Enoriaşii noştri sunt invitaţi...
LA MASĂ CU SFINŢII Trei reţete cu PEŞTELE SF. PETRU ................. Pagina 6
1 Martie
Anul 3 Nr. 16 Februarie 2013 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani
Pag. 5
Doi sfinţi patronează, cu folos, truda noastră pentru bătrâneţea fericită a 24 vârstnici Pag. 4
Şantierul centrului de îngrijire pentru vârstnici “Sfinţii Pantelimon şi Nectarie”, vizitat de către Întâistătătorul Eparhiei noastre, P.S. Gurie
2
S Ă LUĂM AMINTE...
Întâmpinarea Domnului (2 februarie) Legea veche prevedea ca orice femeie, la 40 de zile de la naştere, să se prezinte la templu şi să aducă jertfă de ispăşire o pereche de turturele sau doi pui de porumbei. De asemenea, se rânduia ca fiecare nou născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, în amintirea eliberării evreilor din robia egipteană. (Lev, 12, 6-8) Aşa a făcut şi Sfânta Fecioară Maria, cea care a născut pe Pruncul Iisus prin lucrarea Sfântului Duh. La opt zile, Pruncul Sfânt a fost tăiat împrejur şi I s-a pus numele de Iisus iar acum, când se împlineau 40 de zile de la naştere, a fost dus la templul din Ierusalim, pentru a fi închinat Domnului. Simeon a primit în braţele sale pe Iisus, rostind cunoscutele cuvinte care au intrat în slujba Vecerniei: „Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel (Luca 2, 29-32). La venirea dreptului Iosif şi a Sfintei Fecioare, acelaşi Simeon i-a binecuvântat, rostind cuvintele profetice: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi spre semn de împotrivire”. Iar Mariei i-a zis : „Şi chiar prin sufletul tău va trece sabie”, prezicând sufe-rinţele ei viitoare (Luca 2, 34-35). În continuare, Sfântul Evanghelist Luca relatează şi întâlnirea Pruncului Sfânt cu o văduvă care trăia în templu, Ana, în vârstă de 84 de ani, „care nu se depărta de templu, noaptea şi ziua, slujind în post şi rugăciune” (Luca 2, 38) A mulţumit şi ea lui Dumnezeu că a învrednicit-o să vadă pe Pruncul Sfânt „şi grăia despre el tuturor celor ce aşteptau mântuirea în Ierusalim” (Luca 2, 38) În continuarea acestor relatări, Sfântul Evanghelist Luca menţionează, foarte succint, că dreptul Iosif cu Fecioara Maria şi cu Iisus s-au întors în Nazaret, „iar Copilul creştea şi se întărea cu duhul, plin de înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era cu El” (Luca 2, 39-40). În cultul ortodox există o rugăciune specială care se citeşte mamei şi pruncului la 40 de zile după naştere, care este, de fapt, o amintire a aducerii la templu a Pruncului Iisus, tot la 40 de zile. Este o rugăciune de „îmbisericire” a noului născut, prin care se face „începutul intrării sale în biserică”, el fiind purtat pe braţe de preot şi închinat în biserică şi în faţa iconostasului, iar dacă este băiat este dus şi în altar şi închinat la cele patru laturi ale sfintei mese. Prin această îmbisericire, copilul - botezat sau încreştinat de mai înainte - este închinat cu totul lui Dumnezeu, Îi aparţine Lui până la sfârşitul vieţii. De aici decurge îndatorirea părinţilor trupeşti şi sufleteşti - adică a naşilor - ai fiecărui copil de a-l îndruma spre o viaţă aleasă, după principiile moralei creştine, spre a-i călăuzi paşii spre tot ce este bineplăcut lui Dumnezeu şi oamenilor. Astăzi, când atâţia „prooroci mincinoşi” încearcă să otrăvească sufletele tinerilor cu învăţăturile lor greşite şi să-i ducă pe drumul pierzaniei, atât părinţii trupeşti, cât şi cei sufleteşti trebuie să vegheze în permanenţă la formarea şi creşterea duhovnicească a fiului lor. Fiecare părinte trebuie să fie un „drept Simeon” al familiei sale, fiecare mamă - o nouă „proorociţă Ana” pentru fiicele ei. Numai aşa vom reuşi să ne menţinem copiii în dreapta credinţă a Bisericii, numai aşa vom forma nişte buni fii ai Bisericii în viitor, numai aşa ne vom menţine ca neam binecredincios şi temător de Dumnezeu. Să-L întâmpinăm mereu pe Hristos, aşa cum au făcut dreptul Simeon şi proorociţa Ana, ştiind că El este „Calea, Adevărul şi Viaţa”, că de la El, „Părintele Luminilor”, vine „toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit”. Amin.
E v ang heliil e rânduite a f i c itite în ca dru l sf inte lo r Liturghii d in d umi nic ile lunii f e bruarie
3 februarie / Duminica a XXXII dup@ Pogor$rea Sf$ntului Duh %n vremea aceea, c$nd trecea Iisus prin Ierihon, iat@ c@ un b@rbat, cu numele Zaheu, care era mai mare peste vame}i }i era bogat, c@uta s@ vad@ cine este Iisus; dar nu putea de mul]ime, pentru c@ era mic de statur@. Atunci el, alerg$nd ^nainte, s-a suit ^ntr-un dud, ca s@-L vad@, c@ci pe acolo avea s@ treac@. Dar c$nd a sosit, la locul acela, Iisus, privind ^n sus, a strigat c@tre el: Zaheu, gr@be}te-te }i te d@ jos, c@ci ast@zi trebuie s@ r@m$n ^n casa ta. {i el s-a dat jos degrab@ }i L-a primit cu bucurie. V@z$nd ^ns@ aceasta, to]i murmurau }i ziceau: A intrat s@ poposeasc@ la un om p@c@tos. Atunci Zaheu, st$nd ^n fa]a Domnului a zis: Iat@, jum@tate din averea mea, Doamne, o dau s@racilor; }i, dac@ am n@p@stuit pe cineva cu ceva, ^ntorc ^mp@trit. Iar Iisus a zis c@tre el: Ast@zi s-a f@cut m$ntuire casei acesteia, c@ci }i el este fiul al lui Avraam. Pentru c@ Fiul Omului a venit s@ caute }i s@ m$ntuiasc@ pe cel pierdut. Ascult$nd glasul M$ntuitorului din Evanghelie }i ^n]eleg$nd c@ nu este p@cat, oric$t de mare pe care dragostea cea nesf$r}it@ de oameni a lui Dumnezeu s@ nu-i ierte, c$nd p@c@tosul se c@ie}te cu adev@rat }i rup$nd-o cu via]a de p@cat de mai ^nainte se ^ndreapt@ cu hot@r$re pe calea ^mplinirii voii lui Dumnezeu, s@ ne str@duim, prin poc@in]@ }i binefaceri, pentru ca, ^ntocmai ca Zaheu, s@ ne ^nvrednicim }i noi, de m$ntuirea sufletului nostru.
10 februarie / Duminica a XVI-a după Pogorârea Sfântului Duh Domnul a zis pilda aceasta: un om oarecare, plec$nd departe, a chemat slugule sale }i le-a dat pe m$n@ avu]ia sa. Unuia i-a dat cinci talan]i, altuia doi, altuia unul, fiec@ruia dup@ puterea lui }i a plecat. Merg$nd cel ce luase cinci talan]i a lucrat cu ei }i a f@cut al]i cinci talan]i; a}i}derea }i cel cu doi, a c$}tigat ^nc@ doi; iar cel ce luase un talant, s-a dus, a s@pat o groap@ ^n p@m$nt }i a ascuns argintul Domnului s@u. Dup@ mult@ vreme, a venit st@p$nul acelor slugi }i a f@cut socoteal@ cu ele. Apropiindu-se cel care luase cinci talan]i, a adus al]i cinci talan]i, zic$nd: Doamne, cinci talan]i mi-ai dat ^n m$n@, iat@ al]i cinci talan]i am c$}tigat la ei. Zis-a lui st@p$nul: bine, slug@ bun@ }i credincioas@, peste pu]ine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intr@ ^ntru bucuria Domnului t@u. Apropiindu-se }i cel cu doi talan]i, zise: Doamne, doi talan]i mi-ai dat ^n m$n@, iat@ al]i doi talan]i am c$}tigat la ei. Zis-a lui St@p$nul: bine, slug@ bun@ }i credincioas@, peste pu]ine ai fost credincioas@, peste multe te voi pune; intr@ ^ntru bucuria Domnului t@u. Apropiindu-se apoi }i cel care a luat un talant, zise: Doamne, te-am }tiut om aspru, care seceri unde n-ai sem@nat }i aduni de unde n-ai v$nturat. De aceea, m-am temut }i m-am dus de am ascuns talantul T@u ^n p@m$nt; iat@ ai ce este al T@u. Dar, r@spunz$nd st@p$nul s@u, i-a zis: slug@ viclean@ }i lene}@, }tiai c@ secer unde n-am sem@nat }i adun de unde n-am v$nturat! Se cuvenea, atunci, ca tu s@ pui banii mei la zaraf, }i venind eu a} fi luat ce este al meu, cu dov$nd@. Lua]i deci de la el talantul }i da]i-l celui ce are zece talan]i, c@ci tot celui ce are i se va da }i-i va prisosi, iar de la cel ce n-are }i ceea ce are i se va lua. Iar pe servitorul cel netrebnic arunca]i-l ^n ^ntunericul cel mai din afar@. Acolo va fi pl$ngerea }i scr$}nirea din]ilor
Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna februarie 2013, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţile “Fire de iarbă” Petroşani, Rosa Multiflora şi Clubul Copiilor si Elevilor Petrila, ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 16/2013. La realizarea acestui număr redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000) şi Proloagele (vol. 1, sept-febr.). Ne puteţi citi on-line, în format pdf pe adresa www.clubulcopiilorpetrila.ro. Fotografiile aparţin lui Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.
DUMNEZ EULE, MILOS TIV F II CU MINE PĂ C Ă TOSU L ZEULE,
10 februarie / Sfântul Haralambie
Sfântul Haralambie a fost episcop în Cetatea Magneziei, din Asia Mică, Turcia de astăzi, în vremea împăratului Septimu Sever (193-211). Când Sfântul Haralambie a împlinit vârsta de 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru ca nu a lepădat credinţa în Hristos. Potrivit tradiţiei, în timpul torturilor, mâinile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfântului şi au rămas acolo până când mucenicul a făcut rugăciune. În faţa acestei minuni, cei care îl torturau s-au convertit la creştinism. Mai târziu, auzind împăratul cele petrecute cu Sfântul Haralambie, a poruncit să fie adus în Antiohia. Aici a fost supus la alte chinuri: soldaţii i-au legat barba în jurul gâtului şi l-au tras de ea pe drum; i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars faţa şi i-au jupuit pielea de pe trup. Însă, Sfântul Haralambie s-a vindecat în chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu. La cererea împăratului Sever, Sfântul Haralambie a făcut multe minuni cu harul lui Dumnezeu. Din ele amintim că a vindecat un om posedat de un duh rău de 35 de ani şi a înviat un tânăr, încât Galina, fiica împăratului s-a convertit şi ea la creştinism. Sfântul Haralambie a fost condamnat la taierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis şi sfântul a văzut pe Hristos şi pe îngerii săi. Sfântul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grija de locul unde vor rămâne moaştele sale, ca acel loc sa nu sufere niciodata de foame şi de boli. Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorinţele şi S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. A murit înainte de a fi executat. Capul Sfântului Haralambie se păstrează la Mânăstirea "Sfântul Ştefan“ din Meteora. În biserica Mânăstirii Miclăuşeni, din Iaşi, se află moaştele a treizeci de sfinţi, printre care şi ale Sfântului Haralambie. Părticele din moaştele sale sunt prezente la Mânăstirea Râşca, la Catedrala episcopală din Galaţi, la bisericile „Sfântul Dumitru“ (Posta), "Sfinţii Arhangheli“ (Oţelari), "Sfântul Stelian“ (Lucaci) din Bucureşti. Sfântul Haralambie este cunoscut ca fiind apărător de ciumă şi de foamete. Confirmarea o găsim în Acatistul închinat lui: „Bucură-te, izbăvitorule de ciumă şi de foamete!“. Istoria consemnează că oamenii au cerut ajutorul său în diferite situaţii grele cum au fost „ciuma lui Caragea“, din 1813, dar şi de foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.
3
AJUTAŢI CATEDRALA “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” SĂ SE ÎNALŢE DEFINITIV DIN PĂMÂNT!
Ne-au părăsit în lunile ianuarie şi februarie 2013 DR. BĂDULESCU VICTOR PAUL CONSTANTIN (VIVI), născut în 12 mai 1948 în Petroşani, decedat în 31.01.2013, înmormântat în Cimitirul Poeni Petroşani. RUDIC CONSTANTIN, născut în data de 23 ianuarie 1933 în Iaşi, decedat în 2.02.2013, înmormântat în Cimitirul Central Petroşani. SICOE IOACHIM, născut în data de 30 mai 1935 în comuna Ciuruleasa, Abrud, decedat în 5.02.2013, înmormântat în Cimitirul Central Petroşani. ABRAHAM ELISABETA, născută în data de 15 noiembrie 1939 în Curtuiuseni, jud. Bihor, decedată în 6.02.2013, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani. STELESCU PETRU, născut în 13 august 1932 în Petroşani, decedat în 6.02.2013, înmormântat în Cimitirul Poeni Petroşani. TRIF ILDIKO FLORENTINA, născută în data de 25 septembrie 1972 în Codlea, jud. Braşov, decedată în 7.02.2013, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani. BĂDESCU MARIN, născut în 8 mai 1932 în Craiova, decedat în 19.02.2013, înmormântat în Cimitirul Poeni Petroşani. DAVID AURELIA, născută în data de 1 august 1967, decedată în 19.02.2013, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani.
4
EPISCOPUL NOSTRU PE ŞANTIERUL DE LA CENTRU
Doi sfinţi patronează, cu folos, truda noastră pentru bătrâneţea fericită a 24 vârstnici Părintele Gabriel Bulf reuşeşte, în ciuda multor dificultăţi financiare şi a imposibilităţii de a plăti la timp datoriile către furnizorii de materiale de construcţii, să continue lucrările la Centrul de îngrijire pentru vârstnici “Sfinţii Pantelimon şi Nectarie”. I-am însoţit, după slujba de Bobotează, pe Prea Sfinţitul Gurie, Episcopul nostru, şi pe părintele paroh la şantierul centrului din Dărăneşti. Lucrările erau, deja, destul de avansate dar, vorba unui optimist moderat, mai era mult până departe. Părintele Gabriel i-a promis, atunci, părintelui episcop că îl va invita, cât de curând, la inaugurare. Când am fost, în acest sfârşit de februarie, în Dărăneşti lucrau patru tineri. Aceştia erau Alin Ticoiu, Cosmin Ticoiu, Nicolae Ferţu şi Florin Sălceanu - un om bun la toate. Noaptea el păzeşte “obiectivul” iar ziua, pentru că nu are somn, dă o mână de ajutor prietenilor săi. Centrul de astăzi îl prefigurează, de pe acum, pe cel de mâine. Sunt compartimentate cele 12 camere, băile, bucătăria, sala de mese şi magazia de alimente. Pereţii erau şlefuiţi şi sunt pregătiţi, acum, pentru a fi daţi cu vopsea lavabilă. După slujbele de duminică de la paraclis, părintele Gabriel invită câţiva enoriaşi de vază pe şantierul Centrului pentru a se convinge, fiecare, de amploarea lucrărilor angajate. Biserica noastră trebuie să-şi regăsească şi rolul ei social. Ceea ce se face în Dărăneşti depăşeşte puterile unui om, oricât de dăruit ar fi el pentru cauza în care s-a angajat. Imaginile noastre nu vă pot da, din păcate, imaginea întregului. Ar fi bine dacă oamenii de bine şi mai ales cei cărora le prisosesc banii sau bunurile agonisite să se gândească că mai sunt şi alţi oameni. Mult mai bătrâni şi mult mai necăjiţi decât ei… (Mihai BARBU)
Centrala termică este pregătită să asigure confortul termic atât pentru vârstnici, dar mai ales pentru copiii grădiniţei
Cei 4 magnifici care au făcut dintr-o şcoală dărăpănată un viitor colţ de rai
Doi ostenitori pentru binele comunităţii pe care o păstoresc cu mult har
LĂS AŢI COP III S Ă VINĂ LA MIN E E!!
Cu ajutorul comunităţii
Vârstinicii şi copiii vor împărţi Coroana lui Hristos Grădiniţa din Dărăneşti primeşte, în fiecare dimineaţă, un grup de 25 de copii din cartierul Bosnea. Părinţii acestor copii sunt oameni sărmani care, în marea lor majoritate, nu au un loc stabil de muncă. Copiii stau la grădiniţă de la ora 8 la 12. Doamna Voichiţa Preda este educatoarea acestor copii pe care îi creşte ca şi cum ar fi ai ei. Peste puţină vreme, părintele Gabriel Bulf crede că aceşti copii vor putea să aibă parte de o masă caldă, la cantina Centrului de îngrijire pentru vârstnici „Sfinţii Pantelimon şi Nectarie”. Acolo unde vor mânca vârstinicii vor putea să se sature şi cei mai tineri dintre noi. Într-una din paginile acestui număr am vorbit despre cum e să stai la masă cu sfinţii. Noi le sugerăm viitorilor locatari ai Centrului ca, la o primă masă comună, să împartă frăţeşte, cu copiii de la grădiniţă, Coroana lui Hristos. Bucătarii au nevoie de doar 500 grame de migdale fără coajă, trei albuşuri de ou, un sfert de kg de zahăr şi o jumătate de lămâie. Se taie migdalele pe lungime. Se bat, spumă, albuşurile şi se adugă, foarte încet, zahărul, migdalele şi zeama de lămâie. Se amestecă bine. Se unge cu foarte puţin ulei o formă rotundă. În ea se aşează compoziţia sub forma unei coroniţe şi se coace într-un cuptor nu foarte încins. Coroniţele sunt gata când încep să prindă puţină culoare. Am zice că ar fi bine pentru toată lumea ca cei de la Centru şi de la grădiniţă să prindă, cât de curând, puţină culoare. În ambii obraji... (MB)
5
1 Martie
Părintele paroh Gabriel Bulf, membrii comunităţii parohiale împreună cu ostenitorii bisericii Sf. Ilie şi ai Centrului de îngrijire pentru vârstnici “Sfinţii Pantelimon şi Nectarie” (primarul Tiberiu Iacob Ridzi, Costel Avram, Constantin Lupu, Valentin Petraru, Sorin Avramescu, Doru Tamaş, Siminel Iordache, Lucian Istrate, Alin Monea, Sebi Avram, Aron Poantă, Constantin Epure, Mihai Cuzic, Cristi Lovas, Adi Şontropel, Ovidiu Munteanu, Aron Dumitrescu, Adrian Avram, Ştefan Lorincz, Gicu Apetrei, Dragoş Botoroagă, Constantin Bîrchi) urează tuturor doamnelor şi domnişoarelor multă sănătate, viaţă îndelungată, spor în credinţă şi îndeplinirea celor de folos către mântuire.
O primăvară binecuvântată!
6
M Â N C A - VOR S ĂRACII Ş I- L VOR LĂUDA PE D OMN U L MÂ
Enoriaşii noştri sunt invitaţi…
La masă cu sfinţii Azi avem trei reţete cu “Peştele Sfântul Petru” Două profesoare din Parma, Mariangela Rinaldi şi Mariangela Vicini, au scris o carte incitantă despre gastronomia sfinţilor. Prima dintre doamne este originară din Toscana iar cealaltă e din Reggio Emilia. Ele s-au întâlnit într-un oraş făcut faimos de Stendhal prin acea mănăstire indisolubil legată, pentru iubitorii de literatură, de Parma. Fiind o carte în care e vorba, cu precădere de sfinţi ai bisericii catolice, noi vă vom vorbi în acest număr din Cuvântul parohial doar de acele reţete legate de sfinţii comuni. După ce am consultat cuprinsul am deschis, imediat, cartea la reţetele cu „peştele Sfântul Petru”. Într-o recentă vizită la locurile sfinte am fost invitaţii unui kibutz (EinGev) unde, pentru că am ales să străbatem Marea Galileii cu corabia lor, ni s-a făcut cinste cu un peşte numit chiar „Sfântul Petru”. Atunci n-am înţeles de ce îi spunea aşa şi, în graba îmbarcării pe vas, am uitat să întreb pe cineva povestea acestui peşte bizar. Autoarele ne lămuresc, acum, pe deplin: „Nici în privinţa tradiţiei culinare Sfântul Petru nu glumeşte. Avem un peşte pe cât de urât, pe atât de bun şi care-i poartă numele. Clasificat de Carl von Linne (un naturalist suedez din secolul XVIII-lea) cu numele de Zeus faber, este unul din cei mai gustoşi peşti din fauna noastră marină”. Povestea spune că numele peştelui vine de la o întâmplare în care ar fi fost implicat însuşi Sfântul Petru. Într-o zi, sfântul a găsit peştele încurcat în plasa sa, îl luă cu două degete, îl privi şi îl aruncă înapoi în apă pentru că era prea urât. Peştele are, ca semne distinctive, două pete negre pe părţile laterale. „Se spune că sfântul l-ar fi murdărit cu negru pentru că avea şi meseria de cărbunar şi că ar fi vrut să lase semnul bunătăţii sale înainte de a-l fi aruncat, înapoi, în apă.” O altă variantă a primirii numelui ne spune că cele două
pete negre sunt două semne de mulţumire. Asta deoarece sfântul, fiind foarte sărac, ar fi găsit în gura peştelui o monedă de argint cu ar fi putut săl plătească pe vameşul de la Capernaum. Şi, din aceste motive exprimate mai sus, Sfântul Petru este considerat protectorul pescarilor, al vânzătorilor de peşte, al secerătorilor şi al portarilor pentru că se crede că el e cel care păstrează cheile Raiului. Astăzi vă vom stârni apetitul cu doar două din aceste reţete (oficiale): „Peştele Sfântul Petru ecleziastic” şi „Peştele Sfântul Petru cu ierburi”. Prima reţetă e extrem de simplă: după ce se curăţă, se spală şi se zvântă, se pune peştele să fiarbă într-un vas adecvat. Se acoperă cu apă iar când aceasta va începe să dea în clocot se adaugă sare grunjoasă după gust. (Se va fierbe până când ochii peştelui nu vor mai fi ieşiţi în afară.) Se scurge apa şi, pe un tocător, se va tăia peştele în fileuri. Se aşează pe un platou oval menţinut cald. Se va asezona cu ulei extravirgin şi cu lămâie după gust. Pentru a doua reţetă, cea cu ierburi, aveţi nevoie de un „peşte Sfântul Petru” de circa un kg şi jumătate, o jumătate de kg de unt, suc de lămâie, două ouă, pesmet, făină albă, ulei pentru prăjit, tarhon, rozmarin, cimbrişor, pătrunjel, busuioc, un căţel de usturoi, ghimbir - doar foarte puţin -, patru boabe de ienupăr pisate în mojar, sare, piper, două linguri de vin alb şi două linguri de pesmet. Sosul se face din toate ierburile enumerate mai sus care se vor zdrobi într-un mojar la care se adaugă pesmetul. Se presară amestecul de ierburi pe un platou oval. Separat, se bat ouăle, fileurile se trec prin ou, arome şi făină şi, apoi, se prăjesc. Se lasă să se scurgă pe o hârtie absorbantă. Într-o tigaie, se pune untul la rumenit, se adaugă ierburile, sucul de de lămâie, vinul alb sec şi se amestecă până se omog-
enizează. Fileurile de peşte se aşează pe platoul oval şi se servesc cald cu sosul deasupra. A treia reţetă am intuit-o, noi înşine, în ospitalierul kibutz de pe malul Mării Galileii: „peştele Sfântul Petru” era prăjit pe grătar iar dogoarea cărbunilor i-au mai adăugat şi alte pete negre pe trup (pe lângă cele două pe care le avea de la cel care i-a dat nume). Cei care ni l-au servit (doar) aşa par a fi intuit că eram „cărbunari” din Valea Jiului. Alături mai era doar o lămâie din locurile sfinte. O combinaţie perfectă... De ce oare, se întreabă autoarele, „anumite feluri de mâncare au rămas neschimbate în tradiţia cultural-gastronomică, legându-şi numele de acela a unui sfânt, de celebrarea sa liturgică, de un loc închinat lui?” Răspunsul l-am putea afla chiar în dedicaţia pe care cele două mame o fac, pe pagina de gardă a volumului, copiilor cărora le-au dat viaţă: „pentru ca să nu uite niciodată gustul de acasă!” Cred că, fără să vrea, aveau mare dreptate! Mihai BARBU
SĂ LUĂM AMINTE
7
Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii febr uarie 17 februarie / Duminica a şaptesprezecea după pogorârea Sfântului Duh
lui mândru şi ale omului smerit, cum şi vătămarea pe care o aduce mândria şi folosul pe care îl aduce smerenia, învăţându-ne să fugim de mândrie şi să îmbrăţişăm smerenia. Toţi oameni avem trebuinţă de această sfântă învăţătură. Pe vremea Mântuitorului, ca şi astăzi, erau unii oameni care aveau despre ei încredinţarea că sunt drepţi şi pentru asta priveau de sus pe alţii. Către ei a rostit Domnul parabola aceasta: Doi oameni s-au suit în templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul stătea drept şi se ruga astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca şi ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri sau ca şi vameşul acesta. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte agonisesc. Iar vameşul de departe de unde sta, nu voia nici măcar ochii să-i ridice către cer, ci-şi bătea pieptul şi zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă: că acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela, fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel ce se smereşte pe
În vremea aceea S-a dus Iisus prin părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi, iată o femeie canaaneancă din aceste ţinuturi, ieşind în calea Lui, striga şi zicea: miluieşte-mă pe mine, Doamne, fiul lui David! Fiica mea este chinuită de un demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt, ci, venind aproape ucenicii Lui, Îl rugau şi ziceau: slobozeşte-o pe ea că strigă în urma noastră. Răspunzând El, le-a zis: Nu sunt trimis decât numai către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Dar, venind femeia, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! Iar El I-a dat acest răspuns: Nu se cuvine să iei pâinea fiilor şi s-o arunci câinilor. Dar femeia a zis: adevărat, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărămiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând Iisus, a zis ei: O, femeie, mare este credinţa ta, facă-se ţie după cum voieşti! Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
------------------------------24 februarie / Duminica a treizeci şi treia după pogorârea Sfântului Duh Faptele bune, ca şi păcatele, care se săvârşesc cu trupul, de vreme ce cad sub simţurile trupeşti, fiecare om lesne le aude, le vede şi le pipăie. Însă fapta bună sau răutatea sufletului, care sunt ascunse simţurilor trupeşti, şi care nici nu se văd, nici nu se aud, sufletul cu anevoie le simte şi mintea cu anevoie le cunoaşte. Astfel, smerenia este o înclinare a sufletului, sfântă şi mântuitoare. Mândria, în schimb, este o patimă a sufletului, rea şi pierzătoare. Dar numai cu greu cunoaştem şi înţelegem când cineva este smerit şi când este mândru. Iisus, cunoscătorul a toate, ştiind că oameni sunt mult mai uşor înclinaţi spre mândrie şi că numai puţini dintre ei sunt înclinaţi spre smerenie, prin pilda Evangheliei ne-a arătat semnele cele din afară şi trupeşti ale omu-
sine se va înălţa. Prin aceste cuvinte se înţelege că numai vameşul cel păcătos, dar smerit, s-a coborât din templu la casa sa, îndreptat, iar nu şi fariseul cel drept şi mândru. Vameşul, fiind păcătos, prin smerenie s-a îndreptat, iar fariseul, drept fiind, prin mândrie s-a osândit, „fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri”, prin osânda lui Dumnezeu, Care „celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”.
8
B O T E Z Â N D Î N NUMELE TATĂLUI Ş I AL F IULUI ŞI A L SFÂ N TU L U I D U H
Ei sunt cei care s-au botezat în Paraclis în luna februarie 2013 1. ANNE NICOLE, fiica lui Vladislav Daniel şi Alexandra. Naşi: Căploiu Bogdan şi Codruţa. 2. NATALIA MARIA, fiica lui Grangure Daniel şi Ana Maria Bianca. Naşi: Şandor Carmen şi Avram Melinda. 3. ANTONIA MARIA, fiica lui Şerban Alin şi Voiculescu Neli. Naşi: Mihăilă Adriana şi Naiden Mirela
Programul slujbelor : Miercuri, ora 17: Paraclisul Maicii Domnului Joi, ora 17: Paraclisul Sfântului Nectarie Vineri, ora 17: Sfânta Taină a Maslului Sâmbătă, ora 9: Sfânta Liturghie şi Rugăciuni pentru cei adormiţi Sâmbătă, ora 17: Vecernie Duminică, ora 9: Utrenia şi Sfânta Liturghie Prima vinere din începutul fiecărei luni se săvârşeşte Sfânta Taină a Maslului cu 7 preoţi.
Cotizaţii (benevole) pentru biserică Pentru pensionari şi văduve: 15 lei pe an Pentru doi pensionari: 25 lei pe an Pentru doi salariaţi: 40 lei pe an
Anunţ foarte important Pentru probleme de orice natură nu ezitaţi să-l sunaţi direct pe părintele paroh
Gabriel Bulf 0729080080 şi 0722137727
Aceasta este parohia viitoarei catedrale Cartierul Dimitrov (Carpaţi, Aleea Florilor, 9 Mai, bloc Magazin, 13 Septembrie, Liliacului, Aleea Pinului, Aleea Crângului, Vilelor, Petru Maior, blocurile mici din b-dul 1 Decembrie precum şi vilele până la HP), blocurile turn: 103, 105, 107, 109 precum şi blocurile Mignon din b-dul 1 Decembrie, blocurile din str. Minerului şi Ion Creangă, blocurile: 8, 10, 12 din str. Avram Iancu şi blocurile mici din str. 22 Decembrie, Parângului şi Slătinioara, până la Colegiul de Informatică “Carmen Sylva”, str. Nicolae Titulescu şi Rovine plus străzile din Colonie: Radu Şapcă şi Micu Klein.