EDITORIAL
4 Lumina albastră de la gadgeturi accelerează îmbătrânirea
SFATUL SPECIALISTULUI
6 Reducerea consumului de sare - recomandări și controverse
7 Plasturele de unică folosință ar putea trata hiperhidroza axilară
TEHNOLOGIA ÎN SĂNĂTATE
9 Aplicații pentru un somn mai bun - acasă sau în concediu
12 Roșeața cutanată - îngrijirea corectă
și atenționări
SFATUL PSIHOLOGULUI
13 Schimbarea perspectivei - factor cheie
în dezvoltarea empatiei la copii
FAMILIE
16 Mersul desculț - un trend sau o terapie?
18 Prima tabără de vară - este copilul
în vacanță
23 Parabenii în cosmetice
AFECȚIUNI
27 Pierderea auzului - măsuri de siguranță în spații zgomotoase
30 Boli transmise de animalele de companie
31 Simptome precoce în boala Parkinson
34 Alopecia - cum vă protejați pe timpul verii?
ÎNGRIJIRE
37 Scăpați de grăsimea care atârnă sub braț
40 Alegeți corect produsele pentru igiena intimă
41 Terapia cu tărâțe de cereale
44 Remedii naturale antimătreață
ALIMENTAȚIE
45 Sardine pentru oase puternice și copii sănătoși
48 Pepenele verde și sănătatea cardiometabolică
MIȘCARE
49 Cum vă mențineți activi în concediu?
LA DRUM CU ALPHEGA
51 Drumeție în Munții Gutâi, cucerind Creasta Cocoșului
Texte Comitetul științific
Dr. Mariana Olingheru Coordonator Științific
Diana Amza Psihoterapeut
Mădălina Drugă
Consultant certificat în somnul bebelușilor și al copiilor
Coordonator proiect
Anca Golovei
Copywriter Anca Stănilă
Grafică & DTP
Adrian Săvescu
Credite foto Shutterstock
www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 1 iulie - 15 august 2023.
www.alphega-farmacie.ro
contact@alphega-farmacie.ro
+40 21 407 77 11
În trecut, oamenii erau expuși la lumina albastră doar în timpul zilei, de la soare. În prezent, din cauza tehnologiei, suntem expuși la lumina albastră atât ziua, cât și noaptea, din cauza iluminatului artificial și a utilizării excesive a dispozitivelor, precum televizoare, computere și smartphone-uri.
Cei mai mulţi oameni ştiu că trebuie să se protejeze de razele ultraviolete de la soare, dar pericolele expunerii la lumina albastră sunt, în continuare, puțin cunoscute.
Despre lumina albastră
Lumina albastră este o lungime de undă scurtă a luminii din spectrul vizibil și produce cantități mai mari de energie. Nu doar soarele emană lumină albastră, ci și ecranele dispozitivelor digitale.
Lumina albastră
afectează vederea, pielea, somnul
și regenerarea organismului
Este bine cunoscut faptul că expunerea la lumina albastră afectează ochii, crescând riscul anumitor probleme de vedere, precum disconfortul și oboseala oculară, senzația de ochi uscați, dureri de cap și vedere încețoșată, cataracta și degenerarea maculară. De asemenea, este afectată bariera protectoare a pielii,
grăbind procesul de îmbătrânire cutanată. Expunerea la lumină albastră înainte de culcare afectează ritmul circadian și calitatea somnului.
Nou: Lumina albastră afectează creierul și accelerează îmbătrânirea Studii recente efectuate pe Drosophila melanogaster au evidențiat că expunerea prelungită la lumina albastră poate deteriora și alte celule, în afara celor direct expuse, respectiv pielea şi ochiul. S-au evidențiat importante modificări metabolice celulare (ex: creşterea de succinat, necesar pentru producerea de energie celulară şi reducerea de glutamat responsabil de comunicarea neuronală), care conduc la o producție redusă de energie în mitocondrii, degenerarea creierului şi accelerarea îmbătrânirii organismului.
Deşi cercetările continuă pe celule umane, specialiştii trag deja un semnal de alarmă privind limitarea utilizării
gadgeturilor şi expunerea la lumina albastră.
Cum ne putem proteja?
Deși lumina albastră nu poate fi eliminată din viața noastră, iată ce puteți face pentru îmbunătățirea sănătății și controlul îmbătrânirii precoce:
• Scurtați cât mai mult posibil timpul de utilizare a dispozitivelor.
• În timpul zilei, luaţi câte o pauză de la ecrane, cel puțin 10 minute la fiecare oră.
• Purtați ochelari de protecție, cu lentile care blochează razele UV și filtrează lumina albastră.
• Reduceți cât mai mult luminozitatea display-urilor.
• Folosiți pe afișajele computerelor și pe ecranele telefonului setarea ,,lumină de noapte”
• Diminuați lumina ambientală.
• Nu utilizați gadgeturile cu 2-3 ore înainte de culcare.
• Închideți TV-ul și toate sursele de lumină în timpul somnului.
Pe lângă numărul de pași, urmăriți zilnic și timpul petrecut în fața ecranelor. Marile schimbări se pot obține și cu pași mici.
Sarea de bucatarie, cunoscută și sub numele de clorură de sodiu, conține aproximativ 40% sodiu și 60% clorură.
Aromatizează alimentele și este folosit ca liant și stabilizator. De asemenea, sarea este un conservant alimentar, deoarece bacteriile nu se pot dezvolta în prezența unei cantități mari de sare. Corpul uman are nevoie de o cantitate mică de sodiu pentru a conduce impulsurile nervoase, a contracta și a relaxa mușchii și pentru a menține echilibrul adecvat de apă și minerale.
Ce cantitate de sare putem consuma zilnic?
Referitor la consumul zilnic recomandat, specialiştii recomandă un aport alimentar de sodiu de 2,3 g/zi sau mai puțin pentru majoritatea adulților, ceea ce înseamnă 5-6 g sare zilnic. Cu toate acestea, la nivel mondial, majoritatea populației consumă mult mai multă sare.
În România, de exemplu, consumul mediu este între 8 şi 15 grame de sare zilnic, ceea ce reprezintă un semnal de alarmă. A nu se confunda însă cantitatea de sodiu cu cantitatea de sare recomandată.
Sarea controlează echilibrul hidric din organism, repartizând apa în ţesuturi.
Dacă este consumată în exces, organismul reține mai multă apă. Fața și membrele (mâinile și picioarele) apar umflate, edemațiate și evident, retenția de apă conduce la creșterea în greutate.
Sarea în exces scoate calciul din oase şi predispune, mai ales femeile aflate în postmenopauza la osteoporoză.
Excesul de sare creşte riscul de boli cardiovasculare –creşte tensiunea arterială şi riscul de accident vascular cerebral.
Excesul de sodiu afectează rinichii şi predispune la formarea de calculi (litiaza reno-urinară).
De asemenea, excesul de sare creşte riscul de cancere digestive, în special cancer gastric, care este mai frecvent la persoanele asiatice care consumă mult peşte uscat şi sărat.
Reducerea drastică a consumului de sare –controverse
Deşi lumea medicală îşi concentrează toate eforturile pe reducerea consumului de sare, în mod surprinzător, unele studii de specialitate au constatat că aportul foarte scăzut de sare în dietă prezintă chiar un risc mai crescut de producere a infarctului miocardic, accidentelor vasculare cerebrale sau a decesului, comparativ cu persoanele care consumă sare în cantitate moderată.
Recomandări
Orice exces este dăunător sănătăţii. Unele persoane au, într-adevăr, o sensibilitate crescută la sare (ex: unele persoane hipertensive, vârstnicii, persoanele obeze etc.). Pentru aceştia, medicii recomandă consumul scăzut de sare, nu total fără sare. Un regim alimentar total fără sodiu nu este sănătos și nici nu se poate realiza în mod practic, sodiul fiind conținut natural în multe legume, cereale, fructe, apă.
Rețineţi: Consumați sare cu moderație! Cheia sănătăţii este echilibrul.Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Hiperhidroza primară este un răspuns exagerat al sistemului nervos la stimuli precum căldură, efort fizic, anxietate sau alte emoţii puternice. Glandele sudoripare secretă mai mult lichid decât ar fi necesar în astfel de situaţii. Persoanele care suferă de transpiraţie excesivă se confruntă cu o calitate scăzută a vieţii.
Opţiunile de tratament sunt deseori limitate şi dificil de accesat din cauza costurilor ridicate sau a duratei/ frecvenţei de administrare a tratamentelor. În acelaşi timp, se consideră că doar jumătate dintre persoanele cu hiperhidroză sunt diagnosticate şi pot avea acces la un tratament.
O echipă de cercetători în dermatologie din Statele Unite ale Americii (SUA) a dezvoltat un plasture pentru zona axilei, care, utilizat pentru doar 3 minute, poate ameliora hiperhidroza pentru până la 3 luni.
Într-un studiu cunoscut sub numele de SAHARA, dermatologi din 11 locații au evaluat eficacitatea plasturelui de termoliză alcalină ţintită (TAT).
Dispozitivul este de unică folosință şi constă întrun strat subțire de sodiu, aplicat pe un strat adeziv. Plasturele se aplică pe axila uscată și, pe măsură ce pacientul transpiră în timpul tratamentului, transpirația reacționează cu sodiul.
Potrivit doctorului David M.
Pariser, conducătorul echipei de cercetători, interacțiunea generează o energie termică precisă care vizează glandele sudoripare şi duce la o reducere a producției excesive de transpirație.
SAHARA
Cei 110 participanţi, cu o medie de vârstă de 33 de ani şi doar puţin peste jumătate dintre ei fiind femei, au fost împărţiţi în două grupuri şi au purtat, timp de 3 minute, fie plasturele TAT (grupul de studiu), fie un plasture de tip placebo (grupul de control). Ulterior, pe parcursul a 12 săptămâni, cercetătorii au evaluat efectele tratamentului şi au observat că participanţii din grupul de studiu au obţinut o îmbunătăţire a stării de disconfort relevantă atât statistic, cât şi clinic.
Astfel, până la 63% dintre participanţii din grupul de studiu au înregistrat ameliorări moderate, iar peste 9% dintre aceştia au experimentat reducerea aproape
totală a transpiraţiei excesive, precum şi creşterea semnificativă a calităţii vieţii, ca urmare a plasturelui aplicat.
În prezent, tratamentul pe bază de plasture de termoliză alcalină ţintită este în curs de revizuire de către Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA, agenție guvernamentală al cărei rol este de a reglementa şi autoriza noi tratamente. Dacă plasturele va fi autorizat, aceasta ar putea deveni un nou tip de tratament în hiperhidroza axilară primară.
Utilizarea dispozitivelor mobile, privitul la televizor, ruminaţiile şi alte gânduri, stresul, dar şi anxietatea legată de ratarea orei de trezire pot contribui la insomnie, incapacitatea de a adormi la loc şi chiar de a vă trezi la timp. Schimbarea fusului orar cu două sau mai multe ore, în concedii sau în călătoriile de serviciu poate deregla, de asemenea, ritualul de somn, şi conduce la stări de oboseală, nervozitate, lipsă de concentrare şi chiar tulburări gastrice. Aplicaţiile mobile dedicate somnului sau adaptării la un nou fus orar sunt extrem de utile persoanelor care se confruntă cu dificultăţi de a dormi. A nu se utiliza ca pretext pentru accesul la dispozitive!
Abordează o multitudine de aspecte ce pot împiedica accesul la somn de calitate: tinitus, ruminaţii, stres şi anxietate, prin intermediul sunetelor de diferite tipuri, inclusiv ASMR, tonuri binaurale şi meditaţie. De asemenea, utilizează date despre tipul şi timpul de somn, alte activităţi dar şi sunete înregistrate cu ajutorul telefonului mobil, pentru a vă ajuta să întelegeţi şi să vă optimizaţi somnul.
Se bazează pe înregistrarea sunetelor din dormitor: sforăit, mişcari în pat, respiraţie şi chiar vorbit, pentru a stabili fazele somnului şi a vă putea trezi în siguranţă, în faza de somn uşor, care permite o trezire mai facilă şi o stare mai energică ulterior. Dispune de o bibliotecă de povești, ghiduri de relaxare și sunete calmante, special concepute pentru a vă ajuta să adormiți mai ușor.
Sforăitul poate provoca insomnie şi poate sugera existenţa altor probleme
de sănătate sau chiar a episoadelor de apnee de somn. Aplicaţia înregistrează, măsoară și urmărește sforăitul din timpul somnului, ajutând utilizatorii să descopere modalități eficiente de a reduce sforăitul prin tehnici referitoare la stilul de viaţă sau remedii aplicate local.
Aceste aplicaţii permit, fie un timp de 7 zile pentru testare gratuită, fie o serie limitată de opţiuni gratuite, restul fiind contra cost.
Schimbarea fusului orar, în timp foarte scurt, presupune un mare efort de readaptare a ritmului circadian. Aplicaţia este dezvoltată în baza celor mai recente studii în domeniul neuroştiinţelor şi al somnului, pentru a a livra o abordare personalizată care ţine cont de modelul de somn, cronotipul, itinerariul și o serie de preferințe personale ale fiecărui utilizator. Aplicaţia presupune introducerea orarului şi a itinerariului de zbor, în baza cărora va livra planul de adaptare la noul fus orar, ce implică: expunerea la lumină şi consumul de cofeină versus evitarea cofeinei şi somn. Primul plan este gratuit, următoarele fiind contra cost.
Roșeața pielii este o problemă mai frecvent întâlnită la pacienții cu piele deschisă și subțire. Dacă roșeața este persistentă sau dacă este însoțită de alte simptome precum vase de sânge dilatate sau intoleranță la cosmetice, este posibil să vă confruntați cu acnee rozacee sau cuperoză. Cele două manifestări clinice sunt faze evolutive ale aceleiași boli. Cuperoza este primul pas înainte de rozacee şi trebuie combătută de la primele semne pentru a evita agravarea.
Factori favorizanți pentru roșeața tenului
• Factori externi, precum razele UV, poluarea, clima, temperaturile extreme, băile fierbinți și sauna.
• Utilizarea cremelor cortizonice pe termen lung.
• Consumul de cafea, alcool, alimente sau băuturi fierbinți, iuți sau picante.
• Factori psihologici: furie, frică sau stres.
• Ereditatea: roșeața poate să apară la persoanele care au o piele vasoreactivă, un tip de piele caracteristic familiei sale.
Rutina de îngrijire zilnică pentru tenul cu roșeață
• Folosiți produse demachiante fără clătire și evitați clătirea feței cu apă.
• Folosiți spray-uri cu apă termală.
• Aplicați zilnic creme împotriva roșeții cutanate.
• Îndepărtați delicat machiajul pentru a evita iritarea pielii.
• Folosiți produse de machiaj specifice.
Alte recomandări utile
• Limitați consumul de alcool, cafea, mâncărurile picante și cele fierbinți etc.
• Protejați-vă de variațiile atmosferice prin evitarea schimbărilor bruște de temperatură și folosirea produselor de îngrijire a tenului care să conțină filtre UV.
Specialiștii recomandă o atenție deosebită pentru îngrijirea tenului, alegerea
produselor de îngrijire bio, special concepute pentru a trata roșeața cutanată. Cele mai eficiente tratamente pentru cuperoză şi acneea rozacee sunt noile tehnologii: laserul VBeam, sistemele de lumină pulsată (IPL, Stellar M22) şi tehnicile pe microneedling și radiofrecvență (Sylfirm X).
Roşeaţa cutanată poate să apară în mai multe afecţiuni, de la cuperoză, acnee rozacee până la boli cardiace sau lupus eritematos. De aceea, este bine să vă prezentați la medic de la primele semne, pentru un diagnostic corect şi alegerea tratamentului potrivit.
Empatia este abilitatea de a înțelege gândurile, emoțiile și comportamentele altei persoane, din punctul ei de vedere, luând în considerare contextul, istoricul și personalitatea. Empatia este o abilitate esențială care favorizează integrarea socială, cooperarea, bunăstarea oamenilor în comunități.
Neuronii-oglindă ne ajută să reflectăm pe chipul propriu expresia facială a celui cu care interacționăm, dar și să simțim emoția sa, ca și cum ne-ar aparține. Empatia se dezvoltă încă din copilărie, pe măsură ce capacitățile cognitive evoluează. La copiii cu autism, empatia necesită o învățare sistematizată, coordonată de personal abilitat. Ca părinte, puteți stimula empatia celor mici prin diferite abordări.
1. Susțineți copilul în identificarea și numirea emoțiilor lui directe („Văd că ții pumnii strânși, te-ai înroșit la față și te încrunți la mine – ești furios acum”), sau ale personajelor din poveștile pe care le citiți.
2. Dacă aveți animal de companie, folosiți comportamentele sale pentru
a le interpreta nevoile („Cățelul Bubu nu are cuvinte, dar uite cum dă din coadă și sare de colo de colo – cred că se simte bucuros că te vede, îți zice bine ai venit acasă!”, „Bubu latră la fereastră, ce crezi că e în mintea lui acum?”)
3. Găsiți un moment din zi în care să puteți purta conversații mai profunde cu copilul, pornind de la relațiile pe care le are la grădiniță sau la școală, sau comportamentele pe care le observă la ceilalți copii.
4. Faceți jocuri spontane de actorie în timp ce desfășurați activități banale: „Eu storc buretele de apă acum, tu dacă ai fi buretele, cum ai face?” Copiii iubesc să se joace, iar astfel de joculețe îi distrează, îi detensionează și îi provoacă să se imagineze în posturi inedite.
5. Faceți jocuri verbale de schimbare a perspective, adresând întrebări care
să stimuleze copilul să se imagineze în alt timp, alt spațiu sau altă persoană. Începeți de la întrebări simple și clare, avansând pe parcurs la nivele de dificultate mai mare:
• Eu am un măr, tu ai o pară. Dacă eu aș fi tu, și tu ai fi eu, ce am avea fiecare?
• Eu stau aici pe un scaun roșu, tu stai acolo, pe un scaun albastru. Dacă eu aș fi acolo și tu aici, pe ce scaun am sta fiecare?
• Eu am fost ieri la doctor, azi voi merge la muncă. Dacă azi ar fi ieri și ieri ar fi azi, unde aș merge azi?
6. Fiți un exemplu de empatie pentru copilul dumeavoastră. Ori de câte ori puteți, demonstrați faptul că îl ascultați cu răbdare, că îl vedeți, că îi înțelegeți perspectiva, nevoile sau așteptările, chiar și atunci când vă simțiți furios, supărat, iritat, trist sau ferm în luarea unei decizii.
Mersul se învaţă desculţ şi, mult timp după aceea, copiii merg desculţi prin casă, în curte, pe plajă sau pe iarbă. Pe măsură ce creştem, încălţămintea devine noua regulă, datorită protecţiei şi confortului oferite.
Mersul desculţ este un trend în Statele Unite ale Americii, unde unele persoane celebre nu poartă încălţări atunci când merg pe stradă, influenţându-i şi pe alţii. Atentie însă, mersul desculţ pe asfalt nu aduce beneficiile mersului pe nisip, pe iarbă sau pe pământul curat, expunând persoanele la riscuri serioase pentru sănătate.
Întrucât tălpile încălţărilor sunt din ce în ce mai moi şi mai confortabile, musculatura picioarelor, a spatelui şi a abdomenului este doar parţial utilizată în timpul mersului. Pe de altă parte, mersul fără pantofi poate optimiza echilibrul, poate ajuta la ameliorarea durerii și poate duce la îmbunătățirea mecanicii șoldurilor, a genunchilor și a muşchilor spatelui şi abdominali datorită conştientizării modului în care piciorul calcă.
Mersul desculț stimulează ceea ce este cunoscut sub numele de împământare, creând o conexiune cu
Pământul, datorită modului în care celulele noastre, specializate să conducă impulsurile electrice, comunică cu încărcătura energetică a Terrei. Acest fenomen conduce la diminuarea inflamaţiei din organism şi a durerii cronice, reducerea cortizolului, stimularea imunităţii şi la o calitate mai bună a somnului. Însă, acest lucru se poate întâmpla doar mergând desculţ pe suprafeţe naturale, nu pe asfalt.
Medicii podiatri recunosc beneficiile pentru sănătate ale mersului desculţ, în spaţii naturale controlate, însă avertizează că această practică are riscuri majore pentru sănătate: de la muşcături de insecte şi contactarea infecţiilor fungice şi bacteriene prin contactul direct cu pielea şi până la traumatisme cauzate de pătrunderea corpurilor străine: cuie, ace, cioburi
de sticlă, scoici etc. De asemenea, mersul desculţ poate determina arsuri ale tălpilor determinate de suprafeţele fierbinţi şi dureri musculare. Cele mai vulnerabile persoane la riscurile mersului desculţ sunt cele cu pielea picioarelor uscată şi crăpată, dar şi bolnavii de diabet.
Întotdeauna verificaţi terenul pe care veţi merge desculţ şi asiguraţi-vă că este vizibil curat, fără deşeuri umane sau animale. Spălaţi-vă picioarele, ştergeţi-le bine şi analizaţi cu atenţie suprafaţa tălpilor şi spaţiile interdigitale, după mersul desculţ, pentru a curăţa murdăria şi a observa eventualele obiecte străine prinse în piele. Purtaţi papuci în spaţiile comune de la piscine şi duşuri.
Cel mic şi-a dorit foarte mult să plece în tabără cu colegii lui. Aţi făcut un efort şi l-aţi înscris, apoi au început grijile: este pregătit? Poate dormi fără familie? O să-i fie dor? Cum va gestiona interacţiunile cu oamenii necunoscuţi? Înainte de a merge în tabără este important să discutaţi cu copilul despre provocările unei astfel de aventuri şi să vă asiguraţi că a exersat abilităţile de bază, care-i vor fi necesare.
Anxietatea dinaintea primei tabere a copilului este firească, în mod special dacă este prima dată când pleacă pentru mai multe zile din zona de confort a familiei. Trebuie să ştiţi că îl puteţi ajuta chiar dumneavoastră să fie pregătit, fără griji, presiune şi nervozitate.
Experienţa unei tabere îi va da încredere copilului că poate depăşi obstacole pe care nici nu le bănuia.
Beneficii precum: noi abilităţi de socializare, de orientare în spaţiu, de îndemânare, dar şi independenţa pot deveni
realitate într-o tabără de vară, ce implică activităţi în natură, orientare, vizite la muzee, concursuri şi jocuri inteligente.
Tehnici pe care le puteţi utiliza personal, pentru a vă depăşi anxietatea
1. Obțineți toate informațiile de care aveți nevoie despre locul taberei, activități și personal, modul de comunicare cu părinții: limitarea contactului
și feedback-ului către părinți, sau menținerea legăturii prin grupuri de mesagerie.
2. Schimbați-vă perspectiva asupra taberei: dacă cel mic
este dornic să meargă singur, înseamnă că are încredere în el și are nevoie de autonomie, ceea ce înseamnă că are o creștere armonioasă.
3. Țineți pentru sine temerile sau propriile experiențe neplăcute din copilărie –lăsați-l pe cel mic să aibă propria sa experiență, fără a-l seta negativ.
Pregătirea copilului pentru tabără – începând cu 2-3 săptămâni înainte de plecare
Pregătiți copilul folosind următoarele repere:
1. În orice tabără există reguli (program, oră de culcare, spații interzise) și persoane de care copilul va trebui să asculte (instructor, educatori, supraveghetori). Învățați copilul să ceară permisiunea adulţilor atunci când doreşte să utilizeze lucruri care nu sunt ale lui (jocuri, materiale educative) sau să facă activități cu grad mai mare de independență în timpul nestructurat (să joace fotbal în curte, să iasă la plimbare etc).
2. Există persoane cărora le poate cere ajutorul. Chiar dacă părinții nu sunt acolo, adulții care desfășoară activități în tabără reprezintă pentru copil o sursă de sprijin – încurajați copilul să solicite ajutor când are nevoie.
Tabăra implică o nouă rutină. Copilul trebuie să ştie şi să exerseze în familie abilităţile de igienă personală, fără asistenţă din partea unui adult. Încurajaţi copilul: să se spele singur pe dinţi, să se pieptene, să utilizeze toaleta fără a vă anunţa şi să se întoarcă singur după ce s-a şters şi spălat, să facă singur duş, să se şteargă cu un prosop de dimensiune mare şi să se îmbrace singur. Organizați împreună cu copilul obiectele de igienă într-o gentuță uşor de folosit. Discutați cu copilul despre posibilitatea ca dușurile să fie la comun. Îl puteți familiariza treptat mergând la înot și observând cu el vestiarul și baia copiilor.
Dacă sentimentele de rușine persistă, copilul nu este încă pregătit și este bine să îi respectați ritmul.
Probabil va fi prima plecare a copilului, cu propriul său bagaj, de care va trebui să fie responsabil şi unde va trebui să-şi gestioneze lucrurile astfel încât: să le pună la locul lor şi să ştie unde se află. Pentru a-l ajuta să exerseze gestionarea obiectelor personale: lăsaţi-l pe el să-şi aleagă hainele cu care se îmbracă şi învăţaţi-l cum să-şi facă singur bagajul, pe baza unei liste.
Includeți și un joc, o carte sau o jucărie care îi plac, dar nu cele mai îndrăgite, deoarece există posibilitatea deteriorării sau pierderii lor. Puteți organiza hainele pe zile, punându-le în diferite punguțe cu fermoar. Încurajați depozitarea hainelor murdare într-o pungă separată de cele curate.
Similar, va fi o perioadă mai lungă în care cel mic va avea la el o sumă mai mare de bani. Mergeţi împreună la cumpărături. El va alege produse şi le va achita cash.
Copiii își fac în mod spontan prieteni, însă dacă acesta este mai timid sau mai anxios, este posibil să aibă nevoie de mai mult timp la dispoziție pentru a căpăta încredere în ceilalți. Îndrumați copilul timid să fie
în prezența fizică apropiată a grupului de copii, deoarece astfel îi cresc șansele de a fi spontan angrenat în jocuri. În plus, includeți în bagajul celui mic și obiecte sau gustări care pot fi împărțite cu ceilalți. Gestul de a împărți facilitează împrietenirea.
Dorul de casă
Transmiteți în permanenţă copilului un sentiment de entuziasm legat de tabăra ce se apropie, pregătind-ul în mod pozitiv pentru situații nefamiliare. Dorul de casă este ceva normal. Încurajaţi-l să depăşească momentele de dor prin implicarea în activităţi, însă nu-i spuneţi: „Dacă ai probleme, sunămă și vin să te iau”. Această asigurare bine intenționată, dar greșită, concentrează atenția copilului asupra unei strategii de ieșire, mai degrabă decât asupra depășirii provocărilor.
Nu vizitaţi copilul în tabără. Dacă s-a luptat cu dorul de casă şi l-a depășit, nu veţi face decât să redeschideţi „sertarul” cu sentimente de melancolie şi dor. Asigurați-vă că există modalități prin care cel mic, dacă dorește, poate intra în legătură cu dumneavoastră – telefonic (solicitând acest lucru coordonatorilor de tabără), prin aplicații sau trimiţând o carte poștală.
În timpul vacanței, programul de somn al copiilor poate fi influențat de activități și de schimbarea rutinei zilnice. Este important să acordați atenție nevoilor de odihnă ale copiilor și să încercați să mențineți un echilibru între relaxare și distracție. Gestionarea somnului copiilor în timpul vacanței poate fi o provocare, dar există câteva strategii pe care le puteți încerca pentru a menține un program de somn sănătos.
• Mențineți un program stabil de culcare și trezire. Încercați să mențineți un program stabil de culcare și trezire, chiar și în timpul vacanței. Acest lucru ajută la menținerea unui ritm circadian regulat și îi ajută pe copii să se odihnească mai bine. Dacă programul este flexibil în timpul vacanței, încercați să ajustați timpul de culcare și trezire în mod treptat, în loc să faceți modificări bruste.
• Creeați un mediu propice pentru somn. Reduceți lumina, reglați temperatura camerei astfel încât să fie confortabilă pentru somn. Puteți utiliza și white noise sau pink noise pentru a crea un mediu liniștit și relaxant.
• Mențineți o rutină de relaxare înainte de culcare. Stabiliți o rutină de relaxare înainte de culcare, care să fie consistentă în timpul vacanței. Aceasta poate include activități precum cititul unei cărți, ascultarea unei povești, o baie caldă sau exerciții
de relaxare. Aceste activități îi vor ajuta pe copii să se liniștească și să se pregătească pentru somn.
• Limitați expunerea la ecrane înainte de culcare. Evitați utilizarea ecranelor (telefon, tabletă, televizor) cu cel puțin o oră înainte de culcare. Lumină albastră emisă de aceste dispozitive poate afecta somnul. În schimb, încurajați activitățile liniștite și relaxante înainte de culcare.
• Fiți flexibili în timpul vacanței. În timpul vacanței, este posibil să apară situații care să vă devieze de la rutina obișnuită. Fiți flexibili și adaptați-vă programul de somn în funcție de circumstanțe. Cu toate acestea, încercați să asiguraţi copiilor odihnă suficientă și
că se întorc la o rutină mai stabilă de îndată ce reveniți acasă.
Este important să vă amintiți că fiecare copil este diferit, așa că este posibil să fie nevoie de ajustări specifice în funcție de nevoile lor individuale. Înțelegerea și susținerea nevoilor de somn ale copiilor dumneavoastră vor contribui la menținerea unui program de somn sănătos și odihnitor și în timpul vacanței.
Parabenii sunt o categorie de substanțe chimice cu rol conservant, utilizate în produsele cosmetice, pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor, fungilor și a mucegaiului, protejând produsele şi prelungind durata de utilizare. Cel mai frecvent utilizați parabeni în cosmetică sunt metilparabenul, propilparabenul, butilparabenul și etilparabenul, iar etichetele produselor pot cuprinde unul sau mai mulţi parabeni, în funcţie de tipul acestora.
Produse cosmetice cu parabeni
Parabenii sunt folosiți într-o mare varietate de produse cosmetice, precum și în alimente și medicamente. Cosmeticele care pot conține parabeni includ produsele pentru machiaj, cremele hidratante, cele de protecţie solară, produsele de îngrijire a părului, produsele de bărbierit, precum şi unele deodorante – în general, produse cu un procent mare de apă în compoziţie.
Pericolul parabenilor
Parabenii sunt, în general, bine toleraţi, fiind absorbiţi în piele, metabolizaţi şi excretaţi prin urină şi colecist.
Utilizarea produselor care conţin parabeni, pe termen lung, determină rămânerea acestora în organism şi generarea de reacţii adverse:
• Tulburări endocrine și afectarea reproducerii
– determinate de faptul că parabenii pot imita hormonul estrogen din organism, putând perturba hormonii responsabili pentru funcționarea sistemului reproducător masculin și feminin.
• Tulburări endocrine și cancer – studiile au arătat că propilparabenul poate modifica expresia genelor, inclusiv a celor din celulele canceroase de sân și poate accelera creșterea celulelor canceroase. De asemenea, analiza ţesutului prelevat de la pacienţi cu cancer de sân au relevat prezența parabenilor la nivel celular.
• Reacţii alergice şi iritaţie cutanată – în mod special în cazul copiilor şi al sugarilor, a căror barieră de protecţie cutanată este imatur dezvoltată, aceasta poate suferi iritaţii cauzate de parabeni.
Companiile care produc cosmetice fără parabeni utilizează substanţe cu rol în stabilizarea formulelor precum: vitaminele E şi C, uleiuri esenţiale de tea tree, eucalipt, extract din sâmburi de grapefruit şi altele. Conservanţii naturali sau mai puţin invazivi decât parabenii au o capacitate limitată, însă, de prevenire a degradării produselor, ceea ce impune utilizarea acestora într-un termen mai scurt, de aproximativ 6 luni de la deschidere, faţă de 2 ani, ca în cazul produselor cu parabeni. Cercetările recente contribuie la noi formulări hipoalergenice, precum şi la ambalaje inovatoare anti-contaminare şi ultra-ermetice ale produselor cosmetice, care le prelungesc durata de viaţă şi le fac mai sigure pentru consumatori, chiar şi în lipsa parabenilor.
În plin sezon al festivalurilor şi concertelor desfăşurate în aer liber, cu nivel al zgomotului chiar şi de peste 100 de decibeli (dB), precum şi în orice alt tip de spaţiu sau mediu de lucru cu nivel înalt de zgomot, cunoaşterea şi aplicarea măsurilor de protecţie a auzului sunt extrem de importante.
fi abordate împreună cu medicul de familie sau cu medicul curant.
protejarea auzului copiilor, vor fi achiziţionate căşti special concepute pentru aceştia, al căror nivel de sunet este redus.
Deteriorarea auzului în urma participării la un concert sau a lucrului într-un mediu zgomotos (atelier, şantier, sală cu motoare) chiar şi pentru 15 minute, este o realitate pe care foarte multe persoane o cunosc. Simptome ale deteriorării temporare a auzului: tinitusul (țiuitul urechilor), sunetele înfundate, pierderea temporară a auzului, ameţeală. Senzaţiile neplăcute pot dura până la 2-3 ore, după care auzul revine la normal.
Vârsta avansată, modificările anatomice ale urechii medii şi interne, precum şi în funcţionarea creierului, moştenirea genetică, diabetul şi hipertensiunea arterială sau anumite medicamente pot contribui la instalarea hipoacuziei. Acestea vor
Participarea frecventă, fără protecţie auriculară, la evenimente muzicale, sau lucratul constant în medii zgomotoase poate duce, în timp, la pierderea ireversibilă a auzului. De aceea, este necesară o serie de măsuri de prevenţie, care nu vor afecta percepţia sunetelor.
1. Purtarea de căşti de protecţie, cu funcţie de reducere a zgomotului ambiant, care pot fi atât de tip in-ear (se introduc în ureche), cât şi over-ear (acoperă urechile). Acestea sunt special destinate purtării la concerte şi evenimente sportive şi pot atenua zgomotul exterior cu aproximativ 20-24 dB, protejând auzul adulţilor şi copiilor.
2. Limitarea nivelului de decibeli al difuzorului de la telefonul mobil şi echipamentul audio. Pentru
3. Prevenirea expunerii la zgomote mai puternice de 6070 dB înaintea unui concert, eveniment sportiv sau a expunerii obligatorii la locul de muncă.
4. Alegerea de locuri în rândurile din spate ale sălii, unde nivelul de zgomot este mai mic, dar totodată suficient de puternic pentru a vă bucura de eveniment.
5. Pauză de la sursa zgomotului: retragerea la toaletă, pe un hol adiacent sălii de concert sau în afara incintei.
• 20 dB: bâzâitul unui ţânţar
• 60 dB: vorbitul normal
• 70 dB: maşina de spălat
• 80-85 dB: sunetul traficului auto, suflătoarele de frunze
• 95 dB: motorul unei
motociclete
• 100 dB: claxonul unei maşini aflate la 5 metri distanţă
• 105 – 110 dB: concert, volumul maxim al sistemelor audio
• 140 – 150 dB: pocnitori
Mod de administrare: Adulți: 1 capsulă pe zi. Mod de prezentare: cutie cu un blister conținând 15 capsule. SilQ Forte este un supliment alimentar. Citiți cu atenție prospectul.
Animalele de companie, în special câinii și pisicile, au o serie de beneficii incontestabile pentru sănătatea fizică şi pentru cea mentală a stăpânilor: pot reduce stresul, anxietatea și depresia, ameliorând sentimentul de singurătate. Câinii pot încuraja activitatea fizică și petrecerea în mod plăcut a timpului liber, fiind benefici pentru sănătatea cardiovasculară.
Deţinerea unui animal creează un mediu familial mai sigur şi mai activ pentru copii. În acelaşi timp, îngrijirea unui animal de companie implică responsabilităţi care ţin de sănătatea acestuia, pentru a preveni parazitoze interne şi externe, ele putând fi contagioase şi pentru stăpân.
Anchilostoma
Este unul dintre cei mai frecvenţi paraziţi intestinali la animalele de companie, în special la câini, contagios pentru alte mamifere si pentru oameni. Se transmite prin ouăle eliminate în fecalele animalelor şi poate pătrunde în pielea omului prin atingere: călcare şi manipulare, atunci când există
crăpături cutanate, sau în intestine, prin ingerare. Pe piele apar linii roşiatice însoţite de prurit, iar la nivel gastric, dureri de stomac şi diaree.
Parazit intestinal frecvent la pisici, contagios pentru om, prin intermediul fecalelor infestate. Deparazitaţi pisicile de companie, igienizaţi frecvent litiera şi spălaţivă bine pe mâini ulterior. Parazitul vă poate infesta, fără a provoca simptome, însă poate deveni o problemă de sănătate pentru persoanele însărcinate şi cele cu un sistem imunitar slăbit. Simptomele includ dureri musculare, febră, ochi roșii și încețoșați.
Este cauzată de o bacterie şi poate fi transmisă omului, în special copiilor, de pisică, prin zgârieturi, muşcături sau linsul pielii lezate.
Simptomele sunt răni purulente în zonele cu zgârieturi, febră şi dureri de cap. Deparazitările frecvente şi evitarea jocului agresiv cu pisica pot preveni contractarea bacteriei.
Este cea mai frecventă infecţie micotică, întâlnită în special la puii de pisici şi câini. Ciuperca este foarte contagioasă, fiind localizată pe piele, blană şi la nivelul ghearelor, provocând pierederea părului, eczemă de formă circulară, prurit şi (la animal) un tip de mătreaţă. La om se transmite prin atingere, pe fondul unui sistem imun slăbit.
Vaccinarea puilor, vizitele la medicul veterinar, deparazitările şi vaccinările periodice, verificarea blăniţei şi a pielii animalului pot preveni atât infestarea sa, cât şi a stăpânului cu paraziţi interni şi externi. Odată transmise omului, acesta trebuie să se prezinte la medic, întrucât unele parazitoze pot dezvolta simptomatologie severă.
Boala Parkinson este o boală neurodegenerativă produsă de pierderi progresive ale celulelor nervoase. Sunt predispuse îndeosebi persoanele peste 60 de ani, cele care au în familie o rudă cu această afecțiune, care au un nivel scăzut al dopaminei în mod constant și care sunt expuse pe termen lung la anumite substanțe toxice. Simptomele pot fi motorii sau non-motorii, cei care le experimentează pe ultimele având o degradare mai accentuată.
medicație și prin adaptarea instrumentelor pe care persoana le folosește pentru a se hrăni sau a se îngriji.
Pierderea mirosului
Iată câteva simptome precoce care anunță instalarea acestei afecțiuni:
Tulburări ale somnului
Peste 75% din persoanele cu boala Parkinson suferă de insomnie cauzată de simptome precum dureri corporale, tremur, rigiditate sau sindromul picioarelor neliniștite.
Tremur al membrelor
Primele semne de tremur apar la degetele de la mâini – și pot fi recunoscute prin faptul că seamănă cu gestul de a rula o bilă de plastilină între arătător și degetul mare. Tremurul se extinde treptat de-a lungul brațului și piciorului pe partea de corp afectată și nu este vindecabil, însă poate fi gestionat prin
În cazul bolii Parkinson, hiposomia este graduală și se manifestă uneori chiar cu zeci de ani înainte de diagnosticarea bolii. Dacă observați că simțul mirosului a scăzut progresiv, cereți din timp investigații medicale.
Schimbarea scrisului
Atunci când funcțiile motorii sunt afectate, expresia grafică a persoanei se modifică –scrisul devine mai nesigur, literele se micșorează pe măsură ce persoana bolnavă scrie – ca și cum forța de apăsare și control slăbește.
Bradichinezie
Aceasta reprezintă încetinirea ritmului: mersul devine mai lent, sarcinile uzuale durează mai mult.
Aspectul de mască al feței produce altor persoane
dificultăți în a discerne corect emoțiile sau intențiile, afectând calitatea comunicării.
Cauzate de vezica hiperactivă sau de probleme intestinale. Persoanele cu Parkinson pot suferi, în timp, de incontinență, având nevoie frecventă de a utiliza toaleta, chiar și de mai multe ori pe noapte.
Schimbări ale vocii
Persoanele din jur pot remarca faptul că vocea sună diferit, este slăbită și nu își mai revine, fapt care nu poate fi explicat printr-o afecțiune respiratorie anterioară.
Precum anxietate, depresie, dificultăți de concentrare și fatigabilitate. Persoanele cu debut al bolii Parkinson pot experimenta astfel de simptome, care, prin medicație corespunzătoare, pot fi ținute sub control.
Alopecia este o boală dermatologică, ce determină pierderea firelor de păr fie prin rărire, fie pe secţiuni mai mari de scalp sau de piele de pe corp (alopecia aerata). Aceasta conduce la expunerea unei suprafeţe mult mai mari şi mai sensibile de piele la razele ultraviolete, care înainte era acoperită şi protejată de firele de păr. În timpul verii, protecţia solară pe care o utilizăm pentru ten şi corp trebuie, aşadar, extinsă la nivelul scalpului şi nu numai.
• Purtaţi ochelari de soare, cu lentile mari şi protecţie UV. Alopecia aerata poate determina inclusiv căderea genelor, care protejează ochii, datorită umbrei lor. Atunci când aceasta dispare, riscul de arsuri solare ale corneei creşte.
• Purtaţi accesorii care să acopere scalpul. Pălăriile şi şepcile de bumbac ori de paie protejează scalpul expus.
Căutaţi pălării tratate cu protecţie SPF sau cu boruri largi, care vor umbri faţa, gâtul, ceafa şi, poate, chiar umerii. Chiar şi eşarfele răsucite şic deasupra frunţii sunt binevenite!
• Aplicaţi creme sau loţiuni cu protecţie solară ridicată, de minimum SPF 30, cu 20 de minute înainte de expunerea la soare sau, pur şi simplu, de ieşirea din spaţii acoperite. Alegeţi loţiuni fără ulei (oilfree) sau seboreglatoare, rezistente la apă (water resistant), şi reaplicaţi pe pielea expusă a scalpului şi a corpului la fiecare 2 ore, pentru a evita arsurile solare. Căutaţi în farmacie produse special formulate pentru scalp.
• Încercaţi să purtaţi extensii de păr sau chiar o perucă din păr natural, atunci când temperaturile permit. Acestea vă vor proteja scalpul şi spatele de razele UV.
• Aplicaţi unguent nazal protector, dacă alopecia aerata a cauzat pierderea firelor de păr din interiorul nărilor. Unguentele nazale au rol emolient, de barieră împotriva prafului, a polenurilor şi a altor poluanţi atmosferici. Acestea captează microparticulele din aer şi reprezintă un real ajutor şi în cazul persoanelor alergice, care nu suferă de alopecie.
Stresul joacă un rol important în cadrul factorilor de risc ce
determină apariţia alopeciei. Dacă aţi suferit un şoc emotional sau fizic, ori vă confruntaţi cu situaţii stresante cotidiene, încercaţi să apelaţi la tehnici de relaxare precum: respiraţie diafragmatică, respiraţie de tip mindful, meditaţie, yoga sau tai chi. Exerciţiul fizic este un bun mediator al stresului, aşadar o plimbare în pas alert, jogging dimineaţa, la fiecare două-trei zile, sau chiar o drumeţie la munte pot contibui la creşterea capacităţii de control al stresului.
De asemenea, medicul dermatolog vă poate recomanda un tratament adecvat, în funcţie de cauza care a condus la pierderea părului.
Alopecia - cum vă protejați pe timpul verii?
Kilogramele în plus sau un program intensiv de slăbire, sarcina sau, pur şi simplu, moştenirea genetică, pot fi cauza pentru stratul inestetic de piele şi grăsime format în zona axilei şi sub antebraţ. O nouă abordare asupra alimentaţiei, practicarea de exerciţii “ţintite”(spot-reduction), masajul şi brahioplastia pot fi, însă, utile în reducerea sa.
mâncarea prin fierbere, coacere sau frigere, evitând prăjirea, alimentele de tip fast-food, dulciurile şi băuturile carbogazoase.
deasupra capului, revenind la poziţia iniţială.
• Rezistenţă fără greutăţi: flotări în plan înclinat, atât simple, cât şi cu ridicarea unui braţ, alternativ, în lateral, şi variaţiuni de tip plank, cu ridicarea alterativă a braţelor şi rotirea trunchiului spre lateral.
Grăsimea subcutanată constituie un strat de protecţie pentru oase şi muşchi, dar şi un liant între vasele de sânge, nervi, ţesut conjunctiv şi piele. Deşi un strat normal de grăsime subcutanată este necesar, cu cât acesta devine mai amplu, cu atât cresc riscurile de boli metabolice, hepatice, biliare şi chiar cancer.
Dieta hipocalorică, bazată de carne slabă, peşte, cereale integrale, lactate degresate, sâmburi şi nuci, fructe şi legume proaspete, previne acumularea de grăsime subcutanată. Preparaţi
Controlul dietei este esenţial, însă nu suficient. Exerciţiile de aerobic, forţă şi rezistenţă, mai ales ţintite pe musculatura pieptului şi a braţelor completează eforturile de a reduce grăsimea de sub braţ.
Acestea sunt:
• Ridicarea de greutăţi de 1-2 kg per braţ , astfel: în picioare, cu muşchii spatelui si abdominali încordaţi, spatele drept şi braţele întinse, ridicaţi braţele în lateral, rotiţi-le spre faţă, ridicaţi-le deasupra capului şi coborâţile, realizând mişcările invers. Similar, ridicaţi braţele în lateral, rotiţi-le spre faţă, aduceţi-le în faţă, la nivelul pieptului şi reveniţi. În poziţie întins, pe spate, cu picioarele îndoite şi muşchii încordaţi, prindeţi o singură greutate cu ambele mâini şi ridicaţi-o de la nivelul abdomenului, până
Exerciţiile se vor repeta, lent, de câte 10 ori, zilnic.
Masaj şi proceduri chirurgicale
Masajul de drenaj limfatic poate diminua edemele de la nivelul stratului adipos şi atenua celulita antebraţelor, însă efectele sunt vizibile după mai mult timp, la fel ca şi în cazul intervenţiilor de stil de viaţă.
Chirurgia plastică a braţelor poate fi o soluţie atunci când alte abordări neinvazive sunt ineficiente, după minimum 6 luni de practicare şi atenţie la dietă. Brahioplastia implică atât costuri considerabile, cât şi unele riscuri, aşadar poate fi recomandată doar în urma unui consult medical.
Magazinele si farmaciile au rafturi şi chiar departamente specializate în igiena intimă feminină, care includ săpunuri lichide, solide, geluri de curăţare, irigatoare şi granule special formulate pentru scopuri precum: curătare şi împrospătare, calmarea iritaţiilor, prevenirea infecţiilor. Cum alegem corect produsele pentru igiena intimă, când şi care dintre ele sunt necesare, în mod real?
Zona intimă feminină este compusă din vulvă (în exterior) şi vagin (în interior). Vulva are un pH între 3.5 – 4.7 şi un set complex de bacterii care variază în funcţie de persoană şi obiceiurile sale. Vaginul are un pH de aproximativ 7 înainte de perioada fertilă, după care acesta devine mult mai acid, de 3.8 – 4.4 şi, la menopauză, dacă se urmează sau nu terapie de substituție hormonală, pH-ul vaginal poate fi de 4,5 – 5 sau 6,5 – 7. Flora vaginală, care trăieşte în echilibru cu pH-ul, are rol protector împotriva infecţiilor.
Secreţiile vaginale curăţă vaginul, iar întreaga zonă intimă are mirosul său propriu, care, atunci când este normal, nu trebuie schimbat cu ajutorul cosmeticelor. Acestea îi pot crea dezechilibre şi afecta modul
de funcţionare. Adresaţi-vă medicului în caz de modificări. În timp ce igiena vulvei se realizează după fiecare utilizare a toaletei, duşurile vaginale nu vor fi efectuate decât atunci când sunt recomandate de medicul ginecolog şi doar ca metodă de tratament. Dușul vaginal poate dezechilibra pH-ul şi microbiomul natural al vaginului, făcându-l mai vulnerabil la infecții – inclusiv infecții cu transmitere sexuală – și crescând riscul de apariţie a cancerului de col uterin și a bolilor inflamatorii pelvine.
Chiar şi atunci când se utilizează produse de igienă în zona intimă externă, o mică parte poate pătrunde în canalul interior. Aşadar, iată ce veţi urmări pe etichetele produselor:
• Produsele de igienă intimă trebuie să fie: testate dermatologic, recomandate de ginecolog şi hipoalergenice.
• Urmăriţi să scrie pe eticheta principală: fără alcool, parfum, coloranţi sau parabeni.
• Evitaţi sulfaţii (sodiul lauril sulfate) – aceştia pot usca excesiv pielea din zona intimă.
• Evitaţi produsele cu glicerină – aceasta este un produs zaharos, ce poate creşte riscul de a dezvolta candidoză.
• Alegeţi produse cu acid lactic - are proprietăți de curățare care ajută la menținerea echilibrului natural al pH-ului, prevenind dezechilibrul bacterian.
• Alegeţi şerveţele intime infuzate doar cu apă şi/sau ingrediente naturale. Utilizaţi produsele de igienă intimă cel mult o dată pe zi. În restul ocaziilor, zona poate fi igienizată doar cu apă.
Tărâţele reprezintă produsul obţinut prin decorticare şi măcinare, din stratul dur, exterior, al cerealelor, în timp ce făina provine din corpul făinos al bobului. Cele două produse se separă, făina urmând a fi utilizată în patiserie şi panificaţie. Tărâţele, fie de grâu, secară, orz sau ovăz, au, însă, mai multe tipuri de utilizări, în primul rând datorită beneficiilor multiple pentru sănătate.
Tărâţele sunt bogate în fibre, magneziu, seleniu, fier, vitaminele B1, B3, B6, folat, vitamina E și compuşi fenolici cu rol antioxidant. Se pot consuma ca atare, înmuiate în apă sau iaurt, dar şi sub formă de fulgi de cereale îmbogăţiţi cu tărâţe, cereale integrale sau pâine integrală.
Tărâţele de grâu conţin fibre insolubile, care adaugă volum scaunului şi conduc la normalizarea digestiei, precum şi fibre prebiotice benefice pentru flora intestinală.
Datorită acestor proprietăți, tărâțele de grâu pot susţine sănătatea digestivă, prevenind constipaţia şi sunt asociate cu un risc scăzut de boli de inimă, cancer de colon și tulburări metabolice, cum ar fi diabetul.
Tărâțele de ovăz și orz sunt, pe de altă parte, surse excelente de fibre atât insolubile cât și solubile (dizolvabile în apă), care formează o substanţă uşor gelatinoasă la nivel gastric. Astfel, ele contribuie la limitarea absorbţiei de grăsimi şi zahăr, prevenind creşterea nivelului de
colesterol şi a celui glicemic
în sânge, a riscului de boli de inimă, diabet, dar şi a anumitor tipuri de cancer. În plus, fibrele ajută la menţinerea siluetei.
Persoanele care suferă de afecţiuni dermatologice: iritaţii, eczeme, psoriasis, dermatită atopică pot beneficia de o ameliorare a simptomelor datorită compoziţiei cu rol antioxidant şi antiinflamator al tărâţelor de grâu şi mai ales de ovăz. Maceratele din tărâţe (2-3 linguri de tărâţe la un pahar de apă, ţinut la temperatura camerei timp de 8-10 ore), scurse şi învelite în tifon, se vor utiliza sub formă de comprese sau cataplasme pe zona cutanată afectată, pentru minim 10 minute, însă pot fi menţinute şi 1-2 ore.
Băile calde cu tărâţe pentru fracturi și entorse
Băile calde cu tărâţe de grâu sunt foarte utile in caz de fracturi, entorse, traumatisme de părți moi. Ajută la recuperarea mobilității și combate durerea, inflamația si tumefacția locală. În cazul fracturilor baile calde cu tărâțe se fac după scoaterea aparatului gipsat.
Se pun 2 linguri de tărâţe de grâu în 200 ml de apă clocotită, se lasă la înmuiat 15 minute, apoi se scurge apa, pentru a obţine o cataplasma compactă, care se aplică pe zona afectată fie direct, fie pe o bucată de pânză. Se lasă să acţioneze 20 de minute.Se pot face două aplicaţii pe zi.
Mătreaţa poate afecta până la 50% din populaţia globului şi se manifestă prin mici particule de piele ce se desprind de pe scalp şi devin vizibile pe firul de păr şi pe haine. Poate fi însoţită de iritaţii şi mâncărimi ale scalpului. Mătreaţa este cauzată de proliferarea ciupercii Malassezia, care determină uscarea şi desprinderea celulelor cutanate ale scalpului.
antiinflamator şi calmant la nivelul pielii, fiind considerat un remediu în arsuri, psoriazis şi alte eczeme, dar şi impotriva iritaţiilor scalpului şi a mătreţii. Masaţi scalpul şi menţineţi pentru câteva minute înainte de a şampona.
În comerţ există o multitudine de şampoane antimătreaţă, însă multe dintre acestea conţin subtanţe iritante sau sunt costisitoare. Remediile naturale pot trata mătreaţa, calmează scalpul şi contribuie la reechilibrarea microbiomului cutanat. Se vor utiliza pe o perioadă de cel puţin o lună.
Uleiul de cocos – conține acizi grași cu lanț mediu, inclusiv acid lauric și acid capric, cu puternice proprietăți antimicrobiene și antifungice. Aceştia contribuie la țintirea și controlul ciupercii. Bariera creată de uleiul de cocos blochează bacteriile și alţi factori iritanți. Masaţi o cantitate mică de ulei de cocos pe scalp, menţineţi pentru cel
puţin oră, apoi îndepărtaţi cu un şampon blând.
Uleiul de tea tree şi alte uleiuri esenţiale - tea tree are proprietăţi antifungice şi antimicrobiene dovedite clinic, fiind recomandat pentru tratamentul infecţiilor fungice cutanate. Din aceeaşi categorie fac parte uleiul esenţial de: cimbru, oregano, rozmarin, chiparos şi lavandă. Puteţi aplica tratamentul cu ulei de cocos, în care aţi picurat 2-3 picături de ulei esenţial de tea tree şi lavandă, sau orice altă combinaţie.
iniţial amestecul creat pe o zonă mică de scalp, pentru a observa dacă apar reacţii: prurit, înţepături, iritaţii.
Gel de aloe vera – este utilizat pentru efectul său
Oţetul de mere – are o natură acidă, ceea ce ajută la îndepărtarea celulelor moarte ale pielii de pe scalp. De asemenea, previne dezvoltarea ciupercilor. Adăgaţi 2 linguri de oțet de mere într-o cană cu apă caldă. Spălați-vă pe cap ca de obicei, cu șampon, apoi turnați această soluție pe scalp şi pe păr, la ultima clătire, masând uşor.
O dietă echilibrată şi bogată în nutrineţi precum vitamine şi minerale: fructe, legume proaspete, carne slabă şi peşte, bogat în acizi graşi Omega 3, cu rol antiiflamator, dar şi alimente cu probiotice cum ar fi iaurt, kefir, kombucha, varză kimchi, oţeturi naturale, contribuie la reechilibrarea organismului şi a microbiomului intestinal, responsabil inclusiv pentru afecţiuni ale pielii.
Vara este sezonul sardinelor proaspete, pe care le puteți găsi în pescării, la supermarket şi în restaurantele din zonele de coastă. Cu nimic mai prejos şi foarte ușor de consumat sunt sardinele la conservă, deja preparate în ulei, suc propriu sau în diferite sosuri, disponibile oricând. De ce este important consumul de sardine?
Proprietăți nutriționale
O porție de sardine
(aproximativ 90-100 de grame) conține sub 200 de calorii, însă peste 20 de grame de proteine si 10 grame de grăsimi sănătoase. Furnizează aproape 140% din doza zilnică (DZR) de vitamina B12, 70% din DZR de seleniu, 63% din DZR de vitamina D şi peste 25% din DZR de niacină, calciu şi fosfor. De asemenea, acestea sunt bogate în fier, potasiu, magneziu, cupru, vitaminele E,
Sardine – beneficii pentru sănătate
Indiferent de modul de preparare, sardinele oferă organismului o doză considerabilă de acizi grași esențiali Omega 3, cu rol antiinflamator, protector cardiovascular şi promotor al funcționării creierului. Sardinele pot ajuta împotriva diferitelor tipuri de cancer, a artritei şi chiar a infertilităţii. Seleniul, un
Ingrediente pentru 2 porții: 600-700 de grame de sardine proaspete
organismului şi combate radicalii liberi ce cauzează boli, optimizând funcția celulară. Vitaminele din grupul B, în special B12, ajută la menținerea funcției nervoase, a sănătății creierului, a nivelurilor optime de energie şi la formarea celulelor sanguine, fiind importante în controlul metabolismului celular.
Sardinele sunt o sursă excelentă de calciu, vitamina D și fosfor – minerale şi vitamine esențiale pentru dezvoltarea şi sănătatea oaselor. Previn pierderea mineralelor osoase şi ajută la vindecarea traumatismelor provocate de accidente, prin formarea de țesut osos nou.
1 lămâie
2 crenguţe de rozmarin proaspăt
Sare şi piper
Preparare Curăţaţişievisceraţisardinele,ştergeţi-lecuunprosopdehârtie,presăraţi sareşipiper,apoilăsaţi-lecâtevaminute.Porniţicuptorulla180degrade Celsiussaufocmediu.Întindeţiofoaiedecoptpeotavăpotrivităşiaşezaţi peşteleînrânduri.Feliaţi½dinlămâieşiaşezaţifeliileşifrunzelede rozmarindeasupra,darşiîninteriorulsardinelor.Daţilacuptorpentru20de minute.Lafinal,stoarceţisirestuldelămâieşi,cuatenţielaoase,savuraţi
sardinele alături de salată verde.
Consumul de sardine poate combate depresia și anxietatea, ajută la prevenirea ADHD şi contribuie la stimularea unei stări de spirit pozitive, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi.
Sardinele conţin o cantitate mult mai mică de mercur şi alte metale grele, faţă de peştii de dimensiuni mari.
Pepenele verde este, poate, cel mai iubit fruct al verii. Conţine 92% apă, aşadar o sursă excelentă de hidratare în lunile toride, dar şi o serie de nutrienţi, vitamine şi minerale. Biodisponibilitatea maximă a acestora, oferită de pepenele verde, alături de indicele glicemic mic, comparativ cu alte fructe sau preparate dulci, îl fac un aliment ce poate îmbunătăţi, prin sine însuşi, calitatea dietei şi sănătatea cardiometabolică.
Pepenele verde conţine potasiu, vitaminele A, C, magneziu, antioxidanţi precum licopen şi L-citrulină, un aminoacid responsabil pentru reducerea tensiunii arteriale şi creşterea fluxului sangvin. Un studiu ce a analizat date provenite de la peste 56.000 de copii şi adulţi din Statele Unite ale Americii a demonstrat că persoanele care au consumat pepene verde au avut un aport mai mare de nutrienți, inclusiv fibre alimentare, vitamina A, magneziu și potasiu, decât nonconsumatorii. Aceştia au avut, de asemenea, un aport mai mic de zaharuri adăugate și acizi grași saturați în alimentaţie. Astfel, pentru un consum mediu nu mai mare decât 170 de grame de pepene verde pe zi, aportul de zaharuri naturale, fibre şi apă oferit de pepene a dus la scăderea consumului de dulciuri procesate şi grăsimi, contribuind la o alimentaţie mai sănătoasă.
Un alt studiu realizat în SUA, pe un eşantion mai mic de participanţi, a analizat mecanismele biologice pe care se bazează beneficiile
pentru sănătatea cardiacă a consumului de pepene, fie sub formă de suc sau ca atare. Modul în care funcţionează inima este influenţat de funcţionarea sistemului nervos autonom. Variabilitatea ritmului cardiac reprezintă un indicator al disfuncţiei autonome precum şi al riscului de deces din cauze cardiovasculare, iar consumul de zahăr este un factor de risc important al echilibrului cardiovascular.
Pepenele este bogat în L-citrulină şi L-arginină, doi aminoacizi care contribuie la sănătatea cardiovasculară, aşadar, studiul s-a concentrat pe efectul acestora asupra modului de funcţionare al inimii. Cercetătorii au descoperit faptul că un
consum de 500 mililitri de suc de pepene verde zilnic, timp de 2 săpămâni, protejează inima împotriva afectării variabilităţii ritmului cardiac cauzat de consumul ridicat de zahăr.
Chiar dacă ambele studii necesită cercetări mai aprofundate asupra mecanismului exact de acţiune al nutrienţilor la nivelul organismului, consumul de pepene verde s-a dovedit extrem de benefic. Acesta este recomandat de medici şi de nutriţionişti pentru controlul greutăţii, contribuţia adusă funcţionării optime a sistemului cardiovascular, hidratarea organismului şi chiar protecţia oferită împotriva cancerului.
Concediul mult-dorit se apropie, iar gândul la lenevitul pe şezlong sau direct pe nisip nu vă dă pace. În timp ce zilele de relaxare sunt extrem de binevenite şi de reconfortante pentru sănătatea mentală, corpul şi muşchii nu sunt, întotdeauna în asentiment. Iar dacă ne gândim că mişcarea fizică susţine starea de bine, previne stările depresive şi anxietatea, atunci este cu atât mai important să ne menţinem activi şi în concediu, pentru a ne putea întoarce bine dispuşi, tonifiaţi şi energizaţi.
Locul în care vă petreceţi concediul nu trebuie să aibă un impact negativ asupra abilităţii de a face mişcare.
Fie că aţi ales un hotel aproape de plajă sau pe o insulă, un resort într-o zonă retrasă sau o staţiune balneoclimaterică, o pensiune la munte sau un hotel într-un oraş mare, iată câteva sfaturi pentru a vă menţine activi:
1. Strecuraţi în bagaj o bandă elastică ce permite antrenarea oricăror grupe de muşchi, efectuarea exerciţiilor de stretching şi reeducarea musculară. Faceţi în fiecare dimineaţă, înainte de micul dejun, 10-15 minute de exerciţii cu banda.
2. Mergeţi pe jos, în fiecare zi: la plajă, prin staţiunea sau oraşul unde sunteţi cazat. O plimbare de minim 30 de minute în pas alert, dimineaţa sau seara, vă menţine activ şi permite un control mai facil al greutăţii corporale.
3. Exploraţi împrejurimile
şi profitaţi de activităţile din zonă: faceţi drumeţii pe deal sau pe munte, o plimbare cu barca, hidrobicicleta sau kaiakul pe lacul/ râul din apropiere.
4. Profitaţi de facilităţile oferite gratuit sau contracost de unitatea de cazare. Unele hoteluri, dar şi pensiuni pun la dispoziţia oaspeţilor sala de fitness, un centru de wellness şi spa cu bazin de înot sau piscină, saună şi jacuzzi, sesiuni de yoga sau tai chi.
5. Închiriaţi sau luaţi cu dumneavoastră bicicletele. Vizitaţi insula, oraşul sau zona pe bicicletă, în loc să conduceţi. Veţi descoperi mult mai multe obiective şi locuri frumoase, iar îngheţata de la mica gelaterie din centrul vechi sau din locul cel mai aglomerat nu va mai fi atât de greu de accesat şi savurat.
6. Dansaţi: pe plajă, în clubul
hotelului sau într-un club din oraş, în funcţie de muzica preferată.
Acolo unde copiii au acces, luaţi-i şi pe ei. Pedalaţi, mergeţi la înot, plimbări, faceţi drumeţii pe munte sau alergaţi pe plajă împreună. Încurajaţi-i să se împrietenească şi cu alţi copii cazaţi în acelaşi loc, pentru a forma echipe si a juca împreună fotbal, volei, baschet şi chiar de-a v-aţi ascunselea. Este vară, cald, iar hainele se usucă repede – nu vă temeţi de o luptă cu pistoale cu apă sau de o joacă alături de cei mici, cu baloane cu apă. Concediul în familie este şi despre conectarea intergeneraţională.
Mişcare fizică indiferent de locul concediului
Maramureşul este mereu fermecător, nu doar pentru bisericuţele sale de lemn, care se iţesc semeţe şi anunţă fiecare sat pitoresc, bastioanele şi muzeele din oraşe sau pentru obiceiurile păstrate cu sfinţenie, ci mai ales pentru natură. În lunile cele mai toride, munţii şi pădurile seculare ale Maramureşului te fac să uiţi de căldură, te îmbie cu zmeură, afine şi mure, cu poteci răcoroase şi cu izvoare cristaline. Pornim?
Munţii Gutâi reprezintă o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, având cele mai înalte vârfuri din regiune, care ajung la peste 1400 de metri altitudine. Fac parte din lanţul muntos vulcanic VihorlatGutâi-Harghita, dezvoltat aproape integral pe teritoriul României. La poalele Munţilor Gutâi, înspre vest, se află oraşul Baia Mare, iar pe culmile lor înalte, staţiunile montane şi domeniile schiabile Șuior şi Cavnic. Însă, cum e vară, nu vom vorbi despre schi, ci despre spectaculoasa rezervaţie naturală de pe teritoriul Munţilor Gutâi: Creasta Cocoşului.
Nu degeaba a fost denumit vârful aflat la o altitudine
de 1.428 metri, Creasta Cocoşului. El mai este cunoscut şi ca Pana Cocoșului, Tifăria Gutâiului, Piatra Mare sau Țurana Gutâiului. Este foarte uşor să deosebeşti vârful stâncos şi încreţit, similar crestei unui cocoş.
Rezervaţia Creasta Cocoşului a fost înfiinţată în anul 1954 şi este o arie naturală protejată din categoria monumente ale naturii. Se întinde pe o suprafaţă de 50 de hectare şi reprezintă adăpost pentru specii de animale ocrotite, printre care acvila de stâncă sau acvila aurie (Aquila chrysaetos), uliul (Accipiter nisus), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), codobatura vânătă (Motacilla cinerea), dar şi mamifere obişnuite pentru pădurile noastre: cerb, căprioară, lup cenușiu,
mistreț, vulpe, râs. În funcţie de anotimp şi de zona în care vă aflaţi, aţi putea zări chiar şi salamandre – le plac locurile umede, de lângă pâraie! Atenţie la viperele ce pot fi în zona stâncoasă! Speciile de arbori, arbuşti şi flori sunt de o mare diversitate şi, mai ales pe final de vară, arbuştii fructiferi îi răsplătesc pe turişti cu afine, mure şi chiar merişoare.
Și cum rezervaţia se află în partea superioară a muntelui, departe de şosea, pentru a ajunge la ea vom parcurge, împreună, un traseu splendid, ce porneşte din Pasul Gutâi şi ajunge sus, pe munte.
Traseul către Creasta
Cocoşului
Traseul, marcat cu bandă roșie, începe de la popasul Hanul Pintea Viteazul, din Pasul Gutâi. După ce aţi parcurs sinuoasele serpentine care urcă până la 987 de metri altitudine, de pe DN18 (drumul care face legătura între Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei), lăsaţi maşina în parcarea semnalizată şi porniţi pe jos. Întregul traseu se poate parcurge în 4-5 ore, cu aproximativ 2.5 – 3 h ore la dus. Acest timp include şi scurte opriri pentru o gustare, fotografii şi studierea panourilor informative montate în anumite puncte de interes.
Traseul este superb, străbătut de păduri de fagi, mesteceni
si poieni întinse, care oferă panorame splendide asupra culmilor învecinate, a Domeniului Schiabil Șuior şi chiar, dintr-un punct, spre Baia Mare şi Baia Sprie. Acesta se numeşte Poiana Boului. Pe o bună parte din traseu suntem însoţiţi de un pârâu, foarte binevenit pentru răcoarea sa, în zilele mai călduroase, când până şi pădurea este însetată. Urmează să parcugem o parte din Drumul Măriuţii, vechea cale a poştalionului utilizată încă de pe vremea împărătesei Maria Tereza.
De aici, traseul începe să urce uşor, iar ceva mai sus chiar în mod abrupt, cărarea fiind mărginită de o balustradă. Când se termină balustrada, începe urcuşul direct pe stânci, traversări ale unor izvoare şi multe tufe de afine. Deci trebuie să ajungeţi până spre cota 1300, pentru a avea acces deplin la aceste mici bijuterii atât de dulci şi de apetisante, alături de merişoarele acrişoare şi răcoritoare.
În curând, Creasta Cocoşului se va arăta falnică şi veţi ajunge pe platoul de la poalele sale, de unde se deschid prespective ameţitoare spre sud, către Baia Mare, Baia Sprie şi Cavnic, centrul turistic Mogoşa şi Complexul Şuior, iar spre nord veţi putea zări tăurile de munte Chendroaiei şi Morărenilor. Dacă vă ţin picioarele şi timpul vă permite, traseul marcat vă duce chiar până la tăuri şi turbăria formată în zona
lacului glaciar, dar trebuie să mai adăugaţi aproximativ o oră pentru această experienţă. Creasta stâncoasă este greu accesibilă, însă constituie un teren perfect pentru escaladă, aviz celor experimentaţi.
Traseul este mediu, atât ca lungime, cât şi ca dificultate, însă cu o condiţie fizică bună se poate realiza, chiar şi de către copii, aşa cum ne-au demonstrat cele câteva familii cu micuţi de 7-8 ani, pe care le-am întâlnit la baza Crestei.
Măriuţei
Unul dintre vechile drumuri ale Maramureşului istoric, de pe vremea când făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, poate fi parcurs şi astăzi, pe traseul spre Creasta Cocoşului. Acesta făcea legătura între zona de nord a Maramureşului cu Baia Mare, trecând pe sub Creasta Cocoşului. Legenda spune că haiduci precum Pintea Grigore Viteazul, au prădat deseori carele cu sare şi poştalionul, care mergeau spre Baia Mare sau chiar spre Imperiu, speriind trupele Împărătesei Maria Tereza, de la care şi-a luat numele.
