Issuu on Google+

Anul 1  Nr. 2  Decembrie 2011  Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

† Gurie prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Devei şi al întregii Hunedoare Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi Dreptmăritorilor creştini: Sfântă binecuvântare arhierească din străvechea Cetate a Devei! Iubiţi credincioşi, Oamenii, dintotdeauna, au fost fascinaţi de putere. Leit-motivul reflecţiei noastre aş dori să fie tocmai această întrebare: Care putere contează cu adevărat? Când vorbim despre putere, prima dată gândul ne duce la Puterea militară, a forţei fizice, a războiului, a armelor. Mântuitorul însă nu a fost adeptul acestei puteri: Ştim aceasta în mod cert din episodul biblic cu Malhus. în Grădina Ghetsimani, Sfântul Petru a vrut să răspundă puterii fizice cu agresivitate, violenţei cu violenţă, şi a tăiat urechea lui Malhus, sluga arhiereului duşmănos, cu unica sabie pe care o deţineau. Mântuitorul nu a suportat vătămarea şi vărsarea de sânge şi a lipit la loc urechea tăiată. Pe deasupra, 1-a apostrofat pe Petru: „ Crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, Care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?" (Matei 26,53). Iată o minune biblică ignorată de către exegeţi şi chiar de predicatori, pentru că este strecurată în iureşul evenimentelor pre-pascale. în Săptămâna Patimilor, densă în evenimente cruciale pentru mântuire, Malhus este beneficiarul unei minuni discrete. Biblia nu insistă asupra urmărilor în plan interior a acestei minuni: a rămas Malhus slugă supusă pe mai departe arhiereului care-l duşmănea pe vindecătorul Său instantaneu? Iată deci că Mântuitorul a dezavuat puterea militară şi nu a purtat niciodată în viaţa Sa armă! (continuare în pag. 3)

Pentru prima oară la Petroşani doi înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, Episcopul nostru şi Episcopul de Caransebeş, au cântat cu toată sala Casei de Cultură cel mai frumos colind: “O, ce veste minunată”


2

P OMUL DE CRĂCIUN BOGAT

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii decembrie Duminica a XXVII după pogorârea Sfântului Duh În multe locuri din Sfintele Scripturi vedem că satana loveşte pe om cu felurite boli. Aceasta ne-o arată suferinţele dreptului Iov, pe care diavolul l-a lovit cu răni de la cap până la picioare. Ne-o arată sufocarea lui Saul de duhul cel viclean, pe care o potolea David, cântând din alăută. Ne-o arată surzenia omului vindecat de Iisus Hristos. Ne-o arată, în fine, şi istorisirea Evangheliei de astăzi, din care vedem că femeia cea gârbovă, fusese legată de satana optsprezece ani. Cum a fost vindecată această femeie şi convorbirea pe care a avut-o, cu prilejul acesta Domnul Iisus cu mai marele sinagogii, ne-o povesteşte Sfânta Evanghelie ce s-a citit astăzi, spunându-ne că: “Odată, într-o zi de sâmbătă, Iisus învăţa întro sinagogă. Iată o femeie, care avea de optsprezece ani un duh de slăbiciune şi era gârbovă şi nu putea să se ţină dreaptă, cu nici un preţ. Ci, văzând-o Iisus, a chemat-o la Sine şi i-a zis: femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta! Şi şi-a pus mâinile asupra ei şi îndată s-a îndreptat şi a început să preamărească pe Dumnezeu. Atunci mai-marele sinagogii, mâniindu-se foarte că Iisus a tămăduit sâmbătă, a luat cuvântul şi a grăit mulţimii: Şase zile sunt întru care se cuvine a lucra; venind deci întru acestea, faceţi-vă sănătoşi, dar nu în ziua sâmbetei. Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnice! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, în ziua sâmbetei, boul lui, sau asinul, de la iesle şi nu-l duce să-l adape? Iar această femeie, care este fiica lui Avraam şi pe care a legat-o satana, iată, de optsprezece ani, nu se cădea, oare, să fie dezlegată de legătura ei, în ziua sâmbetei. La asemenea cuvinte ale Lui, toţi potrivnicii Lui se simţeau ruşinaţi, iar norodul întreg se bucura de toate faptele măreţe, săvârşite de El.” ++++++++++++++++++++++++++++++

Duminica a XXVIII după pogorârea Sfântului Duh Unul din fruntaşii fariseilor a chemat odinioară pe Iisus în casa lui ca să mănânce pâine. Care erau simţămintele acestui fruntaş al fariseilor faţă de Domnul Iisus, Sfânta Evanghelie nu ne spune. Ea ne arată totuşi că în casa acestui fariseu se mai găseau mulţi alţii, “iar aceştia îl pândeau” (Luca 14,1). Acolo Mântuitorul a vindecat mai întâi pe un bolnav de idropică, apoi a învăţat pe toţi care se aflau acolo, smerenia pe care trebuie să o aibă oricine, când este poftit la ospeţe sau la nuntă ţinând totdeauna seama “că oricine se înalţă pe sine, se va smeri; iar cel ce se smereşte pe sine, se va înălţa” (Luca 14,11). După aceasta, întorcându-

se către fruntaşul fariseilor, care-L chemase în casa sa, l-a sfătuit să nu cheme niciodată prieteni şi rudenii, când va face ospăţ şi nici pe vecinii bogaţi, ci pe oamenii săraci, pe betegi, ologi şi orbi, zicându-i: “Fericit vei fi dacă ei nu-ţi vor putea răsplăti, că vei fi răsplătit întru învierea drepţilor”. Atunci unul din cei ce se aflau acolo, om neînvăţat şi greu la minte, fiindcă socotea că în Împărăţia lui Dumnezeu se mănâncă şi se bea, a strigat: “Fericit este cel care ospătează în Împărăţia lui Dumnezeu!” Deci, auzind aceste cuvinte şi pentru ca şi pe acest om să-l îndrepteze şi pe toţi ceilalţi, care cugetau tot atât de umili ca şi el despre împărăţia cerurilor, Iisus a zis: Un om a făcut cină mare şi a poftit pe mulţi. Şi a trimis, la ceasul cinei, pe robul său ca să spună celor poftiţi: Veniţi că totul acum e gata!. Dar toţi laolată au început să-şi ceară iertare. Cel dintâi a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd, mă rog ţie, iartă-mă. Un altul a zis: am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc, mă rog ţie iartă-mă. Al treilea a zis: mi-am luat femeie şi pentru aceea nu pot veni. Şi a venit robul şi a spus Domnului acestea. Atunci, mâniindu-se stăpânul casei a rostit către rob: ieşi degrabă, pe străzile şi uliţele cetăţii şi adu aici săraci şi betegi şi orbi şi ologi. În urmă zis-a robul: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Atunci stăpânul a poruncit robului: ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, aşa încât să-mi fie casa plină. Căci vă spun: niciunul din acei oameni care au fost poftiţi nu va gusta din cina mea, căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. ++++++++++++++++++++++++++++++

Moş Crăciun de la Petroşani Moş Crăciun cu barbă deasă, Înnălbit de-atâţia ani, Vino şi la noi în casă, Când soseşti la Petroşani. Nu cumva în anul ăsta Iarăşi să ne sabotezi, Şi trecând pe strada noastră Să te faci că nu ne vezi. Adă iar ca altă dată, În desagii tăi greoi, Îngeraşi de ciocolată Jucării şi haine noi. Adă iar ca-n vremi trecute Pomul de Crăciun bogat, Încărcat cu daruri-sute, Căci destul te-am aşteptat. Dar sub pom să nu-mi mai pui, Tancuri, tunuri, soldăţei, Poţi să-i dai de vrei oricui Eu m-am săturat de ei. Nu vreau să-mi aduc aminte De năprasnicul război Ce-a adus doar suferinţe La atâţia dintre noi. Du-te şi-n vecini când vii, La căsuţa-ndoliată Căci te-aşteaptă trei copii Ce-au rămas orfani de tată. Că-s orfani tu fă-i să uite De Crăciun, cum faci pe mulţi, Du-le daruri cât mai multe Că sunt goi şi sunt desculţi. Vasile Mureşanu, Avântul / Petroşani, decembrie 1945


C UVÂNTUL P.S . GURIE, EP IS COP UL N OST R U

3

Care putere contează cu adevărat? Răspunsul este unul singur: PUTEREA DE A IUBI! ponent de vârf al vieţii intelectuale a propriilor vremi. A vorbit simplu, în pilde concrete, adresându-se precădere nivelului mediu şi submediu al epocii sale. în plus, nu a căutat să flateze elita culturală a vremii Sale. Cu alte cuvinte, nu şia dorit nici această putere! El ştia că raţiunea trebuie să conducă la inimă. El ne-a învăţat să fim adepţii unei gândiri pilotate de sentiment. Mintea trebuie permanent să-şi caute argumente pentru a iubi, nu pentru a urî!

(urmare din pag. 1)

Iubiţi fraţi şi surori, Ne vom întreba deci din nou: Care putere contează cu adevărat? Există şi o putere politică, mult râvnită de unii oameni. Ea înseamnă să ai forţă decizională, să doreşti să te situezi la un etaj cât mai înalt al structurilor publice, să ai mare autoritate în viaţa socială. Şi-a dorit Mântuitorul această putere? NU! El a preferat să rămână un anonim social, o persoană fizică promotoare a unei revoluţii interioare. În vremea ispitirii Sale, spune Sfânta Scriptură, Mântuitorul a acceptat să fie dus de Satana pe un munte foarte înalt, unde i s-au arătat toate împărăţiile lumii şi Satana I-a spus: „Pe toate acestea Ţi le voi da Ţie, dacă mi Te vei închina mie!" Satana vorbea de parcă toate împărăţiile erau ale lui. Sau doar pretindea ceea ce, de fapt, nu avea? Indiferent de răspuns, Mântuitorul a fost extrem de ferm: „Înapoia Mea, Satano! Căci scris este: Domnului Dumnezeului Tău să te închini şi Lui singur să-i slujeşti!. Ne întrebăm deci din nou: Care putere contează cu adevărat? Există o putere economică, pe care mulţi o râvnesc şi în zilele noastre. Aceasta înseamnă să fii bogat, să ai mult mai mult decât poţi consuma, şi aceasta din precauţie, pentru a avea garanţii de viitor. Mulţi şi astăzi îl invidiază pe bogatul din Evanghelie căruia i-a rodit ţarina şi mulţi îşi doresc să spună exact precum acesta: „Suflete, ai multe bunătăţi, strânse pentru mulţi ani! Mănâncă, bea, veseleşte-te!". Deşi Evanghelia aceasta este citită în biserici de două mii de ani, ea nu a penetrat profund mentalul colectiv şi, de aceea, foarte mulţi astăzi jinduiesc după poziţia de confort material a bogatului din Evanghelie. Mântuitorul însă a refuzat şi puterea economică. El avea doar hainele de pe El! Şi a spus: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să îşi plece capul!". În lumea noastră postmodernă, această putere,

Dreptmăritori creştini,

economică, se pare că a devansat-o pe cea militară. Unele state, chiar dacă nu sunt puteri militare, dacă sunt însă puteri economice sunt luate mult în seamă pe plan internaţional. De exemplu, România nu este o putere nucleară, dar este situată, în prestanţă, mult deasupra unor state care sunt puteri nucleare, precum India.

Iubiţi fii întru Hristos, Ne vom întreba deci din nou: Care putere contează cu adevărat? Mulţi oameni îşi doresc să fie personalităţi de mare calibru cultural-intelectual. Şi aceasta este o putere! Puterea şi prestanţa intelectuală! Ea este exercitată cu precădere în spaţiul academic şi de învăţământ. Ea presupune să te exersezi în planul cerebral-raţional, neglijând încărcătura emoţională a raţionalului. Astfel, unii devin promotorii unei raţionalităţi aride, sterpe, uscate, care nu conduce la inimă, ci se blochează în cerebral! Noi trebuie să ştim că Mântuitorul n-a fost ex-

Ne vom întreba deci din nou: Care putere contează cu adevărat? Există o putere care se dobândeşte doar în Biserică. Există o putere pe care o primeşte doar cel care participă la viaţa liturgică a Bisericii: PUTEREA DE A IUBI. Ea este forţa afectivă. Trăim într-o lume în care există atâţia oameni neputincioşi în a iubi. Ei urăsc facil şi cu putere, cu îndârjire, dar nu pot iubi cu sinceritate. Sunt sterilizaţi din punct de vedere afectiv. Puterea de a iubi vine de dincolo de lume, din Dumnezeu. El este Fiinţa generatoare de iubire. Noi nu suntem izvoare ale iubirii, ci doar canale ale ei. De aceea uneori suntem goi de iubire, inclusiv faţă de cei apropiaţi, de cei ce ne sunt familiali.

Iubiţi credincioşi, Mântuitorul Hristos, Domnul Puterilor, a venit în lume să reverse între oameni această putere. Aceasta este unica putere care contează cu adevărat! Ziua de astăzi ne face o invitaţie tuturor: să ne autoevaluăm puterea de a iubi. Suntem noi puternici în iubire, precum doreşte Mântuitorul, sau dimpotrivă, suntem neputincioşi, chiar incapabili de a iubi, şi ne enervăm şi ne certăm cu uşurinţă, pierzându-ne controlul la cel mai mic afront? în cer, vom fi ierarhizaţi după puterea fiecăruia de a iubi. în rai, precum vedem în picturile din biserici, este o ordine desăvârşită, este o armonie totală, o etajare clară; nu este haos precum în iad. Suntem aşezaţi pe etaje şi trepte, în funcţie de potenţialul afectiv la care am ajuns până în clipa morţii. Şi fiecare vom recunoaşte că suntem exact la locul pe care-l merităm, precum într-un puzzle cosmic: la etajele superioare o să vedem oameni pe care-i cunoşteam de pe pământ şi care ştim că au iubit (şi ne-au iubit) mai mult decât noi. Iar mai jos decât noi vom vedea oameni care au fost mai mărunţi decât noi în iubire. Dumnezeu să ne dea unica putere care contează cu adevărat înaintea Lui: puterea de a iubi, spontan, sincer, cu „pathos" şi cu smerenie! Praznicul Naşterii şi cel al Botezului Domnului, cât şi Anul Nou să reverse peste viaţă şi casele Dumneavoastră belşug de binecuvântare, bucurii şi toate cele spre mântuire.

LA MULŢI ANI! †Gurie Episcopul Devei şi al Hunedoarei


4

SFINŢIREA PARACLISULUI

Orice mare călătorie spirituală începe cu un pas mic dar esenţial:

S-A SFINŢIT PARACLISUL DIN COMPLEXUL SINGUREI CATEDRALE DIN PETROŞANI Cojocaru, venit tocmai de la Piteşti pentru a fi alături de prietenul său de la seminar şi facultate Gabriel Bulf, a răsunat înălţător în tot centrul civic. Paraclisul s-a dovedit cu totul neîncăpător iar perimetrul complexului a fost plin de oameni veniţi să se bucure de această mare sărbătoare creştină. Care, de ieri, are o rezonanţă aparte în sufletele oamenilor credincioşi din Vale. Difuzoarele instalate pe paraclis au permis credincioşilor să asculte, în bătaia blândă a razelor de soare, oficierea slujbei. Ceea ce este demn de remarcat, spre cinstea enoriaşilor, e faptul că nimeni nu s-a împins în momentul în care s-a permis trecerea prin altar. Lumea s-a aşezat civilizat la rând şi a aşteptat creştineşte să-i vină rândul. E o constatare absolut reconfortantă. Cu prilejul acestei târnosiri, preotul Gabriel Bulf a avut ideea lansării unei publicaţii creştine intitulate „Cuvântul

parohial”, susţinută financiar, la primul număr, de Asociaţia umanitară „Rosa multiflora” din Petroşani. Toate cele 1.000 de exemplare, distribuite gratuit, s-au epuizat imediat, împreună cu feliile de cozonac şi paharele de suc. (Cei care nu au reuşit să intre în posesia primului număr al „Cuvântul-ui parohial” o mai pot face citindu-l on line în format pdf, accesând site-ul www.clubulcopiilorpetrila.ro”. Primarul Ilie Păducel i-a înmânat, chiar în sfânta biserică, Episcopului nostru, Gurie, titlul de „Cetăţean de onoare” al oraşului Petrila. Prea Sfiinţia sa nu a fost mai prejos şi a acordat gramate de mulţumire mai multor oameni care au ajutat această nouă biserică să fiinţeze, în frunte cu primarul Tiberiu Iacob Ridzi şi vicepreşedintele Consiliului judeţean, Costel Avram. La final, le zicem şi noi, alături de toţi enoriaşii, „Vrednici sunt!”

La Petroşani, în ziua de 21 noiembrie 2011 s-a săvârşit sluba de târnosire a Paraclisului cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”. Paraclisul, aflat în vecinătatea Hotelului „Petroşani”, face parte din Complexul viitoarei Catedrale „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”care se va ridica în centrul municipiului Petroşani, lângă Parcul „Carol Schreter”. La slujbă au participat vicepreşedintele Consiliului Judeţean Costel Avram, primarii Petroşaniului- Tiberiu Iacob Ridzi, al Petrilei - Ilie Păducel, al Aninoasei- Ilie Botgros şi al comunei Pui – Victor Tiberiu Stoica. Prea Sfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, protopopul Pogan şi un sobor de preoţi din Petroşani şi Pui s-au alăturat preotului paroh Gabriel Bulf la oficierea slujbei de ieri. Corul condus de Ilie Emanuel

În prag de sărbători, lăsaţi lumina, pacea şi căldura să vă cuprindă sufletul iar Naşterea Domnului să vă aducă alături de cei dragi, pentru a putea dărui şi primi dragoste. Căci, aşa cum spune şi Apostolul Pavel, dacă dragoste nu e, nimic nu e! Fie ca iubirea, întelepciunea şi încrederea să vă călăuzească paşii în Noul An 2012.

Sărbători fericite ! şi La foarte mulţi ani! Costel AVRAM Vicepreşedinte, Consiliul Judetean Hunedoara


LA TOATĂ CAS A- I LUMINĂ

5

Miresmele brazilor şi colindele, ce vestesc cu bucurie Sărbătoarea Crăciunului şi un alt An Nou, aduc în casele şi inimile noastre fericirea Sărbătorii Naşterii Domnului precum şi speranţa unui an mai bun. Cu această ocazie vă doresc ca, în aceste zile de sărbătoare, sufletele voastre să fie cuprinse de bucurie, fericire şi linişte, casele să vă fie îmbelşugate, iar anul ce vine să vă aducă numai împliniri iar speranţa să vă călăuzească mereu în îndeplinirea viselor. Bucuria Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos să vă umple casele şi sufletele de lumină, linişte şi belşug iar Anul Nou să ne găsească cu pace şi sănătate, dar şi cu încrederea că El îşi va revărsa harul şi binecuvântarea Sa peste noi. Monica Iacob Ridzi, deputat, Parlamentul României

Sărbători fericite şi La mulţi ani! Tiberiu Iacob Ridzi Primarul municipiului Petroşani

O singură dată, în fiecare an, într-o noapte miraculoasă de iarnă, vise fermecate, misterioase alunecă cuvântul! În căminul fiecăruia se instalează fericirea. Inimile noastre se umplu de bucurie! Iubirea şi veselia să lumineze sărbătorile şi multă fericire să vă aducă Anul Nou! Mircea Ioan Moloţ Preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara

Episcopii Devei şi Caransebeşului în mijlocul scriitorilor prezenţi la concertul de colide. (De la stânga la dreapta: Ioan Lascu, episcopul Caransebeşului, Mihai Barbu, episcopul nostru Gurie, părintele Gabriel Bulf, Nicolae Oprea şi Augustin Doman)


6

NAŞT EREA LUI HRIS TOS S Ă VĂ F IE CU TEREA C U FOL OS

Duminica dinaintea Naşterii lui Hristos

Mama sărbătorilor creştine

Când citeşti istoria neamului după trup a lui Iisus Hristos, din Sfânta Evanghelie, ţi se pare că vezi scara patriarhului Iacov pe care îngerii lui Dumnezeu se suiau până la cer şi se pogorau până la pământ. În povestirea Evangheliei despre neamul lui Hristos, Strămoşii săi se suie până la Dumnezeu şi se coboară până la Iisus Hristos, care pe pământ s-a întrupat. Două sunt naşterile lui Iisus Hristos: una dumnezeiască, din Tată fără mamă, iar alta omenească, din mamă fără tată. Pe cea dumnezeiască a propovăduit-o Evanghelistul Luca zicând: “Fiu al lui Enoh, al lui Set, al lui Adam, al lui Dumnezeu” (Luca 3,38). Pe cea omenească a arătat-o Evanghelistul Matei când a scris despre naşterea Lui din Fecioara Maria începând povestirea neamului de la Avraam şi pogorându-l până la Iisus Hristos, aşa cum am auzit în Sfânta Evanghelie, care zice: Cartea neamului lui Iisus Hristos, Fiul lui David, Fiului Avraam Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Vooz, din Rahav; Vooz a născut pe Obed, din Ruth; Obed a născut pe Iesei; Iesei a născut pe David împăratul. Împăratul David a născut pe Solomon, din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia; Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatil; Salatil a născut pe Zorababel. Zorababel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Eliazar; Eliazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacob; iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei; din care s-a născut Iisus, care se zice Hristos. Aşadar, peste tot, de la Avraam până la David sunt patrusprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt iarăşi patrusprezece neamuri. Iar naşterea Lui Iisus Hristos aşa a fost: că fiind logodită Maria, mama Lui, cu Iosif, mai înainte de a fi ei împreună, s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi nevrând s-o vădească, şi-a pus în minte s-o lase în ascuns. Căci cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i se arată în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, că ce s-a zămislit întrînsa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul, prin proorocul care zice: Iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui: Emanuel care se tălmăceşte: cu noi este Dumnezeu. Deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe femeia sa, şi n-a cunoscut-o pe ea până ce a născut pe Fiul său cel întâi-născut şi a chemat numele Lui: Iisus.

Sfântul Ioan Gură de Aur a numit Naşterea Domnului drept “mama sărbătorilor creştine”, căci de acum, de la Naştere, a început, practic, activitatea de mântuire a neamului omenesc, prin Hristos Domnul, Cel Născut din Fecioara Maria. Dumnezeu a trimis pe îngerul Gavriil în cetatea Nazaretului la o fecioară pe nume Maria, care era logodită cu dreptul Iosif, căreia i-a vestit că va naşte un Fiu, al cărui nume va fi Iisus, iar “Acesta mare va fi şi fiul celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. (Luca 1,32-33). La îngrijorarea Mariei, care-i spune că ea “nu ştie de bărbat”, îngerul o încredinţează că “Duhul Sfânt” se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnzeu se va chema” (Luca 1, 35). Tot aşa i-a grăit Îngerul şi dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei: “Iosife, fiul lui David, nu te teme s-o iei pe Maria, logodnica ta, fiindcă ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt; Ea va naşte Fiu Căruia Tu Îi vei pune numele Iisus, căci El va mântui pe poporul Său din păcatele lor” (Matei 1,20-21). Sfântul Evanghelist Luca îşi începe relatarea privitoare la Naştere prin cuvintele: ”Iar în zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere, cea dintâi, s-a făcut pe când Quirinius guverna în Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie fiecare în cetatea sa” (Luca 2,13). Era vorba de un recensământ al populaţiei din Imperiul Roman efectuat din dispoziţia împăratului Octavian August, care a domnit între anii 27 î.Hr. şi 14 d.Hr. Datorită acestui recensământ Feciuoara Maria şi dreptul Iosif au plecat din Nazaretul Galileii, unde locuiau în orăşelul Betleem, la câţiva kilometri sud de Ierusalim, pentru că se trăgeau de acolo şi fiecare cetăţean era obligat să se înscrie în locul de origine după cum relatează acelaşi Evanghelist. Ajungând la Betleem, “s-au împlinit zilele ca Maria să nască şi, negăsind locuri de găzduire, L-a născut în condiţii foarte umilitoare, fiind nevoită să-L culce într-o iesle. Sfântul Evanghelist Matei precizează că naşterea a avut loc în Betleem, “în zilele regelui Irod”. Este vorba de regele Irod, supranumit “cel mare”, care a domnit în Iudeea între anii 37 î.Hr. şi 4 d.Hr., un rege crud care şi-a ucis chiar şi pe unii membri ai familiei de teamă să nu-i uzurpe tronul. Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei relatează şi venirea unor magi de la răsărit la Betleem, călăuziţi de o stea, ca să se închine şi ei Pruncului Născut atunci, în care vedeau un trimis al lui Dumnezeu. Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit cu ocazia Crăciunului şi a Anului Nou de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, Gurie. Noi, Mihai Barbu şi Rolland Szedlacsek, împreună cu cei din Asociaţia “Fire de iarbă” Petroşani şi Clubul Copiilor si Elevilor Petrila, ne-am străduit să mijlocim, în prag de sărbători, apariţia numărului 2/2011. La realizarea acestui număr redactorii s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000) şi au ilustrat textele despre sărbătorile creştine din decembrie cu desene de Hermine F. Schafer. Ne puteţi citi on-line, în format pdf pe adresa www.clubulcopiilorpetrila.ro Fotografiile aparţin lui Constantin Barbu, Mihai Barbu şi Geza Szedlacsek


U LT I M A S Ă R B Ă TO A R E D I N A N

7

27 decembrie/Sfântul Arhidiacon Ştefan

În a treia zi de Crăciun, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Ştefan, primul diacon şi primul martir creştin. Prezenţa lui în viaţa bisericii este legată de instituirea celei de-a treia trepte în ierarhia bisericească şi anume a diaconilor. Apariţia acestora era cerută de punerea în practică a unei profeţii potrivit căreia Mântuitorul a fost trimis să „binevestească săracilor”. Treapta diaconiei însemna preluarea de la Sfinţii Apostoli grijii faţă de cei săraci, văduve şi orfani, urmând ca lucrarea lor să se concentreze numai asupra rugăciunii şi propovăduirii cuvântului.În capitolul 6 din cartea Faptele Apostolilor scrisă de Sfântul

Evanghelist Luca spune cum cei 12 Apostoli a chemat mulţimea ucenicilor propunându-le să aleagă şapte bărbaţi care să fie rânduiţi pentru slujirea la mese. Sfatul a fost acceptat şi au fost aleşi Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae Antiohianul. Sfinţii Apostoli i-au hirotonit. Aşa s-a născut treapta diaconiei, a slujirii sau a asistenţei sociale. S-a remarcat primul dintre ei, arhidiaconul Ştefan. Martori mincinoşi au zis despre Ştefan că ar fi rostit cuvinte nepermise la adresa lui Moise şi chiar a lui Dumnezeu. A fost dus în faţa Sinedriului condus de Caiafa, cel carel judecase şi pe Mântuitorul. Ştefan era plin de duh sfânt şi a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta Lui. El a zis tuturor celor de faţă: „Iată, văd cerurile deschise şi Fiul Omului stând în dreapta lui Dumnezeu.” Cuvintele acestea au stârnit furia Sinedriului şi au început să-l bată cu pietre. Ştefan s-a rugat pentru ei zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Pentru el s-a rugat în picioare, pentru vrăjmaşii lui s-a rugat în genunchi. Stephanos înseamnă în limba greacă “încununat”. Ştefan este cel dintâi care a dobândit, în anul 36, cununa muceniciei pentru Hristos. În anul 415, în timpul împăratului Teodosie II de la Constantinopol, cel care stăpânea şi Ţara Sfântă trupul său a fost descoperit de un preot cu numele Lucian, într-un sat de lângă Ierusalim, Cafar Gamala, şi dus în Cetatea Sfântă într-o zi de 26 decembrie. Soţia împăratului, Evdochia a dispus să se ridice o biserică pe locul în care au fost aşezate cu cinste moaştele sfântului. Ulterior, părţi din ele au fost duse la Constantinopol şi în alte localităţi ale imperiului. E ultima zi de sărbătoare din an. De aceea se cuvine să-L rugăm cu credinţă şi cu dragoste să ne dăruiască şi nouă pacea şi bucuria sufletească de care s-a învrednicit Sfântul Arhidiacon Ştefan când a rostit cuvintele: “Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând dea dreapta lui Dumnezeu.” (Fapte 7,56)

Sfânta Mare Muceniţă Varvara, ocrotitoarea minerilor, într-o reprezentare sculpturală din interiorul Casei de Cultură din Petroşani

APEL UMANITAR PENTRU IULIA GABRIELA GĂLDEAN Fetiţa din fotografie, elevă în clasa a III-a la Şcoala Generală “I.G. Duca” din Petroşani, necesită o urgentă intervenţie chirurgicală pe creier. Iulia Gabriela are o malformaţie congenitală a cărui tratament nu suferă amânare. Aflându-ne în perioada premergătoare Naşterii Domnului şi Mântuirorului nostru Iisus Hristos, nădăjduim că fiecare creştin îi va dărui o şansă pentru o nouă viaţă. Paraclisul nostru va fi deschis pentru donaţii, iar cei care doresc să vireze orice sumă prin bancă o pot face în contul: RO08BRDE220SV56213602200 deschis la BRD Petroşani. Mulţumim, în numele ei, domnilor Tiberiu Iacob Ridzi, primarul municipiului Petroşani şi Victor Stoica, primarul comunei Pui, consiliilor locale şi tuturor acelora care au răspuns concret şi substanţial apelului nostru!


8

ÎN MIJLOCUL ORAŞULUI, PARACLISUL

Poezia iernii (de la Petroşani) La marginea oraşului, aici, Fântânile se-ngroapă în zăpadă Şi nici un gând n-aduce paşi pe stradă, Ninsoare numai creşte pe poteci. Între pereţii casei mele trişti, Tăcerile se năpustesc în horă, Zadarnic dimineaţa le imploră Să-şi curme jocul, împletind poveşti. Dar numai chinul are aici cuvânt, El înfăşoară lumile şi clipa, Deasupra mea îşi flutură aripa Vâslind atotputernic spre mormânt. Atunci, sub coperişul troienit, Răsar nedesluşite umbre, chiamă, Purtând cununi din lauri de aramă, Sunt cântăreţi ai ţărilor de mit.

Foto document: o imagine după slujba de târnosire (De la stânga la dreapta: părintele paroh Gabriel Bulf, Ilie Păducel, primarul Petrilei, Episcopul nostru Gurie, protopopul Pogan, Constantin Ramaşcanu, viceprimarul Petrilei şi Tiberiu Iacob Ridzi, primarul Petroşaniului Fraţii Cuciuc, hărăziţi pictori de biserici

Şiragul lor e-un chiot nebunesc În haine zdrenţuite mă-npresoară Şi parc-ar plânge pentru-întâia oară, În hohote şi-n viscol se-nfrăţesc. Dansaţi în juru-mi duhuri de poeţi Şi-am să ridic sălbăticita liră Cu mâinile iubirii ce zâmbiră Promiţător sărmanei mele vieţi. Nimic. Ninsoarea creşte pe poteci Şi nici un gând n-aduce paşi pe stradă, Fântânile se-ngroapă în zăpadă, La marginea oraşului, aici. Verona Brateş Avântul, Petroşani, decembrie 1944

Interiorul paraclisului în ziua târnosirii. Fotografii de Constantin Barbu


Cuvantul Parohial - nr. 2