Cuvantul Parohial - nr. 31

Copiii de la grădiniţele din cartierele Dimitrov şi Bosnea s-au împărtăşit la Paraclis înaintea Sărbătorii Învierii Domnului

ISSN 2286 – 4539 Anul 4 Nr. 31 Mai 2014 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

HRI ST OS A ÎN V IA T!

Sâmbătă, 19 aprilie, la miezul nopţii, drumul care ducea la paraclisul din centrul Petroşaniului era plin de lume. Învierea Mântuitorului a atras, ca un magnet, credincioşi din cartierele arondate viitoarei Catedrale. Luminile pascale au strălucit puternic în noapte. Şi în acest an peste 1000 de credincioşi au luat Lumina Sfântă în noaptea de Înviere de la Paraclisul viitoarei catedrale.

2

S Ă LUĂM AMINTE...

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii mai 4 mai / Duminica a treia după Paşti – duminica mironosiţelor Îngroparea trupului şi învierea cea din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos au fost mai dinainte povestite de prooroci. Minunea lui Iona în pântecele chitului a însemnat mormântul în care s-a îngropat trupul cel de viaţă purtător al Domnului.

Afundarea chitului cu Iona, în adâncurile mării, a însemnat pogorârea în iad a Mântuitorului nostru.

Ieşirea lui Iona după trei zile din pântecele chitului a arătat că după trei zile Cel Unul Născut Fiului lui Dumnezeu va învia din morţi. Semnalul acesta cu Iona, Fiul lui Dumnzeu l-a tâlcuit, zicând: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului, trei zile şi trei nopţi.” În vremea aceea a venit Iosif din Arimateea, sfetnic cu mare vază, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.

Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit aşa curând şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul mort; atunci Iosif, cumpărând giulgiu de in şi pogorând pe Iisus de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt, care era săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosie, priveau unde L-au pus.

După ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au cumpărat miresme ca să meargă să ungă trupul lui Iisus.

Dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, au venit la mormânt, pe când răsărea soarele. Şi ziceau una către alta: cine ne va răsturna nouă piatra de pe uşa mormântului?

Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată, deşi era foarte mare.

Intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veştmânt alb, şi s-au spăimântat.

El însă le-a zis lor: nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazariteanu cel răstignit? A înviat, nu stă aici; iată locul unde L-au pus pe El. Mergeţi de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge mai-nainte de voi în Galileea; acolo îl veţi vedea pe El, precum a zis vouă.

Ele ieşind din mormânt, au plecat de acolo, că le cuprinsese cutremur şi spaimă, şi nimănui n-au spus nimic că se temeau.

cinci pridvoare. În aceste pridvoare zăcea mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel care intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos ori de ce boală era cuprins.Şi acolo era un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani.

Pe această vreme văzându-l Iisus zăcând şi cunoscând că de multă vreme era bolnav, i-a zis lui: voieşti să te faci sănătos?

Răspuns-a Lui bolnavul: Doamne, nu am pe nimeni ca să mă bage în scăldătoare, când se tulbură apa; deci, până când merg eu, altul se pogoară înaintea mea.

Atunci Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă! Iar omul s-a făcut sănătos îndată şi şi-a luat patul şi umbla. Iar în ziua aceea era sâmbătă.

Deci, ziceau iudeii către cel vindecat: este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul.

Le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi.a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă.

Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: ia-ţi patul tău şi umblă?

Dar cel vindecat nu ştia cine este căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în locul acela.

După acestea Iisus l-a aflat în Templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum nu mai păcătui, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău.

Atunci omul s-a dus şi a spus iudeilor că Iisus este Cel care l-a făcut sănătos.”

Tot aşa, Doamne Iisuse Hristoase, doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, milostiv fii nouă păcătoşilor şi ne miluieşte.

18 mai / Duminica a cincea după Paşti – Duminica Samarinencei

În vremea aceea a venit Iisus în oraşul Samariei, numit Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, feciorul său. Şi era acolo puţul lui Iacov. Deci Iisus, ostenit fiind de călătorie, şedea astfel lângă puţ şi era cam pe la al şaselea ceas.

Atunci a venit o femeie samarineancă să scoată apă. Iisus i-a zis: dă-Mi să beau! Căci ucenicii lui se duseseră în oraş ca să cumpere hrană. Femeia samarineancă i-a răspuns: cum ceri să bei, Tu care eşti iudeu, de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că nu se îngăduiesc iudeii cu samarinenii.

Iisus i-a răspuns şi i-a zis: dacă cunoşteai harul lui Dumnezeu şi Cel ce ţi-a zis: dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia L11 mai / Duminica a patra după a întrebat: Doamne, nici nu ai cu ce să scoţi, iar este adânc; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu Paşti – duminica slăbănogului puţul cumva eşti Tu mai mare decât Iacov, părintele nos“În vremea aceea S-a suit Iisus în Ierusalim. tru, care ne-a dat puţul acesta? Şi a băut dintr-însul Iar în Ierusalim, lângă poarta oilor, era o scăldă- el însuşi şi fiii lui şi turmele lui?

Iisus i-a răspuns şi i-a zis: oricine va bea din toare, care se numeşte pe evreieşte Vitezda şi avea

apa aceasta va înseta din nou; dar cel ce va bea din apa pe care I-o voi da Eu nu va mai înseta în veac; căci apa pe care I-o voi da Eu se va face în el izvor de apă izvorâtoare întru viaţa cea veşnică.

Atunci femeia i-a spus: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez şi nici să mai viu aici să mai scot. Iisus i-a zis: mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Iar femeia, răspunzând, a zis: n-am bărbat. Iisus i-a grăit: bine ai zis, n-am bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi acum, pe care îl ai, nu este bărbatul tău. Acesta adevărat ai spus.

Femeia i-a zis lui Iisus: Doamne, văd că tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul cuvenit pentru închinare. Dar Iisus i-a spus: femeie, crede-Mă, că vine vremea când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.

Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim. Căci mântuirea este de la iudei.

Dar va veni vremea şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în Duh şi în adevăr; căci şi Tatăl astfel de închinători voieşte.

Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi adevăr.

Femeia a grăit către El: ştiu că va veni Mesia, care se cheamă Hristos; când va veni Acesta ne va spune nouă toate. Iisus i-a spus: eu sunt cel ce vorbesc cu tine. Şi în vremea aceasta au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbeau cu o femeie; însă niciunul nu I-a zis: ce o întrebi? sau ce vorbeşti cu ea? Atunci femeia şi-a lăsat ulciorul, s-a dus în oraş şi a zis oamenilor: veniţi să vedeţi un om, care mi-a spus toate câte am făcut! Nu cumva acesta este Hristos? Şi au ieşit din oraş şi veneau către el. În timpul acesta, ucenici lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă! El atunci Le-a grăit: am de mâncat o mâncare, pe care voi nu o ştiţi; iar ucenici se întrebau între dânşii: nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Însă Iisus a grăit către ei: mâncarea mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, vă zic vouă: ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt de acum albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade pentru viaţa de veci, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci aici se adevereşte cuvântul care zice că unul este semănătorul şi altul secerătorul.

Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce n-aţi muncit voi; alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor. Şi mulţi dintre samarinenii din acel oraş au crezut într-Însul, pentru cuvântul femeii, care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut! Deci, după ce au venit la El, samarinenii L-au rugat ca să rămână la ei; şi a rămas acolo două zile şi mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, iar femeii ziceau: credem numai din pricina vorbelor tale ci fiindcă noi înşine L-am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.

Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna mai 2014, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, PS Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţia “Fire de iarbă” Petroşani (editor), ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 31/2014. La realizarea acestui număr, redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000), precum şi alte surse creştine.

Fotografiile aparţin părintelui Gabriel Bulf şi d-lor Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.

C REDINŢA F ĂRĂ FAP TE ES TE MOA RT E

25 mai / Duminica a şasea după Paşti – duminica orbului din naştere În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut un orb din naştere. Iar ucenicii Lui l-au întrebat zicând: Învăţătorule cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: nici acesta n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci s-a născut orb ca să arate lucrurile lui Dumnezeu într-însul. Mie Mi se cade să fac lucrurile Celui ce M-a trimis pe mine, până este ziuă; vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze. Câtă vreme sunt în lume, eu sunt lumina lumii. După ce a zis aşa, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tina ochii orbului. Apoi i-a poruncit: mergi de te spală la scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând, iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte să era orb se întrebau: au nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau că acela este, iar alţii ziceau că seamănă cu el. Dar el zicea: eu sunt! deci îl întrebau: atunci, cum s-au deschis ochii tăi? El le-a răspuns: un om care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei: apoi mi-a zis: mergi la izvorul Siloamului şi te spală. Şi m-am dus, m-am spălat şi am dobândit ve-derea. L-au mai întrebat: unde este acela? Nu ştiu, le-a răspuns el. Lau dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Căci era într-o zi de sâmbătă când Iisus a făcut tină şi a deschis ochii orbului. Deci din nou l-au întrebat fariseii cum a dobândit vederea? El le-a răspuns: tină a pus pe ochii mei şi m-am spălat şi văd. Şi unii din farisei ziceau: acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu păzeşte sâmbăta, dar alţii ziceau: cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni. Astfel era dezbinarea între ei. Deci iarăşi au pus întrebare celui ce fusese orb: tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el i-a răspuns: eu zic că este un prorooc. Dar iudeii n-au crezut despre el că a fost orb şi şi-a căpătat vederea, până ce n-au chemat pe părinţii celui vindecat de orbire. Aşadar, leau întrebat şi i-au zis: acesta este fiul vostru despre care ziceaţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Deci fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: dă slavă lui Dumnezeu! Noi ştim că Omul Acesta este păcătos. El însă le-a răspuns: dacă este păcătos nu ştiu; un lucru ştiu; că eram orb şi acum văd. Deci au zis către el: ce ţi-a făcut? Cum a deschis ochii tăi? El le-a răspuns: acum v-am spus şi n-aţi auzit? Ce voiţi să mai au-ziţi? Nu cumva voiţi să vă faceţi ucenicii Lui? Atunci l-au ocărât şi i-au zis: tu eşti ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise.Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise.

Pe Acesta însă nu-L ştim de unde este. Omul le-a răspuns şi le-a zis: tocmai în aceasta stă minunea, că voi nu ştiţi de unde este; şi totuşi El a deschis ochii mei. Şi noi ştim că pe păcătoşi Dumnezeu nu-i ascultă, ci de este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii vreunui orb din naştere.

De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, nimic n-ar fi putut face. Ei însă au răspuns şi i-au zis: în păcate tu te-ai născut cu totul; şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară din sinagogă. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară, deci găsindu-l, la întrebat: crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?

El a răspuns şi i-a zis: dar cine este, Doamne, ca să cred într-Însul? Iar Iisus a grăit către el: L-ai şi văzut căci Cel care vorbeşte cu tine, Acela este. Iar el a zis: cred, Doamne! Şi s-a închinat Lui.

3

Aceasta este parohia viitoarei catedrale Cartierul Dimitrov (Carpaţi, Aleea Florilor, 9 Mai, bloc Magazin, 13 Septembrie, Liliacului, Aleea Pinului, Aleea Crângului, Vilelor, Petru Maior, blocurile mici din b-dul 1 Decembrie 1918 precum şi vilele de până la HP), blocurile turn 103, 105, 107, 109, blocurile Mignon din b-dul 1 Decembrie 1918, blocurile din str.

Minerului şi Ion Creangă, blocurile 8, 10, 12 din str. Avram Iancu şi blocurile mici din str. 22 Decembrie, Parângului şi Slătinioara, până la Colegiul de Informatică “Carmen Sylva”, str.

Nicolae Titulescu şi Rovine plus două străzi din Colonie: Radu Şapcă şi Micu Klein.

Programul slujbelor : Miercuri, Ora 17: Paraclisul Maicii Domnului Joi, ora 17: Paraclisul Sfântului Nectarie Vineri, ora 17: Sfânta Taină a Maslului Sâmbătă la ora 8.30 Utrenia, Sfânta Liturghie şi rugăciuni pentru cei adormiţi Sâmbătă, ora 17: Vecernie Duminică, ora 9: Utrenia şi Sfânta Liturghie În 6 iunie 2014 nu se face maslu cu şapte preoţi ci cu trei, urmând a se săvârşi cu şapte preoţi în data de 13 iunie 2014

Cotizaţii pentru biserică 2014 Pentru pensionari şi văduve: 20 lei pe an, pentru doi pensionari: 30 lei pe an, pentru doi salariaţi: 50 lei pe an.

Ne-au părăsit în lunile aprilie şi mai 2014 ANIŢESCU NICOLAE, născut în 03.09.1941 în localitatea Tg. Jiu, jud. Gorj, decedat în 16.04.2014, înmormântat în Cimitirul Central Petroşani SOPOTIUC SABINA, născută în data de 15.04.1938, decedată în 17.04.2014, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani.

ANDREI ANGHEL, născut în data de 31.05.1950 în comuna Tufeni, jud. Olt, decedat în 19.04.2014, înmormântat în Cimi-

tirul Central.

BRÂNZAN CONSTANTIN, născut în data de 04.02.1935 în localitatea Bala, jud. Mehedinţi, decedat în 04.05.2014, înmormântat în Cimitirul Central.

BÎRZU AURICA, născută în data de 04.09.1955 în localitatea Poienari, jud. Neamţ, decedată în 06.05.2014, înmormântată în Cimitirul Central.

POPESCU MARIUS, născut în data de 07.06.1934 în satul Siliştea

Crucii, jud. Dolj, decedat în 13.05.2014, înmormântat în Cimitirul Central.

Prof. IONIŢĂ AURELIA, născută în data de 17.03.1930 în Ploieşti, jud. Prahova, decedată în 26.05.2014, înmormântată în Cimitirul Central.

Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!

4

NU E DELOC UŞOR SĂ ZBORI FĂRĂ ARIPI

Viaţa nu le dă muritorilor nimic

Fără mare trudă şi fără credinţă n fiecare săptămână a lunii mai, Petroşaniul a trebuit să aleagă între a fi un oraş minulescian sau a fi un oraş bacovian. Ori „plouă de trei ori pe săptămână” ca-n Minulescu, ori „plouă, plouă, plouă” ca-n Bacovia. Din două, una... Într-o frumoasă după amiază de luni, la sfârşit de mai, am convenit cu părintele Gabriel Bulf, într-o întâlnire inopinată în Parcul Central, să ne vedem a doua zi dimineaţă pe şantierul Catedralei. Cât am stat în parc, un escavator lucra de zor la ultimele săpături necesare fundaţiei Catedralei.

N-am imortalizat momentul pentru că, pur şi simplu, am ieşit din casă fără aparatul de fotografiat. Eram atras doar de mirajul soarelui de mai.

Marţi dimineaţă o ploaie mocănească cădea temeinic peste oraş. Venise betoniera pe şantier şi s-a turnat o bună parte din fundaţia săpată cu o zi înainte.

Oamenii de pe şantier aşteptau, maşină după maşină, pentru că turnarea betonului se face fără pauză până termini lucrarea. Indiferent de vreme... Trei sute de metri cubi de beton erau aşteptaţi să fie dirijaţi spre cofrajele înţesate de structuri alambicate din fier beton.

Veşti proaste veneau, mereu, dinspre staţia de betoane. Acolo se defectase ceva şi maşinile cu beton întârziau să vină. A fost un dialog, non stop, între cei de pe şantier şi cei de la staţia din Cimpa. Dacă vedeţi, în imaginile alăturate, figurile triste ale oamenilor din şantier să ştiţi că nu e din cauza ploii.

Oamenii s-au obişnuit cu ea şi nu o mai băgau în seamă. Tristeţea lor era legată de faptul că munca lor depindea, în mare măsură, de alţii. În tot timpul cât am stat pe şantier, oamenii au lucrat la viitoarele cofraje care vor aduce Catedrala la cota zero din proiect. În această lună, lumea care va trece prin parc şi cei care vor veni în curtea paraclisului vor putea vedea, deja, conturul Catedralei trasat în betonul veşniciei. Îi consemnăm, aici şi acum, pe acei oameni discreţi şi harnici care au ajuns, în această lună mai a anului 2014, să scoată din pământ Catedrala şi să-i dea imboldul de a urca la cer. Ei sunt dnii Lucian Istrate, Petru Blăjuţă, Valentin Costiuc, Costică Fotache şi Sorin Trişcă. Ei aparţin societăţii de construcţii TIL & LUC TRUST SRL din Petroşani.

Muncitorii îl au alături, dimineaţă de dimineaţă, pe părintele paroh Gabriel Bulf.

El ştie, asemenea anticilor, că „nu e deloc uşor să zbori fără aripi”. Adică fără har şi fără credinţă. Fără ele nicio lucrare nu poate fi ridicată spre cer... (Mihai BARBU)

Î

TO BE OR NOT TO BE

5

450 de ani de la naşterea lui William Shakespeare sau

Călătoria a doi petrileni la “Stratford upon Paradise” Looking for…Sweet swan of Avon/ Căutând …Gingaşa lebădă din Avon

raiului. La sfârşit, am fi vrut să cerem ca toponimia oraşului Stratford upon Avon să sufere o schimbare onomastică, în ton cu realitatea de pe teren. E mult mai nimerit să-i zică oraşului upon Paradise decât upon Avon. Dar să vedem, după o (Ben Jonson despre Shakespeare în Ode, IV, 2) documentare amănunţită la faţa locului, cine era omul care o făcut din burgul său natal o atracţie În anul 1995 am fost invitaţi să participăm la turistică planetară? o conferinţă organizată de International Society for Humour Studies la Aston University din BirmAn honest tale speed best, being ingham. Eram la câţiva ani de la revoluţie iar ca să ajungi, ca român, în Regatul Unit aveai nevoie, plainly told/ Tot ce-i cinstit se neaparat, de o viză de intrare. Fratele meu, Ion, spune cât mai simplu lucra, pe atunci, la “Academia Caţavencu” iar eu (Richard al III-lea, IV, 4) eram ziarist la “Matinal”, cotidianul Văii Jiului.

Aşa se face că problema obţinerii vizei pentru nişte reprezentanţi ai presei române libere nu a fost o William Shakespeare a fost botezat pe 26 problemă extrem de complicată. Noi am prezenaprilie 1564 la Stratford upon Avon dar, în mod tat, într-un amfiteatru al Universităţii Aston, o cotradiţional, ziua sa de naştere se sărbătoreşte cu 3 municare documentată despre “Umorul românesc zile mai devreme. Motivul e că pe 23 aprilie e celînainte şi după Revoluţie”. Cum Vestul n-a mai ebrat şi Sfântul Gheorghe, patronul Angliei şi, astavut parte de o revoluţie de la 1789 interesul lor fel, ziua respectivă devine o sărbătoare plenară pentru un astfel de subiect a fost, am putea zice, pentru toată lumea. maxim. Subiectele lor savante erau izvorâte din Tatăl micului Will, John Shakespeare, era cărţi, al nostru era luat dintr-o viaţă (dublă) trăită comerciant dar, înainte de toate, se îndeletnicea cu şi înainte şi după 1989. Parafrazându-l pe Ion D. delicata confecţionare a mănuşilor. Se pare că Sîrbu, comunicarea noastră a fost una “suferită”, omul se descurca de minune în afaceri pentru că pe când ale lor erau “ne-suferite”. era proprietarul a două case în Stradford şi, conLa finalul conferinţei, organizatorii ne-au comitent, a devenit şi fericitul tată a opt copii: oferit posibilitatea să alegem una din cele două patru fete şi patru băieţi. Fetele s-au dovedit a fi variante de a ne petrece, în mod util şi plăcut, mai slabe de constituţie şi trei dintre ele au murit sfârşitul de săptămână. Fie să colindăm, cu vapola o vârstă fragedă. Din cei patru băieţi, William raşul, canalele oraşului Birmingham, fie să vizităm era mai mai mare. Ştim, din documentele vremii, un oraş numit Stratford upon Avon. Colegii noştri că John Shakespeare ajunge, în 1568, primarul anglo-americani s-au dat cu vaporaşul iar cei veniţi burgului în care s-a născut. Nu se ştim, însă, nimic din Europa fostă comunistă s-au urcat în autocar şi despre educaţia primită de cel mai mare dintre au parcurs cei 63 de km într-o stare de încântare băieţii primului bărbat din Stratford. E foarte probcontinuă. Drumul trecea prin localităţi mici şi delabil ca Will să fi urmat şcoala (aşa numitele icate, desprinse parcă din basmele fraţilor Grimm. “grammar school”) din oraş de la vârsta de 8 ani Era primăvară şi noi străbăteam o uriaşă mare de până la 15. În aceste şcoli se studia, în mod serios, flori ce se dovedeau a fi de toate culorile şi de toate limba şi literatura latină. (Ben Johnson zicea că formele.

Shakespeare n-ar fi fost prea tare nici la latină şi Când am ajuns la destinaţie am dat, nas în nas, cu o invazie umană formată din foarte mulţi oameni mici şi foarte agili. Autocarele englezeşti deversau, unul după altul, sute de japonezi prevăzuţi cu aparate de fotografiat care de care mai sofisticate. Ele erau agăţate de gâtul asiaticilor, ca un fel de prelungire firească a trupului. Japonezii erau ca argintul viu: îi întâlneai peste tot, îi vedeai peste tot. Se anunţau, gălăgioşi, unii pe alţi dacă observau ceva interesant iar apoi aparatele lor se îndreptau spre obiectiv şi ţăcăneau precum mitralierele din filmele ruseşti cu bolşevici şi duşmani ai poporului. ..

Pe noi, autocarul universităţii ne-a lăsat chiar în dreptul unei mega librării care avea o ofertă imensă, întinsă şi pe caldarâm, de cărţi semnate de Marele Will. De la ediţii liliputane până la impozantele ediţii academice, cărţile ţi se ofereau la toate dimensiunile, pe toate gusturile şi pentru toate buzunarele. Am vizitat, apoi, pe rând, casele natale ale bardului, ale nevestei sale, ale fiicei sale mai mari, teatrul, râul, ramul şi am încercat să înţelegem cum se face că locul naşterii unui geniu literar universal să fie chiar o imagine terestră a

nici la greacă. Englezii au căzut de acord să nu-l ia prea tare în serios. Un Shakespeare incult nu-i face fericiţi decât pe cei care îi contestă şi paternitatea operei…) De ce oare tatăl său, John Shakespeare, care era unul din cei mai aşezaţi burghezi din târg, nu şi-a dat fiul cel mare la universitate? Adevărul e că părintele tânărului Will n-a fost mereu bogat şi, periodic, mai avea şi momente când a fost mai strâmtorat financiar. Nici teoria că John Shakespeare era atât de ataşat de catolicismul roman încât n-ar fi vrut, nici în ruptul capului, ca fiul său să primească o altă educaţie nu se bucură, printre specialişti, de prea mulţi adepţi.

Mihai BARBU (VA URMA)

6

P RIN ACES T S EMN VEI ÎNVIN GE

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena / 21 mai 2014 Sfântul Constantin a rămas cunoscut până în timpurile noastre mai ales pentru Edictul de la Milano din anul 313, care marchează intrarea în legalitate a religiei creştine pe întreg cuprinsul imperiului, pentru prima oară în istorie, precum şi pentru organizarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325; aceste acţiuni sunt considerate factori majori ai răspândirii religiei creştine.

Reputaţia sa de primul împărat creştin a fost recunoscută de către istorici, începând cu Lactanţiu şi Eusebiu de Cezareea, până în timpurile noastre, deşi în mediile neortodoxe încă mai există dispute cu privire la sinceritatea convingerilor sale religioase. Acestea ar fi fost alimentate de sprijinul pe care l-a arătat în continuare zeităţilor păgâne, precum şi de faptul că s-a botezat abia spre sfârşitul vieţii.

Biserica îl cinsteşte în rândul sfinţilor, în ceata drepţilor, prăznuindu-l împreună cu mama sa, sfânta împărăteasă Elena, pe 21 mai, fiind numiţi „Sfinţii Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa Elena”.

Sfântul Constantin s-a născut la Naissus (astăzi localitatea Niš din Serbia) în provincia romană Moesia Superior, la data de 27 februarie 272[3], fiind fiul generalului roman Constantius Chlorus şi al primei sale soţii, Sfânta Elena, fiica unui hangiu, în vârstă de numai 16 ani la acea vreme. Tatăl său o va părăsi pe Elena în jurul anului 292 pentru a se recăsători cu Flavia Maximiana Theodora, fiica împăratului roman din Apus Maximian. Theodora va da naştere la nu mai puţin de 6 copii, printre care şi Iulius Constantius (tatăl viitorului împărat Iulian Apostatul).

Tânărul Constantin a fost trimis la curtea lui Diocleţian în Nicomidia, imediat după numirea tatălui său ca unul din cei doi Cezari ai Tetrarhiei, în anul 293. În 305, Diocleţian şi Maximian se decid să abdice împreună, Constantius Chlorus succedându-i lui Maximian în poziţia de Augustus al Imperiului Roman de Apus. Deşi fiecare dintre noii auguşti aveau fii legitimi capabili de a fi numiţi în cinstea de Cezar (e vorba de Constantin si Maxenţiu, fiul lui Maximian), ei sunt lăsaţi la o parte în favoarea lui Severus şi a lui Maximin Daia. În aceste condiţii, Constantin părăseşte Nicomidia pentru a se alătura tatălui său în Galia.

Pe de altă parte, Constantius cade grav bolnav în timpul unei expediţii militare împotriva Picţilor în Caledonia, şi moare în cele din urmă în 25 iulie 306 la Eboracum (York, în Anglia). În puţină vreme, generalul Chrocus alături de trupele loiale lui Constantius îl proclamă pe Constantin Augustus.

Constantin - împărat creştin Născut din părinţi nobili, împăratul Constantius Chlorus şi Elena, Constantin cel Mare a fost un om providenţial pentru Biserica creştină, mai ales după anul 312, când - înaintea unei lupte decisive cu rivalul sau la tron, Maxenţiu - s-a produs convertirea sa.

Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu afirmă că în ajunul bătăliei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din 28 octombrie 312,

contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia in hoc signo vinces („prin acest semn vei învinge”).

Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale simbolul Său, ca semn protector în lupte. Steagul cu monograma creştină s-a numit labarum.

Victoria miraculoasă a armatei sale de numai 20.000 de soldaţi împotriva celei a lui Maxenţiu, de 150 000 de soldaţi, Constantin a considerat-o ca ajutor de la Dumnezeu. Dovada acestei credinţe a lui Constantin în ajutorul divin este inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrată până astăzi, prin care mărturiseşte că a câştigat lupta instinctu divinitatis („prin inspiraţie divină”).

Apoi i-a mărturisit lui Eusebiu, sub jurământ, că semnele care i s-au arătat l-au făcut să treacă de partea creştinilor, el fiind mai înainte, ca şi tatăl său, adept al cultului lui Sol Invictus (Soarele Nebiruit - cult cu origini orientale). În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare dă Edictul de la Milan (numit atunci Mediolanum), prin care creştinismul devine "religio licita", adică religie permisă, la fel cu celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasă şi morală a creştinismului, l-a recomandat tuturor.

Nu l-a declarat religie de stat - cum greşit se afirmă uneori, acest lucru făcându-l mai târziu împăratul Teodosie cel Mare, în anul 380.[5] Împăratul Constantin I prezentând Fecioarei Maria un model al Constantinopolului; detaliu al unui mozaic din Sfânta Sofia (Constantinopol) Prin Edictul de la Milan din anul 313, Constantin devine protector al creştinismului. Ia măsuri în favoarea Bisericii creştine, scuteşte pe preoţi de obligaţia funcţiilor municipale şi le acordă subvenţii. Înlătură din legile penale pedepsele contrare spiritului creştin (răstignirea,

zdrobirea picioarelor, stigmatizarea sau arderea cu fierul roşu). Îmbunătăţeşte tratamentul în închisori, uşurează eliberarea sclavilor acordând episcopilor şi preoţilor dreptul de a-i declara liberi în biserici.

Protejează prin lege pe săraci, orfani şi văduve.

Modifică legislaţia privind căsătoria, îngreunează divorţul, pedepseşte adulterul. Atribuie Bisericii creştine casele imperiale de judecată (basilikos oikia),care vor purta în continuare numele de basilici, nume păstrat în limba română sub termenul de biserică.

Din dorinţa de a ajuta Biserica, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, împotriva ereziei lui Arie, care socotea pe Fiul o creatură subordonată Tatălui. Sub influenţa sfântului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut" (Simbolul Credinţei sau Crezul). Acelaşi Sinod a stabilit principiul alegerii datei Paştilor - prima duminică după lună plină după echinocţiul de primăvară - şi a dat 20 de canoane bisericeşti.

Aici, la Niceea, împăratul Constantin cel Mare a învăţat despre modestia şi credinţa minunată a sfântului Spiridon, despre puterea rugăciunii şi adâncimea evlaviei sfântului Alexandru şi despre bărbăţia evanghelică a sfântului Nicolae, ierarhul din Mira Lichiei. Împăratul Constantin cel Mare a trimis o solie oficială, cu o misiune sfântă, în frunte cu sfânta Elena, mama sa, la Ierusalim, care să caute crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Cu osteneală şi rugăciune fierbinte, Sf. Elena a reuşit sa afle Sf. Cruce, înălţată solemn în văzul poporului creştin de Episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Împăratul Constantin cel Mare a hotărât sa zidească o nouă capitală, Constantinopol (grec.

Constantinopolis, „oraşul lui Constantin”, inaugurată la 11 mai 330. Din fostul Bizanţ, Constantin face o capitală de imperiu creştin, cu biserici minunate - ca aceea a Sf. Apostoli - oraş strategic, de un pitoresc deosebit. L-a numit "Roma cea nouă", umbrind Roma antică. Mai mult, episcopul noii capitale va fi ridicat la rang de cinste, egal cu cel al Romei vechi, prin canonul 3 al Sinodului al IIlea Ecumenic din anul 381 şi prin canonul 28 al Sinodului de la Calcedon din 451.

I s-a reproşat lui Constantin cel Mare faptul că nu s-a botezat decât pe patul morţii şi că a păstrat titlul de "pontifex maximus" [7]. În primele veacuri ale creştinismului însă, mulţi catehumeni (cei care doreau să se boteze şi erau în stadiul de învăţare a normelor credinţei creştine) amânau botezul cu anii, iar dacă ar fi renunţat la titlul mai sus numit îşi ridica un rival puternic şi păgân, care ar fi încercat să restabilească vechea religie idolatră.

Pentru meritele şi serviciile aduse creştinismului, Biserica l-a cinstit în mod deosebit, trecându-l în rândul sfinţilor, împreună cu mama sa, sfânta Elena, şi numindu-l isapostolos - "cel întocmai cu Apostolii", atribuindu-i cu înţelepciunea lui Solomon şi blândeţea lui David.

S-A DEPĂRTAT DE EI ŞI S-A ÎNĂLŢAT LA CER

7

Înălţarea Domnului / 29 mai , Ziua Eroilor Înălţarea Domnului Iisus Hristos este unul din Praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, prăznuită la patruzeci de zile după Sfintele Paşti (şi de aceea cade mereu într-o zi de joi — vezi Pascalia).

La patruzeci de zile după Înviere, în timp ce îi binecuvânta pe ucenicii Săi (Evanghelia după Luca 24:50-51), Hristos s-a înălţat la Cer, luându-şi locul de-a dreapta Tatălui (Evanghelia după Luca 16:19 şi Crezului niceo-constantinopolitan).

Prima menţionare a Înălţării în Sfânta Scriptură se găseşte în Evanghelia după Marcu (16:14-19). Descrierea este sumară.

Iisus şi cei unsprezece ucenici rămaşi sunt aşezaţi la masă, probabil într-o încăpere din sau pe lângă Ierusalim. Iisus le cere apostolilor Săi să propovăduiască Evanghelia şi le spune că cei credincioşi vor fi neatinşi de otravă, îi vor vindeca pe bolnavi şi altele asemenea. După aceste cuvinte finale, Iisus este primit în Rai să stea de-a dreapta Tatălui.

Nu este nimic precizat despre perioada de după Înălţare; Marcu, pur şi simplu descrie ceea ce s-a întâmplat.

Evanghelia după Luca este şi mai succintă în descriere (24:50-51). Iisus îi duce pe cei unsprezece în Betania, nu departe de Ierusalim. În timp ce îi binecuvintează, Iisus se ridică la Cer. A treia, şi cea mai citită, descriere a Înălţării se găseşte în Faptele Apostolilor (1:9-12). Timp de patruzeci de zile după Înviere, Iisus continuă să propovăduiască Evanghelia. Iisus şi cei unsprezece sunt adunaţi lângă Muntele Olivet (sau Muntele Măslinilor), în nord-estul Betaniei. Iisus le spune discipolilor săi că vor primi puterea Duhului Sfânt şi că ei trebuie să ducă mesajul său în lumea întreagă. Iisus este luat şi ridicat de un nor. Unele tradiţii spun că a fost luat într-un car de foc, asemănător cu Proorocul Ilie. Doi oameni îmbrăcaţi în alb le-au apărut ucenicilor şi le-au spus că Iisus se va reîntoarce în acelaşi mod ca la Înălţare. Ei au spus: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.”1 (Fapte 1:11). După acestea, ucenicii s-au reîntors în Ierusalim bucurându-se şi rămânând în continuare în Templu.

Evanghelia după Matei se termină la un munte din Galileea, cu Iisus trimiţându-i pe ucenici să propovăduiască Evanghelia. Nu se face nici o menţionare a Înălţării.

Înălţarea Domnului prezintă ultimul stadiu al planului lui Dumnezeu privitor la lumea întreagă: unirea deplină cu El Însuşi după plecarea fiecăruia dintre noi din lumea aceasta. Conform OCA, „În Înălţare se găseşte scopul şi deplinătatea Învierii lui Hristos... şi împreună cu Hristos se înalţă şi firea umană.”

Prin hotărârile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. Astfel, în toate bisericile, mânăstirile şi catedralele ortodoxe din ţară şi străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, drep tate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.

8

Ei sunt cei care s-au botezat, în Paraclis, în aprilie şi mai 2014 DAVID ALEXANDRU, fiul lui Căldăraru Gabriela.

Naşi: Drăcea Ionela şi Felea Florentina MARIA ALEXANDRA, fiica lui Muntean Ion şi Felea Iulia. Naşi: Muntian Flavius şi Loredana.

ANDREEA CRISTINA, fiica lui Căldărar Aurel şi Nicoleta. Naşi: Todici Ştefan şi Elena.

CATRINEL MARIA, fiica lui Docea Cătălin şi Alina.

Naşi: Tomescu Daniel şi Ana Maria, Buhăescu Dănuţ şi Adriana.

RĂZVAN EDUARD, fiul lui Alexandru Cristian şi Turza Magdalena. Naşi: Bodrea Nicolae şi Liliana.

RADU IOAN, fiul lui Niculescu Marius şi Lorena Oana,. Naşi: Farago Ioan şi Gabriela.

ISABEL NECTARIA, fiica lui Popescu Alexandru şi Andreea. Naşi: pr. Şimonca Codin şi Diana.

MARIA RAISA, fiica lui Drăghici Gheorghiţă şi Albulescu Alexandra. Naşi: Kappl Erlend şi Drăghici Maria.

LUCA, fiul lui Rujoi Gabriel şi Alina. Naşi: Topolniceanu Mihai şi Anca.

Ei sunt cei care s-au cununat, în Paraclis, în luna mai 2014 CROITORU VASILE BOGDAN şi PĂTRUŢ OANA. Naşi: Ungureanu Dorin şi Gabriela