Cuvantul Parohial - nr. 13

Citiţi în paginile noastre: Pag. 4-5: Încet dar sigur,

Catedrala Văii Jiului iese din pământ --------------------------------------------------

Pag. 4-5: Scene din viaţa

Parohiei noastre Cum să ajungem fericiţi?

Un om care avea bogăţii multe şi destulă slăvire de la oameni se simţea, cu toate acestea, foarte nefericit. Toată averea şi toată slăvirea nimic nu însemnau. A purces el atunci spre un loc pustiu unde auzise că se află un călugăr mult îmbunătăţit. Şi l-a aflat într-o colibă, la poalele unui munte înalt. Şi i-a zis: - Iată, am venit să te întreb, cum se poate să ajungă omul fericit?

Pustnicul l-a privit şi arătîndui vîrful muntelui i-a zis: - Vezi unde şi-a făcut vulturul cuib? Sus, acolo, în crăpătura muntelui, ca să nu-l poată ajunge primejdia... Aşa fă şi tu!

- Cum? întrebă călătorul.

- Urcă-te sus cu duhul spre Dumnezeu şi atunci te vei simţi fericit căci vijeliile şi primejdiile vieţii nu te vor ajunge. Ca şi vulturul...

Omul acela a coborît de acolo cu o mare bogăţie sufletească. Întâmplarea de mai sus este pilduitoare pentru ceea ce fac împreună, zi de zi, pentru Petroşani, doamna Monica Iacob-Ridzi şi soţul său, Tiberiu Iacob-Ridzi.

Dumnevoastră vedeţi doar ceea ce s-a făcut în oraş dar noi, cei din parohia părintelui Gabriel Bulf, observăm şi implicarea lor majoră atât în proiectul social destinat persoanelor vârstnice, cât şi în grădiniţa destinată tinerei generaţii ce trăieşte într-o zonă defavorizată. Aşa cum este astăzi cartierul Dărăneşti...

Ei au reuşit să-i însufleţească pe voluntarii care au schimbat, din temelii, o şcoală veche şi părăsită într-un viitor centru modern destinat tuturor: şi celor mai tineri şi celor mai vârstnici.

Aceste două fotografii document făcute în pragul Zilei Naţionale vor sta mărturie, peste timp, de felul în care oameni obişnuiţi şi oameni politici îşi pot da mâna în generoase proiecte social-umanitare.

N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit. E de-ajuns şi o mână de prieteni...

Anul 2 Nr. 13 Noiembrie 2012 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

2

S Ă LUĂM AMINTE...

Evangheliile rânduite a fi citite în cad rul sfintelor Liturghii din duminicile lunii noiembrie 4 noiembrie / Duminica a douăzeci şi doua după pogorârea Sfântului Duh „Domnul a zis: era odată un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi vison de mare preţ şi petrecea în fiecare zi, înconjurat de slavă. Un sărac, anume Lazăr, zăcea la porţile lui, plin de bube, şi ar fi poftit să se sature din ce cădea de la masa bogatului; ci câinii, venind lingeau bubele lui.

A murit, săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam; a murit apoi şi bogatul şi l-au înmormântat. Şi în iad, ridicându-i ochii el, care era în chinuri, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Atunci, el a strigat şi a zis: părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi întingă în apă vârful degetului şi să-mi răcăroască limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.

Avraam i-a grăit: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, aşişderea, pe cele rele; ci acum aici, el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi stă prăpastie adâncă, încremenită, astfel că cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, ori de acolo la noi, să nu poată să treacă. Şi a zis: atunci rogu-te, părinte, să-l tirmiţi acasă la tatăl meu, fiindcă am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.

Avraam i-a răspuns: au pe Moise şi pe profeţi.

Să asculte de ei.

El a zis iar: nu aşa, părinte Avraame, ci dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.

Atunci a grăit Avraam: dacă de Moise şi de profeţi nu ascultă, nu se vor îndupleca nici când va învia vreunul dintre morţi.”

după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.

Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea, dar văzându-l, a trecut mai departe. Tot aşa şi un levit, ivindu-se pe acolo, a venit, l-a văzut şi a trecut pe mai departe. Însă un samaritean, care călătorea, sosind în dreptul lui şi văzându-l, i s-a făcut milă de el, şia venit la el, i-a legat rănile, turnând pe ele undelemn şi vin şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi i-a purtat de grijă.

Iar a doua zi, la plecare, scoţând doi dinari i-a dat gazdei, zicând: ai grijă de el şi ce vei mai cheltui, când Eu mă voi întoarce, îţi voi da înapoi.

Care dintre aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui ce a fost căzut între tâlhari?

El a răspuns: Cel care a vut milă de el. Atunci Iisus i-a zis: Du-te şi fă şi tu la fel!”

18 noiembrie / Duminica a douăzeci şi şasea după pogorârea Sfântului Duh Mântuitorul Iisus Hristos, Domnul şi Învăţătorul nostru, grăind către iudei, după ce i-a învăţat spunând: Luaţi aminte şi vă păziţi de pofta de avere, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul ce-l are din avuţiile sale, le-a zis lor această pildă: „Unui om bogat i-au rodit ţarinile cu belşug.

Ci el cugeta în sine şi zicea: Ce voi face. Că nu am unde să adun roadele mele?

A zis: Aceasta voi face: voi dărâma hambarele mele şi mai mari le voi zidi, şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele. Şi voi spune sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi, strânse spre mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.

Dumnezeu însă i-a zis: Nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul tău! Şi cele ce ai pregătit ale cui vor mai fi?

Aşa se întâmplă cu cel care-şi adună comori pentru sine, iar pentru Dumnezeu nu se îmbogăţeşte. Acestea zicând, grăia: Cel ce are urechi de auzit să audă.”

25 noiembrie / Duminica a treizecea după pogorârea Sfântului Duh „În vremea aceea, un dregător L-a întrebat pe Iisus zicând: Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa cea de veci?

Atunci Iisus i-a zis: Pentru ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu; ştii prea bine poruncile.

Să nu ucizi; să nu fi desfrânat; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.

El însă a răspuns: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.

Atunci Iisus i-a zis: îţi mai lipseşte un lucru: vinde câte ai şi împarte la săraci şi vei avea comoară în cer. Apoi vino şi urmează-Mi Mie. Iar el auzind acestea s-a întristat, că era foarte bogat. Şi văzându-l Iisus că s-a întristat, a zis: Cât de anevoie vor intra întru Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au averi! Că mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

Iar cei ce au azit acestea au zis: Atunci cine poate să se mântuiască?

Iar Iisus a zis: Cele ce nu sunt cu putinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

11 noiembrie / Duminica a douăzeci şi cincea după pogorârea Sfântului Duh „În vremea aceea, a venit la Iisus un învăţător al Legii, ispitind pe Iisus şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

Iisus a grăit către el: ce este scris în Lege?

Cum citeşti?

Iar el, răspunzând a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima, şi din tot sufletul tău, şi din toată virtutea ta, şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele, ca pe tine însuţi.

Atunci Iisus i-a spus: Drept ai răspuns. Fă aceasta şi vei fi viu!.

Dar el voind să se îndreptăţească pe sine însuşi, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele Meu? Dând răspuns, Iisus a zis: un om se cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căut între tâlhari, care Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna noiembrie 2012, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţile “Fire de iarbă” Petroşani, Rosa Multiflora şi Clubul Copiilor si Elevilor Petrila, ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 13/2012. La realizarea acestui număr redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000) şi Proloagele (vol. 1, sept-febr.). Ne puteţi citi on-line, în format pdf pe adresa www.clubulcopiilorpetrila.ro. Fotografiile aparţin lui Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.

DUMNEZ EULE, MILOS TIV F II CU MINE PĂ C Ă TOSU L ZEULE,

Editorial

3

AJUTAŢI CATEDRALA SĂ SE ÎNALŢE DEFINITIV DIN PĂMÂNT

O pildă pentru bogaţii Văii care cred sincer că o Catedrală se ridică singură “Fericit bărbatul care se îndură şi dă” zice Psalmul 111. Bogatul se vaită, de obicei, ce va face dacă nu va avea unde aduna toate roadele pe care i le-a dat ţarina. Săracul se vaită, la rîndu-i, ce va face dacă nu va avea cele de trebuinţă pentru sine, pentru soţie şi pentru copii săi. „Nu am hrană, nu am bani, nu ştiu ce să fac din cauza sărăciei mele”. Grija bogatului pentru roadele ţarinii sale se concretizează într-o acţiune de mărire grabnică a gospodăriei: „voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strînge acolo toate roadele mele”. (Luca 12, 18) Omul bogat vrea să devină şi mai bogat. Inima bogatului nemilostiv şi foarte iubitor de avere este foarte departe de dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele său. El uită de Dumnezeul care-i va arunca în osîndă veşnică pe cei nemilostivi. Bogatul nu zice niciodată, în sinea lui, „Slavă lui Dumnezeu că şi anul acesta mi-a rodit ţarina mea, ca să am de unde da şi altora care sunt săraci şi necăjiţi şi nu din ce trăi”.

Apostolul zice, pe bună dreptate, că bogăţia va putrezi şi hainele vor fi mîncate de molii. Aurul şi argintul vor rugini iar „rugina lor va fi mărturie asupra voastră şi vă va mînca trupurile ca focul”. Bogaţii au strîns comori pentru zilele cele de apoi dar plata secerătorilor care au secerat ţarinele pe care ei au oprit-o „strigă la cer şi strigările lor au intrat în urechile Domnului” (Iacob 5, 1-7) Dar bogatului nu-i pasă de cele veşnice şi se bucură din plin doar de cele pămînteşti: „Suflete, ai multe bunătăţi strînse pe mulţi ani.

Odihneşte-te, mănîncă, bea şi te veseleşte!” Nu se gîndeşte că va muri, nu se gîndeşte că va exista o scadenţă.

El uită că zilele pămînteşti trec precum umbra. Iar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule, în această noapte sufletul tău îl vor cere de la tine. Dar cele ce ai adunat, ale cui vor fi?” În care noapte se va întâmpla venirea scadenţei? Desigur, în acea noapte în care în mintea şi în sufletului omului lacom nu era nici o lumină a harului lui Dumnezeu. Apostolul Pavel ne îndeamnă, de aproape două milenii, „să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în hainele luminii”. Cînd bogatul nemilostiv, prototipul acestui om nesăţios de averi, a ajuns în flăcările iadului i-a cerut lui Avraam să-i măcar un deget înmuiat în apă. Era, însă, prea tîrziu...

De ce am făcut acest lung ocol înainte de a pune degetul pe rană? Pentru că am observat că această mare catedrală care se va înălţa la Petroşani pentru folosul întregii Văi a Jiului se ridică, în mare parte, doar cu „bănuţul văduvei”. Adică, altfel spus, cu acei 2% pe care oameni cu suflet îi dau în contul parohiei noastre. Nu am observat pe nici unii din bogaţii Văii să dea măcar „un leu, o sut, o mie pentru catedrala Sîn Ilie”. Ea se va ridica, cu siguranţă şi fără cei care asemenea lui Solomon îşi zic, azi, cu maximă satisfacţie: „Mărit-am lucrurile mele, ziditu-mi-am case, ziditu-mi-am vii, făcutu-mi-am grădini şi livezi, şi am sădit întru ele tot felul de pomi roditori, făcutu-mi-am lacuri de ape ca să ud dintr-însele dumbrava de lemne odrăslitoare. Avut-am slugi şi slujnice şi robi, am avut şi cirezi şi turme multe de oi, am avut mai mult decît toţi cei ce au fost mai înainte de mine în Ierusalim. Adunatu-mi-am argint şi aur şi avuţiile împăraţilor şi ale ţărilor...şi tot ce au poftit ochii mei nam depărtat de la dînşii şi nu mi-am oprit inima de la nici o desfătare” Aşa zice Eclesiastul (2, 4-10). Şi tot el ne spune care e şi rezultatul final al acestei imense bogăţii adunate pe pământ doar spre folos personal: „Deşertăciune şi vînare de vînt!”

Mihai BARBU

Ne-au părăsit în lunile octombrie şi noiembrie 2012 BERCEA VICTOR, născut 14.12.1945 în comuna Ponor, jud. Alba, decedat în 25.10.2012, înmormantat în Cimitirul Central Petroşani.

CRESTEL MARIA, născută în 28.08.1923 în satul Cib, jud. Alba, decedată în 29.10.2012, înmormantată în Cimitirul Central Petroşani DAVID GHEORGHE, fost primar al muncipiului Petroşani în perioada 1996-2000, născut în comuna Obreja, jud. Caraş-Severin, decedat în 4.11.2012, înmormantat în Cimitirul Poeni Petroşani.

JULA FILOFTEEA, născută în 1940 în satul Negoiu, jud.

Dolj, decedată în 8.11.2012, înmormantată în Cimitirul Central Petroşani TROANĂ MARIA, născută în 14.10.1955 în oraşul Slatina, jud. Olt, decedată în 8.11.2012, înmormantată în Cimitirul Central Petroşani.

4

DOS ARUL CATEDRALEI

Încet dar sigur,

Catedrala Văii Jiului iese din pământ Pentru a se ridica cu doi metri şi jumătate din pământ a fost nevoie de 3,5 tone de fier şi aproape 200 mc. de beton Cei care, trecând pe strada Avram Iancu din Petroşani, au văzut munţi de pământ între parcul “Carol Schreter” şi Hotelul Petroşani trebuie că s-au întrebat cum şi de ce au apărut aşa, ca din senin, în geografia municipiului nostru. Cel mai în măsură să dezlege această enigmă “tectonică” a fost părintele Gabriel Bulf. “Am plecat cu săpăturile pentru fundaţia Catedralei de la nivelul minus 4,90 m de la suprafaţă. Cu un caterpillar, un escavator şi cu două rabe am reuşit să degajăm terenul pentru a putea turna fundaţia marelui edificiu. Pentru a se înălţa până la cota minus 2, 55 metri, fundaţia a “înghiţit” 3,5 tone de fier. S-au folosit pentru armare 400 bucăţi de fier, lungi de 6 metri, având diametrul de 14 mm. Alte 120 de bucăţi cu diametrul de 8 mm au desăvârşit armarea fundaţiei de jur împrejur.

Apoi au venit “cifele” de beton. Au intrat în fundaţie 15 maşini cu capacitatea de 6,4 m.c. beton, două de 5 m.c., una de 9,1 m.c. şi 20 de 8,8 m.c. Faceţi şi dv. socoteala: sunt, deja, 186,7 mc. beton.

2% înseamnă, mână de la mână, un munte de beton Suntem siguri că o să vă întrebaţi, chiar dacă nu lucraţi la Fisc sau la Garda Financiară, de unde a avut preotul paroh bani ca să investească în această mare lucrare. Părintele Bulf ne-a declarat că 430 de milioane (vorbim în lei vechi) au venit de la Primăria Petroşani iar 350 de milioane au venit de la Secretariatul de Stat pentru Culte. Reprezentanţi ai Secretariatului au fost, chiar zilele trecute în control, la Petroşani, pentru a vedea cum s-au cheltuit banii statului. La vederea acestei mari lucrări, ei au plecat extrem de mulţumiţi la Bucureşti. O parte din betoane au fost plătite din contribuţia de 2% pe care unii dintre dv. au direcţionat-o spre parohia părintelui Bulf. Numărul celor care au ales să doneze cei 2% spre catedrală e foarte mare. Într-unul din numerele următoare ale Cuvântului… nostru vom prezenta numele tuturor celor care au contribuit la înălţarea unui lăcaş de cult. (Aşa cum îi vom prezenta şi pe cei bogaţi, care au promis marea cu sarea, şi care se temeau ca nu cumva o cupă de beton, o ţiglă, o coamă sau o coală de polistiren o să-i ducă, cu siguranţă, la faliment.

DOS ARUL CATEDRALEI

5 Bine spunea Cartea sfântă că mai degrabă va intra în împărăţia cerului un bogat nemilostiv decât cămila prin urechile acului…)

Poa’ să ningă, poa’ să plouă,/ Noi, cei vechi, avem şi coamă nouă Parte din aceşti bani, veniţi tot din partea dv., au fost direcţionaţi către Centrul de îngrijire Sfântul Mare Mucenic Pantelimon şi Sfântul Nectarie. Acolo, la fosta şcoală din Dărăneşti, acoperişul a fost schimbat în totalitate. S-au cumpărat 12.000 de ţigle noi şi 200 de coame. Căpriorii şi laţurile au fost înlocuiţi cu totul. Au fost schimbate toate geamurile şi toate uşile. Deasemenea, părintele a cumpărat 700 mp de polistiren de 10 cm.

Imobilul a fost izolat termic şi totul e pregătit pentru tencuiala decorativă. Pentru canalizare s-a turnat şapa de egalizare în tot interiorul clădirii.

“Până la apariţia numărului următor al Cuvântului parohial o să terminăm mai multe lucrări la interior. Una dintre ele sper să fie şi lucrarea ce presupune efectuarea racordurilor din exterior spre interior pentru introducerae apei în azil. Avem promisiuni ferme în acest sens şi sper ca cei care ne-au promis acest lucru să se şi ţină de cuvânt…”

Mihai BARBU

6

O S ĂRBĂTOARE Ş I MAI MULTE PIL D E

INTRAREA ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI (21 NOIEMBRIE) Între cele patru sărbători mari închinate Maicii Domnului, se numără şi cea de azi, aşezată în sinaxar, abia de prin secolul al VIII-lea, zi în care ne amintim de aducerea la templul din Ierusalim a copilei de trei ani, Maria. Era un moment de seamă din viaţa aceleia care avea să devină mai târziu Născătoarea sau Maica Domnului nostru Iisus Hristos.

Pentru a înţelege însemnătatea acesui praznic, sunt de trebuinţă câteva lămuriri de ordin istoric. Şi pentru că în Sfânta Scriptură nu avem nici o ştire cu privire la viaţa Sfintei Fecioare Maria până la naşterea Pruncului Iisus, trebuie să recurgem la cel de-al doilea izvor al Revelaţiei, la Sfânta Tradiţie, transmisă pe cale orală şi apoi fixată în scris. Aşadar, potrivit Tradiţiei, în Nazaretul Galileii trăiau doi soţi, înaintaţi în vârstă, drepţii Ioachim şi Ana, care, în urma rugăciunilor lor stăruitoare, au dobândit de la Dumnezeu un copil abia la bătrâneţe. Bucurie mare a fost în casa acestor oameni drepţi că Dumnezeu a ridicat ,,ocara” ce era asupra Anei, căci steri.litatea era considerată de evrei o pedeapsă de la Dumnezeu. Copila lor a primit numele de Miriam sau Maria, care înseamnă ,,cea plăcută”, ,,cea aleasă” sau ,,cea frumoasă”.

Se obişnuia, la vechii evrei ca pruncul întâinăscut să fie închinat la templul din Ierusalim. Urmând acestei tradiţii, cei doi fericiţi părinţi, în semn de mulţumire către Dumnezeu pentru darul nepreţuit ce l-au primit, pentru binecuvântarea trimisă casei lor, au hotărât ca, la vremea cuvenită, copila lor să fie închinată lui Dumnezeu. Şi astfel, după ce timp de trei ani a crescut sub ocrotirea caldă şi duioasă a părinţilor, cărora le mângâia bătrâneţea şi le alunga supărările, aceştia s-au lipsit de bucuriile pe care le aduce orice copil într-o casă şi s-au îndreptat spre templul lui Solomon din Ierusalim. Se mângâiau, desigur, cu speranţa că acolo se va bucura de îngrijire şi de o aleasă educaţie religioasă, ca apoi să devină ea însăşi soţie şi mamă. Nu se puteau gândi că fiica lor va fi aleasă

pentru a da trup omenesc lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Ajunşi la Ierusalim, Maria a fost încredinţată arhiereului de atunci, Zaharia, de la templul sfânt.

Primind pe frageda copilă, sub insuflare dumnezeiască, a intrat cu ea în altarul templului, în ,,sfânta sfintelor”, unde intra, o dată pe an, numai arhiereul.

Maria va creşte la templul din Ierusalim până la vârsta de 15 ani. Potrivit relatărilor unui învăţat iudeu din veacul I, Iosif Flaviu, în incinta templului se construiseră clădiri cu trei etaje, în care erau amenajate locuinţe pentru personalul slujitor de la templu: arhierei, preoţi, leviţi, dar şi locuinţe separate pentru femeile văduve care făceau servicii auxiliare şi care supravegheau totodată creşterea şi edu-caţia fecioarelor închinate templului (Antichităţi iudaice, cartea VIII, cap. 33). În această ambianţă, de rugăciune şi meditaţie, a trăit şi Fecioara Maria timp de 12 ani. Potrivit

tradiţiei urmate la templu, la împlinirea vârstei de 15 ani fecioarele părăseau templul pentru a se întoarce la familiile lor, în vederea căsătoriei. Dar Fecioara Maria a făcut cunoscut arhiereului şi preoţilor de la templu că părinţii ei au făgăduit-o încă de la naştere lui Dumnezeu şi că ea însăşi doreşte să ducă o viaţă sfântă, în feciorie. Probabil că părinţii ei muriseră între timp, căci mai marii templului au hotărât să o încredinţeze unei rudenii, bătrânul Iosif din Nazaret, cunoscut ca un om drept şi temător de Dumnezeu, care trebuia să fie, în faţa cunoscuţilor, un ,,logodnic”, dar mai cu seamă un ocrotitor şi sfătuitor.

De acum înainte, viaţa Sfintei Fecioare Maria este cunoscută, parţial, din paginile Sfintelor Evanghelii. Îngerul Gavriil o vesteşte că va naşte un Prunc, prin lucrarea Sfântului Duh, Care se va chema ,,Fiul celui prea înalt” şi ,,Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1, 32 şi 35). Va urma naşterea în Betleemul Iudeii, fuga în Egipt, reîntoarcerea in Nazaretul natal, copilăria Pruncului Sfânt, cu episodul petrecut în templul din Ierusalim, când Iisus avea 12 ani (cf. Luca 2, 49). Este prezentă la nunta din Cana Galileii, va fi fost prezentă la săvârşirea unor minuni ale Mântuitorului şi Îi va fi ascultat cuvintele de învăţătură. A asistat neputincioasă la patimile, răstignirea şi moartea Lui. Deşi nu avem ştiri directe, desigur ea a fost în Ierusalim la Învierea lui Iisus, ca şi la Înălţarea Lui la cer şi la Pogorârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii.

Tradiţia spune că a mai trăit aproximativ 10 ani în casa apostolului Ioan, ucenicul iubit al lui Iisus, după care a trecut la cele veşnice.

Să ne rugăm, dar, Prea Sfintei Fecioare zicând: ,,Preacurată şi binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Marie, Maica cea bună a Bunului Împărat, revarsă mila Fiului tău şi Dumnezeului nostru spre pătimaşul meu suflet şi, cu rugăciunile tale, mă îndreaptă spre fapte bune; ca cealaltă vreme a vieţii mele fără prihană să o trec şi prin tine raiul să dobândesc, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti una curată şi binecuvântată”.

Nihil Sine Deo! Firma cea dintîi pe care era scris că pe acolo Dar credinciosul îi răspunse: vei ajunge la pieire este lumea, cu chemările - Nu-i nevoie că doar Dumnezeu vede...

Un tânăr avu un vis ciudat. Se părea că ei deşarte. Cea de-a doua, cu „spurcăciunea” Atunci celălalt, care se lăuda la cine voia merge pe o stradă largă. Ajungînd într-un loc este trupul nostru, cu râvnirile lui murdare. Cea să-l asculte că el nu crede, îl întrebă: deschis văzu patru firme mari. Pe una scria: de-a treia, „prin mine se merge la înşelăciune” - Cum, dumneata nu crezi în Dumnezeu? „Prin mine mergi la pieire!” este chiar diavolul, care niciodată nu-i adevăr.

Omul îi răspunse ca de la sine înţeles: Pe a doua era scris: „Prin mine mergi la Iar cea de-a patra: ”Prin mine mergi la fericire” - Desigur că cred. Dar dumneata? spurcăciune!” este Dumnezeu, care singur ne poate da feriLăudărosul îi răspunse: Pe a treia era scris: „Prin mine mergi la cirea în viaţă.

- Eu nu cred în asemenea lucruri... înşelăciune!”

Atunci credinciosul îi zise: Şi pe a patra era scris: ”Prin mine mergi la - Dacă-i aşa, fă bine atunci şi-mi dă chifericire!”

Dumnezeu vede tanţă pentru banii ce ţi i-am dat...

Când vru să se lămurească mai bine, se Fălosul n-avu încotro şi, ruşinat, îi dădu Odată, un sătean plin de credinţă, merse la chitanţa pe care i-o ceruse cel credincios. trezi din vis. Fiind nedumerrit, merse la duhovnicul său şi spunîndu-i visul îi ceru un consătean al său să ia în arendă de la el o bucată de loc. Şi după ce se înţeleseseră, desluşire.

Din Cartea cu pilde de Al. Lascarov Preotul, primind har de la Dumnezeu, îi scoase banii şi-i dădu arvună.

Moldovanu, Editura Cugetarea Cel cu locul îi zise: răspunse: Georgescu Delafras, Bucureşti, 1940 - Trebuie să-ţi dau o chitanţă...

-Visul tău cuprinde tot adevărtul vieţii.

Cele patru firme

OCROTITORUL ROMÂNIEI

7

SFÂNTUL APOSTOL ANDREI - (30 NOIEMBRIE) Biserica noastră a rânduit felurite zile de pomenire pentru cei 12 Apostoli aleşi de Mântuitorul Iisus Hristos şi o zi specială pentru pomenirea tuturor, la 30 iunie, deci după Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, sărbătoare numită ,,Soborul Sfinţilor 12 apostoli”. Pe 30 noiembrie prăznuim numai pe unul dintre ei, pe Sfântul Andrei, ,,cel întâi chemat”, pe care noi românii îl considerăm primul care ,,a chemat” la Hristos pe unii dintre strămoşii noştri geto-daci.

Cine era Sfântul Andrei? Era frate cu Simon Petru, cel mai în vârstă dintre apostoli, tatăl lor fiind pescarul Ioan din localitatea Betsaida, situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, deci în nordul Ţării Sfinte, în provincia Galileea. Amândoi s-au numărat printre ,,ucenicii” Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile din pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăinţă şi cu proorocia despre venirea lui Mesia. A fost şi el martor, alături de alţi ucenici, la botezul Domnului şi la cunoscuta convorbire dintre Iisus şi Ioan, întărindu-se în convingerea că acesta era Mesia cel prezis de prooroci.

Chemarea lui Andrei la apostolat s-a petrecut mai târziu, fiind relatată şi în pericopa evanghelică citită pe 30 noiembrie (Ioan 1, 35-51; cf. Matei 4, 18-20 şi Marcu 1, 16-20). Sfintele Evanghelii îl menţionează doar de două ori: la înmulţirea pâinilor (cf.

Ioan l, 8-9) şi după învierea lui Lazăr (Ioan 12, 20-22). Cu toate acestea, Andrei a fost în permanenţă alături de Mântuitorul: L-a însoţit pe drumurile Ţării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvârşit, a ascultat cuvintele Sale de învăţătură şi parabolele pe care le-a rostit în faţa mulţimilor, a suferit alături de ceilalţi apostoli, atunci când Domnul a fost prins, judecat, chinuit şi apoi răstignit pe cruce, s-a bucurat alături de ei când a aflat de minumea Învierii din morţi şi L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi şi după opt zile, apoi L-a văzut la arătarea din Galileea, când au primit porunca de a predica Evanghelia la toate neamurile (Matei, 28, 19). În urma acestei porunci date de Domnul, după pogorârea Duhului Sfânt şi întemeierea Bi-sericii la Ierusalim în ziua Cincizecimii, Sfinţii Apostoli şi apoi ucenicii lor au început să predice noua învăţătură adusă în lume de Mântuitorul Iisus Hristos. Potrivit tradiţiei şi celor scrise de unii istorici şi teologi din primele veacuri creştine, Sfântul Apostol Andrei a predicat întâi în Ţara Sfântă: Ierusalim, Iudeea, Galileea şi Samaria, apoi în Asia Mică (Turcia de azi), de unde a trecut în Europa, pe ţărmul apusean al Mării Negre, ajungând până în Sciţia mică (Dobrogea de azi), dar şi în nordul

Mării Negre, în Ucraina de azi, teritorii cunoscute sub numele de Sciţia Mare. Cu alte cuvinte, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, strămoşii românilor. A predicat însă şi grecilor care locuiau în cetăţile de la Marea Neagră: Tyras (Cetatea Albă), Tomis (Constanţa), Callatis (Mangalia) şi altele. Pe lângă mărturiile istorice privitoare la predicarea Evangheliei de către Sfântul Apostol Andrei la geto-daci, avem şi câteva mărturii din tradiţia românească. Unele colinde, legende şi obiceiuri din Dobrogea şi din stânga Prutului de trecerea

Sfântul Apostol Andrei prin aceste locuri. Una din acele colinde pomenea de ,,schitul” sau ,,mănăstirea” lui Andrei, la care veneau Decebal şi Traian, cel din urmă ascultând şi slujba săvârşită acolo. Există şi câteva numiri de ape, ca ,,Pârâul Sfântului Andrei” sau ,,apa Sfântului”, precum şi o peşteră în hotarul comunei Ion Corvin (lângă graniţa româno-bulgară), numită ,,peştera Sfântului Andrei”, în apropierea căreia s-a zidit, în anii din urmă, o mănăstire.

Fără îndoială că în timpul predicării lui printre strămoşii noştri, Sfântul Andrei a botezat pe cei care i-a adus la Hristos, iar pe unii dintre cei mai râvnitori ,,şi-a pus mâinile”, adică i-a hirotonit, întocmai cum a făcut şi Sfântul Apostol Andrei în călătoriile sale misionare. Episcopii şi preoţii hirotoniţi de el i-au continuat apoi lucrarea mision-

ară, propovăduind noua credinţă şi aducând la Hristos – prin predică şi botez – şi alţi autohtoni geto-daci, iar mai târziu daco-romani.

De la noi, Sfântul Apostol Andrei a dus ,,vestea cea bună” şi în Bizanţ (viitorul Constantinopol, azi Istanbul), iar de acolo a trecut în Grecia, ajungând până în sudul ei, în oraşul Patras.

Acolo a suferit moarte martirică, fiind răstignit pe o cruce în formă de X (numită până azi ,,crucea Sfântului Andrei”), probabil în cursul persecuţiei împăratului Nero, când a fost martirizat şi fratele său, Petru, la Roma. Biserica a rânduit, încă de prin secolul al II-lea, ca dată de prăznuire a pătimirii sale ziua de 30 noiembrie. Pe la mijlocul secolului al IV-lea, moaştele sale au fost duse din Patras la Constantinopol, noua capitală a imperiului roman. Prin veacul al XIII-lea, au fost duse în catedrala oraşului Amalfi din Italia, iar capul a fost aşezat într-o biserică din Roma. De aici, în zilele noastre, ca semn de frăţie creştină, capul i-a fost restituit Bisericii Ortodoxe din Grecia şi aşezat în biserica cu hramul Sf. Andrei din oraşul Patras.

Sfântul Apostol Andrei se bucură de o aleasă cinstire în Bisericile greacă, rusă, ucraineană şi română, datorită faptului că a predicat în teritorii aparţinătoare statelor în care îşi desfăşoară activitatea aceste Biserici. Patriarhia ecumenică din Constantinopol, de pildă, îl socoteşte drept ,,întemeietorul” acestui ,,scaun apostolic”. Se cuvine ca Biserica Ortodoxă Română să-l cinstească şi mai mult şi să-l considere nu numai ,,cel dintâi chemat la apostolie”, dar şi cel dintâi propovăduitor al Evangheliei la strămoşii noştri, ca pe un ,,apostol” al neamului nostru, al românilor ortodocşi. În felul acesta, şi creştinismul românesc trebuie să fie socotit ca fiind de origine apostolică.

Să-l cinstim fiecare din noi, în ziua prăznuirii sale, să-i citim acatistul, să-i aşezăm icoane în casă, să dăm numele său copiilor sau nepoţilor noştri! Să-l cinstim prin cântarea de laudă, pe care i-o aducem la Utrenia zilei, zicând: ,,Pe propovăduitorul credinţei la geto-daci şi slujitor al Cuvântului, pe Andrei cel dintâi chemat să-l lăudăm, că pe strămoşii noştri i-a adus la cunoştinţa lui Hristos, crucea în mâini ţinând şi izbăvind din înşelăciunea vrăjmaşului sufletele lor, pe care le-a adus la Dumnezeu ca dar bine primit. Pe acesta, toţi românii să-l lăudăm şi să-l cinstim, ca să se roage neîncetat lui Hristos Dumnezeu, să ne ferească de toată răutatea şi să mântuiască sufletele noastre” (Stihira glasului 6 la Utrenia din 30 noiembrie, cu unele adaptări).

8

S CENE DIN VIAŢA PAROHIEI

Ei s-au cununat religios în lunile octombrie şi noiembrie 2012, în Paraclis, la părintele Gabriel Bulf Dl. Sivoi Mircea Andrei şi Dra. Kovacs Andreea Iren.

Naşi: familia Bodică Nicolae şi Iuliana.

Dl. Rujoi Gabriel şi Dra. Ştefan Alina. Naşi: familia Topolniceanu Mihai şi Anca.

Ei sunt cei care s-au botezat în Paraclis în lunile octombrie şi noiembrie 2012 1. Mihai Alexandru, fiul lui Sivoi Mircea şi Andreea. Naşi: familia Bodică Nicolae şi Iuliana.

2. Andrei Gheorghe, fiul lui Bublea Marius şi Mariana.

Naşi: familia pr. Bulf Gabriel şi Corina.

Programul slujbelor :

Nu există o altă sărbătoare care să ne unească mai mult, pe noi, românii, decât Ziua Naţională a României. Pe 1 Decembrie, cu toţii, sărbătorim cu credinţă Marea Unire de la 1918.

Cu mulţumirea sufletească a faptului că, în comunitatea noastră, solidaritatea este şi rămâne mai mult decât un sentiment patriotic, vă doresc să vă bucuraţi de o zi naţională specială, în deplină sănătate şi fericire, împreună cu toţi cei dragi.

De asemenea, vă transmit, din tot sufletul, urarea mea sinceră de:

Miercuri, ora 17: Paraclisul Maicii Domnului Joi, ora 17: Paraclisul Sfântului Nectarie Vineri, ora 17: Sfânta Taină a Maslului Sâmbătă, ora 9: Sfânta Liturghie şi Rugăciuni pentru cei adormiţi Sâmbătă, ora 17: Vecernie Duminică, ora 9: Utrenia şi Sfânta Liturghie Prima vinere din începutul fiecărei luni se săvârşeşte Sfânta Taină a Maslului cu 7 preoţi.

„La mulţi ani, români !

La mulţi ani, România !”

Cotizaţii (benevole) pentru biserică Pentru pensionari şi văduve: 15 lei pe an Pentru doi pensionari: 25 lei pe an Pentru doi salariaţi: 40 lei pe an

Anunţ foarte important Serviciile religioase pentru credincioşii din parohia noastră nu sunt condiţionate financiar!

Pentru orice problemă socială nu ezitaţi să sunaţi direct la părintele paroh

Gabriel Bulf 0729080080 şi 0722137727

MONICA IACOB RIDZI

Aceasta este parohia viitoarei catedrale Cartierul Dimitrov (Carpaţi, Aleea Florilor, 9 Mai, bloc Magazin, 13 Septembrie, Liliacului, Aleea Pinului, Aleea Crângului, Vilelor, Petru Maior, blocurile mici din b-dul 1 Decembrie precum şi vilele până la HP), blocurile turn:103,105,107,109 precum şi blocurile Mignon din b-dul 1 Decembrie, blocurile din str. Minerului şi Ion Creangă, blocurile: 8, 10, 12 din str. Avram Iancu şi blocurile mici din str. 22 Decembrie, Parângului şi Slătinioara, până la Colegiul de Informatică “Carmen Sylva”, str.

Nicolae Titulescu şi Rovine plus străzile din Colonie: Radu Şapcă şi Micu Klein.