Revista Alphega Nr. 67 by alphega-farmacie.ro

Cuprins

EDITORIAL

4 Cum să prevenim îmbătrânirea precoce

NOUTĂȚI MEDICALE

7 Îmbătrânirea este nonliniară – când are loc?

8 Noile recomandări ale Consiliului UE pentru sănătatea cardiovasculară

SĂNĂTATEA LA CONTROL

11 Onicomicoza – recunoaștere, factori de risc și prevenție

SFATUL SPECIALISTULUI

12 Răcelile la copii – recomandări pentru îngrijirea corectă

15 Jurnalul alimentar în colita ulcerativă

16 Venectazii – investigații necesare, diagnostic și tratament

COMUNITĂȚI

19 Caravanele medicale – soluția pentru screening și diagnosticare timpurie în mediul rural

ANALIZE MEDICALE EXPLICATE

21 Kiturile de diagnostic la domiciliu - alegerea și utilizarea corectă

FAMILIE

24 Iarna aceasta ne bucurăm și avem grijă de natură

27 De ce avem schimbări de dispoziție?

28 Traumatismele în sezonul rece

TEHNOLOGIA ÎN SĂNĂTATE

33 Comportamentele în online şi filtrarea mesajelor digitale pentru sănătate

SFATUL PSIHOLOGULUI

37 Cum îmi aleg psihologul?

AFECȚIUNI

42 Bolile cardiovasculare se agravează iarna

45 Acizii grași Omega-3 împotriva stresului și anxietății

46 Preeclampsia - factori de risc și simptome

ÎNGRIJIRE

50 Preveniți formarea ridurilor de pe piept

53 Drenajul limfatic - tipuri și indicații

ALIMENTAȚIE

54 Mai multă supă – beneficii pentru sănătate și sfaturi utile

57 Postul intermitent – ce metode putem alege?

MIȘCARE

58 O strângere de mână puternică, pentru sănătate

LA DRUM CU ALPHEGA

Piatra Neamț – de la Cultura Cucuteni și moștenirea lui Ștefan cel Mare la peisaje de poveste

TEXTE

Comitetul științific:

Dr. Mariana Olingheru Coordonator Științific

Diana Amza Psihoterapeut

COORDONATOR PROIECT

Anca Golovei

HEALTH WRITER

Anca Stănilă

GRAFICĂ & DTP

Adrian Săvescu

CREDITE FOTO Shutterstock www.alphega-farmacie.ro

Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.

Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega. Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 1 ianuarie - 15 februarie 2025. www.alphega-farmacie.ro contact@alphega-farmacie.ro +40 21 407 77 11

Cum să prevenim îmbătrânirea precoce

„NU ADĂUGAȚI ANI VIEȚII, CI VIAȚĂ ANILOR.”

Alexis Carrel – Laureat al Premiului Nobel pentru Medicină și Fiziologie în 1912

Care este vârsta reală a organismului tău?

Îmbătrânirea nu este o boală, ea începe încă din momentul concepției și este un proces natural, fiziologic, care implică și afectează toate structurile organismului. Însă nu toți oamenii îmbătrânesc la fel. Vârsta cronologică nu este aceeași cu vârsta biologică. Mai mult decât atât, organele noastre vitale (creier, inimă, ficat, plămâni, rinichi) nu au toate aceeași vârstă – iar media acestora stabilește vârsta moleculară.

Trăirea și îmbătrânirea încep încă din viața intrauterină, mama fiind prima interacțiune a noastră cu mediul. Conform epigeneticii, fiecare dintre noi suntem rezultatul interacțiunii permanente dintre ADN-ul cu care ne naștem, mediul în care trăim și stilul de viață pe care îl alegem.

Îmbătrânirea precoce începe la nivelul creierului

Deși oamenii îmbătrânesc diferit, există anumite semne vizibile de îmbătrânire care sunt considerate „premature” dacă le observi înainte de

a împlini 35 de ani: riduri, oboseală, pete pigmentare pe față sau pe fața dorsală a mâinilor (dosul mâinilor), căderea și albirea părului etc. Specialiștii consideră, însă, că îmbătrânirea precoce începe, de fapt, la nivelul creierului.

Testează-ți vârsta moleculară – nu aștepta semnele vizibile ale îmbătrânirii precoce

Nu trebuie să aștepți semnele vizibile ale îmbătrânirii precoce. În prezent, medicina dispune de teste complexe de evaluare a vârstei reale biologice și moleculare – de la evaluarea factorilor de risc individuali înainte ca boala să apară la testarea genetică

și biomarkerii îmbătrânirii. Aceste testări oferă accesul la terapii personalizate care să prevină îmbătrânirea precoce.

Aceasta este Medicina longevității și este și recomandată tuturor persoanelor începând cu vârsta de 30 de ani.

Medicina viitorului: prevenția și medicina personalizată

Preocuparea oamenilor în viitor trebuie să se îndrepte spre ce putem face înainte ca lucrurile să scape de sub control. Să înțelegem că nu toți oamenii îmbătrânesc la fel, că nu toți putem fi tratați cu aceleași terapii și că fiecare persoană este unică și așa trebuie abordată și medical, respectiv personalizat.

Să înțelegem că începem să îmbătrânim încă înainte de a ne naște, că scopul vieții noastre este să trăim frumos, să ne desăvârșim devenind cea mai bună variantă a noastră, să îmbătrânim activ și sănătos și să murim - cum spune înțelepciunea noastră polulară - „pe picioarele noastre și cu mintea întreagă”.

Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie

Îmbătrânirea este nonliniară – când are

loc?

Avansăm treptat în vârstă, metabolismul se modifică, sistemul endocrin şi hormonii ne joacă feste, musculatura şi oasele slăbesc, iar sistemul imunitar nu mai funcţionează ca în tinereţe. Totuşi, oamenii de ştiinţă au descoperit că aceste procese au loc în salturi, la anumite vârste, iar dacă le cunoaştem, putem controla efectele lor.

Îmbătrânirea în salturi – studiu

Un studiu efectuat în Statele Unite ale Americii şi publicat în luna august 2024, în revista Nature Aging, dezvăluie că îmbătrânirea urmează un model nonliniar, cu schimbări moleculare importante, ce au loc în jurul vârstei de 44 și, apoi, al vârstei de 60 de ani. Studiul a constat în colaborarea cercetătorilor cu 108 persoane timp de până la 7 ani și în prelevarea de probe biologice, la fiecare 3 până la 6 luni, pentru testare. Acesta a constatat că persoanele în vârstă de 44 și 60 de ani au prezentat diferențe biologice semnificative faţă de cei de alte vârste.

Astfel, participanții în vârstă de 41-46 de ani au avut un metabolism mai lent al alcoolului și al grăsimilor și slăbiciune musculară crescută, în timp ce cei în vârstă de 57-61 de ani au prezentat răspunsuri

imunitare mai slabe și un risc mai mare de diabet de tip 2, boli de inimă și probleme renale.

Aceste descoperiri se aliniază cu rezultatele unui alt studiu, publicate în 2020, care observă o scădere a eficienței sistemului imunitar la vârsta de 35 și 65 de ani. Datele sugerează că îmbătrânirea se poate accelera în jurul acestor perioade, influențând diferite aspecte ale metabolismului și funcției musculare, precum și susceptibilitatea la boli.

Limitări

Cu toate acestea, studiul are unele limitări, şi anume: diversitate geografică mică și factori apropiaţi ce ţin de stilul de viață, cum ar fi dieta și mediul, care ar fi putut afecta rezultatele. În plus, studiul a urmărit participanții timp de aproximativ 7 ani, ceea ce înseamnă că modificările observate pot să nu fie universale pentru toți

oamenii din aceeași categorie de vârstă.

Concluzii de viitor

Studiul oferă informații valoroase pentru monitorizarea stării de sănătate şi luarea unor măsuri timpurii. De exemplu, cercetătorii recomandă urmărirea profilului lipidic total și prioritizarea sănătății inimii începând cu vârsta de 40 de ani.

De asemenea, studiul subliniază importanța menţinerii unui stil de viață activ şi sănătos, cum ar fi o dietă echilibrată și exerciții fizice zilnic, factori ce pot fie să încetinească, fie (în lipsă) să accelereze îmbătrânirea biologică. Mai mult, cercetarea pune bazele unor studii la scară mai largă, cu scopul de a monitoriza mai atent schimbările biologice asociate cu îmbătrânirea, pentru a putea ajuta la prevenirea bolilor legate de vârstă.

Noile recomandări ale Consiliului UE pentru sănătatea cardiovasculară

Bolile cardiovasculare (BCV) sunt principala cauză de deces la nivelul Uniunii Europene (UE), cea mai mare povară financiară din domeniul sănătăţii, 2% din PIB-ul UE, şi una dintre principalele cauze de invaliditate, afectând aprox. 60 de milioane de europeni. Demersurile Consiliului UE din ultimii ani în domeniul prevenţiei, depistării precoce prin screening şi a echităţii accesului la tratament au condus către elaborarea unui Plan European de Sănătate Cardiovasculară, strategia Consiliului UE pentru îmbunătăţirea sănătăţii cardiovasculare (CV).

Recomandările

Consiliului UE pentru sănătatea cardiovasculară

BCV afectează în mod disproporționat grupurile socioeconomice și populația, țările și regiunile, crescând inegalitățile în cadrul UE. Factorii socioeconomici, precum educația, venitul și condițiile de trai, au un impact semnificativ asupra acestor disparități. Întrucât anumite comunități sunt mai afectate, Consiliul UE subliniază necesitatea unor strategii comune de sprijinire a sănătății CV.

Prevenţia prin educaţie şi măsuri de stil de viaţă

Prevenţia BCV vizează reducerea mortalității premature prin educație publică, promovarea unui stil de viață sănătos și abordarea factorilor de risc. Măsurile includ

reducerea consumului de alcool, sare, zahăr și grăsimi saturate, creșterea consumului de alimente sănătoase și combaterea fumatului. Activitatea fizică, gestionarea somnului și intervențiile în educația populaţiei sunt esențiale pentru prevenția primară și îmbunătățirea sănătății CV. În privinţa mediului de trai, Consiliul UE recomandă reducerea poluării aerului și a zgomotului și promovarea urbanismului durabil.

Monitorizarea periodică a sănătăţii

BCV pot fi controlate şi prin implementarea de screening-uri periodice ale sănătăţii: funcția renală, diabet și obezitate și gestionarea acestor afecțiuni, aflate în legătură directă cu riscul de BCV, precum şi evaluările CV regulate pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală.

Accesul egal la tratament

Consiliul UE susţine necesitatea accesului egal la îngrijiri inovatoare pentru

BCV prin diagnosticare AI, telemedicină și programe de reabilitare personalizate și consolidarea aderenței terapeutice și a comunicării dintre medici și pacienți.

Hipercolesterolemie familială (HF)

HF, frecvent nediagnosticată, necesită depistare precoce prin screening, campanii de conștientizare și educarea medicilor pentru prevenirea complicațiilor CV.

Factori socioeconomici Se recomandă abordarea determinanților sociali ai sănătății, cum ar fi statutul socioeconomic, sexul și vârsta, şi asigurarea unui acces echitabil la asistență medicală și programe adaptate.

Onicomicoza - recunoaștere, factori de risc și prevenție

Onicomicoza este o infecție fungică a unghiilor, care afectează în primul rând unghiile de la picioare, însă poate cauza probleme şi unghiilor de la mâini. Patogenii principali sunt fungii, cel mai frecvent dermatofiți (ca tinea pedis), dar poate fi provocată și de mucegaiuri sau drojdii (cum ar fi Candida).

Onicomicoza este una dintre cele mai comune afecțiuni ale unghiilor, putând fi diagnosticată cu uşurinţă de către medicul dermatolog în urma unui examen clinic urmat, uneori, de analize de laborator.

Onicomicoza – semne şi simptome În onicomicoză, dermatofitul infectează în primul rând patul unghiei, pătrunzând sub unghie prin mici traumatisme din hiponicium (ţesutul care conectează degetul de unghie).

De aici, se extinde şi determină modificări în structura, culoarea şi forma unghiei, de exemplu:

• Unghii îngroșate;

• Culoare modificată: albicioasă sau galbenă;

• Unghii fragile, cu tendință de rupere sau exfoliere;

• Textură şi formă neuniforme ale unghiei;

• Descuamare în interiorul unghiei şi separarea de patul unghiei, cauzate de

extinderea infecţiei;

• Miros neplăcut emanat de unghie;

• Uneori, durere sau disconfort, mai ales dacă infecția devine severă. Factori de risc pentru infecţiile unghiei

Unghiile de la picioare sunt înconjurate de un mediu cald şi umed, propice dezvoltării de fungi. De aceea, este esenţial să evitaţi următoarele situaţii:

• Umiditate excesivă sau purtarea de încălțăminte neventilată.

• Transpirația excesivă a picioarelor.

• Utilizarea în comun a prosoapelor, încălțămintei sau a altor obiecte personale.

• Leziuni la nivelul unghiilor sau pielii din jur (cauzate de tăierea prea scurtă a unghiilor, rănire cu diferite instrumente, inclusiv cu cele de pedichiură, creştere încarnată a unghiei).

• Afecțiuni precum diabetul sau problemele circulatorii.

• Sistem imunitar slăbit,

care nu poate lupta cu elementele patogene.

Cum preveniţi onicomicoza

Medicul dermatolog va diagnostica onicomicoza şi va recomanda un tratament, în funcţie de severitate şi de gradul de extindere: medicamente antifungice orale, topice, intervenţii chirurgicale de îndepărtare a unghiei sau terapia cu laser. Întrucât tratamentul este agresiv, cu efecte adverse şi riscuri post-operatorii, prevenţia este crucială.

Aşadar: spălaţi-vă des şi uscaţi bine degetele, cu prosopul personal, tăiaţi-vă unghiile drept, cu propriile instrumente, dar nu foarte scurt pentru a evita leziunile, dezinfectând ulterior instrumentele; purtaţi şosete uscate şi alternaţi încălţămintea, pe care o veţi igieniza cu pudră antifungică, purtaţi papuci în spaţiile publice şi monitorizaţi constant sănătatea pielii şi a unghiilor.

Dacă observaţi modificări, mergeţi la medic.

Răcelile la copii - recomandări pentru îngrijirea corectă

Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie

Atunci când un copilaș răcește, agitația cuprinde întreaga familie. Trebuie să știți, însă, că răcelile la copii au rolul lor în dezvoltarea unei imunități sănătoase. Înainte de a merge degrabă la farmacie sau de a apela la medicamente căutate pe internet, aplicați măsurile esențiale de îngrijire.

Iată care sunt principalele recomandări pentru îngrijirea corectă în cazul virozelor respiratorii.

Hidratați bine copilul

Hidratarea este cel mai bun remediu pentru tuse, deoarece ajută în mod natural la fluidificarea secrețiilor nazale și bronșice, care devin astfel ușor de eliminat. Oferiți copilului apă, supe, ceaiuri de tei, mușețel sau fructe de pădure.

Aspirați secrețiile nazale Igiena nazală este foarte importantă în virozele respiratorii, deoarece nasul este poarta de intrare principală pentru virusuri în organism. Aplicați ser fiziologic sau apă de mare izotonică. Aspirați de mai multe ori pe zi secrețiile nazale. După curățarea secrețiilor, aplicați apă de mare hipertonică. Aspirarea frecventă a secrețiilor

nazale ușurează respirația și previne apariția otitei și traheobronșitei.

Dezinfectați des gâtul Gâtul este a 2-a poarta de intrare pentru microbi. Utilizați sprayuri orale care au efecte emoliente și antiseptice. Tusea uscată se va ameliora, deoarece este cauzată de iritația faringelui (roșu în gât).

Nu vă temeți de febră Febra este un mecanism de apărare, care ajută organismul să elimine microorganismele patogene, virusuri sau bacterii. Până la temperatura de 38,5° C, hidratați corect și lent copilul. Antipireticele pot fi necesare, desigur, mai ales dacă temperatura ajunge la 39° C. Alegeți o alimentație ușoară Digestia este un proces care consumă energie. În plus, unele alimente, precum făina albă, laptele și zahărul, cresc secrețiile respiratorii. Alegeți o alimentație ușoară, bazată pe supă, fructe și legume.

Aerisiți des camera și faceți plimbări scurte în aer liber

Nu izolați copilul în casă atunci când este răcit. Mișcarea și oxigenarea sunt esențiale pentru vindecare.

Verificați umiditatea aerului din cameră În timpul iernii, umiditatea optimă în casă ar trebui să fie în jur de 30-40%, iar vara, între 40-50%.

Relaxați-vă împreună cu copilul

Petreceți mai mult timp de calitate cu copilul dumneavostră atunci când este răcit. Somnul este, de asemenea, foarte important pentru refacerea organismului.

Evaluați periodic starea copilului și consultați medicul pediatru la nevoie Dacă simptomele de răceală persistă, apar simptome noi sau simptomele prezente se agravează, în ciuda îngrijirii corecte, este foarte important să consultați medicul pediatru.

Jurnalul alimentar în colita ulcerativă

Colita ulcerativă este o boală inflamatorie cronică a intestinului care afectează în principal mucoasa colonului și a rectului. Boala evoluează în episoade de exacerbări (cu simptome gastrointestinale intense) și remisii (perioade de ameliorare), pe fondul factorilor de mediu, precum dieta, fumatul, infecțiile și stresul.

Alături de tratamentul medicamentos, o dietă echilibrată, cu cât mai puţine alimente declanşatoare, poate constitui baza pentru controlul simptomelor şi o evoluţie pozitivă a bolii.

Dar, cum fiecare pacient este diferit, iar colita ulcerativă este influenţată de factorii personali, nu poate exista un regim alimentar sigur şi strict, pentru oricine.

De aceea, medicii recomandă menţinerea unui jurnal alimentar, timp de 2-4 săptămâni, cu scopul de a observa ce alimente, mod de preparare, moment de consum etc. declanşează exacerbări sau, din contră, calmează simptomele.

Ce informaţii trebuie să conţină jurnalul alimentar?

Menţineţi un jurnal alimentar, în format fizic, pe un carneţel pe care să îl aveţi oricând la dispoziţie, sau online, pe care îl puteţi accesa de pe orice tip de dispozitiv. Indiferent de varianta preferată, iată ce ar trebui să conţină:

>> Alimentele consumate: tipul de mâncare şi combinaţii (ce tip de carne sau legume, snack-uri, cu sau fără băuturi etc.), mod de preparare, dimensiunea porţiei, momentul din zi şi locul de consum (acasă, la restaurant, din mers).

>> Simptome: după masă aţi avut sau nu simptome gastrointestinale (diaree –tip, dureri abdominale – tip şi intensitate, gaze, urgență pentru defecație şi nivelul de continență, în acest caz).

>> Alte informaţii despre ziua respectivă: nivel de hidratare şi tipul de băuturi (dacă aţi avut simptome asociate, notaţi-le), activitate fizică, administrare de medicamente sau suplimente, dispoziţie.

Cel mai bun moment pentru a nota în jurnal este atunci când se întâmplă sau imediat după eveniment, datorită vivacităţii amintirilor şi a detaliilor. Dacă alegeţi un jurnal în format fizic, însă nu îl aveţi la dispoziţie atunci când doriţi să notați ceva anume, scrieți sau

înregistraţi pe telefon, pentru a nu pierde momentul.

Cum vă ajută jurnalul alimentar?

Un jurnal alimentar este crucial în orice tip de boală gastrointestinală, intoleranţă sau alergie alimentară, deoarece permite coroborarea informaţiilor legate de alimentele sau băuturile consumate şi reacţiile organismului, chiar şi atunci când acestea apar cu întârziere. Vă permite să trageţi concluzii referitoare la factorii declanşatori şi cum să-i evitaţi, dar şi la modul în care anumite medicamente sau suplimente alimentare vă ajută în suplinirea nutrienţilor pierduţi, dispoziţie şi vindecare.

Venectazii - investigații necesare, diagnostic și tratament

Venectaziile, denumite şi telangiectazii, reprezintă dilataţii ale venelor superficiale, ce devin vizibile la nivelul pielii, în special pe picioare şi pe faţă, sub forma unor firişoare roşii, purpurii sau albăstrui.

Venectaziile pot fi inofensive, în special atunci când nu prezintă simptome, sau pot fi însoţite de: senzaţia de arsură sau mâncărimi, crampe musculare, picioare obosite şi durere. Cel mai frecvent, putem gestiona venectaziile prin măsuri de stil de viaţă, însă acestea pot fi şi un semn de insuficienţă venoasă cronică, ce necesită investigaţii şi un tratament adevcat, pentru a preveni eventuale complicaţii.

Venectaziile – când mergem la medic?

Atunci când observaţi extinderea venectaziilor şi apariţia disconfortului la nivelul picioarelor, iar măsurile pe care le luaţi deja sunt ineficiente, este recomandat să mergeţi la un consult, la medicină internă sau la chirurgie vasculară. Întrucât venectaziile nu au o cauză specifică, ci pot fi determinate de predispoziţia genetică, modificări hormonale, statul prelungit pe scaun sau în picioare ori înaintarea în vârstă, medicul va efectua o anamneză şi un examen clinic, pentru a încerca să identifice posibile cauze personale.

Al doilea pas este efectuarea unei ecografii Doppler, ce oferă informații detaliate despre funcționarea venelor și fluxul sangvin: observarea dilatării venelor superficiale, identificarea zonelor de reflux și evaluarea funcționării corecte a valvelor venoase. Venectaziile, deși superficiale, pot indica probleme mai profunde ale sistemulului venos, iar ecografia Doppler ajută la diagnosticarea acestor afecțiuni şi la stabilirea unui tratament personalizat.

Tratamentul venectaziilor

Venectaziile reprezintă, cel mai frecvent, o problemă estetică şi pot fi eliminate prin scleroterapie – un tratament minim invaziv pentru zona picioarelor, ce presupune injectarea unei substanţe în venele dilatate, pentru a le cicatriza, sau terapie laser – dedicată zonei feţei, prin care căldura intensă emisă de laser distruge telangiectaziile. Preveniţi şi gestionaţi venectaziile prin măsuri precum:

• Evitaţi ortostatismul şi statul în şezut pentru perioade lungi de timp –ridicaţi-vă la fiecare 30-50 de minute, mergeţi sau faceţi mişcare 2 minute.

• Consumaţi 2 litri de lichide zilnic: apă, ceai, supe.

• Purtaţi ciorapii compresivi recomandaţi de medic.

• Menţineţi o greutate corporală sănătoasă prin diete echilibrate, cel puţin 30 de minute de mişcare pe zi şi alte tratamente recomandate.

• Seara, întindeţi-vă şi menţineţi picioarele ridicate la nivelul inimii, minim 10-15 minute, preferabil în timp ce efectuaţi exerciţii de tip pedalare, flexarea gambelor, rotiri etc.

Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie

Caravanele medicale - soluția pentru screening și diagnosticare timpurie în mediul rural

1.129 de persoane din mediul rural au beneficiat în perioada septembrie – noiembrie de controale medicale gratuite în cadrul caravanei „Nu am făcut destul”, organizată de Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer, cu susținerea partenerilor din domeniul sănătății printre care s-au numărat Alliance Healthcare România și comunitatea farmaciilor independente Alphega.

Analize medicale gratuite

Caravana „Nu am făcut destul”, ediția a XI-a, s-a desfășurat în perioada 28 septembrie – 24 noiembrie 2024 în 8 localități din 5 județe: Tulcea, Constanța, Bacău, Teleorman, Buzău. 1.129 de persoane din mediul rural au beneficiat de câte un set de analize cu o valoare estimată de 1.600 de lei.

În urma anamnezei au fost identificate 32 de persoane care suferă sau au suferit de o formă de cancer. În caravană a fost depistat un caz de cancer mamar și încă două suspiciuni. 7% dintre bărbații testați au valori crescute ale PSA, ceea ce implică investigații imagistice suplimentare.

Prevenția la sat 94% dintre persoanele care s-au prezentat la analize în cadrul caravanei au spus că ar merge preventiv la medicul specialist dacă acesta ar veni în sat și doar 18% ar merge la controale regulate preventive la spitalele din cele mai apropiate orașe.

„Românii vor să aibă grijă de sănătatea lor, dar, pentru cei din mediul rural, serviciile medicale sunt de cele mai multe ori inaccesibile – fie că sunt departe de pacient, fie că oamenii nu au bani sau mijloace de transport să ajungă la spital. Caravanele medicale și screeningul sunt soluțiile pentru diagnosticarea timpurie”, spune Cezar Irimia, președintele FABC.

„Societatea Română de Medicină Preventivă a creat un Plan Național de Screening. Propunem înființarea unor Centre Regionale de Screening care să ofere servicii gratuite pentru depistarea precoce

a cancerului de col uterin, cancerului mamar, cancerului colorectal, cancerului pulmonar și cancerului de prostată”, spune conf. dr. Roxana Bohîlțea, președinta Societății Române de Medicină Preventivă.

Diagnosticare cu ajutorul voluntarilor

În 11 ediții, caravana „Nu am făcut destul” a testat peste 12.600 de pacienți și a diagnosticat 34 de cazuri de cancer cu ajutorul a peste 650 de medici, asistente și voluntari (studenți la medicină sau elevi la școli postliceale sanitare).

11 ediții

650

12.600 pacienți medici

Kiturile de diagnostic la domiciliu - alegerea și

utilizarea corectă

Testele medicale la domiciliu au câștigat popularitate datorită confortului de efectuare, preţului mai scăzut decât în cazul testelor de laborator și a confidențialității lor. Cu toate acestea, utilizarea poate avea şi câteva dezavantaje semnificative, care le pot afecta fiabilitatea și rezultatele. De aceea, validarea rezultatului de către un medic este esenţială.

Kituri de testare medicală la domiciliu, în România În acest moment, există numeroase tipuri de teste care se pot efectua la domiciliu. De la kiturile tip casetă sau bandă pentru identificarea sarcinii şi până la cele de prelevare a probelor pentru testarea ADN, puteţi afla din confortul domiciliului: dacă sunteţi în perioada de ovulaţie, suferiţi de o infecţie bacteriană sau fungică a tractului urinar, respectiv vaginală, nivelul glicemiei în sânge, dacă aveţi gripă sau COVID-19, dacă s-au consumat droguri, prezenţa sau absenţa hemoragiei în proba de scaun ori a bacteriei Helicobacter Pylori, evaluarea apariției menopauzei, a prezenţei anumitor bacterii patogene în scaun sau în sânge, precum şi dacă suferiţi de deficit de fier sau chiar dacă există probleme de fertilitate masculină.

Toate acestea se pot efectua la domiciliu, iar rezultatul poate fi citit în decurs de 2 până la 15 minute, în funcţie de tipul de test.

Rezultatul testului la domiciliu trebuie, însă, validat şi de către un medic, prin anamneză, teste de laborator sau investigaţii imagistice, pentru un diagnostic corect şi prescrierea unui tratament adecvat. Aceasta deoarece rezultatele pot fi viciate, fie din motive independente de pacient, fie din erori de testare.

Autodiagnosticarea prin teste la domiciliu – pericole şi măsuri

Testele medicale la domiciliu au o serie de beneficii faţă de cele de laborator, însă prezintă şi câteva limitări, despre care este bine să fim conștienţi şi să luăm măsurile corecte.

Acestea sunt:

>> Inexactitate

– testele la domiciliu

pot oferi rezultate fals pozitive sau fals negative, generând anxietate sau decizii medicale greșite, unele teste având chiar 40% rată de rezultate greşite comparativ cu cele de laborator. Confirmaţi rezultatul printr-o discuţie cu medicul.

>> Lipsa reglementării – există pe piaţă teste nerevizuite de către instituţiile acreditate. Atunci când achiziţionaţi un kit, verificaţi să conţină inscripția „CE” pe ambalaj.

>> Erori de utilizare – manipularea greșită poate duce la rezultate eronate. Respectaţi întotdeauna instrucţiunile de utilizare.

>> Impact psihologic – există riscul ca testele să ofere rezultate alarmante pentru pacienţi, care pot provoca stres și anxietate. Discutaţi rezultatul cu medicul dumneavoastră, pentru a primi recomandări utile şi un tratament adecvat.

Iarna aceasta ne bucurăm și avem grijă de natură

Poate că iarna aceasta nu este aşa cum ne-o dorim, iar frigul ne reţine la interior, poate că sunt lucruri importante care ne apasă zi de zi şi de care ne desprindem cu greu.

Este recunoscut, însă, faptul că petrecerea timpului în natură are beneficii fantastice pentru starea de spirit, pentru sănătatea inimii, funcţionarea sistemelor imunitar, muscular şi osos. Dacă aceste argumente nu sunt suficiente pentru a vă determina să dedicaţi mai mult timp naturii, iată cum vă puteţi automotiva şi susţine în demersurile dumneavoastră.

Tehnici de automotivare şi activităţi plăcute în aer liber

Confortul casei sau al biroului este deseori mult mai atractiv decât frigul de afară, aerul uscat sau cerul înnorat. Totuşi, pentru sănătatea fizică şi mintală, 30-60 de minute petrecute în aer liber vor însemna foarte mult. Aşadar:

• Invitaţi un prieten sau un coleg la o plimbare în parc sau în cartier, cu un ceai cald la purtător.

• Organizaţi un picnic iernatic, cu prieteni sau familia. Luaţi un termos cu ciocolată caldă, câteva pahare şi o gustare energizantă, pentru mica pauză pe bancă.

• Dacă nepoţii sau copiii doresc să meargă la patinoar, nu ezitaţi. Chiar dacă nu patinaţi, puteţi transforma ieşirea într-un joc cu provocări şi premii pentru: cine parcurge cele mai multe ture de patinoar (pe interiorul sau pe exteriorul său), cine

se desprinde primul de balustradă etc.

• Investiţi într-o pereche nouă de ghete călduroase de plimbare sau de drumeţie, pe care să le purtaţi de plăcere, pe orice tip de vreme.

• Urmăriţi soarele şi ieşiţi din casă, sau din birou, atunci când străluceşte mai tare, pentru a maximiza expunerea la lumina naturală. Lumina soarelui combate tulburarea afectivă sezonieră (TAS), ce se poate instala în timpul sezonului rece. De exemplu, în loc de a schimba sala şi scaunul, pregătiți-vă un sandvici şi petreceţi pauza de prânz la o plimbare, în împrejurimi.

întrucât le pot face rău. Pregătiţi sau cumpăraţi din piaţă un mix din seminţe de floarea soarelui, arpacaş, mei şi/sau porumb spart. Nu uitaţi să le lăsaţi şi puţină apa într-un castron.

• Indiferent de vârstă, încă vă puteţi juca. Aşadar, transformaţi ieşirile în natură în jocuri sau profitaţi de jocuri deja existente, precum Geocaching, pentru a explora zona sau oraşul.

• Mergeţi să hrăniţi păsările din cartier sau din parc. Atenţie! Nu le oferiţi pufuleţi, dulciuri sau pâine,

• Bineînţeles, dacă ninge şi aveţi posibilitatea de a vă bucura de zăpadă, mergeţi la săniuş, într-o drumeţie pe poteci de munte acoperite cu zăpadă, construiţi un om de zăpadă, o cazemată şi încingeţi o luptă cu bulgări!

Tot ce trebuie să vă spuneţi este: mă îmbrac bine şi mă voi simţi bine. Chiar dacă întregul proces durează ceva mai mult, merită!

De ce avem schimbări de dispoziție?

Neurotransmițătorii, mesagerii sistemului nervos, transmit semnale între neuroni sau de la neuroni către alte tipuri de celule şi joacă un rol esențial în stările și schimbările noastre de dispoziție, influențând semnificativ modul în care percepem lumea. Deși fluctuațiile emoţionale pot fi normale, în unele cazuri, ele indică dezechilibre care necesită atenție.

Cauze pentru schimbările de dispoziţie

Factori psihologici

Evenimente de viaţă stresante sau traumatizante, precum mutarea, schimbarea serviciului, probleme în relaţie sau chiar relaţii toxice, abuzive, pot cauza emoţii intense şi instabilitate. Tulburări precum depresia, anxietatea, tulburarea bipolară, ADHD sunt însoţite de oscilaţii emoționale extreme, fără declanșatori externi clari.

Factori biologici

Schimbările hormonale din perioada adolescenţei declanşează deseori emoţii puternice, dificil de înţeles de către părinţi şi copii, deopotrivă. Cu cât suntem mai conştienţi de aceste fenomene fireşti, cu atât le putem gestiona mai uşor. Ciclul menstrual, perioadele de sarcină şi postpartum, premenopauza şi menopauza pot fi dificil de parcurs de către femei, pe fondul fluctuaţiilor de estrogen şi progesteron, care influențează chimia creierului prin interacțiunea

cu serotonina și dopamina. Bărbaţii suferă de tulburări hormonale în special după vârsta de 40 de ani, când scăderea nivelului de testosteron şi creşterea estrogenului (andropauza) poate provoca instabilitate emoţională și iritabilitate. Nivelurile anormale de neurotransmițători precum serotonina și norepinefrina pot afecta capacitatea de reglare a dispoziției, ducând, pe termen lung, la depresie sau anxietate. Bolile cronice, cum ar fi diabetul, tulburările tiroidiene sau afecțiunile neurologice (Alzheimer, Parkinson), au un impact semnificativ asupra stării de spirit din cauza modificărilor fiziologice aferente bolii și a factorilor psihologici de stres asociați cu gestionarea acestor afecțiuni.

Factori de mediu şi stil de viaţă

Deprivarea de somn (insomnii, treziri nocturne, lipsa cronică de somn) poate exacerba sentimentele de iritabilitate și tristețe, contribuind la schimbări de dispoziție. Alimentația deficitară nutritiv, săracă în fier sau acizi grași Omega-3, şi aportul ridicat de zahăr pot afecta nivelul de energie şi dispoziția. Alimentația neregulată provoacă fluctuații ale glicemiei, ce afectează starea emoțională. Consumul excesiv de alcool sau droguri poate duce la schimbări semnificative ale dispoziției, iar renunţarea constituie un alt factor de instabilitate. Izolarea socială şi stresul la locul de muncă duc la sentimente de singurătate, depresie şi volatilitate emoțională.

Traumatismele în sezonul rece

Iarna aceasta facem mişcare, indiferent de temperaturile de afară, de umiditate sau de lipsa de motivaţie şi rezolvăm, fără teamă de accidentări, treburile ce necesită deplasări în afara casei. Iată măsurile necesare pentru a preveni traumatismele.

În curte, pe stradă

şi în parc

Eliminaţi obstacolele şi eliberaţi drumul. Dacă locuiţi la casă, fiţi atenţi la treptele de la ieşire şi la alee – este posibil ca frunzele căzute peste noapte să fie alunecoase sau chiar să acopere o zonă cu gheaţă. Încercaţi să menţineţi aleea uscată şi curată, iar înainte de a păşi, puteţi presăra nişte sare grunjoasă (dacă pe jos s-a format gheaţă), pentru a evita alunecările. Pe trotuare şi aleile din parc, atenţie la zonele cu noroi, gheaţă sau chiar frunze umede! Ocoliţile, dacă este posibil.

Purtaţi încălţăminte care susţine glezna, cu talpă din cauciuc sau protecţii antiderapante pe tălpi, fără toc sau cu toc jos. Alegeţi ghete confortabile, rezistente la apă şi călduroase, ce menţin o temperatură optimă a picioarelor.

Nu vă grăbiţi. Mergeţi cu grijă, în special pe suprafeţe acoperite cu zăpadă sau gheaţă, dacă nu le puteţi

ocoli. Atunci când coborâţi din maşină, verificaţi suprafaţa pe care păşiţi şi călcaţi cu ambele picioare odată, pentru o mai bună stabilitate.

„Mâinile libere” nu doar la volan, ci şi ca pieton, sunt esenţiale pentru menţinerea echilibrului şi sprijinire. Iarna, purtaţi un rucsac sau o geantă în bandulieră, în locul genţii de mână. La cumpărături, luaţi cu dvs. un cărucior – nu vă va dezechilibra pe drumul de întoarcere spre casă. De asemenea, purtaţi mănuşi, pentru protecţia mâinilor.

Evitaţi scurtăturile. Mergeţi pe drumurile cunoscute, practicate şi de către alţi oameni. Sunt şanse mai mari ca ele să fie deszăpezite, bătătorite sau eliberate de către ceilalţi trecători. Informaţi administraţia blocului, a firmei unde lucraţi sau chiar pe cea locală dacă există căi de acces cu gheaţă, zăpadă sau alte elemente ce ar putea constitui un risc de accidentare.

La munte

Dacă practicaţi sporturi de iarnă, întotdeauna purtaţi echipament corespunzător: salopete sau haine de exterior şi ghete impermeabile, fular, mănuşi şi căciulă, precum şi cască de protecţie. Accidente se pot întâmpla, dar este crucial să preveniţi traumatismele.

Cu 6 săptămâni înainte de a merge la munte, începeţi un antrenament fizic cu exerciţii cardio şi care îmbunătățesc viteza piciorului și coordonarea, pentru a optimiza timpul de reacție pe pârtie.

Aplicaţi pe pielea expusă cremă cu protecţie solară cu spectru larg, minim SPF 30, şi purtaţi ochelari de soare, pentru a preveni arsurile solare ale pielii şi ale ochilor. Beţi 1,5-2 litri de apă şi ceai cald pe zi. Evitaţi consumul de alcool.

Comportamentele în online şi filtrarea mesajelor digitale pentru sănătate

Diana Amza şi Anca Stănilă

În era digitală de astăzi, nici adulții, nici copiii nu mai pot fi feriți de impactul rețelelor de socializare și a timpului petrecut online asupra bunăstării psihologice. Mai mult ca oricând, este nevoie să ne autoeducăm și să educăm copiii în tainele autoreglării prin intermediul voinței.

Statisticile arată că, în perioada 2021-2024, oamenii au petrecut în medie 2 ore şi jumătate/zi doar pe social media. Este dovedit că activitatea de scrolling (parcurgere îndelungată a postărilor din social media) are efecte negative asupra sentimentului de conexiune socială și a stării de bine. Au fost chiar introduse noțiunile de „zombie scrolling” (utilizarea pasivă a rețelelor sociale), „doomscrolling” (expunerea voită la fluxuri de știri negative) și „vamping” (statul până noaptea târziu pentru a consuma conținut online) și simptomele de sevraj atunci când accesul este împiedicat.

Influența utilizării pasive a rețelelor sociale În cadrul a trei studii ample, publicate în Canadian

Journal of Behavioural Sciences în anul 2023, două bazate pe sondaje și unul experimental, a fost examinată relația dintre intensitatea utilizării rețelelor sociale și conexiunea socială percepută. Rezultatele au demonstrat constant că utilizarea pasivă a rețelelor sociale moderează această relație, afectând bunăstarea în moduri notabile:

• intensitatea ridicată a utilizării rețelelor sociale, cu implicare pasivă, a fost asociată cu o conexiune socială redusă și o stare de bine mai scăzută. Privitorii sau consumatorii de conținut, fără implicare prin niciuna dintre metodele disponibile (like, distribuire, comentariu), se pot simți mai izolați, mai singuri, mai neplăcut decât înainte.

• interacțiunea cu rețelele sociale, atunci când sunt utilizate pasiv, a fost corelată cu niveluri de stres mai ridicate. Astfel, parcurgerea postărilor, opiniilor și știrilor induce emoții negative, alertă, nemulțumire, autoizolare.

• utilizarea intensă a rețelelor sociale are un impact negativ asupra conexiunii sociale când este utilizată pasiv, dar are un efect pozitiv când este utilizată activ. Această concluzie a studiului experimental ne indică necesitatea abordării unei atitudini active în mediul virtual, de la exersarea gândirii proprii până la exprimarea adecvată a atitudinilor personale.

Efectele fizice și mentale ale doomscrollingului, zombie scrolling-ului și vamping-ului

Multiple studii au relevat faptul că timpul petrecut online, în special pe reţelele de socializare, în detrimentul celui petrecut cu familia, prietenii sau practicând activităţi plăcute, pe cont propriu, poate afecta atât sănătatea mintală, cât şi pe cea fizică.

Efectele fizice ale acestor comportamente pot include:

• Dureri de cap

• Tensiune musculară

• Dureri cervicale și de umeri

• Oboseala ochilor și probleme de vedere

• Tulburări de somn

• Creştere în greutate

• Alimentaţie deficitară nutritiv

• Tensiune arterială crescută

Efectele psihologice ale acestor comportamente se manifestă prin:

• Dezvoltarea dependenței de social media

• Insomnie sau tulburări ale somnului

• Stres

• Anxietate

• Sentimente de izolare

• Iritabilitate

• Dificultăți de relaționare

• Dificultăți în funcționarea zilnică

Digital detox - ce este şi de ce este important

Digital detox reprezintă o pauză conștientă și temporară de la utilizarea dispozitivelor digitale (computer, laptop, tabletă, telefon mobil), cu scopul de a reduce dependența de tehnologie și a îmbunătăți bunăstarea mentală și fizică. Aşadar, propuneţi-vă să limitaţi timpul petrecut online la 1 oră pe zi sau să nu accesaţi deloc mediul online într-o anumită zi din săptămână.

Cyber detox inteligent - cum să fim mai selectivi pe social media?

În completarea programului de detox digital există şi un alt tip de detoxifiere: gândirea critică şi selecţia, pe criterii de siguranţă, autenticitate şi corectitudine, a mesajelor şi provocărilor lansate pe reţele de socializare precum TikTok, Telegram sau Facebook.

De exemplu, platforma TikTok abundă în provocări periculoase, lansate de influenceri fără pregătire sau cunoştinţe medicale, cum ar fi: mouth taping (lipirea buzelor cu o bandă, împotriva sforăitului noaptea), bone smashing (lovirea brutală a oaselor feței, pentru a le modifica forma și a arăta mai bine), dragon breath (consumul de alimente care au stat în azot lichid) sau dieta carnivoră.

Cum verificăm autenticitatea și corectitudinea mesajelor de pe reţelele de socializare şi cum filtrăm provocările, făcând din asta un nou stil de viaţă, informat şi sănătos?

• Prin educație și conștientizare: familiarizaţivă cu riscurile trendurilor periculoase, discutând cu persoane de încredere

(prieteni, părinți sau profesori) despre implicațiile participării la provocări virale.

• Prin verificarea informațiilor: utilizaţi site-uri cu informaţii oficiale, cum ar fi cele guvernamentale, ale farmaciilor, clinicilor medicale şi chiar ale medicilor, pentru a verifica validitatea informațiilor.

• Prin evaluarea critică a surselor: evaluaţi credibilitatea sursei care a lansat mesajul sau provocarea și căutaţi informații de la organizații sau experți de încredere (medicul de familie sau medicul specialist).

• Prin monitorizarea activității pe social media: ajustaţi setările de confidențialitate pentru a limita accesul la conținut dăunător şi raportaţi postările care promovează activități periculoase.

• Prin limitarea expunerii: pe lângă pauzele necesare de la conţinutul online, încercaţi să urmăriţi conturi cu conținut pozitiv și educative şi evitaţile pe cele cu comportamente riscante.

Cum îmi aleg psihologul?

Diana

Amza, Psihoterapeut

Alegerea psihologului potrivit poate reprezenta o loterie în absența unor criterii care vă orientează corect în funcție de nevoile dumneavoastră. Acest articol vă informează despre tipurile de intervenție psihologică, dar și despre criterii subiective și obiective pe care le puteți aplica în selecția dumneavoastră.

Psiholog clinician, consilier sau psihoterapeut – care este specialistul de care aveți nevoie?

Psihologul clinician

Multe persoane caută, în diferite scopuri, să își facă o evaluare psihologică a stării de sănătate mintală, fie că este vorba de diagnosticarea anxietății sau a depresiei, a tulburărilor de personalitate sau a funcțiilor cognitive. Diagnosticarea corectă a problemelor este, în realitate, primul pas către demersurile curative adecvate. De asemenea, psihologul clinician are dreptul de a susține și intervenții psihologice de scurtă durată. Autenticitatea

psihologului clinician și dreptul legal de practică pot fi verificate în Registrul Colegiului Psihologilor din România.

Consilierul psihologic

Atunci când vă confruntați cu probleme de relaționare sau de adaptare la un nou mediu, cu ambivalență privind luarea unei decizii sau cu confuzie privind situațiile în care vă aflați, consilierea psihologică vă poate ajuta să vă clarificați propriile gânduri, emoții și nevoi, să trasați un arbore al opțiunilor posibile, să conștientizați efectele, să luați decizii în mod asumat și să dezvoltați abilități de comunicare astfel încât aceste lucruri să se resimtă în calitatea relațiilor interpersonale. Consilierul

psihologic deține atestat de liberă practică eliberat de Colegiul Psihologilor din România. Atenționăm cu privire la existența consilierilor de dezvoltare personală, prezenți pe piața din România, care nu sunt neapărat psihologi și care nu sunt atestați de Colegiul Psihologilor din România, dreptul de practică fiind obținut prin parcurgerea unor programe scurte de formare, deseori superficiale și fără responsabilitatea reglementată pe care psihologii o au față de clienții lor.

Psihoterapeutul

În cazul în care problemele cu care vă confruntați vă afectează echililbrul psihologic și sunt diagnosticate tulburări sau sunt prezente simptome care vă afectează buna funcționare și starea de bine (anxietatea sub toate formele sale, depresie, tulburări ale imaginii de sine, burnout, comportamente de autovătămare, adicții, până la psihoze), este nevoie să apelați la servicii de psihoterapie. Este bine să cunoașteți curentele principale și să alegeți tipul de psihoterapie care vi se potrivește.

Psihologul care are formare într-o formă de psihoterapie și deține atestat de liberă practică eliberat, ca și în cazurile de mai sus, de Colegiul Psihologilor din România, poate desfășura și activitatea de consiliere psihologică și dezvoltare personală, dar situația inversă nu este valabilă (un consilier psihologic nu poate practica psihoterapie dacă nu are formare și atestat de liberă practică specific, de psihoterapeut).

Serviciile pot fi individuale, de cuplu, de familie sau de grup, desfășurate față în față, în mediul online sau telefonic. Printre orientările psihoterapiei se numără cea Cognitiv-Comportamentală, psihoterapia prin Acceptare și Angajament (ACT), psihoterapia Experiențială a Unificării, Analiza Tranzacțională, Gestalt terapia, Psihanaliza, Psihoterapia Analitică, Psihoterapia Existențială, Psihodrama, Psihoterapia Centrată pe Persoană și multe altele. Cu alte cuvinte, este important să știți ce vi se potrivește sau ce vi s-a recomandat, deoarece fiecare tip de psihoterapie are cadrul teoretic propriu și metode specifice de lucru.

Odată ce ați trecut de acest prim filtru și ați identificat nevoile principale, vă puteți orienta către alegerea psihologului potrivit.

Iată mai jos câteva întrebări pentru prima ședință, care este, de obicei, de cunoaștere reciprocă și de identificare a problematicilor pentru care vă adresați:

• Care este tipul de psihoterapie/consiliere practicat?

• Care este experiența practică a profesionistului în sfera problemelor cu care vă confruntați?

• Care este durata unei ședințe și cum se defășoară ea în general?

• Cum sunt abordate ședințele la care nu mă prezint?

În interacțiunea cu psihologul, veți putea să îi expuneți problemele în linii mari, așteptările de la ședințe, să îi povestiți despre dumneavoastră și, dacă ați mai făcut consiliere sau psihoterapie în trecut, este bine să îi menționați acest aspect.

În urma primei ședințe, este bine să reflectați asupra unor aspecte precum:

• Cât de în siguranță v-ați simțit în relație cu persoana respectivă?

• V-ați simțit ascultat și înțeles?

• V-ați simțit confortabil, deschis să îi povestiți detalii despre viața dumneavoastră?

• Care sunt calitățile psihologului și sunt ele ceea ce căutați? Spre exemplu, unele persoane preferă un stil directiv, ferm și structurat, pe când altele preferă un stil non-directiv, compasiv, flexibil sau chiar creativ.

Alegerea psihologului depinde, așadar, de mai mulți factori, de la tipul de consiliere sau psihoterapie practicat până la stilul personal al acestuia și compatibilitatea pe care o resimțiți, relația care se stabilește între dumneavoastră și terapeut fiind catalizatorul vindecării personale.

Bolile cardiovasculare se agravează iarna

Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie

Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces la nivel mondial, aproximativ 30% dintre decesele globale, cu o incidență mai mare în timpul iernii. Principalele afecțiuni care se agravează iarna sunt reprezentate de hipertensiunea arterială, insuficiența cardiacă și angina pectorală. De asemenea, iarna crește riscul de atac de cord, tromboză venoasă profundă, accident vascular cerebral și moarte subită cardiacă.

Cum afectează vremea rece inima și circulația sângelui?

Temperaturile scăzute, vântul, umiditatea, presiunea atmosferică Agravarea bolilor cardiovasculare în sezonul rece nu se rezumă doar la expunerea la temperaturile scăzute. Această variație sezonieră este legată de factori de risc multipli, cum ar fi frigul, vântul, schimbările bruște de umiditate și presiune atmosferică, activitatea fizică, poluarea aerului, infecțiile și obiceiurile alimentare.

Frigul conduce la contracția vaselor de sânge, în special la nivelul arterelor, și determină creșterea tensiunii arteriale și agravarea bolilor coronariene. Vântul și umiditatea accelerează pierderea de căldură la nivelul corpului.

Activitatea fizică este mai redusă și alimentația este hipercalorică iarna, respectiv mișcare mai puțină și consum mai mare de

calorii, sare și alcool, ceea ce conduce la creștere în greutate.

Acest stil de viață, la care se adaugă și infecțiile respiratorii mai frecvente iarna, conduce la creșterea markerilor de inflamație (VSH, fibrinogen, proteina C reactivă), a nivelului de colesterol și trigliceride în sânge, a hormonilor și a substanțelor vasoactive (vasopresina, epinefrina, angiotensina II, aldosteronul, catecolamina). Toate acestea influențează valorile tensiunii arteriale, pot decompensa sănătatea inimii și pot crește riscul de tromboze (infarct miocardic, AVC etc.).

Cum sa vă protejați iarna daca sunteți cardiaci sau hipertensivi?

Îmbrăcați-vă adecvat pentru sezonul rece Pentru a vă menține cald, purtați mai multe straturi de îmbrăcăminte. Aceasta reține aerul între straturi, formând

o izolație de protecție. Acoperiți-vă capul și urechile. Păstrați-vă și mâinile și picioarele calde, deoarece acestea tind să piardă rapid căldura. Atenție, însă, îmbrăcămintea și încălțămintea nu trebuie să vă limiteze mobilitatea, ceea ce duce la un risc crescut de accidentări.

Prezentați-vă la medic pentru adaptarea tratamentului

Persoanele care suferă de hipertensiune arterială sau alte boli cardiovasculare trebuie să se prezinte la începutul sezonului rece la medicul curant pentru evaluarea stării de sănătate și adaptarea tratamentului. Nu modificați singuri dozele de medicamente!

Acizii grași Omega-3 împotriva stresului și anxietății

Acizii graşi Omega-3, în special acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA), obţinuţi, în special, din peşte, alge şi din unele crustacee, au rol antiinflamator la nivelul organismului uman şi contribuie la prevenirea bolilor cardiovasculare şi la controlul dislipidemiei, alături de alte beneficii pentru sănătate. De exemplu, cercetătorii din domeniul neuroştiințelor au descoperit că acizii graşi Omega-3 pot reduce efectele îmbătrânirii celulare şi ale inflamaţiei la nivelul celulelor creierului, sprijinind funcţiile creierului pe tot parcursul vieţii şi nu numai.

Acizii graşi Omega-3 –ce spun studiile

Un studiu realizat de cercetători în cadrul Colegiului de Medicină al Universității de Stat din Ohio a analizat efectele suplimentelor cu Omega-3 asupra telomerilor – capetele de cromozomi, cu rol de protecţie, a căror scurtare este asociată cu bolile legate de vârstă.

În cadrul unui test de stres, participanții (cu vârste între 40 şi 85 de ani) au primit doze moderate (1 250 mg) sau mari (2.500 mg) de Omega-3 ori un placebo. Doza mare a redus cortizolul și inflamația cu 19%, respectiv 33% şi a prevenit scăderea telomerazei, o enzimă esențială pentru repararea celulară, spre deosebire de placebo.

Un raport privind 19 studii diferite, care au inclus

1.200 de participanţi, atât cu probleme de sănătate precum atac de cord, tulburare de deficit de atenție (ADHD), abuz de substanțe, depresie și boala Parkinson, cât şi fără niciun diagnostic clinic specific, expune beneficiile suplimentării cu doze de până la 2.000 mg de Omega-3 pe zi.

Astfel, suplimentele cu Omega-3 au redus nivelurile de anxietate în special la persoanele cu diferite tipuri de afecţiuni.

Omega-3 şi efectele asupra creierului

Acizii graşi Omega-3 sunt esențiali pentru dezvoltarea creierului, precum şi pentru funcționarea sa normală în toate etapele vieții. Ei se găsesc din abundență în membranele celulare de la nivelul creierului, având rolurile de a menţine sănătatea membranei

celulare și de a facilita comunicarea dintre celule.

Astfel, alături de beneficii precum menţinerea şi îmbunătățirea memoriei la persoane cu forme uşoare de alterare a memoriei, uleiul de peşte, bogat în Omega-3, poate proteja împotriva simptomelor de anxietate şi depresie, atât în cazul persoanelor cu alte tipuri de probleme neurologice, cât şi al celor sănătoase.

Dozare Omega-3 Studiile sugerează administrarea unor doze între 1.000 și 2.000 mg Omega-3, cu o combinatie de EPA şi DHA, zilnic, pentru efecte antistres, antianxietate şi antidepresive, însă medicul de familie, medicul curant sau farmacistul vă pot recomanda doza potrivită şi durata optimă a unei cure cu Omega-3.

Preeclampsia factori de risc și simptome

Preeclampsia este o complicație medicală gravă, ce apare în timpul sarcinii și se caracterizează prin hipertensiune arterială (HTA), niveluri ridicate de proteine în urină (proteinurie), care indică leziuni renale, și afectarea unor organe, precum rinichii și ficatul, uneori fără simptome vizibile.

De obicei, apare după săptămâna 20 de sarcină şi, netratată, poate fi o afecțiune periculoasă atât pentru mamă, cât și pentru făt.

Cauze şi factori de risc în preeclampsie

Cauzele apariţiei preeclampsiei includ o serie de factori, însă se consideră că totul porneşte de la placentă, organul care hrăneşte fetusul. La femeile cu preeclampsie, vasele de sânge din placentă nu se dezvoltă sau nu funcționează corect, ceea ce poate provoca o circulație deficitară și dereglarea tensiunii arteriale la mamă.

Preeclampsia poate apărea şi la femeile cu tensiune arterială normală înainte de sarcină, factorii de risc fiind: preeclampsia într-o sarcină anterioară, sarcină multiplă, HTA sau alte boli cronice, precum diabetul de tip 1 sau 2, afecţiuni renale ori tulburări autoimune,

precum şi fertilizarea in vitro. Alţi factori, cu risc moderat, includ prima sarcină cu partenerul actual, obezitatea, istoricul familial de preeclampsie, vârsta de peste 35 de ani a mamei, complicații într-o sarcină anterioară sau un interval de peste 10 ani între sarcini.

Cum recunoaşteţi preeclampsia

Preeclampsia se poate instala fără simptome specifice vizibile, însă acestea sunt depistate în timpul vizitelor prenatale de rutină. Pe lângă HTA, simptomele pot include proteinurie, trombocitopenie, creșterea enzimelor hepatice. Simptome resimţite de gravide sunt: dureri de cap severe, tulburări de vedere (pierderea temporară a vederii, vedere încețoșată sau

fotosensibilitate), dificultăți de respirație cauzate de lichid în plămâni, dureri în partea superioară a abdomenului (sub coaste, pe partea dreaptă), greață sau vărsături. Creșterea bruscă în greutate sau edemul apărut subit la nivelul feței și mâinilor pot fi, de asemenea, semne ale preeclampsiei.

Controale prenatale pentru diagnosticarea preeclampsiei

Diagnosticul preeclampsiei, ca şi a oricăror alte complicaţii din timpul sarcinii, se bazează pe controale prenatale regulate, ce presupun: măsurarea tensiunii arteriale, analize de urină și de sânge, ecografii fetale pentru monitorizarea creșterii fătului și teste Doppler pentru evaluarea fluxului sanguin uteroplacentar.

Medicul poate solicita detalii despre simptomele gravidei, înregistrate sub forma unui jurnal, pentru o expunere cât mai corectă, toate acestea contribuind la depistarea precoce și gestionarea corespunzătoare a preeclampsiei.

Preveniți formarea ridurilor de pe piept

Decolteul este, deseori, ţinta unor factori agresivi din mediu, precum: radiaţiile UV, vântul, aerul uscat, fumatul, anumite posturi îndelungate sau susţinerea incorectă a sânilor. Aceştia duc la slăbirea fibrelor de elastină şi la distrugerea colagenului din piele, ceea ce determină reducerea elasticităţii şi a rezistenţei pielii şi formarea de riduri.

Ce impact au factorii de mediu şi de stil de viaţă asupra ridurilor de pe piept?

Expunerea prelungită sau repetată la soare, fără protecţie solară, poluarea şi fumatul activ sau pasiv contribuie la creşterea producției de radicali liberi, cu efect oxidativ, care deteriorează fibrele de elastină, accelerând apariția ridurilor. Pe de altă parte, factori precum sarcina, obezitatea sau fluctuaţiile de greutate forţează pielea să se extindă,

iar fibrele de elastină şi colagen nu reacţionează suficient de bine la pierderea bruscă în greutate, pielea decolteului devenind lăsată şi ridată. Dormitul pe o parte contractează cutia toracică şi strânge zona pieptului, ducând la fomarea de riduri verticale profunde, iar predispoziţia genetică are rolul său în formarea acestora.

Susţinerea neadecvată a pieptului şi a sânilor, în mod cotidian şi în timpul activităţilor sportive cu impact (alergare, sărituri), pune presiune pe pielea de pe piept. Femeile sunt mai predispuse la formarea ridurilor în zona decolteului, însă aceşti factori sunt valabili indiferent de sex.

Cum prevenim formarea ridurilor de pe piept?

Similar cu îngrijirea tenului, şi decolteul are nevoie de protecţie şi grijă. Aşadar, iată câteva metode de prevenire a ridurilor din zona decolteului:

• Protecție solară: vara, sau atunci când decolteul este expus, aplicaţi cremă de

protecţie solară cu spectru larg şi minim SPF 30, purtaţi pălării cu bor lat şi, pe cât posibil, haine sau o eşarfă care acoperă pieptul.

• Îngrijirea pielii cu produse hidratante şi antirid este important atât pentru faţă, cât şi pentru decolteu, aşadar extindeţi rutina zilnică şi în zona gâtului şi a decolteului, utilizând produse cosmetice pe bază de ingrediente precum retinol, vitamina C, acid hialuronic sau peptide. De asemenea, săptămânal, exfoliaţi blând pielea de pe decolteu, pentru a stimula producția de colagen.

• Evitaţi compresia pieptului: ziua, controlaţi-vă postura, staţi drepţi, cu mâinile pe lângă corp, la spate sau în buzunare, în loc de poziţia cu mâinile încrucişate la piept, iar noaptea încercaţi să evitați somnul pe burtă sau pe o parte.

• Renunţati la fumat, limitaţi consumul de alcool, adoptaţi o alimentaţie cu multe fructe şi legume bogate în vitamina C, deoarece susţine producţia de colagen, şi beţi 1,5-2 litri de apă, ceai şi alte băuturi hidratante pe zi.

Drenajul limfatic - tipuri și indicații

Sistemul limfatic reprezintă o parte esenţială a sistemului circulator si a celui imunitar şi este format din vase si ţesuturi limfatice, ganglioni limfatici şi organe limfatice, ce contribuie la circulaţia plasmei şi a limfei în organism. Intervenţiile chirurgicale, insuficiența venoasă cronică, osteoartrita, artrita reumatoidă sau fibromialgia pot produce blocaje şi forma limfedem.

Ce este drenajul limfatic (DL)?

Pentru a trata limfedemul şi a preveni complicaţii de natură circulatorie şi tisulară grave, în anii 1930 se pun bazele DL, o tehnică de masaj terapeutic blând, ce stimulează circulația limfei, ajutând la deblocarea ganglionilor limfatici sau la preluarea acesteia de către alţi ganglioni, post-excizare chirurgicală.

Acestea sunt:

Drenajul limfatic – tipuri de masaj şi indicaţii terapeutice DL poate fi realizat manual, prin diferite tehnici de masaj, de către un kinetoterapeut specializat sau mecanic, cu dispozitive pe bază de perne de aer, care pun presiune ritmică pe anumite părţi ale corpului sau ale membrului afectat.

Drenajul limfatic manual (DLM) diferă, în funcţie de tehnica utilizată de kinetoterapeut, fiecare tip având indicaţii terapeutice specifice.

1. Metoda Vodder – cea mai cunoscută tehnică de DLM, dezvoltată de dr. Vodder, în anii 1930, în Franţa. Utilizează mișcări blânde, ritmice, circulare, de „pompare” asupra pielii, urmând direcția fluxului limfatic. Este indicată în: limfedem, edem postoperator, insuficiență venoasă cronică, reducerea inflamației și vindecare, detoxifiere generală și îmbunătățirea stării de bine.

2. Metoda Leduc – creată de prof. Albert Leduc, combină DLM cu bandajarea compresivă. Tehnicile de bază sunt: „reabsorbție” (deplasează lichidul din țesuturi spre vasele limfatice) și „apelare” (stimulează contractarea vaselor limfatice), fiind indicată în: recuperare după traumatisme chirurgicale şi limfedem post-operator și post-traumatic, insuficiență venoasă și ulcere venoase.

3. Metoda Földi – dezvoltată de dr. Földi, presupune mişcări de rotaţie, alternate cu pauze de relaxare şi include DLM, bandajare compresivă, exerciții şi îngrijirea pielii. Indicații terapeutice: limfedem avansat (stadial), congenital și dobândit, edeme asociate cu insuficiența cardiacă sau hepatică, cu recomandare medicală strictă.

4. Metoda Casley-Smith – dezvoltată de dr. CasleySmith, utilizează mișcări uşoare și scurte, realizate cu vârfurile degetelor, având ca scop stimularea fluxului limfatic.

Este adesea folosită în combinație cu exerciții și bandajare şi are ca indicații: limfedem primar și secundar, edemele cronice și cele asociate cancerului, precum și reducerea fibrozei din țesuturile afectate de edem.

Mai multă supă - beneficii pentru sănătate

și

sfaturi utile

Iarna şi-a intrat în drepturi, iar zilele reci şi nopţile lungi ne afectează buna dispoziţie. Supa ne încălzeşte nu doar trupul, ci şi sufletul, ne relaxează şi ne face să ne simţim mai bine, în special atunci când suntem bolnavi. Este nutritivă, bogată în legume, prebiotice şi lichide şi extrem de versatilă, putând fi preparată atât în variantă caldă, cât şi rece. Iată de ce şi cum să vă bucuraţi mai des de acest aliment minunat.

De ce şi cum să mâncăm mai multă supă

Majoritatea supelor conţin mai puţine calorii decât alte tipuri de mâncare gătită, datorită cantităţii mai mari de apă. Cu cât sunt mai bogate în legume, cereale integrale, leguminoase şi conţin carne slabă, dar cu conţinut mare de proteine, precum carnea de pui sau de curcan, cu atât supele contribuie la o senzaţie de saţietate care durează mult timp. Aceasta, datorită fibrelor alimentare şi proteinelor.

În timpul fierberii, o parte din vitaminele B şi C, solubile în apă, se pierd, însă vitaminele A, D, E şi K sunt mai stabile şi se păstrează fie în conţinutul solid, fie în supă. De asemenea, majoritatea mineralelor (potasiu, magneziu, calciu) sunt reținute în supă.

Consumaţi şi partea lichidă,

pentru a beneficia de toate mineralele din carne și legume.

Dacă doriţi să slăbiţi, puteţi înlocui clasica cină cu o supă de legume asezonată cu pătrunjel proaspăt, câteva felii de ridichi, puţină zeamă de lămâie sau o lingură de iaurt degresat. Atenţie, însă, la adaosul de orez şi paste făinoase, ce au o cantitate considerabilă de carbohidraţi şi pot anula efectul pozitiv asupra pierderii în greutate.

Supele cu o bază bogată în ceapă, praz şi tulpini de ţelină acumulează mult potasiu, ce contribuie la eliminarea de sodiu şi de exces de apă din organism. Acestea conţin multe fibre şi funcţionează ca prebiotice, cu beneficii pentru microbiomul intestinal şi efect antiinflamator. În plus, conferă un gust dulce şi o consistenţă cremoasă supei.

Atunci când suntem bolnavi, se recomandă consumul de supe calde, de pui. Ingrediente precum usturoiul, piperul, ardeiul iute sau ghimbirul au efecte antiinflamatoare şi funcţionează ca decongestionante naturale, iar temperatura înaltă a supei fluidizează şi ajută la eliminarea mucusului. De asemenea, căldura supei calmează durerea în gât şi oferă confort psihologic în timpul bolii, care poate fi benefic pentru recuperare. Vara, puteţi înlocui supa caldă cu supă rece de roşii. Presăraţi deasupra puţin piper şi ghimbir ras, pentru o senzaţie răcoritoare. Încercaţi şi reţetele de Tarator, supa rece de iaurt cu castraveţi şi mărar, sau Šaltibarščiai, o supă lituaniană, răcoritoare şi bogată, de sfeclă roșie infuzată în kefir, cu ou fiert şi cartof.

Postul intermitent - ce metode putem alege?

Postul intermitent (sau intermitent fasting) presupune abţinerea totală de la consumul de alimente şi băuturi cu calorii ori limitatea acestora într-un anumit interval, după care se poate relua alimentaţia normală.

Există mai multe metode din care puteţi alege, fiecare cu beneficiile şi limitările sale.

Metoda 16/8 – cea mai cunoscută

Metoda de post intermitent 16/8, sau protocolul Leangains, constă în consumul doar de lichide timp de 16 ore şi consum normal de alimente în cele 8 ore rămase din 24.

Pentru a vă fi mai uşor să urmaţi această metodă, veţi sări peste micul dejun, majoritatea timpului de post desfăşurându-se pe parcursul nopţii şi în prima parte a zilei. Veţi mânca normal în intervalele 12.00 şi 20.00 sau 13.00 și 21.00. Metoda 16/8 de post intermitent contribuie la reducerea țesutului adipos şi la slăbire, prevenind diabetul de tip 2 și alte afecțiuni asociate obezității.

Puteţi începe cu o perioadă de 12 sau 14 ore de post, prelungind intervalul pe măsură ce organismul se adaptează.

Dieta 5:2 – două zile de post pe săptămână

Dieta 5:2 (Dieta rapidă) este o formă de post intermitent mai blândă în care puteţi mânca normal timp de cinci zile pe săptămână, limitând aportul de calorii la 500600 de calorii în celelalte două zile, care nu trebuie să fie consecutive. Puteţi alege zilele de luni și joi sau miercuri şi sâmbătă, pentru a echilibra mai bine efortul organismului de a se adapta. Scopul este de a reduce aportul caloric, în zilele de post, la 25% din aportul obișnuit al unui adult.

Post alternativ – alternează zile de post cu zile de alimentație normală Postul în zile alternative implică limitarea caloriilor la 30% din aportul obișnuit, din două în două zile.

Această tehnică, blândă pentru organism, vă oferă flexibilitate, contribuie la pierderea în greutate şi îmbunătățește sănătatea

metabolică, inclusiv sensibilitatea la insulină și nivelul colesterolului.

Alte metode de post intermitent sunt:

• Eat-Stop-Eat: în care nu se consumă absolut nicio calorie timp de 24 de ore, 1 sau 2 zile pe săptămână. Este o metodă mai dură, cu posibile riscuri.

• O masă pe zi: timp de o oră, puteţi consuma alimente bogate nutritiv, urmând să postiţi în celelalte 23 de ore.

• Postul cu apă: această metodă implică doar consumul de apă pentru o anumită perioadă de timp. pentru o perioadă mai lungă de timp.

Atenţie! Postul intermitent este o practică alimentară dură, ce poate avea unele riscuri, despre care vă recomandăm să discutaţi cu medicul, în special dacă aveţi sub 18 ani, sunteţi însărcinată, alăptaţi sau aveţi anumite afecţiuni, de exemplu: diabet zaharat de tip 1, gută, boli renale, hipotensiune arterială, deficiențe nutriționale ce nu permit lipsa alimentaţiei pentru o perioadă mai lungă de timp.

O strângere de mână puternică, pentru sănătate

Strângerea de mână nu este doar despre salut şi despre încrederea în sine, ci şi despre sănătatea osoasă şi puterea musculară a extremităţilor. Vi se întâmplă să nu puteţi desface un capac, să scăpaţi cheile din mână sau să pierdeţi controlul mânerului uşii atunci când încercaţi să o deschideţi? Iată câteva recomandări de urmat pentru o strângere de mână fermă, indiferent de vârstă.

Exerciţii pentru musculatura mâinii

1. Strângerea pumnului: strângeţi pumnul ferm, cu degetul mare peste celelalte şi menţineţi pentru 30-60 de secunde. Eliberaţi şi întindeţi degetele, apoi ->

2. Întinderea degetelor: aşezaţi palma pe o masă sau o suprafaţă dură şi întindeţi degetele, fără a forţa articulaţiile. Menţineţi 30-60 de secunde și relaxaţi. Repetaţi succesiunea 1+2 de 4 ori.

3. Ridicarea degetului: cu mâna întinsă pe o masă, ridicaţi, pe rând, fiecare deget, apoi ridicaţi toate degetele odată, menţinând podul palmei jos. Mențineţi câte 10-15 secunde fiecare ridicare.

4. Aducerea degetului mare în interior: cu palma întinsă, degetele depărtate şi interiorul spre dumneavoastră, aduceţi degetul mare spre mijlocul

palmei până atinge baza degetului mic. Menţineţi 30 de secunde.

5. Atingerea degetelor: în aceeaşi poziţie ca la exerciţiul 4, atingeţi, succesiv, degetul mare de fiecare dintre celelalte, pentru a forma litera „O”. Menţineţi 30 de secunde.

6. Strângerea mingiuţei: ţineţi o minge din spumă sau din cauciuc moale în palmă şi strângeţi pumnul cât de tare puteţi, apoi ţineţi mingea între vârfurile degetelor şi strângeţi-o cu toate degetele deodată. Menţineţi câteva secunde şi eliberaţi. Repetaţi de 10-15 ori cu fiecare mână.

Preveniţi durerea şi accidentările Întrucât veţi resimţi o uşoară rigiditate articulară atunci când efectuaţi primele exerciţii pentru mâini, vă recomandăm să le încălziţi. Țineţi mâinile scufundate în apă caldă pentru 5-10 minute, apoi masaţi-le cu o

cremă hidratantă sau, pentru un efect mai puternic, masaţi mâinile cu un ulei de masaj, introduceţi-le în mănuşi de cauciuc fin sau latex şi apoi în apă caldă.

La fel ca în cazul exerciţiilor de stretching sau încălzire dinaintea unui antrenament sportiv, musculatura, articulaţiile şi tendoanele mâinilor au nevoie de încălzire, pentru a preveni accidentările şi întinderile dureroase. Efectuaţi rotiri de palme şi de degete, de câte 5 ori în sensul acelor de ceasornic şi în sens invers. Fiecare exerciţiu sau succesiune se va repeta de câte 4 ori cu fiecare mână, urmând câteva secunde de relaxare. Pentru o recuperare mai uşoară a musculaturii, frecvenţa pentru fiecare tip de exercițiu poate fi de 2-3 ori pe săptămână. Alternaţi-le, astfel încât să aveţi aproximativ 48 de ore pauză între exersări similare.

Piatra Neamț - de la Cultura Cucuteni

și moștenirea lui Ștefan cel Mare la peisaje de poveste

La acest început de an, vă propunem să explorăm împreună un oraş, probabil mai puţin cunoscut ca atracţie turistică, însă extrem de bogat într-o varietate de obiective. De la muzee unice în România şi până la o telegondolă ce traversează oraşul şi ajunge pe Vârful Cozla, odată aflaţi la înălţime, puteţi explora Piatra Neamţ, căci despre el este vorba, pornind de la Beciurile Domneşti din secolul XVI şi până la priveliştea asupra oraşului şi a împrejurimilor.

Puțină istorie

Orașul Piatra Neamț este așezat pe terasele râului Bistrița, în Depresiunea Cracău-Bistrița, la o altitudine de 310 – 430 m și e înconjurat de dealurile Cernegura, Pietricica, Cozla, Cârlomanu și Bâtca Doamnei, ceea ce îi conferă un aer aparte şi privelişti mereu atrăgătoare, indiferent de anotimp. Pe versantul muntelui Cozla se află Pârtia Cozla, la care puteți ajunge pe tot parcursul anului cu telegondola, dar care, din păcate, nu mai este funcţională.

Cele mai vechi mărturii arheologice provin din epoca

de piatră, iar, mai apoi, multe dovezi despre istoria acestei zone se referă la civilizația geto-dacică, păstrându-se încă ruinele Cetății Bâtca Doamnei, pe vârful dealului omonim, situat la 4 km sudvest de oraș. Perioada de maximă dezvoltare a cetăţii a fost între sececolele I î. Hr și I d. Hr., monumentul istoric fiind astăzi accesibil doar arheologic. Prima atestare documentară a orașului datează din 1431, când Alexandru cel Bun dăruiește Mănăstirii Bistrița „… o casă a lui Crăciun din Piatra”. Așezarea cunoaște o importantă dezvoltare în timpul lui Ștefan cel Mare, când a fost construită Curtea Domnească, Biserica Sf. Ioan și

Turnul-clopotniță. Ulterior, orașul are o existență tot atât de frământată ca întreaga istorie a țării.

Ce vizităm în Piatra Neamț Zona de maximă atracție este centrul istoric, ce găzduiește Curtea și Biserica Domnească din Piatra Neamț. Acest ansamblu arhitectural alcătuit din Curtea Domnească, Biserica Sf. Ioan și Turnul-clopotniță își are începuturile în perioada 1468-1475, fiind ctitorit de Ștefan cel Mare. Din Curtea Domnească s-au păstrat o parte din pivnițele casei domnești, unde funcționează Muzeul Curtea Domnească, format din Pivniţa I și Pivniţa II, și porțiuni din zidul de incintă.

Biserica, zidită în perioada 1497-1498, monumentală și elegantă, este caracteristică stilului arhitectural moldovenesc din acele timpuri, iar Turnul-clopotniță, construit în 1499 din piatră brută și întărit cu patru contraforturi ce-i subliniază profilul zvelt, are 19 m înălțime şi poate fi vizitat. Fiecare nivel al turnului este amenajat spre a vă introduce în atmosfera medievală a orașului, iar odată ajunși la ultimul etaj, veți avea o panoramă splendidă asupra întregului ansamblu medieval și a centrului Pietrei Neamţ. De jur-împrejurul turnului vă invităm să descoperiți Muzeul de Artă, găzduit în frumoasa clădire ce datează din anul 1930, având destinația inițială de școală primară. Puțin mai la dreapta, veți intra în lumea satului nemțean, în cadrul Muzeului de Etnografie, micuț, dar foarte frumos amenajat și îngrijit. Piesa de rezistență a culturii din Piatra Neamț este, însă, Muzeul de Artă Neolitică Cucuteni, unic în Europa și unul dintre cele mai importante muzee din România. Muzeul a fost deschis în anul 2005 și prezintă în jur de 300 de piese din cadrul Culturilor Precucuteni –Cucuteni, incluse în categoria „tezaur” a patrimoniului cultural național. Valoarea colecțiilor este inestimabilă, reprezentând vase și figurine din lut orginale, ornamentate într-o tehnică superbă și datând de acum peste 7 000 de ani.

Ceva mai jos, pe strada Mihai Eminescu, la numărul 10, se află Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, temporar închis, pentru restaurare. Un alt loc, pe care noi l-am prins deschis acum câţiva ani, dar care în prezent se află în proces de restaurare, este Muzeul Memorial Calistrat Hogaș, situat pe strada Calistrat Hogaș, la numărul 1.

Emblematice pentru arhitectura de secol XIX şi secol XX sunt câteva case-monument şi conace boiereşti, pe care le veţi descoperi în centrul oraşului: Casa Ivașcu, pe care o veți recunoaște după pridvorul asimetric susținut de cinci coloane de lemn, Casa Lalu, construită în 1912 de Carol Zane, ce găzduiește acum Clubul Copiilor și Casa Paharnicului, pe care o veți găsi în spatele blocurilor de pe bd. Mihai Eminescu. Monumentul a fost construit la începutul secolului al XIX-lea de către aga Dimitrie Gheorghiadis, paharnicul, fiind destinat depozitării mărfurilor ce urmau să se desfacă la Piatra Neamț și în împrejurimi. Acum, în clădire funcționează un restaurant.

Agrement în

Piatra Neamț În funcţie de anotimp, de vreme şi de disponibilitatea pentru activităţi în natură, Piatra Neamţ poate fi un loc excelent pentru plimbări cu

caiacul sau cu hidrobicicleta pe Lacul Bâtca Doamnei, cu pornire de la locul numit „La Caiace”. Liniștea lacului și peisajul răvășitor vă pot reține acolo o după-amiază întreagă, iar caiacul vă oferă calea spre evadare.

În drum spre caiace, treceți pe lângă ștrand, deschis vara, pentru o porţie de bălălceală, și pe lângă Baza Hipică Col. Virgil Bărbuceanu. Aici puteți încerca o sesiune de călărie de agrement, pe traseele puse la dipoziție de personalul bazei, sau puteți lua cursuri de echitație de la instructori.

Cea mai spectaculoasă activitate este, însă, urcarea pe Vârful Cozla, cu telegondola, din zona Gării. Indiferent de sezon, veţi avea parte de o călătorie pe deasupra oraşului şi de peisaje superbe asupra Masivului Ceahlău, pe care îl veți ghici în zare, către vest, asupra Lacului Bâtca Doamnei, a Pietricicăi, precum și asupra dealurilor împădurite din împrejurimi.

Descoperire plăcută, Echipa i-Tour