Cuvantul Parohial - nr. 32

Anul 4 Nr. 32 Iunie 2014 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

La Curtea de Argeş, scriitorii din filiala Piteşti au întâlnit

Un domn (deloc bătrân) cu nişte aripi imense Un reportaj în 1777 cuvinte / Pag. 4-5

Iubiţi enoriaşi şi închinători ai bisericii noastre vă facem cunoscut că în zilele de 18 şi 19 iulie 2014 va poposi în Paraclisul nostru racla cu sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie însoţită de un sobor de preoţi.

Sfintele moaşte vor fi aşezate spre închinare în data de 18 iulie 2014, începând cu ora 15.00. De la orele 19.00 va avea loc Sfânta Taină a Maslului cu 7 preoţi iar după aceea slujba de priveghere şi Sfânta Liturghie.

2

S Ă LUĂM AMINTE...

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii iunie lumina lumii; cel ce urmeză Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

Iisus Hristos nu le-a spus despre Sine că este Mesia sau Fiul lui Dumnezeu, ci le-a spus că este lumina lumii, pentru ca să le vorbească cu aceleaşi graiuri prin care a vorbit şi proroocul Isaia despre El.

1 iunie / Duminica a şaptea după Paşti – duminica Sfinţilor Părinţi de la Întâiul Sinod Ecumenic Ridicându-şi ochii Săi spre cer, a zis: părinte, a venit ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te preamărească. Precum I-ai dat Lui stăpânire peste toată făptura, ca să dea viaţă veşnică la toţi pe care Tu I-ai dat Lui. Iar viaţa cea veşnică aceasta este: ca să Te cunoască pe Tine singurul, adevăratul Dumnezeu, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am premărit pe Tine pe pământ.

Lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum Mă preamăreşte Tu, Părinte la Tine însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. Am arătat numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mi i-ai dat Mie şi cuvântul Tău au păzit. Acum M-au cunoscut că toate căte Mi-ai dat Mie de la Tine sunt; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor. Iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit. Şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog, nu pentru lume mă rog, ci pentru aceştia pe care Mi i-ai dat Mie, căci ai Tăi sunt. Şi toate ale mele ale Tale sunt. Şi ale Tale sunt ale Mele, şi mă preamăresc întru dânşii. Mult nu mai sunt pe lume, dar aceştia sunt în lume, şi eu vin la Tine. Părinte sfinte, păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care mi I-ai dat ca să fie una, precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, eu îi păzeam întru numele Tău pe cei ce Mi i-ai dat; şi astfel I-am păzit că n-a pierit niciunul dintre ei fără numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi acestea le rostosc în lume, ca să aibă bucuria mea deplină în ei.

8 iunie / Duminica Pogorârii Sfântului Duh Duminica Pogorârii Sfântului Duh este ziua când s-a împlinit făgăduinţa Domnului Iisus Hristos dată Sfinţilor Apostoli. I se mai zice şi duminica cincizecimii, fiindcă în ziua a cincezecea după Învierea lui Hristos s-a pogorât Sfântul Duh în chip de limbi de foc peste ucenicii Domnului, care umplându-se de harul Sfântului Duh, au început a grăi în felurite limbi măririle lui Dumnezeu.

Sfânta Evanghelie începe astfel: „Iar în ziua cea din urmă, ziua cea mare a praznicului, Iisus a stat între ei şi a strigat cu glas puternic: de însetează cineva să vină la Mine şi să bea.

15 iunie / Duminica întâi după Pogorârea Sfântului Duh / Duminica tuturor Sfinţilor

Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.

Iar acestea a zis despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce cred într-Însul, căci încă nu era peste ei Duh Sfânt, căci Iisus încă nu se prea mărise.

Deci mulţi din norod auzind cuvintele acestea ziceau: cu adevărat acesta este proorocul. Alţii ziceau: oare, din Galilea va să vină Hristos? N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din urmaşii lui David şi din Betleem, oraşul lui David? Şi astfel în popor s-a făcut dezbinare pentru El. Unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni nu şi-a pus mâinile pe Dânsul.

Deci au venit înapoi servitorii Templului la mai marii preoţilor. Aceştia i-au întrebat: pentru ce nu L-aţi adus? Dar servitorii au răspuns: niciodată n-a grăit vreun om, ca omul acesta.

Atunci fariseii le-au zis: nu cumva aţi căzut şi voi în amăgire?

Nu cumva a crezut în El cineva dintre fruntaşi sau dintre farisei? Ci numai norodul acesta, care nu ştie Legea, blestemat este.

Nicodim, cel care venise noaptea la Iisus şi care era unul din rândurile lor.

Le-a zis: Oare, Legea noastră osândeşte pe un om, până când nu-l ascultă şi nu ştie mai întâi ce a făcut?

Dar ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi, că din Galileea nu se ridică prooroc. Şi s-a dus fiecare la casa lui.

Deci iarăşi a grăit lor Iisus, zicând: Eu sunt

Cu multă evlavie cinsteşte marele prooroc David pe prietenii lui Dumnezeu, zicând: „Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei”.

Pentru aceasta odată în an noi prăznuim pomenirea tuturor sfinţilor şi cu evlavie cinstim pe toţi cei ştiuţi şi neştiuţi. „Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Oricine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Celui din ceruri.

Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de dânsul înaintea Tatălui Meu, Celui din Ceruri.

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.

Cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cel care nu-şi ia crucea şi nu-mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine.

Atunci răspunzând Petru, a zis Lui: iată, noi am lăsat toate şi Te-am urmat pe Tine; oare ce va fi nouă?

Iisus a zis către ei: Adevăr grăiesc vouă, că voi, cei ce M-aţi urmat pe Mine, la naşterea din nou a lumii, când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat fraţi sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau moşii, sau case, pentru numele Meu, însutit va lua şi viaţa veşnică va moşteni. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă şi pe urmă vor fi întâi.”

Cei dintâi au fost iudeii, fiindcă ei, cei dintâi, au cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, iar cei de pe urmă au fost neamurile păgâne, deoarece mai înainte erau închinători la idoli, credincioşi în Sfânta Evanghelie făcându-se mai pe urmă. Deci mulţi dintre iudei nu vor mai fi întâi, pentru că nu au crezut în Hristos, ci vor fi pe urmă, adică scoşi din Împărăţia lui Dumnezeu.

Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna iunie 2014, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, PS Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţia “Fire de iarbă” Petroşani (editor), ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 32/2014. La realizarea acestui număr, redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000), precum şi alte surse creştine.

Fotografiile aparţin părintelui Gabriel Bulf şi d-lor Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.

DUMNEZ EULE, MILOS TIV F II CU MINE PĂ C Ă TOSU L ZEULE,

Programul slujbelor : Miercuri, ora 17: Paraclisul Maicii Domnului Joi, ora 17: Paraclisul Sfântului Nectarie Vineri, ora 17: Sfânta Taină a Maslului Sâmbătă, ora 9: Sfânta Liturghie şi Rugăciuni pentru cei adormiţi Sâmbătă, ora 17: Vecernie Duminică, ora 9: Utrenia şi Sfânta Liturghie În prima vinere, din începutul fiecărei luni, se săvârşeşte Sfânta Taină a Maslului cu 7 preoţi.

Cotizaţii pentru biserică

3

22 iunie / Duminica a doua după pogorârea Sfântului Duh Purtarea de grijă şi iubirea de oameni, care înseamnă pronia divină, sunt două însuşiri ale marelui Dumnezeu şi Ziditorul făpturii. Domnul nostru Iisus Hristos are împreunate şi nedespărţite aceste două însuşiri. „Pe când umbla Iisus pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon, care se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari.

A zis lor: Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de oameni. Iar ei lăsânduşi mrejile, în clipa aceea, au mers după Dânsul. Şi de acolo mergând mai înainte, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat.

Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după Dânsul. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă în popor.”

Prin Moise s-a dat Legea; prin Iisus Hristos ni s-a dat harul şi adevărul, de care să rugăm pe Milostivul Dumnezeu să ne învrednicească şi pe noi, cei ce mărturisim şi credem învăţăturile Evangheliei Sale.

Pentru pensionari şi văduve: 20 lei pe 29 iunie / Duminica a treia după Pogorârea Sfântului an, pentru doi pensionari: 30 lei pe an, penDuh tru doi salariaţi: 50 lei pe an

ANUNŢ FOARTE IMPORTANT:

“Milostenia n-a sărăcit pe nimeni, niciodată!”

Pentru probleme de orice natură nu ezitaţi să-l sunaţi direct pe părintele paroh

Gabriel Bulf 0729080080 şi 0722137727

Aceasta este parohia viitoarei catedrale Cartierul Dimitrov (Carpaţi, Aleea Florilor, 9 Mai, bloc Magazin, 13 Septembrie, Liliacului, Aleea Pinului, Aleea Crângului, Vilelor, Petru Maior, blocurile mici din b-dul 1 Decembrie precum şi vilele până la HP), blocurile turn: 103, 105, 107, 109 precum şi blocurile Mignon din b-dul 1 Decembrie 1918, blocurile din str.

Minerului şi Ion Creangă, blocurile: 8, 10, 12 din str. Avram Iancu şi blocurile mici din str. 22 Decembrie, Parângului şi Slătinioara, până la Colegiul de Informatică “Carmen Sylva”, str. Nicolae Titulescu şi Rovine plus două străzi din Colonie: Radu Şapcă şi Micu Klein.

In aceste învăţături evanghelice ale Mântuitorului nostru, vedem mai întâi cum trebuie să fie sufletul omului, pentru ca să nu-l stăpânească patima iubirii de argint. După aceea, dumnezeiescul Învăţător înalţă inima omenească de la grijile faţă de lucrurile pământeşti, care o frământă adesea atât de mult, şi aprinde în suflet încrederea desăvârşită în iubirea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru om. „Şi a zis Domnul: Luminătorul trupului este ochiul: deci, de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat: iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.

Deci, dacă lumina, care este în tine, este întuneric, dar întunericul, cu atât mai mult?

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt nu-l va îngriji; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Drept aceea, zic vouă: nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca şi ce veţi bea; nici pentru trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca; au nu mai este viaţa mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?

Uitaţi-vă la păsările cerului, că nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât acestea? Şi cine din voi, oricât şi-ar pune mintea, poate să adauge la statura sa un cot?

Iar de haină de ce să vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului, cum cresc; nu se ostenesc, nici nu torc. Şi totuşi, vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei.

Deci, dacă pe iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare, nu cu mult mai mult pe voi, o, puţin credincioşilor?

Deci nu duceţi grijă, zicând: ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca! Căci după toate acestea se străduiesc păgânii; ştie doar Tatăl vostru cel ceresc, că aveţi nevoie de ele.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.”

Dacă vom cere de la Dumnezeu să ne dea Împărăţia Lui şi să ne învrednicească să săvârşim fapte bune, el făgăduieşte să ne dea pe deasupra hrană şi băutură şi îmbrăcăminte, zicând: Creştine, caută cele cereşti şi Eu îţi voi da ţie nu numai cele cereşti ci şi cele pământeşti.

Ne-au părăsit în luna iunie 2014 TONTEA GABRIEL, născut în 08.11.1942 în localitatea Bacău, decedat în 21.06.2014, înmormântat în Cimitirul Central.

COJANU ADRIAN-MIHAI născut în 24.01.1965 în Petroşani, decedat în 22.06.2014, înmormântat în Cimitirul Poieni.

4

UN REPORTAJ ÎN 1777 CUVINTE

La Curtea de Argeş, scriitorii din filiala Piteşti au întâlnit

Un domn (deloc bătrân) cu nişte aripi imense - Îţi fac un preţ mai mic, i-a spus, dar cu o condiţie: să duci vestea aceasta prin toate părţile pe unde umbli.

- Până-n capătul lumii, a zis poştaşul. Pentru asta-s făcut.

Când Dumitru Augustin Doman m-a sunat pentru a mă invita să particip, de azi pe mâine, împreună cu întreaga Filială Piteşti a USR, la sărbătorirea zilei de naştere a Arhiepiscopului Calinic nu am stat prea mult pe gânduri. Amicul meu mia povestit atâtea lucruri minunate despre omul care păstoreşte Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului că a doua zi, dis de dimineaţă, am încălecat, la Petroşani, Matizul meu cel roşu şi nu m-am oprit decât la Curtea de Argeş. Când, la plecarea de la mănăstire, prietenul meu mi-a cerut să scriu un reportaj despre această întâlnire l-am rugat să-mi îngăduie căteva zile de răgaz şi meditaţie. În cele din urmă, mi-am zis că eu am fost alesul redactorului şef al “Argeş”-ului doar dintr-un motiv ce ţinea de distanţa fizică ce desparte Valea Jiului de Curtea de Argeş. Pentru că eu eram cel care veneam de la distanţa cea mai mare (ceilalţi colegi sunt din Piteşti şi din Vâlcea) se vede treaba că eram persoana care trebuia să vadă lucrurile în modul cel mai clar. Un obiect (sau un sentiment) ţinut mai aproape de ochi va fi, inevitabil, deformat. În rău sau în bine, riscurile trebuie asumate.

Iar ca o minimă precauţie literară (pentru că scriu, pentru prima oară, un reportaj cu scriitori şi despre scriitori) l-am luat ca aliat, în avangardă, pe Gabriel Garcia Marquez. Subtitlurile acestui text îi aparţin şi sunt fraze alese din povestirile sale “Marea timpului pierdut” şi “Moarte constantă dincolo de dragoste” - Încearcă să te gândeşti la altceva.

- Mă gândesc la altceva!

Ea a vrut să ştie la ce anume şi el s-a hotărât să-i povestească totul cu condiţia să nu mai spună nimănui. Clotilde i-a promis.

Cifra oficială a anilor purtaţi, cu semeţie bărbătească, de Arhiepiscopul locului e rotundă şi mincinoasă: 70!. Calinic Argatu ne-a destăinuit nouă, tuturor celor de faţă, că, de fapt, cifra ascunde, aşa cum am bănuit de la bun început, un mare neadevăr. Cum o treime din viaţa sa terestră omul o doarme dus, înseamnă că noi l-am sărbătorit pe Arhiepiscop pentru împlinirea vârstei de fix 47 de ani. Ei, bine, aşa mai merge…

Arhiepiscopul nostru e membru al breslei scriitorilor ceea ce constituie o premieră atât pentru filiala noastră cât şi pentru Uniune. Calinic nu a fost uşor de convins să-şi depună dosarul pentru a deveni, cu acte în regulă, scriitor. L-au convins Dumitru Augustin Doman care s-a oferit să se ocupe, împreună cu preşedintel filialei - criticul Nicolae Oprea, de formalităţile birocratice ale

dosarului de candidat. Temerea cea mai mare a Arhiepiscopului a fost că, în cazul unei respingeri, vor râde de Sfiinţia Sa toţi cei 676 de preoţi şi diaconi plus cei 303 vieţuitori risipiţi în cele 529 de parohii, 20 de filii, 23 de mănăstiri, 7 schituri şi un paraclis Episcopal. Ar fi fost, fără îndoială, un râs homeric cu ecouri în present şi viitor.

Prin urmare, la grea povară s-au supus cei trei dar au dus-o, cu râvnă şi peripeţii, la bun sfârşit.

Marquez povesteşte despre un preot care, de atâtea rugăminţi pentru a-şi construi templul, “s-a făcut mereu mai uşor, oasele au început să i se umple de zgomote şi, într-o duminică, s-a ridicat de două palme deasupra deasupra pământului. Dar nimeni nu a văzut asta…” Întâmplarea asta s-a petrecut pe “Marea timpului pierdut”, acolo unde casele erau părăginite şi aveau urme antice de culori măcinate de soare. La Curtea de Argeş albul strălucitor al bisericii ctitorite de Meşterul Manole nu poate să nu pună în evidenţă, prin contrast cromatic, o astfel de minune….

“N-au avut nevoie să se privească unii pe alţii ca să-şi dea seama că nu mai erau întregi şi nici nu vor mai fi vreodată. Dar ştiau, de asemenea, că totul va fi altfel începând de atunci…”

“Cel mai frumos lucru pentru fiecare dintre noi este că ne-am născut fiinţe raţionale şi nu niscaiva jivine tâtâtoare, Lucrul cel mai frumos care mi s-a întâmplat a fost când am devenit preot fiind hirotonit la Cluj, apoi arhiereu la la Curtea de Argeş, în cea mai frumoasă Catedrală din lume.”

Acolo ne-a primit Sfiinţia Sa. Poate şi cu gândul că, în urmă cu mulţi ani, în acel loc i-a apărut în vis Mama sa care, venind şi bătând la uşa Palatului Episcopal, i-a zis în graba celui chemat Dincolo: ”N-am timp să mai stau! Rămâi sănătos, că mă grăbesc. Mă aşteaptă Maica Domnului!”.

Visul acesta e legat de o întâmplare anterioară despre care arhiereul ne povesteşte felul cum mătuşa sa de la Mănăstirea Văratic, Eufrosina Călugăriţa, îşi jelea mama. Aşa cum nu a auzit, vreodată, pe cineva. Imaginea femeii deznădăjduite care îşi pierduse mama îi readucea în minte bocitoarele din Ardeal şi felul lor excesiv de dramatic în care îşi luau rămas bun de la cel plecat.. Într-o zi, Calinic îi zice mătuşii sale “că-i prea multă jelanie şi deja râde lumea”. Femeia şi-a mai potolit durerea dar i-a dat un răspuns cu bătaie lungă: ”Ai să vezi tu, când va muri mama ta, cum va fi şi-ţi vei aduce aminte!” Când eşti tânăr toate aceste lucruri ţi se par îndepărtate şi că, oricum, ele nu ţi se pot întâmpla chiar ţie. Când acest trist eveniment s-a întâmplat, înaltul prelat şi-a adus aminte de spusele de odinioară ale maicii Eufrosina. “Era mai mult decât a zis ea. Muream odată cu mama! Fără voia mea totul s-a prăbuşit în fiinţa pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu. Lumea s-a schimbat în faţa mea şi sensurile luau o altă formă. N-am simţit nici o lacrimă pe obraz. Toate năvăleau înăuntru inimii. Mama mea plecase în Ţara de peste veac!” Uneori, marile dureri pot da naştere unor scriitori veritabili şi unor gazde perfecte.

Cea ce ne-a frapat cel mai mult la Sfiinţia Sa,

UN REPORTAJ ÎN 1777 CUVINTE în orele petrecute împreună, a fost umorul molipsitor şi, mai ales, autoironia cu care în însoţeşte majoritatea zicerilor sale. Autoironia e acea formă superioară de umor care te ajută să râzi sănătos de tine însuţi când toată lumea credinţei îţi stă, în genunchi, la picioare. Omul nostru are această mare calitate, foarte rară atât în scrierile bisericeşti cât şi la slujitorii lui Dumnezeu.

- Ce crezi despre străinul acesta? a intrebat el.

- Trebuie să fie un filantrop!”

Un inevitabil Post Scriptum Si dumneavoastră ar trebui să plecaţi. Sunt multe lucruri de făcut în lume…

După chip trebuie că se numeşte Calinic. Arhiepiscopul!

Arhiepiscopul ne-a arătat, însoţindune pas cu pas, o seamă de lucruri ascunse privirii marelui public. Am văzut camerele Reginei unde a locuit după ce Carol I a trecut la cele veşnice, am trecut pragul unor bisericuţe de lemn recuperate din sate uitate de lume şi aduse în curtea Mănăstirii, am admirat primul lift din ţară (folosit de prima noastră Regină, care se deplasa foarte greu pe scările improvizatului său palat), comori ale picturii religioase şi cărţi rare de cult, am putut sta de vorbă, ca de la scriitori la scriitor, cu Sfinţia Sa. Ne-a adunat, apoi, în jurul unei singure mese unde am avut privilegiul rar de a fi serviţi chiar de mâinile Arhiereului. Bucuria de a fi toţi, împreună, la o singură masă creştină, avându-l în frunte pe Înalt Prea Sfinţitul, a fost maxima împlinire spirituală al acestui început torid de vară.

Iniţiativa înaltului ierarh de a sărbători, împreună, în Casa lui Dumnezeu, aniversările rotunde ale scriitorilor din filială a fost primită, cu entuziasm, de toţi cei prezenţi. Poate, cu acele prilejuri, se vor înregistra şi imagini-document cu cei sărbătoriţi iar respectivii autori îşi vor putea publica opera, la editura patronată de Arhiepiscop. “Vise, vise, cu dureri cu bucurii…”

- Doamnelor şi domnilor, prietenul nostru Patricio, care imită extraordinar de bine păsările, va imita 48 de păsări diferite şi-şi va rezolva, astfel, marea problemă a vieţii sale!

Orice scriitor este, la urma urmei, este la fel ca prietenul nostru comun, d. Patricio. Iar un Patricio nu poate să-i dăruiască unui alt Patricio, după ce-şi va fi rezolvat marea problemă a vieţii sale, decât cărţi şi flori. Scriitorii filialei noastre i-au adus sărbătoritului, pe lângă operele lor (nemuritoare) şi un coş imens cu (perisabili?) trandafiri roşii. (Nu zicea, oare, Geo Dumitrescu că trandafirii sunt roşii şi din pricina noastră? Zicea!

Pe 5 iunie, noi am avut şi dovada!) Într-un târziu, am plecat, fiecare, acasă cu cele trei volume de memorii intitulate “Toată vremeaşi are vremea” (ce acoperă perioada 1944-1990), cu un volum de “Interviuri” şi cu un DVD ce conţine filmul “7 decenii de bucurie” plus cartea, în format electronic, “Calinic, un ierarh misionar, harnic şi cărturar”. Ceea ce ne-a surprins într-un

5

mod extrem de plăcut, consultând pagina de gardă a scrierilor sale, e faptul că Episcopia Argeşului şi Muscelului are editura sa proprie şi, în plus, a pus pe picioare şi o casă de producţie pentru produse audiovizuale. Unul din produse va fi şi filmul acestei prime întâlniri (face to face) cu o înaltă faţă bisericească.

“Bătrânul a aflat despre ce e vorba din spusele celor care treceau prin faţa casei sale. Cu fiecare nouă poveste îi creştea inima, mereu mai mare, până când a simţit că-i plesneşte.

Când am plecat spre Curtea de Argeş, d. Doman mi-a atras atenţia că există un drum, din Bumbeşti-Jiu şi până-n Novaci, care ocololeşte Târgu Jiul şi, în consecinţă, e mult mai scurt.

Dimineaţa, pe răcoare, am întâlnit pe drumul respectiv o mulţime de cruci din lemn tare, rezistent la intemperiile vremii (şi ale istoriei) şi mai multe reprezentări, tot în acelaşi lemn, ale lui Iisus Hristos.

Toate imaginile trădau o fermecătoare manieră naivă de reprezentare a sacrului.

Aş fi vrut, în mai multe rânduri, să mă opresc şi să imortalizez, în cardul Nikonului meu japonez, acele imagini matinale ale unei arhaice şi trainice credinţe ţărăneşti. Eram, însă, mereu cu ochii pe ceas şi n-am oprit. Mi-am zis că o voi face, negreşit, la întoarcere. La Curtea de Argeş am ajuns cu o jumătate de oră mai devreme decât ceasul la care era fixată întânirea. A doua zi, la întoarcerea acasă, sub un soare puternic, nu am mai observat nimic din ceea ce mă încântase cu o zi înainte. Eram total nedumerit. Ochii mi-ai căzut, atunci, pe cărţile Înaltului care se aflau pe bancheta din dreapta mea. Ele îmi atrăgeau, delicat, atenţia că “Toată vremea-şi are vreme”… ”Peste puţin timp satele vor fi cele dinainte”, zice un erou marquezian. “Asta e singura noutate…”

Mihai BARBU

6

SĂ LUAŢI AMINTE

24 iunie / Ioan Botezătorul "cel mai mare între cei născuţi, din femei" Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 24 iunie. Această sărbătoare este cunoscută în popor şi sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia.

Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului Ioan sa petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus. Naşterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.

Există o lungă perioadă din viaţa Sfântului Ioan Botezatorul despre care nu avem informaţii. Cunoaştem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.

Ioan este nume iudaic - "Iohanan" prescurtare din Iehohanan şi înseamnă "Dumnezeu s-a milostivit".

Textul din Evanghelia de la Matei 11, 11: "Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan

Botezătorul; totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el" (Matei 11, 11), este mărturisirea lui Hristos des-pre Ioan.

Nu există contradicţie în cele afirmate de Hristos. Ca să înţelegem că Ioan Botezătorul este "cel mai mare între cei născuţi din femei”, ne este de ajuns să ştim că a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se

întâlneşte cu Fecioara Maria atunci când aceasta Îl purta în pântece pe Domnul, că a vieţuit în pustie precum un înger, că L-a botezat pe Hristos la râul Iordan, etc. Iar ca să înţelegem ce înseamna cuvintele "cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el", ne vom opri asupra tâlcuirii pe care o dau Sfinţii Părinţi.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că "teologul cel mai înalt e mai mic decât cel de pe urmă dintre îngeri". El face această afirmaţie pentru că rezumă "împărăţia cerurilor" la lumea îngerilor, căci Împărătia cerurilor nu era încă deschisă oamenilor în vremea lui Ioan. Astfel, Sfântul Ioan este mai mic decât orice înger.

O altă tâlcuire a Sfântului Maxim Mărturisitorul este aceasta: "Fiindcă se credea că Ioan a dobândit prin contemplaţie toată cunoştinţa îngăduită aici, cunoştinţa cea mai mică şi cea mai de pe urmă în viaţa viitoare e mai mare decât cea de aici". De aici reiese că orice cunoaştere a lui Dumnezeu în această lume, este doar "în parte" sau "ca în oglindă, în ghicitură", pe când în lumea de dincolo, cunoaşterea va fi "faţă către faţă", "deplină", după cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 12).

29 iunie / Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel Cei doi mari misionari şi propovăduitori ai noii învăţături creştine sunt prăznuiţi împreună pentru că au suferit o moarte martirică la Roma, în aceeaşi zi: 29 iunie, în anul 67. Sfântul Apostol Petru era fiul pescarului Iona din Betsaida şi frate cu Andrei, “cel întâi chemat”. Numele său real era Simon dar Mântuitorul i-a dat numele simbolic de Petru sau Chefa (care înseamnă “piatră”). Înainte de a-L cunoaşte pe Iisus a fost ucenicul lui Ioan Botezătorul. Mântuitorul l-a chemat să devină “pescar de oameni” alături de fraţii Iacov şi Ioan. Era cel mai în vârstă dintre apostoli şi Domnul i-a spus: “Tu eşti Petru (piatra) şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui”(Matei 16, 18) De la Sfântul Apostol Petru au rămas două epistole soborniceşti iar în cartea Faptele Apostolilor sunt incluse opt dintre cuvântările sale, începând cu ziua Pogorârii Sfântului Duh până la Sinodul de la Ierusalim.

Sfântul Apostol Pavel - numit la naştere Saul - era iudeu din seminţia lui Veniamin, originar din oraşul Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mică. A fost, la început, un înverşunat prigonitor al creştinilor. Cere de la arhiereu permisiunea de a merge la Damasc de unde să-i aducă la Ierusalim, spre a fi judecaţi şi condamnaţi la moarte. Era prin

anii 34-35. O lumină puternică l-a învăluit, i-a luat noua învăţătură. Începe o activitate misionară de vederea, a căzut la pământ şi din cer un glas a trei decenii, fiind numit “Apostolul neamurilor”. grăit: “Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?” La în- Antiohia a fost locul din care Apostolul Pavel cum se va numi după convertire - a plecat în cele trei mari “călătorii misionare”. În ultimii ani ai vieţii are parte de mari suferinţe. A fost închis doi ani în Cezareea Palestinei. Fiind cetăţean roman cere să fie judecat la Roma, unde este găsit nevinovat. În anul 66 este arestat din nou şi dus la Roma, în a doua captivitate. La 29 iunie 67, în timpul domniei împăratului Nero este martirizat, prin tăierea capului. De la Sfântul Apostol Pavel au rămas 14 epistole pe care teologii le numesc “Pauline”. Cele mai frumoase pagini le găsim în capitolul 13 al primei Epistole către Corinteni, un adevărat imn al iubirii creştine, care se încheie astfel: “Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, iubirea. Dar cea mai mare dintre ele este iubirea”.

Sfântul Apostol Pavel este considerat cel mai de seamă misionar al tuturor veacurilor. El însuşi trebarea lui “Cine eşti, Doamne?” I s-a răspuns: spunea despre sine: „M-am ostenit mai mult decât “Eu sunt Iisus pe Care tu Îl prigoneşti!”. Iisus îi ei toţi; dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este spune că l-a ales să fie trimis “apostol” la alte nea- în mine”. Să medităm la acest praznic la cuvintele muri. Acelaşi glas i-a poruncit să meargă la Dam- pe care i le-a adresat Sfântul Apostol Petru Mânasc, unde a fost botezat de un “ucenic” cu numele tuitorului: „Chiar de-ar trebui să mor împreună cu Anania, i-a revenit ve-derea şi a început să predice Tine, nu mă voi le-păda de Tine” (Matei 26, 35)

SFINŢII PĂRINŢI DESPRE POST

7

Despre Postul Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel Spre deosebire de celelalte posturi care au o durată fixă, Postul închinat Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel are o durată variabilă de la an la an, în funcţie de data variabilă a Sfintelor Paşti. Dat fiind rolul major pe care l-au avut aceşti Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului în răspândirea creştinismului, Biserica a rânduit ca prăznuirea lor să fie pregătită printr-o perioadă de post, adică printr-o primenire atât trupească, cât şi duhovnicească a creştinilor.

abţinere de la mâncare, băutură şi pofte trupeşti, nu este singurul mijloc de desăvârşire şi cea mai importantă datorie creştinească.

Postul trupesc trebuie dublat negreşit de cel sufletesc, de rugăciune, de milostenie şi de orice faptă de caritate. Numai aşa el este un post deplin. Din acest punct de vedere, putem spune că postul are o importanţă socială, constituind un mijloc şi o forţă de progres, de întrajutorare. Sub această formă el este strâns legat de o altă virtute şi anume de cumpătare, care cere omului să folosească din bunurile pe Istoric care Dumnezeu i le dă, numai atât cât îi trebuie. Prin întrebuinţarea raţională şi echilibrată a bunurilor materiale, prin renunţarea de bună Postul Sf. Ap. Petru si Pavel era numit in vechime Postul Cin- voie la consumarea îndreptăţită a lor, creştinul poate oferi şi celui care cizecimii, datorita darurilor Sf. Duh, care s-au pogorât peste Sf. Apos- nu are posibilitatea de întreţinere şi de existenţă. toli. Primele marturii despre acest post le avem din sec. IV, in Constituţiile Apostolice – Cartea V, cap. 20: „După ce veţi serba Cin- Sf. Părinţi despre post cizecimea, mai serbaţi o săptămână, şi după aceea postiţi o săptămână; “Hrana trebuie dată trupului nu pentru satisfacerea plăcerii, ci căci este drept să vă bucuraţi de darul lui Dumnezeu, şi să postiţi după odihnă, deoarece şi Moise şi Ilie au postit patruzeci de zile…” Mai spre satisfacerea slăbiciunii, caci cei care se împărtăşesc din mâncări târziu vom găsi informaţii despre acest post la Sf. Atanasie cel Mare, din alte pricini, se vor osândi ca cei care s-au dedat desfătării”. “Când Teodoret, al Cirului si Leon cel Mare, care numeşte postul acesta Pos- cineva îţi va zice: “Eu am ţinut tot postul”, răspunde-i: “Eu aveam un tul de vara sau al Cincizecimii. Potrivit cercetătorilor, acest post era duşman şi m-am împăcat cu el” . (Sf. Ioan Gura de Aur) ţinut la început numai in cercurile monahale şi abia mai târziu s-a ex„Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi vreun sărac, tins şi la credincioşi. aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat Temei canonic de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul.

Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul şi urechile, Spre deosebire de Postul Mare, postul Sf. Ap. Petru si Pavel, îm- şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. preună cu celelalte 2 posturi de peste an, sunt mai noi. Hotărârile bis- Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăericeşti privitoare la respectarea lor nu fac altceva decât să comie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. consfinţească practici care erau de mult în uz. Întrucât la început, nici Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să timpul din cursul anului, nici durata şi nici felul postirii nu erau uni- postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase”. (Sf. Ioan Gura de forme, data şi durata postului au fost uniformizate pentru întreaga Orto- Aur) doxie la Sinodul local din Constantinopol (1166) prezidat de împăratul bizantin Manuil I şi patriarhul ecumenic Luca.

Durata Postul Sf. Apostoli Petru si Pavel are o durată variabilă de la an la an, deoarece începutul lui este fixat în funcţie de data variabila a Sfintelor Pasti (22 martie – 25 aprilie). Postul ţine până în ziua de 29 iunie/12 iulie. Durata lui poate varia de la 8 zile (durata cea mai scurtă, când Învierea cade la 25 aprilie/ 8 mai) până la 42 de zile (durata cea mai lungă, când Învierea cade la 22 martie/ 4 aprilie).

Dezlegări În Postul Sf. Petru si Pavel sâmbăta şi duminica se mănâncă peşte.

Avem dezlegarea la peşte şi luni, marţi, joi, când cade sărbătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare. La hramuri şi la Naşterea Sf. Ioan Botezătorul (24 iunie/7 iulie) se dă dezlegare la peşte, în orice zi a săptămânii ar cădea. Rostul postului: Cele 4 mari posturi din an constituie fără nici o discuţie, cea mai bună perioadă a anului pentru pocăinţă şi mărturisire, cercetare a cugetului şi curăţire pentru primirea Sf. Taine.

Că aşa stau lucrurile o confirmă şi Tradiţia Bisericii, şi faptul că în acele perioade, există posturile de obşte, adică toată Biserica posteşte, „de la vlădică până la opincă”, cler şi credincioşi. Aceasta e regula, cu excepţiile de rigoare. Lăsăm la o parte cât reprezintă procentul acestor excepţii, deşi per ansamblu s-ar putea, pe bună dreptate obiecta, că, statistic vorbind, peste 80% din credincioşii ortodocşi nominali, nu respectă cum se cuvine rânduielile posturilor.

Postul este o lege dumnezeiască şi este legat de pocăinţa, el este o rânduială sfântă care asigură stăpânirea duhului asupra patimilor trupeşti. Postul este o jertfă liber consimţită, de credincios pentru progresul său duhovnicesc; este o negare de bună voie a tot ceea ce înrobeşte sufletul; el este mijloc de supunere, întărire a voinţei, este cea mai mare contribuţie a omului pe calea sfinţirii lui. De asemenea, este un mijloc de binefacere socială. El are o importanţă deosebită în anul liturgic, pentru pregătirea sărbătorilor. Se înţelege, însă, de la sine că postul, ca

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Sfânta Treime în lunea de după Pogorârea Duhului Sfânt

Creştinii ortodocşi slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh— Sfânta Treime, singurul Dumnezeu. Urmând Sfintele Scripturi şi învăţătura Sfinţilor Părinţi, Biserica Ortodoxă mărturiseşte că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane (ipostasuri), care împărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură (gr. ousia). Această credinţă poate să pară paradoxală, dar acesta este modul în care Dumnezeu ni S-a revelat. Toate cele trei Persoane sunt consubstanţiale Una cu Cealaltă, va să zică, Ele sunt de aceeaşi esenţă (gr. homoousios) şi coeterne. Nu a existat niciodată un timp [1] în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. Dumnezeu este dincolo şi înainte de timp şi totuşi lucrează înăuntrul timpului, mişcându-Se şi vorbindu-ne în cadrul istoriei.

Sursa şi unitatea Sfintei Treimi este Tatăl, din care se naşte fără de timp Fiul şi din care purcede Sfântul Duh. Astfel, Tatăl este, în acelaşi timp, fundamentul unităţii Sfintei Treimi, cât şi al distincţiei.

A încerca să înţelegi nenaşterea (Tatăl), naşterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul Grigorie Teologul [2], şi, astfel, Biserica se apropie de Dumnezeu în mister divin, apofatic, fiind mulţumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu şi să realizeze, în acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a-L înţelege.

Afirmaţia principală despre ceea ce crede Biserica despre Dumnezeu este găsită în Crezul Niceo-Constantinopolitan.

8

S Ă

N E

T R Ă I A S C Ă !

Ei sunt cei care s-au botezat, în Paraclis, în mai-iunie 2014 DAVID COSMIN, fiul lui Munteanu Loredana. Naşi: Păun Emilia.

DAVID VLAD, fiul lui Chirilă-Bereczki Cătălin şi Piroska.

Naşi: Nica Dan Şerban şi Ilona Daniela.

COSMIN ALEXANDRU, fiul lui Toth Emilian Cosmin şi Martin Eva Daniela. Naşi: Tabacu Amalia Daniela şi Toth Claudiu Adrian.

ADRIAN DANIEL, fiul lui Şardi Adrian şi Romina. Naşi: Birta Gabriel şi Şardi Andreea.

Ei sunt cei care s-au cununat, în Paraclis, în mai 2014 DONDERA AUGUSTIN CRISTIAN şi PETRICĂ ROXANA ELENA. Naşi Ramaşcanu Ioan şi Flavia.

Sfântul Ierarh Nectarie Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara. Părinţii săi, Dimos şi Maria Kephala, i-au dat numele de Anastasios. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze şi să se şcolească. În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Hios ca să predea ca învăţător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai tîrziu a devenit diacon, apoi, prin generozitatea unui creştin bogat din insulă şi cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut să-şi completeze studiile la Atena şi să obţină, în 1885, o diplomă a Facultăţii de Teologie din capitala Greciei.

Tot în 1885 Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria (Egipt), unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo.

Câţiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop al Pentapolei (episcopie corespunzînd în acea vreme Libiei superioare) de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit şi predicator, secretar partriarhal şi reprezentant al său la Cairo.

Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioşi. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, dispreţuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câţiva ani predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al şcolii teologice Rizarios, care forma viitori preoţi. A rămas 15 ani în acest post ecleziastic. În 1904, la cererea mai multor călugăriţe, a ctitorit mănăstirea "Sfânta Treime" din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie şi-a dat demisia din postul de director al şcolii teologice şi s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

A murit la 8 noiembrie 1920 şi a fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului. În 1953 moaştele sale au fost mutate într-un mormânt mai frumos. Pomenirea mutării moaştelor sale se face în ziua de 3 septembrie.

La data de 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul şi l-a proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.

Pe Sfântul Nectarie îl durea suferinţa semenilor şi de aceea a cerut de la Domnul Harul tămăduirii. Vindecându-i însă pe cei ce sufereau de boli fără leac, atât Dumnezeu cât şi Sfântul nostru Părinte doreau de la dânşii ca după tămăduire să se căiască şi să-şi schimbe viaţa şi să urmeze voia lui Dumnezeu; acelaşi lucru îl cereau şi de la cei ce aflau că există Dumnezeu şi că El îi iubeşte pe oameni. Credem, cum am mai spus-o şi înainte, că în condiţiile vieţii morale şi spirituale de astăzi nenumăratele vindecări ale unor boli incurabile sunt predica cea mai eficientă în rândul poporului nostru, care, find "tare de urechi", "cere semne", pe care Dumnezeu i le dă.

Sfântul Nectarie nu este doar un sfânt făcător de minuni. Nu este doar un doctor fără de arginţi. Este şi un dascăl al celor care vor să fie izbăviţi de necazuri. Este un dascăl al rugăciunii, un frate mai mare care vrea să mergem pe drumul bătătorit pe care au mers şi alţii înaintea noastră. Şi au ajuns la lumină...

Sfântul Nectarie a rămas în inimile creştinilor ca unul dintre marii eroi care au dus crucea suferinţei. Prigonit ca episcop de către alţi slujitori ai altarului, el a rămas cu aceeaşi inimă tânără, cu aceeaşi inimă plină de nădejde în Dumnezeu: suferinţele nu l-au ocolit până la sfârşitul vieţii. Însă, cu răbdare le-a biruit pe toate. Şi mucenicia nesângeroasă a suferinţei l-a transformat întrun stâlp al Bisericii, l-a transformat într-un prieten şi într-un ajutor al tuturor credincioşilor care poartă crucea suferinţei.

Fie ca rugăciunile preablândului nostru Părinte, marele Sfânt făcător de minuni al Eginei, Nectarie, să acopere Biserica, poporul nostru şi toată lumea. Amin.