Cuvantul Parohial - nr. 23 by Ziarul Vaii Jiului

1 octombrie / Acoperământul Maicii Domnului Hramul Paraclisului din complexul bisericesc al viitoarei catedrale

Relatare din vremurile când...

Părintele Arsenie Boca era, pentru Securitate, “Obiectivul

Bratu”

Trebuie să ştim că acest praznic a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta: în zilele împăratului Leon cel Înţelept în Constantinopol, spre o duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în sfânta biserică Vlaherna a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, şi mulţimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: "Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile". ştiind şi noi pe solitoarea şi pe acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilinţă strigând: "Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfânta Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor, şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău".

Paginile 5 şi 7

ISSN 2286 – 4539 Anul 3 Nr. 23 Septembrie 2013 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

Părintele Gabriel Bulf îşi binecuvântează constructorii

S Ă LUĂM AMINTE...

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii septembrie 1 septembrie / Duminica a zecea după pogorârea Sfântului Duh “În vremea aceea, s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi rău pătimeşte; că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus pe dânsul la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic! Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l pe el aici, la Mine. Şi l-a certat Iisus şi demonul a ieşit dintrînsul, iar copilul s-a tămăduit din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, deosebi, au zis: Pentru ce noi n-am putut să scoatem pe demon? Iisus le-a răspuns: Pentru necredinţa voastră! Căci adevăr grăiesc vouă: De veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia mută-te de aici dincolo, şi se va muta, şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Căci acest neam de demoni nu iese, fără numai cu rugăciune şi post. Întorcându-se ei în Galileea, le-a spus Iisus: Se va da Fiul Omului în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, şi a treia zi va învia. Iar ucenicii s-au întristat foarte.”

8 septembrie / Duminica de dinaintea Înălţării Sfintei Cruci Domnul a zis: Nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel ce s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer”. Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât a dat pe Fiul Său cel Unul-Născut, pentru că oricine crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume, ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea.

15 septembrie / Duminica de după înălţarea Sfintei Cruci Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la începutul anului bisericesc, unde aflăm două ajutoare tari şi puternice pentru ostenelile noastre. Unul dintre acestea este Preasfânta Cruce,

lemnul cel de viaţă dătător; bucuria lumii, puterea credincioşilor, întărirea drepţilor, nădejdea păcătoşilor. Celălalt ajutor este glasul Domnului din Sfânta Evanghelie. „Domnul a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că cine va voi să-şi mântuiască sufletul îl va pierde; iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb, pentru sufletul lui? Iar cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul omului se va ruşina de el, când va veni întru mărirea Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Apoi a grăit către ei: Adevăr grăiesc vouă, că sunt unii din cei care stau aici care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.” Glasul Domnului l-am auzit şi noi, fraţi creştini, în Sfânta Evanghelie. Să ascultăm deci şi noi de Fiul cel iubit al lui Dumnezeu Tatăl şi de poruncile Evangheliei Sale, ca să nu ne pierdem sufletele noastre, ci să ni le mântuim.

22 septembrie / Duminica a optusprezecea după Pogorârea Sfântului Duh

Ghenizaretului, a văzut două corăbii stând pe lac, iar pescarii coborâseră dintr-însele şi-şi spălau mrejele. Şi intrând într-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin la uscat. Apoi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simion: mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. Răspunzând atunci Simon, a zis către Dânsul: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins; dar, după cuvântul Tău, voi lăsa mrejele în jos, în apă. Şi, făcând ei aşa, prinseră mulţime mare de peşti, că li se rupeau mrejele. Atunci au făcut semne tovarăşilor din cealaltă corabie să vină să le ajute şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, de erau gata să se afunde. Această minune văzând Simon Petru, a căzut la picioarele lui Iisus Hristos şi i-a zis: du-Te de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, de pescuitul atâtor peşti pe care îi prinseseră, tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, feciorii lui Zevedei, care erau tovarăşii lui Petru. Atunci Iisus a zis către Petru: Nu-ţi fie frică! De acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la uscat, au lăsat totul şi au mers după El.

29 septembrie / Duminica a nouăsprezecea după pogorârea Sfântului Duh “Domnul a zis: Cum voiţi să vă facă vouă oamenii, să faceţi şi voi lor asemenea. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii au iubire pentru cei ce le poartă iubire. Şi, dacă faceţi bine la cei ce vă fac bine, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi, dacă împrumutaţi pe acela de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Voi să iubiţi pe vrăjmaşii voştri; faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, căci El este bun către cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.

În vremea aceea, stând Iisus lângă lacul

Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna septembrie 2013, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, PS Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţia “Fire de iarbă” Petroşani (editor), ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 22/2013. La realizarea acestui număr, redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000), precum şi alte surse creştine. Fotografiile aparţin părintelui Gabriel Bulf şi d-lor Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.

DUMNEZ EULE, MILOS TIV F II CU MINE PĂ C Ă TOSU L ZEULE,

ÎN ATENŢIA CREŞTINULUI ŞI A NECREŞTINULUI amăresc; 3. - să fie îmbrăcat în haine de maximă bunăcuviinţă, obişnuite, simple, necomplicate, curate, prin care să nu deranjeze pe nimeni şi nici măcar să atragă atenţia prin ceva anume: prin forma, cromatica sau prin mirosul lor: - să te îmbraci în hainele cu care crezi că poţi să stai şi să vorbeşti cu Dumnezeu, având ca model pe sfinţii şi sfintele pictaţi în biserică. - să cauţi să-ţi împodobeşti sufletul în haine de lumină asemenea îngerilor; 4. - să se lepede de toată grija cea lumească şi de duhul lumesc, căci nimic necurat nu va intra în împărăţia cerurilor; - să nu ai asupra ta telefon mobil, aparate de fotografiat sau de filmat, deoarece acestea sunt mijloace prin care poţi să fii ispitit sau batjocorit de cel rău, sau împiedicat de a intra în comuniune cu Dumnezeu, sau de a te lepăda de griji, dar şi mai mult, cu ele poţi să deranjezi şi chiar să sminteşti pe cei din jur; - să nu fii împovărat cu bagaje extraliturgice, a căror grijă să te preocupe, exceptând doar cele în care se aduce darul pentru jertfa euharistică: prescuri, tămâie, lumânări, vin şi ulei pentru candele; 5. - să nu facă prin nimic zgomot, deoarece binele nu face zgomot şi nici zgomotul nu face bine - nici prin încălţăminte, nici prin haine de fâş şi nici prin sacoşe sau ambalaje de plastic; 6. - să se închine doar la icoanele din pridvor şi din pronaos, iar în naos, numai la cele scoase special din catapeteasmă, în faţa ei, cu acest scop, şi nu la icoanele acesteia, la care se cuvine să se închine numai slujitorii Sfântului Altar; - dacă a început Sfânta Liturghie, nu este de folos să te mai închini, ci vei lăsa la părintele pomelnicar, aflat la intrarea în biserică, darul şi pomelnicele pentru Sfântul Altar, apoi te vei opri acolo pentru a trăi marea taină euharistică, lucru mult mai important decât închinarea la icoane, pe care poţi să o faci la sfârşitul slujbei; - când te vei închina la icoane să ai bunăcuviinţa să nu săruţi sfinţii pe faţă; - dacă nu eşti curat trupeşte, nu se cuvine să săruţi icoanele, nici să te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, cu anaforă sau agheazmă şi nici să te apropii de Sfântul Altar, ci ca vameşul şi ca leprosul, rămânând la locul tău, să zici: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul sau Dumnezeule, milostiv fii mie păcătoMiercuri, ora 17: Paraclisul Maicii Dom- sului!; 7. - să-ţi alegi locul potrivit cu firea nului şi starea ta, ştiind că bărbaţii stau în bisJoi, ora 17: Paraclisul Sfântului Nectarie erică în dreapta, iar femeile în stânga; - să te sileşti a sta în picioare cât vei Vineri, ora 17: Sfânta Taină a Maslului putea, pentru a-L urma pe Hristos, Care Sâmbătă, ora 9: Sfânta Liturghie şi nu numai că de bunăvoie a stat în picioare Rugăciuni pentru cei adormiţi şi cu mâinile întinse pentru noi, ci mai mult, acestea au fost bătute şi în cuie pe Sâmbătă, ora 17: Vecernie

Biserica, fiind icoana Împărăţiei cerurilor, în care locuieşte Dumnezeu împreună cu îngerii şi sfinţii Săi, cere creştinului: 1. - să respecte programul liturgic al bisericii în care intră, deoarece Dumnezeu însuşi îl respectă. Hristos, prin ora de slujbă, îţi dă ţie o întâlnire prin clopot pentru a vorbi cu El. Nu te întâlneşti cu un om, cu un împărat, ci cu împăratul împăraţilor, cu Dumnezeu. Dacă întârzii, îl desconsideri mai întâi pe El, apoi pe slujitorii Săi şi pe cei care n-au întârziat; Duminica este ziua Domnului, iar praznicele împărăteşti şi ale sfinţilor sunt zile sfinte închinate lui Hristos, Maicii Sale şi sfinţilor, zile în care Dumnezeu vrea să fie într-o comuniune specială cu fiii Săi. Dacă în cursul săptămânii eşti obligat de legile omeneşti să respecţi un program de lucru şi de viaţă, cu atât mai mult ar trebui să-ţi impună conştiinţa respectarea programului din aceste zile, care nu sunt zilele omului, ci ale Domnului. Aşadar, nu trebuie să întârzii, căci superi pe împăratul Care iubeşte buna rânduială: Căci unde este împăratul este şi buna rănduială. Aceasta presupune să intri în biserică mai de vreme de ora începerii Sfintei Liturghii, pentru a avea timp să te închini la icoane şi a-I aduce lui Dumnezeu darul din jertfa muncii tale; - dacă totuşi vei întârzia, evlavia, bunăcreşterea şi ordinea locului te obligă să nu te mai închini la icoane, ci doar să laşi darul tău la pomelnicarul mănăstirii de la intrare, şi apoi să ocupi un loc fără a deranja pe cineva; 2. - să aibă conştiinţa că, păşind pragul bisericii, intră în cer - în biserica slavei Tale, în cer ni se pare că stăm - pentru a fi în comuniune cu Stăpânul acestei împărăţii - Hristos, şi nu pentru altceva, iar aceasta presupune: - să respecte ordinea, armonia, comuniunea şi regula locului, aşa precum toţi locuitorii împărăţiei cerurilor o fac, fiind aţintiţi cu ochii către Hristos, cu Care sunt uniţi în voinţă şi în gândire; - nimeni, odată intrat aici, nu poate să-şi impună voia, gândirea sau regula sa omenească sau lumească, peste cea dumnezeiască a Bisericii; - în împărăţia cerurilor, nimeni nu vorbeşte, ci toate fiinţele raţionale comunică prin gând, având o singură preocupare de a fi în comuniune de iubire şi bucurie cu Dumnezeu, pe care-L pre-

Programul slujbelor :

Duminică, ora 9: Utrenia şi Sfânta Liturghie În prima zi de vineri, dela începutul fiecărei luni, se săvârşeşte Sfânta Taină a Maslului cu 7 preoţi.

Cotizaţii pentru biserică Pentru pensionari şi văduve: 15 lei pe an, pentru doi pensionari: 25 lei pe an, pentru doi salariaţi: 40 lei pe an

Sfânta Cruce; - din momentul alegerii locului în biserică, nu-1 vei părăsi până la sfârşitul slujbei, când va trebui să primeşti anaforă de la preot, apoi împărtăşindu-te şi cu agheazmă mică din pridvor, cu pace vei ieşi; 8. - să nu ieşi din biserică în timpul slujbelor şi mai ales al Sfintei Liturghii, fără motive binecuvântate, pentru a nu pierde folosul lor şi a nu te asemăna cu Iuda, care a ieşit de la Cina Domnului; 9. - când va fi momentul să te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, cu Sfântul Artos, cu agheazmă mare, cu anaforă sau cu litie, apropiindu-te de preot, să faci aceasta, respectând ordinea evlaviei, adică: monahii, copiii, bărbaţii şi apoi femeile; Dacă vei avea răbdare şi vei face o concurenţă cu cei din jur, nu pentru a ajunge printre primii, ci pentru a rămâne printre ultimii, te vei folosi mai mult. 10. - să nu te apropii de Trupul şi Sângele Domnului fără spovedanie şi fără binecuvântarea duhovnicului tău, ca să nu te păgubeşti mai mult. Când însă ai primit dezlegare să te împărtăşeşti, trebuie să fii cu luare aminte: - să fii curat trupeşte şi sufleteşte; - să te împărtăşeşti pe cât posibil la biserica ta şi de către părintele tău şi nu la altă biserică şi la alt părinte care nu te cunoaşte; - să nu faci închinăciuni, semnul Sfintei Cruci sau alte gesturi şi mişcări, când te afli în faţa Sfântului Potir, ca nu cumva să loveşti involuntar peste mâna preotului care îl ţine şi să se verse Sfintele; - când primeşti Trupul şi Sângele lui Hristos să o faci cu mare evlavie şi atenţie, dar şi cu promptitudine, stăpânire de sine şi nu cu ochii închişi, pentru a nu cădea Sfintele din linguriţă din cauza neglijenţei tale şi aşa să te faci vinovat de păcate de moarte; - să strângi cu multă siguranţă cu buzele linguriţa cu Trupul şi Sângele Domnului în clipa împărtăşirii, pentru a nu rămâne nimic în ea care să cadă pe procovăţ sau chiar pe jos; - dacă porţi mustaţă, se cuvine să o ajustezi pentru a nu se atinge de Sfintele Taine; - imediat după împărtăşire, să nu săruţi pe nimeni şi nimic, nici mâna preotului, nici icoane, nici persoane, până nu-ţi vei clăti gura cu puţin vin sau apă. Dacă vei respecta aceste zece porunci referitoare la comportamentul tău în biserică, Duhul Sfânt se va pogorî peste tine, împărtăşindu-te de El prin toate simţurile tale şi aşa vei deveni mădular viu al Trupului Iui Hristos - Biserica. Procedând astfel, binecuvântat vei fi de Dumnezeu, Care îţi va asculta rugăciunea ta, suferinţa ta, necazul tău, neîmplinirea ta, dorinţa ta. Dacă te-ai hotărât să le împlineşti, roagă-te Domnului, şi vei vedea că "râuri de apă vie vor curge" prin fiinţa ta, trăind bucuria, fericirea şi nemurirea încă din această viată. Amin!

Ne-au părăsit în luna septembrie 2013 SECARĂ VLĂDICA, născută în data de 03.04.1927 în Brăila, decedată în 09.09.2013, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani. ILLE STANA, născută în 06.12.1935 în sat Bălteni, jud. Olt, decedată în 17.09.2013, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani. BERTHOLDI GHEORGHE, născut în 15.03.1949 în Petroşani, decedat în 25.09.2013, înmormântat în Cimitirul Poeni Petroşani.

JURNALUL CATEDRALEI

În timpul ultimului maslu

PĂRINTELE GABRIEL ŞI-A BINECUVÂNTAT CONSTRUCTORII

zi de maslu. Curtea paraclisului e plină de creştini, de la copii până la oameni în vârstă. În stânga, lângă fundaţia Catedralei, se adunau, pe rând, câţiva oameni sfioşi şi stingheri. Terminaseră lucrul şi ascultau cu atenţie slujba. Când preoţii au venit în rândul mulţimii, părintele Gabriel s-a îndreptat, prima oară, direct spre ei. Erau meşterii cei mari, calfe şi zidari, ai Catedralei. Părintele i-a binecuvântat şi a rostit, cu evlavie, numele celor opt meşteri: Constantin, Constantin, Constantin, Valentin, Petre, Lucian-patronul, Alin şi Cosmin. Deocamdată, nu e ca în faimoasa baladă a meşterului Manole. Acolo e vorba de nouă meşteri mari plus Manole, “care-i şi întrece. E drept, însă, că şi Catedrala din Petroşani, nu a ajuns să-şi înalţe zidurile. Atunci, cu siguranţă, vor fi mult mai mulţi. În acest an, care e pe sfârşite, părintele Gabriel speră că împreună cu meşterii săi vor să scoată construcţia din pământ. Nu va fi puţin lucru.

Ultima oră Aflăm de la părintele Gabriel că enoriaşul nostru Avram Sebastian (sau Gheorghiţă pentru cei apropiaţi) va suferi, în aceste zile, o operaţie delicată la o clinică din Târgu Mureş. Ne rugăm la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate şi să-l ajute să treacă cu bine această încercare din viaţa sa.

AŞA A FOST ÎN VREMEA ACEEA...

Despre o carte şi despre vremurile când

Părintele Arsenie Boca era, pentru Securitate, “Obiectivul Bratu” De Zilele Petrilei, aceleaşi de când lumea şi fără nici o surpriză notabilă, am găsit, la un stand de carte religioasă şi obiecte bisericeşti, o carte de mici dimensiuni intitulată “Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice din România”. Autorii, George Enache şi Adrian Nicolae Petcu, au tipărit la Editura “Partener” din Galaţi o carte-document de (doar) 128 pagini. Acest volum face parte (având numărul de ordine 4) din serialul „Biserica Ortodoxă în dosarele de securitate” pe care editura de la Dunăre îl consacră acestui vast subiect. Părintele Arsenie Boca s-a născut pe 29 septembrie 1910 la Vaţa de Sus în judeţul Hunedoara . Urmează Liceul naţional ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care îl absolvă în anul 1929, şi Academia Teologică din Sibiu, pe care o termină în 1933. În 1935 e hirotonit diacon celibatar la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. E trimis, apoi, în Sfântul Munte Athos, la schitul Ipatie. În vinerea dinaintea Floriilor, pe 10 aprilie 1942, monahul Arsenie Boca e hirotonit preot. În scurt timp faima părintelui Arsenie se răspândeşte peste tot în ţară devenind un simbol al mănăstirii Sâmbăta de Sus. I se spunea Sfântul şi a fost vizitat, acolo, de mareşalul Ion Antonescu şi soţia sa precum şi, în mai multe rânduri, de principesa Ileana de Habsburg. A fost invitat la Castelul Bran, unde a cunoscut-o şi pe regina mamă, Elena. Ajunsă în America, principesa Ileana alege, şi ea, calea monahismului. De la Sâmbăta, monahul Arsenie se retrage, pe 25 noiembrie 1948, la Mănăstirea Prislop. Se pare că şi mitropolitul Bălan cât şi patriarhul Justinian Marina voiau să-l protejeze pe părintele Arsenie, „detaşându-l”,(după formularea oficială), departe de o zonă spirituală ce devenise prea aglomerată. La mănăstirea greco-catolică din Prislop, ultimii trei vieţuitori uniţi au părăsit acele locuri, în noiembrie 1948, de teamă de a nu fi traşi la răspundere pentru neregulile pe care le-ar fi făcut şi pentru că au dus o propagandă contra unificării bisericilor în rândul populaţiei. Securitatea observă că, potrivit rapoartelor primite, părintele Arsenie „este un om sfânt şi care face minuni” şi, prin urmare, constată că „afluenţa populaţiei e din ce în ce mai mare” pentru că monahul „ar dispune de puteri supraomeneşti”. Prin urmare, Securitatea ordonă, la 10 ianuarie 1951, arestarea părintelui Arsenie şi trimiterea sa în centrul de triere al unităţii de muncă din comuna Tudor Vladimirescu. Acolo a fost încadrat într-o colonie de muncă pe timp de 12 luni. Arestarea părintelui s-a făcut pe 16 ianuarie 1951, la ora 5 dimineaţa. În anul următor, de Buna Vestire, cu ajutorul lui Dumnezeu, părintele s-a întors acasă. Un capitol al cărţii se referă la „Reţeaua informativă din jurul părintelui Arsenie Boca şi a Prislopului în perioada 1951-1955”. Cei doi istorici ne prezintă o sinteză a celor întâmplate, în acea perioadă, din perspectiva Securităţii. A fost întocmit un „dosar de acţiune informativă de grupă

a personalului de la mănăstirea Prislop Haţeg”. Trebuia stabilit, în mod sigur, ce persoane frecventau regulat mănăstirea. Identificarea şi observarea comportamentului pelerinilor veniţi la Prislop se făcea zi de zi şi ceas de ceas. Trebuiau, neaparat, strânse probe pentru ca părintele Arsenie să fie trimis în justiţie. Împuternicitul cu problema Cultelor pe regiunea Hunedoara întocmea, periodic, referate în urma vizitelor oficiale la mănăstire iar Securitatea dispunea în consecinţă. Istoricii alocă acestui subiect extraordinar doar 13 pagini din economia cărţii. Un asemenea material bogat, aflat în arhivele CNSAS, ar fi putut constitui, singur, materia unui volum de sine stătător. La 20 septembrie 1955, Procuratura Militară Timişoara dispune arestarea sa pentru o faptă la modă în acea vreme: omisiunea de denunţ. Părintele e încarcerat la Jilava şi la penitenciarul Oradea. În ziua de 7 aprilie 1956 este eliberat, fără să fi fost condamnat de vreo instanţă judecătorească. În dosarul de urmărire informativă, ne atrag atenţia cei doi istorici, se găsesc şapte procese verbale de interogatoriu dar nici acestea nu sunt valorificate in extenso. Nici interogatoriile luate lui Nichifor Crainic şi Antonie Plămădeală nu sunt detaliate. În mai 1959, părintele Boca e nevoit să părăsească mănăstirea.care a fost închisă şi transformată, în cămin de bătrâni, până în 1976. „Noul” Arsenie Boca trebuia, zic autorii, să fie un om de lume, bărbierit, îmbrăcat la costum şi care va purta, cât se poate de des, ochelari de soare. Nici în viaţa civilă părintele nu scapă de ochiul vigilent al Securităţii. E angajat în atelierul de pictură al Patriarhiei şi, în principiu, contactul său cu lumea e limitat. Cu toate acestea, îi este ascultat telefonul şi este fotografiat oriunde se întâlneşte cu cineva. A devenit, în aceşti ultimi ani, „Obiectivul Bratu”. Abia la 29 septembrie 1989, maiorul de Securitate Cocârlea Constantin propunea scoaterea „obiectivului” din supravegherea operativă. „E grav bol-

nav, imobilizat la pat şi nu mai prezintă interes pentru securitatea statului”. Cererea a fost aprobată pe 7 octombrie 1989. În ziua de 28 noiembrie, acelaşi an, părintele Arsenie s-a ridicat la cer. Post scriptum Când m-am hotărât să scriu despre această carte am pus pe hîrtie primele rânduri iar apoi mi-am zis că ar fi bine să fac o pauză şi, între timp, să mă informez cine sunt cei doi autori. Era duminică după amiază şi mi-era cam lene. Mă uit la televizor şi am nimerit peste un film cu Indiana Jones. Eroul căuta, împreună cu tatăl său, Sfântul Graal. Acelaşi ideal îl aveau şi hitleriştii. La un moment dat e o luptă, pe viaţă şi pe moarte, între cele două tabere. Pentru că se prelungea peste măsură, schimb programul şi văd un documentar în care apar istoricii George Enache şi Adrian Nicolae Petcu. Erau chiar autorii cărţii despre care voiam să scriu. După ce se termină documentarul, schimb canalul şi îi văd pe eroii lui Dan Brown căutând, şi ei, tot Sfântul Graal. Eroina, o pretinsă descendentă din Iisus (?!), încearcă să calce pe ape. Nu-i reuşeşte. Zice, cu umor, „poate cu transformarea apei în vin e mai uşor...” A doua zi dimineaţă plec la Timişoara s-o duc pe Mirela la un curs despre protecţia copilului. Ajunsesem la o intersecţie de unde nu mai ştiam pe unde s-o luăm. Căutam Calea Şagului şi îl întreb pe primul om întâlnit în cale. E un tânăr frumos cu un început de barbă şi care ne dă, foarte amabil, toate informaţiile necesare. Când mă întorceam la maşină, aflată pe trotuarul de peste drum, tânărul mă strigă: „De ce n-aţi spus că sunteţi din Hunedoara?” „Trebuia?” „Sigur. Eu sunt de lângă Brad.” „De unde”, îl întreb eu. „Din Vaţa”, îmi răspunde el. „Din Vaţa de Sus sau din Vaţa de Jos?”, îmi etalez eu cunoştinţele de geografie hunedoreană. „Din Vaţa de Sus, de unde e părintele Arsenie Boca!” Acestea sunt faptele. Comentariile vă aparţin. Mihai BARBU

SĂ LUAŢI AMINTE

În ziua a opta a lunii septembrie

Prăznuim Naşterea Prasfinţitei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria În afară de cununa duminicilor de peste an şi a sărbătorilor Domnului Hristos, anul bisericesc mai cuprinde şi cununa sărbătorilor Preasfintei Fecioare şi ale Sfinţilor. Cea dintâi mare sărbătoare din anul bisericesc este Naşterea Maicii Domnului, prăznuită la 8 septembrie. Se şi cuvenea, de altfel, să întâlnim sfinţenia Maicii Domnului din cele dintâi zile ale anului nou bisericesc. Maica Domnului este sfinţenia omenească cea mai înaltă, cunoscută şi cinstită de Biserică. Din Sfânta Tradiţie ştim că părinţii Maicii Domnului erau Drepţii Ioachim şi Ana; ei erau sterpi şi înaintaţi în vârstă. Tot din Tradiţie, de asemenea, aflăm că ei îşi doreau un copil şi că Maica Domnului a fost rodul

rugăciunilor, făcute cu lacrimi şi cu frângerea inimii de către părinţii ei, un rod al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut şi dobândit prin rugăciune. Un copil cu o chemare dumnezeiescă pe umeri: chemarea de a fi Mama care a dat trup de om lui DumnezeuFiul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Şi aşa a venit pe lume aceea care a fost, este şi va fi, fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt, Împărăteasa tuturor Sfinţilor, sprijinitoarea păcătoşilor, atotputernică ajutătoare şi rugătoare pentru toţi oamenii, Maica îndumnezeirii şi mântuirii noastre a tuturor, mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită decât Serafimii, pe care o mărim în vecii vecilor, Amin.

În ziua a paisprezecea a lunii septembrie,

Prăznuim Înălţarea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului Precum se ştie, cinstirea Sfintei Cruci începe din timpul Apostolilor: „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda decât numai Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume” (Galateni, 6,14). Aşa scria Sfântul Apostol Pavel galatenilor, vorbind de taina Crucii.”Cuvânul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”, mai adaugă Apostolul Pavel. Cu această cinstire faţă de taina crucii au străbătut creştinii tot timpul prigoanelor, trei sute de ani, până în vremea când a venit la Roma, marele Constantin împăratul. Împăratul Constantin s-a creştinat printr-un semn ceresc, ca şi Pavel Apostolul pe drumul Damascului, prin arătarea, în amiaza zilei, a semnului Sfintei Cruci, alcătuită din stele şi cu îndemnul din stele alcătuit: „Învinge prin aceasta!” Marele Constantin a trimis pe maica sa, Sfânta Elena, în Ţara Sfântă spre căutarea lemnului Crucii Domnului. Pe când se săpa pământul pentru temeliile marii biserici a Învierii Domnului s-au aflat, nu departe de Sfântul Mormânt, trei cruci, adică Crucea lui Hristos şi cele două cruci pe care au pătimit tâlharii. Şi nu numai crucile ci şi piroanele s-au aflat. Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, de pe un amvon înalt, a ridicat cinstita Cruce şi poporul a început să strige:”Doamne, miluieşte-ne!” Descoperirea aceasta a fost ca o zguduire a întregii creştinătăţi şi de atunci a început a se prăznui în fiecare an pe 14 septembrie. Alt fapt care a mărit cinstirea Sfintei Cruci a fost arătarea semnului Crucii Domnului pe cer la Ierusalim, pe vremea împăratului Constanţiu (337-361), fiul marelui Constantin, în Duminica Cincizecimii, la 7 mai 351, pe la ceasul a treilea din zi. Şi a stat acest semn al crucii mai luminat decât soarele, deasupra muntelui Golgota şi tot poporul privea, minunându-se cu mare teamă. În afară de acest praznic, Biserica Ortodoxă cinsteşte, de încă trei ori pe an, Sfânta Cuce: în a treia duminică din Postul Mare, la 7 mai şi 1 august. Dumnezeului nostru slavă!

“CĂ DUMNEZEU ESTE ÎN ORICE LOC”

Părintele Arsenie Boca, în Arhivele Securităţii:

„Pentru vina mea s-au scris 800 de pagini. Însă acum cine ştie câte or fi. Or fi trecut de 1.000!” „Să ştii că sunt pândari puşi de ei, să ne pândească pe fiecare în parte!”

„Nu-i vor mântui maşinile, nu le va ajuta la nimic!”

În anul 1976, pe 10 mai, informatoarea „Vicol Teodora” scrie şi predă o notă informativă maiorului Moraru V. , la casa conspirativă „Teodora” din Botoşani. Cu o săptămână înainte, informatoarea (o călugăriţă, după cum reiese din notă) îl vizitează pe părintele Arsenie Boca în satul Drăgănescu de lângă Bucureşti. Acolo, părintele nu mai slujea ci doar picta biserica locului. Cei doi se cunoşteau de vreo 30 de ani, pe când pictorul din Drăgănescu era călugăr la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. După ce am citit atent Nota informativă (care se găseşte în Arhiva Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, în Dosarul 2710) rămâi cu convingerea că părintele Arsenie ştia, de la bun început, cu cine are de-a face. („Mă, te-ai băgat şi tu în nişte treburi, care sunt peste putinţele tale” îi zice, de la bun început, părintele vizitatoarei sale.) Şi îi spune cam ceea ce ar vrea să audă vigilentele urechi ale Securităţii. Cum că comuniştii sunt îngăduiţi să Dumnezeu să domine lumea pentru că ei fac dreptate în lume, prin promovarea egalităţii între oameni. Abia spre finalul convorbirii, părintele (ne) vorbeşte despre adevărata lume, adevărata biserică şi despre adevăratul Dumnezeu, Cel care este „în orice loc, ca şi la Ierusalim, ca şi la noi”. Iar că biserica, din inima noastră, nimeni nu o poate dărâma. Acesta este mesajul reconfortant cu care rămâi după citirea notei, redactată, în mod mizerabil, de cineva care şi-a vândut sufletul pentru o mână de arginţi. (Cu toate că şi aici părintele dă dovadă de o superioară înţelegere creştină faţă de oaia cea rătăcită: „Nu te pune rău cu ei, ci să fii credincioasă...”) Din menţiunea făcută de maiorul Moraru V., la finalul notei informative, aflăm că informatoarea „Vicol Tatiana” l-a contactat pe părintele Arsenie Boca nu din pricini duhovniceşti ci „ca urmare a indicaţiilor primite de la Direcţia I” a Securităţii statului. Mihai BARBU

NOTĂ INFORMATIVĂ (nr. 1736/0066 din 10 mai 1976) Strict secret În ziua de 3 mai a.c. am fost la părintele Arsenie Boca, care picta o biserică în satul Drăgănescu pe lângă Bucureşti. Acesta tocmai pregătea vopselele să se apuce de lucru. El m-a recunoscut, că el fusese călugăr la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, prin anul 1946-1947. După un schimb de cuvinte în legătură cu pictura, mia zis, uitându-se la mine: „Mă, te-ai băgat şi tu în nişte treburi, care sunt peste puterile tale”. Eu, neştiind de vorbeşte şi la ce s-a referit, am zis: „Aşa e voia Domnului”, şi am încheiat această discuţie. Apoi, eu am luat în discuţie despre mănăstire. El mi-a zis: „Şi tu şi Veronica nu sunteţi mulţumite. Dar vouă nu vă place ce vă zic eu”. Eu i-am zis: „Nu v-am văzut de atâţia ani şi cum nu-mi place? Ce să nu-mi placă?” El a zis: „Staţi aşa, că staţi bine”. Eu i-am spus: „Voi mai face o mănăstire”. El a răspuns: „Nu. Dar maica Veronica? Nu.” Apoi a continuat: ”Conducerii de astăzi nu le trebuie mănăstire. Ei au lăsat câteva mănăstiri istorice şi atât. Ei vor ajunge să cuprindă întreg pământul, vor conduce lumea. Până atunci va fi bine pentru noi. Dar abia atunci va începe examenul cel mare pentru noi. Atunci se va vedea care este creştin adevărat, care le va răbda pe toate; care nu va cădea în valul lumii”. Eu i-am zis: „Eu nu cred că, chiar va ajunge să cuprindă tot pământul, mai ales că sunt oameni fără credinţă”. Arsenie Boca a răspuns: „Sunt îngăduiţi de Dumnezeu şi le ajută să pună stăpânire pe întreg globul pământesc. Însă ce fac comuniştii astăzi trebuie să fi făcut şi alţii cu veacuri în urmă, care erau oameni cu credinţă ca să nu fie altul prea bogat iar altul prea sărac. Dar nu au făcut-o, iacă, Dumnezeu le-a îngăduit la ăştia. Noi trebuie să vedem lucrurile clar şi nu trebuie să-i bârfim ci să-i stimăm că sunt de la Dumnezeu să facă dreptate, nu să fie unul prea bogat iar altul prea sărac”. Eu am zis: ”Da, că apoi parcă astăzi sunt toţi la fel. Că înainte în sat la noi nu avea nimeni maşină, dar acum sunt destui care au maşini.” El a răspuns: „Nu-i vor mântui maşinile, nu le va ajuta la nimic. Însă tu, ascultă aici ce-ţi spun eu.: Nu te pune rău cu ei, ci să fii credincioasă, că Dumnezeu este în orice loc ca şi la Ierusalim, ca şi la noi. Căci biserica din inima noastră nimini nu o poate dărâma.” Eu am zis: „Că după desfiinţarea mănăstirii au venit mai multe maici la mine să mă vadă şi cineva m-a pârât şi am fost chemată la partid, unde mi s-a făcut observaţie.” El a răspuns că pentru vina lui s-au scris 800 de pagini. „Însă acum cine ştie câte or fi. Or fi trecut de 1.000. Să ştii că sunt pândari puşi de ei, să ne pândească pe fiecare în parte. Însă Dumnezeu cere de la noi faptele şi sufletele, atât. Trebuie să fim dezbrăcaţi de orice şi numai pe Dumnezeu să-l avem în suflet”. Eu am zis că m-am bucurat că nu e nimeni, ca să putem sta de vorbă. El a răspuns: „Că lumea îl ascultă şi nu vin”. Apoi preoteasa a venit de l-a chemat la masă şi eu am plecat. „Tatiana” 7. 05. 1976

S Ă

N E

T R Ă I A S C Ă !

Ei sunt cei care s-au botezat, în Paraclis, în septembrie 2013 1. REBECA ELENA, fiica lui Câmpean Uifălean Marius şi Iuliana. Naşi: Bian Alin şi Mihaela. 2. IASMINA DENISA, fiica lui Constantin Ovidiu şi Muntean Anişoara. Naşi: Muntean Nicolae şi Iuliana.

Mesajul primarului Tiberiu Iacob Ridzi la începerea noului an universitar Învăţământul superior este cel prin care fiecare persoană are oportunitatea de a-şi aprofunda cunoştinţele într-un anumit domeniu, este cel care formează oameni de carieră şi care pregăteşte profesioniştii de mâine. Fiecare an universitar reprezintă totodată şansa studenţilor de a obţine, prin multă muncă, noi cunoştinţe şi de a face un pas înainte pe calea îndeplinirii viselor. Cu bucuria faptului că municipiul Petroşani se numără printre centrele universitare ale României, acum, la începutul unui nou an universitar, urez studenţilor care sunt la început de drum sau care-şi continuă pregătirea universitară în cadrul Universităţii din Petroşani, să aibă puterea de a-şi urma idealurile şi de a le transpune în viaţa reală. De asemenea, le doresc profesorilor şi cadrelor universitare, adevăraţi creatori de profesionişti şi caractere, multă putere de muncă, în nobila lor misiune. Tututor celor care sunt parte din viaţa academică a municipiului nostru le doresc ca noul an universitar, care începe astăzi, să le aducă numai succese şi împliniri ! Tiberiu Iacob Ridzi Primarul municipiului Petroşani

Ei sunt cei care s-au cununat, în Paraclis, în septembrie 2013 1. LASCONI EMIL MIHAI şi CRENCI ROXANA ANDREEA. Naşi: Giugiulan Alexandru şi Raluca. 2. IOVA LIVIU şi VLADISLAV ANA-MARIA. Naşi Claudiu şi Simona.