Cuvantul Parohial - nr. 17

În prima zi de vineri a fiecărei luni la noi se săvârşeşte, în Paraclis, Sfânta Taină a Maslului cu 7 preoţi La masă cu sfinţii

Reţeta PÂINII SFINTE ++++++++++++++++

Anul 3 Nr. 17 Martie 2013 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

Despre post cu Părintele Cleopa Pag. 6

La Centrul de îngrijire pentru persoane vârstnice “Sfinţii Pantelimon şi Nectarie”

PĂRINTELE GABRIEL BULF A RENUNŢAT LA UN BIROU PENTRU A MAI FERICI ÎNCĂ 3 OAMENI NĂPĂSTUIŢI Iniţial, Centrul de îngrijire de la Dărăneşti a fost proiectat spre a oferi găzduire pentru 24 de persoane vârstnice. Pe măsură ce lucrările se apropie de final, părintele a considerat necesar să renunţe la spaţiul care urma să devină un birou administrativ (foto stânga) şi să-l cedeze vârstnicilor pentru a mai câştiga o cameră. Astfel, în final centrul va găzdui 27 de persoane în loc de 24. Dacă lucrurile merg într-un ritm la fel de susţinut ca cel de acum, credem că de Paşti centrul nostru s-ar putea inaugura. Din păcate, acest lucru nu depinde doar de părintele paroh şi de cei câţiva oameni inimoşi care îl ajută, ci şi de dumneavoastră, bunii noştri cititori. Prin urmare, “Daţi un leu, o sut-o mie, pentru Sf. Pantelimon şi Nectarie”. Să fie primiţi!

2

S Ă LUĂM AMINTE...

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii martie 3 martie / Duminica a treizeci şi patra după pogorârea Sfântului Duh Când fariseii şi cărturarii au văzut că Domnul Hristos primeşte pe vameşi şi pe păcătoşi şi stă împreună cu ei şi mănâncă, cârteau asupra Lui, zicând: „Acesta primeşte pe păcătoşi la sine şi mănâncă cu dânşii”. Atunci Domnul, deschizând vistieria învăţăturilor Lui, celor în pilde, a răspuns împotriva cârtirii lor nedrepte. Le-a vorbit despre veselia păstorului, care şi-a găsit oaia sa cea rătăcită şi despre bucuria femeii, care şi-a găsit drahma ei pierdută, arătând că şi cerul şi îngerii se bucură de pocăinţa celui păcătos. Ca să-i facă pe farisei şi pe toţi ceilalţi vameşi şi păcătoşi, care stăteau în preajma Lui şi-L ascultau, să înţeleagă cât de trebuincioasă este în viaţa fiecărui om pocăinţa şi cât de mare este bucuria lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.

Domnul a spus pilda aceasta: Un om avea doi feciori, şi cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui său: “Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere.

Atunci el a împărţit avere între ei.”

Nu după multe zile, feciorul cel mic, strângându-şi toate, a plecat într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit avutul, vieţuind în destrăbălare.

După ce a cheltuit totul, s-a întâmplat în ţara aceea o foamete mare şi el a început să ducă lipsă.

S-a dus atunci şi s-a alipit pe lângă unul din locuitorii acelei ţări şi acesta l-a trimis pe moşia sa, ca să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.

Dar, venindu-şi în sine, el şi-a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu au prisos de pâine, iar eu pier aici de foame.

Scula-mă-voi şi mă voi duce la tatăl meu şi voi spune: “Tată, greşit-am la cer înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi!” Şi s-a sculat şi a venit la tatăl său. Şi pe când era el încă departe, l-a văzut tatăl său şi s-a înduioşat şi, alergând la el, a căzut pe grumajii lui şi l-a sărutat. Atunci i-a zis feciorul: “Tată, greşit-am la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău!”

Iar tatăl a zis către slugile sale: “Aduceţi de grabă haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l pe el şi puneţi-i lui inel în deget şi încălţăminte în picioare. Apoi aduceţi viţelul cel gras de-l tăiaţi, să mâncăm şi să ne veselim, căci acest fecior al meu, mort a fost şi a înviat, pierdut a fost şi s-a aflat.” Şi au început să se veselească.

Iar feciorul cel mare era la câmp; şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Atunci, chemând la sine pe unul din slujitori, a întrebat ce înseamnă aceasta? Şi el i-a spus: “Fratele tău a venit, şi tatăl tău, pentru că l-a primit sănătos, a jertfit viţelul cel îngrăşat”. Şi s-a mâniat feciorul cel mare şi nu voia să intre; dar tatăl său ieşind afară, îl îmbuna.

Atunci, răspunzând el, a zis către tatăl său: Iată, atâţia ani, de când îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei, dar când a venit acest fecior al tău care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai junghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.

Tatăl însă a grăit: “Fiule, tu pururi eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Se cuvenea însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta, mort a fost şi a înviat, pierdut a fost şi s-a aflat.”

Cuvintele acestea se adresau totodată şi fariseilor şi cărturarilor celor făţarnici care se socoteau sfinţi şi drepţi.

10 martie / Duminica înfricoşătoarei judecăţi Sfânta Evanghelie ne spune că Cel Unul Născut, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu va veni iarăşi pe pământ, dar nu cum a venit întâi, smerit şi umil, ci cu slavă multă şi cu mare strălucire dumnezeiască. Şi va veni, nu ca să mântuiască lumea, ca mai înainte, ci ca să judece pe toţi oamenii, pe cei vii şi pe cei morţi; să dea celor care au făcut cele bune Împărăţia cea veşnică. Învăţătura aceasta despre cea de-a doua şi slăvită venire în lume a Domnului Hristos, o mărturisim toţi creştinii, în Simbolul credinţei noastre, care zice: „Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit”. Vorbind despre Împărăţia cerurilor, Iisus Hristos a asemănat-o printre altele cu cele zece fecioare, care, luându-şi calendele lor, au ieşit întru întâmpinarea Mirelui. Când a venit Mirele, au intrat cu El, la nuntă, numai cele cinci fecioare, care au avut undelemn în candele, iar celelalte cinci au rămas afară în întuneric, fiindcă n-au avut undelemn în candelele lor.

Spunând oamenilor pilda aceasta, Domnul Iisus Hristos a încheiat-o cu cuvintele: „Drept aceea,

privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul, când vine Fiul omului. “Domnul a zis: Când va veni Fiul Omului întru mărirea Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul pe oi dintre capre, şi va pune oile de-a de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

Atunci va zice Împăratul, celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi adus la voi; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi căutat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Când, iarăşi, Te-am văzut străin şi Te-am adus la noi, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Şi când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: adevăr grăiesc vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, mai mici, Mie Mi-aţi făcut.

Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau: străin am fost şi nu M-aţi adus la voi: gol am fost şi nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi cercetat.

Atunci vor lua şi ei cuvântul şi vor zice: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi nu Ţi-am slujit Ţie? El însă le va răspunde şi le va zice: Adevăr grăiesc vouă, întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceştia mai mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la pedeapsa veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică.

Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna martie 2013, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, PS Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţia “Fire de iarbă” Petroşani (editor), Editura “Rosa Multiflora” Petroşani (preşedinte Costel Avram) şi Clubul Copiilor si Elevilor Petrila, ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 17/2013.

La realizarea acestui număr redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000), precum şi alte surse creştine. Ne puteţi citi on-line, în format pdf pe adresa www.clubulcopiilorpetrila.ro. Fotografiile aparţin dlor. Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.

DUMNEZ EULE, MILOS TIV F II CU MINE PĂ C Ă TOSU L ZEULE,

Programul slujbelor : Miercuri, ora 17: Paraclisul Maicii Domnului Joi, ora 17: Paraclisul Sfântului Nectarie Vineri, ora 17: Sfânta Taină a Maslului Sâmbătă, ora 9: Sfânta Liturghie şi Rugăciuni pentru cei adormiţi Sâmbătă, ora 17: Vecernie Duminică, ora 9: Utrenia şi Sfânta Liturghie În prima vinere, din începutul fiecărei luni, se săvârşeşte Sfânta Taină a Maslului cu 7 preoţi.

3

AJUTAŢI CATEDRALA “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” SĂ SE ÎNALŢE DEFINITIV DIN PĂMÂNT!

Cotizaţii pentru biserică Pentru pensionari şi văduve: 15 lei pe an Pentru doi pensionari: 25 lei pe an Pentru doi salariaţi: 40 lei pe an

Anunţ foarte important Pentru probleme de orice natură nu ezitaţi să-l sunaţi direct pe părintele paroh

Gabriel Bulf 0729080080 şi 0722137727

Aceasta este parohia viitoarei catedrale Cartierul Dimitrov (Carpaţi, Aleea Florilor, 9 Mai, bloc Magazin, 13 Septembrie, Liliacului, Aleea Pinului, Aleea Crângului, Vilelor, Petru Maior, blocurile mici din b-dul 1 Decembrie precum şi vilele până la HP), blocurile turn: 103, 105, 107, 109 precum şi blocurile Mignon din b-dul 1 Decembrie 1918, blocurile din str.

Minerului şi Ion Creangă, blocurile: 8, 10, 12 din str. Avram Iancu şi blocurile mici din str. 22 Decembrie, Parângului şi Slătinioara, până la Colegiul de Informatică “Carmen Sylva”, str. Nicolae Titulescu şi Rovine plus două străzi din Colonie: Radu Şapcă şi Micu Klein.

Ne-au părăsit în lunile februarie şi martie 2013 MARIAN IOANA, născută în anul 1945 în localitatea Valea Anilor, jud.

Mehedinţi, decedată în 25.02.2013, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani.

PRELIPCEANU AURELIA, născută în data de 26 august 1918 în Petrila, decedată în 28.02.2013, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani.

CIOBANU GHEORGHE, născut în data de 11 iunie 1946 în comuna Negri, jud. Bacău, decedat în 6.03.2013, înmormântat în Cimitirul Poeni Petroşani.

TOTH CAROLINA, născută în data de 20 octombrie 1934 în localitatea Borsec, jud. Harghita, decedată în 6.03.2013, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani.

ANGHEL LUCIAN, născut în 24 octombrie 1924 în satul Dăeşti, jud. Vâlcea, decedat în 7.03.2013, înmormântat în Cimitirul Central Petroşani.

POELINCĂ DUMITRU, născut în data de 29 iunie 1929 în comuna Ştefăneşti, jud. Botoşani, decedat în 11.03.2013, înmormântat în Cimitirul Central Petroşani.

SZILAGYI IOSIF, născut în 8 aprilie 1946 în Petrila, decedat în 17.03.2013, înmormântat în Cimitirul Petrila.

4

PRECUM ÎN CER, AŞA ŞI PE PĂMÂNT

9 MARTIE / Sfinţii 40 de Mucenici

25 martie

Buna vestire

Sfinţii 40 de mucenici erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului roman păgân Licinius. Aflând despre credinţa lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţa. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scosi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor si au fost lasati sa-si dea sufletele.

Martirajul celor 40 de soldaţi crestini - Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie - semnifică dăruirea totală faţă de Hristos.

Sărbătoarea creştină a Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradiţional şi a generat o sărbătoare tradiţională românească, Mucenicii sau Macinicii. În credinţa populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc zilelor moşilor, zile calde. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura şi să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc. Ziua de 9 martie, când Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe cei 40 de Mucenici ucişi în Sevastia, are pentru spiritualitatea populară o conotaţie aparte. În ziua de 9 martie, în toate comunităţile rurale era Ne-a învrednicit Preamilostivul Dumnezeu să serbăm în această obiceiul de a se scoate plugul la arat. După ce plugul era trecut prin foc de lună, cu bucurie sfântă, un mare şi binecuvântat Praznic Împărătesc, către fierarul (faurul) satului, era reparat, curăţat şi purificat iar între plugari se încheiau înţelegeri pentru întovărăşire la arat, în dimineaţa acestei zile Buna Vestire a venirii printre oameni a Celui fără de-nceput şi veşnic plugul era scos în faţa casei în mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, - Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Modul zămislirii Domnului nostru Iisus Hristos a fost mai presus de fapt, ciclul sărbătorilor de primăvară, presărat cu numeroase obiceiuri.

Patruzeci sau patruzeci şi patru?

După tradiţia creştină, sfinţii martiri au fost 40, după cea geto-dacică, au fost 44, atâtea fiind şi zilele dintre 9 martie şi 23 aprilie. În unele zone, există până astăzi credinţa, că aceşti sfinţi au fost 44. Folcloristul Simion Florea Marian a tipărit o legendă, din Fratautul Vechi - Moldova, unde se vorbeşte de ziua celor 44 de Sfinti.

Mucenici Potrivit tradiţiei populare, în această zi, femeile fac mucenici în formă de opturi. Aceştia sunt duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi şi apoi sunt consumaţi în familie.

de fire, nu printr-un părinte omenesc, ci prin lucrarea Sfântului Duh: "Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri!" (Luca 1, 28). În preacuratul trup al Preasfintei Fecioare se începe lucrarea întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, Celui fără de trup. Domnul îşi începe trecerea prin Uşa cea ferecată, vestită de prooroci. Precum raza soarelui trece printr-un cristal, tot aşa trece Domnul prin Preasfânta Fecioară şi o preface în Maică a Sa, luminând-o şi sfinţind-o cu dumnezeiasca Sa slavă. Fecioara Maria devine Maică adevărată lui Dumnezeu cel adevărat, Născătoare de Dumnezeu desăvârşit, dar şi om desăvârşit; şi rămânând Fecioară, precum mai înainte de naştere, la fel în perioada naşterii şi după naştere.

Cu adevărat, mare este taina Întrupării Domnului şi pentru că ea îngemănează lucrarea mai presus de fire a Duhului Sfânt, cu lucrarea firii, căci, smerindu-Se pe Sine şi chip de rob luând, Mântuitorul a petrecut în preasfântul pântece al Maicii Sale cele nouă luni ale naşterii fireşti, asemenea fiecăruia dintre noi, arătându-ne, astfel, cât de importantă şi binecuvântată este această primă perioadă a vieţii omului. Într-o zi ca aceasta, când Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului, pentru noi şi pentru a noastră mântuire, nu putem să nu amintim, cu adâncă durere, cât de mult s-au răspândit în poporul nostru păcatele împotriva naşterii de prunci. Refuzul de a avea copii sau, tot mai frecvent, limitarea la un singur copil - prin tot felul de mijloace şi prin pruncucidere - se face deja simţit în declinul numeric al populaţiei şi în îmbătrânirea ei tot mai accentuată. Pentru prima dată în istorie, poporul român îşi poate întrezări sfârşitul. Specialiştii consideră că, dacă situaţia actuală se menţine, redresarea demografică nu va mai fi posibilă.

Cuvintele rugăciunii învăţate de la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care le rostim de atâtea ori pe zi, "facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ", să ne fie călăuzitoare şi în viaţa conjugală, primind cu recunoştinţă darul naşterii de prunci sau crucea lipsei lor, ambele fiind căi de cunoaştere şi însuşire a iubirii lui Dumnezeu pentru noi.

DESPRE POST ŞI ZAIAFET

5

Ouă de Pasce/ Luaţi că nu sparge! sau

Cum petreceau Românii de ieri, în centru şi la periferie În cartea sa „Cum se distrau româniiodinioară” (Editura Adevărul Holding, 2011), Adrian Majuru povesteşte, inevitabil, şi despre „Serbările pascale urbane”. El dedică Învierii Domnului, cea mai frumoasă sărbătoare a primăverii, câteva pagini în care descrie felul în care românii au ştiut să se bucure, de-a lungul timpului, de acest mare eveniment din viaţa lumii. „Dacă satul păstrează tradiţia aşa cum o ştim, oraşul a adus câteva mici schimbări. Desigur, în oraşele şi târgurile noastre, periferiile erau în mare parte vetre săteşti, care s-au modernizat încetul cu încetul, dar până şi orăşenii iubitori de modernitate şi confort au păstrat obiceiul de a ieşi la iarbă verde primăvara, în special de Paşte. Ieşeau însoţi de un taraf de lăutari în grădini sezoniere împrovizate pentru a petrece, a mânca şi ciocni ouă roşii!”

Pentru că Bucureştiul, ca şi Valea Jiului, e un loc magic care a atras lume de peste tot, am considerat oportun că în acest număr al Cuvântului parohial să vă povestim cum întâmpinau şi cum petreceau Paştele cei veniţi în Capitală. „De Paşte şi duminica, oamenii luau coşul cu merinde şi băutură şi porneau la iarbă verde, la umbra răcoroasă a păduricilor de la Şosea, Herăstrău, Băneasa, Pantelimon, Filaret unde petreceau, lăsând în urma lor, ca şi azi, coji de ouă roşii, hârtii, sticle goale, cioburi şi mizerie”, scrie Adrian Majuru în capitolul intitulat „Dolce farniente”. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, foarte frecventată era Grădina Bellu-lui (astăzi, cimitirul omonim) unde se afla o grădină de vară. Cum grădina se afla, pe atunci, în afara oraşului, distracţia ţinea până la ziuă. „Aici se jucau hora, sârba, chindia, bătuta, gălăţeanca, arnăuţeasca sau alte dansuri uitate precum raţa sau ca la uşa cortului.”. În Bucureşti, Paştele se sărbătorea în Grădina Cişmigiu. Acolo veneau oamenii de condiţie modestă (menajere, slujnicuţe cu drăguţii lor, orăşeni de la mahala) care petreceau până târziu, în noapte.

Un alt loc preferat de petecere era grădina casei de la periferie. Acolo se adunau familiile înrudite, naşul, finii şi cumetrii (până la a treia spiţă) care îşi făceau, reciproc, cadouri.

Un alt loc preferat de bucureşteni pentru a sărbători Paştele în aer liber era Grădina Ivaşcu, nu departe de Bariera Vergului. Adică acolo „unde se mânca pastramă friptă la grătar şi se bea vin din oală nouă de pământ”. Respectiva grădină a fost

P.S. Ilustraţia acestei pagini s-a realizat cu felicitări pascale primite de petroşeneni de la rudele lor din Rusia, Bosnia (Tuzla) şi America (Montana) şi fac parte din colecţia Constantin Barbu.

înghiţită treptat de case şi străzi.

Parcul Icoanei din Bucureşti era un loc destinat plimbării dar mai avea şi o grădină, proprietatea a familiei George Ioanid, care desfăşura şi o înfloritoare afacere cu pomi roditori altoiţi, plante ornamentale, flori pentru buchete, glastre şi jardiniere. „Doamnele şi domnii amatori de asemenea vegetale care ar dori să aibă noul catalog al grădinei, sunt rugaţi a-şi adresa cererile la mai sus numita grădină şi îndată li se va trimite, bine voind numai a face ca adresa şi semnătura d-lor să fie cât se poate de citeţe şi lămurite”.

De Paşti renaşte întrega natură. Prin urmare „timpul plantatului pomilor şi rozierilor fiind sosit”, doamnele şi domnii interesaţi sunt îndemnaţi „a nu întârzia trimiterea comandelor”.

Grădina Filaretului a fost loc de mare zaiafet pentru bucureşteni, până la sfârşitul secolului al XX-lea. Duminica „se făcea horă, se bea bragă, se mânca bigibigi şi rahat cu apă rece de la cişmele” (conform versului popular, faimos în epocă, „La Filaret, la izvoare/Unde-i umbră şi răcoare...”)

Din Duminica Floriilor şi până după Duminica Tomii avea loc un bâlci vestit găzduit de Grădina Văraru. Acolo veneau mâncătorii de foc şi căluşeii şi făceau afaceri bune bragagii şi limonagiii. „Oameni veneau cu mâncarea în basma, se aşezau la masă sub umbrarul cârciumarului şi cumpărau numai de băut”.

Paştele este şi cea mai mare bucurie a copiilor.

Pentru ei era sărbătoarea dulciurilor şi a hainelor noi. „De Paşte, tradiţia cerea să fii îmbrăcat cu haine noi, pentru a intra curat sufleteşte în noul an anunţat de sosirea primăverii. Mai era apoi obiceiul, păstrat şi pentru orăşenii de azi, de a stinge orice supărare în jurul lor, mai ales copiii încercau să-i îmbuneze pe părinţi, pentru a le ierta supărările pricinuite” zice Adrian Majuru.

El ne reaminteşte şi de o sărbătoare, din păcate, uitată. E vorba de”bătutul halviţei”, un minunat prilej pentru copii de a-şi vizita naşii. Acest eveniment prepascal era înainte de Postul Mare, de Lăsata Secului. Atunci se schimbau daruri iar naşii dădeau o masă mare în cinstea musafirilor. „La aceste petreceri, pentru copii se atârna de o sfoară o bucată mare de halviţă (cu nuci şi stafide) şi în timp ce halviţa pendula, cei mici, având mâinile legate la spate, trebuiau s-o apuce cu dinţii.” Cel care prindea halviţa avea două opţiuni.

Fie o mânca singur, fie o împărţea cu ceilalţi copii.

Potrivit spiritului pascal ar fi fost mai indicată varianta numărul 2. (Mihai BARBU)

6

“MÂNCA-V-AR RAIUL!

La masă cu sfinţii (II)

DESPRE POST(I) părintele Cleopa Postul – după mărturisirea marelui Vasile – este cea mai veche poruncă dată omului de Dumnezeu. Căci zice acest mare părinte al Bisericii lui Hristos: „Cucereşte-te şi sfieşte-te, omule, de bătrâneţea şi vechimea postului, pentru că de o vechime cu lumea este porunca postului. Căci în rai s-a dat această poruncă, atunci când a zis Dumnezeu lui Adam: Din toţi pomii raiului poţi să mănânci, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit (Fac. 2, 16–17)”.

Prin cuvântul «post» noi înţelegem o înfrânare de la toate mâncărurile – iar în caz de boală, numai de la unele –, precum şi de la toate băuturile, de la toate lucrurile lumeşti, de la toate dorinţele rele, pentru ca să poată face creştinul rugăciunea lui mai cu uşurinţă şi să împace pe Dumnezeu, încă şi pentru ca să omoare poftele trupeşti şi să câştige harul lui Dumnezeu. Postul este o faptă de virtute, cu lucrare de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci un mijloc de mântuire.

Dar în acelaşi timp este şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că este o jertfă – o renunţare de bună voie de la ceva care ne este îngăduit – izvorâtă din iubirea şi din respectul pe care le avem faţă de Dumnezeu.

Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi al sârguinţei noastre spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii Săi, care nu au nevoie de hrană. «Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană».

Rostul postului este folosul trupului şi al sufletului, pentru că întăreşte trupul şi curăţeşte sufletul, păstrează sănătatea trupului şi dă aripi sufletului. De aceea şi Legea Veche îl recomandă şi îl impune de atâtea ori (Ieş. 34, 28; Deut. 9, 18; Jud. 20, 26; I Regi 7, 6; Isaia 58; Ioil 2, 15). Şi Isus, fiul lui Sirah, zice: Nu fi nesăţios întru toată deşertăciunea şi nu te apleca la mâncăruri multe.

Că în mâncărurile cele multe va fi durere, iar nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa (37, 32–34).

Mântuitorul Însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2; Luca 4, 2); şi tot Mântuitorul ne învaţă cum să postim (Matei 6, 16–18). El ne spune că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post şi rugăciune (Matei 17, 21; Marcu 9, 29). Posteau, de asemenea, Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor (Fapte 13, 2–3; II Cor. 6, 5); ei au rânduit postul pentru creştini.

Moise a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (Ieş. 34, 28; Deut. 9, 9–18); Ilie Proorocul la fel a postit patruzeci de zile (III Regi 19, 8); Daniel, de asemenea a postit (Daniel 9, 3; 10, 3).

Din Sfânta Scriptură aflăm cum trebuie să fie postul pentru a fi bineprimit de Dumnezeu (Isaia 58, 6–8; Matei 6, 16–18); aflăm că postul este de folos în vremea judecăţilor lui Dumnezeu (Ioil 1, 14; 2, 11–12; Iona 3, 4–7); în vreme de nenorociri şi primejdii (II Regi 1, 12; Est. 4, 3) şi este bun în vederea izbăvirii de primejdii viitoare (I Ezdra 8, 21–23; Est. 4, 3–16; Ioil 2, 12; Iona 3, 4–5).

Postul este bun în vremea suferinţelor Bisericii (Matei 9, 15; Luca 5, 33–35); în vremea suferinţelor pricinuite de alţii (Ps. 34, 12–13); în vederea consacrării sfinţiţilor slujitori (Fapte 13, 3; 14, 23). Postul trebuie însoţit de rugăciune (II Regi 12, 16; I Ezdra 8, 23; Neem. 1, 4; Ioil 2, 15– 17; Daniel 9, 3; Luca 2, 37; I Cor. 7, 5), de mărturisirea păcatelor (I Regi 7, 6; Neem. 9, 1–2; Daniel 9, 3–6) şi de smerenie (Deut. 9, 18). Postul este bun pentru întoarcerea la Dumnezeu (II Paral. 20, 3; Isaia 58, 6; Ioil 2, 12), ca şi în vremea de întristare (Jud. 20, 26; II Regi 1, 12; Ps. 34, 12–13; 68, 12; Daniel 10, 2–3).

Sfinţii Părinţi ai Bisericii lui Hristos laudă şi recomandă postul cu multă stăruinţă. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Postul potoleşte zburdălnicia trupului, înfrânează poftele cele nesăţioase, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi-l uşurează”.

Postul se împarte în mai multe feluri şi anume: a) Ajunare desăvârşită – adică atunci când nu mâncăm şi nu bem nimic, cel puţin o zi întreagă. b) Postul aspru sau uscat – sau ajunarea propriu-zisă, când mâncăm numai spre seară mâncăruri uscate: pâine şi apă, fructe uscate, seminţe etc. c) Postul obişnuit sau comun – când mâncăm la orele obişnuite, dar numai mâncăruri de post, adică ne înfrânăm doar de la mâncărurile „de dulce” (carne, peşte, brânză, lapte, ouă, vin, grăsime ş.a.). d) Postul uşor (dezlegarea) – când dezlegăm la untdelemn şi vin, iar uneori dezlegăm şi la peşte, icre, aşa cum este prevăzut în Tipicul Mare al Bisericii, la anumite sărbători care cad în cursul posturilor de peste an.

Posturile de o zi în cursul anului sunt: Miercurea şi Vinerea, ziua Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), ziua tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august), precum şi ajunul Botezului Domnului (5 ianuarie), post aşezat din vremea când catehumenii se pregăteau prin post şi rugăciuni spre primirea botezului.

Iar posturile de mai multe zile ale Bisericii lui Hristos, celei dreptmăritoare sunt: Postul Mare, Postul Naşterii Domnului, Postul Sfintei Marii (Maicii Domnului) şi Postul Sfinţilor Apostoli; rânduiala după care se ţin aceste sfinte patru posturi este scrisă în Tipicul cel Mare al Bisericii.

Pâinea sfântă Pâinea a avut întotdeauna, o semnificaţie accentuată de sacralitate, de la primele grăunţe ţinute la înmuiat sau prăjite, până la povestea biblică ce ne spune că Abraham a oferit pâinea abia scoasă din cuptor îngerilor. Aceştia îl anunţau despre fecunditatea bătrânei sale soţii.

O sublimare a pâinii o găsim şi în faimosul îndemn: “Luaţi şi mâncaţi, acesta este trupul meu”, conţinut în naraţiunea evanghelică.

Pâinea sfântă despre care vom vorbi în continuare, chiar dacă ne poartă în orizonturi destul de modeste, rămâne integră în valoarea sa simbolică de comuniune şi de generozitate.

Ea rezolvă, în mod miraculos, problema mâncării şi a ospitalităţii, oferindu-şi bogăţia atât vizitatorului, cât şi celui vizitat.

Ingrediente: - 800 gr. făină - 20-25 gr. drojdie de bere - 100 gr. nuci mărunţite - 200 gr. stafide - 100 g zahăr - coaja rasă a unei lămâi - un praf de piper negru - două linguri de ulei de măsline extravirgin Se frământă făina cu un pahar de apă în care s-a dizolvat drojdia, împreună cu un praf de sare.

Odată preparat aluatul se pune deoparte, la cald, pentru a dospi. Când aluatul începe să se umfle, se amestecă nucile mărunţite, pe care le-am prăjit cu un pic de ulei. Odată cu nucile punem şi stafidele, care au stat puţin în apă călduţă. Se reia frământatul adăugându-se zahăr împreună cu praful de piper negru şi coaja de lămâie.

Vom împărţi aluatul în patru pâinici pe care le vom unge cu mâinile înmuiate în ulei şi pe care le vom pune, din nou, la dospit pentru trei ore, într-un loc cald.

Pentru pâinici de o greutate de circa o jumătate de kilogram este nevoie de cca. 20 de minute de coacere în cuptor, la o temperatură de 200 de grade Celsius.

SĂ LUĂM AMINTE

7

Evangheliile rânduite a fi citite în cad rul sfintelor Liturghii din duminicile lunii martie 17 martie / Duminica lăsatului sec de brânză a izgonirii lui Adam din Rai (Matei 6, 14-21) -26 februarie Duminica “lăsatului sec de brânză” se numeşte aşa pentru că de a doua zi începe postul premergător Patimilor Învierii. Această zi mai este cunoscută şi sub numele de “Duminica izgonorii lui Adam din Rai” în amintirea căderii acestuia în păcat, prin nerespectarea poruncii de a nu mânca din fructul oprit de Dumnezeu. În biserică se citeşte în această zi un fragment din cuprinzătoarea “Predică de pe munte” rostită de Mântuitor la începutul activităţii Sale de propovăduire a noii învăţături (Matei, cap.5-7) Mântuitorul vorbeşte despre iertare, condiţionând iertarea păcatelor noastre de modul în care noi vom ierta pe cei care ne-au greşit.

Cărţile vechi bisericeşti numea această zi şi “Duminica iertării”. A două învăţătură este cea despre post. Prin post înţelegem o reţinere, în mod voluntar, de la anumite feluri de mâncare, în speţă de la carne şi de la băuturi.

Moise a postit 40 de zile pentru a putea să primească cele zece porunci dumnezeieşti sau Decalogul. Proorocul Ilie a postit înainte de a primi puterea de a deschide şi închide stăvilarele cerului pentru a veni pe pământ ploaia aducătoare de roade. Proorocul Daniel şi cei trei tineri duşi în Babilon au refuzat să mănânce la masa regelui, preferând bucate de legume. Au postit ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul. A postit, în pustie, Mântuitorul Însuşi, 40 de zile şi 40 de nopţi, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei.

Posteau Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor. Ei au fost cei care au rânduit postul ca, apoi, mari sfinţi Părinţi ai Bisericii să fixeze posturile aşa cum le avem până azi.

Din paginile Sfintei Scripturi şi din scrisul Sfinţilor Părinţi aflăm că postul nu trebuie să fie numai o reţinere de la consumarea unor alimente, în speţă a cărnii, ci, dimpotrivă, el presupune o înnoire sufletească, o înfrânare de la fapte nesocotite şi nevrednice de numele şi calitatea de creştin. Prin urmare, porunca postului nu are în vedere numai trupul ci, mai cu seamă, sufletul. Sufletul trebuie să fie un mijloc de fortificare a voinţei, de întărire a celor slabi în credinţă, de îndreptare a celor rătăciţi, de căinţă şi de părere de rău pentru faptele rele pe care le-am săvârşit, de smerenie, de rugăciune mai stăruitoare şi, în chip deosebit, de iertare a semenilor noştri.

Mântuitorul condamnă postul pur formal al fariseilor din vremea Sa recomandând să postim în ascuns, nu pentru a fi văzuţi de oameni ci de Tatăl Ceresc. Sfântul Vasile cel Mare spunea că postul, prin depărtarea de bucate şi prin curăţirea de păcate, poate întoarce pe om la Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne cerea “Să postească şi ochiul tău şi gura ta! Să postească toată fiinţa ta!”

Sfântul Grigorie de Nissa ne atrăgea atenţia mult mai categoric:”Căci ce folos dacă gura ta nu se

atinge de carne iar tu mănânci pe fratele tău?!”

Postul nostru trebuie însoţit de lacrimile pocăinţei, de rugăciune, de îndepărtarea de tot ce este dăunător vieţii noastre. Să gândim, să simţim şi să voim numai ce este vrednic de numele de creştin! Să nu mai iasă din gura noastră cuvinte de ocară, de clevetire, de jignire şi, mai cu seamă, înjurături. Să trăim deplin deplin, cu toată fiinţa noastră, virtuţile creştine pe care ni le recomandă biserica!

Postul nu trebuie să fie un prilej de întristare ci, dimpotrivă, de bucurie duhovnicească, ştiind că, prin el, biruim patimile şi plăcerile trupului, pentru că prin el facem, în trupul nostru, un lăcaş al Domnului, pentru că prin el ajungem la Înviere.

Să dăm deci postului o valoare spiritualmorală, ca în felul acesta să fie cu adevărat un act de cinstire a lui Dumnezeu, o jertfă a noastră pe altarul iubirii faţă de Tatăl Ceresc şi de Fiul Său, Care a adus pe lume adevăratul post: al lacrimilor, al pocăinţei, al rugăciunii, al iubirii de semeni.

24 martie / Duminica Întâi din post În aşezământ apostolesc, dreptcredincioşii creştini împodobeau bisericile lui Hristos cu sfinte icoane, nu socotindu-le dumnezei, nici slujind lor, ci înălţându-şi printr-însele mintea la persoanele pe care le închipuiau ele, se închinau lor şi le sărutau pentru dragostea cea către acele persoane sfinte. Dar răutatea şi mândria ereticilor a năpăstuit nu numai scopul cel sfânt al Bisericii, zicând că slujeşte icoanelor, precum slujeau închinătorii de idoli, idolilor, ci au îndrăznit şi au făcut asupra vreunui chip al vreunui împărat pământesc sau al vreunui domn sau dregător: le-au sfărâmat, le-au ars şi au dezbrăcat bisericile de podoaba lor.

Cu prilejul alegerii apostolilor, Sfânta Evanghelie ne spune că: „În vremea aceea, voind să plece Iisus în Galileea, a găsit pe Filip. Şi i-a grăit Iisus: Vino după Mine! Iar Filip era din Betsaida, din oraşul lui Andrei şi al lui Petru.

Filip găseşte pe Natanail şi-i spune: Am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în Lege şi au scris profeţii, Pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.

Natanail a răspuns lui: Din Nazaret poate să fie ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi!

Iisus a văzut pe Natanail venind la Sine şi a spus despre el: Iată, cu adevărat, israelitean întru care nu este vicleşug.

Natanail îl întreabă: De unde mă cunoşti? Iisus răspunzâmd, i-a zis: Te-am văzut când erai sub smochin, mai înainte ca Filip să te cheme.

Natanail i-a răspuns: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnzeu. Tu eşti Împăratul lui Israel.

Iisus, luând cuvântul, i-a grăit: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea; apoi i-a zis: Amin, amin grăiesc vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi îngerii lui Dumnezeu, suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului.”

Din chemarea lui Filip şi Natanail, am văzut încă o dată puterea atotvăzătoare şi atotştiutoare a lui Dumnzeu, Care vede toate cele dinafară şi

cele dinăuntru ale omului. De la faţa Lui nu se poate ascunde nimeni, nici în munte, nici în mare, nici în adâncul pământului. Oriunde te vei duce, El este în faţă. În orice loc şi în orice timp, El ascultă rugăciunile noastre şi mărturisirile noastre. Învăţătorule, Tu eşti Fiul lui Dumnzeu, Tu eşti Dumnezeul cel adevărat, slavă Ţie! Amin!

31 martie / Duminica a doua din post Sfântul Apostol Pavel ne spune că credinţa este din auz, iar auzul prin cuvântul lui Dumnezeu.

Adevărul acestor cuvinte apostolice îl înţelegem mai cu seamă din spusele Evangheliei. Minunea care s-a făcut cu slăbănogul a avut o mare putere să încredinţeze pe toţi cei ce au văzut-o cu ochilor, că Iisus Hristos este Dumnzeu adevărat. Cine altul cunoaşte păcatele cele ascunse sau înţelege gândurile cele din adâncul inimii sau numai printr-un cuvânt poate să întărească mădularele slăbănoage şi neputincioase, afară de Cunoscătorul inimilor, Atotputernicul Dumnezeu?

Deci, fraţi creştini, pregătiţi-vă, cu luare aminte şi cucernicie, căci vom aduce în auzurile voastre cuvântul lui Dumnzeu, cel sfânt şi adevărat, al Sfintei Evanghelii, care spune: „În vremea aceea, după câteva zile, a intrat Iisus în Capernaum şi s-a auzit că este în casă şi îndată s-au adunat mulţi, că nu mai era loc nici pe lângă uşă, şi le grăia lor cuvântul.

Au venit la El, aducând un om slăbănog, pe care îl purtau patru inşi, şi, neputând să se apropie de El, din pricina mulţimii, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi prin spărtură au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Atunci văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iartă-se ţie păcatele tale.

Erau acolo unii dintre cărturarii, care şedeau şi cugetau în inimile lor: De ce vorbeşte acesta astfel? El huleşte! Cine poate să ierte păcatele, decât numai unul Dumnzeu? Îndată cunoscând Iisus cu Duhul Său că aşa gândesc ei întru sine, le-a zis: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?

Că ce este mai lesne? A zice slăbănogului: iartă-se ţie păcatele tale, sau a zice: scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?

Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ ca să ierte păcatele, a zis slăbănogului: ţie zic, scoală-te! Ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta! Şi s-a sculat îndată şi, luându-i patul patul a ieşit afară, înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi preamăreau pe Dumnezeu zicând, că niciodată nau văzut aşa.”

Au slăvit, spune Sfântul Evanghelist Marcu, mulţimile acelea pe Dumnezeu, care a dat putere oamenilor, adică lui Iisus Hristos, ca să scoale pe slăbănog din pat şi să-l vindece pe el. Acest fel de credinţă nu este desăvârşită. Însă această credinţă i-a pregătit pe iudei ca să creadă mai pe urmă că acest Iisus Hristos este Dumnezeu desăvârşit, aşa cum credem şi noi, cu ajutorul şi harul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine lauda, cinstea şi închinăciune, în vecii vecilor. Amin!

8

B O T E Z Â N D Î N NUMELE TATĂLUI Ş I AL F IULUI ŞI A L SFÂ N TU L U I D U H

Ei sunt cei care s-au botezat în Paraclis în februarie şi martie 2013 1. ANTONIA MIRUNA, fiica lui Şaucă Jean Tiberiu şi Cristina. Naşi: Galeş Gică şi Zina.

2. IOANA RALUCA, fiica lui Szilagyi Radu Daniel şi Mariana. Naşi: Iorga Gheorghiţă şi Maria.

3. ARIANA CRISTIANA, fiica lui Tomescu Constantin Cristian şi Luminiţa. Naşi: Capon Aurel şi Doina.

4. IANIS MARCEL, fiul lui Pirtea Petrică şi Veronica.

Naşi: Iriza Sorina şi Ionuţ.

5. ARIANA IONELA, fiica lui Comşa Ion Vasile şi Maria.

Naşi: Rusu Vasile şi Tocaci Bianca.

6. IOANA ANDREEA, fiica lui Monete Florin Dănuţ şi Ramona Elena. Naşi: Ungureanu Oana Petronela şi Rachi Maria Andreea.

Ei sunt cei care s-au cununat în Paraclis în februarie şi martie 2013 Dl. ŞAUCĂ JEAN TIBERIU şi Dra. GALEŞ CRISTINA. Naşi: Galeş Gică şi Zina.

Dl. BĂCOI GEORGE şi Dra. MORARU VIORICA. Naşi: Ungureanu Valentin şi Mariana.