Cuvantul Parohial - nr. 19

O, ce veste minunată:

Lucrările de construcţie şi amenajare a Centrului de îngrijire pentru vârstnici “Sfinţii Pantelimon şi Nectarie” sunt pe cale de a fi finalizate!

Paginile 4-5

Adevărat vă zic vouă: Anul 3 Nr. 19 Mai 2013 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

“Milostenia n-a sărăcit pe nimeni, niciodată!”

În noaptea Învierii, lângă şantierul viitoarei Catedrale,

Peste 1.000 de credincioşi, bogaţi şi săraci, au luat lumina pascală!

Sâmbătă, 4 florar, la miezul nopţii, drumul care ducea la paraclisul din centrul Petroşaniului era plin de lume. Învierea Mântuitorului a atras, ca un magnet, credincioşi din cartierele arondate viitoarei Catedrale. Slujba, oficiată cu har de părintele paroh Gabriel Bulf, a fost amplificată de aparatele de sonorizare în aşa fel încât a răsunat, clar şi melodios, şi în parcul Carol Schreter, şi în jurul Hotelului Petroşani cât şi într-o bună parte din cartierul Dimitrov.

Luminile pascale au strălucit puternic în noapte. Văzute din parc ele păreau a fi coada unei comete ce avea în frunte mica biserică de lemn, aflată în coasta impunătoare a hotelului.

Mihai BARBU (continuare în pag. 6)

2

S Ă LUĂM AMINTE...

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii mai alb, şi s-au spăimântat.

El însă le-a zis lor: nu vă spăimântaţi!

Căutaţi pe Iisus Nazariteanu cel răstignit? A înviat, nu stă aici; iată locul unde L-au pus pe El. Mergeţi de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge mai-nainte de voi în Galileea; acolo îl veţi vedea pe El, precum a zis vouă.

Ele ieşind din mormânt, au plecat de acolo, că le cuprinsese cutremur şi spaimă, şi nimănui n-au spus nimic că se temeau.

12 mai / Duminica a doua după Paşti – Duminica Sfântului Apostol Toma Iată ce ne spune Sfânta Evanghelie: În ziua cea dintâi a săptămânii, seara, fiind uşile încuiate, unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi a zis lor: Pace vouă! Şi acestea zicând, a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Şi s-au bucurat ucenicii, văzând că este Domnul.

Deci a zis lor Iisus iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.

Zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Însă Toma, unul din cei doisprezece, numit geamănul, nu era cu ei, când a venit Iisus.

Spusu-i-au lui deci ceilalţi ucenici: am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul piroanelor; dacă nu voi pune degetul meu în semnul piroanelor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!

După opt zile, ucenicii Lui erau înlăuntru în casă şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, fiind uşile încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: Pace vouă!

A zis apoi lui Toma: Adu-ţi degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi o pune în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios! Şi a răspuns Toma şi a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Pentru că M-ai văzut, Toma, ai crezut; fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!

Multe încă alte minuni a făcut Iisus în faţa ucenicilor Săi, care nu s-au scris în cartea aceasta.

Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnzeu, şi crezând, viaţă să aveţi în numele Lui.

19 mai / Duminica a treia după Paşti – duminica mironosiţelor Îngroparea trupului şi învierea cea din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos au fost mai dinainte povestite de prooroci. Minunea lui Iona în pântecele chitului a însemnat mormântul în care s-a îngropat trupul cel de viaţă

26 mai / Duminica a patra după Paşti – duminica slăbănogului purtător al Domnului. Afundarea chitului cu Iona, în adâncurile mării, a însemnat pogorârea în iad a Mântuitorului nostru.

Ieşirea lui Iona după trei zile din pântecele chitului a arătat că după trei zile Cel Unul Născut Fiului lui Dumnezeu va învia din morţi. Semnalul acesta cu Iona, Fiul lui Dumnzeu l-a tâlcuit, zicând: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului, trei zile şi trei nopţi.” În vremea aceea a venit Iosif din Arimateea, sfetnic cu mare vază, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.

Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit aşa curând şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul mort; atunci Iosif, cumpărând giulgiu de in şi pogorând pe Iisus de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt, care era săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosie, priveau unde L-au pus.

După ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au cumpărat miresme ca să meargă să ungă trupul lui Iisus.

Dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, au venit la mormânt, pe când răsărea soarele. Şi ziceau una către alta: cine ne va răsturna nouă piatra de pe uşa mormântului?

Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fu-sese răsturnată, deşi era foarte mare.

Intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veştmânt

“În vremea aceea S-a suit Iisus în Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă poarta oilor, era o scăldătoare, care se numeşte pe evreieşte Vitezda şi avea cinci pridvoare. În aceste pridvoare zăcea mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel care intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos ori de ce boală era cuprins.Şi acolo era un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani.

Pe această vreme văzându-l Iisus zăcând şi cunoscând că de multă vreme era bolnav, ia zis lui: voieşti să te faci sănătos?

Răspuns-a Lui bolnavul: Doamne, nu am pe nimeni ca să mă bage în scăldătoare, când se tulbură apa; deci, până când merg eu, altul se pogoară înaintea mea.

Atunci Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă! Iar omul s-a făcut sănătos îndată şi şi-a luat patul şi umbla. Iar în ziua aceea era sâmbătă.

Deci, ziceau iudeii către cel vindecat: este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul.

Le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi.a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă.

Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: ia-ţi patul tău şi umblă?

Dar cel vindecat nu ştia cine este căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în locul acela.

După acestea Iisus l-a aflat în Templu şi ia zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum nu mai păcătui, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău.

Atunci omul s-a dus şi a spus iudeilor că Iisus este Cel care l-a făcut sănătos.”

Tot aşa, Doamne Iisuse Hristoase, doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, milostiv fii nouă păcătoşilor şi ne miluieşte.

Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna mai 2013, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, PS Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţia “Fire de iarbă” Petroşani (editor), Editura “Rosa Multiflora” Petroşani (preşedinte Costel Avram) şi Clubul Copiilor si Elevilor Petrila, ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 19/2013.

La realizarea acestui număr redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000), precum şi alte surse creştine. Ne puteţi citi on-line, în format pdf pe adresa www.clubulcopiilorpetrila.ro. Fotografiile aparţin dlor. Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.

DUMNEZ EULE, MILOS TIV F II CU MINE PĂ C Ă TOSU L ZEULE,

Programul slujbelor : Miercuri, ora 17: Paraclisul Maicii Domnului Joi, ora 17: Paraclisul Sfântului Nectarie Vineri, ora 17: Sfânta Taină a Maslului Sâmbătă, ora 9: Sfânta Liturghie şi Rugăciuni pentru cei adormiţi Sâmbătă, ora 17: Vecernie Duminică, ora 9: Utrenia şi Sfânta Liturghie În prima vinere, din începutul fiecărei luni, se săvârşeşte Sfânta Taină a Maslului cu 7 preoţi.

Cotizaţii pentru biserică Pentru pensionari şi văduve: 15 lei pe an, pentru doi pensionari: 25 lei pe an, pentru doi salariaţi: 40 lei pe an

ANUNŢ FOARTE IMPORTANT:

“Milostenia n-a sărăcit pe nimeni, niciodată!”

Pentru probleme de orice natură nu ezitaţi să-l sunaţi direct pe părintele paroh

Gabriel Bulf 0729080080 şi 0722137727

Aceasta este parohia viitoarei catedrale Cartierul Dimitrov (Carpaţi, Aleea Florilor, 9 Mai, bloc Magazin, 13 Septembrie, Liliacului, Aleea Pinului, Aleea Crângului, Vilelor, Petru Maior, blocurile mici din b-dul 1 Decembrie precum şi vilele până la HP), blocurile turn: 103, 105, 107, 109 precum şi blocurile Mignon din b-dul 1 Decembrie 1918, blocurile din str.

Minerului şi Ion Creangă, blocurile: 8, 10, 12 din str. Avram Iancu şi blocurile mici din str. 22 Decembrie, Parângului şi Slătinioara, până la Colegiul de Informatică “Carmen Sylva”, str. Nicolae Titulescu şi Rovine plus două străzi din Colonie: Radu Şapcă şi Micu Klein.

3

În Săptămâna Luminată / Vineri, 10 mai

I zv o ru l Tămădu ir ii Bucură-te, ceea ce eşti stavilă împotriva neputinţei; bucură-te, ceea ce stingi văpaia bolii! Bucură-te, apă izbăvitoare!

Vineri, în săptămâna luminată, se prăznuieşte sfinţirea bisericii Preasfintei Stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, a Izvorului celui de viaţă purtător. Şi se mai face şi pomenirea minunilor celor mai presus de fire, care s-au săvârşit de către Maica lui Dumnezeu, în acest sfânt lăcaş.

Biserica aceasta şi-a luat începutul de la împăratul Leon cel Mare, care se mai numea şi Machelie. Fiind acesta un om bun şi prea blând, mai înainte de a se sui pe tronul împărăţiei, pe când se număra încă între oamenii obişnuiţi, umblând prin locurile acelea, a dat peste un orb rătăcit şi l-a luat de mână ca să-l călăuzească. Şi ajungând aproape de locul unde s-a ridicat mai târziu biserica, orbul a fost cuprins de o sete arzătoare şi l-a rugat pe Leon să-i dea apă care să-i astâmpere setea.

Iar Leon, pătrunzând în desişul din apropiere, căuta apă; căci pe atunci locul acela era acoperit cu tot felul de arbori şi desişisuri de verdeaţă creşteau pe el. Şi, negăsind acolo apă, s-a întors întristat. Dar, pe când se întorcea, i-a sunat în urechi glas de sus, care i-a zis: „Nu e nevoie să te osteneşti, Leone, căci apa este aproape!” Dar, întorcându-se din nou, Leon căuta. Şi ostenindu-se iarăşi mult, din nou a auzit glasul acela, care i-a zis:” Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta şi luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii ce întunecaţi; şi vei cunoaşte de îndată cine sunt eu, care sălăşluiesc aici de multă vreme”. A făcut deci Leon precum îi spusese glasul şi îndată orbul a început să vadă. Şi ajungând Leon împărat, potrivit proorocirei Maicii Domnului, a zidit lângă acel izvor, cu multă cheltuială, biserica ce se vede şi astăzi.

Minuni nenumărate s-au făcut în acea biserică. După oarecare trecere de vreme, şi Justinian, mare împărat al romanilor, care suferea de o boală grea, a dobândit aici vindecare: mulţumind pentru aceasta Maicii Cuvântului, a ridicat o biserică şi mai mare care, însă, crăpându-se la diferite cutremure, a fost zidită în cele din urmă de către împăratul Vasile Macedoneanul şi de fiul său, Leon Înţeleptul.

Pe vremea lor, izvorul de aici a şi săvârşit numeroase minuni: a vindecat multe boli şi a tămăduit nenumărate feluri de răni, molime şi alte suferinţe. A înviat izvorul acesta şi un mort; acesta era din Tesalia şi, plecând el cu corabia către izvor, s-a săvârşit pe cale. Când era să moară şi-şi dădea duhul, a rugat pe corăbieri să-l ducă de acolo la Biserica Izvorului şi să-l îngroape, după ce vor turna peste dânsul trei ciuturi de apă. Ei au făcut aşa iar mortul, fiind stropit cu apă, a înviat.

După multă trecere de vreme, când sta să cadă acea mare biserică, arătându-se Născă-

toarea de Dumnezeu, a sprijinit-o până ce mulţimea strânsă din împrejurimi s-a scurs afară.

Apa aceea, când a fost băută, a alungat mulţi demoni şi a slobozit pe cei legaţi din temniţe. Pe împăratul Leon Înţeleptul l-a vindecat de piatră la rinichi şi a potolit frigurile foarte cumplite ale soţiei lui, Teofana. Şi pe fratele lui, Ştefan Patriarhul, l-a izbăvit de oftică şi pe patriarhul Ioan al Ierusalimului l-a vindecat de surzenie. Pe marele dregător Tarasie l-a vindecat de nişte friguri prea cumplite, ca şi pe maica lui, Maghistrisa, iar pe fiul său, Stelian, l-a tămăduit de o boală de rinichi.

Ce limbă ar putea istorisi câte minuni a făcut apa aceasta şi câte continuă să facă până azi? Mai multe decât picăturile de ploaie şi decât mulţimea stelelor şi a frunzelor sunt minunile care se săvârşesc acolo şi în zilele noastre. Căci a vindecat, mai presus de fire, ulcerul şi cangrena, perforaţiile şi abcesele aducătoare de moarte, cărbunele (buba neagră) şi lepra şi pelagra. A mai vindecat apoi şi alte boli de femei şi boli ale sufletului, lăcrimarea ochilor şi albeaţa şi scăderea vederii. Şi alte foarte multe, pe care este cu neputinţă să le numărăm în cuvântul acesta, pe care le-a săvârşit şi le săvârşeşte fără încetare apa izvorului aceluia.

Ne-a părăsit în luna mai 2013 MORAR VICTOR, născut în 22.01.1954 în localitatea Iscroni, judeţ Hunedoara, decedat în 05.05.2013, înmormântat in Cimitirul Poeni.

4

AŞA A FOST ÎN VREMEA ACEEA...

Cea mai mare bucurie... Într-o zi, fiind adunaţi mai mulţi prieteni la un loc, unul din ei a cerut celor de faţă să spună care a fost cea mai mare bucurie din viaţa lor. Şi atunci, unul din ei a răspuns: „Cea mai mare bucurie a fost când am isprăvit şcoala cea din urmă şi am pornit în lume”.

Al treilea a răspuns: ”Cea mai bucurie a mea a fost când am scăpat un om de la înec”.

Altul grăi: „Eu am fost cel mai bucuros când m-am împăcat cu un vrăjmaş al meu”.

Al cincilea zise:”Ba eu m-am simţit cel mai fericit când am pătruns prin flăcările unui incendiu şi am scăpat de la moarte pe copilul rămas acolo”. Şi cel din urmă zise: „Într-o zi mă pregătisem să plec acasă, la părinţi, să-i văd şi să le aduc ajutorul meu iar după aceea să plec la un loc de odihnă vreme de o lună. Şi iată că, trecând pe o stradă, am văzut îngrămădeală mare la poartă. Ce era?

Veniseră portăreii şi poliţia să scoată din casă pe o văduvă cu patru copii. Li se vânduse casa pentru datorii. Atât de mare îmi fu mila de ei că am mers de îndată - şi cu banii ce-i agonisisem pentru drumul meu, am plătit întreaga datorie a văduvei. Aşa că ea, împreună cu copiii, a rămas mai departe în casă. Nu m-am mai dus la părinţi şi nici la plimbare. Dar niciodată ca atunci n-am avut bucurie mai mare....”

Am reprodus, nu întâmplător, mai sus una din minunatele pilde, adunate de Al . LascarovMoldovanu, într-un volum apărut în anul 1940, la Editura „Cugetarea” din Bucureşti. De ce nu întâmplător? Pentru că, în aceste pagini, vedeţi imagini, de ultimă oră, de la Centrul „Sfinţii Panteliomon şi Nectarie” destinat persoanele vârstnice din Dărăneşti. V-am ţinut la curent, lună de lună, cu mersul lucrărilor la acest aşezământ social. Acum vă

ŞI AŞA ESTE ASTĂZI

Şi la noi, şi la voi, să fie! putem anunţa, în premieră, că, din punctul de vedere al constructorilor, el este gata să-şi primească oaspeţii. Mai trebuie doar să fie comandat mobilierul, instalaţiile sanitare şi toate necesare utilării bucătăriei pentru ca acest prim centru social al unei biserici ortodoxe din Valea Jiului să poată fi inaugurat.

Am fost zilele trecute la Dărăneşti pentru a putea scrie, documentat, despre această minunată investiţie creştină destinată oamenilor singuri. Voi spune, de la bun început, că e marele merit al preotului paroh Gabriel Bulf că acest centru există. Ştiu că nu i-ar plăcea să fac public acest lucru. (Faptul că acest articol apare, aşa cum l-am scris, e o dovadă în plus că la „Cuvântul parohial” nu există cenzură...) Părintele Gabriel e, după părerea noastră, acel din urmă prieten din pilda evocată mai înainte. El e cel care a avut acea mare bucurie pentru că a putut reda celor mai sărmani decât noi casa pe care şi-au pierdut-o. Ar fi minunat dacă o parte din enoriaşii noştri ar fi alături de el pentru a-i lua de pe umeri o parte din povara financiară pe care o presupune ridicarea şi întreţinerea acestei case a Domnului pentru nevoiaşi. Ar fi minunat dacă şi ceilalţi părinţi de la bisericile din Petroşani şi din Vale s-ar implica, creştineşte la susţinerea acesteia. La urma urmei, nevoiaşii şi bătrânii sunt, cu bune şi cu rele, ai noştri, ai tuturor...

Mihai BARBU P.S. Pentru a promova această iniţiativă publicistică de stimulare a generozităţii creştine, „Cuvântul parohial” va publica, începând din numărul viitor, lista oamenilor darnici, cu sau fără dare de mână, care vor sprijini aşezământul social din Dărăneşti. Vom inaugura, astfel, o rubrică nouă intitulată: „Dăruind, vei dobândi!”

5

6

LA “SFÂNTUL ILIE” AU VENIT O MIE

(urmare din pag. 1) La sfârşitul slujbei, credincioşii s-au aşezat, în linişte, la o “coadă” civilizată pentru a primi paştele (într-un ermetic pahar de plastic cu capac, pus în circulaţie de fabricile bisericii neamului), o iconiţă sfinţită şi numărul 18 al publicaţiei “Cuvânt parohial”. Această publicaţie a parohiei a ajuns în al treilea an de apariţie şi a devenit, graţie tirajului mereu în creştere, un lider de audienţă în rândul săptămânalelor din Valea Jiului. Publicaţia îşi propune să scrie o cronică, de la o lună la alta, a ridicării Catedralei. Câtă lume a asistat la Învierea de la paraclis? După spusele părintelui paroh au fost distribuite, doar în noaptea Învierii, peste 700 de pahare cu paşti. Fiecarui creştin îi era oferit un pahar. Cum în rândul credincioşilor am văzut o mulţime de familii şi o altă mulţime de copii, am putea înainta o cifră îmbucurătoare: peste 1000 de credincioşi au asistat la slujbă şi au luat lumină lângă şantierul viitoarei Catedrale.

Aceasta, din păcate, încă nu a reuşit să se înalţe din pământ. Fundaţia mai are nevoie de o cantitate însemnată de fier beton şi de foarte mult ciment.

Noaptea Învierii la Petroşani a fost blândă. Gândul credincioşilor era, desigur, la ridicarea edificiului care i-ar fi putut adăposti pe toţi în caz de timp potrivnic. Viitoarea Catedrală, din păcate, nu se poate ridica doar din “bănuţii văduvelor” ci are nevoie de sprijinul întregii comunităţi locale. (Inclusiv a celor îmbogăţiţi peste noapte graţie afacerilor oneroase cu statul. Ar fi, pentru ei, o şansă importantă spre mântuire…)

Ultimul lăcaş de cult ridicat de ortodocşi după Revoluţie, în Petroşani, a fost o biserica de lemn “Sfânta Varvara” din capătul Aeroportului.

Atunci, o parte din efortul material şi financiar a fost preluată de către Liga Sindicatelor Miniere “Valea Jiului” şi de fosta Companie a Huilei.

Acum, aportul sindicatelor miniere şi al administraţiei minelor (atâtea câte au mai rămas) e cvasi inexistent.

Eforturile (financiare şi umane) ale părintelui paroh Gabriel Bulf s-au îndreptat, în ultima vreme, şi spre finalizarea Centrului de îngrijire pentru vârstnici din Dărăneşti. Această importantă lucrare, în folosul celor mai năpăstuiţi dintre noi, va fi dată în folosinţă cât de curând. E un prim semn, în Valea Jiului, că biserica neamului nu îşi neglijează şi latura sa socială. Numărul mare de credincioşi prezenţi la slujba de Înviere ne dau speranţă că vârstnicii noştri nu vor mai fi singuri.

Nevoile de tot felul pentru cei care au ajuns, trişti şi singuri, la vârsta a treia vor putea fi acoperite doar prin efortul comun al tuturor oamenilor din Vale. În a doua zi de Paşti, părintele Gabriel a organizat, în curtea micii sale biserici, o agapă creştină. S-au aşezat la masă enoriaşi dar şi mulţi oameni săraci care s-au bucurat de o masă pe cinste. Părintele le-a pus acestora două condiţii pentru a putea fi invitaţi şi la viitoarea agapă: să mănânce pe săturate dar să nu abuzeze cu vinul.

Un pahar era oferit din inimă, un al doilea era socotit, deja, un exces bahic. În concluzie, Paştele sărbătorit lângă şantierul Catedralei “Sfântul Ilie Tesviteanul” a fost un minunat prilej care i-a aşezat împreună, la masă şi în biserică, şi pe cel bogat şi pe cel sărac. Aşa cum se cuvine să fie la orice sărbătoare creştină…

PRIN ACEST SEMN VEI ÎNVINGE!

7

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena / 21 mai 2013 Pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi maica sa Elena, Biserica îi socoteşte „întocmai cu Apostolii”. În mod obişnuit când vorbim despre „sfinţi” ne gândim la Apostolii Mântuitorului, la mucenicii şi muceniţele din primele trei veacuri creştine, la Sfinţii părinţi şi la marii dascăli care au contribuit la cunoaşterea învăţăturilor creştine, la mulţimea cuvioşilor călugări şi a cuvioaselor maici care, departe de lume, în pustiuri şi peşteri, au ţinut post aspru şi s-au rugat neîncetat. Cei doi înainte pomeniţi nu fac parte din sfinţii pe care i-am înşirat mai sus. Cu toate acestea ei sunt cinstiţi pe bună dreptate. Împăratul Constantin cel Mare era fiul lui Constantin Chlor, împărat al Imperiului Roman de Apus între 293 şi 306 d. H. La moartea tatălui său, armata l-a proclamat împărat.

Dar imperiul era cârmuit, pe atunci, de doi împăraţi (cu tilul de „august”) ajutaţi de alţi doi cu titlul de „cezari”. Dorinţa sa a fost să refacă unitatea imperiului şi a pornit un război împotriva celorlalţi iar, în 324, Constantin a rămas singurul cârmuitor până la moarte. Înaintea luptei cu Maxenţiu, din anul 312, lui Constantin i s-a arătat în vis o cruce deasupra Soarelui cu inscripţia: „Prin acest semn vei învinge”. Dimineaţa a poruncit ca pe toate steagurile şi scuturile soldaţilor să fie înscrise iniţialele lui Hristos şi semnul crucii. Armata lui Maxenţiu a fost înfrântă la podul Milvius din Roma iar el s-a înecat în râul Tibru.

După această luptă, atitudinea lui Constantin faţă de creştini s-a schimbat cu

Raisa Bulf, o stea în devenire Cine vrea să asculte glasul divin al tinerei Raisa Bulf o poate face, la fel ca şi episcopul nostru P.S. Gurie (vezi fotografia din dreapta), accesând pe youtube.com o postare de Constantin Constantinescu. Acesta a înregistrat-o pe Raisa în Concertul prepascal susţinut de Corul Armonia din Tomis pe scena Teatrului Dramatic I.D. Sîrbu din Petroşani. Înregistrarea are 13 minute si 16 secunde şi a fost postată în data de 9 mai 2013. Până în prezent, adică până în momentul în care ziarul nostru pleacă la tipar, postarea respectivă a fost accesată de 653 de ori.

Pariul nostru cu dvs. este ca până la următoarea noastră apariţie, accesările să treacă de numărul 1000. Asta ar însemna că doar o mică parte dintre cititorii noştri să acceseze videoclipul.

Ce ziceţi, batem palma?

totul. Sătuit de mama sa, binecredinciosa Elena, în anul 313, în înţelegere cu co-împăratul Liciniu, a dat Edictul de la Mediolanum (Milano, de astăzi) prin care decreta libertatea de credinţă pentru toţi cetăţenii imperiului. În felul acesta au înce-tat persecuţiile dezlănţuite de împăraţii romani împotriva creştinilor. Au fost restituite bunurile confiscate creştinilor, templele păgâne au fost date lor pentru a fi prefăcute în biserici. Din anul 321, ziua de duminică a fost decretată ca zi de odihnă în tot imperiul. În anul 324, Constantin l-a învins şi pe co-împăratul Liciniu, care a încercat săi favorizeze pe păgâni, şi a decis să se

ridice o nouă capitală, pe ţărmul Bosforului, care a primit numele său. Constantinopolul a fost inaugurat pe 11 mai în anul 330. Astfel, Roma păgână a fost înlocuită cu o capitală creştină iar vulturul roman a fost înlocuit cu crucea creştină. Ulterior, turcii au schimbat numele de Constantinopol în Istanbul. În anul 325 împăratul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic în oraşul Niceea din Asia Mică. Cei 318 Părinţi au cercetat şi discutat erezia lui Arie din Alexandria care socotea că Iisus nu a fost Dumnezeu adevărat ci doar prima sa creatură. Împăratul a deschis şi închis şedinţele Sinodului. Sinodul a condamnat credinţa greşită a lui Arie şi a formulat primele şapte articole din „Simbolul de credinţă”, completate cu alte cinci articole la Sinodul al doilea, din 381, de la Constantinopol. După ce a dat libertate creştinismului, Constantin a asigurat şi unitatea bisericii. Dumnezeu l-a chemat la sine în ziua de 22 mai 337, fiind îngropat în ctitoria sa „Sfinţii Apostoli” din Constantinopol.

Mama sa, Elena, a plecat la Ierusalim să caute crucea Mântuitorului. A fost descoperită în chip minunat în pământul de pe Golgota, prin vindecarea unei bolnave care s-a atins de ea. Episcopul Macarie al Ierusalimului preamărea sfânta cruce prin cuvintele: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim”.

Mama şi fiul au fost adevăraţi prieteni ai lui Hristos, de vreme ce au făcut ceea ce le-a poruncit. (Ioan, 15, 14).

8

Ei sunt cei care s-au cununat, în Paraclis, în luna mai 2013 Dl. LIVADARIU MIHAI - ANDREI şi Dra. CERBU CRISTINA. Naşi: Zaporojan Mihai şi Elena Dl. LALĂU IULIANVASILE şi Dra. LORINCZ ILDIKO. Naşi: Mathe Silviu şi Izabela & Taşcu Gabriel şi Clara.

Ei sunt cei care s-au botezat, în Paraclis, în mai 2013 1. MARIAN ADELINA, fica lui Toma Alexandra. Naşi: Birta Rozi şi Rădulescu Virginia.

2. PAULA MIHAELA, fiica lui Tănase Doru şi Bunach Rozalia. Naşi: Preda Dumitru, Muntean Mirabela, Rad Marius şi Simona.

3. ANDREI NICOLAE, fiul lui Petre Adrian Nicolae şi Norina Ramona. Naşi: Creţu Florin şi Andreea, Sapta Ioaniciu Marius şi Florina & Rogobete Adrian şi Mihaela.

4. DENISA CRISTINA, fiica lui Nagy Adrian Mihai şi Strachină Raluca. Naşi: Nagy Romeo Cristinel şi Ana Maria & Ţugui Gabriela.

5. CIPRIAN DARIO, fiul lui Negoi Mărcuţ şi Mihaela. Naşi: Avram Sebastian şi Mihaela.

S Ă

N E

T R Ă I A S C Ă !