Săvârşind slujba de Bobotează la Paraclisul Sf. Ilie din Petroşani
E p i scopul no stru, PS G ur ie , a on or a t cea mai mică biser ic ă din j ude ţ Boboteaza, serbată în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi are, pe lângă înţelesurile creştine - momentul naşterii spirituale a Mântuitorului – certe trăsături de mare sărbătoare populară. Acesta este motivul pentru care toată suflarea creştină din judeţ ar vrea să-l aibă alături, la această ultimă sărbătoare a începutului de an, pe Prea Sfinţia Sa. Îl aşteaptă toţi credincioşii hunedoreni cu braţele larg deschise. Îl aşteaptă, în egală măsură, catedralele din marile oraşe ale judeţului. Şi ele au, în această zi sfântă, porţile la fel de larg deschise. Este o atitudine şi, în acelaşi timp, o speranţă lesne de înţeles pentru toată lumea. Orice om comod ar fi preferat, nu-i aşa?, să meargă la catedrala aflată la cea mai mică distanţă de reşedinţa episcopală. Iată că
Episcopul nostru a ales să slujească, de Bobotează, în biserica cea mai mică dintre toate cele care formează Episcopia Devei şi Hunedoarei. Acesta este, desigur, un argument de ordin sentimental. Dar dincolo de acesta mai e şi un motiv de cu toată altă natură. Fără îndoială, Paraclisul de lângă Parcul Central din Petroşani este, deocamdată, cel mai mic lăcaş de cult din episcopia păstorită de P.S. Gurie. Dar, nimeni nu uită faptul de aici a pornit construcţia Catedralei Văii Jiului. Nu uităm nici noi, enoriaşii, nu uită nici Prea Sfinţia Sa. Vlădica a venit la Paraclis, a slujit, a sfinţit apa şi a binecuvântat credincioşii, veniţi în număr mare să-l întâmpine şi să-l asculte. Apoi a vizitat, împreună cu preotul paroh Gabriel Bulf, şantierul Catedralei, am-
plasamentul viitoarei biserici din Colonia Petroşani şi viitorul Centru social din Dărăneşti. Toate acestea nu pot fi decât semne de apreciere din partea Preasfinţiei sale. Dar este şi aprecierea unui om care ştie ce înseamnă, în aceste vremuri potrivnice, să construieşti. Să ridici ceva şi să-l laşi celor care vor veni după tine. La Deva, Episcopia îşi ridică, cu mari eforturi financiare, un nou sediu. La Petroşani se ridică, cu la fel de mari eforturi financiare, o Catedrală. Aşa că de Bobotează la Petroşani a avut loc, ca să riscăm o comparaţie laică, o vizită ca de la un Meşter Manole la un alt Meşter Manole. Să ne bucurăm aşadar… Mihai BARBU
9 REVELIOANE, 3 ZILE, 10 lei x1500 TINERI DE VÂRSTA A TREIA Pag. 5
Anul 3 Nr. 15 Ianuarie 2013 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani
2
S Ă LUĂM AMINTE...
Evangheliile rânduite a fi citite în cad rul sfintelor Liturghii din duminicile lunii ianuarie 13 ianuarie / Duminica de dup@ Botezul Domnului Hristos %n vremea aceea, auzind Iisus c@ Ioan a fost dus ^n ^nchisoare, a plecat ^n Galileea. {i p@r@sind Nazaretul, a venit de a locuit ^n Capernaum, l$ng@ mare, ^n hotarele lui Zabulon }i Neftalim. Ca s@ se ^mplineasc@ ceea ce s-a zis prin Isaia proorocul, care zice: P@m$ntul lui Zabulon }i p@m$ntul lui Neftalim, cum mergi spre mare, dincolo de Iordan, Galileea nemuritorilor, poporul care st@tea ^n ^ntuneric, a v@zut lumina mare }i celor ce }edeau ^n latura }i ^n umbra mor]ii, lumina le-a r@s@rit. De atunci, a ^nceput Iisus s@ propov@duiasc@ }i s@ spun@: Poc@i]i-v@, c@ci s-a apropiat %mp@r@]ia cerurilor. C$nd Fiul cel Unul-N@scut al lui Dumnezeu S-a ^ntrupat }i S-a ar@tat ^n lume, ^nv@]$nd m$ntuirea oamenilor, atunci, s-a apropiat }i de ei %mp@r@]ia cerurilor ca }i de to]i cei ce au crezut ^n El }i s-au botezat, au p@zit poruncile Lui cele sfinte }i s-au f@cut ^mpreun@ p@rta}i }i mo}tenitori %mp@r@]iei Lui, dup@ cum %nsu}i Iisus Hristos a spus, zic$nd: “Cel ce va crede }i se va boteza se va m$ntui; iar cel ce nu va crede se va os$ndi.
20 ianuarie / Duminica a XXIX dup@ pogor$rea Sf$ntului Duh
%n vremea aceea, intr$nd Iisus ^ntr-un sat, L-au ^nt$mpinat zece lepro}i, care se ]ineau departe }i care au ridicat glasul }i au zis: Iisuse, M$ntuitorule, fie-]i mil@ de noi! Iar Iisus, v@z$ndu-i, le-a spus: Duce]i-v@ }i v@ ar@ta]i preo]ilor! Dar, pe c$nd ei se duceau, s-au cur@]it de lepr@. Iar unul dintre ei, v@z$nd c@ s-a vindecat, s-a ^ntors }i, cu glas mare sl@vea pe Dumnezeu. {i a c@zut la picioarele lui Iisus, cu fa]a la p@m$nt, }i I-a mul]umit. Iar el era samaritean. R@spunz$nd atunci Iisus a zis: Au nu zece s-a cur@]it? Dar cei nou@ unde sunt? Nu s-a g@sit ca s@ se ^ntoarc@, s@ dea m@rire lui Dumnezeu, dec$t numai acesta de neam str@in? {i i-a zis: Scoal@-te }i du-te! Credin]a ta te-a m$ntuit. Din toate acestea se vede c@ nu numai samariteanul ci }i ceilal]i nou@ lepro}i au crezut ^n Iisus Hristos, c@ci dac@ n-ar fi crezut, nu s-ar fi vindecat. %ns@ numai samariteanul s-a ar@tat recunosc@tor dup@ binefacerea primit@, pe c$nd ceilal]i nou@ s-au ar@tat nerecunosc@tori fa]@ de Binef@c@torul lor. Noi, iubi]i credincio}i, s@ fim pururea recunosc@tori Prea Bunului Dumnezeu, pentru toate binefacerile Sale date
nou@ }i s@-I mul]umim cu inima smerit@ pentru s@n@tatea noastr@, pentru bun@t@]ile p@m$ntului date nou@ }i pentru toat@ via]a noastr@.
27 ianuarie / Duminica a XXXI-a după pogorârea Sfântului Duh În vremea aceea, când s-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului şi cerşea. Şi, auzind el mulţimea trecând, a întrebat ce e aceasta? Şi i-au spus: Trece Iisus din Nazaret. Atunci el a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Iar cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă. El însă cu atât mai vârtos striga: Fiul lui David, miluieştemă! Dar Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la Sine. Şi, când a fost aproape, l-a întrebat: Ce vrei să-ţi fac? Iar el a spus: Doamne, să-mi capăt vederea! Atunci, Iisus i-a zis: Deschide ochii! Credinţa ta te-a mântuit. Şi în aceeaşi clipă a deschis ochii şi mergea după Iisus, slăvind pe Dumnezeu; iar tot poporul care văzuse dădea laudă lui Dumnezeu.
Acesta este râul Iordan, locul unde a fost botezat Iisus Hristos (Foto: Mihai Barbu)
Lepra este o boal@ cumplit@, molipsitoare, care se ^nt$lne}te rar prin ]inuturile noastre, dar care face mare pr@p@d printre oamenii din ]inuturile calde. Lepra este o boal@ care face s@ apar@ pe trupul omului o mul]ime de pete }i de bube care, cu timpul, distrug ]esuturile pielii, produc umfl@turi ur$cioase, care de multe ori iau ^nf@]i}area unor r@ni deschise. Ea slu]e}te pe om }i-l face nesuferit la ^nf@]i}are, at$t din cauza mirosului ur$t pe care-l ^mpr@}tie ^n jurul s@u. C$nd lepra ajunge la deplina dezvoltare, nu se mai poate vindeca. Se vindeca uneori la iudei, dup@ cum vedem din Legea lui Moise, dac@ se luau unele m@suri de paz@, de la ^nceput, c$nd se ivea }i nu apuca s@ creasc@ }i s@ se ^ntind@ peste tot trupul celui bolnav. O astfel de boal@, pricinuitoare de stric@ciuni }i plin@ de ur$ciune a vindecat Iisus, red$nd s@n@tatea nu la unul, nici la doi, ci la zece lepro}i, f@r@ nicio n@dejde de vindecare }i cur@]$ndu-i deodat@, ^ntr-un minut, cu puterea Sa cea atotst@p$nitoare }i cu dragostea Sa de oameni cea nesf$r}it@. Cum s-a ^nt$mplat aceasta, a]i aflat din Evanghelie care ne spune c@: Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna ianuarie 2013, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţile “Fire de iarbă” Petroşani, Rosa Multiflora şi Clubul Copiilor si Elevilor Petrila, ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 15/2013. La realizarea acestui număr redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000) şi Proloagele (vol. 1, sept-febr.). Ne puteţi citi on-line, în format pdf pe adresa www.clubulcopiilorpetrila.ro. Fotografiile aparţin lui Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.
DUMNEZ EULE, MILOS TIV F II CU MINE PĂ C Ă TOSU L ZEULE,
1 IANUARIE / SFÂNTUL VASILE CEL MARE Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit în Biserica Ortodoxă pe 1 ianuarie şi pe 30 ianuarie alături de Sfinţii Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. S-a născut în anul 330, în Capadocia, într-o familie numeroasă. A avut patru surori şi patru fraţi. Cinci din cei nouă au devenit sfinţi în calendarul Bisericii Ortodoxe, alături de părintii lor, Vasilie, Emilia şi Macrina cea Bătrâna, bunica Sfântului Vasile. Doi dintre fraţii săi au ajuns episcopi: Grigorie de Nyssa şi Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfânta Macrina cea Tânără, a ajuns un model de viaţă ascetică. Temelia educaţiei sale este pusă de tatăl său, Vasile, profesor de retorică la Neocezareea în Pont, fiu al Sfintei Macrina cea Bătrână şi elev al Sfântului Grigorie Făcătorul de Minuni. A studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol şi Atena, însuşindu-şi tot ceea ce era mai bun din cultura păgâna. În anul 356 revine în ţară şi devine profesor de retorică.
3
AJUTAŢI CATEDRALA “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” SĂ SE ÎNALŢE DEFINITIV DIN PĂMÂNT!
Daţi un leu, o sută, o mie Să se-nalţe Sân’ Ilie!
Sfantul Vasile cel Mare dascăl al monahismului Părăseşte cariera de profesor şi intră în monahism. Prima formă de monahism pe care Sfântul Vasile a studiat-o a fost cea urmată de ucenicii episcopului Eustaţiu de Sevasta, însă, nu s-a regăsit în monahismul predicat de acesta. Călătoreşte pentru cunoaşterea monahismului în Siria, Palestina, Egipt şi Mesopotamia. Planul de organizare a vieţii monahale l-a alcătuit după anii petrecuţi alături de ucenicii Sfântului Pahomie cel Mare şi de anahoreţii care trăiau după regulile Sfântului Antonie cel Mare. Acest plan a fost pus în practică la Annesi, un vechi domeniu al familiei sale, din vecinătatea râul Iris. Viaţa ascetică de la Annesi se schimbă după venirea în acel loc a Sfântului Grigorie de Nazianz. Se construiesc noi chili, iar munca este împletită cu studiul şi rugăciunea. A scris Regulile vieţii monahale şi a pus bazele Filocaliei cu Sfântul Grigorie. Regulile monahale ale Sfântului Vasile au rămas în Biserica de Răsărit temelia organizării vieţii mănăstireşti. În Apus, ele au circulat în traducerea făcută de Rufin de Aquileia şi au fost cunoscute de Sfântul Cassian şi Sfântul Benedict, legiuitori monahali apuseni. Deşi Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai mari organizatori ai monahismului, el nu a dispreţuit familia şi căsătoria, căci spune: "Dumnezeu, Care poartă grijă de mântuirea noastră, a împărţit viaţa oamenilor în două feluri de vieţuire, adică în viaţa de căsătorie şi în cea de feciorie, aşa încât cel care nu poate să ducă lupta fecioriei să-şi ia femeie (soţie) legiuită, cunoscând că i se va cere făgăduinţa de înfrânare, sfinţenie şi asemănare cu sfinţii care au avut soţie şi au crescut fii".
Ne-au părăsit în luna decembrie 2012 şi ianuarie 2013 LENASSY ELENA MIHAELA CORALIA, născută în 16 octombrie 1937 în Bucureşti, decedată în 26.12.2012, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani. PÎRVAN MIRCEA, născut în data de 4 martie 1960 în Petroşani, decedat în 29.12.2012, înmormântat în Cimitirul Central Petroşani. SIMON ELISABETA IRMA, născută în data de 6 iulie 1947 în Lupeni, decedată în 5.01.2013, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani. ARDELEAN MAGDALENA, născută în data de 29 iunie 1936 în Petrila, decedată în 5.01.2013, înmormântată în Cimitirul Central Petroşani. MIHOC NICOLAE, născut în 30 mai 1946 în Petrila, decedat în 16.01.2013, înmormântat în Cimitirul Central Petroşani.
4
EPISCOPUL NOSTRU LA PARACLIS
BOBOTEAZA LA PETROŞANI ŞI ÎN ŢARĂ Obiceiuri de Bobotează În ajunul Bobotezei se pregăteşte o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa din "camera de curat" se aşterne o faţa de masă, aleasă special pentru acest moment, sub faţa de masă se pune fân sau otavă iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgăre de sare. Deasupra se aşează douăsprezece feluri de mâncare: coliva - grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu nuca pisată -, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale ( "găluşte" ) umplute cu crupe, borş de "burechiuşe" sau "urechiuşele babei" - borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă de urechiuşe -, borş de peşte, peşte prăjit, "vărzare" - plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră -, plăcinte cu mac etc. Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat după sfinţirea mesei, parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru "a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă". Altă dată, după ce preotul rostea Troparul Botezului şi stropea cu agheasmă în casă şi pe gospodari, era invitat să se aşeze pe laviţă. Sub lăicerul de pe laviţă erau aşezate, din timp, boabe de porumb - "ca sa stea cloştile pe ouă" - şi busuioc "ca să vină peţitorii'. Busuiocul acesta era folosit, mai târziu, în descântecele de dragoste. În semn de răsplată se dădeau: bucate ("desăgarului"), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului, gospodina casei aşeza cel mai frumos fuior de cânepă. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificaţii: se credea că de firele acestuia se vor prinde toate relele, că fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele morţilor sau că Maica Domnului va face din cânepă un voloc cu care va prinde sufletele morţilor din iad pentru a le ridica în rai.
Boboteaza - practici populare de purificare a spaţiului şi de alungare a spiritelor malefice Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creştine adăugându-se practici populare de purificare a spaţiului şi de alungare a spiritelor malefice. În Bucovina, purificarea aerului se făcea, cândva, prin focuri şi fumegaţii, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare avea loc imediat după sfinţirea apei când tinerii se retrageau pe locuri mai înalte, având asupra lor cărbuni aprinşi ce fuseseră folosiţi anterior la aprinderea secăluşelor, şi aprindeau focurile de Bobotează. Rugul era făcut din vreascuri şi frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântau şi dansau în jurul focului şi săreau peste foc, atunci când acesta se mai potolea, în credinţa ca vor fi feriţi, astfel, de boli şi de păcate. La plecare, fiecare lua cărbuni aprinşi cu care, odată ajunşi acasă, afumau pomii din livada în scop fertilizator. De asemenea, înconjurau casa cu pulberea folosită ca încărcătura pentru secăluşe crezând că, în acest fel, casa va fi ferită de primejdii, mai ales de trăsnete.
CÂNTEC, JOC Ş I VOIE BUNĂ
5
Un nou record de participare pentru familia Ridzi şi părintele Bulf
9 REVELIOANE, 3 ZILE, 10 lei x1500 TINERI DE VÂRSTA A TREIA După Crăciun, părintele Bulf a fost invitat de primarul Petroşaniului, dl. Tiberiu Iacob-Ridzi să binecuvinteze bucatele şi băutura aferentă de la nouă revelioane pentru persoanele vârstnice. Pentru a face faţă cerinţelor au fost organizate mai multe petreceri, în mai multe localuri din Petroşani. Pentru că primăria nu a vrut să rămână pe dinafară niciun doritor a organizat 3 revelioane pe zi. Participarea financiară a pensionarilor a fost simbolică: doar 10 lei de căciulă!
Ajunul Bobotezei Ajunul Bobotezei era, în egală masură, şi un moment favorabil farmecelor, descântecelor şi altor practici magice. Dimineaţa, înainte de aprinderea focului, se strângeau cenuşa din sobă şi gunoiul din casă pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presărau pe straturile cu legume "pentru a le face rodnice şi a le proteja de gujulii". Fânul de sub faţa de masă şi bulgării de sare se adăugau în hrana animalelor "pentru a le feri de farmece, de boli şi de duhurile rele". În acelaşi scop era folosită şi agheasma luată de la preotul care venea cu Iordanul. Se credea că dacă, în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii erau încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile. În aceasta zi erau interzise certurile în casă şi nu se dădea nimic ca împrumut, nici măcar jaratec din focul din vatră. În seara de Ajun se săvârşeau practici de aflare a duratei vieţii. Înainte de culcare, se luau cărbuni din vatră şi se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri, va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede.
Boboteaza - sfinţirea apei În ziua de Bobotează are loc sfinţirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, şi astăzi, cu multa atenţie, în fiecare comunitate. Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei întrun spaţiu mai larg - unde să fie cel puţin o fântână -, în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea in vase mari de lemn şi, tot acum, se taie, la râu, o cruce mare de gheaţă. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii, care se află in mod normal în curtea bisericii, se desfăşoară intreg ceremonialul religios, la care participă toată suflarea comunităţii. Dupa slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean işi ia apa sfinţită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere ei strigau "Chiraleisa"- pentru belşugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului şi pentru creşterea cât mai mare a cânepii - şi toarnă câte puţină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale. Odată ajunşi acasă, oamenii sfinţesc cu agheasmă şura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă, casa şi interiorul casei.
6
6 IANUARIE / BOTEZUL DOMNULUI Până la sfârşitul secolului IV în ziua de 6 ianuarie, odată cu Botezul, se prăznuia şi Naşterea Domnului. Atunci s-a făcut separarea celor două praznice, mutându-se praznicul Naşterii sau Crăciunul pe ziua de 25 decembrie, aşa cum celebra Biserica apuseană. Potrivit tradiţiei prima sărbătorire a Crăciunului pe 25 decembrie a avut loc la Constantinopol în anul 379. Botezul Domnului sau „Boboteaza” a rămas să se prăznuiască pe 6 ianuarie. Ea se mai numeşte, în greceşte, „Epifania” (adică Arătarea) sau „Teofania” (Arătarea sau Descoperirea lui Dumnezeu). Boboteaza ne aduce aminte de botezul Domnului în Iordan, făcut de Sfântul Prooroc şi Antemergătorul Său, Ioan. Botezul s-a petrecut pe când „Iisus era ca de treizeci de ani” (cf. Luca 3, 23), vârstă considerată la evrei ca un fel de „majorat”, când fiecare putea să înveţe în public. Ajuns la Iordan, Ioan - cunoscându-L prin inspiraţie dumnezeiască - încearcă să-L oprească pe Iisus prin cuvintele: „Eu sunt cel care trebuie să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” (Matei, 3, 14) Iisus i-a dat însă cunoscuta replică: „Lasă acum, că astfel se cuvine ca noi să îndeplinim toată dreptatea” (Matei 3, 15), adică să primească hotărârea lui Dumnezeu de a mântui lumea prin Fiul. După ce Iisus a ieşit din apa Iordanului are loc minunea numită „a Epifaniei” sau „a Teofaniei”, adică arătarea Sfintei Treimi. Cerurile s-au deschis şi Ioan a văzut duhul lui Dumnezeu pogorându-se ca un porumbel şi venind spre Iisus şi glas din ceruri grăind: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit” Cu alte cuvinte, Fiul se botează în apele Iordanului, Duhul Sfânt coboară asupra Lui în chip de porumbel, simbolul nevinovăţiei şi al smereniei, iar glasul Tatălui din cer mărturiseşte că Iisus este Fiul Său Cel iubit. Este prima „arătare” a Sfintei Treimi în Noul Testament, prima descoperire sau relevare a celor trei persoane ale Sfintei Treimi. Botezul Lui de la Ioan pune în lumină şi rolul Său de Răscumpărător al lumii, lucru pe care îl va mărturisi şi Ioan Botezătorul câteva zile mai târziu, prin cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29) Prin botez, Hristos îşi pune pecetea numelui Său în cel botezat, căci numele de creştin vine de la termenul popular „Chrestus”. Prin botez, „omul cel nou”, născut din „apă şi din Duh” intră în comunitatea creştinilor, iar în sens mai larg se face „fiu” şi „moştenitor” al lui Dumnezeu şi va intra în împărăţia Lui (cf. Ioan 3, 5). Botezul este unul singur după cum ne încredinţează acelaşi Apostol Pavel când vorbeşte de „un singur Domn, o singură credinţă şi un singur botez” (Efes 4, 50) Biserica noastră a rânduit că în această zi, preoţii să săvârşească şi aşa numita „Aghiasma mare” sau „Sfeştania mare”, slujba care se face doar cu ocazia acestui praznic dumnezeiesc. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că în această zi „aici se întâmplă o minune, deoarece apa care se scoate azi nu se strică ci ţine un an întreg şi, deseori, doi sau trei ani de-a rândul, fiind ca şi proaspătă”. Ea este, de fapt, „izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică” (Ioan 4, 14)
IATĂ, VĂD CERURILE DES CHISE
7 Ianuarie / Soborul Sfântului Ioan Botezătorul şi înaintemergătorul Domnului
Sfintele Evanghelii ne spun ca Ioan Botezatorul s-a născut din preotul Zaharia şi soţia lui, Elisabeta (Luca I, 5) pe care tradiţia creştină de mai târziu îi aşează în cetatea Ain-Karim, la 5 km nord-est de Ierusalim. Naşterea Sfantului Ioan a avut loc cu şase luni înainte de cea a Mântuitorului Hristos (Luca I, 36). Sfintele Evanghelii ne mai spun că părinţii lui Ioan erau "înaintaţi in zile", aşa că naşterea pruncului s-a făcut prin milostivirea cea minunată a lui Dumnezeu faţa de ei. Îngerul care s-a aratat lui Zaharia când tămâia in templu i-a spus ca fiul care se va naşte are să fie un ales între oameni (Luca, I, 4; I, 5), fiindcă va fi asemenea lui Ilie, mergând înaintea Domnului şi pregătind poporul pentru venirea lui Mesia (Luca I, 17, 68-79). Tot din Sfintele Evanghelii aflăm că fiul a rămas în pustie până ce şi-a început lucrarea lui de predicare, cam la vârsta de treizeci de ani (Luca I, 80, III, 23), ceea ce ar însemna anul 27 ori 28 al erei noastre. Dacă ţinem seama de anii de domnie ai lui Irod Antipa şi anul morţii şi învierii Domnului Hristos, activitatea Sfântului Ioan Botezatorul n-a ţinut mai mult de doi ani, dar oricum ea trebuie să fi făcut vâlvă în lume, de îndată ce Sfânta Evanghelie ne spune ca la el veneau "mulţimile din Ierusalim şi din toată Iudeea şi împrejurimi". După cum am văzut din spusele lui Iosif, Irod Antipa chiar se temea ca nu cumva gloatele să porneasca vreo revoluţie şi să-i ameninţe domnia lui, pentru care motiv l-a închis şi, până la urmă, l-a şi ucis. Mântuitorul Hristos spunea despre Ioan că "dintre cei născuţi din femeie, nici unul nu este mai mare ca Ioan" (Luca VII, 28). După cum aflăm din Evanghelia după Marcu (I, 6), Sfântul Ioan ducea o viaţa de mare austeritate, căci "era îmbrăcat cu o haină de cămilă şi împrejurul mijlocului, era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatecă". Sfântul Ioan şi-a desfăşurat activitatea sa lângă râul Iordanului, într-un loc greu de precizat. Sfânta Evanghelie după Ioan aşează locul activităţii lui Ioan "în Betania dincolo de Iordan", lo-
calitate neidentificată până acum în vecinătatea Iordanului şi, poate că nici n-a existat, fiindcă alte manuscrise, ale Sfintei Evanghelii după Ioan, au în loc de Betania numele "Betabara". Nici acest nume nu se află în cărţile Vechiului Testament. Poate ca el este o deteriorare a numelui Bet-araba, cetate amintită dincolo de Iordan (Ioan I, 28). Araba era valea prin care curge Iordanul şi se varsă în Marea Moartă. Tradiţia creştină nu s-a mai ostenit să caute locul unde a botezat Sfântul Ioan, dincolo de Iordan, ci a fixat acest vad pe calea ce vine dinspre Ierihon şi trece mai departe în Peninsula Arabică. Ioan şi-a început activitatea "predicând botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor" (Luca I, 3), iar gloatelor celor multe care veneau la Iordan, el le spunea cuvinte aspre: Pui de năpârci, cine v-a spus să fugiţi de mânia ce are să fie? Faceţi roade vrednice de pocăinţă şi nu mai spuneti între voi "Avem tată pe Avraam", căci vă spun că Dumnezeu şi din pietrele acestea poate să ridice fii ai lui Avraam (Luca 1, 7-8). Pe vameşi îi învaţa să fie cinstiţi, să nu pună dări mai mari decât trebuie (Luca I, 12). Pe ostaşi, îi sfătuia "să nu stoarcă pe nimeni pe nedrept şi să se mulţumească cu lefurile lor" (Luca I, 14-15). În mod deosebit, Sfântul Ioan stăruia asupra apropierii împărăţiei lui Dumnezeu care avea să vină (Marcu I, 7, Ioan III, 30). Cum am amintit mai sus, zelul pus de Ioan în cuvintele sale atragea mulţimile (Matei III, 5 ; XI, 7-10), ceea ce a prilejuit ancheta sanhedrinului din Ierusalim şi, fiindcă nu menaja nici pe domnitor, mustrându-l pentru că vrea să se căsătorească cu soţia fratelui sau, Irod Filip (Luca III, 18-19), a fost închis şi omorât (Matei XIV, 3-4, Marcu VI, 17-18). Sfârşitul Sfântului Ioan a fost deosebit de trist. Pentru că osândise în public păcatele regelui Irod Antipa, care trăia în fărădelege cu Irodiada, soţia fratelui său, Sfântul Ioan a fost aruncat în închisoarea din cetatea Maherus, unde a stat un an de zile. Dar Irodiada nu s-a mulţumit cu atât. Cu ocazia unui ospăţ la curtea lui Irod, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat atât de frumos, încât regele Irod, sub impresia momentului şi datorită băuturii, i-a făgăduit, sub jurământ, că-i va da orice i-ar cere, chiar jumătate din regatul său. (Matei, 14, 7; Marcu 6, 22-23). La sfatul mamei sale, Salomeea a cerut să-i de-a pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Regele a trimis pe temnicer săi îndeplinească dorinţa Salomeii. Capul i-a fost adus pe tipsie fetei iar ea l-a dat mamei sale. “Ucenicii lui i-au luat trupul şi s-au dus să dea de ştire lui Iisus” . Nu ştim cine au fost acei ucenici, dar e probabil să fi fost fraţii Petru şi Andrei, care erau şi apostolii Domnului. Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul şi cel mai de seamă prooroc din Vechiul Testament şi el este acela care face legătura cu Noul Testament. Din acest motive, Biserica i-a rânduit mai multe zile de pomenire: 7 ianuarie, 24 iunie (Sânzienele) - ziua naşterii sale şi 29 august - ziua decapitării sale. Ioan este, poate, cel mai frecvent nume în onomastica popoarelor creştine.
30 ianuartie= 3 x ...
7
30 Ianuarie- Sfinţii Trei ierarhi (Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur) Pe 30 ianuarie, creştinătatea cinsteşte pe Sfinţii Trei Ierarhi: Sf. Vasile cel Mare (+379), Sf. Grigorie de Nazianz sau Teologul (+389) şi Sf. Ioan Hrisostom sau Ioan Gura de Aur (+407). Contemporani, după cum arată datele trecerii lor întru Domnul, prieteni şi colegi de studii, Sf. Trei Ierarhi sunt cele trei vârfuri ale Bisericii Ortodoxe care au întrecut cu înălţimea lor pe mulţi şi, ca niste apostoli, au strălucit, de îndată, în lume, după acea lungă perioadă cumplită a persecuţiilor care a durat aproape 300 de ani. Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei, într-o familie evlavioasă. Părinţii i-au dat o creştere creştină aleasă. Studiile le începe în familie cu tatăl său, rectorul Vasile. Învaţă cu cei mai erudiţi rectori şi filosofi la Cezareea Capadociei (al treilea oraş ca mărime şi importanţă din Imperiul Roman, dupa Roma şi Alexandria Egiptului), apoi la Constantinopol, devenit capitala Imperiului şi, în cele din urmă, la Atena, unde îl avea coleg şi prieten pe Sf. Grigorie de Nazianz, ca şi pe viitorul împărat Iulian Apostatul (361 – 363). Aici, la Atena, cei doi viitori mari ierarhi vor cunoaşte doar două drumuri „Şcoala şi Biserica”. În anul 355 se întoarce în oraşul natal, având 25 de ani, primeşte botezul, împarte întreaga avere la săraci şi intră în monahism. În singurătatea mănăstirii, împreună cu prietenul său Grigorie de Nazianz, alcătuiesc o culegere de texte despre frumuseţea vieţii spirituale cu titlul: Filocalia – iubire de frumos. În 364 este hirotonit preot, iar în 370 – episcop al Cezareei Capadociei. De numele său sunt legate Regulile monahale mari şi mici, precum şi liturghia care-i poartă numele. Opere dogmatice, omiletice îl arată ca pe o stea de primă mărime a perioadei patristice. Sfântul Grigorie de Nazianz, unul dintre “părinţii capadocieni”, s-a născut la Arianz, lângă cetatea Nazianz, dintr-o familie de aristocraţi. În
anul 379 pleacă la Constantinopol unde, la mica biserică a Învierii, ţine cele cinci Cuvântări teologice în cinstea Sf. Treimi care îi vor aduce mai târziu numele de „Teologul”. Tot aici rosteşte cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Cuvântările îl dezvăluie ca orator desăvârşit, profund cunoscător al principiilor retoricii. De aceea, cuvântările sale sunt studiate în şcolile de retorică. Prin acestea tânărul episcop a demonstrat că, în cetate, cultura creştină nu este cu nimic mai prejos de cea clasică, păgâna. Interesant de ştiut că
graţia şi simplitatea. Potrivit contemplaţiei Sf.Grigorie, existenţa lui Dumnezeu poate fi dovedita cel mai bine prin intermediul lumii create. Că Dumnezeu există, putem şti, dar ce este El, care este natura Lui, unde este şi unde a fost înainte de intemeierea lumii depăşesc posibilităţile noastre de cunoaştere. Infinitul nu poate fi definit. Cauza inabilităţii noastre de a-L cunoaşte pe Dumnezeu rezidă în unirea sufletului cu trupul, acesta din urmă împiedicând sufletul să se ridice peste lucrurile sensibile. Sfântul Ioan Hrisostom sau Ioan Gură de Aur (344/354-407), mai tânăr ca ceilalţi doi antiohieni, este considerat cel mai de seamă reprezentant al şcolii din Antiohia, oraş socotit „Podoaba Orientului” încă din timpul lui Alexandru cel Mare. Tatăl său a deţinut înalta funcţie militară de magister militum Orientis. Sf. Ioan este cel care fixează, în canoane precise, taina cea mai presus de fire şi înţelegere care se săvârşeşte de fiecare data în cadrul Sf.Liturghii, când Hristos se jertfeşte în mod real. De remarcat pentru noi, românii, faptul că în 399, la îndemnul Sf. Teotim, episcopul de Tomis, va trimite misionari în Scithia Minor (Dobrogea) pentru scthinomazii de la Dunăre. Datorită talentului său oratoric a fost distins cu titlul de «învăţător şi sacerdot universal», iar pentru măreţia şi splendoarea cuvântului său i s-a dat numele de Hrisostom, adică Gură de Aur. Doctrina sa teologica poartă amprenta preocupărilor sale majore, anume exegeza biblica şi activitatea pastorală. Sărbătoarea de pe 30 ianuarie reprezintă o formă superioară de jertfa adusă de către om lui Sf.Grigorie este primul autor grec care a publicat Dumnezeu, alături de ofrandele eforturilor sale fio colecţie de scrisori, el punând bazele corespon- zice, morale şi spirituale pe care trebuie să le înfădenţei ca mijloc de comunicare, fixand de altfel tişeze mereu înaintea Domnului. caracteristicile unei scrisori: concizia, claritatea,
Primim la redacţie
COLIND PENTRU BUNICII NIMĂNUI Bună ziua, Domnule Barbu, aş avea o mare rugăminte la dumneavoastră, cel care mereu ne-a ajutat. Este vorba despre o altă acţiune a clubului pe care îl coordonez, Clubul Impact "Pride of Petroşani" de la Şcoala Gimnazială "I.G.DUCA"Petroşani. În luna decembrie am desfăşurat proiectul "Colind pentru bunicii nimănui", având ca parteneri Fundaţia “Noi Orizonturi” din Lupeni, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Primăria Municipiului Petroşani, Casa de Cultură "Ion Dulămiţă" Petroşani, Parohia Ortodoxă "Sfântul Ilie Proorocul" Petroşani, Parohia Ortodoxă Nr.3 Petroşani , Biserica Filadelfia Petroşani. Prima acţiune din cadrul proiectului a avut loc în luna decembrie şi a constat într-un spectacol de colinde, spectacol ale cărui încasări au fost folosite exclusiv pentru cumpărarea unei maşini de spălat, care a fost donată de membri clubului nostru, în data de 14 ianuarie 2013, Centrului de Îngrijire pentru Vârstnici, centru care se va deschide cât de curând, în locaţia fostei Şcoli Generale Nr.3 Petroşani, de către Parohia Ortodoxă "Sfântul Ilie Proorocul"Petroşani. Vă trimit o fotografie făcută cu Printscreen, după reportajul făcut de televiziune, pentru că am uitat aparatul foto, din păcate, şi un afiş. Dorim ca exemplul acestor copii să îi mobilizeze şi motiveze şi pe alţii, pentru a se implica activ în problemele comunităţii noastre. De asemenea, dorim să mulţumim tuturor partenerilor noştri pentru ajutor şi implicare, în special Fundaţiei “Noi Orizonturi”, co-
ordonatorului regional al fundaţiei, Andreea Băltăreţu şi coordonatorului local Georgiana Irimia, domnului primar Tiberiu Iacob Ridzi, doamnei director Mia Albescu, părintelui Gabriel Bulf, părintelui Gabriel Pîrlea, pastorului Gheorghe Coicheci şi tuturor celor care ne-au întins o mână de ajutor în realizarea spectacolului. Vă mulţumesc încă o dată pentru că ne-aţi sprijinit mereu. Cu stimă şi consideraţie, prof. Ramona Asan
8
DOAMNE, INTRĂ Ş I LA NOI !
Ei sunt cei care s-au botezat în Paraclis în lunile decembrie 2012 şi ianuarie 2013 1. David Roberto, fiul lui Maftei Mihai Adrian şi Marinescu Ioana Cornelia. Naşi: Iordache Siminel şi Rodica. 2. Adina Roxana, fiica lui Mozes Liviu Alin şi Iren. Naşi: Miclea Raul şi Mihaela şi pr. Bulf Gabriel şi Corina 3. Alexandru Cristian, fiul lui Miklos Cristian şi Andreea. Naşi: Bărbuţă Laurenţiu şi Pera Andreea.
Programul slujbelor : Miercuri, ora 17: Paraclisul Maicii Domnului Joi, ora 17: Paraclisul Sfântului Nectarie Vineri, ora 17: Sfânta Taină a Maslului Sâmbătă, ora 9: Sfânta Liturghie şi Rugăciuni pentru cei adormiţi Sâmbătă, ora 17: Vecernie Duminică, ora 9: Utrenia şi Sfânta Liturghie Prima vinere din începutul fiecărei luni se săvârşeşte Sfânta Taină a Maslului cu 7 preoţi.
Cotizaţii (benevole) pentru biserică Pentru pensionari şi văduve: 15 lei pe an Pentru doi pensionari: 25 lei pe an Pentru doi salariaţi: 40 lei pe an
Anunţ foarte important Pentru probleme de orice natură nu ezitaţi să-l sunaţi direct pe părintele paroh
Gabriel Bulf 0729080080 şi 0722137727
Aceasta este parohia viitoarei catedrale Cartierul Dimitrov (Carpaţi, Aleea Florilor, 9 Mai, bloc Magazin, 13 Septembrie, Liliacului, Aleea Pinului, Aleea Crângului, Vilelor, Petru Maior, blocurile mici din b-dul 1 Decembrie precum şi vilele până la HP), blocurile turn: 103, 105, 107, 109 precum şi blocurile Mignon din b-dul 1 Decembrie, blocurile din str. Minerului şi Ion Creangă, blocurile: 8, 10, 12 din str. Avram Iancu şi blocurile mici din str. 22 Decembrie, Parângului şi Slătinioara, până la Colegiul de Informatică “Carmen Sylva”, str. Nicolae Titulescu şi Rovine plus străzile din Colonie: Radu Şapcă şi Micu Klein.