Cuvantul Parohial - nr. 21

Stella Maris, cea mai mică biserică din ţară Aşa declara Regina Maria a României revistei “Boabe de grâu” (anul I, nr. 9, din noiembrie Pag. 4-5 1930) că este construcţia sa, dedicată Fecioarei Maria, de la Balcic

ISSN 2286 – 4539 Anul 3 Nr. 21 Iulie 2013 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

“Cred din tot sufletul că Dumnezeu şi Sfântul Nectarie v-au adus în viaţa mea!”

PRIMIM LA REDACŢIE “Dragă Părinte Gabriel, Cred din tot sufletul că Dumnezeu şi Sfântul Nectarie v-au adus în viaţa mea! Am 32 de ani şi vin la Petroşani din copilărie, în fiecare an, în vacanţă la bunici. Am locuit la Deva, cu părinţii mei, până la sfârşitul liceului, după care am plecat la facultate la Alba Iulia. La absolvirea facultăţii, în 2004, erau doar două posturi de profesor de limba engleză vacante la Deva şi două - la Alba Iulia. Am considerat de cuvinţă că am mai multe şanse la un post în Bucureşti, unde erau 34 de posturi vacante în acea vară. Am fost profesor suplinitor timp de un an iar din 2005 predau limba engleză la Liceul Teoretic

„Alexandru Ioan Cuza” din sectorul 3, unde sunt profesor titular.

Consider că am cea mai frumoasă meserie din lume. Mă simt iubită, apreciată, copiii mei au rezultate deosebite. Comportamentul şi evoluţia lor mă umplu de fericire iar colegii mei sunt mai puţin „bucureşteni” decât majoritatea oamenilor din Capitală. În plan profesional sunt împlinită, de asemenea. L-am cunoscut pe Adrian Ciotârnel în octombrie 2004, practic în acelaşi timp cu începerea carierei didactice. Suntem împreună de atunci, ne-am căsătorit în 2006 şi avem o căsnicie armonioasă şi simt că am evoluat amândoi din toate punctele de vedere de când suntem împreună.

Raluca CIOTÂRNEL (continuare în pag. 5)

2

S Ă LUĂM AMINTE...

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii iunie 7 iulie / Duminica a doua după pogorârea Sfântului Duh Purtarea de grijă şi iubirea de oameni, care înseamnă pronia divină, sunt două însuşiri ale marelui Dumnezeu şi Ziditorul făpturii. Domnul nostru Iisus Hristos are împreunate şi nedespărţite aceste două însuşiri. „Pe când umbla Iisus pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon, care se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari.

A zis lor: Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de oameni. Iar ei lăsându-şi mrejile, în clipa aceea, au mers după Dânsul. Şi de acolo mergând mai înainte, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat.

Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după Dânsul. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă în popor.”

Prin Moise s-a dat Legea; prin Iisus Hristos ni s-a dat harul şi adevărul, de care să rugăm pe Milostivul Dumnezeu să ne învrednicească şi pe noi, cei ce mărturisim şi credem învăţăturile Evangheliei Sale.

14 iulie / Duminica a treia după Pogorârea Sfântului Duh In aceste învăţături evanghelice ale Mântuitorului nostru, vedem mai întâi cum trebuie să fie sufletul omului, pentru ca să nu-l stăpânească patima iubirii de argint. După aceea, dumnezeiescul Învăţător înalţă inima omenească de la grijile faţă de lucrurile pământeşti, care o frământă adesea atât de mult, şi aprinde în suflet încrederea desăvârşită în iubirea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru om. „Şi a zis Domnul: Luminătorul trupului este ochiul: deci, de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat: iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina, care este în tine, este întuneric, dar întunericul, cu atât mai mult?

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt nu-l va îngriji; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Drept aceea, zic vouă: nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca şi ce veţi bea; nici pentru trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca; au nu mai este viaţa mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?

Uitaţi-vă la păsările cerului, că nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare,

Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi, şi-i zic acestuia: du-te, şi se duce, şi celuilalt: vino şi vine, şi slugii mele: fă aceasta, şi face.

Auzind acestea Iisus s-a minunat şi a zis celor ce veneau după Dânsul: adevăr grăiesc vouă, că nici în Israel n-am găsit atâta credinţă!

Drept aceea vă spun că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, în Împărăţia cerurilor.

Iar fiii Împărăţiei vor merge în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plâns şi scrâşnirea dinţilor. Şi i-a zis Iisus sutaşului: Du-te şi, după cum ai crezut, fie ţie! Şi s-a însănătoşit servitorul lui în ceasul acela.”

Mare a fost credinţa sutaşului, mare a fost şi harul, căci precum a crezut, aşa i s-a împlinit. A crezut că Iisus poate să-i vindece servitorul său numai prin cuvânt. De aceea el a luat harul potrivit şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sun- credinţei sale. teţi voi cu mult mai presus decât acestea? Şi cine din voi, oricât şi-ar pune mintea, poate 28 iulie / Duminica a cincea să adauge la statura sa un cot? după pogorârea Sfântului Duh Iar de haină de ce să vă îngrijiţi? Luaţi seama Precum doctorul iscusit, cu cât cercetează mai la crinii câmpului, cum cresc; nu se ostenesc, nici mult firea ierburilor, cu atât află doctorii mai nu torc. Şi totuşi, vă spun vouă că nici Solomon, în potrivite împotriva bolilor trupeşti, tot aşa şi creştoată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. tinul cucernic, cu cât cunoaşte mai mult învăţăDeci, dacă pe iarba câmpului, care astăzi este turile lui Dumnezeu, cu atât mai mult află leacuri şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o şi mai potrivite împotriva patimilor sufletului său. „În vremea aceea, trecând Iisus dincolo de ţiîmbracă, oare, nu cu mult mai mult pe voi, o, puţin nutul Gherghesenilor, L-au întâmpinat doi îndrăcredincioşilor?

Deci nu duceţi grijă, zicând: ce vom mânca, ciţi, care ieşeau din morminte şi erau atât de sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca! Căci cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea după toate acestea se străduiesc păgânii; ştie doar aceea. Şi, iată, au început să strige şi să zică: ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai Tatăl vostru cel ceresc, că aveţi nevoie de ele.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi venit aici mai înainte de vreme, ca să ne dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.” chinuieşti?

Departe de ei era o turmă mare de porci la păsDacă vom cere de la Dumnezeu să ne dea Împărăţia Lui şi să ne învrednicească să săvârşim cut. Iar demonii se rugau de El şi ziceau: dacă ne fapte bune, el făgăduieşte să ne dea pe deasupra scoţi afară, dă-ne voie să ne ducem în turma cea de hrană şi băutură şi îmbrăcăminte, zicând: Creştine, porci.

Atunci El le-a zis: duceţi-vă! Iar ei, ieşind, caută cele cereşti şi Eu îţi voi da ţie nu numai cele s-au dus în turma de porci. Şi iată că toată turma de cereşti ci şi cele pământeşti. porci s-a repezit de pe ţărm în mare şi s-a înecat în apă.

21 iulie/ Duminica a patra Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în oraş, au după pogorârea Sfântului Duh spus tot ce se întâmplase cu cei îndrăciţi.

Atunci tot oraşul a ieşit în întâmpinarea lui Despre venirea sutaşului la Domnul şi Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din despre cele ce acesta a grăit cu Dânsul, ne istoriseşte Evanghelistul Matei, iar Sfântul Luca ne hotarele lor.

Intrând în corabie, a plecat şi a venit dincoace, spune unele amănunte nepovestite de Matei: „În vremea aceea, intrând Iisus în Capernaum, în cetatea Sa.” Ieşind Domnul de acolo, a venit în Capers-a apropiat de Dânsul un sutaş, rugându-L şi naum, cum ne arată Evanghelistul Marcu, zicând: zicând: Doamne, servitorul meu zace în casă bol„Şi iarăşi a intrat în Capernaum”. Cetatea Capernav, cumplit chinuindu-se. naum este socotită cetatea lui Hristos fiindcă aici Iisus i-a zis lui: voi veni şi-l voi tămădui!

Sutaşul răspunzând a zis: Doamne, nu sunt Îşi avea locuinţa Domnul şi Făcătorul de bine Iisus vrednic să intri sub acoperişul meu, ci zi numai cu Hristos. cuvântul şi se va vindeca sluga mea.

Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna iulie 2013, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, PS Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţia “Fire de iarbă” Petroşani (editor), Editura “Rosa Multiflora” Petroşani (preşedinte Costel Avram) şi Clubul Copiilor si Elevilor Petrila, ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 21/2013.

La realizarea acestui număr redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000), precum şi alte surse creştine. Ne puteţi citi on-line, în format pdf pe adresa www.clubulcopiilorpetrila.ro. Fotografiile aparţin dlor. Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.

DUMNEZ EULE, MILOS TIV F II CU MINE PĂ C Ă TOSU L ZEULE,

Programul slujbelor : Miercuri, ora 17: Paraclisul Maicii Domnului Joi, ora 17: Paraclisul Sfântului Nectarie Vineri, ora 17: Sfânta Taină a Maslului Sâmbătă, ora 9: Sfânta Liturghie şi Rugăciuni pentru cei adormiţi Sâmbătă, ora 17: Vecernie Duminică, ora 9: Utrenia şi Sfânta Liturghie În prima vinere, din începutul fiecărei luni, se săvârşeşte Sfânta Taină a Maslului cu 7 preoţi.

Cotizaţii pentru biserică

3

In memoriam Mihai Pavăl În ultimele sale zile enoriaşul nostru Mihai Pavăl a zăcut pe un pat de spital. De Sfântul Ilie, le-a cerut voie medicilor să-l lase să vină la praznicul bisericii pe care a slujit-o, cu devotament, în ultima parte a vieţii sale. Părintele Gabriel îşi aminteşte, cu nostalgie, cum nea Mihai îl aştepta, în fiecare duminică, în pridvorul bisericii înainte de începerea slujbei.

Era bucuria lui de fiecare duminică.

La întoarcerea la spital, pacientul le-a adus, doctorilor şi asistentelor, în semn de recunoştinţă, iconiţe sfinţite. Apoi, peste cinci zile, i-a rugat să-l lase acasă. Stătea, într-un bloc construit şi de el, la etajul patru. Din nefericire, în drum spre casă, la etajul trei, inima i-a cedat. Înainte de a ieşi la pensie, Mihai Pavăl a lucrat, ca dulger, vreme de 44 de ani la Trustul de Construcţii din Petroşani. Multe din construcţiile din Vale l-au avut ca ctitor. A venit în Vale la vârsta de 17 ani şi a rămas aici până la moarte. S-a căsătorit cu Molnar Maria şi au avut, împreună, trei copii: pe Cornel, Nicolae şi Mihaela. Aceştia i-au dăruit doi nepoţi: pe Marinel şi pe Dănuţ.

Enoriaşii parohiei noastre, împreună cu părintele Gabriel, l-au însoţit, cu sufletele cernite, duminică, după slujbă, pe ultimul său drum.

Dumnezeu să-l aibă în buna sa pază!

Pentru pensionari şi văduve: 15 lei pe an, pentru doi pensionari: 25 lei pe an, pentru doi salariaţi: 40 lei pe an

ANUNŢ FOARTE IMPORTANT:

“Milostenia n-a sărăcit pe nimeni, niciodată!”

Pentru probleme de orice natură nu ezitaţi să-l sunaţi direct pe părintele paroh

Gabriel Bulf 0729080080 şi 0722137727

Aceasta este parohia viitoarei catedrale Cartierul Dimitrov (Carpaţi, Aleea Florilor, 9 Mai, bloc Magazin, 13 Septembrie, Liliacului, Aleea Pinului, Aleea Crângului, Vilelor, Petru Maior, blocurile mici din b-dul 1 Decembrie precum şi vilele până la HP), blocurile turn: 103, 105, 107, 109 precum şi blocurile Mignon din b-dul 1 Decembrie 1918, blocurile din str.

Minerului şi Ion Creangă, blocurile: 8, 10, 12 din str. Avram Iancu şi blocurile mici din str. 22 Decembrie, Parângului şi Slătinioara, până la Colegiul de Informatică “Carmen Sylva”, str. Nicolae Titulescu şi Rovine plus două străzi din Colonie: Radu Şapcă şi Micu Klein.

Ne-au părăsit în luna iulie 2013 ASAN TUDOR, născut în data de 01.03.1936 în satul Cruşov, jud.

Olt, decedat în 09.07.2013, înmormântat în Cimitirul Central Petroşani.

BĂLĂCICĂ VASILE, născut în 18.03.1954 în localitatea Iscroni Aninoasa, decedat în 17.07.2013, înmormântat în Cimitirul Central Petroşani.

PĂNOIU DUMITRU, născut în 18.08.1958 în comuna Drăgoieni, jud. Gorj, decedat în 18.07.2013, înmormântat în Cimitirul Poeni Petroşani.

MIHAI PAVĂL, născut la 13 aprilie 1938, în localitatea Tomeşti, comuna Pogana, judeţul Vaslui, decedat în 25 iulie 2013, la Petroşani. Înmormântat în Cimitirul Central din Petroşani.

GYULAI PAULINA, născută în 29 iunie 1929, la Brăila, decedată în ziua de 25 iulie 2013, la Petroşani. Înmormântată în Cimitirul Central din Petroşani.

4

J U R N A L U L U N U I E N O R I A Ş Î N VA C A N Ţ Ă

Stella Maris, cea mai mică biserică din ţară Aşa declara Regina Maria a României revistei “Boabe de grâu” (anul I, nr. 9, din noiembrie 1930) că este construcţia sa de la Balcic, dedicată Fecioarei Maria De câţiva ani buni visez să plec, vara, la Balcic. Acolo îmi place să zac, pe plajele sale puţine cu un nisip aspru, smuls, cu greutate din mare, în chip de Topârceanu: „beat de soare şi pârlit îngrozitor”. E un loc magic care a făcut parte din Cadrilaterul românesc între anii 1913 şi 1940, dobândit în urma celui de-al doilea război balcanic. Odată cu Pacea de la Craiova acesta revine Bulgariei.

Regina Maria vizitează pentru prima dată aceste locuri înainte de război. „Într-o arzătoare zi de vară am venit într-un orăşel locuit aproape numai de turci. Împărţeam bani mărunţi între săraci şi cei fără de sprijin şi mă purtam de colocolo.” Apoi redescoperă Balcicul în tovărăşia fiului său, Nicolae, care o plimba, hai-hui, prin ţara noastră într-un „Bebe” Peugeot. „După multe peripeţii în toamna aceia uscată sosirăm la Balcic.

Doi prieteni - pictori entuziaşti admiratori ai Balcicului, ne arătară fiecare colţ pitoresc şi fără să ţinem seamă de căldură, praf şi pietrele colţuroase ale drumurilor, am urcat şi coborât dintr-un cartier în altul, admirând băile turceşti, aruncând priviri în colibele tătăreşti, vizitând câteva gospodării de seamă ale turcilor, gustând dulceaţă de trandafiri într-o casă bulgărească. Nicolae şi cu mine eram De ce acest paraclis şi nu altul? din ce în ce mai încântaţi şi mulţumirea noastră nu cunoscu margine când începusem să ne căţărăm pe Destăinuirile Reginei coasta mării, unde o serie de căsuţe de piatră „Stella Maris - cea mai mică biserică din ţară; păreau să păzească viile ce coborau aproape de un smerit altar ortodox pe care eu, protestanta, plajă.” l-am clădit, pentru că Stella Maris îmi stă înainte ca un simbol al vieţii mele; un altar ridicat unei Dragoste la prima vedere, mărturisiri de credinţă care nu-i a mea, într-o ţară unde am fost odată străină şi pe care mi-am însuşitCine-ar fi crezut? o prin bucuria, suferinţa, lucrul care m-au legat de E o dragoste fulgerătoare. „Rămăsei împie- ea, cu fiecare an, mereu mai mult. Stella Maris: o trită! Tăcui mult timp. Farmecul acelei frumuseţi clădire puţintică din piatră neprelucrată. La poale pătrundea din ce în ce mai adânc în inima mea.

Apoi, întorcându-mă spre Nicolae spusei: Oh, Nicky, locul acesta trebuie să fie al meu! Simt că m-am întors la ceva care mi-a aparţinut întotdeauna.” Şi, într-adevăr, locul acela de vis a devenit al său. Acolo Regina şi-a construit „o casă albă, modestă, cu acoperişul plat, în armonie cu atmosfera orientală din dimprejur pe care numit-o Tenha Juvah, ceea ce înseamnă, pe turceşte, Cuibul liniştit. „Ziduri puternice de cetate s-au înălţat şi, peste ele, odăile cu tavan jos pline de aerul sărat şi lumina verde-albastră, turnul visat întâi altfel şi apoi ascuţit în glugă de minaret, ca să potrivească parcă dorinţei musulmanilor de aici, care-i zic Reginei Maria, Sultana, şi mai ales prispele cu troiţe bizantine, scaune de piatră veneţiene, stâlpi diamantini şi ulcioare mari de flori, clasice.” Localnicii îi spuneau, în semn de respect, Sultana dar creştina Maria a ştiut că pe lângă vile, pavilioane, studiouri, case şi clădiri risipite pe cele 24.480 de hectare ale domeniului regal de la Balcic mai lipsea ceva esenţial. Aşa că Regina a construit, pe malul mării, o capelă. Ea are doar 34 mp.

cresc flori, ca un dar şi aproape clocoteşte un izvor cu apă limpede cum e cleştarul, din care însetatul poate bea...

Poate se crede că ar fi fost vrednic de-o regină să ridice o catedrală, un mare monument în care să se îngrămădească mulţimile; dar atunci ea n-ar fi putut fi zidită pe o mică prispă deasupra Mării şi nici n-aş fi fost în stare s-o fac numai din singure mijloacele mele, căci nu trăim în zile de mari avuţii...iată de ce Stella Maris a ieşit cu totul smerită. Făptura ei e curat bizantină, iar frumuseţea ei stă numai în măsura fără pereche a părţilor. E răsfrângerea aidoma a unei mici biserici descoperită într-un îndepărtat cătun din Cipru. În clipa în care am văzut-o acolo, mi-am dat seama că acest paraclis şi nu altul era menit să fie zidit pe pământurile mele de la Mare. Singura deosebire e că piatra e piatră de Balcic, de un boiu (culoare, n.n.) atăt de caldă încât parcă păstrează pe faţa ei razele soarelui şi că în loc să fie săracă şi goală pe dinăuntru, s-a făcut un mic giuvaer de felurite culori în care domneşte albastrul, albastrul pentru că biserica e închinată Maicii Domnului de la Mare...”

Norocul de a picta, în trei luni, Steaua Mării „N-au fost puţini artiştii care mi-au cerut să picteze mica mea biserică. Mi-ar fi plăcut să îngădui mai multor mâini să fie de ajutor, dar vai! nu era cu putinţă... Întâiul noroc l-a avut un pictor al cărui simţ artistic era mare; liniile figurilor lui estetice îmi mulţumea ochiul, dar omul nu avea poftă de lucru. Frământa culori şi visa visuri, aşa că numai partea de sus a bolţii turlei a ieşit din pensulele lui. Anul acesta (e vorba de 1930, n.n.)

Un reportaj de Mihai Barbu

J U R N A L U L U N U I E N O R I A Ş Î N VA C A N Ţ Ă

5

dorind să-mi văd isprăvită umila casă sfântă, am încredinţat împodobirea ei la doi tineri ...buni prieteni, gata să conlucreze şi porniţi să asculte de dorinţele reginei aşa că la începutul lui octombrie, după o osteneală de trei luni, ei erau destoinici să semneze A. Damian şi Papatriandafil...”

Nici un efort nu i s-a părut prea mare Reginei noastre pentru a face din Steaua mării un unicat. Risipa de culori, recuperarea unor comori de pe malul Bosforului, nimic din ce e omenesc nu i se păru imposibil femeii care vrea săşi vadă împlinit visul: „Tâmpla altarului micii mele biserici e de pământ ars şi bogată în podoabă, un amestec desăvârşit de aur stins, aur roşu, verde, cafeniu. A fost încheiată la loc din bucăţi de sculptură rară, furate de nelegiuite mâini de biserici distruse în Asia Mică şi pe care am avut norocul să le scap din ungherele cele mai posomorâte ale Stambulului. Acum sunt aşezate din nou la loc de cinste şi cele două icoane mari ale Mântuitorului şi Maicii Lui, izvoarele oricărei măriri, dau o ultimă trăsătură de farmec Stelei Mării”.

Rătăcirile inimii. În ultimii 80 de ani Testamentul reginei a fost redactat la Balcic în urmă cu exact 80 de ani. Pe 29 iunie 1933, ea a dispus ca, după ce va părăsi această lume, inima sa să fie depusă în caseta de aur dăruită de femeile române la sosirea ei în Ţară, în ianuarie 1893. Caseta urma să fie depusă la Balcic. „Vreau să odihnesc acolo, în mijlocul frumuseţilor făurite de mine, în mijlocul florilor pe ce le-am sădit. Şi cum acolo se găseşte inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale ci, dimpotrivă, de pace şi farmec cum a fost când am fost în viaţă”.

Ceremonia depunerii „besactelei de aur”, încrustată cu 307 diamante, în capela Stella Maris a avut loc pe 29 octombrie 1938. Ziua nu a fost aleasă întâmplător. Era tocmai de ziua de naştere a reginei noastre. Din nefericire, inima ei a stat acolo unde şi-a dorit Regina doar doi ani. În 1940, cu câteva ore înainte ca Balcicul, împreună cu tot Cadrilaterul, să fie cedat Bulgariei, generalul Zwiedinwk - credinciosul aghiotant al Reginei, a fugit cu inima reginei sale. A dus-o tocmai la Bran. Acolo a adăpostit-o într-o mică biserică de lemn ce aparţinea Casei Regale. Acum, inima şi caseta se află la Muzeul de Istorie a României de la Bucureşti. E foarte departe şi într-un loc foarte diferit de ceea ce şi-a dorit suverana noastră. Dorinţa ei era formulată foarte limpede: „Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o...”

E păcat că, azi, românii nu o mai (re)găsesc acolo, între crinii, trandafirii, nemţişorii, nalbele sale de grădină, între smochini şi migdali, între stânci albe de cremene strălucitoare şi alături de şipotul de ape curgând în băile răcoroase de piatră, lângă marea ei cu colorit de peruzea şi sub un cer de un albastru intens şi adânc.

Potrivit d-rei Marina Plamenova Hagieva - agent de turism în Balcic şi o perfectă vorbitoare a limbii noastre, peste 90% din turiştii străini care trec pragul hotelurilor din această staţiune sunt români. O bună parte dintre ei vin pentru întâlnirea anuală cu soarele, marea şi all inclusive-ul bulgăresc. Dar şi cu Regina inimilor de-acum un secol.

“Cred din tot sufletul că Dumnezeu şi Sfântul Nectarie v-au adus în viaţa mea!” (urmare din pag. 1) Singura dată când m-am sumţit singură în această căsnicie a fost la începutul acestui an, în februarie, când am fost grav bolnavăţ. Am suferit de vertij, după care mi s-a descoperit un chist pe creier şi o stenoză la vena carotidă, în cap. Diagnosticul m-a copleşit. Adrian susţinea că am ajuns la vertij din cauza mea - suprasolicitare şi stress cauzate de al doilea serviciu din ultimul an, când am predat la Consiliul Britanic din Bucureşti.

Plus meditaţiile ataşate programului meu, deja încărcat, de la liceu. Din fericire mama mea a fost alături de mine pe tot parcursul revenirii mele. A stat cu noi la Bucureşti şi m-a îngrijit după ce am fost externată din spital.

L-am iertat pe soţul meu pentru atitudinea sa nepăsătoare şi acuzatoare din cele mai grele momente pe care le-am trăit până acum în viaţa mea şi uşor, foarte uşor, lucrurile au început să intre pe făgaşul lor dinaintea declanşării vertijului. Nu

avem încă nici un copil. Am fost însărcinată de două ori însă, din nefericire, ambele sarcini s-au oprit în evoluţie. După pierderea celei de-a doua sarcini mi-am revenit foarte greu sufleteşte. În perioada declanşării vertijului noi încercam, din nou, să devenim părinţi. Slavă Domnului că nu am rămas însărcinată atunci. Încă nu mi-am revenit de tot din vertij însă sunt într-o revoluţionară reconstrucţie personală şi mă simt foarte fericită. Am demisionat de la Consiliul Britanic, am păstrat meditaţiile care nu îmi transformau viaţa într-un program de coşmar. Şi, cel mai important lucru, mi-am făcut timp pentru mine, ceea ce în ultimii ani nu am prea avut.

Aşa l-am descoperit pe Sfântul Nectarie. Mănăstirea Radu Vodă m-a umplut de bucurie. Aşa lam descoperit şi pe Sfântul Efrem cel nou. Simt cum sunt ajutată de ei şi de Fecioara Maria, în fiecare zi. Simt cum Dumnezeu mă iubeşte şi mă ocroteşte. I-am descoperit şi pe Cuvioasa

Parascheva şi pe Părintele Arsenie Boca. Întrucât nimic nu este întâmplător, am fost ghidată către dumneavoastră şi către biserica la care slujiţi dv. Vă mulţumesc din suflet pentru modul în care m-aţi primit şi pentru modul în care m-aţi luminat la slujba de joi seara. Şi vă mulţumesc anticipat pentru amabilitatea de a veni să ne sfinţiţi casa atunci când aveţi drum la Bucureşti.

Aş fi scris tote acestea printr-un e-mail dar am simţit să le aştern pe hârtie ca în vremea tinereţii bunicii mele rămase în viaţă. Pe cea adormită, tatăl meu spune că dv. aţi spovedit-o ultima oară. Danciu Maria a cântat toată viaţa ei în corul bisericii de la pod. Tatăl meu continuă tradiţia familiei. Eu nu pot decât să mă bucur că v-am găsit şi să-i mulţumesc lui Dumnezeu că, deşi departe, simt că îmi puteţi fi foarte aproape.

Sănătate multă dv. şi familiei!

6

SĂ LUAŢI AMINTE

ÎN ATENŢIA CREŞTINULUI ŞI A NECREŞTINULUI Biserica, fiind icoana Împărăţiei cerurilor, în care locuieşte Dumnezeu împreună cu îngerii şi sfinţii Săi, cere creştinului: 1. - să respecte programul liturgic al bisericii în care intră, deoarece Dumnezeu însuşi îl respectă.

Hristos, prin ora de slujbă, îţi dă ţie o întâlnire prin clopot pentru a vorbi cu El. Nu te întâlneşti cu un om, cu un împărat, ci cu împăratul împăraţilor, cu Dumnezeu. Dacă întârzii, îl desconsideri mai întâi pe El, apoi pe slujitorii Săi şi pe cei care n-au întârziat; Duminica este ziua Domnului, iar praznicele împărăteşti şi ale sfinţilor sunt zile sfinte închinate lui Hristos, Maicii Sale şi sfinţilor, zile în care Dumnezeu vrea să fie într-o comuniune specială cu fiii Săi. Dacă în cursul săptămânii eşti obligat de legile omeneşti să respecţi un program de lucru şi de viaţă, cu atât mai mult ar trebui să-ţi impună conştiinţa respectarea programului din aceste zile, care nu sunt zilele omului, ci ale Domnului. Aşadar, nu trebuie să întârzii, căci superi pe împăratul Care iubeşte buna rânduială: Căci unde este împăratul este şi buna rănduială. Aceasta presupune să intri în biserică mai de vreme de ora începerii Sfintei Liturghii, pentru a avea timp să te închini la icoane şi a-I aduce lui Dumnezeu darul din jertfa muncii tale; - dacă totuşi vei întârzia, evlavia, bunăcreşterea şi ordinea locului te obligă să nu te mai închini la icoane, ci doar să laşi darul tău la pomelnicarul mănăstirii de la intrare, şi apoi să ocupi un loc fără a deranja pe cineva; 2. - să aibă conştiinţa că, păşind pragul bisericii, intră în cer - în biserica slavei Tale, în cer ni se pare că stăm - pentru a fi în comuniune cu Stăpânul acestei împărăţii - Hristos, şi nu pentru altceva, iar aceasta presupune: - să respecte ordinea, armonia, comuniunea şi regula locului, aşa precum toţi locuitorii împărăţiei cerurilor o fac, fiind aţintiţi cu ochii către Hristos, cu Care sunt uniţi în voinţă şi în gândire; - nimeni, odată intrat aici, nu poate să-şi impună voia, gândirea sau regula sa omenească sau lumească, peste cea dumnezeiască a Bisericii; - în împărăţia cerurilor, nimeni nu vorbeşte, ci toate fiinţele raţionale comunică prin gând, având o singură preocupare de a fi în comuniune de iubire şi bucurie cu Dumnezeu, pe care-L preamăresc; 3. - să fie îmbrăcat în haine de maximă bunăcuviinţă, obişnuite, simple, necomplicate, curate, prin care să nu deranjeze pe nimeni şi nici măcar să atragă atenţia prin ceva anume: prin forma, cromatica sau prin mirosul lor: - să te îmbraci în hainele cu care crezi că poţi să stai şi să vorbeşti cu Dumnezeu, având ca model pe sfinţii şi sfintele pictaţi în biserică.

- în cazul când, din anumite motive, nu eşti îmbrăcat cuviincios, trebuie să foloseşti halatul de la intrarea în mănăstire, iar dacă eviţi cumva acest lucru, luându-te după exemplul altora, în momentul când vei fi invitat să o faci, să nu stărui în a supăra pe Dumnezeu, împotrivindu-te - să cauţi să-ţi împodobeşti sufletul în haine de lumină asemenea îngerilor; 4. - să se lepede de toată grija cea lumească şi

de duhul lumesc, căci nimic necurat nu va intra în împărăţia cerurilor; - să nu ai asupra ta telefon mobil, aparate de fotografiat sau de filmat, deoarece acestea sunt mijloace prin care poţi să fii ispitit sau batjocorit de cel «rău, sau împiedicat de a intra în comuniune cu Dumnezeu, sau de a te lepăda de griji, dar şi mai mult, cu ele poţi să deranjezi şi chiar să sminteşti pe cei din jur; - să nu fii împovărat cu bagaje extraliturgice, a căror grijă să te preocupe, exceptând doar cele în care se aduce darul pentru jertfa euharistică: prescuri, tămâie, lumânări, vin şi ulei pentru candele; 5. - să nu facă prin nimic zgomot, deoarece binele nu face zgomot şi nici zgomotul nu face bine - nici prin încălţăminte, nici prin haine de fâş şi nici prin sacoşe sau ambalaje de plastic; 6. - să se închine doar la icoanele din pridvor şi din pronaos, iar în naos, numai la cele scoase special din catapeteasmă, în faţa ei, cu acest scop, şi nu la icoanele acesteia, la care se cuvine să se închine numai slujitorii Sfântului Altar; - dacă a început Sfânta Liturghie, nu este de folos să te mai închini, ci vei lăsa la părintele pomelnicar, aflat la intrarea în biserică, darul şi pomelnicele pentru Sfântul Altar, apoi te vei opri acolo pentru a trăi marea taină euharistică, lucru mult mai important decât închinarea la icoane, pe care poţi să o faci la sfârşitul slujbei; - când te vei închina la icoane să ai bunăcuviinţa să nu săruţi sfinţii pe faţă; - dacă nu eşti curat trupeşte, nu se cuvine să săruţi icoanele, nici să te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, cu anaforă sau agheazmă şi nici să te apropii de Sfântul Altar, ci ca vameşul şi ca leprosul, rămânând la locul tău, să zici: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul sau Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!; 7. - să-ţi alegi locul potrivit cu firea şi starea ta, ştiind că bărbaţii stau în biserică în dreapta, iar

femeile în stânga; - să te sileşti a sta în picioare cât vei putea, pentru a-L urma pe Hristos, Care nu numai că de bunăvoie a stat în picioare şi cu mâinile întinse pentru noi, ci mai mult, acestea au fost bătute şi în cuie pe Sfânta Cruce; - din momentul alegerii locului în biserică, nu-1 vei părăsi până la sfârşitul slujbei, când va trebui să primeşti anaforă de la preot, apoi împărtăşindu-te şi cu agheazmă mică din pridvor, cu pace vei ieşi; 8. - să nu ieşi din biserică în timpul slujbelor şi mai ales al Sfintei Liturghii, fără motive binecuvântate, pentru a nu pierde folosul lor şi a nu te asemăna cu Iuda, care a ieşit de la Cina Domnului; 9. - când va fi momentul să te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, cu Sfântul Artos, cu agheazmă mare, cu anaforă sau cu litie, apropiindu-te de preot, să faci aceasta, respectând ordinea evlaviei, adică: monahii, copiii, bărbaţii şi apoi femeile; Dacă vei avea răbdare şi vei face o concurenţă cu cei din jur, nu pentru a ajunge printre primii, ci pentru a rămâne printre ultimii, te vei folosi mai mult.

10. - să nu te apropii de Trupul şi Sângele Domnului fără spovedanie şi fără binecuvântarea duhovnicului tău, ca să nu te păgubeşti mai mult.

Când însă ai primit dezlegare să te împărtăşeşti, trebuie să fii cu luare aminte: - să fii curat trupeşte şi sufleteşte; - să te împărtăşeşti pe cât posibil la biserica ta şi de către părintele tău şi nu la altă biserică şi la alt părinte care nu te cunoaşte; - să nu faci închinăciuni, semnul Sfintei Cruci sau alte gesturi şi mişcări, când te afli în faţa Sfântului Potir, ca nu cumva să loveşti involuntar peste mâna preotului care îl ţine şi să se verse Sfintele; - când primeşti Trupul şi Sângele lui Hristos să o faci cu mare evlavie şi atenţie, dar şi cu promptitudine, stăpânire de sine şi nu cu ochii închişi, pentru a nu cădea Sfintele din linguriţă din cauza neglijenţei tale şi aşa să te faci vinovat de păcate de moarte; - să strângi cu multă siguranţă cu buzele linguriţa cu Trupul şi Sângele Domnului în clipa împărtăşirii, pentru a nu rămâne nimic în ea care să cadă pe procovăţ sau chiar pe jos; - dacă porţi mustaţă, se cuvine să o ajustezi pentru a nu se atinge de Sfintele Taine; - imediat după împărtăşire, să nu săruţi pe nimeni şi nimic, nici mâna preotului, nici icoane, nici persoane, până nu-ţi vei clăti gura cu puţin vin sau apă.

Dacă vei respecta aceste zece porunci referitoare la comportamentul tău în biserică, Duhul Sfânt se va pogorî peste tine, împărtăşindu-te de El prin toate simţurile tale şi aşa vei deveni mădular viu al Trupului Iui Hristos - Biserica.

Procedând astfel, binecuvântat vei fi de Dumnezeu, Care îţi va asculta rugăciunea ta, suferinţa ta, necazul tău, neîmplinirea ta, dorinţa ta.

Dacă te-ai hotărât să le împlineşti, roagă-te Domnului, şi vei vedea că "râuri de apă vie vor curge" prin fiinţa ta, trăind bucuria, fericirea şi nemurirea încă din această viată. Amin!

PROOROCUL ŞI MUCENICUL

7

20 iulie / Sfântul şi Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul Sfântul şi Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul este unul dintre cei mai mari profeţi trimişi de Dumnezeu. Numele lui se poate traduce prin cel al cărui stăpân este Dumnezeu, sau stăpânul meu este Dumnezeu. Faptele sale sunt descrise în Vechiul Testament, dar se fac multe referiri la el şi în Noul Testament.

Proorocul Ilie este amintit pentru prima dată în Cartea Regilor I (I Regi 17:1) din Vechiul Testament, el ducând Cuvântul Domnului către regele Ahab al Israelului. Este supranumit Tesviteanul (sau Tişbitul) deoarece era originar din cetatea Tesba.

Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvîntul meu!"

Ahab, rege al Israelului, care mutase capitala regatului nordic la Samaria (regatul sudic, al lui Iuda, păstrase capitala tradiţională - Ierusalimul), se căsătorise cu Izabela, fiica regelui Ieteval al Sidonului. Datorită influenţei soţiei sale, Ahab a încălcat Legea, instaurând cultul idolulului fenician Baal şi a altor zei "împrumutaţi" de la fenicienii din Tir şi Sidon. Mai grav a fost faptul că, luându-se după regele lor, tot mai mulţi supuşi ai săi l-au părăsit pe Dumnezeul lui Israil, închinându-se idolilor păgâni. Acesta a fost sensul mesajului transmis de profetul Ilie Tesviteanul de mustrare a lui Ahab pentru rătăcirea sa, pentru că închinându-se idolilor se pierdea nu numai pe sine ci şi pe întreg poporul său pe care îl trăgea pe calea pierzaniei.

Sf. Ilie este frecvent menţionat şi în Noul Tes-

tament. Astfel, preoţii evrei şi leviţii îi reproşează sfântului Ioan Botezătorul: "De ce botezi tu, dacă nu eşti nici Hristosul, nici Ilie?" (Ioan 1:25).

Sf. Apostol Pavel (Romani 11:2-3), pentru a ilustra argumentul lui că Dumnezeu nu s-a lepădat niciodată de poporul său, se referă la o împrejurare grea din viaţa lui Ilie Tesviteanul care se plângea Domnului: "Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorît, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi ei caută să-mi ia viaţa", iar Dumnezeu

îl ajută să izbândească asupra vrăjmaşilor păgâni.

Apariţia în slavă a lui Ilie pe Muntele Tabor, în momentul Schimbării la Faţă a lui Iisus Hristos, i-a uimit şi înspăimântat pe cei trei ucenici care îl însoţeau atunci pe Mântuitorul. Ei s-au liniştit însă văzând că Ilie şi Moise au vorbit cu El (Matei 17:1-8, Marcu 9:2-8, Luca 9:28-36).

Potrivit profeţiilor Sfinţilor Părinţi, Dumnezeu îi va trimite pe Ilie şi Enoh înainte de venirea lui Antihrist, să mărturisească pentru Hristos pe pământ şi pentru a îi întări pe cei credincioşi.

Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte suirea la cer a Sfântului şi Măritului Prooroc Ilie Tesviteanul. Numele său este purtat de mulţi creştini - statisticile existente la nivel național arată că, din totalul celor aproximativ 22 milioane de români, peste 120.000 de persoane poartă numele Sfântului Ilie. Multe biserici, de la oraşe sau de la sate, au hramul Sf. Ilie. În tradiţia populară, Sfântul Ilie este considerat stăpânul norilor şi al trăsnetelor, iar sărbătoarea lui, la 20 iulie, marchează miezul verii pastorale, când pe munţi se organizează vestitele Nedei şi Sântilii, iar ciobanii separă berbecii de oi. Românii credeau că Sf. Ilie hotărăşte furtunile, când şi unde să dea grindina, incendiile etc. Se vede, în aceste credinţe, proiecţia folclorică a severităţii proorocului şi în viaţa cerească.

Potrivit tradiţiilor, de Sfântul Ilie se manâncă, pentru prima dată, roada noua de mere şi de struguri. Sf. Ilie este considerat şi patronul apicultorilor: în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de „retezatul stupilor”.

27 iulie / Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon Sfântul Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon a trăit între anii 275 - 303 d. Hr. A pătimit şi a fost martirizat în timpul marii persecuţii a creştinilor, ordonată de împăratul Diocleţian.

Este considerat ca fiind ocrotitor al medicilor şi tămăduitor al bolnavilor.

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 27 iulie.

Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 275 în cetatea Nicomidia, din Asia Mică. La naştere a primit numele de Pantoleon, care înseamnă "cel puternic în toate ca un leu". După ce a primit învăţătura creştină şi botezul de la Sf. Mucenic Ermolae (cel pomenit în calendarul ortodox la 26 iulie), numele său a devenit Pantelimon ("cel cu totul milostiv").

Prin credinţă şi harul primit de la Dumnezeu, Sf. Pantelimon a reuşit să vindece un orb din naştere. Vestea s-a răspândit cu repeziciune, ajungând şi la urechile împăratului Maximian.

Acesta îl chemă în faţa sa pe cel căruia Pantelimon îi redase vederea şi îi puse întrebari despre mijloacele pe care le folosise doctorul pentru a reuşi această minune. Precum orbul din naştere despre care ne relatează Evanghelia, omul răspunse cu simplitate că Pantelimon îl vindecase chemând Numele lui Hristos şi că această minune îi adusese nu numai vederea, ci şi adevarata lumină, aceea a credinţei creştine.

La somaţia imperativă a împăratului Maximian de a se lepăda de credinţa cea adevărată, Sf. Pantelimon a refuzat închinarea la idoli şi a mărturisit din nou, cu multă tărie, credinţa sa în Iisus Hristos. Nu s-a lăsat înspăimântat nici de bătăile cumplite la care a fost supus, nici de foc. Supus la diverse chinuri, din porunca împăratului, el a rămas nevătămat. Maximian, văzând puterea cre-

dinţei lui Pantelimon şi refuzul său constant de a se închina zeilor păgâni, a poruncit să fie decapitat. Când i-a fost tăiat capul nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul uscat de care fusese legat martirul a înverzit pe dată şi a rodit cu fructe din belşug. Auzind acestea, împăratul a poruncit ca şi trupul sfântului şi acel măslin să fie arse. Mai târziu, după plecarea soldaţilor lui Maximian, credincioşii au scos din cenuşă trupul neatins de foc al Sf. Pantelimon şi l-au îngropat cu mare cinste pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul.

Capul Sf. Pantelimon se păstrează la Mănăstirea Sfântul Pantelimon ("Rusikon") de la Muntele Athos.

Părţi din moaştele sfântului Pantelimon se află şi în România. Ele au fost aduse din Orientul apropiat de către preotul Dimitrie Popescu şi donate, în anul 1931, catedralei episcopale din Constanţa. Au fost aşezate într-o raclă de argint, sub un baldachin, lângă Sfântul Altar. În anul 1950, sediul episcopal a fost mutat la Galaţi, şi astfel, Preasfinţitul Chesarie Păunescu, Episcopul Dunării de Jos, a dus moaştele Sf. Pantelimon la Galaţi, unde au rămas până în anul 1993, când, odată cu reînfiinţarea Arhiepiscopiei Tomisului, IPS Lucian Florea a readus sfintele moaşte la Constanţa, în Catedrala Arhiepiscopală "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel".

8

S Ă

N E

T R Ă I A S C Ă !

Ei sunt cei care s-au botezat, în Paraclis, în iulie 2013 1. DAVID ALEXANDRU, fiul lui Ianăş Andreea Marinela. Naşi: Latkuzik Valeria şi Iozsef şi Vâjăian Gabriela.

2. MARIUS GABRIEL, fiul lui Costache Marius Ionuţ şi Ciolac Cornelia Lăcrămioara. Naşi: Şchiopu Nicoleta, Vicol Adriana, Corciu Marian.

3. REBECA IOANA, fiica lui Truşcă Ionuţ şi Simona.

Naşi: Niţă Aurică şi Lerida.

Ei sunt cei care s-au cununat, în Paraclis, în iulie 2013 1. HUZA GRIGORE MIHAI şi NEAG DORINA ANAMARIA. Naşi: Gorgon Bogdan şi Oana 2. PAVLOV VASILE şi SERAFIMA. Naşi: Leucă Dragoş şi Dorina.