3571 marti 22 aug 2023

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!

Vulcan

Ziarul Vaii J iului

Director: Cătălin DOCEA

Curs valutar:

1€ = 4,9416 lei

1$ = 4,5319 lei

1₤ = 5,7732 lei

marţi, 22 august 2023

Anul XVI • nr. 3571 • 8 pagini • Preţ: 1 leu

Veceul cu probleme

Problema, nu prima și nici ultima, era la veceul modular din apropierea clădirii poștei, în jurul căruia se formase ditamai balta. Ceea ce mie măcar mi-a

Se spărsese furtunul, se defectase robinetul, trăsese careva de ele? Nu pot să știu, treaba e că apa șiroia în prostie.

Căutăm coleg(ă)!

Dacă ai determinarea şi priceperea ca, zi de zi (de luni până vineri, în datele de apariţie a ediţiei tipărite), să poţi aduce în paginile Ziarului Văii Jiului savoarea unor interviuri / convorbiri pe teme de actualitate (şi nu numai) cu personalităţi din zonă, credem că eşti persoana potrivită. Aşteptăm să ne spui, prin e-mail către office@zvj.ro, de ce crezi tu că eşti persoana potrivită. Dacă te pricepi, sigur te angajăm. Ce zici?

PS: Poţi să ai şi un alt job în paralel, nu ne încurcă.

Duminică, undeva spre seară, o doamnă care locuiește în blocul 2B2 din Vulcan și care la ora aceea, stătea cu câteva prietene în părculețul cu statuia minerului, încerca zadarnic să caute la telefon pe cineva din primărie, zicea dumneaei, care ar fi putut să rezolve o problemă ivită în după amiaza acelei zile.

Veceul de la poștă pe care-l folosesc cei care au nevoi urgente este bătut de soartă aproape de când a fost dat în folosinţă. Instalaţiile și pereţii interiori i-au fost devastaţi, ușile i-au fost sparte, i se înlocuiesc componentele stricate, iar cele noi sunt distruse, și ele, în scurt timp. Nu știu dacă defecţiunea de acum i-ar putea fi pusă cârcă cuiva, dar treaba e că, la capitolul supraveghere,

locul

acesta stă nu rău, ci foarte rău. Am observat că, de curând, au apărut noi camere de supraveghere video la intersecţia străzilor Nicolae Titulescu și Jiului. Nu sar găsi, oare, încă una, pentru a fi montată aici?

Gheorghe OLTEANU

amintit de vremurile în care locul acesta era acoperit de mizeriile care se scurgeau din căminul aflat lângă boc 3C1. De data asta, însă, apa care băltise era din reţeaua de apă potabilă și ieșea din cabina de veceu a femeilor, undeva de sub chiuvetă.

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani

Rugby

Întăriri de la Alba pentru Ştiinţa

Echipa de rugby Știința Petroșani a primit întăriri de la Alba Iulia. Florin Coge, Dan Bagacean, Davidoaea Alin, Pîrvu Bogdan Ionuț au plecat la Știința Petroșani.

Echipa din Alba Iulia se află acum întrun moment mai dificil al existenţei sale.

„Cele mai triste despărţiri de echipa

noastră și suntem mândri să avem în istoria noastră numele lui Daniel Ivan.

Îţi mulţumim, Daniel, pentru toate eforturile tale neobosite, pentru fiecare sudură și fiecare triumf alături de echipa noastră.

Amintirile pe care le-ai creat alături de noi vor străluci mereu în inimile noastre. Îţi urăm toate cele bune în noul tău capitol și îţi deschidem porţile pentru a reveni întotdeauna acasă. Ești și vei rămâne parte din familia noastră, mereu binevenit pe terenul și în sufletul nostru”, a fost mesajul clubului din Petroșani.

Din Olanda

Veşti bune de pe ape

A fost cu foarte mult soare, vreme bună, fără vânt și 15.3 km parcurși, între bornele 908 și 923.3 pentru Avram Iancu. Sportivul Avram Iancu a trecut și de cea de-a doua ecluză olandeză întâlnită în cale.

„A fost frumos și înălţător să constatăm că familia Pert (Mădălina si Lucian) a făcut ceva efort pentru a ajunge la noi în pauza de masă a zilei. Mădălina, cu Luca, un copil de doar 10 luni în port bebe, cu Oscar, frumosul lor câine ţinut în lesă, înainta alături de soţul care ţinea în mână  două plase cu mâncare. Oamenii au dorit să facă acest efort ca să mâncăm ceva gătit, bun și cald. Chiar că a fost delicios. Sărut mâna pentru masă!  Seara, când am ieșit din apă, Nino ne-a dat o veste care vine să completeze în mod desăvârșit o zi reușită. Aveam deja rezervate două camere de hotel, luxoase (nu că noi am dori așa ceva), la un super Hotel (noi suntem super mulţumiţi și la orice hotel).

Vinovatul pentru acest bine este căpitanul român Dan Axinte. Dan este unul dintre cei mai vechi navigatori români ai acestui fluviu. Știe ce înseamnă să navighezi pe tot cursul lui și POATE să-și imagineze cu o apreciere justă ce însemnă să-l înoţi. Astfel mi-a transmis și un mesaj care însoţește gestul nobil: Înotul trebuie să fie înot și somnul trebuie să fie somn. Să trăiţi, domn căpitan! Mulţumesc foarte mult!”, a povestit înotătorul. Avram Iancu a turat motoarele. Cât va reuși să înoate? Vom vedea zilele viitoare.

noastră, fiind vorba despre oameni care au dus greul în 3 ani de competiţii oficiale și de care ne-am legat sufletește. Însă, în rugby, ca în viaţă, nu întotdeauna, din păcate sau din fericire, traseele celor apropiaţi coincid până la capăt. Mulţumim pentru sprijin în acești ani”, a fost mesajul clubului din Alba Iulia către rugbiștii plecaţi la Știinţa.

Pe de altă parte, Știinţa Petroșani s-a despărţit de Daniel Ivan. Născut pe 30 mai 1980, Daniel Ivan a dedicat o bună parte din viaţa sa acestui sport minunat, reprezentând cu demnitate culorile echipei din Vale. Cu o carieră impresionantă în spate și cu o pasiune neînfricată pe teren, el a fost o prezenţă constantă în lupta pentru victorie.

„Pe postul de taloner, Daniel a fost nu doar un jucător valoros, ci și un lider în vestiar, un model pentru generaţiile viitoare. Cu fiecare meci, a adus onoare numărului pe care l-a purtat și a demonstrat că rugby-ul este mult mai mult decât un sport – este o trăire și o filosofie de viaţă. Aducem un sincer omagiu pentru contribuţia sa în dezvoltarea rugby-ului în comunitatea

Tir cu arcul

Ce fac sportivii Văii la Cupa Mondială?

Ultima etapă de Cupă Mondială este în plină desfășurare la Paris, unde sportivii lotului olimpic de tir cu arcul au intrat în calificări în probele individuale.

Reprezentanţii noștri, Mario ŢÎMPU și Tamaș MOREH, au obţinut fiecare 623 p. și respectiv 622 p., după cele 72 de săgeţi trase, având o situaţie de clasament intermediar care i-a poziţionat pentru faza eliminatorie în faţa unor adversari redutabili.

Astfel, Mario ŢÎMPU (loc 114) a fost învins de britanicul Monty ORTON (loc 15), scor 6-0, iar Tamaș MOREH (loc 116) a pierdut în faţa italianului Matias GRANDE (loc 13). Ambele rezultate au fost înregistrate în prima rundă.

La feminin, Mădălina AMĂISTROAIE (loc 72 în calificări – 627 p.) a trecut în prima rundă de sportiva slovacă Denisa BARANKOVA (locul 56 în calificări – 635 p.) cu scorul final 6-2 (26-24, 24-28, 28-26, 29-25). Amăistroaie are însă un meci foarte dificil în a doua rundă eliminatorie 1/32, având-o ca adversară pe sportiva sud-coreeană San AN, nimeni alta decât campioana olimpică de la JO Tokio 2020, ocupanta locului 8 în calificări cu 672p. Meciul este programat pe 18.08.2023, de la 14:15, ora locală. Cealaltă componentă a lotului României, Beatrice MIKLOS, a reușit 576 p. fiind repartizată pe tabloul eliminatoriu pentru

Editor: SC Aldo Detail Direct SRLPetroşani RO 32719137 n J20/82/2014 Director:Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332006 Petroşani, str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, jud. Hunedoara; 0254.549020 (Telekom fix/fax); 0735.727264 (Vodafone mobil); Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

partida din prima rundă împotriva sportivei din India, Ankita BHAKAT (loc 23, 658p.). Miklos a cedat cu scorul final 6-0. La echipe mixte, cele mai bune rezultate reușite în calificări au fost înregistrate de Mario ŢÎMPU și de Mădălina AMĂISTROAIE, care au reușit un total de 1250p. La această probă România a obţinut locul 33 în clasament. Arcașii sunt însoţiţi de antrenorul lor, Viorel Hăbian.

Pagină realizată de Loredana JUGLEA

Editorial: zvjro2008@yahoo.ro

Colectivul de redacţie: Corneliu BRAN - 0766.728688

Loredana JUGLEA - 0723.446831 loredanajuglea@yahoo.com

Gheorghe OLTEANU - 0724.930338 Mihaela PETROŞAN

Colaboratori permanenţi: Mircea ANDRAŞ , Irina BOBOC, Gilbert DANCO, Ion HIRGHIDUŞ, Sonia LIBERESCU, Alin RUS

Petroşani O înmormântare aparte

Inițiativa a ceea ce s-a petrecut, aici, la sfârșitul săptămânii trecute, îi aparţine celui al cărui nume l-am amintit deja și care, în demersul să, a primit sprijin complet și necondiţionat din partea Primăriei municipiului Petroșani. Cel căruia, vorba lui Ioan Dorel Șchiopu, i s-a făcut dreptate este sublocotenentul Paul Panţu pentru care a fost organizată o reînhumare simbolică. Acesta făcea parte din Regimentul 58 Infanterie Tg Jiu, era comandantul secţiei mitraliere și avea numai nouăsprezece când a fost rănit mortal în defileu, la confluenţa celor două Jiuri, undeva peste drum de unde-i acum motelul Gambrinus. Astfel,

el a fost declarat ca fiind primul ofiţer român mort în Primul Război Mondial. Paul Panțu era din Petroșani și izbucnirea primei conflagraţii

care a avut loc, în după amiaza zilei de vineri, 18 august, în Cimitirul Eroilor din Petroșani.

neînsufleţit i-a fost pus în cimitirul ortodox de lângă biserica de lemn din Sălătruc, alături de alţi bravi ostași români căzuţi în primele lupte. Cel care l-a evocat în cuvinte calde

poliţiști locali prezenta onorul. Tot cei doi au dezvelit o placă memorială pe care sunt scrise numele militarilor români, germani, sârbi, necunoscuţi și neidentificaţi care-și dorm somnul de veci în acest cimitir de pe strada Eroilor.

mondiale l-a prins student, la București, la Academia Comercială. A cerut să se înroleze voluntar și astfel a ajuns pe front. A murit în data de 15 august 1916, dar a fost înmormântat, trei zile mai târziu, după ce Valea Jiului a fost eliberată. Trupul

a fost colonelul în rezervă Ioan

Aldescu. Reînhumarea simbolică a fost menită a-l așeza, de fapt, pe slt. Paul Panţu acolo unde îi este locul, în Cimitirul Eroilor.

Ceremonialul

reînhumării a fost efectuat de către Ioan Dorel Șchiopu și doamna viceprimar Mariana Ghioc, în timp ce un sobor de preoţi făcea cântările rânduite în astfel de momente, iar plutonul de

După ora 17.00, câţiva dintre cei prezenţi la cimitir, cărora li s-au alăturat alţi invitaţi, au urcat în foaierul Teatrului de Stat I.D. Sîrbu. Colonelul ® Doru Pogoreanu, colonelul ® Ioan Aldescu și profesorul de istorie Gheorghe Florin Gheţău le-au prezentat celor prezenţi aspecte interesante, multe dintre ele mai puţin cunoscute, despre ceea ce s-a petrecut, pe aceste meleaguri, între 1916-1919.

Gheorghe OLTEANU

„S-a făcut un act de dreptate!”, a spus Ioan Dorel Șchiopu, președintele filialei din Hunedoara a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, la încheierea evenimentului

4 PRĂVĂLIA CU ISTORII

Marian Boboc vă prezintă

Cum s-a ridicat Şcoala Generală nr. 1 Petroşani

PUNEREA PIETREI FUNDAMENTALE LA ȘCOALA PRIMARĂ „I.G. DUCA”

Ca și festivitatea dezvelirii bustului lui

I.G. Duca, și cea a punerii pietrei de temelie la construcţia școlii primare „I.G. Duca” fusese programată tot la 15 septembrie 1935, când era anunţată și prezenţa la eveniment a Nadiei Duca (văduva fostului prim-ministru), a primului ministru Tătărescu și a ministrului C. Angelescu. Dar din motive de organizare a fost pusă în practică tot în ziua de 29 septembrie. Mai precis, după finalizarea dezvelirii bustului lui

I.G. Duca, oficialităţile s-au deplasat până la locul ales pentru construirea școlii. Tot preoţii I. Duma și P. Fan au oficiat slujba religioasă. Au urmat apoi cuvântările de rigoare, care fac parte nu doar din istoria politică a Petroșaniului, ci și din cea a învăţământului. Protopopul I. Duma: „Veniţi în faţa clădirii în care vlăstarele vor cunoștea cu inimile lor numele de I.G. Duca, pe care-l va purta această școală, mergem cu gândurile la începuturile învăţăturii românești. Pentru aceste începuturi, biserica și-a jertfit aci, în Ardeal, odoarele cu care se putea împodobi, spre a-și susţine pe fiicele ei, școlile. De aceea sunt sărace bisericile la noi, în Ardeal, pentru că au dat ce aveau școalei, ca să se ridice. Amintim între părinţii școalei pe nemuritorul Andrei Șaguna, care a împânzit Ardealul cu sute de școli primare, în vechiul regat a fost, simultan cu aceste dezvoltări din Ardeal, marele și neuitatul Spiru Haret, ridicătorul școalei și al învăţătorilor care aveau să slujească în ea. În România întregiră, căutând să sintetizeze impulsul ce se desface din pilda înaintașilor, d. ministru dr. C. Angelescu completează numărul școlilor pentru fiii nu numai ai poporului românesc, ci al tuturor conlocuitorilor. Azi, când punem piatra de temelie a acestei școli, rog pe bunul Dumnezeu să răsplătească din darurile sale nesecate pe cei ce s-au trudit pentru această școală”.

Deputatul I. Nasta: „În mine vibrează azi un complex de sentimente, cărora mă tem că nu voi reuși a le da expresiunea fidelă. Punem aici piatra fundamentală a unei școli ce va purta numele unui sfânt și de îndrumător al neamului, al lui Ion G. Duca. Această școală va fi un locaș de cultură pentru toţi cei ce vor veni între zidurile sale. Subliniez că îndemnul pentru acest fel de realizări a pornit din inima aceluia care este Regele Culturii Naţionale. D. dr. C. Angelescu, acest vrednic urmaș al lui Spiru Haret, va rămâne în veci pomenit pentru propășirea neamului românesc. La noi în judeţ n-aș fi drept dacă n-aș sublinia munca de fiecare zi și

Din clasa I până în clasa a VIII-a, am fost elev al școlii generale nr. 1 Petroșani, sediul vechi (această localizare a apărut după construirea „sediului nou” de lângă Cimitirul Central). Școala era aproape de blocul unde locuiam (de pe strada Vasile Roaită) și avea un teren de sport de bitum, pe care jucam cu pasiune fotbal, țin minte și acum meciurile pline de orgolii cu alte cartiere. Ca să ne antrenăm, cei care nu prindeam echipa, șutam cu mingea în zidurile școlii, până când se spărgea... vreun geam. Ca semne ale efervescenței noastre sportive, în zilele ploioase, rămânea conturul mingii pe zidurile școlii. La școală ca la școală... În clasele primare am avut 4 învățătoare, în fiecare an câte o „tovarășa” și două (sau 3?) diriginte. În demisol erau atelierul/ atelierele de practică. Țin minte că am fost tare mândru când am fost făcut comandant de grupă la pionieri. Nu aș putea să explic acum de ce... Cert e că șnurul roșu l-am păstrat destulă vreme prin tot felul de sertare, sertărașe și, cine știe, poate îl mai am și acum. Dintre profesori îi amintesc acum pe domnii și doamnele: Albu (de matematică), Munteanu (istorie), Hana (de română, fostă diriginte), Beraru (biologie), Nagy (de engleză), Herman (de germană; eu nu făceam germană, dar pe dl. Herman îl știam pentru că, împreună cu un alt inimos profesor, de engleză parcă, al cărui nume îmi scapă, ne organiza uneori meciuri de fotbal, unde ne răsplăteau la final cu câte un CICO)

Nu pot să uit vestiarele de la parterul școlii, unde, băieți de gimnaziu cu sângele arzând, ne insinuam în vreo colegă mai dotată... care nu se preda, cu una cu două, și ne „iscălea” cu unghiile pe mâini câte o „dedicație” sângeroasă...

În acei ani, `74-`80, cât am fost elevul școlii, nu mi-am pus problema istoricului clădirii, nici pe urmă. Mă bucur că în arhive și biblioteci am găsit, după ani și ani..., documente despre acest istoria școlii unde am învățat. Pe care le-am publicat și în cărțile mele și pe care, acum, la început de an școlar, le aștern cu tot dragul și cu emoție și în paginile ZVJ, ca o lecție cu creta pe tablă pentru alte generații... (Marian BOBOC)

veghea nesfârșită pe care a depus-o și sunt sigur că o va depune și de aici înainte iubitul nostru prefect al judeţului nostru. Pe tinerii din judeţul nostru și din jur îi rog să respecte acest locaș de cultură, să se lumineze și să se întreacă pe ei înșiși, căci, dacă înainte totul se putea cuceri cu braţul, azi, totul se poate cuceri cu mintea luminată”.

Petru Turcu, director școlar: „Cu idealul format din crezul cu care ne-am născut și am crescut, și care se spune că e cea mai valoroasă operă naţională, patriotică, creșterea tineretului, cu astfel de ideal am pornit la lucru ca să putem ajunge azi în această serbare. Școala în fașe își are trecutul ei. Ei bine, să-l evocăm! Lumea este obișnuită să admire strălucirea biruinţelor, iar greul luptelor să-l pună sub piatra uitării. La început a fost în inima mea cuvântul. Mai bine de un deceniu l-am purtat în sân, m-a chinuit și mi-a scos peri albi. Când am crezut că împrejurările sunt favorabile, i-am spus d-lui prefect, care în mod prompt și hotărât mi-a răspuns: Da! Și atunci s-a instituit un comitet compus din domnii

dr. Enea Giurchescu, D. Joandrea, Tiberiu Timoc, Alexandru Popescu, Virgil Șerb, D. Dumitriu și alţii. Aveam în faţă planul de a obţine terenul și a aduna capitalul necesar. Opera plănuită cerea trei piloţi puternici: necesitatea, terenul și capitalul. Noi nu dispuneam decât de unul sigur: de necesitate. Planul era în speranţă, și capitalul era imaginat. Ne-am zbuciumat timp de un an, și atunci ne-am aflat tot alături cu necesitatea poruncitoare și cu greutăţile neclintite. Lumea continuă să considere iluzorie întreprinderea noastră și, totuși, azi, trebuie să vadă, trebuie să audă: trebuie să privească și să pipăie opera realizată. Bucuria este generală, dar știu că se petrece ceva mai mult în inima noastră: ceva care, prin străluciul biruinţelor dominatoare, ne pătrunde în suflet: acel ceva este, dle prefect, conștiinţa că totul prin dv. s-a făcut și nimic fără dv. Generaţiile ce vor gusta din acest focar al culturii, din acest focar de muncă, de cinste, de credinţă în Dumnezeu, de iubire de neam, patrie și Rege, știu că el vă aparţine în întregime. Vă mulţumesc, și să trăiși!”.

Prefectul Romulus Miocu: „Adânc cunoscător învăţământului de toate gradele din această comună, am ţinut cu orice preţ să se ridice construcţia școlară de faţă, la temelia căreia așezăm azi acest pergament. E firesc să fie mare, nemărginită, mulţumirea mea că văd realizându-se unul din dezideratele vechi ale sufletului meu. Dar aș fi nedrept dacă în aceste clipe de înălţare sufletească nu mi-aș aduce aminte de toţi aceia care au înţeles să sprijine din toată inima strădaniile mele pentru a ridica, atât în Petroșani cât și în toate comunele din Valea Jiului, atâtea case de împărtășire în tainele învăţăturii românești. Și aici mă gândesc, în primul rând, la directorul general al soc. Petroșani, d. ing. Ion Bujoiu, care a înţeles să-mi dea concursul larg și, aș putea zice, nelimitat, întru realizarea acestei opere de cultură naţională, de cultură românească. Și din acest loc, îmi îngădui să-i fac o rugăminte, acolo în București, ca și în viitor să fie ocrotitorul școalei românești de pe aceste meleaguri, pentru ca această școală să poată răspunde menirei ei. De asemenea, ţin să aduc prinosul meu de recunoștinţă comitetului școlar de construcţie din Petroșani și în primul rând bătrânului dascăl Petru Turcu, care în chipul acesta, prin diligenţa și silinţele ce a depus la realizarea construcţiei, își încununează cum nu se poate mai frumos opera de organizator și îndrumător al învăţământului primar aci, în Valea Jiului. D-le director Turcu, îmi aduc aminte cum, prin anii 19121913, ne rugai să nu lăsăm să fie rasă de pe suprafaţa pământului și ultima cetăţuie a învăţământului ce ne mai rămăsese: școala din Uricani. Și azi ai ajuns să vezi cu ochii ridicându-se aci școala învăţăturii, a culturii românești. Să înălţăm celui Prea-Înalt pentru grija ce a păstrat-o neamului nostru mulţumire: iar în această școală, ca și în toate școlile ce am ridicat pe Valea Jiului nostru, să ne străduim ca, pentru luminarea poporului, să se sălășluiască, să se stabilizeze iubirea de neam și de rege. Așa să ne ajute Dumnezeu!”. Părintele Iuliu Miclea, viceprimarul Petroșaniului, citește actul de fundaţie, semnat de autorităţile școlare și administrative, iar prefectul R. Miocu îl așează în locul destinat păstrării sale, unde, cine știe poate mai este și astăzi…

INAUGURAREA ȘCOLII PRIMARE „I.G. DUCA”

La un an de punerea pietrei de temelie a școlii primare „I.G. Duca”, în toamna anului 1936 este anunţată inaugurarea de către C. Angelescu, ministrul instrucţiunii publice, a „școalelor de curând terminate din Petroșani, Băniţa,

facebook.com/ziarulvaiijiului marţi, 22 august 2023

Cimpa și Petroșani”. Așteptat să inaugureze noilor localuri ba la 8 noiembrie, ba la 13 decembrie, ministrul Angelescu nu mai onorează Valea cu prezenţa. Astfel, în locul unei inaugurării simandicoase, are loc la 9 noiembrie 1936 una obișnuită, fără fast, consemnată succint de presa locală: „Deschiderea cursurilor în noul local de școală I.G. Duca din Petroșani s-a făcut în ziua de 9 noiembrie a.c. în prezenţa corpului didactic de la școala primară No. 1, când s-a oficiat un scurt serviciu religios de păr. prot. Ion Duma”. De-abia peste un an, la 10 octombrie 1937, orele 11, „întâmplător” chiar cu două zile înaintea alegerilor comunale din Petroșani, are loc, în sfârșit, și inaugurarea oficială a Școlii primare „I.G. Duca”. Nici de data aceasta, festivitatea nu este onorată de prezenţa de ministrul Educaţiei Naţionale, ministerul fiind reprezentat de Petre Ghiţescu - directorul învăţământului primar din România. În afara acestuia mai sunt prezenţi la inaugurare: prefectul Romulus Miocu, deputaţii PNL C. Bursan, Iulia Nasta, S. Bocaniciu, senatorul PNL D. Füllep, ing. I.E. Bujoiu - directorul general al soc. Petoșani, ing. Mircea Ionescuadministrator delegat al soc. Lonea, inspectorul general școlar al judeţului Hunedoara P. Petrescu, inspectorul T. Vlădoianu, revizorul I. Popovici, reprezentanţii diferitelor societăţi, corporaţiuni, străjerii, orchestra soc. „Petroșani, autorităţile cvile, ș.a. Slujba de sfinţire e oficiată de preoţii I. Duma și Traian Moșic.

Din cuvântarea lui Petre Ghiţescu (directorul învăţământului primar din România) reţinem: „Personal, sunt foarte măgulit că am putut lua parte la inaugurarea acestui frumos local de

școală. Aduc aici salutul d-lui ministru dr. C. Angelescu și profunda sa părere de rău că n-a putut, din cauză e suferind, să ia parte la această sărbătoare. Oriunde se ridică un astfel de local, se aprinde o candelă, și o rază de lumină dumnezeiască pătrunde în sufletele noastre. O operă mare de cultură nu se poate realiza dacă nu se întâlnesc dorinţi și hotărâri ca ale d-voastră. Astăzi, situaţia topografică a ţării noastre, înconjurată de dușmani, ne impune obligaţii mari. Numai școala este aceea care plămădește sufletele, și această școală să fie naţională, românească”. În calitate de gazdă, ia cuvântul și învăţătorul Petre Turcu, directorul Școlii primare „I.G. Duca”: „Inaugurăm cu acest local școlar un mănunchi de nădejdi în viitor, dar și un monument al victoriei din trecut. Am pornit de la un singur post de învăţător.

Azi învăţământul primar din localitate se prezintă cu 33 învăţători și cu 26 săli de clasă”. Apoi, directorul P. Turcu „arată cum s-a început construirea acestei școale primare și marele sprijin dat în acest scop de d. prefect dr. Miocu”, asigurându-l pe „d. director general P. Ghiţescu, reprezentantul ministerului educaţiei naţionale, și pe d. Petre Popescu, inspector general școlar, de tot devotamentul învăţătorilor, care știu întotdeauna să-și facă datoria”.

În încheierea festivităţii, elevii școlii, dirijaţi de învăţătorul A. Bak, cântă „Tricolorul”, iar oficialităţile vizitează localul școlii.

UN DISCURS ELECTORAL… EDILITAR LA O FESTIVITATE

Deși aflat în plină campanie electorală, în mod curios Ionel Moga nu ia cuvântul la inaugurarea Școlii primare „I.G. Duca”. Misterul tăcerii sale este dezlegat în aceeași zi, la 12,30, când oficialităţile și petroșenenii ajung în curtea Primăriei Petroșani (situată atunci în actualul cartier Petroșani Nord). Aici are loc o altă festivitate importantă pentru istoria edilitară a Petroșaniului: punerea pietrei fundamentale la palatul administrativ. Preotul I. Duma oficiază slujba de religioasă pentru începerea lucrărilor la palat.

Primarul Ionel Moga ia cuvântul, rostind un discurs electoralo-edilitar. După lungimea discursului e clar de ce primarul și-a ţinut „vorbele” la el, neluând cuvântul la Școala „I.G. Duca”.

„Încredinţat acum 4 ani cu conducerea Primăriei și după o muncă cinstită și neîntreruptă, depusă în interesul acestui oraș, daţi-mi voie, ca unul care m-am bucurat de încrederea d-tră, să vă expun ceea ce am realizat: Una din cele mai importante lucrări e construirea drumului spre Parâng, o lucrare ale cărei roade nu se restrâng numai la acest capitol, repercutându-se și asupra altor capitole ale grijii comunale, ca ocrotirea socială și turismul. Până acum s-a terminat cea mai mare parte a acestui drum, pe o întindere de 8 km. Devizul de lucrări a prevăzut 4.500.000 lei, noi am reușit însă să realizăm însă o economie de 40%. Am investit numai câteva sute de mii de lei din bugetul Primăriei, restul fiindu-ne dat de judeţ și Soc. Petroșani, lucrânduse cu șomeri. Acum, lucrarea continuă prin marele sprijin al d-lui prefect dr. Romulus Miocu și al d-lui deputat Bursan, care au exoperat de Ministerul de Comunicaţii o sumă de 1.750.000 lei pentru terminare.

O altă lucrare de mare importanţă este îndiguirea apei Maleia, curăţirea albiei și întărirea cu ziduri și diguri a cursului acestei ape. Lucrarea se ridică la suma de 1.600.000 de lei, din care comuna nu a cheltuit mai mult de 400.000 de lei, restul fiind acoperit de către judeţ și minister.

Ca lucrări similare menţionăm construirea a unor poduri și podeţe noi, în număr de 13, dintre care 11 la drumul de la Parâng.

S-a completat reţeaua conductelor de apă, așezând apaducte noi la Boţoni, str. Principele Carol, str. Romană, str. Dâljii și str. Take lonescu. Extinzându-se orașul spre sud, s-a construit un canal nou pe prelungirea str. Regele Ferdinand. Tot o lucrare nouă este și prelungirea conductei în părţile mărginașe ale orașului.

Străzile G. Bariţiu, Șt. O losif, Bucovina au fost refăcute și pavate, iar străzile V. Conta, Cloșca și I.G. Duca au fost pietruite, fiind încă în lucrare străzile Budlai Deleanu și Brătianu sunt în lucrare.

Trotuare noi s-au așezat pe prelungirea străzii Regele Ferdinand, I.G. Duca și Principesa Elisabeta, iar trotuarele de pe str. Regele Ferdinand, Principele Carol și o porţiune a str. I.G. Duca au fost refăcute.

Asfaltarea nouă s-a făcut în partea de sud a str. Regele Ferdinand, care singură a costat 1.500.000 de lei și la care a contribuit judeţul cu aproape jumătate din sumă.

Dorind să perfecţionăm pavajul pieţii, pavajul vechi l-am înlocuit cu asfalt, o

lucrare care, singură, a costat peste 1.000.000 lei.

În schimb, astăzi avem o piaţă ordonată, care se poate menţine într-o stare de perfectă curăţenie.

S-au înlocuit vechile instalaţii ale conductei electrice de pe str. Regele Ferdinand și de pe celelalte străzi principale, cu conducte noi adaptate la cerinţele urbei noastre, și am continuat acest lucru pe străzile din colonii, înlocuind vechiul sistem de iluminat cu instalaţii noi și mai bune și becuri mai puternice.

Am acordat, apoi, o deosebită importanţă parcurilor orașului, pe care le socot ca locuri de recreaţie, foarte necesare populaţiei noastre. Aci, trebuie să amintim așezarea monumentului I.G. Duca, donaţie făcută de d. deputat Bursan și d. Bujoiu, directorul gen. al Soc. Petroșani. Îngrijind de nevoile sanitare ale orașului, am construit și un grajd mare la oborul de vite.

În privinţa școlilor este mult de realizat. S-a hotărât și s-a executat construirea unei încăpătoare și importante clădiri, școala I.G. Duca, în valoare de 2.500.000 lei, destinată învăţământului primar, și care este în funcţie, inaugurată azi. În suburbia Dărănești am primit din partea soc. Petroșani o clădire în care instalat o școală primară. Am așezat o grădină de copii în partea de nord a orașului. Un alt capitol al preocupării noastre l-a constituit susţinerea vieţii culturale a Petroșanilor. Astfel, primăria a întreţinut școlile primare de Stat și grădinile de copii. A subvenţionat liceul

de băieţi, fostul gimnaziu de fete, actuala școală profesională, și școala de ucenici. A dat mari ajutoare bisericilor și a întreţinut cimitirul comunal și pe acela al eroilor marelui război.

În materie de asistenţă socială, am avut

în vedere două grupuri distincte: bătrânii neputincioși și săracii orașului, precum pe săraci, în genere, și apoi combaterea șomajului. Primăria s-a îngrijit de întreţinerea Azilului de bătrâni, iar săracilor le-a împărţit ajutoare. În ce privește combaterea șomajului, am urmărit reducerea lor (a șomerilor - n.a.) prin muncă. Am socotit că nu există un serviciu mai rău decât a împărţirii de bani la oameni valizi și dornici de muncă, fără reclamarea în schimb a unei munci.

Până în 1933, existau în Petroșani 600 șomeri, astăzi aproape nu mai sunt. Vagabonzii au fost eliminaţi, în schimb pentru ceilalţi ne-am îngrijit de fonduri de ajutorare, executând cu ei lucrări, ca bunăoară drumul către Parâng și altele. Fondurile acestea în timp de 4 ani s-au ridicat la suma de peste 1.500.000 lei, izbutind astfel să realizăm economii în executarea lucrărilor de utilitate publică. Tot la acest capitol trebuie să amintim și ajutorarea înfometaţilor din Basarabia. Un capitol aparte al preocupărilor noastre l-a constituit apărarea naţională. Primăria orașului a sprijinit noua instituţie a Premilităriei și Străjeriei.

Un fapt deosebit de important e că vom avea și un aeroport.

Dacă grija faţă de apărarea ţării alcătuiește o măsură impusă de siguranţa externă și internă a ţării, ofensiva agricolă reprezintă un moment caracteristic în direcţia prosperităţii

interne. Această ofensivă am intensificat-o prin crearea unei

Poezii de Loredana Juglea

Pentru mine poezia este o altă dimensiune a timpului. Este una dintre cele mai frumoase forme de exprimare a sufletului rănit de dor și nu numai. Pentru mine poezia s-a născut la sat. Își trage originile din tradiţii bine împământenite. Atunci când omul nu își găsește cuvintele poate să își aleagă o poezie reprezentativă, balsam pentru suflet. Nu am scăpat ocazia de a vă prezenta sub forma unor poezii gânduri din inima mea de om născut în inima satului. Dacă vă plac și rezonaţi cu ele puteţi apela la imaginaţie să le și coloraţi.

A dumneavoastră, Loredana JUGLEA

I-AM CERUT LUI

DUMNEZEU

I-am cerut lui Dumnezeu,  Un timp pentru timpul meu. Să-mi pun frunzele pe rană  Sucul lor să mi-o repare!

I-am cerut în templul Său, Leac pentru sufletul meu, Gânduri libere să zboare Vuietul să se-nfioară.

I-am cerut ca de-un blestem  Mă-nconjoară în vreun fel Să se ducă să se rupă,  Trupul să nu mi-l distrugă!

I-am cerut timpului timp, Să mă lase să mă alint; Pe pământ desculţ să alerg Prin văzduhuri să mă pierd.

În căutare de alinare  Pentru visurile care, Le-am clădit sub stele calde Și sub doruri călătoare.

I-am cerut timpul timp

Să mă poarte în poala lui, Pe cărarea mersului

Mersului cu pas voinic

Să mă ajute să-mi ridic Din neant și din nimic Chipul obosit de trudă.

Haide timpule, hoinar, Să te bag în buzunar!

Să te închid într-o capsulă,  Să te bat pe umăr când Visele mi le ating.

I-am cerut lui Dumnezeu  Să alunge blestemul meu;

pepiniere de pomi și noi plantaţii. Am sădit 50.000 de puieţi pe dealul Calvaria, pentru a avea mai târziu un parc mare, podoabă a orașului. Am distribuit altoaie de pomi ţăranilor și le-am dat învăţături pentru curăţirea pomilor și a islazurilor. O preocupare cu totul nouă a primăriei o constituie turismul. O singură mare lucrare a mai rămas nefăcută. Un singur proiect nerealizat, și anume acela al palatului primăriei. Intenţia de a se construi un nou palat administrativ este veche. Ea datează de mai mult de 12 ani, de pe timpul când în fruntea primăriei era actualul prefect d. dr. Romulus Miocu, dar din lipsă de fonduri nu s-a putut realiza. Azi, în sfârșit, asistăm la acest moment solemn în istoria orașului Petroșani, punerea pietrei fundamentale, și sunt fericit că am putut să fiu eu acela care, în calitate de primar, am dat primele lovituri de târnăcop. D. dr. Romulus

Lasă, Doamne, timpul așa, Să nu treacă vremea mea!

Să-mi aud pașii cum fug, Spre câmpuri cu părul lung, Spre dealuri nemuritoare  Asta ţi-am cerut, eu, Doamne!

BUJORII MEI CU CHIP DE MAMA

Se scutură bujorii vara, Mie îmi aduc miros de mama De bucuria ei de chip De glasu-i blând și pas voinic;

Se scutură bujorii vara

Peste ograda mea și vatra, Unde cu părul despletit Fugeam ca poarta să îi deschid;

Să intre mama cu năframa

Să se aștearnă în toată curtea Munca ei și toată truda;

Cu mâinile crăpate toate  De la atâta muncă-n spate

Se apleca frumoasa mamă

Peste bujorii din grădină

În care se oglindeau

Aievea peste chipul ei

Un chip menit să strălucească

Ca inima să mi-o încălzească

Și alergam în calea mamei

Eu și cu bujorii mei

Miocu ne ajută din partea judeţului cu 2.500.000 lei, pentru soluţionarea acestei mari și grele probleme. Trebuie să accentuez încă o dată că aceste lucrări și realizări s-au putut face numai cu valorosul sprijin ce ni l-au acordat dnii: prefect dr. Romulus Miocu, deputat C. Bursan, soc. Petroșani și înaltul guvern. De asemenea, mulţumesc colaboratorilor și amicilor mei politici, precum și dvs., tuturora, care în timpul activităţii mele mereu m-aţi secondat. Sunt foarte fericit de a ne considera un mic angrenaj din ceea ce se cheamă guvernul marilor realizări, acel guvern care a pus din nou ordine în gospodăria ţării, și în ciuda vremurilor atât de grele prin care trecem, și-a plătit la timp slujbașii. Și-a plătit de asemenea regulat pensionarii, nebătându-și joc de oamenii bătrâni. A realizat conversiunea dreaptă, creând un echilibru între pătura ţărănească și cea orășenească, și în sfârșit a înzestrat ţara cu un armament modern și perfect, servind astfel marea cauză a păcii. Lui îi putem mulţumi, de asemenea, pentru înmulţirea șuturilor (8 ore de lucru) și lui îi putem mulţumi pentru continuarea lucrărilor de cale ferată de pe linia Livezeni-Bumbești, care lucrări au o deosebită și mare importanţă pentru viaţa Văii Jiului și a Petroșaniului”. Din păcate, preconizatul Palat administrativ Petroșani nu va fi ridicat niciodată în timpul guvernării PNL, fiind printre puţinele obiective interbelice din Valea Jiului antamate de PNL și nerealizate.

Și adulmecam parfumul ei

Parfumul mamei care vara

Îl poartă vântul și cu ploaia

Se scutură bujorii vara

Așa mă ia dorul de mama

De mama din copilărie

Ce m-a crescut cu omenie, Iar azi când îi înnod năframa

Mă uit la chipul ei muncit

Brăzdat de griji și de ani grei

Adună mama, iar, bujorii

Ba chipul ei, ba ochișorii

Se îmbină cu mirosul lor,

Mirosul florilor de dor

Mama mea, bujorii mei

Și peste mama și peste ei

Trecut-au anii ăștia grei,

Și i-au lăsat chipul de icoană

Cu riduri fine puse în ramă; Trecut-au anii ăștia grei

Peste măicuţa mea, peste bujorii mei!

CE PAPUCI DE LAC ...

Ce papuci de lac i-am luat mamei mele de la sat

Îi poartă duminica  Când e zi de sărbătoare

Să sclipească în mândrul soare

Are grijă mama mea

De papucii ei de lac,

Îi poartă cu fală în sat; Ce papuci de lac i-am luat mamei mele de la sat

Lăcuiţi și cremuiţi, O poartă pe mama mea, Pe poteca satului Pe drumul hoinarului

Mândră-i mama cu papucii, Când îi poartă cum o duce Pe drumuri de mult uitate și cu doruri presărate

Papucii mamei de lac Și pe lung, dar și pe lat Poarte mersul ei ușor Ca un fulg de norișor Mândră-i mama cu papucii!

MOȚUL

Eu mi-s moţ cu moţ în frunte M-am născut sub Brad la munte Îs falnic ca și un brad Și mi-s moţul moţilor

Din Ardeal la mine acasă Îs un moţ de viţă aleasă Neamul meu e neam ales

Eu mi-s mândru și fălos Port moţul la pălărie  Toată lumea să mă știe  Moţu-i moţ de omenie!

Cartea „Ultimii dinozauri” a fost lansată acasă la ei, în Geoparcul Ţara Haţegului

Cei curioși să afle mai multe despre lumea dinozaurilor pitici din Transilvania întrun mod accesibil au la dispoziţie o carte plină de informaţii utile atât celor mici, cât și celor mari. Cartea „Ultimii dinozauri. Piticii și uriașii din Insula Haţeg” de Cristian Ciobanu, cu ilustraţii de Ana Alfianu și cu o introducere de conf. univ. dr. Zoltán Csiki - Sava de la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universităţii din București, a fost lansată sâmbătă, 19 august, în Geoparcul Internaţional UNESCO Ţara Haţegului.

Apărută la Editura Humanitas Junior, cartea ne ajută să descoperim o lume plină de viaţă, de acum 70 de milioane de ani, când actualul teritoriu al Geoparcului era o insulă cu vegetaţie luxuriantă populată de vietăţi impresionante, de la dinozauri la șoricei, de la crocodili la broaște-ţestoase și de la șerpi și până la giganticul pterozaur Hatzegopteryx thambema. Cartea nu numai că îi prezintă pe impresionanţii locuitori ai insulei Haţeg, ci îl ajută pe cititor să descopere deopotrivă povestea planetei Pământ de la formare și până în vremea noastră și să înţeleagă cum timpul – al omului și al Pământului – poate avea diferite înţelesuri în funcţie de durata și contextul evenimentelor la care ne referim. Cristian Ciobanu, autorul cărţii, este specialist în geoturism, membru în echipa Geoparcului Internaţional UNESCO Ţara Haţegului administrat de Universitatea din București, este coordonator local și are un doctorat în geografie. A decis să scrie cartea pentru ca un număr cât mai mare de cititori să

înţeleagă de ce acest teritoriu este fără seamăn:

„Dinozaurii merită să fie cunoscuţi la nivelul la care sunt, adică cel mai înalt nivel. Ei sunt unici. Dinozaurii

care trăiau aici nu se găsesc în altă parte, iar Geoparcul nostru, Geoparcul Internaţional UNESCO Ţara Haţegului, trebuie să le facă cunoscuţi tuturor acești dinozauri. În felul acesta avem un plus pentru comunitatea noastră, pentru că dinozaurii, fiind unici, ne diferenţiază ca destinaţie faţă de orice altă destinaţie, cel puţin din România. Ne dorim ca Haţegul, orașul Haţeg, să devină în curând capitala dinozaurilor”, afirmă Cristian Ciobanu, autorul cărţii.

Pe lângă informaţii, cartea beneficiază și de o ilustraţie impresionantă, care îi transformă pe dinozauri în companioni prietenoși, numai buni de descoperit prin lectură. Ana Alfianu, autoarea ilustraţiilor, spune că nu a fost pasionată de dinozauri când era mică, însă textul, informaţiile și imaginile din Geoparc pe care le-a avut la dispoziţie au ajutat-o să descopere o lume fascinantă pe care a încercat, prin desen, să o facă ușor de parcurs de către cititori. Ea vorbește, de asemenea, şi despre valoarea informaţiei, subliniind că, de fapt, nu este o carte numai pentru cei mici.

„Cărţile pentru copii nu sunt doar pentru copii. Sunt și cărţi pentru oameni mari, care au sau n-au copii. Dacă au copii, cu atât mai mult se întărește legătura aceasta între cei mari și cei mici. Eu am noroc, încă citesc cu plăcere cărţi pentru copii, de la cele pentru 5-6 ani până la romane. Nu pot altfel. Și mi se par cărţile cele mai importante și esenţiale pentru înţelegerea vieţii și de către copil, și de către adultul care a uitat lucruri. ”Ultimii dinozauri” este un exemplu foarte bun pentru că este o carte știinţifică, atât pe înţelesul copiilor, cât și al adulţilor care nu au neapărat de a face cu studiul dinozaurilor. Este minunată”, apreciază Ana Alfianu, ilustratoarea cărţii.

Evenimentul de lansare a cărţii a fost găzduit de Primăria orașului Haţeg și, pe lângă autografe din partea autorului și ilustratoarei, cei prezenţi au admirat o expoziţie cu ilustraţii din carte și au participat la ateliere susţinute de voluntarii pentru Geoparc.

Acesta este cel de al doilea eveniment de lansare a cărţii organizat împreună cu Editura Humanitas Junior după lansarea de la București, din cadrul Salonului internaţional de carte Bookfest.

La solicitarea Asociaţiei Părinţilor Handbal Petroșani, înregistrată la Primăria municipiului Petroșani sub nr. 13.347/12.07.2023, prin care se cerea sprijin financiar de la bugetul local în vederea participării echipelor de handbal-fete (junioare 2 și junioare 3) de la Clubul Sportiv Școlar Petroșani la un turneu de pregătire la Brașov, în

agreată și votată de către consilierii locali, propunerea edilului Iacob-Ridzi a luat forma Hotărârii nr. 326 / 28.07.2023.

“Venim astfel și în sprijinul părinţilor care investesc în pregătirea copiilor lor și contribuim în același timp la dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos în rândul copiilor și al adolescenţilor”, spune primarul municipiului Petroșani.

Pe de altă parte, este important de menţionat că, în anul competiţional 2022 –2023, CSȘ Petroșani a

perioada 23-31 august 2023, primarul Tiberiu Iacob – Ridzi a propus legislativului local ca, în ședinţa din luna iulie, să aprobe suma de 20.000 de lei.

Vând casă “la căsuţe”, pe str. ViitoruluiPetroșani, la etaj, 2 camere, baie, bucătărie, 2 holuri, geamuri termopan, 2 focuri, centrală termică, curtea maredin faţă până în spate, necesită renovare. Preţ 44.950 euro. Telefon 0765459316.

fost singurul club sportiv școlar care a avut 2 echipe calificate între primele 16 la nivel naţional, dovedind astfel pregătirea temeinică și determinarea tinerelor handbaliste.

Fiind

Petroşani. Promisiune respectată. Municipalitatea sprijină performanţa sportivă

Felix Ostrovschi vă prezintă din „Presa vremii”:

Verile cele mai calde

„Vara anului 1904 a avut mai multe precursoare. Istoria înregistrează că în anul 484 după Hristos, seceta a fost așa de mare încât au pierit toţi pomii roditori și toate viile. Verile secetoase de la 550 la 590 d. Hr. au fost cauza unor boli analoage cu ciuma. În anul 874 seceta teribilă a distrus toate recoltele din Germania și Franţa. Căldura excesivă din 923 a cauzat moartea a zeci de mii de europeni. În 1231 călduri tropicale în Germania, unde se puteau coace foarte bine ouăle la soare. Secetă, boli, scumpete enormă în 1236, 1258, 1259 și 1260. O serie de ani secetoși cu cu-

tremure de pământ au fost anii 1350, 1352, 1356 până la 1357, apoi 1366, 1372, 1388,, 13901391 și 1394. În 1420 căldura teribilă începuse încă din primăvară. În 1472 florile de primăvară răsăriseră deja în luna lui februarie și n-a căzut nici o picătură de ploaie între 4 iulie și 29 septembrie. În octombrie pomii au înflorit a doua oară și culesul viilor a fost atât de îmbelșugat, încât vinul se vindea mai pe nimica chiar și la Berlin. Iată ce spun analele verilor călduroase”.

(„Gazeta Transilvaniei”, Anul LXVII, nr.159, Brașov, 20 iulie/2 august 1904)