Cuvantul Parohial - nr. 7

Imn al Învierii Valeriu Gafencu Vă cheamă Domnul slavei la lumină,

Primăria a concesionat pe 10 ani cladirea şi terenul fostei şcoli din Dărăneşti pentru amenajarea unui centru social (pag. 3)

Vă cheamă mucenicii-n veşnicii, Fortificaţi biserica crestină Cu pietre vii zidite-n temelii.

Să crească-n inimile voastre

DONAŢII IMPORTANTE DE LA OAMENI POLITICI PENTRU CATEDRALA VĂII JIULUI (pag. 4)

Un om născut din nou armonios, Pe sufletele voastre să se-mplânte Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bate Şi Iisus coboară pe pământ; Din piepturile noastre-nsângerate Răsună Imnul Învierii sfânt.

Veniţi creştini, luaţi lumină Cu sufletul smerit, purificat; Veniţi flămânzi, gustaţi din cina, E nunta Fiului de Împărat.

Anul 2 Nr. 7 Mai 2012 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

Aşa a fost de...

NOAPTEA ÎNVIERII LA PETROŞANI

2

S Ă LUĂM AMINTE...

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii mai torul lui în ceasul acela.”

Mare a fost credinţa sutaşului, mare a fost şi harul, căci precum a crezut, aşa i s-a împlinit. A crezut că Iisus poate să-i vindece servitorul său numai prin cuvânt. De aceea el Despre venirea sutaşului la Domnul şi a luat harul potrivit credinţei sale. despre cele ce acesta a grăit cu Dânsul, ne istoriseşte Evanghelistul Matei, iar Sfântul Luca ne spune unele amănunte nepovestite de 13 mai / Duminica a cincea Matei: după pogorârea Sfântului „În vremea aceea, intrând Iisus în Capernaum, s-a apropiat de Dânsul un sutaş, Duh rugându-L şi zicând: Doamne, servitorul meu zace în casă bolnav, cumplit chinuindu-se.

Precum doctorul iscusit, cu cât cercetează Iisus i-a zis lui: voi veni şi-l voi tămădui!

Sutaşul răpunzând a zis: Doamne, nu sunt mai mult firea ierburilor, cu atât află doctorii mai potrivite împotriva bolilor trupeşti, tot aşa

6 mai / Duminica a patra după pogorârea Sfântului Duh

şi creştinul cucernic, cu cât cunoaşte mai mult învăţăturile lui Dumnezeu, cu atât mai mult află leacuri şi mai potrivite împotriva patimilor sufletului său. „În vremea aceea, trecând Iisus dincolo de ţinutul Gherghesenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte şi erau atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi, iată, au început să strige şi să zică: ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?

Ai venit aici mai înainte de vreme, ca să ne chinuieşti?

Departe de ei era o turmă mare de porci la păscut. Iar demonii se rugau de El şi ziceau: dacă ne scoţi afară, dă-ne voie să ne ducem în turma cea de porci.

Atunci El le-a zis: duceţi-vă! Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată că toată turma de porci s-a repezit de pe ţărm în mare şi s-a înecat în apă.

Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în oraş, au spus tot ce se întâmplase cu cei îndrăciţi.

Atunci tot oraşul a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor.

Intrând în corabie, a plecat şi a venit dincoace, în cetatea Sa.” Ieşind Domnul de acolo, a venit în Capernaum, cum ne arată Evanghelistul Marcu, zicând: „Şi iarăşi a intrat în Capernaum”.

Cetatea Capernaum este socotită cetatea lui Hristos fiindcă aici Îşi avea locuinţa Domnul şi Făcătorul de bine Iisus Hristos.

vrednic să intri sub acoperişul meu, ci zi numai cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.

Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi, şi-i zic acestuia: du-te, şi se duce, şi celuilalt: vino şi vine, şi slugii mele: fă aceasta, şi face.

Auzind acestea Iisus s-a minunat şi a zis celor ce veneau după Dânsul: adevăr grăiesc vouă, că nici în Israel n-am găsit atâta credinţă!

Drept aceea vă spun că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, în Împărăţia cerurilor.

Iar fiii Împărăţiei vor merge în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plâns şi scrâşnirea dinţilor. Şi i-a zis Iisus sutaşului: Du-te şi, după cum ai crezut, fie ţie! Şi s-a însănătoşit serviAcest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna mai 2012, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţile “Fire de iarbă” Petroşani, Rosa Multiflora şi Clubul Copiilor si Elevilor Petrila, ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 7/2012. La realizarea acestui număr redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000). Ne puteţi citi on-line, în format pdf pe adresa www.clubulcopiilorpetrila.ro Fotografiile aparţin lui Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.

D U MN EZEULE, E ZEULE, MILOS TIV F II CU MINE PĂ C Ă TOSU L

3

Primăria a concesionat pe 10 ani clădirea şi terenul fostei şcoli din Dărăneşti pentru...

CENTRUL SOCIAL AL CATEDRALEI

Părintele Bulf explicând unor vechi prieteni, despre rolul social pe care Biserica Ortodoxă trebuie să şi-l asume şi în Petroşani

Aceasta este parohia viitoarei catedrale Cartierul Dimitrov (Carpaţi, Aleea Florilor, 9 Mai, bloc Magazin, 13 Septembrie, Liliacului, Aleea Pinului, Aleea Crângului, Vilelor, Petru Maior, blocurile mici din b-dul 1 Decembrie precum şi vilele până la HP), blocurile turn:103,105,107,109 precum şi blocurile Mignon din b-dul 1 Decembrie, blocurile din str. Minerului şi Ion Creangă, blocurile: 8, 10, 12 din str. Avram Iancu şi blocurile mici din str. 22 Decembrie, Parângului şi Slătinioara, până la Liceul de Informatică, str. Nicolae Titulescu şi Rovine plus străzile din Colonie: Radu Şapcă şi Micu Klein.

4

SĂ LUĂM AMINTE... PACE TUTUROR!

DONAŢII IMPORTANTE DE LA OAMENI POLITICI PENTRU CATEDRALA VĂII JIULUI 430 MILIOANE LEI DE LA TIBERIU IACOB RIDZI ŞI 240 MILIOANE LEI DE LA MIRCEA IOAN MOLOŢ

Cum poţi ajunge la următoarea formulă: 240 =40 x 6. Deocamdată. Înainte de a începe întâlnirea scriitorilor cu publicul iubitor de lite-ratură din Vale, lumea a “socializat” la bufetul suedez organizat la etajul 2 al Clubului Copiilor din Petrila. Costel Avram i-a sugerat, atunci, părintelui Gabriel Bulf să-l abordeze pe preşe-dintele Consiliului Judeţean pentru a lămuri o situaţie încurcată.

Părintele a cerut Consiliului Judeţean un ajutor nerambursabil substanţial pentru a putea începe lucrările de excavaţie la catedrală. A primit, din cât a cerut, doar 40 de milioane lei vechi, în timp ce alte parohii mult mai mici şi fără niciun plan de dezvoltare au primit mult mai mult. Demn, părintele Gabriel a vrut să refuze ajutorul. Întâlnirea spirituală dintre scriitori şi cititori a fost un prilej nimerit pentru ca cei doi să aibă o discuţie bărbătească. Finalul a fost fericit. Profesorul de matematică Mircea Ioan Moloţ i-a promis părintelui un ajutor de 240 de milioane lei. Costel Avram, care a mijlocit întâlnirea, s-a declarat un enoriaş fericit. El a promis, împreună cu dl. primar Tiberiu Iacob Ridzi şi o seamă de utilaje care vor începe lucrările la fundaţia catedralei în contul unei binemeritate recompense duhovniceşti.

VIAŢA ÎN PAROHIE

5

Părintele Gabriel Bulf - Cetăţean de Onoare al Arcadiei Costel Avram: Ieri, la prânz, ( e vorba de ziua de 18 aprilie, n.n.) vă mărturisesc că am fost extrem de emoţionat. Trebuia să-l aştept în dreptul primăriei din Petroşani pe d. Nicolae Manolescu. Până atunci am vorbit doar cu poetul Gabriel Chifu şi cu criticul Nicolae Oprea despre întâlnirea noastră de astăzi. Cu d. Manolescu nu mă întâlnisem niciodată. Ştiam că a fost omul politic care l-a adus pe regretatul Carol Schreter în fruntea primăriei Petroşani, ştiam că e bun prieten cu inginerul Iosif Bocan dar, personal, nu aveam habar ce fel de om este.

Din fericire, a fost suficient ca la o cafea, pe care am băut-o împreună la Cabana Rusu, profesorul Manolescu să-mi mărturisească că sportul său preferat este rugby-ul pentru ca eu - în calitate de fost rugbyst al Ştiinţei Petroşani - să simt că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Am evocat timpurile de odinioară când România bătea regulat Franţa la Bucureşti iar cocoşul galic se chinuia din greu să scoată câte un egal pe terenul lor. Ce timpuri, domnule, ce timpuri...

Am înţeles, atunci, că partida în care m-am angajat e ca şi câştigată. Profesorul Manolescu şi-a schimbat programul şi a acceptat să ne fie oaspete până mâine dimineaţă. De aceea, întâlnirea noastră de astăzi vă rog so consideraţi, cu voia dv., şi coproducţia bărbătească în care s-au angajat doi oameni care iubesc rugby-ul.

Părintele Gabrie Bulf, vicepreşedintele CJ Hunedoara, dl. Costel Avram şi preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, dl. Nicolae Manolescu

Maslu cu 7 preoţi la Paraclisul catedralei din Petroşani În fiecare vineri după amiază, curtea paraclisului se dovedeşte a fi neîncăpătoare.

Părintele paroh Gabriel Bulf invită, în prima zi de vineri din fiecare început de lună, şase colegi cu care săvârşeşte taina Sfântului Maslu. Pe lângă enoriaşii tradiţionali am zărit în faţa paraclisului o mulţime de oameni necăjiţi, cu grave probleme de sănătate, care cred în puterea tămăduitoare a Cuvântului rostit de un hărăzit sobor de preoţi. Miercuri şi vineri, săptămânal se săvârşeşte Paraclisul Maicii Domnului şi Sfânta Taină a Maslului cu trei preoţi.

Sâmbăta se oficiază Sfânta şi Dumnezeiasca Liturgie pentru cei adormiţi.

LUMINA EVANGHELIILOR

6

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii mai 20 mai / Duminica a şasea după pogorârea Sfântului Duh

Acest fel de credinţă nu este desăvârşită, însă această credinţă i-a pregătit pe iudei ca să creadă mai pe urmă că acest Iisus Hristos este Dumenzeu desăvârşit.

Sfântul Apoctol Pavel ne spune că credinţa este din auz, iar auzul prin cuvântul lui Dumnezeu. „În vremea aceea, intrând Isus in corabie a trecut dincoace şi a venit în oraşul Său. Şi iată că i-au adus un slăbănog, care zăcea pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: îndrăzneşte, fiule, păcatele tale sunt iertate!

Unii dintre cărturari ziceau întru sine: acesta huleşte.

Văzând Iisus gândurile lor, le-a zis: pentru ce cugetaţi cele viclene în inimile voastre?

Ce este mai lesne a zice: păcatele tale sunt iertate, sau zice: scoală şi umblă?

Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, atunci a zis slăbănogului: scoală-te, ridică patul tău şi te du la casa ta! Şi, sculându-se, şi-a luat patul şi s-a dus la casa lui.

Iar oamenii, văzând aceasta, se mirau şi slăveau pe Dumnezeu, Care a dat putere ca aceasta oamenilor.”

Mulţimile poporului care stăteau împrejurul casei, văzând minunea, s-au mirat şi au slăvit pe Dumnezeu, însă nu cum se cuvenea, pentru că n-au slăvit pe Iisus Hristos ca pe un Dumnzeu adevărat, Care a săvârşit minunea cu puterea Dumnezeirii Sale, ci au slăvit pe Dumnzeu ca pe Cel care a dat lui Iisus puterea de a face minuni, socotindu-L pe Iisus ca pe un om căruia i-a dat Dumnzeu această putere.

27 mai / Duminica a şaptea după pogorârea Sfântului Duh „În vremea aceea, trecând Iisus, doi orbi se ţineau după Dânsul, strigând şi grăind: miluieşte-ne pe noi, Fiul lui David!

După ce a intrat în casă, au venit la Dânsul orbii şi Iisus i-a întrebat: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” Grăit-au Lui: „Da, Doamne!” „Atunci s-a atins de ochiil lor, zicând: după credinţa voastră, facăse vouă! Şi s-a deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: vedeţi, nimeni să nu ştie! Însă după ce au ieşit, au vestit numele Lui în tot pământul acela.

După plecarea lor, iată, au adus la Dânsul pe un om mut, având demon. Şi demonul fiind scos afară, cel mut a grăit.

Iar mulţimile de oameni se minunau, zicând că niciodată nu s-au arătat aşa lucruri pentru Israel. Dar fariseii ziceau: cu domnul demonilor scoate pe demoni. Şi Iisus străbătea toate oraşele şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.!

Iată cum se întinde mila lui Dumnezeu deopotrivă şi la cei mulţi şi neînvăţaţi, şi la cei puţini şi slăviţi.

Predică la Orbul din naştere “Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt” (Ioan 9.5) Evanghelia zilei de azi ne pune în faţa unei mari minuni săvârșite de Domnul Hristos și anume vindecarea unui orb din naștere. Acesta s-a născut orb, după cum Însuși Domnul a mărturisit, pentru a se arăta în el lucrările lui Dumnezeu.

(Ioan 9.3) Duminicile de după Învierea Domnului sunt, fiecare în parte, un praznic și în fiecare duminică până la Rusalii prăznuim Lumina Învierii. În această categorie se încadrează și duminica aceasta. Cel orb e luminat la trup și apoi la suflet.

Hristos îl vindecă de orbirea ochilor pentru ca mai târziu să-i dăruiască vederea Luminii.

După ce a fost chemat de farisei să dea explicații despre cele petrecute cu el, orbul a fost dat afară din sinagogă pentru că l-a mărturisit pe Hristos ca fiind de la Dumnezeu - “de n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic”(Ioan 9.33). Apoi Domnul întâlnindu-l i s-a descoperit ca Fiu al lui Dumnezeu: “ Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? Dar cine este Doamne ca să cred în El? Și a zis Iisus:L-ai și văzut! Și Cel ce vorbește cu tine Acela este.” (Ioan 9.37) Orbirea este una din cele mai grele poveri pe care le poartă omul în lumea aceasta. Însă și orb fiind la ochii trupului pe cei sufletești îi poți avea deschiși și în acest fel îți poți găsi liniștea sufletească, văzând dincolo de lumea aceasta.

De multe ori noi, cei sănătoși la ochii trupului, ne îmbolnăvim lăuntric pentru că suntem martorii multor sminteli și atunci fericim pe cei ce nu văd

.Un om sănătos trupește se poate îmbolnăvii sufletește fiindcă aleargă după lucruri nefolositoare și nu găsește răgaz să dea și sufletului lumină printr-o relație vie cu Dumnezeu.

Astfel putem constata că e rea și dureroasă orbirea trupului dar e mai grea și mai dureroasă și cu implicații în veșnicie, orbirea sufletului. Omul fără Dumnezeu e orb și poate avea toate ale lumii acesteia și să nu fie fericit. Marele Petre Țuțea spunea că:”omul fără Dumnezeu este un animal

rațional care vine de nicăieri și se duce spre nicăieri” Dacă Hristos a vindecat orbul din naștere punând tină pe ochii lui și trimițându-l să se spele la Siloam, poate vindeca orice orbire sufletească, trebuie doar ca cel bolnav să fie în calea lui Hristos, într-un fel sau altul să strige după ajutor. Mai bine zis Însuși Hristos stă în calea omului prin Biserica Sa. De aceea orice biserică răsare, din mila Lui Dumnezeu, în viața noastră e o lumină care luminează în întuneric.

Dacă vrei să fi în calea Lui Hristos mergi la biserică unde se revarsă îmbelșugate izvoare de lumină și unde poți auzi glasul unui alt proroc Natan care-ți poate deschide ochii sufletului ca oarecînd lui David. Știm bine în ce orbire se afla marele împărat și proococ David, cazând în curvie și ucidere și cum Dumnezeu L-a trimis pe proorocul Natan să-i deschidă ochii inima spre pocăință. În urma acestei întâlniri a izbucnit din inima proorocului ,Psalmul 50, care și azi înviază sufletele celor cel citesc.

Tot în Sfânta Scriptură aflăm că alții au refuzat luminarea cum e cazul lui Anania și al Safirei, care fiind descoperiți în nelegiuirea lor, au ales să mintă și să moara.

Să ne străduim fiecare să dorim Lumina cea Adevărată iar pentru aeasta să zicem:”Doamne luminează-mi întunericul” sau “Orbit fiind la ochii sufletului vin la Tine Hristoase ca și orbul cel din naștere strigând cu pocăință, Tu ești Lumina cea strălucitoare a celor din întuneric.”

Pr. Iulian SELAJE

LUMINA DIN LUMIN~

7

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena / 21 mai Pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi maica sa Elena, Biserica îi socoteşte „întocmai cu Apostolii”. În mod obişnuit când vorbim despre „sfinţi” ne gândim la Apostolii Mântuitorului, la mucenicii şi muceniţele din primele trei veacuri creştine, la Sfinţii părinţi şi la marii dascăli care au contribuit la cunoaşterea învăţăturilor creştine, la mulţimea cuvioşilor călugări şi a cuvioaselor maici care, departe de lume, în pustiuri şi peşteri, au ţinut post aspru şi s-au rugat neîncetat. Cei doi înainte pomeniţi nu fac parte din sfinţii pe care i-am înşirat mai sus. Cu toate acestea ei sunt cinstiţi pe bună dreptate. Împăratul Constantin cel Mare era fiul lui Constantin Chlor, împărat al Imperiului Roman de Apus între 293 şi 306 d. H. La moartea tatălui său, armata l-a proclamat împărat.

Dar imperiul era cârmuit, pe atunci, de doi împăraţi (cu tilul de „august”) ajutaţi de alţi doi cu titlul de „cezari”. Dorinţa sa a fost să refacă unitatea imperiului şi a pornit un război împotriva celorlalţi iar, în 324, Constantin a rămas singurul cârmuitor până la moarte. Înaintea luptei cu Maxenţiu din anul 312 lui Constantin i s-a arătat în vis o cruce deasupra Soarelui cu inscripţia: „Prin acest semn vei învinge”. Dimineaţa a poruncit ca pe toate steagurile şi scuturile soldaţilor să fie înscrise iniţialele lui Hristos şi semnul crucii. Armata lui Maxenţiu a fost înfrântă la podul Milvius din Roma iar el s-a înecat în râul Tibru.

După această luptă, atitudinea lui Constantin faţă de creştini s-a schimbat cu totul. Sătuit de mama sa, binecredinciosa

Elena, în anul 313, în înţelegere cu co-împăratul Liciniu, a dat Edictul de la Mediolanum (Milano, de astăzi) prin care decreta libertatea de credinţă pentru toţi cetăţenii imperiului. În felul acesta au încetat persecuţiile dezlănţuite de împăraţii romani împotriva creştinilor. Au fost restituite bunurile confiscate creştinilor, templele păgâne au fost date lor pentru a fi prefăcute în biserici. Din anul 321, ziua de duminică a fost decretatată ca zi de odihnă în tot imperiul. În anul 324, Constantin l-a învins şi pe co-împăratul Liciniu, care a

încercat să-i favorizeze pe păgâni, şi a decis să se ridice o nouă capitală, pe ţărmul Bosforului, care a primit numele său. Constantinopolul a fost inaugurat pe 11 mai în anul 330. Astfel, Roma păgână a fost înlocuită cu o capitală creştină iar vulturul roman a fost înlocuit cu crucea creştină.

Ulterior, turcii au schimbat numele de Constantinopol în Istanbul. În anul 325 împăratul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic în oraşul Niceea din Asia Mică. Cei 318 Părinţi au cercetat şi discutat erezia lui Arie din Alexandria care socotea că Iisus nu a fost Dumnezeu adevărat ci doar prima sa creatură. Împăratul a deschis şi închis şedinţele Sinodului. Sinodul a condamnat credinţa greşită a lui Arie şi a formulat primele şapte articole din „Simbolul de credinţă”, completate cu alte cinci articole la Sinodul al doilea, din 381, de la Constinopol. După ce a dat libertate creştinismului, Constantin a asigurat şi unitatea bisericii. Dumnezeu l-a chemat la sine în ziua de 22 mai 337, fiind îngropat în ctitoria sa „Sfinţii Apostoli” din Constantinopol.

Mama sa, Elena, a plecat la Ierusalim să caute crucea mântuitorului. A fost descoperită în chip minunat în pământul de pe Golgota, prin vindecarea unei bolnave care s-a atins de ea. Episcopul Macarie al Ierusalimului preamărea sfânta cruce prin cuvintele: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim”.

Mama şi fiul au fost adevăraţi prieteni ai lui Hristos, de vreme ce au făcut ceea ce le-a poruncit. (Ioan, 15, 14).

Înălţarea Domnului / 24 mai, Ziua Eroilor Au trecut 40 de zile de când am prăznuit slăvita Înviere din morţi a Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. În însăşi Ziua Învierii, Iisus se arată femeilor mironosiţe, în aceeaşi zi a călătorit cu Luca şi Cleopa în drumul lor spre Emaus iar, spre seară, s-a arătat apostolilor, arătându-le mâinile şi picioarele în care au fost bătute cuie. Le-a cerut mâncare, a luat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure cu miere. Peste opt zile li Se arată din nou iar pe Toma îl lasă să-I pipăie rănile din mâini şi coastă.

Se arată din nou, la şapte dintre Apostoli, la Marea Tiberiadei, în faţa cărora a mâncat. Apoi, S-a arătat în acelaşi timp la peste 500 de fraţi.

Acestea sunt faptele. Înălţarea la cer, petrecută pe Muntele Măslinilor, e prezentată, succint, doar de Sfinţii Evanghelişti Marcu şi Luca. Doi îngeri, îmbrăcaţi în haine albe, s-au apropit de Apostoli şi le-au zis: „Acest Iisus Care s-a înălţat dela voi la cer, aşa va veni, cum L-aţi văzut voi mergând la cer” (Fapte, 1,11) după care s-au întors pe Muntele Măslinilor la Ierusalim. Apostolii s-au întors şi ei la Ierusalim cu bucurie mare. Înălţarea a constituit o nouă mărturie că Iisus este fiul lui Dumnezeu.

Să nu uităm niciodată cuvintele sale de încurjare pe care le-a rostit Apostolilor: „iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei, 28, 20)

8

A{ A A F OS T DE...

NOAPTEA ÎNVIERII LA PETROŞANI surpinsă de Geza Szedlacsek (premiul I la Concursul de artă fotografică organizat de Casa de Cultură a Studenţilor Petroşani)

Hristos a'nviat Alexe Mateevici

Se aşternuse piatra pe proaspătul mormânt Şi noaptea coborâse, acoperind cetatea.

Se liniştise neamul vânzării. Pe pământ Era o taina mare... minune-apropiată.

E Paştele! Viaţa! Hristos a înviat! Iubire între oameni şi pace să domnească!