61 Ediția
Postul cu apă - beneficii și atenționări pag. 4
Artele marțiale și copiii - beneficii și provocări pag. 19
Alergiile pot fi mai severe după mutarea în altă țară pag. 37
1 aprilie - 15 mai 2024
pag. 8
Revista
EDITORIAL
4 Postul cu apă - beneficii și atenționări
7 Thermal Earring - Cercelul inteligent care măsoară continuu temperatura
8 Cum știi dacă ai rezistență la insulină
SFATUL PSIHOLOGULUI
11 Gestionarea anxietății prin artă
SFATUL SPECIALISTULUI
12 Exerciții pentru neuroplasticitate
FARMACIA VERDE
15 5 remedii pentru vindecarea rapidă a rănilor
SFATUL FARMACISTULUI
16 Kitul pentru alergiile de sezon
FAMILIE
19 Artele marțiale și copiii - beneficii și provocări
24 De ce avem nevoie să consumăm proteine zilnic?
29 Tehnici de memorare - un ajutor în pregătirea pentru examene
INTERVIU
33 Interviu cu farmacist Alexandra Ciucă
AFECȚIUNI
37 Alergiile pot fi mai severe după mutarea în altă țară
38 Colesterolul mărit la copii - cauze și ce este de făcut
41 Renunțarea la fumat - simptomele sevrajului și opțiuni de tratament
44 Tulburări hormonale ce determină căderea părului
47 Gastrita - remedii naturale și prevenție
ÎNGRIJIRE
48 Cât de des ar trebui să schimbăm prosoapele și lenjeria de pat?
ALIMENTAȚIE
51 Alimente care previn răul de mișcare
52 Ardeiul iute - beneficii pentru sănătate și atenționări
MIȘCARE
55 Exerciții care previn hemoroizii
LA DRUM CU ALPHEGA
58 Oradea, un veritabil smart city cu natură, artă și arhitectură splendidă
TEXTE
Comitetul științific:
Dr. Mariana Olingheru Coordonator Științific
Diana Amza
Psihoterapeut
Dona Alexandra Milea Farmacist diriginte Farmacia George, Râmnicu Vâlcea
Alexandra Ciucă
Farmacist și administrator Farmacia Alexandra Trans, Pitești
COORDONATOR PROIECT
Anca Golovei
HEALTH WRITER
Anca Stănilă
GRAFICĂ & DTP
Adrian Săvescu
CREDITE FOTO
Shutterstock www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 1 aprilie - 15 mai 2024.
www.alphega-farmacie.ro contact@alphega-farmacie.ro +40 21 407 77 11
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Ce este postul cu apă?
Postul cu apă, cunoscut și ca „post negru”, este o metodă ce se practică de mii de ani pentru îmbunătățirea sănătații. În acest tip de post nu se consumă nimic în afară de apă. Majoritatea posturilor cu apă durează 24-72 de ore. Cel mai frecvent utilizat este postul cu apă de o zi, unele persoane practicând acest tip de post săptămânal. Postul cu apă mai mult de 3 zile consecutive nu se recomandă fără supraveghere medicală.
Transformările care apar în timpul postului cu apă
În timpul postului cu apă pot sa apară manifestări neplăcute precum: senzaţia imperioasă de foame, de greaţă sau de slăbiciune, ameţeala, durere de cap, erupții cutanate, prurit – dar sunt simptome pasagere ce pot surveni la începutul acestei practici. Cu cât încărcarea cu toxine a organismului este mai mare, cu atât eliminarea acestor toxine este mai zgomotoasă.
Beneficiile uimitoare ale postului cu apă Conform cercetărilor științifice, postul cu apă stimulează autofagia, activează detoxifierea și regenerarea organismului, reduce riscul unor boli
cronice (boli cardiovasculare, cancer, diabet, Alzheimer etc.) Postul cu apă reduce semnificativ nivelurile tensiunii arteriale la persoanele cu HTA și ajută la reducerea greutății corporale prin îmbunătățirea sensibilității la letină și la insulină. Studiile pe animale și oameni au evidențiat că postul cu apă poate suprima genele care promovează dezvoltarea celulelor canceroase. De asemenea, poate îmbunătăți efectele chimioterapiei.
Sunt anumite situații în care postul cu apă nu este recomandat, cum ar fi: un deficit de masă corporală (IMC <18,5), tuberculoză activă, diabet zaharat tip I, starea de după un infarct
miocardic, insuficiență cardiacă II – III, hepatită cronică, ciroză hepatică, insuficiență renală cronică, aritmii maligne, osteoporoză severă, lupus, sindromul Cushing, cancer metastatic (stadiul IV), accident vascular cerebral în ultimele 6 luni, orice boală care implică imobilizare la pat, perioada de sarcină și alăptare, copiii și vârstnicii.
Recomandări pentru longevitate
Postul cu apă ținut periodic este foarte important pentru regenerarea organismului. Extrem de important, însă, este și stilul de viață din afara postului.
Vreți să fiți sănătoși pe termen lung? Iată câteva recomandări:
• Când vorbim despre mâncare, rețineți că toate alimentele vă sunt permise, dar nu toate vă sunt de folos. Și, cel mai important: „doza face otrava”. În concluzie: gustați – nu mâncați.
• Postiți periodic, indiferent de tipul de post ales (postul cu apă, posturile creștine, postul intermitent)
• Fiți activi, faceți cât mai multă mișcare.
• Zâmbiți mai des.
• Iubiți cât mai mult și fiți recunoscători.
Accesoriile inteligente devin din ce în ce mai frecvente. Inele, brățări, pandantive și ceasuri monitorizează semnale vitale precum pulsul şi nivelul de oxigen din sânge, în timp ce Ray-Ban a introdus rame cu cameră video și microfon.
Temperatura corpului este un element vital esenţial pentru monitorizarea stării de sănătate şi înțelegerea impactului alimentației, al exercițiului fizic și al stresului. În contextul în care monitorizarea continuă a temperaturii corpului reprezintă o provocare semnificativă, cercetătorii de la Universitatea din Washington au introdus
Thermal Earring, primul cercel inteligent, ce permite, printre altele, măsurarea continuă a temperaturii.
Ce poate face Thermal Earring
Într-un studiu recent, cercelul a depășit un smartwatch în măsurarea temperaturii pielii în timpul repausului. De asemenea, a demonstrat că este promițător în ceea ce privește monitorizarea temperaturii ca rezultat al stresului, al modificărilor de dietă, al exercițiilor fizice și chiar în timpul ovulației.
Prototipul Thermal Earring are dimensiunea și greutatea unei agrafe mici şi o durată de viață a bateriei
de 28 de zile. O clemă magnetică fixează un senzor de temperatură de urechea purtătorului, în timp ce altul atârnă la aproximativ 2,5 cm sub acesta pentru a estima temperatura camerei.
Cercelul poate fi accesorizat cu modele la modă sau cu o piatră prețioasă, fără a-i compromite acuratețea. Cercelul include, de asemenea, un cip Bluetooth şi o antenă. În loc să se conecteze la un dispozitiv care consumă mai multă energie, cercelul utilizează modul de conexiune Bluetooth, ce indică disponibilitatea sa pentru asociere. După citirea și transmiterea datelor, acesta intră în modul de repaus profund pentru a economisi energie.
Spre deosebire de restul corpului, lobul urechii poate indica schimbările de temperatură manifestate în timpul anumitor activităţi şi stări emoţionale: la masă, în timpul unui antrenament fizic sau al ovulaţiei, în stările de stres. Testele iniţiale au demonstrat că Thermal Earring poate
identifica aceste schimbări, le poate măsura în mod continuu și cu mai mare acurateţe faţă de alte dispozitive.
Cercelul a fost capabil de a măsura şi transmite date relevante despre evoluţia febrei în cazul unor participanţi cu febră, comparativ cu alţii cu temperatură normală. Toate aceste date sunt promiţătoare cu atât mai mult cu cât diferenţele de temperatură sunt mult mai mici decât la alte dispozitive purtabile, precum ceasurile inteligente. Astfel, dezvoltarea ulterioară a cercelului termic va deschide noi oportunităţi de cercetare în privinţa eficacităţii unei game variate de tratamente şi intervenţii.
Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Rezistența la insulină este o tulburare în care celulele din mușchi, țesut adipos și ficat nu răspund corespunzător la acțiunea insulinei, hormonul care ajută la reglarea nivelurilor de glucoză din sânge. Poate afecta pe oricine – nu trebuie să aveți diabet – și poate fi temporară (de exemplu, după utilizarea corticosteroizilor) sau cronică. Factorii care contribuie la rezistența la insulină sunt excesul de grăsime corporală, în special în jurul abdomenului, lipsa de activitate fizică, stresul, consumul excesiv de carbohidrați sau grăsimi nesănătoase și mâncatul frecvent.
Rezistența la insulină conduce la creștere în greutate și tot rezistența la insulină este principalul motiv pentru care nu reșusești să slăbești.
Cum știi dacă ai rezistență la insulină? Te poți gândi că ai rezistență la insulină dacă prezinți:
• obezitate abdominală (circumferința abdominală peste 88 cm la femei și peste 98 cm la bărbați)
• indice de masă corporală >28
TEST SIMPLU:
Stai drept și privește în jos. Dacă nu îți vezi picioarele, testează-ți rezistența la insulină.
• poftă exagerată de dulce, senzație constantă de foame
• dificultăți de concentrare, ceață mentală
• lipsă de energie, oboseală cronică
• glezne umflate
• piele îngroșată, închisă la culoare în spatele genunchilor, ceafă, coate sau gât (acantoza nigricans)
• urinări frecvente, în special nocturne
• sindromul ovarelor polichistice
• istoric familial de diabet zaharat de tip II
• hipertensiune arterială sau niveluri anormale ale lipidelor in sânge
• stil de viață sedentar
Rezistența la insulină se poate determina printr-un calcul matematic simplu, prin determinarea în sânge, pe nemâncate (după minim 8 ore de post alimentar), a glicemiei bazale și insulinemiei bazale. Gradul de insulinorezistență este calculat utilizând indicele HOMA-IR
(homeostasis model assessment for insulin resistance), după formula: HOMA-IR = (insulină (µU/mL) x glicemie (mg/dL))/405.
Valori de referință
<2: normal
>2: posibil rezistență la insulină
>2.5: probabilitate crescută de rezistență la insulină
>5: rezistență crescută la insulină
Interpretarea rezultatelor se face de către medic, deoarece acesta va corela rezultatul cu alte analize și cu simptomele, pentru un diagnostic corect și recomandări personalizate pentru fiecare pacient.
Rezistența la insulină este punctul de pornire pentru mai multe afecțiuni cronice care afectează calitatea vieții (steatoză hepatică, boală coronariană, hipertensiune arterială, diabet zaharat tip II). Este reversibilă dacă este descoperită precoce și se intervine prompt prin eliminarea factorilor de risc și modificările necesare în alimentație și stilul de viață.
Anxietatea este o tulburare afectivă care se manifestă prin simptome atât somatice, cât și cognitive și afective. Există numeroase modalități de a aborda și trata anxietatea, precum cele care țin de stilul de viață, de metodele medicamentoase, de psihoterapie sau mixte.
Terapia prin artă folosește energia creativă specific umană pentru a exprima, procesa, gestiona și vindeca diferite probleme de sănătate mintală, printre care și anxietatea. Deseori, se consideră că blocarea acestei energii creative duce la manifestarea ei în plan mental prin îngrijorare, blocaje, reverii și scenarii catastrofice, elemente specifice anxietății.
Cui se adresează terapia prin artă?
Deși terapia prin artă poate fi asociată mai degrabă copilăriei, adolescenții se pot bucura de metode adaptate lor (precum fotografia și colajele realizate pe suport electronic), adulții își pot depăși rigiditatea prin pași simpli, iar vârstnicii vor beneficia de stimularea motorie, cognitivă și afectivă în cadrul activităților creative. Indiferent de vârstă sau talent, terapia prin artă îți cere doar să fii curios și
deschis la experiență. Aplicată în situații de anxietate, terapia prin artă are numeroase efecte benefice:
• calmează sistemul nervos
• orientează atenția persoanei către lucruri constructive aici-și-acum
• reduce și întrerupe tiparele de gândire (ruminații, îngrijorări, gânduri intruzive)
• încurajează exprimarea de sine fără teama de a fi judecat
• stimulează simțurile
• stimulează conștientizarea și asumarea responsabilă
Un exercițiu pentru orice vârstă
Îți propun să experimentezi Doar o linie, un exercițiu creat de Dr. Amy Backos, psiholog și art-terapeut. Ia un creion și o foaie de hârtie, respiră adânc de câteva ori și conectează-te câteva clipe la corpul tău: simte contactul tălpilor cu podeaua, ascultă sunetele din jurul tău, simte zonele de
tensiune și de relaxare din corp. Acum desenează pe foaie o singură linie – poate fi orice tip de linie dorești, dreaptă, curbată, mergând în orice direcție și având orice lungime dorești. Nu încerca să desenezi artistic sau să transmiți ceva intenționat – mesajul va emana din tine spontan.
După ce ai desenat linia ta, răspunde în scris la următoarele întrebări: Ce titlu ai da liniei tale? Cum ai descrie linia ta (în mod cât mai obiectiv)? Ce mesaj îți transmite ea la nivel subiectiv? Care teme, probleme sau valori din viața ta ai simțit că se activează când îți desenai linia?
Încearcă acest exercițiu și cu copilul tău – în loc de clasicul „ce ai făcut la școală?”, provoacă-l să îți deseneze ziua lui doar într-o linie. Este posibil să afli chiar mai multe despre viața lui emoțională decât te așteptai!
Neuroplasticitatea reprezintă capacitatea extraordinară a creierului de a se adapta și reorganiza. Acest proces permite creierului să învețe, să se adapteze și să se recupereze în urma leziunilor sau traumelor.
Neuroplasticitatea ne oferă posibilitatea de a ne îmbunătăți funcțiile cognitive și motorii, fie prin intermediul unor exerciții specifice, fie al activităților care stimulează creierul.
Cântatul la un instrument sau ascultarea activă a muzicii
Învăţarea muzicii este un proces complex, care implică memoria, atenţia, procesarea sintaxei muzicale, cum ar fi armoniile și scalele, controlul simţurilor, cum ar fi auzul, vederea, atingerea şi întregul ansamblu de emoţii şi trăiri ce vin odată cu primele acorduri.
Oamenii de ştiinţă au observat activitate cerebrală ce susţine neuroplasticitatea la muzicieni în timp ce practică muzica, precum şi la persoanele care asculta muzică în mod activ: eliminarea distragerilor și concentrarea pe melodie, sunete distincte, ritm şi
armonie, ascultarea şi încercarea de a înţelege versurile etc. Exerciţiul contribuie la susţinerea activităţii şi comunicării anumitor părţi ale creierului care răspund la sunete.
străine
Oricând aţi încerca să învăţați o limbă străină, veţi contribui la densificarea materiei cenuşii, responsabilă cu memoria, atenţia, funcţia motorie şi de învăţare, precum şi la transformarea materiei albe, implicată în comunicarea dintre cele două emisfere ale creierului.
Terapia prin artă poate juca un rol semnificativ în procesul de neuroplasticitate prin stimularea și susținerea adaptabilității creierului. Desenul, pictura, modelajul stimulează creierul prin activarea funcţiilor cognitive precum creativitate şi gândire flexibilă, fiind şi un canal de exprimare a emoţiilor, ceea
ce reduce nivelul de stres posttraumatic. Activităţile artistice pot fi adaptate pentru a ajuta la recuperarea funcțiilor afectate după leziuni cerebrale, facilitând reconfigurarea circuitelor neuronale prin repetiție și practică.
Exerciţiul fizic
Exercițiul fizic susține neuroplasticitatea prin generarea unei game variate de beneficii mentale și cognitive: schimbarea rapidă a activităţilor și îmbunătățirea abilităților de planificare şi a stării de spirit contribuie la creșterea dimensiunii hipocampului, asociată cu memoria și învățarea, şi la ameliorarea controlului motor fin.
Jocurile video
Jocurile 3D de aventură, de tip puzzle şi jocurile de ritm precum simulatoare de dans susţin memoria, abilităţile de rezolvare de probleme şi atenţia. Aceste jocuri sunt concepute să stimuleze anumite regiuni ale creierului, contribuind la adaptare și plasticitate.
Majoritatea rănilor de mici dimensiuni (tăieturi, zgârieturi, arsuri superficiale) se vindecă de la sine, fără prea mare efort. Totuşi, pentru a asigura o vindecare rapidă, cu cicatrizare minoră şi recuperare optimă a zonei afectate, există câteva remedii uşoare, ce pot fi aplicate. Atenţie! Rănile adânci, care sângerează abundent, arsurile şi traumatismele severe necesită vizită de urgenţă la medic.
1. Loţiuni şi unguente antibacteriene
În general, este bine să tratați o rană cu unguent antibacterian, în special pentru leziuni minore, cum ar fi tăieturi, zgârieturi și arsuri, pentru a ajuta la prevenirea infecțiilor și pentru a facilita vindecarea. Unguentele antibacteriene obișnuite conțin ingrediente precum iod, zinc sau o serie de antibiotice, care combat creșterea bacteriilor. Urmați instrucțiunile de îngrijire a rănilor și evitați utilizarea excesivă a unguentelor cu antibiotice, deoarece pot contribui la rezistența la antibiotic a bacteriilor.
2. Aloe vera
Aloe vera este un remediu natural eficient în vindecarea mai rapidă a rănilor și în minimizarea cicatricilor. Aplicaţi un strat subţire de gel de aloe vera pe suprafaţa rănii sau pe suprafaţa bandajului ataşat pe rană.
Aloe vera ajută la vindecarea rănilor datorită proprietăților sale antioxidante, antiinflamatorii și antibacteriene. Aceasta accelerează cicatrizarea protejând pielea, reducând inflamația, prevenind infecțiile și susținând repararea țesuturilor.
3. Miere
Mierea are proprietăţi antibacteriene, antioxidante şi antiinflamatorii. Aplicaţi miere pe răni superficiale şi pe arsuri minore pentru a preveni infectarea, a reduce inflamaţia şi a susţine vindecarea.
Fiind utilizată din timpuri străvechi pentru vindecare, mierea previne formarea de cicatrici inestetice, fiind introdusă chiar şi în pansamente realizate special pentru tratamentul rănilor. Este necesar să discutaţi cu medicul, însă, înainte de a aplica miere crudă pe răni deschise.
4. Ulei de cocos
Uleiul de cocos organic este un ajutor sigur, esenţial în protejarea rănilor, datorită conținutului de monolaurină, un acid gras cu proprietăţi antimicrobiene. În plus, uleiul de cocos accelerează vindecarea, stimulează producția de colagen şi poate sprijini formarea vaselor de sânge, crucială în procesul de cicatrizare.
5. Vaselină
Vaselina poate fi benefică în procesul de vindecare a rănilor, prin formarea unei bariere ce menţine rana umedă, prevenind uscarea și riscul de infectare și minimizând cicatricile. Cu toate acestea, aplicarea imediată pe răni deschise poate perturba procesul natural de coagulare a sângelui. Lăsați rana să se usuce timp de jumătate de oră înainte de a aplica vaselina.
Dona Alexandra Milea farmacist diriginte Farmacia George, Râmnicu Vâlcea
Printre cei mai comuni alergeni care declanșează reacții alergice enumerăm acarienii, polenul (arbuști – mesteacăn, alun, fag; graminee – grâu, ovăz, secară; buruieni – ambrozie, urzică, măcriș), sporii de mucegai și părul de animale.
Simptome
Simptomele rinitei alergice apar ca urmare a unui răspuns inflamator care implică eliberarea de histamină, declanșată de alergenii depuși la nivelul mucoasei nazale. Persoanele afectate prezintă în primă fază prurit (mâncărime) la nivelul nasului, ochilor, gâtului sau pielii, congestie nazală și/sau secreții apoase abundente, strănut în salve,
Rinita alergică sezonieră, denumită și febra fânului, reprezintă inflamația mucoasei nazale cauzată de reacția de apărare a organismului împotriva anumitor impurități (alergeni).
respectiv lăcrimarea ochilor. Pe lângă aceste simptome specifice, putem întâlni și tuse, hiposmie (diminuarea simțului olfactiv), ochi umflați, fatigabilitate, iritabilitate sau durere de cap.
Tratament În ceea ce privește tratamentul, un prim pas îl reprezintă identificarea potențialilor alergeni, și, ulterior, evitarea acestora pe cât posibil. Totuși, există situații în care nu se poate pune o barieră între pacient și alergen, așadar se recomandă instituirea tratamentului farmacologic, de obicei simptomatic. Antihistaminicele orale reprezintă alegerea de primă intenție (de exemplu, loratadina reduce cantitatea de histamină eliberată în organism, ameliorând astfel rinoreea, pruritul și strănutul și având avantajul de a putea fi administrată în orice moment al zilei, fără a avea efecte sedative).
Pentru decongestia nazală, se va realiza inițial un lavaj cu apă de mare izotonică, urmat de
folosirea spray-urilor pe bază de xilometazolină/ oximetazolină, maxim 5 zile, cu specificația că acestea trebuie administrate cu prudență pacienților hipertensivi.
Utilizarea corticosteroizilor nazali (propionat de fluticazonă) îmbunătățește semnificativ calitatea vieții, prin reducerea reacției inflamatorii declanșată de alergen, putând fi utilizați timp îndelungat fără a se înregistra efecte adverse considerabile.
Eliminarea alergenilor de la nivel ocular se realizează prin utilizarea lacrimilor artificiale, cu o frecvență de 5-6 ori pe zi, iar soluțiile oftalmice pe bază de antihistaminice/ decongestionante (antazolina/tetrizolina) diminuează efectele rinitei alergice asupra ochiului. În cazul persoanelor purtătoare de lentile de contact, se recomandă îndepărtarea acestora în momentul administrării colirului antialergic.
Artele marțiale sunt sisteme de luptă și practici de autoapărare ce cuprind o gamă largă de tehnici, tradiții și filosofii, înrădăcinate în contexte culturale, istorice și filosofice din China (Kung Fu sau Wushu, Tai Chi, Bajiquan), Japonia (Jiu-jitsu, Karate, Judo, Kendo, Aikido, Kenpo, Sumo), India și Coreea. Noi tipuri de arte marţiale s-au dezvoltat şi în culturi non-asiatice, precum Iran, Brazilia, Israel şi Franţa.
Cu cât tinerii şi copiii au acces la acest set complex de practici mai devreme în viaţă, cu atât beneficiile lor se vor manifesta mai profund, însă pot apărea şi o serie de dificultăţi şi provocări. Abordate corect, acestea pot fi depăşite, pentru a se putea atinge niveluri superioare de performanţă fizică şi mentală, utile pe întreg parcursul vieţii.
Artele marțiale conferă o dezvoltare fizică armonioasă copiilor, îmbunătaţind forța musculară, flexibilitatea, coordonarea și echilibrul. Cunoaşterea tehnicilor de autoapărare şi aplicarea lor într-un cadru organizat permit înţelegerea propriilor capacităţi fizice, dar şi a respectului faţă de reguli şi de autoritatea unui instructor.
Micii cursanţi exersează tehnici de respirație şi de concentrare asupra unor stimuli complecşi, ceea ce îmbunătățeşte capacitatea copiilor de a se concentra. Artele marţiale sunt un sport individual, însă
practicarea în cadrul unei clase le oferă copiilor oportunitatea de a colabora și interacționa cu respect.
Copiii pot descărca surplusul de energie și pot direcționa impulsurile agresive în mod acceptabil din punct de vedere social, raportându-se cu respect la autoritatea senseiului. Acest lucru permite dezvoltarea autocontrolului, facilitând abordarea flexibilă a propriilor impulsuri. Lucrând cu un partener, copiii învață cum să abordeze contactul dureros păstrând mentalitatea de luptător, dar și cum să se apere în limitele
corectitudinii, gestionând frica, durerea și anticiparea durerii într-un mod sănătos și curajos. Artele marțiale oferă copiilor experiențe variate de câștig și de pierdere, astfel încât ei vor învăța să facă față emoțiilor diferite fără a renunța.
Valorile cu care cei mici vin în contact prin artele marțiale sunt de respect, curaj, autocontrol, reziliență, corectitudine, perseverență și echilibru în fața provocărilor – valori necesare pentru o viață adultă împlinită.
Interviu cu Sorin Diaconeasa, antrenor kickboxing, centură neagră 2 Dan
1. De la ce vârstă pot începe copiii să meargă la antrenamente de arte marțiale?
Copiii pot practica artele marțiale de orice tip de la 5-6 ani. În general, pot începe de la vârsta de la care pot face diferența între stânga și dreapta și acceptă autoritatea unui antrenor. Ei învață foarte repede, natural – în joacă, prin copiere și puterea exemplului.
2. Care sunt principalele provocări întâmpinate de copii, familie și chiar antrenor?
Antrenamentele implică rutină și repetiții, impunând respect și promovând disciplina, iar pentru a evita plictiseala trebuie să fie captivante şi interesante. În antrenamentul fizic al copiilor, antrenorii se
confruntă cu gestionarea echilibrului forței și feedback-ul părinţilor în privinţa siguranței la antrenamente și în însușirea disciplinei. Atât micii sportivi, cât şi antrenorii se confruntă cu presiunea performanței, echilibrul vieții personale, prevenirea accidentărilor și gestionarea emoțiilor. Comunicarea eficientă și menținerea motivației sunt esențiale!
3. În ce constă un antrenament?
Antrenamentul pentru copii începe cu socializarea şi cu integrarea copilului în grup, pentru că el trebuie să se antreneze într-un mediu plăcut. Copiii sunt foarte sociabili și se ajută unul pe celălalt, chiar dacă există o competiție.
Etapele sunt: încălzirea, repetarea tehnicilor de bază,
corectarea lor, pauze, mici jocuri de îndemânare, tehnici de autoapărare, şcoala căderii, exersarea tehnicilor lucrate cu partener.
4. Ce sunt examenele sau concursurile pentru copii si ce pot obține în urma participării?
Examenele de centură reprezintă recunoașterea nivelului de pregătire și a vechimii în arte marțiale. Centurile colorate creează o ierarhie și stimulează copiii să caute modele. Competițiile trebuie gestionate cu precauție și asociate cu o atitudine pozitivă și de susținere din partea adulților implicați. Spun asta deoarece eșecurile pot afecta negativ copiii, în timp ce succesul îi motivează și le întărește încrederea. Fiecare înfrângere devine, însă, o treaptă către victorie!
Dan Frigioiu, Shi Fu, Centura neagră 5 Duan, stil Chang Quan tradițional
Artele marţiale reprezintă mai mult decat luptă. Wushu, chintesenţa artelor marţiale din China, se poate traduce atât prin „arta luptelor”, cât şi prin „arta de a controla violenţa”. În limba chineză veche, caracterul utilizat pentru Wushu şi cel pentru dans este acelaşi. Artele marţiale s-au dezvoltat ca urmare a integrării unor seturi de credinţe şi filosofii specifice din confucianism, taoism, budism, a tradiţiilor şi practicii, timp de sute de ani, în temple shaolin, în China, sau de către războinicii samurai, în Japonia.
În artele marţiale japoneze, valorile morale sunt extrem de bine reglementate şi transmise din generaţie în generaţie, pornind de la Bushido, „Codul samurailor” sau „Calea războinicului”, un cod de conduită bazat pe principiile fundamentale ale samurailor: onoare, curaj, compasiune, sinceritate, loialitate, respect, onestitate, modestie, autocontrol.
Adevărata înțelegere a acestor principii esenţiale în artele marţiale este practica însăşi.
Proteina este un nutrient de care corpul are nevoie pentru a crește și a repara celulele și pentru a funcționa corect, fiind o parte importantă a unei diete sănătoase. Proteinele se găsesc într-o gamă largă de alimente, iar cantitatea de proteine de care fiecare persoană are nevoie din dieta sa variază în funcție de greutatea, sexul, vârsta și starea sa de sănătate.
Proteinele sunt formate din „blocuri” chimice numite aminoacizi. Corpul dumneavoastră folosește aminoacizi pentru a construi și repara mușchii și oasele, pentru a produce păr, sânge, ţesut conjunctiv, anticorpi, hormoni și enzime. Ele pot fi folosite și ca sursă de energie.
Cantitatea zilnică de proteine necesară funcţionării organismului
La adulții cu niveluri moderate de activitate fizică, cantitatea zilnică recomandată de proteine variază între 0,80 și 0,83 g per kilogram de greutate corporală. Adulții în vârstă, sedentari, reprezintă principalul grup de risc pentru deficiențe de proteine, organizațiile din domeniul sănătății recomandând diete mai dense în proteine, pentru a susţine masa musculară şi densitatea osoasă.
În general, dietele cu deficit de proteine sunt, de asemenea, deficitare şi în alți nutrienți. Aceasta
deoarece alimentele bogate în proteine conțin o varietate de micronutrienți: vitamine, minerale și oligoelemente, iar aportul lor suboptim determină malnutriție.
Valoarea nutriţională a proteinelor
Valoarea nutritivă a unei proteine este măsurată prin cantitatea de aminoacizi esențiali pe care o conține, iar alimentele de bază conţin cantități diferite de aminoacizi esențiali.
În general:
• Produsele de origine animală (carnea de pui, carnea de vită sau peștele, ouăle și produsele lactate) conțin toți aminoacizii esențiali, fiind cunoscute ca proteine „complete” sau de înaltă calitate.
• Produsele din soia, quinoa și seminţele de amarant au, de asemenea, toți aminoacizii esențiali.
• Proteinele vegetale regăsite în fasole, linte, nuci și cereale integrale sunt considerate incomplete, întrucât le lipseşte cel puțin unul dintre aminoacizii esențiali.
Mai multe proteine nu înseamnă o dietă mai sănătoasă. Distribuirea alimentelor bogate în proteine pe parcursul zilei, pentru a susţine funcţionarea organismului, varietatea de tipuri de alimente şi mixul de surse proteice animale şi vegetale sunt esenţiale. De asemenea, este important să luați în considerare „pachetul” de nutrienţi care vin invariabil împreună cu proteinele: grăsimile, carbohidrații, vitaminele, mineralele și acizii graşi esenţiali. Urmăriţi să consumaţi proteine din surse variate, sărace în grăsimi saturate și carbohidrați procesați, dar bogate nutritiv.
Învățarea este o activitate de bază a omului nu doar în perioada de școlarizare, ci și în perioada adultă. Învățarea continuă pe parcursul vieții este o cerință a omului modern, iar familiarizarea cu diferite strategii de învățare și tehnici de memorare face diferența față de cei care nu sunt stăpâni pe propria modalitate de învățare. În perioadele de examene, mai ales acolo unde informația este abundentă și este nevoie de precizie mai degrabă decât de interpretare, tehnicile de memorare reprezintă instrumente esențiale pentru studenți și profesioniști deopotrivă.
Uitarea reprezintă un fenomen sănătos (în anumite limite) și chiar necesar menținerii echilibrului psihologic al omului. Fără această capacitate a creierului de a selecta importantul de inutil, oamenii ar fi suprastimulați și supraîncărcați de informații irelevante, devenind nefuncționali. Așadar, înainte de a demara învățarea materialelor pentru examene, este bine să porniți de la tendința naturală a creierului de a uita și să planificați activitatea de învățare în mod adecvat.
Curba uitării descrie tendința informațiilor de a fi uitate treptat în timp, dacă nu sunt consolidate printr-o recapitulare periodică. În mod uzual, imediat după prima parcurgere a unui material nou, vom uita
cea mai mare cantitate de informații. De aceea, este nevoie ca recapitulările să fie spațiate astfel încât uitarea să fie prevenită: cu fiecare consolidare (recapitulare), informațiile sunt mai temeinic sedimentate în memorie.
Repetiția programată este o metodă eficientă de consolidare a memoriei pe termen lung. Un principiucheie al repetiției eficiente este repetarea informațiilor la intervale de timp tot mai
mari. De exemplu, după ce ați învățat un concept nou, revizuiți-l după o zi, apoi după trei zile de la data primei recapitulări, apoi după o săptămână și apoi lunar. Această abordare permite consolidarea memoriei în mod progresiv și împiedică uitarea rapidă a informațiilor. Pentru planificarea materialelor și recapitulărilor, folosiți un calendar în care veți nota zilele de recapitulare și zilele în care introduceți noi capitole din materia pe care o parcurgeți și luați în considerare faptul că, deși poate să pară dificil
la început, recapitulările devin treptat din ce în ce mai ușoare.
Tehnici de memorare Palatul minții. Pe lângă repetiția clasică, există o serie de alte tehnici de memorare care pot fi folosite pentru a îmbunătăți performanța în timpul examenelor. Una dintre acestea este metoda palatului minții, care implică asocierea informațiilor cu locuri specifice sau imagini mentale. De exemplu, puteți asocia fiecare capitol al unei cărți cu câte o cameră diferită din casă. Vizualizând fiecare cameră, veți asocia elementelor ei (masă, scaune, zona ferestrei, tavanul etc.) informațiile esențiale din capitol, având grijă ca fiecare element informațional important să fie prezentat simbolic în camera aleasă.
Acronime și abrevieri. O altă tehnică eficientă este utilizarea acronimelor sau a abrevierilor. Acest lucru implică crearea unor abrevieri sau cuvintecheie care să reprezinte informațiile de memorat. De exemplu, pentru a memora ordinea culorilor
curcubeului, suntem deja familiarizați din clasele primare cu „ROGVAIV”, fiecare literă reprezentând prima literă a unei culori (roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet).
Asocieri ale informațiilor. Asocierea informațiilor noi cu cele deja cunoscute va facilita învățarea și reținerea celor noi. Această tehnică, cunoscută sub numele de ancorare în cunoștințe anterioare, utilizează conexiuni existente în creier pentru a consolida informațiile noi. De exemplu, atunci când învățați un concept nou în chimie, puteți încerca să îl legați de cunoștințele anterioare despre structura atomică sau legăturile chimice, sau de experimentele de la clasă, de filme sau de persoanele care v-au povestit despre utilitatea acelei substanțe.
Hărți mentale. Realizarea hărților mentale reprezintă o tehnică prin care conceptul cheie este conectat grafic, prin scris și desen, la alte concepte sau la categorii de informații despre acesta (proprietăți, funcții, tipuri de interacțiuni, puncte forte
și puncte slabe, tipuri de teorii explicative). Hărțile mentale vor arăta, astfel, ca mici postere în care apar informațiile generale, fiind mai ușor de memorat vizual și de susținut recapitulări complete.
Învață în diferite locuri. Studiile arată că schimbarea locului de învățare stimulează creierul mai mult, acesta devenind mai flexibil la reținerea informațiilor. Așadar, este în regulă dacă înveți nu doar în camera ta, ci și la bibliotecă, la un prieten sau în aer liber.
Folosește tehnologia în avantajul tău. Utilizarea internetului poate oferi, de asemenea, instrumente utile pentru memorare. Folosirea unui fond muzical adecvat poate stimula concentrarea, muzica barocă fiind cunoscută pentru susținerea învățării. Mai mult, platformele online pot oferi programe de învățare, teste practice la care poți obține răspunsurile corecte în timp foarte scurt și alte resurse care să sprijine procesul de memorare și învățare, precum videoclipuri demonstrative, lecții online sau fișe de lucru.
Farmacist Alexandra Ciucă:
„Sper să fie introduse mai multe tipuri de vaccinări în farmacie, nu doar cea antigripală”
Se discută de ceva timp despre a face disponibile serviciile medicale în farmacie, iar primul pas a fost realizat odată cu introducerea vaccinării antigripale. Alexandra Ciucă, farmacist și administrator Farmacia Alexandra Trans, Pitești, vorbește despre modul în care acestea ar putea susține prevenția și complianța la tratament.
Cum poate contribui în mod palpabil farmacistul și farmacia la sprijinirea și încurajarea prevenției?
Caut să abordez fiecare situație cu toată implicarea. De multe ori, sunt persoane care vin convinse că știu mai bine și că nu au nevoie de medic sau de farmacist. Abordarea mea este să fac o anamneză cât mai amănunțită, să aflu cât mai multe detalii despre starea de sănătate pentru a găsi soluția potrivită fiecărui pacient.
Cum vedeți integrarea serviciilor în oferta farmaciei? Îmi doresc ca farmacia să poată oferi o gamă cât mai diversă de servicii de sănătate. În primul rând visez la consultații unu la unu, care să preceadă vizita la medic sau după diagnosticare și stabilirea tratamentului. Avem pacienți cu afecțiuni multiple, care s-au prezentat la mai mulți medici fără a le comunica acest fapt, iar în farmacie
ne-am dat seama că tratamentele prescrise se suprapuneau. Deoarece erau pacienții noștri obișnuiți am reușit să identificăm această problemă pe baza istoricului din farmacie. Pentru pacienții cu care nu avem un istoric, o consultație individuală, farmacist – pacient, ar elimina posibile erori de eliberare și ar crește complianța la tratament.
Farmacia dvs. s-a autorizat pentru vaccinare antigripală. Ce v-a convins să activați acest serviciu?
Nici nu a fost nevoie să fiu convinsă, am căutat doar metodologia de autorizare. Cunoșteam din alte țări această practică, nu era ceva nou, și mă bucur că în sfârșit a ajuns și la noi. Aplicabilitatea are unele lipsuri, dar am încredere că vor fi rezolvate în timp de Casa de Asigurări de Sănătate. Creșterea disponibilității serviciul de vaccinare antigripală pentru
populație implică un efort considerabil din partea noastră, a farmaciștilor, inclusiv de resurse materiale.
Ce servicii considerați că ar fi necesar să fie introduse în farmaciile din România?
Sunt multe servicii de care pacienții ar beneficia. În branșa noastră se discută de mult timp, dar pașii care se fac sunt în continuare destul de mici. Sper să fie introduse mai multe tipuri de vaccinări în farmacie, nu doar cea antigripală.
Consilierea pacientului ar trebui vazută corect, ca un serviciu, și abordată ca atare. Farmaciștii pot face consiliere de nutriție, de puericultură, posibilitățile sunt vaste, important este să se legifereze serviciile medicale ce pot fi oferite în farmacie, și care pot degreva sistemul medical și așa suprasolicitat.
Mutarea într-o altă țară aduce cu sine necesitatea adaptării la noile norme sociale, noua limbă, gastronomie şi chiar vreme. Multe persoane care suferă de alergie sezonieră se confruntă şi cu simptome exacerbate ale alergiei. O serie de factori, de la temperatură şi umiditate şi până la speciile diferite de plante, fiecare cu perioada sa de maturizare şi polenizare, pot constitui elemente declanşatoare şi contribui la creşterea disconfortului personal. Înțelegerea cauzelor din spatele simptomelor şi adoptarea măsurilor recomandate de ameliorare pot contribui la o calitate mai bună a vieţii, pentru a putea face faţă celorlalte provocări.
Cauze pentru simptome exacerbate ale alergiei în mediu nou
1. Noi alergeni
Mutarea în străinătate poate agrava alergiile din cauza modificării alergenilor. Fiecare continent are soiuri unice de plante, copaci și iarbă care eliberează polen în momente diferite. Mutarea într-o țară mediteraneană va introduce noi factori declanșatori, de exemplu, polenul de măsline sau de chiparos. Noii alergeni pot declanșa un răspuns imunitar mai puternic şi simptome alergice mai severe sau chiar dezvolta alergie pentru prima data în viaţă.
2. Climat diferit
Mutarea într-o altă țară introduce noi modele
climatice și schimbări sezoniere. Schimbările de la un climat temperat la unul tropical vă pot expune la alergeni pereni, cum ar fi acarienii de praf și mucegaiul, ce prosperă în medii calde și umede. În plus, momentul și intensitatea anotimpurilor de activitate a polenurilor variază la nivel global, unele regiuni având sezoane mai lungi și mai intense, ceea ce poate exacerba simptomele și prelungi durata acestora.
3. Genetica
Genetica influențează puternic modul în care răspundem la alergeni, unii oameni fiind mai susceptibili să dezvolte alergii, pe baza structurii lor genetice. Terenul atopic ne face mai vulnerabili la potenţiali
alergeni întâlniți într-o altă țară, influențând şi severitatea simptomelor.
4. Poluarea
Calitatea proastă a aerului poate agrava simptomele alergice. Acest lucru se datorează faptului că poluarea atmosferică poate spori producerea și dispersia alergenilor din aer, iritând sistemul respirator şi alterând răspunsul imun la factorii potențial alergeni. De asemenea, poluarea cu dioxid de carbon poate determina o producţie mărită de polen a plantelor, crescând cantitatea de alergeni din aer.
Prevenţia simptomelor alergice
Înainte de mutarea în altă ţară, evaluaţi cei 4 factori declanşatori şi discutaţi cu medicul alergolog. Solicitaţi o schemă de tratament şi informaţi-vă despre măsurile prin care puteţi să controlaţi expunerea la alergeni.
Nivelul crescut al colesterolului este un subiect de interes pentru multe persoane, fiind considerat o problemă de sănătate specifică vieţii adulte. Totuşi, o mare parte dintre copii suferă de dislipidemie, cu valori ale colesterolului total de peste 200 mg/dl și ale LDL de peste 130 mg/dl, deseori nediagnosticată, ceea ce contribuie la creşterea riscului de boli cardiovasculare mai târziu în viață.
Factori de stil de viață:
• Dieta – consumul de alimente bogate în grăsimi saturate și trans, precum cele procesate, prăjeli, lactate integrale și carne grasă;
• Obezitatea şi chiar supraponderalitatea –contribuie la probleme metabolice și de sănătate;
• Sedentarismul este un factor contributiv, întrucât activitatea fizică regulată ajută la gestionarea nivelului de colesterol.
Predispoziţia genetică şi afecțiuni medicale:
• Istoricul familial – părinţi sau rude apropiate cu colesterol mărit cresc semnificativ riscul copilului de a avea dislipidemie;
• Probleme de sănătate –diabetul, hipotiroidismul, bolile renale şi unele afecțiuni genetice rare interferează cu metabolizarea lipidelor în sânge;
• Anumite medicamente
(corticosteroizi) pot crește nivelul de colesterol ca efect secundar.
Când ar trebui testat nivelul de colesterol la copii?
Societatea Europeană de Cardiologie recomandă un screening universal la copiii cu vârsta cuprinsă între 9 și 11 ani, pentru a identifica din timp dislipidemia genetică sau de stil de viață. Ghidurile sugerează un al doilea screening al colesterolului între 17 și 21 de ani, în special pentru cei cu factori de risc precum istoricul familial sau obezitatea.
Mai multe țări europene, inclusiv România, urmează o abordare bazată pe factorii de risc, şi anume testarea periodică a copiilor cu istoric familial sau personal de dislipidemie.
Măsuri de control al dislipidemiei la copii Copiii cu niveluri mărite ale colesterolului, alături
de familiile lor, trebuie să adere la un stil de viaţă mai sănătos, pentru a preveni bolile cardiovasculare. Astfel, se recomandă o dietă bogată nutritiv alături de consumul de alimente (carne, lactate, sosuri şi creme) slabe, respectiv degresate, activitate fizică zilnică (mers pe jos, aerobic, alergat, sporturi de echipă, pedalat, înot), precum şi menţinerea unei greutăţi corporale optime pentru vârsta copilului.
Atunci când valorile de colesterol sunt foarte mari, iar măsurile de stil de viaţă nu funcţionează, medicul poate recomanda tratament medicamentos. De asemenea, pentru niveluri de colesterol puţin mărit, greutate normală şi un stil de viaţă echilibrat, este posibil ca medicii să nu considere că o intervenţie farmacologică este necesară.
Nicotina este substanța principală din tutun, ce creează dependenţă. Atunci când renunţati la fumat, se elimină din sânge, iar corpul trece printrun proces de sevraj. Acest lucru poate duce la simptome precum pofte, schimbări de dispoziție și iritabilitate, ce ating un vârf în 1-4 zile și scad treptat în decurs de câteva săptămâni. După această perioadă, efectele sevrajului devin mai mult psihologice. Înțelegerea acestui proces este crucială pentru a ajuta oamenii să facă faţă provocărilor renunțării la fumat.
Efectele nicotinei asupra creierului
Corpul absoarbe nicotina prin mucoasa bucală, nazală şi prin plămâni, aceasta ajungând în sânge şi, mai departe, în creier. Aici, activează zone ale creierului responsabile cu plăcerea şi recompensa, conducând la producerea de dopamină şi creând dependenţă. În timp, nicotina poate cauza dezechilibre în producţia de neurotransmiţători, alterând modul de funcţionare a creierului inclusiv în aspecte precum apetitul, memoria, respiraţia şi ritmul cardiac.
Simptomele sevrajului ca urmare a dependenţei de nicotină Simptomele fizice ale sevrajului în primele zile după renunţarea la fumat includ: dureri de cap, transpiraţie, nelinişte, tremurături, dificultăți de somn, apetit crescut, crampe abdominale şi alte probleme digestive. Simptomele psihologice ale sevrajului constau în:
dorinţa de a fuma şi poftă puternică de nicotină, iritabilitate sau frustrare, anxietate, modificări frecvente de dispoziţie, dificultăţi de concentrare.
Acestea nu reprezintă un pericol pentru sănătate şi se vor atenua cu timpul, pe parcursul a 3-4 săptămâni.
Cum trataţi simptomele sevrajului de nicotină Anxietatea, neliniştea şi modificările de dispoziţie sunt printre cele mai frecvente simptome ale sevrajului. Pentru a le ameliora, încercați aceste strategii utile: practicați tehnici de relaxare, cum ar fi respirația profundă sau yoga, bucurați-vă de activități precum plimbările în natură, intensificați activitatea fizică, limitați consumul de cafeină prin reducerea cafelei, a băuturilor carbogazoase și a ceaiului, căutați sprijinul prietenilor și al familiei. De asemenea, evitați locurile care vă declanșează dorința de a fuma şi luați în considerare consiliere
psihologică privind renunţarea la fumat, de care puteţi beneficia în cadrul unor întalniri cu un psiholog, precum şi utilizarea terapiei de substituție a nicotinei (TSN), dacă este necesar.
TSN reprezintă alternative la tutun care introduc în organism mici cantităţi de nicotină, pentru a susţine procesul de renunţare la fumat şi a preveni simptomele sevrajului. Acestea includ guma de mestecat, plasturi cutanaţi, pastile, spray nazal sau inhalator oral.
Hormonii joacă un rol esenţial în creşterea şi menţinerea părului pe scalp şi pe corp. Diferiți hormoni, cum ar fi androgenii (testosteron și dihidrotestosteron) şi estrogenii, prezenţi atât la bărbaţi, cât şi la femei, hormonii tiroidieni, cortizolul, insulina, prolactina și progesteronul, influențează ciclul de creștere a părului, grosimea și culoarea părului, precum și distribuția părului pe corp.
Hormonii responsabili cu creşterea părului
Androgenii – hormonii masculini, testosteron și dihidrotestosteron, sunt principalii factori de creştere a părului, în special în perioada pubertății, determinând îngroşarea şi textura firului în zona axilară şi pubiană, dar şi pe restul corpului.
Hormonii feminini –estrogenii, în special estradiolul, susțin creșterea părului prin prelungirea fazei anagene (de creștere) a foliculilor de păr și creșterea numărului de foliculi de păr activi. Fluctuaţiile progesteronului în timpul ciclului menstrual pot afecta calitatea părului.
Insulina şi factorul de creștere de tip insulinic 1 – funcționează în tandem cu androgenii, stimulând creşterea părului. Prolactina – implicată în
principal în producția de lapte, prolactina poate provoca modificări ale ciclului de creştere a părului, ducând la rărirea și căderea părului atunci când este prezentă în niveluri ridicate.
Melatonina – are un rol antioxidant, protejând foliculii piloşi de stresul oxidativ şi poate prelungi faza de creştere a părului.
Hormonii tiroidieni - reglează frecvența ciclului de creştere a părului, receptorii acestora fiind poziţionaţi pe celulele exterioare ale foliculilor de păr.
Cum determină
tulburările hormonale rărirea şi căderea părului
Hormonii sexuali masculini şi cei feminini fluctuează pe parcursul vieţii, scăzând treptat după vârsta de 30 de ani la bărbaţi şi după menopauză la femei. Acest fenomen natural poate
duce la alopecie în rândul bărbaţilor şi la rărirea şi subţierea firului de păr la femei. Sarcina şi naşterea sunt doi factori naturali intens disruptivi ai hormonilor sexuali, ducând la creşterea şi îndesirea părului, iar apoi la rărirea sa.
Pe de altă parte, probleme de sănătate precum rezistenţa la insulină, hipotiroidismul şi hipertiroidismul, ce împiedică reglarea hormonală, respectiv duc la o producţie mai mică sau mai mare a hormonilor tiroidieni ori la distrugerea lor, ca în cazul bolii Hashimoto, determină dereglarea ciclului de creştere a părului, subţierea, ruperea şi pierderea rapidă a firelor de păr.
Stresul şi sindromul Cushing, care presupun acumularea de cortizol în sânge, conduc la pierderea părului, întrucât cortizolul inhibă creșterea părului și afectează sănătatea foliculilor piloşi.
Gastrita reprezintă inflamația mucoasei stomacului. Simptomele includ dureri şi arsuri resimţite în abdomenul superior, senzație de plenitudine sau greutate după masă, greață și vărsături. Poate fi provocată de diverse cauze, cum ar fi infecții bacteriene (ex: Helicobacter pylori), consum excesiv de alcool, stres sau utilizarea îndelungată a medicamentelor antiinflamatoare. Leziunile la nivelul mucoasei o pot expune eroziunii acidului gastric şi pot cauza ulcer. De aceea, este foarte important să luați urgent măsuri reparative, dar şi să preveniţi apariţia gastritei.
Remedii naturale în gastrită
Urmaţi o dietă antiinflamatoare, prin evitarea alimentelor precum: carne roşie, dulciuri, mâncăruri prăjite şi iuţi, băuturi carbogazoase şi alcool. Consumaţi alimente coapte şi fierte, în porţii mici, cum ar fi: carne slabă de pasăre, rădăcinoase, dar şi alimente proaspete: brânză de vaci, fructe şi legume, cereale integrale. Probioticele pot ajuta la îmbunătățirea digestiei și la eliminarea bolului alimentar. Alimentele care conțin probiotice, de exemplu, iaurt, kefir, kimchi şi varză murată, pot diminua simptomele gastritei.
Aromaterapia cu uleiuri esenţiale poate ameliora gastrita. Uleiurile esenţiale de mentă, ghimbir şi cuişoare picurate în apa din candela de aromaterapie au efect calmant asupra principalelor simptome în gastrită. Atenţie! Nu consumaţi uleiuri esenţiale!
Stresul poate exacerba simptomele gastritei prin creșterea producției de acid gastric, ce irită mucoasa stomacului. Gestionarea stresului prin tehnici de relaxare, masaj, meditaţie, yoga şi respiraţie profundă poate calma simptomele şi chiar preveni apariţia acestora pe termen lung.
Cum preveniţi gastrita? Adoptaţi o abordare holistică pentru a menține sănătatea digestivă, pornind de la o bună igienă a mâinilor şi a alimentelor crude, pentru a preveni infectarea bacteriană. Faceţi un plan de meniu pe o săptămână întreagă, cu reţete uşoare şi alimente sănătoase, de care vă puteţi ţine. Limitați consumul de alcool și renunțați la fumat,
deoarece acestea pot irita mucoasa stomacului. Beţi mai multă apă şi ceai verde, ce contribuie la hidratare şi la detoxifiere.
Fiţi activi! Activitatea fizică regulată nu numai că ajută la diminuarea nivelului de stres, dar favorizează şi o stare de bună dispoziţie generală.
Controalele medicale regulate permit identificarea şi gestionarea problemelor gastrice, care pot apărea pe fondul altor afecţiuni. Aceasta deoarece administrarea regulată de medicamente, precum antiinflamatoarele nesteroidiene, poate irita stomacul. Medicul vă poate oferi alternative sau recomanda pansamente gastrice.
Ştiţi senzaţia aceea plăcută de la hotel, când prosoapele sunt moi şi pufoase, iar lenjeria de pat este perfect întinsă, miroase frumos şi invită la un somn odihnitor? De câte ori regăsiţi un comfort similar acasă? Doar pentru că efortul de a schimba şi spăla prosoapele şi aşternuturile este personal, răspunsul la a doua întrebare nu trebuie să fie „Prea rar”. Iată ce recomandă medicii dermatologi, alergologi şi specialiştii în ştiinţe clinice şi de sănătate.
schimbăm prosoapele?
Prosoapele sunt realizate dintr-un material dens, din fibre naturale de bumbac, in, bambus sau sintetice, ori combinaţii între acestea. Scopul este acela de a absorbi cât mai bine apa de pe mâini, faţă, corp şi păr. Însă umezeala rămâne pentru mult timp în fibrele prosopului. De asemenea, în timpul ştergerii, prosopul reţine celule de piele moartă, fire de păr şi microbi: bacterii, fungi etc. Astfel, prosoapele pot deveni rapid rezervoare de impurităţi şi pot dezvolta chiar şi spori de mucegai.
Nu aşteptaţi până când un prosop începe să miroasă neplăcut pentru a-l schimba şi nu-l lăsaţi ud în coşul cu rufe, până la momentul spălării. Bacteriile vor continua să se înmulţească în acest timp şi va fi dificil să redevină curat
şi să preveniţi dezvoltarea mirosurilor urâte.
Schimbaţi prosoapele de mâini, corp şi păr la câteva zile, iar pe cel de faţă zilnic.
Alegeţi prosoape de mici dimensiuni pentru faţă şi mâini, pe care le puteţi schimba şi spăla rapid, fără efort.
Cât de des ar trebui să schimbăm lenjeria de pat?
Patul este locul unde trebuie să ne putem relaxa, pentru a ne induce senzaţia de somn şi a putea adormi uşor. Pentru ca aceste lucruri să fie o realitate a fiecărei zile, așternuturile de pat trebuie să fie curate, cu miros plăcut şi liniştitor. În timpul somnului eliberăm o cantitate mare de transpiraţie, celule cutanate moarte şi sebum. În plus, bacteriile, părul şi praful de pe corp se vor impregna în pijamale şi în lenjeria de pat.
Aveţi animal de companie care doarme în acelaşi pat cu dumneavoastră? Cantitatea de blană, microbi diferiţi, resturi de pe jos care ajung în pat în fiecare noapte sunt extrem de mari. Toate acestea se adună şi, din păcate, contribuie la proliferarea de microbi, acarieni şi chiar fungi, ce determină reacţii alergice şi exacerbări ale simptomelor de astm.
Schimbaţi aşternuturile la 1-2 săptămâni, şi respectiv, la maxim 1 săptămână dacă dormiţi cu animalul de companie. Aerisiţi salteaua şi camera în fiecare dimineaţă.
Spălaţi prosoapele şi lenjeria de pat la temperaturi ridicate, de minim 60° C, pentru a elimina microbii, mirosurile şi acarienii. Igienizaţi mașina de spălat în mod regulat și curăţati pliul din cauciuc al cuvei după fiecare spălare.
Răul de mişcare poate fi un impediment în calea unei vacanţe mult aşteptate, a unei călătorii de studii sau a unei oportunităţi de carieră pentru care este necesar să vă deplasaţi cu maşina, cu avionul sau cu vaporul. Vestea bună este că, pe lângă remediile farmacologice, alimentaţia poate juca un rol important în prevenţia răului de mişcare, la copii şi adulţi deopotrivă.
Ce alimente să consumaţi pentru a preveni răul de mişcare
1. Ghimbir – rădăcina de ghimbir are efect recunoscut antiemetic, datorită conţinutului de gingerol, substanţa activă ce poate reduce senzația de greață și preveni vărsăturile, având şi proprietăți stimulative asupra sistemului digestiv. Compuşii săi antiinflamatori contribuie la ameliorarea disconfortului digestiv, iar efectul calmant şi relaxant al ghimbirului poate ajuta la reducerea stării de anxietate indusă de călătorii. Consumaţi ceai de ghimbir, ghimbir proaspăt ras simplu sau în salate.
2. Alimente bogate în proteine – proteinele susţin producţia de enzime digestive şi transportul de oxigen în sânge. Înaintea plecării şi chiar în timpul călătoriei luaţi mese uşoare formate din tartine din pâine integrală cu unt de
arahide, piept de curcan sau peşte slab cu salată verde şi lămâie, iaurt degresat cu cereale integrale – pentru un aport caloric optim şi prevenirea răului de mişcare.
3. Biscuiţi sau covrigei simpli – luaţi la drum un pachet de covrigei sau biscuiţi simpli, fără zahăr şi doar cu puţină sare, cu cereale integrale şi seminţe. Aceştia sunt hrănitori, uşor de digerat şi nearomatizaţi, fiind ideali pentru călătorii. Se pot asocia cu bananele, un alt aliment ce poate preveni senzaţia de greaţă şi contribuie la reechilibrarea electrolitică după un episod de vomă.
4. Fenicul - semințele de fenicul conțin anetol, ulei esențial cu proprietăți carminative, antispastice și antiinflamatoare, ce calmează musculatura gastrică, reducând disconfortul asociat cu răul de mișcare. Feniculul stimulează digestia şi ajută la
eliminarea excesului de gaze din tractul digestiv, având efect antiemetic. Beţi ceai din seminţe de fenicul în ajunul plecării şi chiar în timpul călătoriei sau mestecați 2-3 seminţe, la nevoie.
Sfaturi de dietă utile înainte de o călătorie
• Luaţi o masă uşoară sau o gustare, în funcţie de momentul zilei, înainte de drum.
• Beţi apă şi luaţi cu dumneavoastră o sticlă cu apă în care aţi stors puţină lămâie, din care să beţi frecvent cu înghiţituri mici, pentru a fi mereu hidrataţi.
• Evitaţi consumul de alcool cu o seară înainte de călătorie, dar şi băuturile cu cofeină, întrucât sunt diuretice şi deshidratează organismul.
• Evitaţi alimentele grase şi pe cele prăjite, acestea contribuind la senzaţia de greaţă.
Valori nutriţionale ale ardeiului iute
O lingură de ardei iute uscat, aproximativ 5 grame, contribuie cu 5% din doza zilnică recomandată (DZR) de vitamina C, 5% din DZR de fibre şi vitamina B6, 3% din DZR de potasiu şi câte 2% din DZR de fier şi magneziu.
împotriva dăunătorilor. În corpul uman, capsaicina interacţionează cu receptorii de durere, fiind utilizată în remedii naturale şi farmaceutice pentru diferite tipuri de durere.
Beneficii pentru sănătate ale ardeiului iute Ardeiul iute susține sănătatea metabolică datorită conținutului său de capsaicină, care are proprietăți termogenice, crescând producția de căldură și stimulând metabolismul prin arderea unui număr mai mare
În plus, principalul compus din ardeiul iute este capsaicina. Aceasta creează senzaţia tipică de arsură la nivelul gurii şi a altor mucoase. Ardeiul utilizează capsaicina ca mecanism de apărare Istoria ardeiului iute este o călătorie captivantă în timp, fiind originar din America, în special din regiuni precum Mexic, America Centrală și America de Sud şi introdus, apoi, în Europa de către Cristofor Columb la sfârșitul secolului al XV-lea. Domesticirea și cultivarea ardeiului a început cu peste 7500 de ani în urmă, iar de atunci joacă un rol important în condimentarea unei game variate de preparate şi în remedii naturale împotriva durerii şi a altor afecţiuni.
Ingrediente (pentru 2 porţii):
2 căni de lapte
2 linguri de cacao
1-2 linguri de zahăr sau miere
1/4 linguriță de scorțișoară
1 vârf de cuţit de ardei iute
Preparare Puneţi ingredientele uscate într-un ibric şi adăugaţi lapte, treptat, în timp ce amestecaţi. Tineţi pe foc mic, amestecând, până aproape de fierbere. Luaţi de pe foc şi turnaţi conţinutul în căni, prin strecurătoare. Finalizaţi cu ciocolată rasă, un praf de scorţişoară şi/sau o linguriţă de frişcă.
de calorii. Alături de capsaicină, potasiul şi compuşii antioxidanţi susţin funcţia cardiovasculară, contribuind inclusiv la controlul colesterolului.
Ardeiul iute este bogat în antioxidanți, în special vitaminele A și C, susținând imunitatea, sănătatea pielii și oferind beneficii antioxidante generale pentru organism. În plus, senzaţia de căldură și iute conferită de ardei ajută la subțierea mucusului, ameliorând congestia nazală și reducând presiunea asupra sinusurilor, fiind recomandat ca remediu natural în răcelile comune.
Atenţie! Consumaţi cu moderaţie. Dacă suferiţi de reflux gastroesofagian, intestin iritabil, diabet, sensibilitate la iute, alergie la latex sau dacă urmaţi tratamente cu anticoagulante, sunteţi însărcinată sau alăptaţi, ardeiul iute trebuie evitat sau consumat în cantităţi mici.
Hemoroizii sunt o problemă de sănătate frecvent întâlnită, nu numai la adulţi, ci şi la copii şi tineri. Pentru a preveni apariţia hemoroizilor sau crizele hemoroidale, în cazul în care aceştia există deja, puteţi efectua o serie de exerciţii ce acţionează ţintit asupra afecţiunii.
Exerciţii uşoare care previn şi tratează hemoroizii
1. Yoga
Yoga presupune nu doar exerciţii fizice direcţionate către anumite grupe musculare, ci şi exerciţii mentale, de concentrare pe unele zone ale corpului. Aşadar, posturi precum Viparita Karani – Picioarele pe perete, Salamba Sarvangasana Baddha
Konasana – Picioarele în sus, cu sprijin pe umeri sau Pawanmuktasana – Ghemuit cu faţa în sus ajută la o mai bună circulație a sângelui în anus, previn hemoroizii prin reducerea presiunii din timpul activităţilor zilnice şi alte simptome digestive ce pot induce durere și ameliorează simptomele hemoroizilor.
2. Pilates
Exerciţiile de pilates au fost create ca formă de recuperare fizică a dansatorilor şi contribuie la tonifierea musculaturii abdominale şi a spatelui. Un
antrenor de pilates vă poate ajuta să alegeţi cele mai bune exerciţii ce nu pun presiune, ci relaxează zona rectală.
3. Exerciţii Kegel
Exerciţiile Kegel pot fi efectuate atât de bărbaţi, cât şi de femei, pentru a-şi întări podeaua pelvină. Scopul acestora este de a preveni prolapsul țesuturilor hemoroidale și incontinența urinară. Exercițiile Kegel constau în a contracta, menține pentru câteva secunde și apoi relaxa mușchii pelvini, cu repetarea secvenţei de 6 ori, în 2-3 sesiuni zilnic.
4. Înot şi aerobic subacvatic Înotul vizează toate grupele musculare ce ajută la îmbunătățirea funcției digestive și la prevenirea constipației (o cauză majoră a hemoroizilor). De asemenea, înotul îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, prevenind formarea cheagurilor şi eliberând presiunea asupra vaselor de sânge din zona pelvină. Exerciţiile
subacvatice antrenează musculatura abdominală, a spatelui şi pelvină, având, în acelaşi timp, un impact redus asupra articulaţiilor şi a bazinului.
Măsuri de protecţie pentru persoanele care suferă de hemoroizi Sportul este esenţial în tratarea hemoroizilor, însă evitați sporturi precum: ridicarea de greutăți, genuflexiunile, ciclismul, echitația și canotajul dacă aveți hemoroizi, deoarece pot agrava simptomele. Dacă acest lucru nu este posibil, utilizaţi supozitoare sau creme antihemoroidale, pantaloni pentru ciclism cu pernuţe cu gel în zona şezutului, pentru a reduce presiunea, și încercați antrenamentele separate pentru grupurile musculare implicate în ridicarea greutăților. Faceţi băi calde de șezut după exerciții pentru a preveni crizele hemoroidale.
Oradea, un oraș fermecător și diversificat, unde puteţi descoperi la orice pas o combinație armonioasă între natură și arhitectură impresionantă. Parcul Cetății, ascuns între zidurile medievale, invită la plimbări relaxante într-un cadru natural încântător, oferind o oază de liniște. Arhitectura eclectică a clădirilor istorice din centrul vechi te transportă într-o călătorie în timp. Ceva mai subtil, însă extrem de util în explorarea oraşului, este abordarea sa de tip smart city. Iată cum inovaţia şi istoria se împletesc într-unul dintre cele mai frumoase oraşe din România.
Oradea, oraşul înfloritor situat pe malul râului Crişul Repede, a avut, încă din secolul al XI-lea, un rol coalizator, în jurul mănăstirii ridicate la comanda regelui maghiar Ladislau, înainte de anul 1100. Aceasta urma să devină un important centru religios catolic, dar şi politic şi economic. Atestată documentar în anul 1113 ca Civitas Varadiensis, într-o diplomă a abației benedictine din Zobor, Oradea s-a dezvoltat de-a lungul secolelor, primind privilegii
ce i-au permis fortificarea, dezvoltarea economică şi drepturi sporite pentru locuitori.
Arhitectura orașului a fost influențată de stilurile baroc și renascentist, iar numeroase clădiri impresionante au fost construite începând cu secolul al XVII-lea. Începând cu această perioadă, Oradea a devenit un centru comercial vital datorită poziției sale strategice la granița cu Transilvania. Oradea a jucat un rol semnificativ în relaţia
cu Imperiul Habsburgic, fiind un punct important în lupta pentru independența regiunii.
În istoria recentă, Oradea suferă schimbări impuse de regimul comunist, prin popularea şi industrializarea forţată. Începând cu anii 2000, însă, oraşul trece printr-o nouă renaştere, în care palatele baroce şi art nouveau sunt restaurate, administraţia oraşului se inspiră din modele de succes internaţionale şi implementează concepte de tip smart city, benefice atât pentru locuitori, cât şi pentru
turiştii care se simt bineveniţi şi se pot plimba relaxaţi, admirând patrimoniul cultural şi architectural, dar şi cafenelele, restaurantele, parcurile, râul Criş şi natura surprinzătoare.
Cetatea Oradiei
Cetatea Oradiei a fost ridicată, la sfârșitul secolului al XI-lea, pentru a proteja mănăstirea cu hramul Sfintei Fecioare Maria. La început, fortificația era alcătuită dintr-un val de pământ, întărit cu palisadă și cu turnuri de lemn.
Secolele XIV – XV au constituit o perioadă înfloritoare pentru cetatea Oradiei. A fost reconstruită în formă heptagonală, având două turnuri ce protejau poarta. Spre deosebire de cetatea Alba Iulia, construită în stil Vauban, Cetatea Oradea este realizată în stil flamand, cu influențe italiene, bazânduse pe planurile mai multor arhitecți italieni.
Cetatea era protejată de un șanț cu o adâncime de peste 5 metri, plin cu apă termală, care nu îngheța. Astăzi, după restaurare, şanţul este transformat într-un splendid parc, unde vă puteţi plimba şi puteţi admira natura renăscând.
Reprezentative pentru stilul arhitectural flamand al Cetății Oradiei sunt cele 5
bastioane: Bastionul Aurit, Bastionul Bethlen, Bastionul Ciunt, Bastionul Crăișorul şi Bastionul Roșu. Vizitaţi Muzeul oraşului Oradea (MoO), găzduit în clădirile cetăţii.
Cele mai importante obiective turistice din Oradea
Palatul „Vulturul Negru” este cea mai monumentală realizare arhitectonică din Oradea şi din Transilvania în stilul constructiv secession. Palatul a fost construit între 1907 și 1908 de arhitecții orădeni Marcell Komor și Dezsö Jakob. Clădirea este de colț, cu parter înalt și patru etaje, formată din două corpuri între care se găsește un pasaj vitrat cu acces spre str. Independenței, Piața Unirii și str. Vasile Alecsandri. Vitraliul cu vulturul negru, devenit o emblemă a ansamblului, a fost executat în 1909, în atelierul orădean Neumann K.
Oradea este înţesată de palate construite şi decorate în stiluri Art NouveauSecession, Rococo, Baroc sau Clasic, impecabil reabilitate în ultimii ani. Dintre ele, enumerăm doar o mică parte: Palatul Rimanóczy, construit în stil eclectic, ce cuprinde inclusiv o loggia centrală compartimentată, la etajul al
doilea, de inspirație goticvenețiană; Palatul Stern, situat pe Strada Republicii, construit între anii 19041906, în stil Lechner; Palatul Moskovits, proiectul din 1905 care îi aparține arhitectului Rimanoczy Kalman jr. este unul dintre cele mai frumoase exemple ale stilului secession; Palatul Baroc, ce a adăpostit până în 2006 Muzeul Țării Crișurilor, este unul din cele mai valoroase edificii construite în stil baroc pe teritoriul României, ridicat între anii 1762 și 1777. Casa Darvas-La Roche, unică prin frumuseţe şi modernitate, a fost construită în stil Art Nouveau-Secession între anii 1909 şi 1912 și găzduiește acum cel mai nou muzeu din oraș: Muzeul Art Nouveau.
Dintre clădirile religioase de o frumuseţe deosebită şi unicitate la noi în ţară amintim: Palatul episcopiei greco-catolice construit în anul 1903, în stil renascentist cu elemente de baroc și rococo şi Biserica cu Lună, o biserică creștin-ortodoxă, construită între anii 17841790. A fost denumită astfel datorită unui mecanism unic în Europa, aflat pe turla bisericii, care are menirea de a pune în mișcare o sferă cu diametrul de 3 m, de forma lunii, vopsită jumătate în negru, jumătate în auriu. Această sferă se deplasează după mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului și arată, prin rotirea sa, toate fazele Lunii.
Descoperire plăcută, Echipa i-Tour
