†GURIE, prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Devei şi al Hunedoarei, Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi Dreptmăritorilor creştini: Sfântă binecuvântare arhierească din străvechea Cetate a Devei! Împărăteasa Mamă – Sf. Elena şi Ziua Învierii popoarelor creştine! Motto: „...iar noi, poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte, că a înviat Hristos, Cel atotputernic!” (a 4-a stihiră a cântării a 4-a din Canon)
După Post vă prezentăm
B UC A TEL E R O M Â N IL O R DE PAŞTI
Pag. 4
Mereu alături de
F R A ŢI I M A I M ICI A I L U I D UM NE Z E U
Pag. 5
Iubiţi credincioşi, „Hristos a Înviat!” „Ziua Învierii, veniţi popoare să ne luminăm!”. Cu toţii astăzi ne bucurăm de Învierea Domnului Hristos, prăznuim în libertate măreaţa şi suprema sărbătoare creştină. Să nu uităm însă că serbarea în libertate pentru prima dată a acesteia a fost făcută posibilă de Constantin cel Mare, acum 1700 de ani! Iar în spatele acestei decizii eliberatoare luate de Constantin cel Mare stă o inimă de mamă, inima Împărătesei Elena. Biserica Ortodoxă Română, drept recunoştinnţă, i-a închinat Sfântului Constantin şi mamei sale, Elena, anul 2013. Iar epicentrul duhovnicesc al întregului an 2013 este praznicul Învierii, când această scrisoare pastorală vă parvine tuturor, spre folos duhovnicesc! „Cât este de sfântă, cu adevărat, şi cu totul prăznuită această noapte de mântuire şi strălucită, mai înainte vestitoare fiind a Zilei celei Purtătoare de lumină, a Învierii, în care Lumina cea fără de ani, din mormânt, cu trupul tuturor a strălucit!” (Stihira a 4-a a Cântării a 7-a din Canon).
Iubiţi fraţi şi surori, În acest an închinat Sfântului Constantin cel Mare şi Elenei, împărăteasa mamă, trebuie să conştientizăm cu toţii cât de mare este puterea unei inimi de mamă: ea a introdus în calendar numele fiului ei, împăratul care s-a botezat doar pe patul morţii. Drept urmare, tot ceea ce a făcut el pentru creştinism a făcut din postura de simpatizant, iar nu de adept, şi a făcut sub impulsul constant al mamei sale, influenţat fiind de aceasta. Dar atunci de ce foloseşte Biserica pentru amândoi sintagma elogioasă de „întocmai cu apostolii”? Este această sintagmă o exagerare sau este realmente legitimă? Noi spunem că este perfect legitimă, pentru că, graţie Sfântului Împărat Constantin cel Mare, pentru prima dată în istorie creştinismul devine un fapt public, devine prezenţă socială legitimată juridic! Primeşte dreptul de a exista în conştiinţa publică, nu doar în cea individuală! Iese din catacombe, se expune, devine vizibil pentru toţi cei care doresc să-i urmeze. Doar aşa a dobândit vizibilitate în cultură minunea cea mai mare din câte au existat vreodată, Învierea Omului-Dumnezeu din morţi cu trupul, garanţia propriei noastre învieri: „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă ridic, împreună cu Tine, Cel ce ai înviat!”. Doar astfel toţi cei însetaţi de mântuire ştiu unde pot găsi scăpare, liniştire, înnoire, sfinţire şi alinare. Dumnezeu şi-a găsit omul prin care să lucreze, care să dea splendoare publică lucrării Lui pe pământ.
Anul 3 Nr. 18 Aprilie 2013 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani
2
S Ă LUĂM AMINTE...
Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii aprilie 7 aprilie / Duminica a treia din post „Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că cine va voi să-şi mântuiască sufletul îl va pierde; iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul lui? Iar cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni întru mărirea Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Apoi a zis către ei: Adevăr grăiesc vouă că sunt unii, dintre cei care stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.” Glasul Domnului l-am auzit şi noi, fraţi creştini, în Sfânta Evanghelie. Să ascultăm deci şi noi de Fiul cel iubit al lui Dumnzeu Tatăl şi de poruncile Evangheliei Sale, ca să nu ne pierdem sufletele noastre, ci să ni le mântuim. Amin!
14 aprilie / Duminica a patra din post „În vremea aceea, s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut. Şi oriunde îl apucă, îl zdrobeşte şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l scoată afară dar nau putut. Atunci El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios! Până când voi fi cu voi? Până când voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine! Şi l-au adus la El. Dar, văzându-l pe Iisus, duhul numaidecât a zguduit pe copil şi, căzând la pământ, se zvârcolea şi spumega. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el i-a răspuns: Din pruncie. De multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă; ci, de poţi ceva, ajută-ne nouă, fie-Ţi milă de noi! Iar Iisus a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă pentru cel credincios. Atunci tatăl copilului a strigat cu lacrimi şi a zis: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Văzând Iisus că poporul dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, îţi poruncesc ţie, ieşi afară din copil şi să nu mai intri în el. Atunci duhul, răcnind şi scuturându-l cu putere, a ieşit afară, iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus l-a apucat de mână şi l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. Iar după ce au intrat în casă, ucenicii Lui l-au întrebat deosebit: pentru ce noi n-am putut să-l
scoatem? Iar El le-a zis lor: Acest neam de demoni cu nimic nu poate fi scos, fără numai cu rugăciune şi post. Ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea şi nu voia ca cineva să ştie căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că: Se va da Fiului Omului în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Dar ei nu înţelegeau cuvântul şi se temeau ca să-L întrebe.” După ce a săvârşit Iisus minunile despre care am vorbit, ieşind din locul acela, după cum spune Evanghelistul Marcu, străbătea Galilea împreună cu ucenici Săi, învăţând şi spunând ucenicilor despre vânzarea Lui de către Iuda, despre Patimile şi despre moartea Lui, ca nu cumva, întâmplânduse acestea, să-i tulbure, pentru că nu ştiau de mai înainte. Fiindcă cele spuse i-au întristat, El le vesteşte mai dinainte şi Învierea Lui cea de-a treia zi, pentru ca să mângâie necazul inimii lor. Cum odinioară sfinţii apostoli stăteau cu Tine, Doamne, în Galileea, aşa şi noi, astăzi, stăm cu Tine în Biserica Ta şi, pentru puţina noastră credinţă, ca şi tatăl copilului lunatic, strigăm cu lacrimi: ajută necredinţa noastră, ca fără bântuiala diavolului, să-Ţi slujim numai Ţie! Amin.
21 aprilie / Duminica a cincea din post Sfânta Evanghelie cuprinde proorocia despre Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, cererea fiilor lui Zevedeu de a li se da locuri lângă Iisus în Împărăţia cerurilor şi sfatul Domnului dat celorlalţi apostoli. În vremea aceea, luând Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi, a început să le spună cele ce erau să se întâmple. Iată mergem sus, la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi vândut arhiereilor şi cărturarilor şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi aceştia Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui, şi-L vor omorî. Dar după trei zile, va învia. „Atunci au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, şi i-au zis: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Dar Iisus i-a întrebat: Ce voiţi să vă fac? Iar ei i-au spus: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care-l beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? „Au zis Lui: Putem! Iisus le-a zis atunci: Paharul pe care Eu îl beau, îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu Mă botez, vă veţi boteza. Dar a şedea de-a drepta Mea sau de-a stânga Mea, nu este al Meu să dau, căci se va da acelora pentru care s-a pregătit. Când au auzit ceilalţi zece ucenici, au început
să fie mânioşi pe Iacob şi pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a grăit: Ştiţi că cei ce se socotesc domni peste popoare au asupra lor putere şi mai-marii lor le ţin în mână! Dar nu astfel trebuie să fie între voi; ci dintre voi va vrea să fie mai mare, să fie slujitorul vostru şi care vrea să fie întâi, să fie tuturor slugă. Că şi fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca să slujească şi să-şi dea sufletul preţ de răscumpărare pentru mulţi.
28 aprilie / Duminica Floriilor Luminat şi slăvit este praznicul Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Despre el ne povesteşte Sfânta Evanghelie şi care începe aşa: Cu şase zile mai înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr cel pe care îl înviase din morţi. Acolo i-au făcut ospăţ, iar Marta slujea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Iar Maria, luând o litră de mir foarte scump, de nard adevărat, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut de mirosul mirului. Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care era să-L vândă, a grăit: pentru ce nu s-a vândut mirul acesta pe trei sute de dinari şi banii să se fi dat la săraci? Dar el a zis aceasta, nu pentru că-i păsa de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga la el, dădea la o parte din cele puse într-însa. Iisus a răspuns: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Şi din iudei, mulţime mare a aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Atunci, maimarii preoţilor s-au sfătuit ca şi pe Lazăr să-l omoare, fiindcă din pricina lui, mulţi dintre iudei plecau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime de popor, care venise la praznic, auzind cum că Iisus vine în Ierusalim, au luat stâlpări de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Iar Iisus, aflând un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei. Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui, la început, dar, când s-a preamărit Iisus, atunci şi-au adus aminte şi şi-au dat seama că acestea erau scrise pentru El şi acestea I le-au făcut Lui. Iar mulţimea care fusese cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, mărturisea cum a fost. De aceea I-a ieşit poporului înainte, pentru că auzise că a săvârşit minunea aceasta. Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!
Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna aprilie 2013, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, PS Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţia “Fire de iarbă” Petroşani (editor), Editura “Rosa Multiflora” Petroşani (preşedinte Costel Avram) şi Clubul Copiilor si Elevilor Petrila, ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 18/2013. La realizarea acestui număr redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000), precum şi alte surse creştine. Ne puteţi citi on-line, în format pdf pe adresa www.clubulcopiilorpetrila.ro. Fotografiile aparţin dlor. Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.
DUMNEZ EULE, MILOS TIV F II CU MINE PĂ C Ă TOSU L ZEULE,
Programul slujbelor : Miercuri, ora 17: Paraclisul Maicii Domnului Joi, ora 17: Paraclisul Sfântului Nectarie Vineri, ora 17: Sfânta Taină a Maslului Sâmbătă, ora 9: Sfânta Liturghie şi Rugăciuni pentru cei adormiţi Sâmbătă, ora 17: Vecernie Duminică, ora 9: Utrenia şi Sfânta Liturghie În prima vinere, din începutul fiecărei luni, se săvârşeşte Sfânta Taină a Maslului cu 7 preoţi.
Cotizaţii pentru biserică Pentru pensionari şi văduve: 15 lei pe an Pentru doi pensionari: 25 lei pe an Pentru doi salariaţi: 40 lei pe an
Anunţ foarte important Pentru probleme de orice natură nu ezitaţi să-l sunaţi direct pe părintele paroh
Gabriel Bulf 0729080080 şi 0722137727
Aceasta este parohia viitoarei catedrale Cartierul Dimitrov (Carpaţi, Aleea Florilor, 9 Mai, bloc Magazin, 13 Septembrie, Liliacului, Aleea Pinului, Aleea Crângului, Vilelor, Petru Maior, blocurile mici din b-dul 1 Decembrie precum şi vilele până la HP), blocurile turn: 103, 105, 107, 109 precum şi blocurile Mignon din b-dul 1 Decembrie 1918, blocurile din str. Minerului şi Ion Creangă, blocurile: 8, 10, 12 din str. Avram Iancu şi blocurile mici din str. 22 Decembrie, Parângului şi Slătinioara, până la Colegiul de Informatică “Carmen Sylva”, str. Nicolae Titulescu şi Rovine plus două străzi din Colonie: Radu Şapcă şi Micu Klein.
3
Semnificaţia Deniilor din Săptămâna Patimilor LUNI, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vândut de fraţii săi în Egipt. El este o preînchipuire a lui Hristos, vândut de Iuda. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod. E o pildă dată omului, din care trebuie să reţină, că Dumnezeu este atât iubire cât şi dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit. MARŢI se face pomenirea celor zece fecioare. Din pildă reţinem că cinci fecioare au avut doar candela fără ulei, iar celelalte cinci au avut şi candelă şi ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepăsare de ceilalţi. Candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie. În MIERCUREA Săptămânii Sfintelor Pătimiri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Hristos fariseilor, pe treizeci de arginţi. JOIA PATIMILOR este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul patimilor prin vinderea Domnului. Specific deniei de joi seară sunt citirea celor 12 Evanghelii şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul bisericii. Există obiceiul ca atunci când preotul citeşte din Sfintele Evanghelii, credincioşii să aprindă lumânări şi să se aşeze în genunchi. În VINEREA MARE se face pomenirea sfintelor, înfricoşătoarelor şi mântuitoarelor Patimi ale Mântuitorului şi mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit raiul. În Sfânta şi Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune pe cei din veac adormiţi. SÂMBĂTA seara, începe slujba Învierii. Ajunşi în ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere: "În ZIUA ÎNVIERII să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm, şi să le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le". Nu uitaţi: în fiecare seară la ora 18 Paraclisul va fi deschis pentru săvârşirea deniilor. Slujba de Înviere va începe la ora 23.30. Părintele paroh Gabriel Bulf vă va oferi, spre dimineaţă, Sfintele Paşti. În acest sens părintele a achiziţionat 2000 de pahare de plastic, 2000 de iconiţe şi vă va oferi acest număr festiv din “Cuvântul Parohial”. Cu această ocazie părintele mulţumeşte tuturor enoriaşilor care au binevoit să participe la curăţenia din interiorul şi exteriorul bisericii precum şi la curăţenia de la aşezământul din Dărăneşti. Acest prim lăcaş destinat celor vârstnici mai are nevoie, pentru a putea fi finalizat, de ajutorul nostru, al tuturor. Vă reamintim ceea ce a spus, în vremea aceea, Apostolul Iacov: “Credinţa fără fapte este moarte!”, iar Mântuitorul ne îndeamnă să hrănim pe cel flămând, să-l adăpăm pe cel însetat, să-l îmbrăcăm pe cel gol, să-l primim în casă pe cel străin, să-l cercetăm pe cel bolnav şi să-l îngrijim pe cel din temniţă. Săracul este fratele Meu, săracul poartă faţa Mea. Orice veţi face săracului, Mie îmi faceţi!
Ne-au părăsit în lunile martie şi aprilie 2013 MUCENIC ANA, născută în 10.07.1942, comuna Runcu, judeţ Gorj, decedată în 28.03.2013, înmormantată in Cimitirul Central Petroşani. RUSTICEANU ION, născut în 14.01.1933, comuna Ostriţa, Bucovina, decedat în 10.04.2013, înmormântat în Cimitirul Central Petroşani. SULIM RODICA, născută în anul 19.10.1951 în localitatea Dej, jud. Cluj, decedată în 10.04.2013, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani. COSTACHE TITU ROMAN, născut în data de 2.04. 1936 în comuna Furdulea, jud. Ilfov, decedat în 21.04.2013, înmormântat în Cimitirul Central Petroşani.
4
DOUĂ IDEI CREŞTINE
1. Lăsaţi copiii să vină la Mine! şi 2. Dar din dar se face Raiul! Sute de copii de la grădiniţa cu program prelungit din cartierul Dimitrov s-au împărtăşit la Paraclisul viitoarei catedrale. Ei au primit cu această ocazie, pachete cu alimente oferite de enoriaşii parohiei noastre. Aceşti enoriaşi s-au gândit şi la copiii grădiniţei din Dărăneşti şi le-au oferit şi acestora 50 de pachete. De asemenea enoriaşii noştri au răspuns, cu entuziasm creştin la apelul Fundaţiei Sf. Mare Muceniţă Filofteia şi au colectat 250 de kg alimente constând în ulei, zahăr, făină, orez şi conserve. Aceste alimente, dăruite din inimă, vor face bucuria sărbătorii Pascale pentru familiile nevoiaşe din toată Valea.
Radu Anton Roman vă recomandă
BU C A TEL E R OM Â N I L O R DE P A Ş T I Ciorba de miel
Stufat de miel
1 cap de miel, gât, coadă, merg şi alte bucaţi de carne cu os, orice în afară de muşchii spatelui, carnea pulpelor şi măruntaie, care direct la friptură şi drob ajung 2-3 morcovi 1 ţelină mică 100 grame de orez 200 ml smîntînă 2 legături de verzituri (ştevie, lobodă, untişor, măcriş, leurdă) 20 boabe de piper 1 litru de borş (eventual 100 ml oţet) 1-2 păstîrnac 2 cepe (sau 3 legături ceapă verde, că e primăvară) 2 ouă 2 legături de verdeaţă (leuştean, tarhon) sare Se pregăteşte capul: se taie partea din faţă, cu dinţi, a botului, se scot globii ochilor (nu-l mai doare bietul!); se spală nările cu apă şi se curăţă cu vărful cuţitului Se taie gâtul şi restul cărnii în bucăţi potrivite polonicului Se taie ceapa şi zarzavatul la fiert în 3 litri de apă rece cu carnea, piperul şi o linguriţă de sare (să se închege spuma). Se spumuieşte După o oră de fiert molcomit se adaugă orezul spălat şi verzitura tocată. Se dă borşul într-un clocot să-şi dea damfurile la alţii. După alte 20 de minute se adaugă şi borşul (cam o jumătate de litru, normal, un litru dacă vă place mai acră) şi se mai lasă câteva clocote. Fiertura are voie şi e bine să scadă un litru, dar nu mai mult, că se-ndeseşte prea tare. Dacă a scăzut mai mult se completează Se ia de pe foc, se drege cu smântâna bătută cu ouăle şi puţină zeamă din ciorbă, se sărează. Se presară leuştean şi tarhon tocate.
1 kg carne de miel 1 ceapă 1 lingură de făină 2 legături de mărar 1 pahar de ulei 3-5 legături de ceapă verde 3-5 legături de usturoi verde 1 legătură groasă de pătrunjel sare, piper boabe, boia ceapa şi usturoiul verde se împletesc în coroniţă şi se pun la rumenit în ulei ceapa uscată se toacă carnea se taie porţii când s-au muiat, usturoiul şi ceapa verde se scot, se dau deoparte, să aştepte ce urmează în acelaşi ulei se pun carnea şi ceapa tocată la călit, boia şi piper boabe când s-au rumenit uşor, se sting cu apă şi se lasă să legumească la foc mic, acoperit, cam o jumătate de oră, până se pătrunde carnea se toacă mărar şi pătrunjel se desface făina în puţină apă caldă Se pune făina în fiertură, se amestecă, se lasă să dea un clocot se adaugă coroniţele de ceapă şi usturoi, se lasă să bulbucească totul încă un sfert de oră se sărează, se presară verdeaţă, e minune.
NU-ŢI FIE FRICĂ
5
Mereu alături de
FRAŢII MAI MICI AI LUI DUMNEZEU Familia Ridzi a marcat... Ziua verde şi la Dărăneşti “Am aşteptat cu mare bucurie această zi, pe care am intitulat-o generic ZIUA VERDE şi la care s-au angrenat peste 1000 de participanţi Am fost bucuros să pot participa şi la acţiunea de plantare de puieţi de Tuia, în curtea viitorului aşezământ pentru persoanele în vârstă, care va fi amenajat în clădirea fostei şcoli din Dărăneşti. Cu atât mai mult cu cât am făcut o echipă excelentă cu fiul meu Andrei, care a participat astăzi la prima sa lecţie de ecologie. Îi mulţmesc părintelui Gabriel Bulf pentru invitaţia pe care i-a făcut-o fiului meu, Andrei, să planteze un pom care, peste timp, va fi o mărturie vie a faptului că cei mai mici dintre noi trebuie să se gândească mereu la bunici şi la cei mai năpăstuiţi dintre noi. E un alt fel de a urma pilda biblică prin care noi dezrădăcinăm ura din inimile noastre şi sădim, în locul ei, dragostea. Şi, astfel, îi putem iubi pe vrăjmaşii noştri ca pe noi înşine. Mulţumesc de asemenea tuturor profesorilor, tuturor coordonatorilor grupurilor de societate civilă, tuturor membrilor Forumului Pro Urbis precum şi colegilor mei din Primărie pentru modul minunat în care am conlucrat pentru reuşita acestei acţiuni, ajunsă la ediţia a II-a.” ne-a declarat primarul Petroşaniului, dl.Tiberiu Iacob Ridzi.
Doamne, suntem vrednici... Când începi a construi ceva ar trebui să te gândeşti că, la un moment dat te poţi afla fie în situaţia sutaşului, fie a Apostolului Petru. Sutaşul i-a spus lui Iisus: “Doamne nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu!” A spune celui care doreşte să intre în casa ta, că nu eşti vrednic de atâta cinse, ca să intre sub acoperişul tău, cuvântul tău înseamnă evlavie, respect şi smerenie multă. Tot în vremea aceea, Petru i-a zis lui Iisus: “Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!”A spune celui care a intrat în casa ta să iasă de la tine pentru că eşti om păcătos înseamnă teamă, frică şi spaimă pentru sufletul tău. Frica lui Petru a vindecat-o Iisus prin cuvântul Său cel atotputernic, când i-a zis: “Nu-ţi fie frică!” Când va fi gata, şi asta se va întâmpla nu peste multă vreme, aşezământul de la Dărăneşti (foto dreapta) va fi un prilej de mândrie a tuturor celor care au contribuit la ridicarea lui. Atunci nu ne va fi frică să-L invităm pe Iisus în casa celor săraci, în care vedem pe fraţii mai mici ai lui Dumnezeu. Dumnezeu făgăduieşte celor milostivi răsplătiri însutite în lumea aceasta şi împărăţia veşnică în viaţa ce va să vină.
6
PASTORALA PREASFINŢITULUI PĂRINTE GURIE
de tot ce spui în scris sau grai, / de pilda ce la alţii dai, Astăzi, societatea cunoaşte o mişcare exact căci ea, mereu, spre iad sau rai / pe mulţi o să îninversă: de expulzare a principiilor creştine din or- drume. ganizarea societăţii, deschizându-se larg porţile descreştinării! Astăzi, adeseori autorităţile politice, Ce grijă trebuie să pui în viaţa ta toată, fără să-şi dea seama, prin deciziile luate, imprimă căci gândul care-l scrii sau spui / s-a dus… în veci societăţii o direcţie anticreştină; astfel, nu este pro- nu-l mai aduni, tejată suficient familia, nu este promovată suficient şi vei culege roada lui / ori mort, ori viu, odată. femeia, nu este încurajată naşterea de prunci – sarcina (femeia ajungând să fie strivită între cari- Ai spus o vorbă, vorba ta, mergând din gură-n era profesională şi datoriile de mamă), nu este su- gură, ficient finanţat învăţământul, ca şi când educaţia va-nveseli sau va-ntrista, / va curăţi sau va-ntina, corectă (şi consistentă din punct de vedere reli- rodind sămânţa pusă-n ea, / de dragoste sau ură. gios) n-ar constitui o prioritate; dar atenţie, o educaţie greşită a tinerilor, fără fibră religioasă, va Scrii un cuvânt… cuvântul scris e-un leac sau o face din ei nişte rebeli care vor răsturna ordinea otravă, din lumea de mâine. Adolescenţii de astăzi, in- tu vei muri, dar tot ce-ai scris / rămâne-n urmă corect formaţi, vor putea fi factorii de instabilitate drum deschis din lumea de mâine! spre moarte sau spre paradis, / spre-ocară sau Sfinţii Părinţi ne învaţă că marii oameni se slavă. formează pe genunchii mamelor lor! Maica Domnului a avut un rol esenţial în creşterea Pruncului Ai spus un cântec, versul său, rămâne după tine, divin, Dumnezeul întrupat. Am văzut-o în Vinerea îndemn spre bine sau spre rău, / spre curăţie sau Mare lângă Cruce, cu o sabie nevăzută înfiptă în desfrâu, inimă, precum profeţise bătrânul Simeon. Iar lăsând în inimi rodul său / de har sau de ruşine. mulţimile barbarizate se agitau mulţumite crezând că L-au omorât pe Cel ce nu poate muri! Dar, ul- Arăţi o cale, calea ta, în urma ta nu piere, terior, Maica Domnului a savurat şi bucuria În- e cale bună sau e rea, / va prăbuşi sau va-nălţa, vierii, văzându-L pe Cel pe care L-a născut şi vor merge suflete pe ea / spre cer sau spre durere. crescut stând pe tron de slavă, de-a dreapta Tatălui! Sfântul Constantin cel Mare a fost pro- Trăieşti o viaţă… viaţa ta e una, numai una, dusul educaţiei şi al rugăciunilor mamei sale, oricum ar fi, tu nu uita / cum ţi-o trăieşti vei Elena. Ce a ştiut Elena şi nu mai ştiu mamele de câştiga astăzi, încât nu mai cresc pe genunchii lor titani? ori fericire pe vecie / ori chin pe totdeauna. A ştiut ceva ce nu cunosc multe din mamele de astăzi: nu mai cunosc „tehnica” formării carac- O, om! Ce mari răspunderi ai, tu vei pleca din terelor, pentru că la vârsta formării caracterelor lume, copiilor, multe dintre ele nu au o viaţă dar ce ai spus prin scris sau grai / sau laşi prin duhovnicească suficient de consistentă, nu au o pilda care-o dai conştiinţă creştină accentuată. Multe dintre mame pe mulţi, spre iad sau rai / mereu o să-i îndrume. îl descoperă pe Dumnezeu, îl iau în serios, doar după ce trece perioada strategică din viaţa copiilor Deci, nu uita!... Fii credincios, cu grijă şi cu teamă lor, anterioară gimnaziului. La gimnaziu apar deja să laşi în urmă, luminos, / un semn, un gând, un consecinţele greşitei educaţii. Mamele de astăzi nu drum frumos, mai ştiu a doza corect dragostea cu exigenţa. Ele căci pentru toate, neîndoios, / odată vei da seamă! cocoloşesc, răsfaţă, fără a şti şi să ceară, să impună Amin! o direcţie creştină, şi ajung apoi desconsiderate, chiar umilite, pierzând controlul asupra propriilor Cu această nouă conştiinţă dacă vom trăi, dacă copii! ne vom configura existenţa după acest principiu, Împărăteasa Elena, luminată de Dumnezeu viaţa noastră se va înnoi, vom deveni cu adevărat prin rugăciune, nu a comis astfel de erori. A cres- fericiţi, având certitudinea că facem exact ceea ce cut pe genunchi un gigant, care a intrat în calendar, vrea Dumnezeu să facem! „Dătătorule de viaţă, care a schimbat cursul istoriei omenirii, dând vizi- Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!” bilitate mondială Învierii Fiului lui Dumnezeu, re- (Troparul glasului al 2-lea). orientând cultura epocii şi strivind filosofiile păgâne ale epocii. „Mă acoperă pământul, voind Iubiţii mei fii sufleteşti! Eu, dar se înfricoşează portarii iadului, văzânduNe putem întreba împreună: Dar care a fost Mă, Maică, îmbrăcat cu haina însângerată a izbândirii; căci ucigând, ca un Dumnezeu, pe vrăj- marea intuiţie a împăratului Constantin? El doar a maşi cu Crucea, iarăşi voi învia şi te voi mări!” fost o prelungire a mamei lui? Ei bine, dacă mama lui a fost o femeie duhovnicească, o fiinţă a rugă(stihira a 3-a a cântării a 9-a din Canon). Iată, deci, ce ar trebui să înveţe mamele de ciunii, căreia îi vorbea Însuşi Dumnezeu, care L-a astăzi de la Împărăteasa Elena! „Veniţi la mor- întâlnit în propria viaţă pe Hristos cel Înviat, el era mânt, femei binevestitoare – spune stihira a 2-a a un strateg inteligent, un om politic realist şi un Laudelor Învierii” – şi ziceţi Sionului: «Primeşte vizionar! A constatat răspândirea creştinismului în de la noi bunele vestiri de bucurie ale Învierii lui masele largi ale populaţiei Imperiului Roman. Religia creştină a devenit, „de facto”, religia comună Hristos»!”. a majorităţii cetăţenilor, fapt ce putea asigura spontan şi non-violent unitatea imperiului, dincolo de Iubiţi fraţi întru Hristos! diferenţele de ordin naţional, de rasă şi de tradiţii Sfântul Ioan Iacob Hozevitul ni se adresează existente. Creştinismul a devenit noul factor posituturor, nu doar mamelor, ci şi taţilor, pentru a ne bil de coeziune! asuma responsabilităţile creştine primite de la Dar această inteligentă constatare a fost oare o Creator; căci orice abdicare de la aceste respons- descoperire individuală sau o revelaţie de sus? Isabilităţi se va răzbuna aprig mai târziu. El ne spune toria duhovnicească a Bisericii spune că a fost o în poezia „O..., om!”: consecinţă a rugăciunilor mamei lui, Elena. Astfel, împăratul a avut o revelaţie supranaturală, O, om, ce mari răspunderi ai de tot ce faci pe când, în vis, i s-a spus că există un semn cu o putlume, ere colosală, aducător de triumf în lume: semnul
Dreptmăritori creştini!
crucii! Vinerea Mare, crucificarea, scurgerea sângelui divin pe cruce nu pot rămâne fără repercusiuni! „Că, iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea!... că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat!” – ne spune prima stihiră a Ceasurilor Paştilor. Aşa că, drept urmare a visului, Constantin cel Mare a adoptat simbolul creştin al Crucii ca emblemă oficială a armatei sale. Acest fapt i-a entuziasmat pe creştinii din armata sa, i-a convins pe păgâni de puterea supranaturală a acestui semn, conducându-i pe toţi, creştini şi necreştini, la victorie. În vis i se spusese că „In hoc signo vinces!” – „Cu acest semn vei învinge!”. A înţeles, deci, că în acest semn era concentrată o putere divină imensă; acesta era simbolul unei forţe ce venea de dincolo de lume! Iar această forţă te duce întotdeauna la triumf! Noi, creştinii, ştim de atunci şi până astăzi că acest semn are o putere miraculoasă. Vinerea Mare ne-a adus în faţa tuturor experienţa tragică a Răstignirii. Sfinţii Părinţi ne atrag însă atenţia că suferinţa, Crucea, nu este scopul, ci ea este doar mijlocul! Scopul este Învierea! Crucea este doar calea. Prin cruce, la Înviere! Aşa că astăzi, se cuvine cu toţii să identificăm ce cruce a îngăduit Dumnezeu în viaţa noastră, şi cum are ea efecte benefice, terapeutice, sfinţitoare, în viaţa noastră cotidiană. Să o acceptăm, conştientizându-i rostul! Pentru Constantin cel Mare crucea a fost mijlocul câştigării bătăliei de la Pons Milvius, în 312, în urma căreia a devenit stăpânul absolut al Europei. Drept urmare, prompt, la nici un an, a anulat obligativitatea religiei păgâne şi a proclamat cu înţelepciune toleranţa. „Puterea iadului ai zdrobit şi ai înviat, ca un biruitor, Hristoase, Dumnezeule!” – ne spune Condacul Învierii.
Cucernici creştini! Ce a mai făcut Constantin cel Mare prin gestul său eliberator? A demonstrat tuturor care este sensul corect, adevărat, profund, metafizic, al politicii: ea este o formă de slujire a semenilor, a poporului; ea nu îşi are scopul în ea însăşi. A observat ridicolul de a-şi prigoni propriii supuşi, majoritatea creştini. Aşa că a fost primul împărat care a oferit subvenţii pentru ridicarea de edificii de cult, conştientizând faptul că prin aceasta se schimbă în bine faţa lumii. „Hristoase, Cel ce dai celor căzuţi ridicare...” (din Condacul Învierii).
Iubiţi credincioşi! Se cuvine, în încheiere, să subliniem faptul că în umbră, artizanul discret, femeia cu statură gigantică, atotputernică în duhovnicie, a fost Elena, împărăteasa mamă. Iată cum o femeie a putut schimba cursul istoriei. Iar aceasta, pentru că şi-a format bine copilul! Să dea Dumnezeu mamelor de astăzi înţelepciunea de a-şi creşte copiii, precum a făcut Sfânta Elena. În cazul acesta, lumea de mâine va deveni una „de giganţi şi de eroi” – după expresia Sfântului Vasile cel Mare („...Hristoase, Dumnezeule, ai înviat ca un biruitor, zicând femeilor: «Bucuraţi-vă!»”). Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi, să vă îndrepte permanent paşii pe cărările mântuirii, să vă umple sufletele de bucuria sfântă a Învierii, să vă întărească convingerea de a urma modelele istorice sfinte ale împărătesei Elena şi ale fiului ei, Constantin, fiecare la etajul social la care Dumnezeu v-a aşezat!
Hristos a înviat! † GURIE, Episcopul Devei şi al Hunedoarei
SĂ LUĂM AMINTE
7
23 Aprilie /Pomenirea sfântului şi măritului Marele mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Măritul acesta şi minunatul şi vestitul Mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis. Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe
Şi-au tremurat stăpânii lumii La glasul blândului profet Şi-un duşman au văzut în fiul Dulgherului din Nazareth! El n-a venit să răzvrătească Nu vrea pieirea nimănui; Desculţ, pe jos, colindă lumea Şi mulţi hulesc în urma lui. Şi mulţi cu pietre îl alungă Şi râd de el ca de-un smintit: Iisus zâmbeşte tuturoraAtotputernic şi smerit! El orbilor le dă lumină, Şi muţilor le dă cuvânt, Pe cei infirmi îi întăreşte, Pe morţi îi scoala din mormânt. Şi tuturor de o potrivă. Împarte darul lui cerescŞi celor care cred într-însul, Şi celor ce-l batjocoresc. Urască-l cei fără de lege...
Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să în-
Christos a înviat de Alexandru Vlahuţă Cei pasă lui de ura lor? El a venit s-aducă pacea Şi înfrăţirea tuturor. Din toată lumea asupriţii În jurul lui s-au grămădit Şi-n vijeliile de patimi La glasul lui au amuţit: "Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă, Iertaţi pe cei ce vă lovesc, Iubiţi pe cei ce-n contra voastră Cu vrăjmăţie se pornesc"... II Cât bine, câtă fericire, Şi câtă dragoste-ai adus! Şi oamenii drept răsplătire Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus. Au râs şi te-au scuipat în faţă
vieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şiau cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Din spini cununa ţi-au făcut, Şi în deşarta lor trufie Stăpâni desupră-ţi s-au crezut... Aduceţi piatra cea mai mare Mormântul să-i acoperiţi Chemaţi sutaşii cei mai ageri, Şi străji de noapte rânduiţi... III S-au veselit necredincioşii C-au pus luminii stăvilar, Dar ea s-a întărit în focul Durerilor de la Calvar, Şi valurile-i neoprite Peste pământ se împânzesc, Ducând dreptate şi iubire Şi pace-n neamul omenesc. Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric Şi nimeni nu v-a mângâiat, Din lunga voastră-ngenunchere Sculaţi... Christos a Înviat!
8
M E S A J E
P A S C A L E
Ei sunt cei care s-au botezat în Paraclis în martie 2013 1. KEVIN MIHAI, fiul lui Limbău Cornel şi Munteanu Laura. Naşi: Cosma Armand şi Laura. 2. CORINA CRISTINA, fiica lui Zoltan Cristina. Naşi: Zoltan Mircea şi Adriana.
COSTEL AVRAM Director General S.C. Apa Serv Valea Jiului