaţi un vaporizator, adăugând ulei esenţial în apa din rezervor, pentru a umidifica aerul ambiental şi a-l purifica.
• Beţi lichide calde: ceai de ghimbir cu miere, infuzii de cimbru, rozmarin, sau mentă, supe calde şi apă.
Masajul facial - beneficii și tehnici de aplicat
Masajul facial este o tehnică profesională de îngrijire a pielii care poate fi utilizată şi acasă, cu succes. Efectuat regulat, masajul facial poate îmbunătăți aspectul şi sănătatea pielii și oferi un moment de relaxare binevenit. Iată care sunt beneficiile sale şi cum să vă masaţi tenul pentru un chip mai luminos.
Beneficiile masajului facial
Masajul facial stimulează circulația sanguină, ce contribuie la oxigenarea pielii și la aportul de nutrienți esențiali, conferindu-i un aspect mai proaspăt și mai luminos. Prin aplicarea tehnicilor de drenaj limfatic, masajul poate ajuta la eliminarea lichidelor în exces și a toxinelor, ameliorând aspectul pielii din jurul ochilor. În cazul cicatricilor faciale, masajul poate sprijini regenerarea țesutului și diminuarea disconfortului.
Un alt beneficiu major, indiferent de tehnică sau de momentul din zi, constă în reducerea stresului.
Masajul facial relaxează mușchii feţei și eliberează tensiunile acumulate în zona maxilarului și a frunții, fiind recomandat cu scopul de a reduce simptome precum durerile de cap sau tensiunea maxilară şi a reda starea de bine.
Tehnici de masaj facial Iată câteva tehnici simple de masaj, ce pot fi efectuate acasă, cu sau fără instrumente speciale:
1. Effleurage:
Este o tehnică de masaj versatilă şi delicată, ce presupune masarea pielii cu mișcări ascendente, prelungi şi uşoare.
2. Drenaj limfatic:
Se masează ușor zona de sub ochi și de-a lungul obrajilor, folosind mișcări de presare și alunecare spre tâmple, începând din colţul interior al ochilor.
3. Presopunctură:
Se aplică presiune ușoară pe punctele-cheie: între sprâncene sau la baza nasului, pentru a stimula relaxarea.
4. Masaj cu instrumente:
Se utilizează role faciale (din jad sau metal) sau pietre naturale Gua Sha pentru a masa contururile feței şi a accentua zona maxilarului și a pomeților.
Masajul facial pentru începători
Masajul facial poate fi efectuat cu uşurinţă acasă urmând câţiva paşi simpli. Astfel, cu tenul şi mâinile curate, încălziţi în palme o cantitate mică de ulei: de măceşe, jojoba, cătină, cocos sau argan pentru ten de la sensibil şi mixt la uscat. Întindeţi uleiul uniform pe față și gât cu mișcări ușoare, effleurage.
Masajul propriu-zis începe de la gât, urcând delicat de la clavicule spre maxilar, apoi se continuă cu mișcări ferme, dar blânde, pentru a nu irita tenul, trasate de la bărbie către urechi, urmând linia maxilarului. Masaţi zona nasului, cu mișcări ascendente și laterale peste pomeți, iar apoi sprâncenele, alunecând cu degetele de-a lungul osului frontal spre tâmple. În final, efectuaţi mișcări verticale, pornind de la sprâncene și urcând spre linia părului, urmărind structura naturală a feţei.
Alimente ideale pentru creier și memorie
Medicii recomandă mereu alimente benefice pentru sănătatea inimii, a sistemului digestiv sau pentru o musculatură puternică. Pe de altă parte, ştim că fructele şi legumele închise la culoare conţin antocianine, iar peştele gras, nucile şi seminţele conţin acizi graşi Omega-3, compuşi naturali cu rol antioxidant şi antiinflamator, extrem de sănătoase şi care susţin procesele cognitive şi funcţionarea optimă a creierului.
Ce alimente trebuie să consumăm pentru sănătatea creierului?
PEȘTE GRAS (somon, macrou, hering, sardine, scrumbie) – este bogat în acizi grași Omega-3, care sunt esențiali pentru construirea celulelor nervoase, îmbunătățirea memoriei, reducerea declinului cognitiv şi controlul colesterolului.
OUĂ – sunt o sursă excelentă de vitamine B (în special folat şi B12) și colină, care sunt vitale pentru reglarea dispoziției, prevenirea demenţei şi menţinerea clarității mentale.
TURMERIC – curcumina, ingredientul activ din turmeric, poate traversa bariera hemato-encefalică, iar studiile au dovedit că poate stimula factorul neurotrofic derivat din creier, îmbunătățind memoria și neurogeneza.
NUCILE – bogate în acizi
grași omega-3, vitamina E și antioxidanți, pot îmbunătăți funcțiile creierului şi memoria, prevenind declinul cognitiv.
SEMINȚELE DE DOVLEAC
– oricât ar părea de surprinzător, acestea sunt foarte bogate în magneziu, zinc, fier și cupru, minerale esențiale pentru transmiterea semnalelor nervoase, memorie și sănătatea creierului.
FRUCTE DE PĂDURE (afine, mure, coacăze negre, aronia) – acestea conţin cantităţi importante de antioxidanți precum antocianinele, ce ajută la reducerea stresului oxidativ și a inflamației, prevenind îmbătrânirea creierulului şi pierderea funcţiilor de bază.
PORTOCALE – bogate în vitamina C, portocalele previn deteriorarea oxidativă a celulelor creierului, susţinând funcția cognitivă și sănătatea creierului.
CIOCOLATA NEAGRĂ - conține flavonoide, cofeină și antioxidanți care îmbunătățesc memoria, stimulează starea de spirit și îmbunătățesc performanța cognitivă prin creșterea fluxului de sânge către creier.
CEAIUL VERDE – conține L-teanină și cofeină, care sporesc vigilența, concentrarea și reduc anxietatea, iar împreună cu catechinele, protejează creierul de îmbătrânire.
CAFEA – cofeina întreţine starea de vigilență, în timp ce antioxidanții susțin sănătatea celulelor nervoase și reduc riscul de boli neurodegenerative, precum Alzheimer şi Parkinson.
Consumaţi zilnic alimente din această lista, pentru beneficiile lor în stimularea funcțiilor cognitive, protejarea împotriva declinului cognitiv, îmbunătățirea memoriei și a stării de bine.
Clasificarea alimentelor în funcție de gradul de procesare: ce mâncăm
cât de des?
Tot mai multe studii atestă faptul că alimentele ultraprocesate reprezintă un factor de risc major pentru boli cardiovasculare, diabet de tip 2, obezitate, cancer şi chiar demenţă. Pentru mai multă claritate asupra tipurilor de hrană, profesorul Carlos Monteiro, de la Centrul de Studii Epidemiologice în
Sănătate și Nutriție din Sao Paulo, Brazilia, a elaborat o clasificare a alimentelor în funcţie de gradul de procesare, rezultând 4 grupe alimentare.
Sistemul de clasificare a alimentelor NOVA
GRUPA 1
Alimente neprocesate sau minim procesate
Alimentele neprocesate, naturale, sunt părți comestibile ale plantelor (semințe, fructe, frunze, tulpini, rădăcini) sau ale animalelor (mușchi, organe, ouă, lapte), ciuperci, alge și apă, după separarea de natură, igienizarea, uscarea şi, după caz, prepararea termică pentru a deveni sigure pentru consum.
GRUPA 2
Ingrediente culinare prelucrate
Ingredientele sunt uleiuri, unt, zahăr, miere şi sare. Ele reprezintă substanțe derivate din grupa 1 sau direct din natură prin procese precum: presare, rafinare, măcinare sau uscare, cu scopul de a putea fi utilizate în bucătărie sau în industria alimentară pentru a găti, condimenta sau
conserva alimente şi băuturi. Cel mai frecvent, grupele 1 şi 2 sunt utilizate împreună în alimentaţia uzuală, proaspătă sau procesată.
GRUPA 3
Alimente procesate
Alimentele procesate includ: legume şi fructe întregi sau pastă, conservate în sare sau în zahăr, carne şi peşte la conservă, brânzeturi, pâine proaspătă, sâmburi cu sare şi băuturile fermentate precum bere, cidru şi vin. Acestea au două sau trei ingrediente şi sunt produse în principal prin adăugarea ingredientelor din grupa 2 la alimentele din grupa 1, prin fierbere, coacere şi fermentare.
GRUPA 4
Alimente ultraprocesate Alimentele ultraprocesate sunt produse industriale, elaborate din substanțe extrase din alimente (uleiuri, zaharuri, proteine, amidon) sau din
constituenți modificați (grăsimi hidrogenate, amidon modificat), dar și din ingrediente sintetizate în laborator: coloranți, arome și alți aditivi, care le conferă un gust intens și atractiv. Exemple: gustări ambalate, dulciuri și produse de patiserie, băuturi carbogazoase și dulci, produse congelate sau semipreparate, batoane proteice, carne procesată (mezeluri) și înlocuitori de carne, sosuri industriale.
A avea grijă de sănătate înseamnă a consuma cât mai rar produse din GRUPA 4, limitat produsele din GRUPA 2, inclusiv atunci când le includem în prepararea celor din GRUPA 3 și cât mai multe alimente din GRUPA 1.
Aplicaţia Open Food Facts utilizează algoritmul NOVA şi ne poate indica ingredientele şi tipul de aliment, pe baza codului de bare.
6 metode pentru accelerarea recuperării post antrenament
Dacă aţi reînceput antrenamentele sportive, după o pauză mai îndelungată, practicaţi un sport nou sau vă gândiţi să mergeţi la sală pentru a slăbi sau a vă tonifia musculatura, trebuie să ştiţi că febra musculară este un fenomen natural şi normal. Intensitatea durerii şi durata de vindecare variază, în funcţie de modul în care acţionăm pentru a susţine recuperarea organismului.
Iată câteva metode:
1
HIDRATAREA CORECTĂ
Hidratarea adecvată este importantă pentru recuperarea post antrenament, deoarece lichidele și electroliții (sodiu, potasiu, magneziu) pierduți prin transpirație trebuie înlocuiți. Apa este esențială pentru circulația sângelui, transportul oxigenului și filtrarea toxinelor din muşchi, iar electroliții susțin echilibrul fluidelor și contribuie la regenerarea musculară. Consumaţi minim 2 litri de apă şi electroliţi în zilele cu antrenamente.
2
SOMN SUFICIENT ŞI
MIŞCARE
În timpul somnului, corpul se regenerează, iar celulele musculare se refac, dar pentru a vă asigura că acest proces se desfășoară corect, specialiştii în recuperare medicală recomandă cel puțin 7 ore de somn pe noapte. Odihna insuficientă,
pe de altă parte, poate amplifica senzația de durere musculară și reduce eficiența proceselor de vindecare. În timpul zilei, faceţi mişcare, chiar şi de intensitate redusă. Mersul pe jos, ciclismul, înotul sau yoga sprijină recuperarea prin îmbunătățirea circulației sângelui și a oxigenării musculare.
3
ALIMENTAREA
CU PROTEINE ȘI
CARBOHIDRAȚI
Consumul de proteine și carbohidrați după antrenament este esenţial pentru a susţine recuperarea. Proteinele ajută la repararea și la creșterea mușchilor, iar carbohidrații refac rezervele de glicogen consumate în timpul efortului. Astfel, se recomandă consumul de alimente cu 15-25 g de proteine și 1-2 g de carbohidrați per kilogram de greutate corporală după antrenamente intense.
4
FOLOSIREA ROLEI DE MASAJ
(foam rolling)
Foam rolling stimulează circulația și reduce tensiunea musculară. Studiile arată că masajul cu rola, timp de 10-20 de minute pe zi, timp de 3 zile, accelerează recuperarea. În plus, efectuat imediat după antrenament, poate diminua durerea percepută.
5
MASAJUL CLASIC
Masajul relaxează corpul, plasându-l într-o stare parasimpatică, necesară refacerii musculare.
Cercetările arată că masajul reduce febra musculară și crește flexibilitatea, facilitând recuperarea.
6
TERAPIA
PRIN CĂLDURĂ
Băile calde, sau chiar fierbinţi, şi sauna accelerează recuperarea prin stimularea circulației, reducerea durerii musculare și îmbunătățirea sintezei proteinelor. Pentru rezultate optime, asociaţi terapia prin căldură cu hidratarea corectă.
Sibiu, romantic şi surprinzător
Sibiu este locul unde ne retragem mereu după o iarnă mai aspră sau mai blândă, în zile caniculare de vară sau la începutul toamnei, când oraşul musteşte de evenimente. Este un refugiu cultural și multicultural, unde tradițiile și arhitectura vernaculară se îmbină minunat cu spațiile mari, deschise și îmbietoare, cu mici bistrouri şi cafenele de specialitate și cu natura mereu surprinzătoare. Uneori, vizităm marile muzee, alteori, pe cele micuţe, ascunse pe străduţele şerpuitoare, iar în ultimii ani încercăm mereu să mergem la teatru. Acum, vă invităm în acest melanj mereu fermecător!
Istorie, foarte pe scurt
Istoria orașului Sibiu (Hermannstadt, Nagyszeben) este una complexă, datorită rolului semnificativ pe care l-a avut în istoria Transilvaniei și a Europei Centrale. Având origini medievale, Sibiu fiind atestat documentar din anul 1191, printr-un act emis de papa Celestin al III-lea, ce menționează orașul sub numele de Cibinium, zona Sibiului este o principală poartă de intrare şi stabilire în Transilvania a coloniștilor germani. Aceștia au construit cetăți și biserici fortificate, iar orașul a devenit un nod comercial și cultural
important. În secolul al XVI-lea, orașul a devenit un important centru religios și cultural pentru sași, Biserica Evanghelică fiind un exemplu remarcabil al arhitecturii gotice din Transilvania. În această perioadă, Sibiu a avut un rol semnificativ în viața politică a Transilvaniei, fiind capitala Principatului Transilvaniei. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, la finalul Primului Război Mondial, Sibiu devine parte din România, alături de restul Transilvaniei, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi ulterior, Sibiul
pierde o mare parte din populaţie, mai ales cea germană, pe fondul deportărilor şi emigrărilor în Germania. O parte dintre saşi rămân, însă, în Sibiu şi contribuie activ la dezvoltarea oraşului. În 2007, Sibiu a fost desemnat Capitală
Culturală Europeană, alături de Luxemburg, ceea ce a avut un impact major asupra patrimoniului său cultural şi promovării orașului pe plan european.
Sibiu, oraş al culturii În Sibiu au loc unele
dintre cele mai longevive şi cunoscute festivaluri
internaţionale, cum ar fi Astra Film Festival, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, ARTmania Festival, Sibiu Opera Festival, Sibiu Jazz Festival şi multe altele, ce au loc fie în Piaţa Mare, fie la Muzeul ASTRA, la Casa de Cultură sau în teatre, cluburi şi alte locuri ce devin avanposturi culturale pentru câteva seri. Scena artistică şi culturală a oraşului este extrem de efervescentă, aşadar merită să vizitaţi Sibiu doar şi pentru a participa la un festival sau pentru a vă cufunda în atmosfera unei piese de teatru precum Faust, regizată de Silviu Purcărete.
Câteva clădiri emblematice, pe care cu siguranţă le veţi remarca, datorită arhitecturii lor impresionante, sunt cele din Piaţa Mare: Palatul Primăriei Sibiu, clădire construită în stil Art Nouveau şi inaugurată în 1906, Casa Haller, construită în stil Renascentist, în sec. XVXVI, ce încă mai păstrează elemente originale, cum ar fi portalul cu blazon, intrarea în arcade şi decoraţiunile, dar şi ochii de pisică de pe acoperiş.
Palatul Brukenthal este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante și reprezentative edificii din Sibiu, construit între 1771 şi 1788 de către baronul Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei sub stăpânirea
habsburgică. El adăposteşte Muzeul Brukenthal, unul dintre cele mai vechi și prestigioase muzee din România, cu colecții de artă europeană și românească din perioada medievală până în secolul XX. Este un loc de referință pentru istoria orașului și pentru patrimoniul cultural al Transilvaniei.
Turnul Sfatului face legătura între Piaţa Mare şi Piaţa Mică şi a fost construit în secolul al XIII-lea, fiind folosit inițial ca poartă de intrare în cea de-a doua centură de fortificații a orașului. În Piaţa
Mică, una dintre atracţiile principale este Podul Minciunilor, construit din fontă în 1859 (legenda spune că veţi fi prinşi dacă spuneţi minciuni cand vă aflaţi pe el), iar alături, în Piaţa Huet, se ridică impunător Catedrala
Evanghelică, o capodoperă a arhitecturii gotice, a cărei construcţie a început în anul 1371. Turnul său este vizibil, alături de Turnul Sfatului, de la o depărtare de câţiva kilometri de oraş.
Ce să mai vizitaţi în Sibiu
Sibiul este un oraș în care trebuie să revii de multe ori pentru a-l cunoaşte pe deplin şi a explora fiecare dintre faţetele sale: culturale, gastronomice și nu numai. Fiecare zonă istorică sau modernă are o multitudine de locuri de explorat, de la pieţe mari sau mici la piaţete şi curţi interioare ale palatelor, de la muzee recunoscute pe plan internaţional până la galerii micuțe şi expoziţii de artă contemporană în spaţii neconvenţionale și de la piese de teatru susţinute în clădiri
de patrimoniu până la piese jucate pe stradă ori în vechi hale industriale.
Aşadar, când ajungeți în Sibiu, nu pierdeți expozițiile de la Muzeul de Istorie sau de la Muzeul Brukenthal, urcați în Turnul Sfatutului pentru a privi întreg orașul, Munţii Făgăraş și dealurile din împrejurimi, mergeți să vedeți Casa cu Cariatide (e ascunsă bine, dar merită) şi Biserica Ursulinelor, care datează din 1474. Rezervațivă jumatate de zi pentru Muzeul ASTRA, cel mai mare muzeu în aer liber din Europa, pentru a savura fiecare bijuterie de casă, iar la întoarcerea în oraș, treceți prin Parcul Subarini și ascultaţi-i povestea. Seara, mergeţi la un concert sau la o piesă de teatru.
Descoperire
plăcută, Echipa i-Tour
