Revista Vatra Chioreana 1

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

03

Cremenea şi amnarul Ţării Chioarului publicaþie care sã ilustreze ,,starea naþiunii” din Þara Chioarului ºi Fisculaº este, acum în prag de integrare europeanã, necesarã atât pentru trecut, dar mai cu seamã pentru viitor. Mari comori ale istoriei, ale vieþii spirituale fie cã încã n-au ieºit din pãmânt, fie cã s-au intors în el ºi sunt tare puþine cãrþile ori alte publicaþii care sã le consemneze ºi rari oamenii care sã-ºi doreascã acest lucru.

Personalitãþi locale sau cunoscute în plan internaþional s-au nãscut aici ori au tangenþe cu aceste locuri. Se vorbeºte despre actorul ºi poetul Emil Botta, actriþa Marieta Anca, scriitorul ºi academicianul Augustin Buzura , academicianul Vasile Gheþie, prof. dr. Vasile Coþofan, dr. Simion Hereº, pictorul Aurel Dan, actorii Emil Hossu ºi ªtefan Radof, Alexandru Virgil Platon etc.

Iatã suficiente motive care sã ne împingã spre un demers cronicãresc la care s-au alãturat, pentru început, chiar cu mare bucurie, oameni precum Victor Florean, patron al CMC Cãrbunar ºi al Muzeului Florean, subprefecþii Gheorghe Achim ºi ªtefan Gönczi, avocatul Emil Blaga, dr. Alexa Gavril Bâle - Ed. Scriptorium, Mariana Mihãilã - Hotel Mara, Gheorghe Suciu - sc Recond srl, susþinãtori ai revistei ,,Vatra Chioreanã” ºi ai Asociaþiei CulturalCreºtine Cardinal dr. Iuliu Hossu.

Acest prim numãr al revistei ,,Vatra Chioreanã”, apãrut cu ocazia ,,Zilelor Mãnãºturului”, se doreºte o provocare ºi o conºtientizare a intelectualilor din zonã, dar ºi a oficialilor, dorind ca, dacã Mãnãºturul ºi ªomcuta sunt plãmânii Þãrii Chioarului, revista sã fie inima ei.

Nu vom vorbi despre perspective pentru cã nu ne este clar viitorul, dar putem vorbi despre forþa oamenilor de aici deoarece, iatã, avem o dovadã – aceastã revistã care sperãm sã fie cremenea, iar Asociaþia, amnarul.

Lumina este în noi, nu trebuie decât sã ridicãm storurile ºi atunci sã vedeþi ce de bogãþii!

Sã ne ajute Dumnezeu ºi sã avem voie bunã!

O

Redacþia R

Copalnic Mãnãºtur

04

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Istoricul localităţii Copalnic Mănăştur

Prezentăm în paginile următoare câteva capitole din lucrarea domnei profesor Ana Mateşan - “Copalnic Mănăştur - Monografie istorică” (1987), lucrare pentru obţinerea gradului didactic I, coordonată de dr.

Ovidiu Mureşan.

Ana MATEªAN

Apariþia localitãþii ºi evoluþia ei pânã în 1948 din punct de vedere politico-administrativ

Î

mprejurãrile ºi data cînd a apãrut aceastã localitate nu pot fi precizate cu exactitate din lipsã de documente. Aceastã situaþie este caracteristicã pentru majoritatea satelor din Chioar, ca de altfel pentru un numãr mare de sate din Transilvania. Localitatea este atestatã documentar pentru prima datã în anul 1405 sub denumirea de Also Kopalnok (Copalnic de Jos).

Denumirea localitãþii provine de la mãnãstirea sau ordinul cãlugãresc existent aici, iar numele de „Kopalnok”, deci Copalnic provine de la denumirea slavã „tapolnik”, ceea ce înseamnã râul cald. În jurul anilor 1900, denumirea râului era Cavnic, iar în 1566 „Kapolnik”, dar ºi mai veche era denumirea de „Tapolypatek” (Râul Tapoly), în anul 1427.

Conform tradiþiei, cândva, pe lângã o moarã de pe râul Cavnic, era o Copalnic Mãnãºtur

micã mãnãstire, care era în proprietatea unui cãlugãr; probabil el a înfiinþat localitatea.

Mãnãstirea de la Mãnãºtur Copalnic a fost întemeiatã în anii 1405-1424, ctitori fiind, probabil, voievozii maramureºeni Balc ºi Drag.

De asemenea, Augustin Bunes citeazã existenþa unei mãnãstiri la Copalnic, scutitã de distrugere prin intervenþia episcopului P. P. Aron.

Era aºezatã pe un teren de 40/40 stângeni. În 1772, era fãrã cãlugãr.

Dupã Kucizsa Istvan, forma lingvisticã a aºezãrilor nu indicã pe primii locuitori, ci ea caracterizeazã în primul rând limba mediului înconjurãtor.

Acele „Villa Olachalie”-uri, care au nume ungureºti, cu siguranþã cã de la început au fost sate româneºti. Tratarea problemei formãrii satelor ºi a populãrii întregului þinut, datoritã lipsei de documente, ar trebui bazatã pe ipoteze rezultate din ºtiinþe ajutãtoare ºi în special pe lingvisticã. Ca rezultat al cercetãrilor lui Malich, se obiºnuieºte ca pentru satele ce poartã nume de persoane sã fie consideratã ca epocã de formare perioada

dinainte de secolul al XIII-lea. Alte date aratã cã, dacã denumirea geograficã (loc, apã) a devenit numele aºezãrii, atunci între acordarea numelui ºi alcãtuirea aºezãrii au putut trece chiar secole. Nu se poate afirma cu certitudine cã aºezarea n-a existat înainte de atestarea documentarã, deoarece documentele nu reflectã întreaga realitate socialã, iar altele s-au pierdut. Mai mult, cercetãrile arheologice din zona etnograficã Chioar dovedesc existenþa aºezãrilor omeneºti încã din paleolitic. Materialele din epoca bronzului (arme, unelte, ceramicã) abundã în diferite localitãþi ca Baia Mare, Copalnic, Copalnic Mãnãºtur, Vad, Cetatea Chioarului, ªomcuta Mare, Finteuºu Mic. e asemenea, cercetãrile arheologice din zonã, ca cele de la Vad, Fãureºti, Copalnic Mãnãºtur, Lãpuº au scos la ivealã urme ale vieþii materiale din perioada epocii fierului. Întregul material arheologic demonstreazã continuitatea neîntreruptã a populaþiei autohtone româneºti pe acest teritoriu. La fel, atelierele din epoca bronzului ºi epoca fierului,

D

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

unelte, arme, obiecte gãsite în câteva centre din cetatea de piatrã atestã activitatea umanã, civilizaþia acestor locuri. La Buteasa, unelte de bronz, la Boiu Mare, un atelier de prelucrarea fierului ºi multe alte probe materiale vorbesc despre existenþa oamenilor, despre aºezãrile lor. e cunoaºterea trecutului istoric mai îndepãrtat al nordului Transilvaniei sau ocupat unii din cei mai de seamã istorici români ºi maghiari din secolele al XIX-lea ºi al XX-lea, ca Vasile Pârvan, Ion Andrieºescu, S. Borovszky, A. Szirmay ºi alþii.

Din aceste cercetãri se trage concluzia cã teritoriul cetãþii Chioarului a fost locuit în permanenþã, locuitorii acesteia s-au îndeletnicit cu agricultura ºi creºterea vitelor, cu confecþionarea armelor de luptã ºi de vânãtoare, a uneltelor de muncã, obiectelor de cult ºi de podoabã. Documentele scrise ne vorbesc despre acest teritoriu locuit de români, atât în timpul migraþiei popoarelor, cât ºi mai târziu, cã aici stãpâneau duci ºi voievozi români, recunoscuþi de regalitatea Ungariei. În atenþia noastrã este satul Copalnic Mãnãºtur, dar, în trecutul nu prea îndepãrtat, acesta era o unitate administrativã a „Cetãþii de Piatrã” (Chioar), prin urmare nu este lipsit de interes sã cunoaºtem mãcar ceva ºi din trecutul istoric al acesteia. Cetatea Chioarului (Castrum Kewar), construitã în a doua jumãtate a secolului al XIII-lea, dar pomenitã numai pe la începutul secolului al XIV-lea ºi de numeroase ori în secolul al XV-lea – XVII-lea, era centrul districtului românesc cu acelaºi nume. Cetatea Chioar, în a doua jumãtate a secolului al XIVlea, ajunge în stãpânirea voievodului Transilvaniei, apoi a voievozilor maramureºeni, fraþii Balc ºi Drag, care o stãpânesc ei ºi urmaºii lor peste un secol.

Cetatea este menþionatã pentru prima datã în anul 1319, într-un document care aratã cã nobilii

D

transilvãneni, rãsculaþi împotriva regelui Carol Robert de Anjou, au cucerit cetãþile Cehu ºi Chioar.

Construitã pe þãrmul stâng al Lãpuºului în 1367, ea devine proprietatea fiilor voievodului Dragomir, Drag ºi Ioan, iar în anul 1378, „Castrum Kewar”, cum este numitã în documente, intrã în proprietatea comiþilor maramureºeni Balc ºi Drag. În anul 1405, Sigismund doneazã Cetatea de Piatrã împreunã cu satele ce aparþin de ea, fiilor lui Balc, Dumitru ºi Sandrin, precum ºi fiilor lui Drag, Gheorghe ºi Sandrin.

Conform uzului timpului, la 1424, fiii lui Drag ºi Balc se prezintã în faþa conventului din Leles pentru a transcrie învoiala dintre ei privitoare la împãrþirea satelor domeniului.

Doi ani de-a rândul, în 1475 ºi 1476, Matei Corvin confirmã ºi întãreºte posesiunile lor pe Nicolae Dragfi, fost Drag (constatãm deci cã, spre sfârºitul secolului al XV-lea, familia Drag îºi schimbã numele, din Drag în Dragfi – adicã fiii, urmaºii lui Drag – ceea ce ilustreazã cât se poate de pregnant procesul de maghiarizare a numelor româneºti, mai ales la

05

familiile nobile sau devenite nobile) ºi pe fiii acestuia, Bertalan, Gheorghe ºi Petru, ca pe unii care, fãrã întrerupere, au stãpânit acest domeniu în virtutea donaþiei lui Sigismund.

Cetatea Chioar ºi domeniul ei au fost un veac ºi jumãtate în stãpânirea familiei Dragfy, pânã la stingerea ei în 1555. opalnic Mãnãºtur a fãcut parte din domeniul cetãþii Chioar, aºa cum este menþionat la 1566 – când Urbariul înscrie 67 de localitãþi, din care 65 sunt româneºti ºi 2 sate (Berchez ºi Lãpuºel) ungureºti.

Faptul cã satele erau româneºti o aratã textul urbariului „Caeteri omnes pagi sunt Walachiei per waiwodatus distributi ab antiquo”.

La sfârºit se noteazã cã de cetatea Chioar þin acum ºi satele din Maramureº achiziþionate de înaintaºii lui Gaspar Dragfy de la nobilii români, în schimbul satului Copalnic Mãnãºtur. Sunt 8 sate ºi anume: Crãceºti, Valea Mare (dispãrut), Hãrniceºti, ªugatag, Bocicoiu Mare, Lunca, ultimele douã, Rahov ºi Fraz, azi sunt în Ucraina.

C

Denumirile aşezării Copalnic Mănăştur Dupã atestarea documentarã la 1405, sub numele de Also Kopalnok, localitatea va cunoaºte urmãtoarea evoluþie a numelui: -1424 -1527 -1543, 1566 -1591 -1603 -1609 -1720 -1733 -1800 -1831 -1850 -1854

-

Monosthros - Kapolnik; Monostoros capal; Monoster-Kapalnak, Monostor-Capalnic; Mnostor; Monostorkapalnek; Monostor-Kapalnak; Monostor; Monostor; Kapolnok Monostor (Mãnãºtur) ; Meneºtur; Kapolnok Monostor, Kapulnak Monaºtir; Kapolnok-Monoºtor, Copalnic Mãnãºtur

Copalnic Mãnãºtur

06

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

dobândeºte o altã parte din aceeaºi moºie, rãmasã de la Ioan Miclea, ridicat în 1469 ca liber baron de cãtre regele Matei Corvin ºi venit aici din Ocna ªugatag, printr-un schimb de averi cu Nicolae Dragffy, Gheorghe Pop face parte din nobilimea de rang cu prerogative valabile în întreg principatul Transilvaniei. oievozii, cel puþin unii, ajung sã fie socotiþi mici nobili. De pildã, la satul Copalnic Mãnãºtur citim un astfel de text: „Cum illic habeatur molendinum, dicit Wayda suum esse, cum sit nobilis”. Pentru serviciile lor primesc danii de sate. Sunt însã desigur danii condiþionate, fãcute acum de marii feudali în cadrul domeniilor proprii, ridicând pe proprii supuºi la situaþii ºi titluri valabile doar în cadul acestor domenii, care, fireºte, numai prin acte regale sau princiare ar fi putut deveni general valabile. Voievodul are urmãtoarele îndatoriri: sã aibã grija bunurilor încredinþate lui, pe toate sã le facã dupã cuviinþã, sã se strângã ºi sã se servescã cetãþii dãrile ºi slujbele ºi totdeauna prompt, aºa cum o cere obiceiul ºi porunca prefectului, de asemenea sã meargã la rãzboi, la nevoie.

Deci obligaþiile sunt de ordin administrativ ºi militar. Autoritatea voievodului se extinde asupra mai multor sate, acesta putând fi, în acelaºi timp, ºi jude al satului în care locuia.

La 1556, pe domeniul Chioar, erau 12 voievodate, care cuprindeau un numãr variabil de sate, între 2 ºi14. Cel mai mare, de 14 sate, e al voievodului Dan Butean, urmeazã apoi al voievodului Gheorghe cu 10 sate, în frunte cu Copalnic Mãnãºtur. Voievozii au numãr variabil de sate, iar atribuþiilor tradiþionale li se vor suprapune cele de supuºi feudali ºi anume administrative, fiscale, judecãtoreºti ºi militare. Prin fapte de vitejie ºi îndelungate servicii militare, numãrul micii nobilimi de aici a crescut mult, fãcând din districtul

V

Mihai Viteazul - operă a sculptorului Ioan Marchiş (Mănăstirea Habra)

Mihai Viteazul şi Cetatea Chioarului important să amintim câteva aspecte legate de Cetatea Chioar şi marele domn Mihai Viteazul. Maramureşul a făcut parte din statul centralizat românesc realizat pentru scurt timp prin fapta istorică şi eroică a lui Mihai Viteazul şi a oştenilor săi. Cetatea Chioar a fost ocupată de viteazul voievod şi a fost pusă sub conducerea lui Aga Leca. Mihai Viteazu va stăpâni cetatea până în anul 1600.

Trădarea lui Aga Leca, care predă lui Basta cetăţile Chioarului şi Uioara, uşurează mult unirea trupelor generalului austriac cu cele ale nobilimii, prin acest fapt domnul român pierzând două puncte strategice foarte importante.

E

Pânã în anul 1566, Chioarul va þine de Comitatul Solnocul de mijloc, datã dupã care va fi organizat aparte, având în frunte un cãpitan. Se pare cã de la aceastã datã avem de-a face cu un district separat ºi autonom, „Districtul Chioarului”. Satele româneºti sunt cuprinse în 12 voievodate, înscriindu-se în fruntea fiecãrui voievodat numele voievodului. Satele CopalCopalnic Mãnãºtur

nic Mãnãºtur, Ruºor, Vad, Lãschia, Fãureºti, Cãrpiniº, Berinþa, Cãrbunar ºi Copalnic formau un voievodat condus de voievodul Gheorghe. Voievodul Gheorghe Pop din Copalnic Mãnãºtur descinde dintr-o veche familie de obârºie nobiliarã din Maramureº ºi vine aici schimbând 3 sate pentru o parte din satul Surduc Copalnic ºi 1ooo de florini. Prin cãsãtorie,

Vatra Chioreanã

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Chioarului un însemnat teritoriu cu o numeroasã micã nobilime româneascã.

Domeniul Chioarului devine astfel unul dintre cele mai româneºti domenii ºi, ca atare, se poate numi ºi el printre „þãrile româneºti”. a instituþie specific româneascã apare voievodatul, ca semn distinctiv al satelor româneºti. Mai nelãmuritã este în aceastã perioadã situaþia crainicilor „care stau uneori în locul judelui”. Instituþia fiind în decãdere, crainicul e ºi el în curs de transformare în jude sãtesc, în titlu libertate sau simplu nume. Atribuþiile acestora sunt absorbite de cele ale judelui ºi ale voievodului. Satul Copalnic Mãnãºtur de pe domeniul Cetãþii Chioar era românesc ºi aparþinea, la 1424, fiilor lui Dragoº, Gheorghe ºi Alexandru. Între anii 1543-1552, localitatea aparþinea familiei lui Dragffy Gaspar (Gherasim). Între anii 1553-1554, aparþinea de Dragffy Gheorghe. În perioada stãpânirii vremelnice a principatului Transilvaniei de cãtre habsburgi (1551-1556), domeniul Chioar este donat de regina Izabella lui Bathory Gheorghe ºi soþiei sale Ana, împreunã cu fiul acestora, ªtefan, deci ºi localitatea Copalnic Mãnãºtur intrã în proprietatea familiei Bathory. În anul 1565, fostul proprietar al localitãþii, Bathory Gheorghe, pentru faptul cã s-a rãsculat împotriva împãratului Austriei, Maximilian, a fost nevoit sã renunþe la Chioar, deci ºi la moºiile sale, printre care ºi Copalnic Mãnãºtur, care trec în stãpânirea împãratului. În 1567, principele Ioan al IIlea Sigismund devine stãpânul cetãþii, care doneazã moºia lui Hagymary Kristof. În nenumãrate rânduri, austriecii ºi turcii au ocupat regiunea Chioarului, supunând-o la jafuri ºi pârjoluri, într-un timp în care domnia regelui Ioan al II-lea Sigismund ºi a mamei lui Izabella încã nu se consolidase în Transilvania.

C

În anul 1583, principele Transilvaniei Sigismund Bathory a arendat localitatea pe timp de 2 ani, iar în anul 1858 pe timp de 12 ani, arendaºului Herbenstein Felician, în scopul intensificãrii mineritului de argint din Cavnic. În 1602, Sigismund Bathory a donat satul Copalnic Mãnãºtur lui Csereny Fãrcaº. În 1603, satele iobãgeºti de pe domeniul Chioar erau organizate în voievodate, acum în numãr de 16 (la 1566, erau 12). Unitãþile sunt înscrise sub titlul de Officiolatus, indicându-se la fiecare în frunte nominal voievodul. În 1609, principele Gabriel Bathory l-a înnobilat pe Pop Tãmaº ºi pe fraþii lui, iar proprietãþile acestora împreunã cu casele lor au fost scutite de orice fel de impozit.

Totodatã, principele a dãnuit o parte din sat, care în rãzboiul din anul precedent s-a distrus, numitului Pop ªtefan din Copalnic Mãnãºtur, cu scopul colonizãrii acestui teritoriu, dupã care se va plãti ºi impozit. În anul 1616, principele Gabriel Bethlen a donat lui Pop ªtefan 3 sesii de jeleri. În 1625, numitul Ormankozi Grigore a vândut proprietatea lui din aceastã localitate lui Pop ªtefan. În 1650, localitatea Copalnic Mãnãºtur este amintitã ca fiind proprietate erarialã (deci a fiscului-a statului) aparþinând de districtul Chioar. În 1651 sunt amintiþi documentar ca fiind nobili familiile: Pop, Mihai, Cheºei, Godja ºi familia Bob. În 1652, principele Gheorghe Rakoczi al II-lea a donat o parte din localitatea Copalnic Mãnãºtur lui Homokszentivani Kereszteº Andrei. În aceeaºi perioadã, numeroase familii din districtul Chioar l-au însoþit pe principele Gheorghe Rakoczi al II-lea într-o expediþie militarã în Polonia, iar, dupã moartea principelui, domeniul cunoaºte o istorie zbuciumatã, marcatã de luptele dintre austrieci ºi turci, ce se vor încheia în 1699 prin pacea de la Karlowitz, prin care turcii renunþã la Transilvania în favoarea austriecilor. În anul 1664,

07

În fruntea voievodatului Copalnic Mănăştur erau voievozii Gheorghe Pop şi Luca, de origine română.

Satele care făceau parte din voievodatul Copalnic Mănăştur erau: Copalnic Mănăştur, Copalnic, Vad, Lăschia, Făureşti, Plopiş. Satele sunt toate româneşti. este amintitã familia Barb (Barbu) ca fiind nobili. Cu ocazia conscrierii familiei de nobili, în aceastã localitate apar ca fiind nemeºi (nobili) : Filip, Bob, Mihalca, Maroºan, iar ca libertini familia Hordo. in aceastã perioadã posedãm un document valoros; este vorba de o diplomã de înnobilare a familiei Mihalca din Copalnic Mãnãºtur, datã în anul 1666 de principele Transilvaniei, Mihai Apafi, în cancelaria de la Alba Iulia.

Iatã, în rezumat, conþinutul diplomei: „Diplomã prin care Mihai Apafi, principele Transilvaniei, pentru fidelitatea de care au dat dovadã Mihai, Ion, Simion ºi Nechita Mihalca – fidelibus servitiis Strenorum Michaelis, Ioannis, Simonis, ac Nekitoe Mihalyka – din localitatea Berinþa, Districtul Chioar îi scoate din starea de nenobili în care s-au nãscut ºi-i ridicã în rândul nobililor pe ei ºi urmaºii lor de ambele sexe”. Pentru noua lor stare, le acordã dreptul de blazon (cu însemne militare descrise în

D

Copalnic Mãnãºtur

08

pag.

Familiile venite în Copalnic Mănăştur şi satele învecinate au fost: familia Dragomir – din Dragomireşti, vin în 1594 în Rîuşor (Ruşor) şi din aceştia s-au stabilit apoi şi în Copalnic Mănăştur; familia Micle sau Miclea – din Şugatag, îşi vând proprietăţile în Maramureş şi în 1586 o parte din ei se mută la Copalnic Mănăştur şi Ruşor; familia Goja vine din Maramureş şi se aşează în Buteasa şi Copalnic Mănăştur; familia Pop vin din Apşa şi se aşează în Copalnic Mănăştur; familia Mihalca vine tot din Maramureş şi se aşează în Copalnic Mănăştur.

La începutul secolului al XVIII-lea, districtul Chioarului va avea două târguri şi 88 de sate grupate în 2 cercuri şi anume cercul Copalnic şi cercul de munte. În acest secol exemplificăm câteva familii care vin din Maramureş: familia Bilţ vine din părţile Vişeului şi se aşează în Făureşti şi de acolo ajung şi-n Copalnic Mănăştur; familia Bota vine tot din Maramureş, se aşează în Cerneşti şi de acolo prin alianţe ajunge şi-n Copalnic Mănăştur; familia Petrovan vine tot din Maramureş şi se aşează în Brebeni şi apoi în Copalnic Mănăştur.

Exemplele ar putea continua. Trebuie să amintesc faptul că aceste familii nu veneau singure, ci împreună cu toate rudele care ţineau de familia lor.

Copalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

amãnunte, dar fãrã a fi reprodus pe locul lãsat liber) având obligaþia de a se prezenta la exerciþiile militare ºi a participa la campaniile militare. Înnobilaþii au fost scutiþi atât ei cât ºi urmaºii lor de toate dãrile, taxele ºi censul ordinar ºi extraordinar, de obligaþia de încartiruire, de „lucrum camerae”, de daouna, nona, a cincia, a patra parte ºi celelalte obligaþii ale iobagilor. S-a dispus autoritãþilor respectarea privilegiilor acordate. În anul 1667, noiembrie 10, Diploma a fost publicatã spre luare de ºtire, în adunarea Districtului Chioar, la data menþionatã. În anul 1702, proprietarul localitãþii era Banffy Petru, ca nobili români sunt amintiþi familiile: Mihalca, Codreanu, Pop, ªtef, Cicio ºi Bob. Începând cu 31 decembrie 1732, Solnocul de Mijloc ºi Chioarul sunt anexate Ardealului. În 1770, proprietarul localitãþii Copalnic Mãnãºtur era vãduva baronului Banffy Petru, contesa Teleki. În 1794, proprietarii localitãþii sunt succesorii contesei Teleki Maria, Kenderffy Rachel, vãduva contelui Bethlan Grigore ºi Bethlan Cristina, vãduva contelui Kenderffy Alexiu. Se pare cã satul Copalnic Mãnãºtur a fost împãrþit între cele douã vãduve. Un aspect foarte important este emigrarea elementului românesc din Maramureº înspre provinciile învecinate. Multe din aceste familii s-au oprit în Copalnic Mãnãºtur sau au ajuns ulterior prin înrudire. O parte din aceste familii vin în secolul al XVI-lea ºi al XVIIlea, iar altele în secolul al XVIII-lea. În continuare, voi arãta câteva cauze care au determinat emigraþiile maramureºenilor: în primul rând, lipsa de pãmânt, cât ºi marile calamitãþi care au bântuit foarte des Maramureºul. stfel, în anii 1708-1711 face ravagii ciuma, în 1717 pustiesc tãtarii, în 1740 foamete ºi sãrãcie, în 1742 ºi

A

Vatra Chioreanã

1774 ciumã, în 1785 cade zãpada în luna august ºi distruge toatã recolta, în 1786 ciuma secerã peste 10.000 de oameni, în 1800, 1815 ºi 1817 iarãºi foamete ºi oamenii mor ca muºtele, iar scumpetea e îngrozitoare, plãtindu-se falderul de porumb cu 20 florini, iar cel de ovãz cu 6 florini, în 1831, 1846 ºi 1870 iarãºi holerã.

Iobãgia emigra de preferinþã în Moldova ºi Bucovina, unde primeau pãmânt pentru culturã, care cu timpul devenea proprietatea lor. Spre exemplu, în 1789 au emigrat în Moldova 1690 de familii, iar în Bucovina maramureºenii locuiau 72 de sate. Nobilii emigrau mai mult în Chioar, Valea Lãpuºului, Ugocea, Sãtmar ºi Nãsãud.

L

a începutul secolului al XIXlea, în anul 1809, între proprietarii localitãþii sunt amintiþi: contele Teleki Domocoº cu 7 sesii de iobagi, Pop Fãrcaº cu 5, Pop Ioan cu 2, Pop Terenþiu, ªtefan, Dumitru ºi Dionisia ºi Pop Ioan Bonþa cu câte 2 sesii iobãgeºti. Cu câte o sesie iobãgeascã sunt amintiþi documentar: 17 familii cu numele de Pop, 7 familii cu numele de Codrea, 2 familii Dragomir, 6 familii Mihalca, 2 familii Petrovan, o familie Medan, 3 familii Anca, 2 familii Ciciog, 6 familii Bobb, 5 familii Cheºei, o familie Bota, o familie Micle, 3 familii Nechita, o familie Buda, o familie Cupºa ºi o familie cu numele de Mare. Pãrþi de proprietãþi au avut numiþii Raþ, Tãtar, Faur ºi Ionce. În anul 1898, localitatea Copalnic Mãnãºtur a aparþinut de comunitatea satului: 428 iugãre de pãmânt aparþineau de succesorii lui Pop ªtefan, 118 iugãre lui Pop Alexandru, 101 iugãre de Bob Hangea Iosif, prin succesiune, ºi Mihalca Vasile, prin cumpãrare.

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

09

Situaţia economică şi socială a localităţii Copalnic Mănăştur până în anul 1848

O

trãsãturã fundamentalã a societãþii feudale o constituie economia naturalã, pe baza cãreia fiecare domeniu îºi producea toate articolele necesare locuitorilor. Din acest motiv, ocupaþiile locuitorilor erau foarte diverse, ocupându-se cu agricultura, viticultura, creºterea animalelor, albinãritul, tãiatul pãdurilor ºi unele meºteºuguri. În funcþie de obligaþiile pe care le aveau þãranii faþã de stãpâni, putem cunoaºte cîteva din ocupaþiile specifice locuitorilor satului Copalnic Mãnãºtur. Un loc însemnat îl avea agricultura. Din conscripþia fãcutã la 1566, aflãm cã þãranii erau obligaþi la zile de arat, coasã ºi secerã. În cadrul producþiei agricole, primul loc îl ocupa grâul, atât pe domeniul statului ºi feudalilor, dar ºi în gospodãriile þãrãneºti. Pe lângã grâu se mai cultiva ºi ovãz, secarã, mei ºi in. Din anul 1639 se rãspândeºte cultura porumbului în districtul Chioar. Locuitorii satului Copalnic Mãnãºtur aveau urmãtoarele obligaþii în cereale faþã de cetate: în fiecare an sã are 2 iugãre de pãmânt pentru semãnatul grâului ºi tot 2 iugãre pentru ovãz, iar din recoltã se dau 2 mãsuri de Baia Mare (2 gãleþi bãimãrene) de grâu ºi dupã o bucatã de fâneaþã erau obligaþi sã dea câte o claie de fân.

Un loc aparte îl are creºterea animalelor: vite, oi, porci ºi cai. Acest lucru este dovedit de obligaþiile locuitorilor de a da cetãþii 5 bucãþi de caº, 1 cuartale unt (25 kg), o vacã, oi ºi porci.

De asemenea, locuitorii se ocupau cu tãiatul lemnelor, ei fiind obligaþi sã ducã la cetate în fiecare an câte 5 cãruþe de lemne. Pomii fructiferi ocupã suprafeþe întinse în regiunea de deal, printre care merii, perii, prunii, cireºii, piersicii

ºi nucii. Cei mai rãspândiþi erau prunii. Se cultiva ºi puþinã viþã de vie. Erau destul de numeroºi meºterii tâmplari, fierari, rotari, tãbãcari, curelari ºi olari. În cadrul meºteºugurilor domeniale ºi sãteºti, locul principal îl ocupau fierarii, care nu lipseau din nici un sat. u lipseau meºteºugari ca pielari, blãnari, cojocari, þesãtori. Acest lucru este atestat de faptul cã în secolul al XVII-lea locuitorii satului Copalnic Mãnãºtur aduc pe piaþa bãimãreanã pânzã þãrãneascã, pãnurã ºi sumane. Existau în sat ºi mori. La 1566, pe domeniul Chioar sunt înscrise 3 mori. Nu se ºtie ce venit au adus. Trebuie sã fi fost mai multe mori ale voievozilor sau sãteºti care probabil nu sunt înscrise pentru cã nu aduc nici un venit domeniului. În Copalnic Mãnãºtur e înregistratã o moarã, dar voievodul spune cã e a lui, ca fiind nobil (cum sit nobilis). Morile trebuie sã fie departe de a se reduce numai la cele pomenite în urbariu. Vor spori însã mult, cãci în 1603 se înregistreazã un numãr de 14 mori ale împãratului. Dupã aceastã datã, la Copalnic Mãnãºtur se înregistreazã 5 mori, din care 3 pentru cereale cu 2 pietre, care aparþineau lui Pop Alexandru, succesorilor lui Pop ªtefan ºi Szajo Claudius. Douã mori, fiecare cu câte o piatrã, aparþineau lui Bob Hangea Iosif ºi succesorilor lui Pop Gheorghe.

Documentele menþioneazã ºi veniturile morilor în diferite epoci.

Astfel, în anul 1750, veniturile anuale ale morilor din Copalnic Mãnãºtur sunt de 15 forinþi.

Dezvoltarea feudalismului din punct de vedere economic a determinat profunde transformãri sociale. Formarea domeniilor feudale, prin cotropirea obºtilor sãteºti

N

Iobagii Iobagii, care în zona Chioar erau numiþi de oficiali coloni, aveau în folosinþã o sesie sau delniþã ºi o gospodãrie proprie. În ce priveºte numãrul þãranilor aserviþi, situaþia se prezintã astfel: la 1566, sunt amintiþi 7 iobagi; la 1603, sunt amintiþi 2 iobagi; la 1720, sunt amintiþi 12 iobagi împreunã cu fiiilor ºi 3 jeleri. ºi intensificarea fenomenului de aservire a þãrãnimii de cãtre nobili, au determinat mutaþii esenþiale în structura socialã.

Strãduinþele nobilimii de a-ºi spori rezerva senorialã, de a poseda cât mai multe produse agricole ºi animale, au avut consecinþe grave asupra situaþiei þãrãnimii.

Acestea au dus, pe de o parte la reducerea sesiei þãrãneºti ºi la sporirea rentei feudale, în special a robotei, iar pe de altã parte, la scãderea rândurilor þãrãnimii libere ºi îngroºarea masei þãrãnimii aservite. În secolul al XVII-lea, procesul de diferenþiere din sânul þãrãnimii iobage se accentueazã, cauza cea mai importantã fiind sãrãcirea masei þãrãneºti prin fãrâmiþarea sesiilor. Scade numãrul þãranilor care posedã o sesie întreagã, sau care dispun de vitele necesare efectuãrii lucrãrilor. Se înmulþeºte numãrul þãranilor care dispun numai fracþiuni de sesii ºi care nu dispun de vite de jug suficiente. În cadrul domeniului Chioar, existã un numãr de þãrani liberi, îndeplinind slujbe obºteºti, în calitate de puºcaºi. Puºcaºii erau o caCopalnic Mãnãºtur

10

pag.

tegorie de þãrani care aveau obligaþii militare. În numãr mai mic în raport cu familiile de puºcaºi sunt libertinii. Libertinii erau consideraþi, la început, acei oameni care deºi nu erau nobili, erau totuºi scutiþi de obligaþii iobãgeºti, dar exercitau anumite servicii cetãþii. Ei erau obligaþi sã execute ordinele cãpitanului cetãþii ºi ale oficianþilor de aici, în timp de rãzboi sã intre sub armã, dar cea mai importantã funcþie a acestora era transportarea ºi transmiterea poºtei. Chiar pentru aceasta erau obligaþi sã se prezinte cãlare, echipaþi ºi având asupra lor arme. Existã pentru Copalnic Mãnãºtur o menþiune în actul Conventului Cluj - Mãnãºtur din 9 martie 1668, primit de la nobilul Filimon Lazãr din Purcãreþ, care prezintã un registru al nobililor, armaliºtilor ºi libertinilor din districtul Chioar. Se enumerã oamenii liberi ºi acestora le sunt recunoscute libertãþile lor. Pentru Copalnic Mãnãºtur, în Registrul Libertinilor, este amintitã familia Hordo Laurenþiu.

Din rândul acestora (puºcaºi, libertini) vor fi ridicaþi la rangul de nobili mici, principii urmãrind întãrirea nobilimii de rând pentru a dispune de o forþã militarã mai însemnatã. Din rândul nobilimii mici face parte ºi voievodul, care are obligaþia sã aibã grijã de satul din subordine, sã aducã dãrile, impozitele, sã îndeplineascã poruncile, sã meargã la rãzboi.

Obligaţiile feudale Politica social-economicã a statului feudal a determinat dependenþa þãranului de stãpânul pãmântului, care-l putea sili pe þãran, prin diferite mijloace extra economice, sã-i dea diferite dãri. Extinderea gospodãriei proprii a stãpânului feudal prin creºterea rezervei senioriale a determinat înrãutãþirea situaþiei þãranilor iobagi. Aceastã perioadã se caracterizeazã prin cristalizarea domeniilor feudale, Copalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

care difereau ca întindere. ele mai întinse domenii erau cele formate în jurul cetãþilor, aºa cum a fost ºi domeniul Chioar, care la 1566 cuprindea un numãr de 66 sate.

Printre aceste sate se afla ºi Copalnic Mãnãºtur. Obligaþiile pe care le aveau þãranii le aflãm din conscripþiile urbariale. Urbariile prezintã unele neajunsuri, deoarece nu indicã criteriile de înscriere.

Obligaþiile le putem deduce doar indirect din indiciile pe care ni le dau textele repartiþiei prestaþiilor.

Categorisirea sau diferenþierea supuºilor se face destul de inconsecvent. Se aratã o mare nesiguranþã în înscrieri. Adesea cei înscriºi nu mai sunt împãrþiþi, sunt înscriºi într-un ºir, fãrã vreo distincþie. În Copalnic Mãnãºtur, la 1566, erau înscriºi 7 iobagi ºi 4 nobili liberi. Supuºii erau obligaþi la o serie de sarcini cum ar fi: robota, censul, dijma, daturile, etc. Censul era prestaþie feudalã de bazã ºi nelipsitã în raporturile dintre iobag ºi stãpânul sãu.

Censul se plãteºte în bani ºi mai rar în naturã. Se plãteºte anual, la anumite termene, în sume variabile ºi dupã criterii variabile. Pe domeniul Chioar, la 1566, satele plãtesc censul global, la douã termene, Sângiorz ºi Sânmihai, arãtându-se a fi ridicat în raport cu numãrul supuºilor, neînregistrânduse criterii de repartiþie. Censul era un florin de sesia întreagã, scãzând odatã cu micºorarea ei. O altã obligaþie o constituie darurile sau daturile. Darurile sunt obiºnuit prestaþii în naturã ºi completeazã censul. Daturile de grâne felurite la care satele din comeniul Chioar dãdeau unt ºi caº. Pentru satul Copalnic Mãnãºtur era obligaþia la 3 bucãþi de caº valorând 12 dinari, 3 bucãþi de unt valorând tot 12 dinari.

Voievozii, juzii, libertinii, preoþii români dau obiºnuit daruri, dar deosebit de ceilalþi. Judele sau libertul este dator cu un ºoim, dar dacã nu-l are sau dacã nu-l poate

C

Vatra Chioreanã

prinde, cu 25 dinari, iar la Crãciun cu un cãprior, sau dacã nu-l pot prinde, cu 32 de dinari. Preoþii dau anual câte o pãturã (ladix) echivalentã în sumarul veniturilor cu pokroczi sau în loc câte 1,25 florini. Acestea se dãdeau cetãþii, care le þinea, înainte de toate, pentru nevoile sale. altã dare obligatorie pentru întreg domeniul este carul de lemne.

Din toatã zona se strângeau 531 de care. Mãrimea unui car se socoteºte 52 de prãjini lungi, fie cã le aduc deodatã, fie de 2 sau 3 ori. În realitate satele erau obligate la mai multe care decât cele înscrise. Satul Copalnic Mãnãºtur trebuia sã dea 5 care de lemne, duse pânã la Crãciun. Vita de tãiat constituie o altã obligaþie pentru sate. La 1566, fiecare sat dãdea câte o vacã pentru bucãtãrie, de vârsta ºi mãrimea cuvenitã, satele mai mici câte o junincã de 2 sau 1 an, cele mãrunte, câte douã sau trei împreunã dau câte o vacã. Pe tot domeniul se dau 45-50 de vaci anual. Satul Copalnic Mãnãºtur era dator cu 1 vacã. Dijma era o importantã prestaþie iobãgeascã. Dar ea este o prestaþie faþã de bisericã ºi nu faþã de stãpânul feudal. În legãturã cu dijmele, se aratã cã românii nu sunt supuºi nici dijmei, nici nonei din semãnãturi ºi din vin. Astfel, textul de la ªomcuta Mare (domeniul Chioar) spune cã dijme ºi none nu dau românii pentru cã ei nu împãrtãºesc credinþa romanã ºi îºi au preoþii lor români. Românii erau obligaþi însã la alte dijme. Dijma porcilor, care era de douã feluri: din porcii de la pãºune ºi din porcii de la ghindã. Se lua la amândouã felurile de dijmã câte un porc de turmã de 10 sau peste 10, oricât ar fi fost de mare, iar pentru turma sub 10 porci, se rãscumpãra cu câte 4 dinari.

La 1603, Copalnic Mãnãºtur plãtea dupã fiecare turmã de porci câte un porc sau 4 dinari, un purcel sau 2 dinari. Dijma albinelor e generalã pe întreg domeniul Chioar.

O

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Textele satelor nu pomenesc însã datul albinelor. Sumarul veniturilor ne spune însã cã ºi la stupi se face ca la porci ºi cã banii de rãscumpãrare sunt venitul dregãtorilor.

La 1603, se dãdea, dupã fiecare stup, câte 2 dinari. Datul oilor este obligaþie specific românescã. Pe domeniul Chioar, datul oilor este cunoscut sub numele de strungã ºi consta din o oaie stearpã de turmã de 10 oi sau mai mare. Sub 10 oi de turmã nu se ia nimic, nici bani de rãscumpãrare. Sunt scutite de strungã oile cumpãrate în acel an. În 1566, locuitorii satului Copalnic Mãnãºtur erau obligaþi la câte o oaie pentru fiecare turmã, cei care aveau mai puþine de 10 nu plãteau nimic. Iar în 1603 erau obligaþi la o oaie dupã fiecare turmã, iar cei care aveau mai puþine dãdeau o piele de oaie sau 25 dinari.

Slujbele constituie o altã obligaþie pentru þãrani. Slujbele sau obligaþiile de lucru sunt înscrise pe domeniul Chioar sub titluri ca: „labores” sau „servitia” sau „deservitiis”.

Satele româneºti aveau obligaþia de arat, semãnat, cosit, strâns ºi cãrat. olonii erau puºi la muncã ºi de voievozi.

Satele îºi fac slujbele, fac agriculturã, strâng fân pentru stãpâni în hotarele lor, pe pãmânturile comune. Nevoia de a obþine produse cât mai multe duce la creºterea suprafeþei senioriale a pãmântului agricol ºi a fâneþelor, prin defriºare, prin acapararea sesiilor sau pãmânturilor sesiilor rãmase pustii. În raporturile feudale, secolul al XVI-lea aduce douã lucruri noi, care se gãsesc într-o strânsã dependenþã: creºterea pãmântului de culturã a stãpânului sau lucrat pentru stãpân ºi creºterea obligaþiilor de lucru ale iobagului. Amândouã ajung la nelimitare, care duc la câºtiguri deosebit de mari pentru stãpân. Pe lângã dijmele ºi slujbele la care erau obligaþi þãranii, stãpânii domeniului beneficiau de unele monopoluri senioriale, care ofereau mai multe posibilitãþi de

C

11

Monopolurile senioriale Dintre monopolurile senioriale amintim pe cele mai importante: morãritul – existau în Copalnic Mãnãºtur 5 mori, dintre care 3 mori cu douã pietre, care aparþineau lui Pop Alexandrescu, succesorilor lui Pop ªtefan ºi Szajo Claudius ºi 2 mori fiecare cu câte o piatrã a lui Bob Hangea Iosif ºi succesorilor lui Pop Gheorghe. În 1603, sunt 14 mori ale împãratului în zona Chioar. crâºmãritul – în secolul al XVI-lea, era un privilegiu al lui Gheorghe Bathory. Satele erau obligate sã dea anual câte douã buþi, la Crãciun ºi la Paºti. pescuitul – râul Copalnic cu afluenþii sãi e oprit pentru pescuit, fiind un drept al stãpânului.

Despre vânat nu se fac precizãri, ele fiind mai mult indirecte, pomenindu-se belºugul de fiare sãlbatice din pãduri, daturile de animale în ºoimi ºi cãprioare.

Judecata O sursã de venit a stãpânului feudal e dreptul lui de judecatã, amenzile pe care le poate impune.

Formele de judecatã ale iobagului sunt scaunul sãtesc, scaunul stãpânului feudal ºi scaunul comitatului. Sunt pomenite îndeosebi amenzile sau gloabele. Mãrimea amenzilor variazã în raport cu mãrimea delictului comis ºi-n funcþie de loc. În urbarii sunt trecute urmãtoarele gloabe: vãrsarea de sânge, care era un florin, ea revine dregãtorului în raport cu douã treimi, iar voievodului o treime; gloaba vânãtãii se pedepsea cu amendã de 60 dinari, fiind împãrþitã ca vãrsarea de sânge; bãtaia se pedepsea cu 60 dinari amenda, iar dacã e lovit un

loc principal al corpului, ca faþa sau ochii, amenda era de 4 florini; furtul – pentru acest fapt, pe domeniul Chioar, dregãtorii cînd pot prinde un hoþ sau prãdãtor, au dreptul sã-l ucidã, iar dacã nu i se cuvine moartea sã-l globeascã cu baji ºi aºa sã-l ierte; ca delicte civile – desfrâul se confundã cu adulterul, pentru cel necãsãtorit amenda 1 florin, pentru cel cãsãtorit pierderea capului ºi bunurilor cu posibilitate de rãscumpãrare de la moarte pentru suma de 6 florini. Rãpirea fetelor ºi femeilor cãsãtorite cu învoire se pedepseºte cu 2 florini, iar cu puterea se înglobeºte cu 12 florini. osândiþii la moarte rãmân la voia stãpânului, care-i poate ierta punându-i la gloabã. Dacã e iertat, plãteºte 7 florini, din care 1 florin dregãtorului ºi 6 florini voievodului. Dacã va fi executat, toate bunurile lui, dacã nu are copii sau rude, rãmân stãpânului.

Alte surse de venit ale seniorului erau moºtenirea bunurilor celui mort, iobag fãrã urmaºi.

Voievodul ºi libertinul la moarte trebuia sã lase stãpânilor calul cu tot echipamentul.

Copalnic Mãnãºtur

12

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

exploatare a iobagului. Cei ce îndrãzneau sã încalce aceste monopoluri erau pedepsiþi cu amenzi însemnate ºi cu confiscarea produselor. roblemele curente ale satului, juridice, fiscale, administrative, economice erau rezolvate de cãtre jude, ajutat de un mic sfat din care faceau parte în satele româneºti acei „oameni buni ºi bãtrâni”. Judele era ales de obºte, dintre cei mai vrednici sãteni, de obicei pe un an, având posibilitatea de a fi ales de mai multe ori, uneori îndeplinind aceastã funcþie toatã viaþa, transmiþând-o fiului, dacã se dovedea vrednic. Sfatul de obºte se þinea mai ales duminica, dar la nevoie ºi în alte zile, la umbra unui arbore frumos, vara în faþa bisericii sau în centrul satului, pe vreme de ploaie sau iarna în casa judelui sau în casa satului. În secolul al XVII-lea (1661) gãsim douã foruri judecãtoreºti: cel sãtesc ºi cel al voievodului, voievodul având dreptul la judecatã asupra locuitorilor din satele ce-i aparþineau. Mai era ºi aºa zisul scaun de judecatã al cãpitanului cetãþii, care era ultimul for apelativ unde mergeau numai crimele ºi cazurile mai importante. Ziua de judecatã se þinea la 14-15 zile. În diferitele procese ce au loc avem de-a face nu numai cu acuzatori ºi acuzaþi, ci ºi cu numeroºi martori, care prin lãmuririle lor date sub jurãmânt contribuie esenþial la aflarea adevãrului ºi putinþa de a rosti o sentinþã dreaptã asupra acuzatului. Martorii, înainte de a

P

spune ceea ce ºtiau, trebuiau sã depunã un jurãmânt, numãrul lor variind în funcþie de gravitatea faptei. În procesele ce au avut loc avem de-a face cu douã feluri de martori: martorul adus în faþa instanþei de cele douã pãrþi interesate în proces ºi martorul adus pentru urmãrirea ºi descoperirea adevãrului.

Pedepsele aplicate vinovaþilor erau foarte variate, de cele mai multe ori constând în amenzi în bani. Pasibil de pedeapsã era ºi judele, atunci când scãpa un hoþ, ºi satul întreg dacã pierdeau urma. odul de rezolvare a problemelor juridice locale în cadrul obºtii s-a pãstrat mult timp, pânã la mijlocul secolului al XIX-lea, când locul lui va fi luat de organele judecãtoreºti, specifice orânduirii capitaliste. În afarã de obligaþiile faþã de seniori, voievod, þãranii iobagi mai aveau ºi urmãtoarele sarcini publice: obligaþii militare, obligaþii fiscale faþã de stat, 1 florin/an/poartã, lucrãri publice la cetãþi, drumuri, poduri, cãrãuºii, poºtãºit, gãzduiri de persoane oficiale, faþã de biserica sa, de comunitate, etc.

M

Frământări sociale Exploatarea fiind în orânduirea feudalã un fenomen continuu, lupta de clasã are ºi ea un caracter permanent, manifestându-se

Vatra Chioreanã

sub diferite forme. La sfîrºitul secolului al XIX-lea ºi începutul celui urmãtor, principala formã de revoltã era fuga de pe moºie. Pe domeniul Chioar, exploatarea cunoscând forme mai puþin accentuate, ºi lupta de clasã va îmbrãca aspecte mai puþin acute. La începutul secolului al XV-lea, documentele pomenesc puternice cete de haiduci, mai ales în pãrþile nordvestice ale Transilvaniei, jefuind bunurile feudalilor.

Dupã 1566, când colonilor de pe domeniul Chioar li se mãresc obligaþiile în muncã, lupta de clasã va cunoaºte forme mai accentuate ca: fuga de pe moºie, rãzvrãtirea, haiducia ºi, în ultimã instanþã, rãscoala. Þãrãnimea din zona Chioar va fi trebuit totuºi sã-ºi manifeste nemulþumirea sub forma unor rãzvrãtiri locale, cu ocazia marilor rãscoale populare de la 1437 de la Bobâlna ºi din 1514 a Rãzboiului Þãrãnesc condus de Gheorghe Doja. Nu posedãm din pãcate nici un document referitor la aceste momente. De asemenea, þãrãnimea n-a putut rãmâne indiferentã nici la intrarea lui Mihai Viteazu în Alba Iulia ºi ocuparea Transilvaniei ºi Unirea apoi a tuturor Þãrilor române, eveniment ce va stârni o adevãratã furtunã în rândul tuturor pãturilor societãþii transilvãnene.

Dintre domnii români, acþiunile lui Mihai Viteazul au avut ecoul cel mai larg în rândul maselor de români din toate colþurile Transilvaniei, voievodul unirii bucurându-se de sprijinul lor moral ºi participare efectivã. Domn al

Scaunul de judecată al Cetăţii de Piatră Scaunul de judecatã al Cetãþii de Piatrã era format din 12 membri. Vom menþiona douã cazuri con crete de judecatã, efectuate la 1661 la scaunul de judecatã al Cetãþii de Piatrã, în care au fost implicaþi ºi locuitori ai satului Copalnic Mãnãºtur. Pentru rezolvarea celor douã cazuri ºi stabilirea adevãrului au fost aduºi 9 martori dintre locuitori ºi anume: 1.Judele Madan N-lae annor 40 jur fassus 2.Madan Nicolae 50 3.Petrovan Teodor 40 Copalnic Mãnãºtur

4.Madan Simion 5.Viman Grigore 6.Kupºa Eremia 7.Gotsa Teodor 8.Bob Eremia 9.Mihalyk Ioan

35 40 25 35 30 45

Judele a eliberat cu prilejul fugii pe un hoþ prins.

A dat pentru el 12 florini. Al doilea caz: Vasile, fiul lui Ioan Mihalyk pentru furtul unei iepe a plãtit 5 florini.

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Mihai Viteazu - operă a sculptorului Ioan Marchiş (Valea Chioarului)

Moldovei, desãvârºind unirea politicã a celor trei þãri române, Mihai Viteazul înscrie printre mãsurile menite a-i consolida puterea, instalarea ºi aici ai unor conducãtori ai bisericii, devotaþi politicii sale. Patriarhul ºi cei trei episcopi moldoveni, fugiþi cu Ieremia Movilã în Polonia, sunt destituiþi în sinodul întrunit la Iaºi, la 2 iunie 1600. Actul întocmit de sinod a fost semnat alãturi de Dionisie Ralli, apropiat al domnului, precum ºi de episcopul Petronie ºi episcopul Efrem, a cãrei reºedinþã era mãnãstirea Habra din Chioar (lângã Baia Mare). El semnezã actul „smerenii Efrem ot Habrul”.

Episcopul se bucura de consideraþia domnului. Mãnãstirea Habra, cãlugãrii de aici, dupã cum se poate afla din memoriul întocmit la 1614, au cunoscut ºi sprijinit

acþiunile lui Mihai Viteazu, cãci Efrem a fost chemat de domn în Moldova, participând la sinodul amintit ºi urmându-l pe domn din dorinþa de a-l sprijini.

Lupta de eliberare socialã s-a împletit cu lupta de eliberare naþionalã de sub stãpânirea habsburgicã, luptã ce a culminat la începutul secolului al XVIII-lea cu rãboiul antihabsburgic condus de Francisc Rakoczi al II-lea, în 1703. El fãgãduia celor ce-l vor urma drepturile la care aspirau: nobililor largi privilegii, þãranilor scutiri de dãri ºi de slujbe iobãgeºti.

Populaþia româneascã din districtul Chioar a participat în mare numãr de partea rãsculaþilor, constituinduse în detaºamente speciale ºi având comandanþi aleºi dintre ei.

Odatã cu pacea de la Satu Mare, la 1711, ostilitãþile dintre cele douã tabere înceteazã, iar la 1713, din ordinul lui Rabutin, general austriac, cetatea a fost aruncatã în aer. În anul 1717, tot þinutul Chioarului a fost pustiit ºi devastat de tãtari ºi o mare parte a populaþiei a fost târâtã în robie. În momentul în care izbucneºte rãscoala, Gligor Pintea ºi haiducii lui sprijinã aceastã luptã, sperând în încetarea inegalitãþii sociale ºi, probabil, pentru a-ºi arãta fidelitatea faþã de principe.

Peste tot unde au acþionat, cetele lui Pintea au dus flacãra revoltei, trezind în inimile populaþiei nãdejdea eliberãrii din iobãgie.

Lupta de eliberare a þãrãnimii va continua. Un puternic ecou în aceste pãrþi l-a avut marea rãscoalã popularã condusã de Horea, Cloºca ºi Criºan din 1784, având

13

ca centru de desfãºurare regiunea Munþilor Apuseni. Vestea izbucnirii rãscoalei s-a rãspândit cu iuþeala fulgerului pe mari întinderi, fie pe cale oralã, fie prin scrisorile pe care le trimiteau diferite autoritãþi pentru informare directã ºi reciprocã ºi care erau înspãimântate la auzul numelui lui Horea. ãrã a lua parte directã la luptã, rãscoala a gãsit un puternic ecou în rândurile þãrãnimii din aceste locuri, determinând autoritãþile locale sã ia mãsuri de înãbuºire a unor eventuale rãzvrãtiri locale. Locuitorii acestei aºezãri româneºti au fost pãrtaºi la toate marile evenimente ce au avut loc, precum ºi la alte frãmântãri locale. Ei, de fapt, nu puteau fi strãini de aceste miºcãri, deoarece, pe lângã celelalte nedreptãþi sociale, erau supuºi unor opresiuni ºi politici de deznaþionalizare duse de imperiul habsburgic împotriva românilor din Transilvania. Dar în ciuda tuturor vicisitudinilor ºi prigonirilor, ºi-au pãstrat nealterate limba, portul, datinile ºi obiceiurile strãbune.

Dintr-un document trimis de vicecomitele de Alba Inferioarã comitetului Sãtmarului, dupã prinderea lui Horea, prin care-l anunþã cã Horea ar fi trimis emisari în þinuturile vecine oraºului Baia Mare, pentru a rãscula populaþia româneascã de acolo, rezultã simpatia de care se bucurau conducãtorii rãscoalei ºi miºcarea lui în rândul populaþiei din aceste pãrþi ale Transilvaniei.

Motive puternice de simpatie cu rãscoala condusã de Horea au avut locuitorii Chioarului, mai ales cã în 1781 mica nobilime de aici, formatã din români, a fost deposedatã în mare parte de bunurile ei.

Rãscoala a zguduit pentru moment temeliile orânduirii feudale din Transilvania.

Prin loviturile date, prin ecoul larg pe care l-a stârnit, rãscoala lui Horea a rãmas pentru þãrãnime un veºnic îndemn la luptã. Lupta revoluþionarã de la 1848 va fi continuarea directã a rãscoalei lui Horea.

F

Copalnic Mãnãºtur

14

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Localitatea Copalnic Mănăştur în perioada modernă şi contemporană Localitatea Copalnic Mănăştur în timpul revoluţiei de la 1848 În prima jumãtate a secolului al XIX-lea, o datã cu adâncirea crizei feudalismului, se accentueazã tendinþele Curþii de la Viena de a-ºi întãri dominaþia economicã ºi politicã asupra Transilvaniei. Îngrãdirea libertãþilor ºi frânarea procesului de emancipare socialã ºi politicã a românilor a înãsprit antagonismul dintre iobagii români ºi nobilii maghiari.

Pentru potolirea nemulþumirilor maselor populare, dieta încearcã reglementarea relaþiilor agrare. Þãranii vroiau proprietate deplinã ºi liberã asupra pãmântului pe care-l lucrau. Reglementarea relaþiilor dintre iobagi ºi stãpânii de moºii avea sã constituie sarcina principalã a revoluþiei de la 1848. Þãranii, cum aratã un corespondent al gazetei „Munkosag Uysago”, din Pesta, care se citea ºi la Baia Mare, erau tot mai revoltaþi de „neegalitatea strigãtoare la cer” între cei care aveau zeci de mii de iugãre ºi cei care nu aveau loc nici mãcar pentru o cãsuþã. Jelerii, vãzând cã nici legile din martie nu-i elibereazã din starea lor de dependenþã faþã de domnii de pãmânt, cã nici aceste legi nu le dau pãmânt, încep în unele locuri sã ocupe pãmânturile care erau lucrate cu mâna lor.

Rezolvarea parþialã a revendicãrilor þãrãneºti a contribuit la izbucnirea a numeroase miºcãri þãrãneºti în nord-vestul Transilvaniei. Asemenea miºscãri vor izbucni în comitatul Solnocul de Mijloc, în þinutul Chioar, care cu greu vor putea fi înãbuºite de Copalnic Mãnãºtur

forþele armate trimise aici.

Dieta Ungariei decreteazã ca, în mod definitiv, sã se anexeze la Ungaria: Crasna, Solnocul de Mijloc, Zarandul ºi Cetatea de Piatrã (Chioarul). Aceastã anexare s-a fãcut în mod arbitrar, fãrã a se þine seama de voinþa populaþiei ºi de faptul cã majoritatea populaþiei era românã. Tendinþa guvernului ºi a conducãtorilor Dietei de a pãstra sub alte forme domnia nemeºimii provoca mari nemulþumiri în rândul maselor. În anii premergãtori revoluþiei de la 1848, situaþia þãrãnimii din district se înrãutãþeºte ºi mai mult datoritã extinderii ºi concentrãrii continue a proprietãþii alodiale pe seama celei urbariale, a sesiilor micii nemeºimi ºi ale iobãgimii. eposedãrile de pãmânt de cãtre marii feudali, proprietarii ecleziastici ºi nemeºimea înstãritã se fac fie prin amanetãri sau zãlogiri, ca urmare a imposibilitãþii achitãrii împrumuturilor de cãtre datornici, fie prin acapararea micii proprietãþi ºi a sesiilor iobãgeºti la preþuri de nimic în anii de foamete. Încã din anii premergãtori revoluþiei, în fruntea luptei pentru schimbãri s-au situat Ioan ºi Vasile Buteau, deputaþii Buda Alexandru ºi Hosu Vasile, care au propagat deschis ºtergerea robotei ºi desfiinþarea iobãgiei cu sau fãrã rãscumpãrare. În toiul luptei antifeudale ºi de apãrare a autonomiei administrative a districtului, revin în Chioar canceliºtii de la Tg. Mureº, Vasile Buteanu ºi Vasile Dragoº, liceanul Ioan Popescu, teologul Ioan Popovici, ºi alþii, aducând cu ei manifeste, proclamaþii sau extrase din ele. Astfel, dupã 22 martie este cunoscut în Chioar manifestul de la Pesta „Fraþilor români!”, adus la Suciu de Sus de teologul Ion Popovici în primele zile ale lunii aprilie, care este copiat ºi trimis la

D

Copalnic Mãnãºtur de cãtre protopopul Ioan Dragomir. Mai târziu, i-au parvenit „Proclamaþia” lui Bãrnuþiu ºi „Chemarea” lui Pumnul, în vederea convocãrii adunãrii de la Blaj, lucru care de asemenea îl popularizeazã în satele Lãpuºului, inclusiv printre minerii bãiuþeni.

Ioan Dragomir, conducãtorul revoluþiei paºoptiste ºi al vieþii culturale pe plaiurile lãpuºene ºi chiorene, s-a nãscut la 20 august 1811, în localitatea Copalnic Mãnãºtur. Este fiul mai mare al lui ªtefan ºi Maria Dragomir, mici nemeºi locali, privilegiu câºtigat ca urmare a serviciilor aduse în administrarea districtului Chioar ºi fiscului. Ioan Dragomir, împreunã cu Ignat Frâncu, Ioan Chiº ºi alþii organizeazã, în a doua parte a lunii aprilie ºi prima parte a lunii mai, adunãri sãteºti îndreptate împotriva uniunii cu Ungaria ºi pentru recunoaºterea naþiunii române.

Adunãrile din aprilie marcheazã începutul desolidarizãrii maselor populare din Chioar de revoluþia maghiarã ºi transformarea lor într-un factor activ al revoluþiei româneºti din Transilvania. Încercarea autoritãþilor districtului ºi gãrzilor cetãþeneºti conduse de Huszar ºi Rozsnay de a împiedica alegerea delegaþilor sãteºti ºi plecarea acestora la adunare au dat greº. Peste tot, locuitorii ºi-au apãrat aleºii de arestãri, ascunzându-i, tãinuindu-le numele ºi derutând organele de urmãrire. Aflând cã dregãtorii comitatelor au primit ordine sã-i prindã ºi sã-i bage la închisoare pe cei ce cãlãtoresc la Blaj, delegaþii din Chioar s-au grupat pe sate, alegându-ºi împuterniciþi care sã-i conducã la destinaþie.

Comuna Copalnic Mãnãºtur ºi o parte a satelor fiscului au ales ca împuternicit pe preotul Ioan Dragomir.

Un numãr de 120 de delegaþii

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

din partea nord-vesticã a districtului pleacã la Blaj conduºi de dascãlul Pop Florian, notarul Petru Roman ºi primarul Pop Nuþ a lui Ieremia.

Chiorenii au ajuns la Blaj cu douãtrei zile înaintea adunãrii ºi au întreþinut un spirit combativ pe timpul desfãºurãrii ei. În seara zilei de 14 mai, s-a þinut o consfãtuire în seminar, la care au luat parte principalii reprezentanþi ai maselor româneºti din Transilvania. În cursul dezbaterilor, Ioan Dragomir a fost aspru admonestat pentru cã la adunarea din Lãpuº s-a pronunþat pentru uniune. La 15 mai, luând cuvântul în faþa mulþimii, Ioan Dragomir a arãtat cã este împotriva Uniunii atât timp cât românii nu dobândesc drepturi egale cu celelalte naþii din Transilvania ºi a cerut unirea Ardealului cu Moldova. dunarea i-a ales pe Ioan Dragomir ºi Vasile Buteanu în delegaþia cãtre Dieta din Cluj, în care îºi exercitã mandatul, fãcând parte din grupul delegaþilor intransigenþi.

La începutul lunii iunie, Ioan Dragomir este arestat ºi va fi persecutat pânã la sfârºitul revoluþiei. Au mai fost persecutaþi ºi arestaþi Pop Florian, Petru Roman ºi Pop Nuþ.

Toatã vara, autoritãþile au fãcut anchete pentru identificarea celor care au fost la Câmpia Libertãþii, însã, datoritã mãsurilor conspirative luate de populaþie, numãrul acestora nu a putut fi cunoscut decât parþial.

La 19 august, s-a votat Legea serviciului militar obligatoriu. Punerea ei în aplicare a constituit începutul rezistenþei armate a populaþiei faþã de gãrzile cetãþeneºti. În a doua parte a lunii august ºi prima parte a lunii septembrie, au loc câteva evenimente de mare importanþã pentru mersul revoluþiei româneºti din nordul Transilvaniei.

Chioarul se ridicã cu hotãrâre la luptã. Se constituie tabere ale rãsculaþilor conduse de cãpeteniile lor.

La jumãtatea lunii septembrie, rãsculaþii ocupã Copalnic Mãnãºturul

A

15

Atanasie Moţ Dâmbu (detaliu)- operă a sculptorului Ioan Marchiş (Suciu de Sus)

ºi ªomcuta. Peste tot sunt instalate organe proprii de conducere care vor funcþiona pânã la 7 noiembrie ºi dupã înfrângerea lui Katona, pânã la intrarea în Transilvania a generalului Bem la 20 decembrie. În scurt timp, Chioarul se transformã într-un punct de sprijin al rãsculaþilor din comitatele vecine, deci un loc de refugiu ºi un punct de legãturã între pãrþile ungurene ºi districtul grãniceresc. oncentrarea forþelor lui Katona la Baia Mare a neliniºtit în mare mãsurã populaþia din Chioar, care a trecut la întãrirea apãrãrii districtului.

Conducãtorii revoluþionari întruniþi la 4 octombrie 1848 în casa erarialã din satul Fânaþe au hotãrât autonomia districtului. De asemenea, au cerut printr-un memoriu adresat grãnicerilor nãsãudeni sã li se dea ca „pãstor norodului, pe domnul Dâmbu de la Zagra, care ca on pãrinte va ocârmui neamul nostru, sub al cãrui poruncã ºi cuvânt tare vom fi plecaþi ºi ascultãtori ºi noi norodul vom fi cu îndrãznire apãrãtori... pe seama noastrã”. Cererea este acceptatã de

C

domnul cãpitan Dâmbu, care îºi va organiza o primã tabãrã la Suciu de Sus. La 23 octombrie 1848, Atanasie Moþ Dâmbu pleacã din Suciul de Sus, intrã în Chioar, unde i se alãturã taberele de rãsculaþi de la Lãpuº, Rohia, Pietriº, Copalnic Mãnãºtur, Cetãþele, ªiºeºti ºi Sãcãlãºeni. κi organizeazã tabãra la Copalnic Mãnãºtur.

Apropierea armatelor maghiare face ca primele lupte sã aibã loc la 7 noiembrie 1848, armatele revoluþionare ale lui Dâmbu Moþ provocând pierderi unitãþilor de honvezi ºi gardiºti maghiari la Copalnic Mãnãºtur.

Atanasie Moþ Dâmbu organizeazã apoi o nouã rezistenþã pe dealul Pietriº, dar fãrã sorþi de izbândã, întrucât împotriva lor se îndreaptã trupele maghiare ce veneau dinspre Baia Mare ºi Tg. Lãpuº. Ca atare, la 8 noiembrie 1848, poziþia de pe Pietriº este abandonatã, Moþ Dâmbu retrãgându-se spre Chioar.

Cu aceasta ia sfârºit rezistenþa organizatã de localnici împotriva mãsurilor abuzive luate de nobiCopalnic Mãnãºtur

16

pag.

limea maghiarã, care nu a þinut cont de voinþa populaþiei româneºti. În luna decembrie 1848, soseºte în Transilvania generalul Iosif Bem, care repurteazã succese în faþa armatelor austriece, ce pânã în martie 1848 sunt izgonite din Transilvania. Tot acum se retrag ºi trupele þariste chemate în ajutor de comandantul austriac, de episcopul ªaguna ºi de patricienii saºi.

Cât timp Transilvania a fost în mâinile lui Bem, acesta a cãutat sã preîntâmpine cruzimile lipsite de sens ºi de tact, pe care intenþionau sã le comitã împuterniciþii guvernului maghiar. Din nefericire, aceste dispoziþii au fost nesocotite de conducãtorii maghiari, care erau legaþi de interesele moºierimii. omisarul guvernului maghiar Csany a declarat nevalabilã amnistia declaratã de generalul Bem ºi a instituit pretutindeni „tribunale de sânge” pentru pedepsirea „trãdãtorilor de þarã”. Au fost constituite trupe neregulate ce aveau misiunea de a lua la rând satele româneºti ºi de a aresta pe toþi românii bãnuiþi de crimã. Acum este arestat ºi mãnãºtureanul Ioan Dragomir la 9 ianuarie, împreunã cu parohul Toader din Cavnic. Duºi la arestul din Strâmbu Bãiuþ pentru a fi anchetaþi, Ioan Dragomir reuºeºte ºi de data aceasta sã fugã.

Ca urmare a acestei situaþii, întreg Chioarul a fost împânzit cu zeci de furci (spânzurãtori), cu câte 8, 10 sau 12 „acastauã” aºezate pe crestele dealurilor, pentru a fi cât mai vizibile. Pe teritoriul satului Copalnic Mãnãºtur a rãmas în tradiþia popularã „La acastauã”, locul între Copalnic Mãnãºtur ºi Copalnic, unde în 1848, dupã revoluþie, a fost locul de spânzurãtoare.

Acþiunile nobilimii maghiare au dus la declanºarea miºcãrilor þãrãneºti. În primãvara lui 1849, þãrãnimea din Chioar se ridicã din nou la luptã. Situaþia devine atât de nesigurã în acest þinut, încât comisarul gubernial la Ungariei din

C

Copalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Ioan Dragomir nu a fost numai un militant al revoluþiei, ci un factor spiritual de seamã, omul care pe plan local, dupã revoluþie, se va dedica revendicãrilor culturale a maselor asuprite. Timp de 36 de ani, Ioan Dragomir, înþelegându-ºi pe deplin misiunea socialã faþã de poporul de jos, a dus o pilduitoare luptã. La 2 ianuarie 1883, Ioan Dragomir îºi dã obºescul sfârºit în credinþa cã lupta sa pentru libertate ºi progres nu va rãmâne zadarnicã. Este îngropat în cimitirul comunei Bãiuþ, în amintirea lui sãpându-se în piatrã urmãtorul epitaf:

Ioan Dragomir Arhidiacon Paroh 1881-1883 Acum când fuseºi chemat La odihnã a te duce Fiii tãi þi-au ridicat Pe mormânt aceastã cruce, Cluj, Odon Beothy, ordonã conducerii oraºului Baia Mare sã gãseascã loc în oraº pentru deþinuþii din Chioar. Deºi revoluþia a fost înfrântã, situaþia de dinainte de 1848 nu a putut fi menþinutã. Iobãgia a fost desfiinþatã, monopolul moºierimii asupra pãmântului din comitatele transilvane a fost înlãturatã, iar unele privilegii ale nobilimii au fost ºterse. upã revoluþie, Ioan Dragomir a rãmas dezamãgit de poziþia Curþii de la Viena în legãturã cu satisfacerea drepturilor naþionale ºi sociale în numele cãrora ºi pentru care s-au jertfit zeci de mii de oameni.

Nemulþumit de continuarea nedreptãþilor, de împãcarea atât de rapidã între Curte ºi nobilime, Ioan Dragomir ºi-a continuat lupta pentru dreptate naþionalã ºi pentru ridicarea culturalã a locuitorilor din

D

Ca sã ºtie cei ce-or trece Pre aici în viitor Cã sub glia asta rece Zace un aprig luptãtor. zona sa. Imediat dupã revoluþie, viziteazã fiecare sat în parte, îndrumã oamenii cum sã-ºi refacã gospodãriile distruse, adunã plângerile lor ºi le susþine în faþa oficialitãþilor.

Pe baza datelor privitoare la desfãºurarea revoluþiei, Ioan Dragomir adreseazã memorii cãtre împãrat, în vederea acordãrii unor fonduri de reconstrucþie a satelor ºi gospodãriilor arse ºi distruse.

Obþinându-se din partea Curþii de la Viena fondurile solicitate, acestea nu ajung sã fie folosite în scopurile destinate. Singurul sat care beneficiazã de ajutor bãnesc este Dãmãcuºeni, care se reface în întregime, pe când celelalte nu primesc nimic. Vãzând nedreptatea la care se dedau oficialitãþile, se adreseazã într-un memoriu direct împãratului, cerând satisfacþii în numele sacrificiilor fãcute de români în timpul revoluþiei.

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

17

Situaţia economică şi social-politică a localităţii Copalnic Mănăştur în perioada 1848-1918

D

upã înfrângerea revoluþiei de la 1848, în provinciile Imperiului Austriac se instaureazã odatã cu toamna anului 1849 o lungã perioadã de reacþiune, menitã sã consolideze domnia habsburgilor ºi unitatea imperiului. Se întãreºte aparatul de constrângere, se mãreºte contingentul miliþiei ºi al bisericii romanocatolice, al jandarmeriei, se instaleazã guvernator militar, se decreteazã starea de asediu, se reintroduce cenzura, în administraþie, învãþãmânt ºi justiþie se impune ca limbã oficialã germana.

Nãzuinþele naþionale sunt suprimate cu asprime, vãzându-se în ele încercãri de desprindere de imperiu. Cu ajutorul armatei, al birocraþiei ºi al bisericii romanocatolice, habsburgii îºi prelungesc stãpânirea asupra popoarelor din cuprinsul monarhiei, dar nu vor putea reînvia ºi vechiul regim feudal.

Departe de a obþine o unitate teritorialã, românii de sub dominaþia habsburgicã rãmân despãrþiþi de bariere administrative în: principatul Transilvaniei, Banatul, Bucovina ºi Ungaria. În Transilvania, antagonismele sociale alimentate de guvernul austriac îmbracã adesea forme de luptã naþionalã, deoarece imensa majoritate a masei apãsate era româneascã, în timp ce aristocraþia era mai ales maghiarã. Marea majoritate a populaþiei româneºti era supusã unei duble opresiuni, sociale-economice ºi politice, exercitatã pe de o parte de clasele dominante maghiare, iar pe de altã parte de cercurile conducãtoare austriece.

Ca urmare a unei noi împãrþiri a Transilvaniei, începând cu 21 septembrie 1849, partea vesticã a districtului Chioar a fost ataºatã

regiunii militare Cluj. Între anii 1849-1860, satul Copalnic Mãnãºtur face parte din districtul militar Chioar, ce-ºi avea reºedinþa la ªomcuta Mare.

Revoluþia de la 1848 a adus profunde transformãri în economia Transilvaniei. Desfiinþarea iobãgiei ºi faptul cã mulþi iobagi cu pãmânt puþin ºi jelerii fãrã pãmânt au fost eliberaþi a dus la formarea unei pãturi numeroase de proletari.Pe lângã munca þãranului cu inventarul lui, a fost folositã ºi munca argaþilor pentru efectuarea lucrãrilor de fiecare zi în gospodãrie. Se folosea munca salariatã pentru efectuarea unor munci sezoniere agricole, cum ar fi: sãpatul, plivitul, seceratul, treieratul. Pãdurile încep sã fie folosite tot mai raþional. Extinderea suprafeþelor agricole prin defriºãri au dus la creºterea suprafeþelor arabile, a pãºunilor, deci ºi la creºterea producþiei de cereale ºi a numãrului de vite. În legãturã cu pãstrarea ºi transmiterea drepturilor, la sfârºitul secolului la XIX-lea, asupra pãdurilor comunale ºi proporþionalizarea veniturilor din cârciumãrit pentru foºtii nobili, deþinem un act emis la 29 ianuarie 1898, prin care judecãtoria regalã Dej, în urma procesului care a avut loc la 22 decembrie 1896, a hotãrât repartizarea acestor drepturi locuitorilor din Copalnic Mãnãºtur în funcþie de locurile de casã avute din vechime. În document sunt înºirate cele 92 de familii cãrora li se cuveneau aceste drepturi, cu specificarea locurilor de casã ºi a parcelelor de pãmânt deþinute. Voi reda, mai jos, câteva nume de familii trecute în document: Medan Andrei Pop Linca, Pop Terezia ºi Medan Andrei Pop Alexandru

Culcear Ioan ºi Pop Rozalia

C

omunitatea localitãþii Copalnic Mãnãºtur în dreptul erariului (fiscului)

regal Bob Hangea Iosif Nechita Irina, Pop Vãsãlicã, nechita Todor, Ion în numele lui Grigor = Vallon Ede În numele lui Nechita Mariºca, Gheorghe, Arestina, Nechita ºi Iacob = Vallon Ede În numele lor Buda Afimia, Moldovan Vasilica ºi Alexandru numitul Vallon Ede *** Pentru perioada 1831-1874, deþinem câteva documente provenite din Copalnic Mãnãºtur, Preluca ºi Sãcãlãºeni, privind procesul de zãlogire ºi circulaþia banilor ºi pãmântului, precum ºi întregirea studiilor de onomasticã ºi toponomie. Voi reda mai jos conþinutul lor.

Documentul nr. 1 15 aprilie 1831 „Contract prin care soþia lui Irimia Kadar nobila Kerekeº Mariºca pentru suma de 50 florini renani împrumutaþi la nobilul Ioan Timofi zãlogeºte acestuia un fânaþ în hotarul localitãþii Copalnic, în locul numit „În ªes”, între proprietãþile nobililor Tim Ghitz ºi Onata Nechita. În 1841 aprilie 15, pãmântul zãlogit a fost rãscumpãrat de Dragoº Onuþ, plãtindu-i lui Ioan Timofi cei 50 de florini împrumutaþi. În 1849 mai 16, din cei 51 de florini ºi 15 creiþari preschimbaþi, Horgoº Dan restituie lui Dragoº Onuþ 31 de florini ºi 10 denari, rãmânând astfel în folosinþa ultimului doar trei pãrþi din fânaþ, douã trecând în folosinþa lui Dan Horgoº”.

Copalnic Mãnãºtur

18

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Documentul nr. 2 23 XII 1833 „Fragment dintr-un proces asupra dreptului de folosinþã ºi proprietate a unor fânaþe aflate în locurile numite „În plopi”, „La prunii Evii” ºi „Sub jugãstrel”, lângã proprietãþile nobililor Ferna Costan ºi Micle Teodor. Depune mãrturie Pop Dumitru, nobil.”

Documentul nr. 3 24 VIII 1849 „Contract prin care Pop Vãsãlica ºi nepotul Pop Nechita a Petrii din Copalnic pentru suma de 14 florini renani de argint împrumutaþi de la Dragoº Onuþ a Griguþii zãlogesc acestuia dreptul de folosinþã a unui pãmânt arabil din partea hotarului localitãþii Copalnic numit „La moara Zeuzei”, pe timp de 8 ani pânã la restituirea împrumutului. În 1864 în contul pãmântului respectiv de la acelaºi Dragoº Onuþ se mai împrumutã odata 6 florini ºi altã datã 8 florini”. *** Aceste documente reliefeazã relaþiile economice ºi sociale existente în perioada amintitã, modul cum cei înstãriþi profitau de starea precarã a unei pãrþi a populaþiei spre a-ºi întregi ºi mai mult avutul.

Din recensãmântul populaþiei efectuat la 1900, cunoaºtem mai bine situaþia ocupaþiei locuitorilor.

Astfel, în agriculturã lucrau 291 þãrani, în industrie 40, în comerþ 42 persoane, în armatã 19, existau slugi de casã. Mai era un proprietar de pãmânt de peste 100 de iugãre, 108 mici proprietari, 26 de zilieri, 76 muncitori, din care 27 aveau locuinþã proprie, 3 fierari, 2 maºiniºti, un olar, 5 tâmplari, 1 zidar, 1 pielar, 1 croitor, 10 pantofari ºi cizmari, 4 morari, 5 mãcelari, 2 cîrciumari, 1 muncitor în industria hârtiei, 3 alte ocupaþii. În acest sens, existã un document care atestã învãþarea unor meserii de cãtre þãranii români. Mã Copalnic Mãnãºtur

refer la diploma din 15 martie 1915 – Timiºoara – care justificã porecla deþinãtorului Gheorghe Mihalca zis Papuc. Acesta, în 1911, a beneficiat de o bursã oferitã de Banca Româneascã de Credit „Râureana” din localitate, înfiinþatã cu concursul Dr. Vasile Lucaciu, spre a merge la Timiºoara sã înveþe meseria de pantofar.

Acþiunea Bãncii „Râureana” fãcea parte dintr-o mãsurã generalã luatã de societãþile naþionale înainte de 1819, de sprijinirea a românilor pentru desprinderea ºi practicarea altor ocupaþii decât agricultura.

Conþinutul diplomei este urmãtorul: „Atestat prin care Corporaþia meseriaºilor din Timiºoara dovedeºte cã numitul Mihalca Gheorghe din Copalnic Mãnãºtur, judeþul Satu Mare, de la data de 1 septembrie 1911 pânã la data de 1 februarie 1915, a învãþat meseria de pantofar, ca ucenic la meºterul Grich Ioan din Timiºoara, obþinând calificarea de meºter cu nota de „bine” „ ituaþia mai bunã a locuitorilor reiese ºi din materialul de construcþie a caselor. Astfel, din totalul de 276 de case, 3 erau din cãrãmidã, 1 din vaioage, 272 din lemn. Erau acoperite cu ºindrilã ºi cu paie. În centrul localitãþii sunt construite deja ºi locuinþe din piatrã, unde se aflã mai multe prãvãlii. Din anul 1850, se înfiinþeazã notariatul cercual. În anul 1857, se formeazã plasa Mãnãºtur cu reºedinþa în Copalnic Mãnãºtur, fapt ce-i conferea o importanþã deosebitã. Tot acum se înfiinþeazã în sat o farmacie. Din anul 1865, tot în acest centru, au început sã se þinã cu regularitate târgurile sãptãmânale ºi cel anual pe þarã. În unele perioade, mai ales primãvara ºi toamna, târgurile sãptãmânale durau ºi câte 2 zile. Aici se desfãceau mãrfuri aduse din cele mai importante centre din Transilvania. Ca urmare, au luat fiinþã în Copalnic Mãnãºtur ateliere meºteºugãreºti, s-au deschis

S

Vatra Chioreanã

prãvãlii, au funcþionat mori de apã ºi altele. Din 1867, se înfiinþeazã la Copalnic Mãnãºtur Oficiul Poºtal ºi, din 1878, existã ºi Oficiul Jandarmeriei. În anul 1871, se construieºte biserica de piatrã cu turn, în centrul aºezãrii. A doua bisericã a fost construitã din lemn în partea nordicã a localitãþii ºi se presupune cã are (1898) o vechime de 300 de ani – biserica „Sf. Parasca”. În biserici sunt 3 clopote, din care 2 au fost turnate în anul 1878, iar al treilea provine din anul 1752. În perioada care a urmat dupã Revoluþia de la 1848 ºi dupã ce se înfiinþeazã plasa Mãnãºtur, reºedinþa acestuia Copalnic Mãnãºtur devine un centru cultural important, ideile revoluþionare ºi lupta pentru dezrobire naþionalã ºi socialã pãtrunzând tot mai mult în rândul maselor þãrãneºti. Ca urmare a intensificãrii luptei pentru libertate naþionalã a popoarelor subjugate de Imperiul Habsburgic, în anul 1876 districtul Chioar a fost dizolvat ca unitate administrativeconomicã. O parte a lui a fost anexatã la „Comitatul Solnoc Dobâca”, iar cealaltã la Comitatul Sãtmar. a baza economiei naþionale a fost pusã agricultura ºi acest lucru nu e deloc surprinzãtor. Era singurul sector al economiei la care românii au avut acces în condiþiile dezvoltãrii capitaliste a Ungariei. Dezvoltarea rapidã a agriculturii ºi a altor îndeletniciri a determinat înviorarea comerþului. Gospodãriile þãrãneºti care dispuneau de plus de produse le desfãceau pe piaþã. În a doua jumãtate a secolului trecut, au crescut ºi în Transilvania suprafeþele agricole, producþia de cereale ºi cea animalierã. Marea proprietate româneascã a fost menþinutã ºi încurajatã prin legi de comasare a pãmânturilor. Aceastã mare proprietate româneascã, cu mici excepþii, s-a format cu ajutorul bãncilor româneºti care au fãcut împrumuturi pentru cumpãrãri de

L

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

pãmânt.

Pe baza dezvoltãrii economice care reclama sume mari de bani necesare investiþiilor, activitatea bancarã dobândeºte o importanþã deosebitã atât prin înfiinþarea a numeroase bãnci noi, cât ºi prin sporirea volumului operaþiunilor de credit.

Prima ºi cea mai importantã Bancã Româneascã de Credit din Transilvania a fost „Albina” de la Sibiu, înfiinþatã în 1872, care la rândul sãu a sprijinit înfiinþarea altor bãnci filiale sau independente la Fãgãraº, Orãºtie, Deva, Reghin, Cluj, Timiºoara ºi în alte localitãþi. În cadrul luptei dârze dintre burghezimea românã pentru a-ºi crea o situaþie materialã cât mai bunã, care sã-i poatã permite sã se afirme mai hotãrât pe plan politic, ºi clasele asupritoare maghiare ºi germane din Austro-Ungaria, pentru a frâna pe cât posibil ascensiunea burgheziei româneºti, se înscrie ºi activitatea bãncilor româneºti de credit din nordul Transilvaniei: „Sãtmãreana” 1891 de la Seini, „Aurora” din Baia Mare, „Chioreana” din ªomcuta Mare, „Râureana” din Copalnic Mãnãºtur. copul înfiinþãrii acestor bãnci, în a doua jumãtate a secolului la XIX-lea ºi în primul deceniu al secolului al XXlea, era de a acorda credite avantajoase micilor proprietari agrari, sprijinindu-i sã-ºi cumpere pãmânt ºi inventar agricol, de a încuraja dezvoltarea industriei ºi comeþului, de a sprijini instituþiile culturale (ºcoli, biserici, elevi, studenþi, învãþãtori).

Banca „Râureana” a luat fiinþã, dupã cum rezultã din raportul asupra bilanþului pentru anul 1898, în urmã cu 8 ani, deci în 1891, din iniþiativa unor reprezentanþi ai vieþii economice, social-politice ºi culturale locale ºi cu sprijinul Dr. Vasile Lucaciu, în condiþiile în care în întreaga Transilvanie a început un adevãrat proces de ridicare a burgheziei româneºti, a cãrei luptã

S

Dr. Vasile Lucaciu de afirmare pe plan politic a culminat cu rãsunãtorul proces al Memorandumului de la 1894. În lucrarea sa, Kadar Iozsef aminteºte pentru anul 1894 existenþa la Copalnic Mãnãºtur a unei asociaþii de întrajutorare pentru satul Mãnãºtur ºi satele din jur ºi numai din 1895 pomeneºte de Banca de credit ºi economii „Râureana”. Documentele de arhivã spun cã banca a existat cu 4 ani înainte de menþiunea fãcutã de Kadar. Banca „Râureana” din Copalnic Mãnãºtur a fost înregistratã abia în anul 1898 la Tribunalul regesc din Dej sub denumirea respectivã. La acea datã, capitalul bãncii ajunsese la 50 de mii de florini, datã la care a putut „sã ajute poporul plugar dând împrumuturi cu procent mai mic” decât înainte, când capitalul fiind mai mic ºi spesele manipulãrii au fost mai mari. onsultând registrele bãncii ºi anume registrul nr. 1 „Cartea acþiunilor a asociaþiunii „Râureana” la 19 mai 1892 – Director preºedinte fiind Nicoale Avram – constatãm cã totalul acþiunilor era 1000, împrumuturi s-au acordat de la o coroanã la 58 coroane, iar

C

19

acþionarii erau majoritatea din satele învecinate: Ruºori, Cerneºti, Preluca, Copalnic, Berinþa, Fãureºti, Copalnic Mãnãºtur, Brebeni, Fânaþe, Bloaja, Lãschia, Cãrpiniº, ªcoala greco-catolicã din Copalnic Mãnãºtur, ªcoala greco-catolicã din Cerneºti, etc.

Banca a acordat împrumuturi ºi þãranilor din sate mult mai îndepãrtate, spre exemplu: Cupºeni, Bontãieni, Chiuzbaia, Hotoani (Carei), Sîncrãieni (Carei), etc. De asemenea, s-au acordat împrumuturi unor instituþii ca „Someºana” – Institut de credit ºi economii Dej, „Silvania” – Institut de credit ºi economii ªimleu.

Deci aria de activitate a bãncii era foarte rãspânditã. La 7 octombrie 1908, adunarea ºi direcþiunea bãncii „Râureana” hotãrãºte acordarea unui ajutor de 7000 de coroane pentru zidirea noului local de ºcoalã. Aceeaºi bancã asigura ºi plata învãþãtorului confesional. În 1909, suma de 8129 coroane este utilizatã în contruirea localurilor de ºcoli româneºti la Copalnic Mãnãºtur, Ruºor ºi Cerneºti, precum ºi pentru întreþinerea studenþilor din familiile sãrace la Gimnaziile româneºti din Braºov ºi Nãsãud. În 1905, Bãncii de credit „Râureana” din Copalnic Mãnãºtur i s-a conferit diploma de participare la „Expoziþiunea organizatã la Sibiu cu prilejul deschiderii Muzeului Etnografic ºi Istoric – Cultural al Asociaþiunii” (ASTRA), pentru contribuþia bãneascã acordatã de aceasta în sumã de 25 coroane. În anul 1910, banca „Râureana” avea un capital de 150.000 coroane. Împrumuturi pentru sãtenii din Copalnic Mãnãºtur a acordat ºi casa Bisericii greco-catolice din Copalnic Mãnãºtur. Astfel, la 2 mai 1895, dã un împrumut ce constã în ovãz negru nouã mierþe, bucate de calitate bunã calculate în suma de 9 florini. La 8 mai acordã un împrumut lui Nechita Iacobuþ cu soþia Copalnic Mãnãºtur

20

pag.

Mihalca Gafia – 10 mierþe 20 litere mãlai, precum ºi 4 mierþe ovãz în valoare de 25 florini. La 29 aprilie 1898, acordã un împrumut lui Zula Ioan de o mierþã ºi 10 litere de grâu, în valoare de 4 florini. Se poate deci observa o diferenþiere în cadrul locuitorilor, existând pe de o parte þãrani sãraci ºi înstãriþi, iar pe de alta o burghezie în formare, alcãtuitã din proprietarii de ateliere, comercianþi, funcþionari ºi o parte a intelectualitãþii. În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, întreaga Transilvanie a fost cuprinsã de ecoul Rãzboiului de Independenþã ºi de marele act al Unirii principatelor Române. Desfãºurarea evenimentelor a ajuns ºi la urechile mãnãºturenilor, dar din pãcate nu avem mãrturii asupra modului de manifestare a locuitorilor. Dând dovadã de înaltã conºtiinþã naþionalã, maramureºenii, lãpuºenii, codrenii ºi chiorenii au organizat numeroase colecte de fonduri ºi ofrande pentru susþinerea campaniei militare ºi alinarea suferinþelor ostaºilor rãniþi. Nu putem sã credem cã mãnãºturenii n-au luat parte la aceastã acþiune de solidaritate.

Speranþele ºi idealurile de unitate naþionalã erau sesizate în satele transilvãnene. Dintr-un document „Raportul baronului Benffy Dezideriu, prefect al judeþului Dej, adresat prefectului judeþului Mureº la 20 septembrie 1877”, reiese cã intelectualitatea românescã din regiunea câmpiei „ar fi þinut în ultimul timp mai multe adunãri secrete”, ºi anume la 30 iulie, sub pretextul inaugurãrii ºcolii româneºti din Veleher Rãzoare, în casa preotului Vasile Moga, discutânduse în prezenþa Dr. Ioan Raþiu, Samson Raþiu ºi a altora „împãrþirea pe prefecturi a pãrþilor ardelene”.

Pãmântul Maramureºului a cunoscut puternice frãmântãri ºi ridicãri la luptã ale românilor, în perioada miºcãrii memorandiste începând cu primele sale manifestãri. Protestând la Viena în faþa Copalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

GLORIE ETERNĂ EROILOR NEAMULUI Aducem ºi pe aceastã cale omagiul nostru celor 33 de eroi cãzuþi îm

Primul Rãzboi Mondial Anca Ioan – Panduru Anca Ioan – a lui ªtefan de pe vale Bob Alexandru – a fãtului Bob Vasile – a Nichiti Nuþului Bob Grigore – a Nichiti Nuþului Bob Ilie – a diacului Bota Gheorghe – a lui Andraº Dr. Bota Teodor – medic Cheºei Ioan – a lui Ilie Cheºei Vasile – a lui Ionu lui Vãsãlicã Ciceu Ioan Dragomir Gheorghe – a lui Gãvrilã Dragomir Gãvrilã – a lui ªtefanu lui Grigore Dragomir Sabin – învãþãtor Florian Ioan – a lui Costan Inouan Vasile Lãcãtuº Alexandru Marincaº Alexandru – a lui Grigore Mihalca Grigore – a lui ªtefan Mihalca Andrei – a lui Gheorghe Nuþului Mihalca Ioan Mihalca Ioan – a lui Ilie Nechita Iacob – Pop Ioan – a lui Todor Pop Dumitru – a lui Matei Pop Ioan – din baltã Pop Gheorghe – a lui ªefanu Cucului Pop Gheorghe – a Anisiei Tarþa Grigore Simon Teofil Ungur Vasile Miclea Alexe – a lui Marton Simon Isac

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

opiniei publice europene, Dr. Vasile Lucaciu a demascat politica autoritãþilor imperiului AustroUngar faþã de români, declarând: „De vom pieri noi, care am venit la Viena ca reprezentanþi, în numãr de peste 300 de oameni, naþia noastrã nu va pieri, pentru cã acasã mai sunt 2.999.000 de români... Azi vorbim înaintea Europei”.

Din cei 300 de delegaþi la Viena fãceau parte ºi Avram N., preot în Copalnic Mãnãºtur ºi Petrovan Grigore, preot în Ruºor.

Procesul de la Cluj, intentat memorandiºtilor în mai 1894, a avut un ecou extraordinar în rândul locuitorilor, cu atât mai mult cu cât þãranii organizau pelerinaje la Biserica din Siºeºti, unde era preot Vasile Lucaciu. Semnificaþia deosebitã a procesului memorandiºtilor ºi creºterea influenþei liderilor miºcãrii, a fãcut ca la 16 februarie 1901 Episcopia greco-catolicã din Gherla sã ordone interzicerea pelerinajului la Biserica din Siºeºti.

Aprigile contradicþii, care frãmântau marile puteri ºi care au dus la declanºarea primei mari conflagraþii mondiale, au atras nemulþumirea populaþiei din Copalnic Mãnãºtur, ca de altfel a întregii populaþii româneºti din Transilvania, protestând vehement împotriva participãrii la rãzboi. În acest rãzboi au fost obligaþi sã participe ºi o parte din locuitorii satului Copalnic Mãnãºtur, care au plãtit cu sânge cãzând eroic pe câmpul de luptã.

Din aceastã perioadã deþinem douã documente care constau din brevetele din 1938 pentru decorarea soldatului Mihalca Gheorghe pentru participarea sa la rãzboiul din 1916-1918 cu medalia „Victoria” ºi „Crucea comemorativã”. Iatã conþinutul documentelor: Documentul nr. 1 15 aprilie 1938 Bucureºti „Brevet prin care Ministerul de Rãzboi al României conferã soldatului Mihalca Gheorghe din regi-

mentul 32 – Obuziere – medalia „Victoria” a marelui rãzboi pentru civilizaþie” Documentul nr. 2 25 mai 1938 Bucureºti „Brevet emis de Ministerul de Rãzboi al României prin care se conferã soldatului Mihalca Gheorghe din regimentul 32 – Obuziere – „Crucea comemorativã a rãzboiului 1916-1918” cu baretele 1919”.

Copalnic Mănăştur în perioada Unirii Transilvaniei cu România Odatã cu accentuarea crizei Imperiului Austro-Ungar ºi cu apropierea deznodãmântului prãbuºirii sale, evenimentele au început sã se desfãºoare cu repeziciune în Transilvania. La sate s-au înregistrat miºcãri ale þãranilor care luau în stãpânire depozitele de cereale, atacau conacele, izgoneau autoritãþile locale. Documentele ºi presa vremii menþioneazã în noiembrie 1918 miºcãri þãrãneºti împotriva autoritãþilor la Copalnic Mãnãºtur, unde þãranii au pus mîna pe armele din depozitul de acolo.

Acþiunea revoluþionarã a þãrãnimii a slãbit puterea moºierimii ºi totodatã a înlãturat în foarte multe localitãþi autoritãþile administrative ºi jandramereºti, uºurând astfel sarcina preluãrii puterii de stat de organele naþionale româneºti ºi contribuind la realizarea Unirii Transilvaniei cu România. Asemenea acþiuni au loc în zona Chioar din primãvara lui 1918.

De asemenea, mare a fost nemulþumirea populaþiei faþã de mersul rãzboiului, de marile jertfe pe care a fost nevoitã sã le dea.

Românii au fost obligaþi sã lupte împotriva fraþilor lor de peste

pag.

21

Carpaþi împotriva voinþei lor, care a atras ºi mai mult mânia ºi ura populaþiei de la sate, din rândul cãrora au cãzut acolo mari jertfe. În primul rãzboi mondial, din satul Copalnic Mãnãºtur au rãmas pe câmpul de luptã 33 de eroi.

Succesele obþinute pe front de cãtre forþele Antantei, în paralel cu grãbirea descompunerii Imperiului Austro-Ungar, au grãbit evenimentele ce aveau sã încununeze voinþa românilor transilvãneni de a se uni cu România, patria mamã.

La 30 octombrie 1918, se constituie Consiliul Naþional Român Central, ca for de coordonare a miºcãrii de eliberare ºi de unire a Transilvaniei cu România. La 3 noiembrie 1918, la Dej se dã ordinul de înfiinþare a Consiliilor Naþionale Comunale ºi a Gãrzilor naþionale, organisme reprezentative ale populaþiei româneºti ºi nuclee ale noii administraþii ºi ale apãrãrii acesteia.

La 21 noiembrie 1918, în ziarul „Românul”, este publicatã convocarea „Marii Adunãri Naþionale” la Alba Iulia, pentru ziua de 1 Decembrie 1918. Clopotul evenimentelor din preajma Unirii s-a resimþit ºi pe întinsul þãrii Lãpuºului, unde s-au format consiilii ºi gãrzi naþionale locale. „Sfatul organizat al neamului românesc – se spune în apelul adresat intelectualitãþii din Tg. Lãpuº – vã cheamã imperios la o consfãtuire pe ziua de 3 XI 1918, la care sã se aleagã Consiliul Naþional Român, acuma când zbuciumul vremilor ne-a adus suflul cald al libertãþii întregului neam românesc.”

La acest înflãcãrat apel s-a strâns în ziua fixatã, „toatã inteligenþa din cercurile Lãpuº ºi Copalnic Mãnãºtur, precum ºi o mare mulþime de þãrani”. Din Consiliul Naþional ales la aceastã consfãtuire a fãcut parte juristul Clement Petrovan din Copalnic Mãnãºtur. La Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 a luat parte o delegaþie numeroasã ºi Copalnic Mãnãºtur

22

pag.

din Copalnic Mãnãºtur în frunte cu protopop Lenghel Sigismund, Emil Dragomir, Vasile Petrovan, Alexandru China, Samoilã Pop, Juga Sorin ºi Vasile Pop, manifestându-ºi bucuria ºi adeziunea totalã faþã de mãreþul act al desãvârºirii statului naþional român unitar, consfinþit în aceastã memorabilã zi. Deputaþii aleºi în cercul electoral Tg. Lãpuº din satul Copalnic Mãnãºtur au fost: protopopul Emil Dragomir ºi Sigismund Lenghel.

Delegaþii lãpuºeni ce se întorceau spre casã au fost întâmpinaþi, la 5 decembrie 1918, la Tg. Lãpuº, de cãtre forþele maghiare potrivnice Unirii. Au cãzut ºi de data aceasta jertfe, dar au fost ultimele în lupta pentru Unire.

Unirea Transilvaniei cu România a creat un cadru favorabil, firesc pentru dezvoltarea mai accentuatã a economiei ºtiinþei ºi culturii, a întregii societãþi, pentru punerea în valoare a resurselor materiale ºi spirituale a poporului.

Copalnic Mănăştur între cele două războaie mondiale Formarea statului naþional român a constituit pentru Copalnic Mãnãºtur, ca ºi pentru toate localitãþile din þara noastrã, un cadru de dezvoltare economicã ºi social politicã. Cu toate acestea, agricultura continuã sã se menþinã într-o stare de pronunþatã înapoiere tehnicã, fiind lipsitã de cele mai simple unelte de muncã. Situaþia þãranilor era foarte grea, trebuind sã-ºi refacã gospodãriile ruinate, îndurând foamea, bolile ºi povara grea a impozitelor. Lipsa de pãmânt, persistenþa rãmãºiþelor feudale în agriculturã ºi starea de înapoiere a fãcut ca problema agrarã sã constituie principala problemã ce nu suferea nici o amânare.

Lucrãrile se înfãptuire a Copalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

reformei agrare s-au întins pe o perioadã de 10 ani. În zona Copalnic Mãnãºtur, aceste lucrãri s-au desfãºurat pe baza legii de reformã agrarã din Transilvania, Banat, Criºana ºi Maramureº, din 30 iulie 1921, pentru înfiinþarea de pãºuni ºi pãduri comunale. intr-un tabel din 1929, rezultã cã în perioada 1 iunie 1922 – 31 decembrie 1928, în cadrul Ocolului Silvic Baia Mare au fost împroprietãrite 727 familii din 45 de localitãþi.

Majoritatea acestor pãduri au aparþinut familiei Teleki. Din pãcate, nu posedãm date privind numãrul familiilor împroprietãrite la Copalnic Mãnãºtur ºi suprafaþa acordatã acestor familii. Dar reforma agrarã n-a rezolvat nici pe departe problema acutã a þãrãnimii. Schimbãrile produse în cadrul economiei localitãþii au determinat o serie de transformãri în viaþa socialã. Reforma agrarã înfãptuitã de burghezie a dus la accentuarea procesului de diferenþiere socialã la sate, la îngroºarea rândurilor þãrãnimii sãrace ºi ale proletariatului agricol, la întãrirea chiaburimii. Mase importante de þãrani au rãmas fãrã pãmânt, fiind nevoite sã lucreze în condiþii grele la moºieri, în vreme ce þãranii care, prin reforma agrarã, primiserã pãmânt, se îndatorau pentru a face faþã apãsãtoarelor condiþii de rãscumpãrare a pãmântului, ceea ce a agravat ºi mai mult situaþia lor.

Pentru satul Copalnic Mãnãºtur, deþinem douã documente care atestã învãþarea unor meserii de cãtre þãranii români, precum ºi preocuparea satului român, dupã 1920, pentru introducerea elementului ºtiinþific ºi de organizare superioarã a agriculturii, a albinãritului ºi pomãnitului.

Primul document dateazã din 2 martie 1933, conþinutul lui fiind urmãtorul: „Atestat prin care Camera de agriculturã a judeþului Satu Mare atestã faptul cã numitul Mihalcea Gheorghe din Copalnic Mãnãºtur

Vatra Chioreanã

D

în vârstã de 40 de ani a participat în calitate de cursant la cursurile practice ºi teoretice ale ªcolii Agricole pentru adulþi în perioada 22 ianuarie – 12 martie 1933, þinutã la Copalnic Mãnãºtur.”

Al doilea document dateazã din 28 noiembrie 1935: „Adeverinþã prin care Camera de agriculturã a judeþului Satu Mare atestã ca Mihalca Gheorghe din Copalnic Mãnãºtur a participat în perioada 21 – 23 noiembrie 1935 la cursul de albinãrit ºi pomiculturã þinut în Copalnic Mãnãºtur.”

Prin conþinutul lor, documentele atestã ºi aduc elemente noi privind învãþarea unor meserii de cãtre þãranii români din satul Copalnic Mãnãºtur. Cu toate cã, în perioada anilor 1923-1928, industria româneascã a cunoscut un avânt însemnat ºi s-a diversificat, deºi ca structurã a continuat sã predomine industria bunurilor de consum ºi cea extractivã, România a continuat sã rãmânã o þarã slab dezvoltatã din punct de vedere economic.

Poporul român, inclusiv locuitorii meleagurilor mãnãºturene, a fost pus la grele încercãri în anii de dictaturã militaro-fascistã, a rãzboiului hitlerist. Odiosul Dictat fascist de la Viena, din 30 august 1940, prin care a fost smuls din trupul patriei un teritoriu de peste

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

43.000 kmp, cu o populaþie de aproximativ 2,6 milioane de locuitori, din care cea mai mare parte o constituiau românii, a avut grave consecinþe asupra întregului popor, îndeosebi asupra populaþiei româneºti din teritoriul cotropit, a tuturor categoriilor sociale, politice ºi naþionale ce s-au ridicat împotriva ocupaþiei horthyste.

Norii negri ai rãzboiului pentru anii de înrobire fascisto-horthystã, cu toate urmãrile ei nefaste, au stãvilit pentru o vreme ºi firavul progres economic ºi social-cultural înregistrat în perioada 1918-1940. ªi de data aceasta, satul Copalnic Mãnãºtur a trebuit sã dea un tribut greu de sânge. Ne referim la cei 17 eroi cãzuþi pe câmpul de luptã în cel de-al doilea rãzboi mondial.

23

GLORIE ETERNĂ EROILOR NEAMULUI căzuţi în cel de-al II-lea Război Mondial

Dragomir Vasile Florian Ioan Mãrincaº Vasile Mihalca Ioan Bodea Virgil Vãleanu Gheorghe Avram Adrian Pop Augustin Hordo Ioan

Petrovan Mihai Nechita Ioan Danciu Gavrilã Bota Alexandru Herman Nicolae Ciceu Nicolae Florian Gavrilã Simon Ioan

Bătălia s-a sfârşit, soldatul... ...s-a aruncat în iarbă ca într-un joc. Soarele a clipit o dată, tăcut. În jurul lui s-a făcut linişte. Un copac de departe păşea încet, pe vârfuri, spre el.

Tot mai aproape, până când a simţit că frunzele şi coaja lui miros ca şi frunzele şi coaja nucului din curtea de acasă. Cerul s-a arcuit ca un oţel albastru, zgâriat de crengile copacului. Mai întâi a simţit cum pământul se mişcă sub el. Apoi a auzit copitele lovind lutul tare. De după copac, ţinând coarnele plugului, a apărut tatal lui, lovind caii cu biciul. Mâinile mari apăsau fierul adânc în pământ.

Caii orbi au trecut peste el. A simţit doar metalul rece al plugului cum îi rupe carnea pieptului. Încet, încurcându-se printre oase. Dintre brazde, s-a ridicat femeia aceea frumoasă care semăna mult cu mama lui. În spatele ei răsărise un Crist de tablă cu vopseaua căzută. Femeia şi-a făcut cruce apoi a lovit cu sapa în lutul galben. Buruienile înroşite au căzut sub fruntea lui. Rădăcinile lor s-au lipit de sângele închegat şi s-au înfipt în creierul lui. Ca o plasă i-au cuprins creierul şi l-au strâns între braţele lor de aţă tăioasă. Femeia s-a aplecat şi-a smuls rădăcinile orăvitoare, apoi a întins o pânză albă şi-a pus slănină şi brânză şi ceapă peste ea.

Bărbatul a destupat uiaga cu horincă şi-a vărsat o jumătate de pahar în rana pământului. Sângele i sa încălzit şi simţea pe umeri mâinile mândrei lui, speriate ca şi cum ar aluneca de pe trupul lui...

Apoi, deodată s-a făcut frig şi întuneric. A vrut să

strige, dar cineva, foarte aproape, lovea cu un topor în copac. Aşchiile săreau până pe bocancii lui, îngropându-i. Copacul a trosnit şi-a căzut în carnea lui ca într-o apă murdară. Bunicul lui a lăsat toporul din mână şi s-a aşezat lângă el: „Cine ar putea să se uite, drept la amiază, ar putea vedea prin soare pe Dumnezeu”. Cerul era din ce în ce mai aproape şi soarele se limpezea ca o lentilă imensă. Bunicul şi-a aprins o ţigară şi i-a pus mâna peste ochi, închizându-i pleoapele: „Când e pe pământ miezul nopţii, în ceruri, la Dumnezeu toacă şi atunci îngerii dănţuiesc. Un an de-al nostru, în ceri, la Dumnezeu, e o zi”. Cum se făcuse deodată întuneric, a aprins o lumânare galbenă.

Copacul tăiat de bătrân a crăpat şi i-a cuprins trupul între fibrele lui. Durea. A vrut iar să strige, dar bătrânul i-a pus mâna pe frunte: „Soldatul ce moare în foc, ca şi femeia ce moare de copil, să aibă cele mai mari păcate, că Dumnezeu i le iartă, se duce drept în Rai. Oştile sunt ale lui Dumnezeu; soldaţii sunt armata lui Dumnezeu, nu a împăratului, sunt claca Domnului. Cel ce moare în foc nu mai merge la judecată, că judecata lui e aicea. În Rai, unde va fi mai mare danţul, acolo se vor duce ei”. Din tranşeea de dincolo de sârma ghimpată, un alt soldat citea, întins pe burtă, că i s-a născut un băiat. Ţeava puştii lui mirosea a frunze şi-a coajă de nuc...

(Emanuel LUCA - Gazeta de Maramureş)

Copalnic Mãnãºtur

24

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

O scurtă istorie a familiei Anca din Copalnic Mănăştur Lucian ANCA

G

enealogia scrisã, cunoscutã de noi pânã acum, a familiei ANCA începe în secolul al XIX-lea cu protopopul greco-catolic MIHAI ANCA nãscut în 1803 ºi decedat în 1885, dupã 54 de ani slujiþi în biserica din Mãnãºtur. A fost cãsãtorit cu Cheºei Maria. Amândoi sunt înmormântaþi lângã capela greco-catolicã, având la cãpãtâi un frumos monument de marmurã, ce poate fi vãzut ºi azi ºi o împrejmuire cu un ornamemntat gard metalic, pe care însã timpul ºi-a pus din pãcate amprenta.

Filiera familiei coboarã însã în timp mult mai departe. Se spune, dupã cum s-a transmis verbal din generaþie în generaþie, cã primul ANCA, atunci când a venit în Mãnãºtur, ºi-a putut alege pãmântul ºi locul de casã dupã voie, þinutul fiind probabil mai puþin populat.

Descendentul cunoscut al protopopului Mihai Anca a fost notarul cercual ALEXANDRU ANCA, cãsãtorit cu Ciocaº Rozalia. Au avut 5 copii dintre care doi fii: ANCA IOAN , protopop în Baia Sprie ºi ANCA IULIU GEORGE, medicul care a devenit mai apoi reprezentantul cel mai de seamã al familiei, trãitor pe aceste meleaguri. Una din surori ELEONORA, a fost soþia protopopului NICOLAE AVRAM, care a slujit ani buni în parohia Mãnãºturului, iar alta a preotului BARBOS din Ciocotiº.

Efortul financiar pe care l-a fãcut notarul Alexandru Anca pentru a-ºi trimite unul din fii la învãþãturã încã din clasele primare la Baia Mare, ºi mai apoi la Universitatea din Viena, a fost fãrã îndoialã foarte mare, la fel ca ºi dorinþa lui de a-ºi vedea odrasla Copalnic Mãnãºtur

ºcolitã la marile universitãþi. Nu era un lucru la îndemâna oricui, în acele vremi o asemenea ambiþie, dar ºi imboldul pentru învaþãturã al tânãrului plecat din Mãnãºtur trebuie cã va fi fost la fel de mare, altfel nu ºtim cum ar fi putut ajunge la capãtul unui drum atît de greu.

IULIU GEORGE Doctorul ANCA s-a nãscut la Mãnãºtur la 22 aprilie 1870. ªcoala primarã a fãcut-o la Baia Mare în limba maghiarã, numai aºa putea, probabil, sã beneficieze de o instrucþie mai bunã, în contextul în care era organizat învãþãmântul în AustroUngaria acelor vremi, unde însã se învãþa temeinic ºi limba germanã, ceea ce i-a pus micului elev bazele unei perfecte însuºiri a celor douã limbi de circulaþie în imperiu.

Gimnaziul însã l-a urmat în cel mai românesc focar de culturã al Ardealului, la Blaj, pe care îl absolvã în 1888. Interesant de menþionat, pentru evidenþierea personalitãþii gimnazistului blãjean, este conþinutul programului spectacolului de absolvire al liceului, în care numele lui George Iuliu Anca apare de ºase ori în diverse

ipostaze: el deschide programul declamând „Cântecul gintei latine” de V. Alecsandri, el îl ºi încheie cu „Bãlcescu murind în strãinãtate” al aceluiaºi Alecsandri, pe parcursul spectacolului apãrând ºi ca interpret la vioarã în câteva piese instrumentale, fiind ºi cel care marcheazã prin cuvântul sãu comemorarea a 25 ani de la moartea lui Andrei Mureºanu, personalitate simbolicã pentru ardelenii ºi mai ales blãjenii acelor timpuri.

Din toamna anului 1888, îl gãsim deja studiind la Viena. ªederea sa în capitala imperiului lui Franz Iosif a durat proape nouã ani, timp în care studiile medicale s-au completat cu internatul în marile aºezãminte spitaliceºti ale Vienei. Una din piesele cele mai interesante ale colecþiei familiei Anca este fãrã îndoialã, diploma de absolvire a facultãþii de medicinã a doctorului Anca, pe hârtie de pergament, cu sigiliul ºi antetul împãratului Franz Iosif, care poate fi vãzutã între exponatele prezentate cu ocazia acestei prelegeri.

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

25

D

esigur un aspect extrem de interesant al activitãþii tânãrului student la Viena este implicarea sa în miºcarea de emancipare a românilor din capitala habsburgicã, ca membru activ al cunoscutei Societãþi academice social literare, aºa cum ea însãºi s-a autodefinit, „România junã”, societate din care au fãcut parte personalitãþi de seamã ale literaturii ºi ºtiinþei româneºti ce-ºi fãceau studiile la Viena. E suficient sã amintim numele lui Eminescu, Slavici, Haºdeu, Titu Maiorescu, Victor Babeº, Vasile Lucaciu, printre mulþi alþii, care pe parcursul anilor au contribuit la ridicarea prestigiului acestei societãþi.

Dar doctorul Anca n-a fost doar un simplu membru al „României june”, ci mai mulþi ani chiar, între 1889-1895, secretar principal, o funcþie importantã de conducere dupã cea de preºedinte, fãcând parte în acelaºi timp ºi din comisia literarã ºi cea de revizie. În timpul ºederii sale la Viena a avut loc ºi un eveniment de rãsunet legat de miºcarea românilor ardeleni pentru cucerirea drepturilor de care erau vãduviþi în monarhia austro-ungarã. E vorba de celebrul „Memorandum”, prezentat împãratului Franz Iosif în mai 1893, de cãtre o importantã delegaþie de fruntaºi români din Ardeal, din care a fãcut parte ºi dr. Anca. A fost deci unul dintre memorandiºtii ce au reprezentat aceste þinuturi la acea întâlnire, alãturi de alte figuri marcante ale locului, ca Vasile Lucaciu, care în epistolele pe care i le trimitea (aceasta arãtând strânsele legãturi ce existau între ei) i se adresa cu apelativul „scumpe ºi iubite frate”.

Dupã terminarea studiilor vieneze tânãrul doctor, negãsind probabil postul liber la Mãnãºtur, îºi începe activitatea ca medic în Buciumi, judeþul Satu Mare ºi Ofenbaia, judeþul Turda Arieº. Din 1901, devine medic de circumscripþie ºi apoi de plasã în Mãnãºtur. Se cãsãtoreºte cu MARI-

ETA IERNEA, fiica protopopului din Ciumeºti, o persoanã cu vãdite calitãþi artistice, care probabil s-au transmis generaþiior urmãtoare ºi despre care vom aminti câteva lucruri mai târziu. inerii cãsãtoriþi încep nu peste mult, cam prin 1906, construirea unei frumoase case, foarte mare pentru vremea aceea, pe care o putem vedea ºi azi, vis-a-vis de biserica ortodoxã, casã ce a intrat, datoritã ineditului construcþiei sale arhitecturale, în patrimoniul naþional, ca monument istoric. E o clãdire solidã, construitã judicios ºi cu funcþionalitate, dispunând de toate facilitãþile pe care timpurile acelea le permiteau unei aºezãri la þarã. Toate uºile ºi ferestrele, spre exemplu, au fost comandate la Budapesta ºi au venit cu trenuleþul care trecea prin Mãnãºtur

T

în anii aceia, pe un terasament care mai existã ºi azi în luncã ºi cãruia localnicii îi zic „ºtrec”.

Doctorul Anca a devenit în acei ani medicul cunoscut ºi apreciat al acestei zone, care ºi-a fãcut meseria cu dãruire ºi dezinteres. În iernile aspre ºi pe vremurile cele mai grele, idiferent cã era zi sau noapte, urca în ºaua unui cal ºi mergea în Preluca, dacã vreo urgenþã îi solicita o intevenþie imediatã. Familia rãmasã acasã se ruga pentru a-l vedea întors sãnãtos în faþa a douã statui, un Crist ºi o Madonã, aºezate în douã niºe în peretele casei, care ani de zile apoi, dupã al doilea rãzboi, au stat în biserica satului, chiar dacã aceasta devenise între timp bisericã ortodoxã.

Copalnic Mãnãºtur

26

pag.

O

poveste extrem de interesantã, care îºi pãstreazã farmecul ºi ineditul pânã azi, legatã de aprecierea ºi faima de care se bucura dr. Anca atunci este cea pe care încercãm sã o relatãm în continuare.

Exista în anii aceia în acest þinut (e vorba de anii sfârºitului imperiului austro-ungar, din care, dupã cum se ºtie, fãcea parte ºi Mãnãºturul) un cunoscut haiduc Latkulic. Acesta fusese la un moment dat prins de potera maghiarã, undeva în pãrþile Lãpuºului, ºi era dus sub escortã la Baia Mare, pentru a i se amputa un picior, din cauza rãnii pricinuite de împuºcarea sa în încleºtarea ce s-a produs cu ocazia capturãrii sale. La rugãmintea lui, oamenii legii l-au dus la dr. Anca, în care el avea mare încredere cã-l poate salva de la iminenta tãiere a piciorului. Întradevãr, acesta i-a curãþat rana, a pansat-o, iar omul a plecat sã-ºi Copalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

ispãºeascã anii de grei de puºcãrie care-l aºteptau, fãrã sã mai fie nevoie ulterior - rana vindecânduise - sã i se amputeze piciorul. La despãrþire i-a spus binefãcãtorului sãu cã în situaþia în care se aflã nu are cum sã se revanºeze, dar cã, atunci când va ieºi din închisoare, îl va rãsplãti într-un fel în care sã-ºi aminteascã de acest lucru ºi nepoþii ºi chiar strãnepoþii sãi. Anii au trecut ºi toatã lumea, cum era firesc, a dat uitãrii aceastã întâmplare. Intro bunã dimineaþã însã, spre stupefacþia întregii familii, au apãrut ca din pãmânt în faþa casei patru brazi mari, alþi trei în curtea casei ºi unul în grãdinã, în acelaºi timp cu încã trei în cimitir, unde era locul de veci al familiei. Nu ºi-au putut imagina în niciun fel cine a putut face o asemenea faptã de necrezut, fãrã sã observe nimeni. Într-un târziu, au aflat cã acest Latkulic, dupã ce a ieºit din închisoare, a venit în acea noapte cu mai multe care ºi mai mulþi oameni, în cea mai

Vatra Chioreanã

desãvârºitã liniºte, a sãpat gropile pentru fiecare brad în parte ºi i-a plantat, ceea ce nu era deloc simplu, brazii fiind deja destul de mari, totul petrecându-se fãrã ca nimeni sã observe ce se întâmplã. ªi întradevãr, haiducul a avut dreptate, toate generaþiile care au urmat au trãit sau ºi-au dormit somnul de veci vegheate de umbra acestor falnici brazi, care din pãcate, la un moment dat au trebuit sã disparã, atât datoritã vitregiei vremurilor cât ºi a oamenilor.

Revenind la povestea vieþii dr.

Anca trebuie sã amintim cã dupã anul 1920, când fãurirea României Mari a avut nevoie de oameni competenþi în toate domeniile social-culturale, acesta a fost solicitat sã ocupe, întâi la Cluj funcþia de ºef al Inspectoratului general sanitar, iar din 1922 pe cea de director al spitalului din Oradea. În aceºti ani, ca rãsplatã a meritelor sale, în activitatea pe care o desfãºura, a fost distins cu trei ordine civile impor-

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

tante: de douã ori cu „Steaua României” în grad de cavaler ºi ofiþer în 1922 ºi 1930, cea mai importantã distincþie civilã în România ºi astãzi, ºi o datã cu „Coroana României” în grad de comandor în 1929. Întors în anii ‘30 la Mãnãºtur ºi-a reluat activitatea medicalã în satul natal continuând sã lucreze ºi în perioada pensiei cu aceeaºi dãruire ca înainte, pânã în clipa în care soarta a hotãrât, aºa cum o face pentru fiecare dintre noi la un moment dat, ca firul vieþii sã i se întrerupã. S-a stins din viaþã în decembrie 1942, la vârsta de 72 ani. puneam pe parcursul acestei relatãri cã soþia sa MARIETA IERNEA, fiica protopopului Lazãr Iernea din Ciumeºti, era o persoanã cu calitãþi artistice pe care reuºise sã le punã în valoare în timpul studiilor liceale la Oradea, unde venise la fratele mamei sale Samuil Ciceronescu, cel care mai târziu avea de sã devinã prelat papal ºi canonic episcopal de Oradea. În oraºul de pe Criº îºi desfãºura activitatea în acei ani ºi Iosif Vulcan redactorul revistei „Familia”, cel care îl descoperise pe Eminescu, un fervent animator al vieþii culturale orãdene, autor prolific de piese de teatru. Acestea, împreunã cu alte lucrãri din dramaturgia romîneascã ºi internaþionalã, erau prezentate de formaþii de artiºti amatori, cum era pe atunci obiceiul în oraºele de provincie.

Marieta Iernea fusese una din interpretele favorite ale acestuia în piesele sale, mãrturie stând fotografiile de grup ce ne-au parvenit (una poate fi vãzutã ºi în aceastã expoziþie) , în care era aºezatã mereu în prejma autorului.

A studiat cu râvnã ºi pianul, înclinaþiile sale teatrale ºi muzicale transmiþându-se probabil, dupã cum spuneam, celor doi copii ai ei, care au îmbrãþiºat cariere artistice: actriþa Marieta Anca ºi dirijorul Leontin Anca.

Cel mai mare dintre fiii soþilor Anca a fost judecãtorul CORNEL

S

ANCA (1903-1954), care a profesat în ªomcuta, Târgu Lãpuº ºi Mãnãºtur. A fost un om de o verticalitate ºi moralitate cu totul ieºite din comun. Nimic nu-l putea clinti atunci când trebuia sã cântãrescã adevãrul, atât în tribunal, cât ºi în viaþa de toate zilele. A scris ºi o carte utopicã de sociologie, nemulþumit de nedreptãþile care divizeazã oamenii în foarte sãraci ºi foarte bogaþi, în care a gãsit soluþii originale de reaºezare a ordinii sociale pe niºte principii, în care valoarea era mobilul principal care regleazã întregul mecanism al dezvoltãrii ºi funcþionaãrii societãþii. ªi-a distrus singur opera, convins fiind de inutilitatea oricãrui demers în condiþiile unei vieþi sufocate de teroarea unui comunism, care în anii 50 a omorât orice speranþã de întoarcere la o existenþã omeneascã. el care a iubit însã mai mult ca oricare altul aceste meleaguri, manifestând un sentiment de adevãratã veneraþie pentru tot ce însemna Mãnãºturul, a fost cel de-al doilea fiu al dr. Anca, dirijorul LEONTIN ANCA (1906-1970), domnul Tutu, cum era cunoscut de cea mai mare parte a mãnãºturenilor. Era o fire exaltatã, un romantic în adevãratul înþeles al cuvântului, care gãsea în pietrele de pe cãrãrile pe care cãlca pe delurile Prelucii, sau în veºmintele ºi înfãþiºarea oamenilor de aici urmele celor mai vechi locuitori ai acestor locuri: dacii.

Visa sã gãseascã un Mecena care sã-i construiascã o operã pe colinele minunate ale acestor dealuri, undeva sub Tiºeasca, un „Bayreuth”, cum spunea el, la fel cu cel pe care ºi-l ridicase marele Wagner pentru reprezentarea operelor sale.

A fãcut ºcoala primarã, ca toþi cei trei fraþi ai sãi, la Mãnãºtur, liceul la Baia Mare, un an în limba maghiarã, un altul la Bistriþa în limba germanã, continuându-l apoi la Cluj ºi Oradea. A urmat conservatorul la Cluj reuºind sã absolve aproape în acelaºi timp ºi cursurile facultãþii de drept. Avea o putere de

C

27

munca ºi o ambiþie ieºite din comun. A fost un foarte bun pianist ºi un dirijor apreciat pentru vastele sale cunoºtinþe muzicale, pentru cultura sa generalã, fiind ºi unul din puþinii muzicieni la vremea aceea care vorbea latineºte. Era un pasionat colecþionar; îºi achiziþionase pe parcursul anilor o foarte bogatã bibliotecã muzicalã ºi literarã binecunoscutã la Cluj în acei ani, cu multe raritãþi din diverse domenii, fiind ºi un iubitor al obiectelor de artã, de care se înconjurase atât la Cluj, cât ºi la Mãnãºtur în „studioul” pe care ºi-l amenajase în ºura casei pãrinteºti.

Pe timpul vacanþelor din vremea Conservatorului ºi a concediilor de la Operã, când vara stãtea câte trei luni la Mãnãºtur, pasiunea sa pentru muzicã îl fãcea sã stea aproape toatã ziua în faþa pianului. Pentru a-ºi menaja totuºi familia ºi a putea sã cânte fãrã sã deranjeze pe nimeni, a aranjat o salã de muzicã în ºura din spatele grãdinii.

Aceasta era o clãdire mare, solidã, din piatrã care avea o aripã înspre grãdina propriu zisã, despãrþitã de grajduri ºi de curtea animalelor, în care a fost instalat pianul alãturi de o frumoasã garniturã de salon; pe pereþi s-au pus tablouri ºi tapiþerii iar în încãpere statuete ºi bibelouri.

Era o salã idealã pentru muzicã.

Aici a venit într-o varã a anilor ‘30 compozitorul George Sbârcea, care îºi semna atunci creaþiile muzicale cu pseudonimul Claude Romano, prieten bun cu Leontin Anca, care ºi-a petrecut o vacanþã invitat de el la Mãnãºtur. În aceastã ºurã, aºa cum va povesti ºi el mai târziu, a avut inspiraþia de a compune, într-o dupã amaizã însoritã a lunii lui cuptor, când tot tineretul Mãnãºturului era adunat la scaldã, celebrul sãu ºlagãr „Ionel Ionelule”.

La întoarcerea de la râu compozitorul de muzicã uºoarã îi cântã dirijorului de la opera, care nu avea în minte atunci decât marile capodopere wagneriene, pe care le cânta cu pasiune sub dealurile Mãnãºturului, noua sa creaþie.

Acesta i-a rãspuns sec: „Fleacuri”.

Copalnic Mãnãºtur

28

pag.

ªi acest fleac, ca o ironie a sorþii,a ajuns sã cucereascã o þarã întregã cu o extraordinarã repeziciune, fiind ºi astãzi, dupã 70 ani de la compunerea sa, una din melodiile cele mai des fredonate, care prin popularitatea pe care ºi-a câºtigat-o a devenit un cântec intrat în sufletul românului alãturi de celebrele romanþe ale timpului. E o melodie pe care o ºtiu toþi parcã din totdeauna ºi o cântã atunci când este veselie ºi bunã dispoziþie. ar Leontin Anca nu a fost numai dirijor si pianist; a fost si compozitor. A scris o operã intitulatã “Steluþa ”, având ca subiect episodul iubirii dintre Vasile Alecsandri ºi Elena Negri, pe care, din pãcate, nu a ajuns sã o ducã la bun sfârºit.

Leontin Anca rãmâne în amintirea celor care l-au cunoscut un personaj extrem de pitoresc, rupt de problemele vieþii cotidiene, un visãtor, care a dat multor tineri care au avut privilegiul de a se afla în preajma sa, în lungile plimbãri din nopþile cu lunã sau la neuitatele scãlzi de la râu, aripi pentru a se înãlþa într-o lume a spiritului, ce era numai a lui.

Vorbind despre Leontin Anca, nu putem sã nu o amintim ºi pe cea care i-a fost tovarãºã de viaþã, pe cea care i-a stat alãturi pe scena Operei din Cluj, cea cu care a împãrþit de-a lungul anilor mare parte a succeselor artistice, soprana LYA MARCUª ANCA. Lya Mãrcuº Anca a fost una din solistele de frunte ale Operei clujene, apreciatã, pe parcursul anilor,într-o mare diversitate de roluri, cea care a întruchipat-o pe Violetta Valery în “Traviata” , pe Cio-Cio-San în “Madama Butterfly” sau pe Elisabeta în “Tannhauser” .

A fost o cantãreaþã cu o muzicalitate excepþionalã, un talent actoricesc deosebit ºi o prezenþã scenicã epatantã. A fost, la rândul ei, fiica unor muzicieni importanþi, care în prima parte a secolului trecut ºi-au adus contribuþia la emanciparea vieþii artistice româneºti, fiind în acelaºi timp dintre cei care

D

Copalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

au iubit Mãnãºturul ºi s-au simþit întotdeauna deosebit de bine în ambianþa minunatã a acestor locuri. atãl, ªTEFAN MARCUª, a terminat Conservatorul la Viena cu medalia de aur, fiind ºi el, ca ºi viitorul sãu cumnat, doctorul Anca, un membru de seamã ºi tenace animator al “României June” , devenind la începutul secolului trecut unul din cântãreþii români care evolua pe scenele operelor din Austria ºi Germania. A cântat la Viena, la Salzburg roluri importante, a fost împreunã cu alþi doi cântãreþi cunoscuþi ai timpului, baritonul Ionel Criºan si soprana Aca de Barbu, cel ce în anii dinaintea primului rãzboi mondial a strãbãtut cu concerte oraºele ºi orãºelele din Ardeal, ajungând chiar ºi în Târgu Lapuº, unde la vremea aceea lãpuºenii au putut asculta, alãturi de cântece de Brediceanu, ºi arii din opere. A scris câteva cãrþi importante, printre care “ Thalia Românã ” , o lucrare de referinþã, extrem de documentatã despre teatrul românesc în Ardeal ºi Banat.

A fost inspector al artelor în Ardeal ºi Banat, prefect de Oradea ºi unul din cei ce au pus piatra de temelie a Operei Române din Cluj. S-a cunoscut bine cu doctorul Anca de pe vremea ºederii lor în anii ’ 20 la Oradea, neºtiind atunci cã destinul le rezerva surpriza de a deveni, mai târziu, cumnaþi. Soþia sa RITA MÃRCUª, de origine austriacã,a fost o cântãreaþã foarte apreciatã pe care a cunoscut-o la Viena, unde s-au ºi cãsãtorit, alãturi de care a cântat în strãinãtate ºi care l-a urmat apoi în România. Aici a cântat pe scenele operelor din Cluj, fiind în acelaºi timp o distinsã profesoarã de canto, care împreunã cu soþul ei ºi cu viitorul ginere Leontin Anca, a iniþiat la Oradea primele spectacole de operã cu cântãreþi autohtoni ºi cu orchestrã formatã din instrumentiºti orãdeni. ªtefan Mãrcuº, proscris în anii de dupã rãzboi, ca fost prefect ºi autor a unei cãrþi considerate de comuniºtii

T

Vatra Chioreanã

acelor vremi cu tentã naþionalistã, s-a refugiat la Mãnãºtur un timp, fiind la un pas de a fi arestat. ar cel mai cunoscut membru al familiei Anca, a cãrui notorietate a reuºit sã atingã fruntariile întregii þãri, devenind o personalitate de prim rang a scenei româneºti, a fost desigur marea actriþã MARIETA ANCA – Societarã a Teatrului Naþional din Bucureºti. S-a nãscut ºi ea la Mãnãºtur, la 11 iaunarie 1911, a fãcut primele clase primare în satul natal, urmând ºcoala apoi la Cluj ºi Oradea, unde doctorul Anca a fost chemat pentru a fi investit cu funcþiile medicale importante, despre care am amintit, dupã Marea Unire. Aici în anii de liceu i s-au relevat aptitudinile artistice, când recitarea unei poezii la o serbare de sfârºit de an a fãcut ca întreaga asistenþã sã izbucneascã într-o manifestare spontanã de nestãvilit entuziasm. A fost momentul care a pecetluit soarta carierei adolescentei, care de atunci nu a mai avut alt þel în viaþã în afara teatrului. A fost imediat cooptatã, în 1928, între membrii nou înfiinþatului Teatru al asociaþiei „Vestul romanesc” , care a avut un statul distinct în cadrul miºcãrii teatrale dinArdeal, al cãrui animator a fost nimeni altul decât neobositul om de teatru ªtefan Mãrcuº ºi unde a debutat în mai multe roluri importante ca facturã ºi complexitate, pentru vârsta fragedã pe care o avea. La terminarea liceului a pornit spre Bucureºti, unde s-a înscris la cursurile „Conservatorului de Artã Dramaticã” pe care îl absolvã la clasa marelui Ion Manolescu.

Debutul pe scena Teatrului Naþional îl face în anul 1931, cu piesa “Noaptea Regilor” de Shakespeare. A fost remarcatã de la început ca un talent de excepþie fiind distrubuitã numai în roluri principale, fapt care a contribuit la rapida sa lansare ca o actriþã de vârf a scenei româneºti. A realizat creaþii deosebite pe parcursul carierei sale în: “ Patima roºie” de M. Sorbul, “Intrigã ºi iubire” de F.

D

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Schiller, “ªase personaje în cãutarea unui autor” de L. Pirandello, “Nãpasta” de I. L. Caragiale sau în piesele shakespeariene “ Richard al III-lea ” , “Lady Machbeth” ºi “Regele Lear” , dacã amintim numai câteva titluri dintre zecile de piese în care a apãrut nu numai pe scena Naþionalului, dar ºi a altor teatre sau companii teatrale din Bucureºti.

A jucat alãturi de cei mai mari actori ai timpului: George Vraca, George Calboreanu, Emil Botta, George Storin, Nicolae Bãlþãþeanu, Geo Barton, A. Pop Marþian (care i-a fost ºi soþ), fiind una din marile tragediene pe care le-a avut scena româneascã. A fost ºi soþia scriitorului Ion Marin Sadoveanu în perioada în care acesta era ºi ministru al Artelor, alãturi de care a cãlãtorit în lume, având cinstea de a sta în preajma multor capete încoronate sau ºefi de state ale Europei acelor timpuri. fost aleasã Societarã a Teatrului Naþional din Bucureºti, cel mai important titlu la care un actor putea aspira ºi pe care numai cei mai importanþi reprezentanþi ai scenei bucureºtene l-au avut; a fost distinsã cu ordinul „Meritul cultural”, atât înainte de anii ’40 cât ºi dupã.

O neinþelegere cu directorul Zaharia Stancu, provocatã de refuzul artistei de a juca într-o piesã în care trebuia sã interpreteze un personaj ce se manifesta cu vehemenþã împotriva religiei – ea fiind o persoanã profund religioasã – au fãcut-o sã pãrãseascã scena în plinãtatea foþelor sale artistice ºi nimic nu a mai putut-o capacita sã se întoarcã, când, mai târziu, i s-au propus nenumãrate oferte atât în teatru cât ºi în film. A devenit astfel unul din oamenii care se întorceau în fiecare an câte trei luni în satul natal, Mãnãºtur, pe care toatã viaþa l-a iubit cu pasiune, aºa cum toþi membrii acestei familii au fãcut-o, fiind fericitã în mijlocul naturii, a oamenilor locului, pe care i-a iubit ºi respectat întotdeauna ºi a familiei cu care se revedea aici în fiecare varã.

pag.

29

A

Urmãtoarea generaþie, care a dus mai departe vocaþia artisticã a familiei, pânã departe pe coastele Americii, a fost cea a celor trei copii ai soþilor Leontin Anca si Lya Mãrcuº Anca.

Cel mai mare, LUCIAN ANCA, a îmbrãþiºat cariera dirijoralã, ca ºi tatãl sãu, fiind dirijor la operele din Cluj ºi Bucureºti. S-a cãsãtorit cu apreciata solistã a Operei bucureºtene GERDA RADLER ANCA, care ºi ea a devenit o devotata admiratoare a frumuseþilor Mãnãºturului, petrecându-ºi toate concediile aici alãturi de soþul ei.

Cel de al doilea vlãstar al fami-

liei, ADRIANA ANCA, s-a dedicat unui minunat instrument care este harfa, prin mijlocirea cãruia, în urma unui premiu obþinut la un concurs internaþional din Statele Unite, s-a stabilit acolo în anul 1969. A avut privilegiul, datoritã talentului ei deosebit ºi a excepþionalei stãpâniri a instrumentului, sã facã parte din orchestre prestigioase, ca cele de la Boston ºi Pitsburg ºi sã colaboreze chiar cu Filarmonica din New York.

A cântat ºi a fost apreciatã de mari dirijori contemporani ce s-au perindat la pupitrul acestor ansambluri, având satisfacþia unei activitaþi artistice de exceptie.

Copalnic Mãnãºtur

30

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

M

ezina familiei, ªTEFANA ANCA, o pianistã foarte talentatã, care a reuºit sã fure de la pãrinþii ei ºi secretele artei cântului, a devenit la Paris un pedagog cunoscut, la care foarte mulþi cântãreþi din toate generaþiile vin pentru perfecþionare.

A avut, timp de 10 ani, lunar, o emisiune la Radio France, pe care o va continua ºi din aceastã toamnã, în care propune ºi acompaniazã tinere talente care aspirã sã cucereascã scenele de operã ºi de concert. Este profesoarã la unul din Conservatoarele importante ale Parisului. Este mãritatã cu violoncelistul DOREL FODOREANU , un instrumentist ce cântã pe podiumul sãlilor de concert în calitate de solist, fiind unul din membrii unui prestigious cvartet de coarde „Atheneum – Enesco “ , care ºi-a câºtigat faima atât în Europa cât ºi în America. ªi el este unul din cei care s-au ataºat cu mare dragoste Mãnãºturului; întotdeauna când a putut ºi-a rupt o bucaþicã de timp din activitatea concertisticã, pentru a veni, chiar ºi pentru câteva zile, în aceste locuri cu întreaga familie.

Aceasta se pare cã ar fi, pânã acum, ultima generaþie a familiei care a îmbrãþiºat cariera artisticã, descendenþii, ce urmeazã, alegându-ºi meserii mai pragmatice. Cine ºtie, poate strãnepoata Marietei Anca, micuþa Alexandra, sã fie cea care mai târziu va duce, dacã destinul îi va fi favorabil, mai departe torþa artisticã purtatã cu atâta abnegaþie ºi devotament de atâtea generaþii ale acestei familii.În orice caz, undeva departe, într-un mare spital din New York, o tânãrã absolventã a Facultaþii de Medicinã a Universitãþii Columbia, este din acest an medic ºi este nimeni alta decât strãnepoata doctorului Anca din Copalnic Mãnãºtur.

Copalnic Mãnãºtur august 2006

Copalnic Mãnãºtur

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

31

INTERVIU Nicolae Manolescu, profesor universitar, istoric şi critic literar

Omul bibliotecă Ruxandra PAªCA, Ioan BOTIª Gazeta de Maramureş

Cel mai apreciat critic literar român din ultimele decenii, Nicolae Manolescu, în introducerea cãrþii sale Cititul ºi scrisul, îºi plaseazã viaþa sub semnul replicii lui Sartre: “Mi-am început viaþa aºa cum fãrã îndoialã mi-o voi sfârºi: în mijlocul cãrþilor”. Poate de aceea, Manolescu considerã cã a avut, în general, o relaþie bunã cu cuvintele ºi una mult mai proastã cu imaginile.

Trebuie sã recunosc cã nu miam imaginat niciodatã cã voi ajunge sã-l intervievez pe domnul Manolescu. ªi totuºi ºansa mi s-a ivit într-o varã în care cunoscutul critic ºi istoric literar a venit la CopalnicMãnãºtur.

Reporter: Ce v-a determinat sã deveniþi critic literar?

Nicolae Manolescu: Nu ºtii niciodatã ce e determinant ºi ce e întâmplãtor în alegerea unei profesiuni. În liceu ºi facultate, îmi închipuiam cã voi deveni prozator.

Apoi, deodatã, cu puþin timp înainte de examenul de licenþã, profesorul meu de literaturã, care era ºi directorul celei mai importante publicaþii culturale din anii ’60 ai secolului trecut, George Ivaºcu, mi-a propus sã scriu în “Contemporanul” articole de criticã literarã. Pe negândite, m-am consacrat criticii. Am þinut cronica literarã a revistei lui G.Ivaºcu din 1962 ºi pânã în 1971, apoi l-am urmat pe directorul “Contemporanului” la “România literarã” ºi am continuat cronica pânã în 1992, dupã moartea lui, când eu însumi devenisem director. Necesitate?

Hazard? Cine ºtie dacã am scris criticã fiindcã o aveam de la început în sânge, cum se spune, ori dacã faptul de a o fi scris mi-a hotãrât vocaþia ºi destinul.

Rep.: Ce pãrere aveþi despre opinia potrivit cãreia critica literarã ºi activitatea criticului literar este inutilã?

N.M.: Critica literarã este absolut necesarã în orice literaturã modernã. Nu se poate fãrã ea, cum nu se poate, ca sã fac o comparaþie utilã, fãrã o clasificare zecimalã în marile biblioteci. Vã daþi seama ce ar fi o bibliotecã fãrã un criteriu de ordine? Ar fi un depozit în care ar intra carte dupã carte ºi în care nici o carte n-ar putea fi gãsitã, decât din purã întâmplare, un depozit despre care n-am ºti niciodatã ce conþine. Oricât de simpliste ar fi astfel de analogii, ele ne dau o idee relativ corectã despre necesitatea criticii. Ca sã nu mai spun cã, în lipsa criticii, n-am ºti cum ºi ce citeau cei dinaintea noastrã. O importantã ºtafetã culturalã s-ar pierde.

Carte de vizitã: S-a nãscut la Râmnicu-Vâlcea, într -o familie de profesori. ªcoala medie a fãcut-o la Sibiu ºi Râmnicu-Vâlcea, dupã care a urmat cursurile Facultãþii de Filozofie din Bucureºti, absolvitã în 1962, dupã ce a fost exmatriculat un an de zile pe motiv de dosar. A susþinut ani de zile cronicile literare sãptãmânale din “Contemporanul” ºi “România literarã”, în care a analizat fenomenul literar contem poran. Dupã 1989, a intrat în viaþa politicã. Cele mai importante cãrþi ale sale sunt: “Arca lui Noe”, “Istoria criticã a literaturii române”, “Literatura românã postbelicã”, precum ºi monografiile despre Titu Maiorescu, Alexandru Odobescu ºi Mihail Sadoveanu. În prezent, este doctor în litere ºi profesor universi tar la Bucureºti.

Copalnic Mãnãºtur

32

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Limba vie în procesul globalizării Rep.: Ce pãrere aveþi de invazia cuvintelor din limba englezã în limba românã, invazie pe care o combãtea cu atâta vehemenþã domnul George Pruteanu?

N.M.: Limba este un organism viu, în dezvoltare, în schimbare, care uneori mai ºi piere (limba galilor, limba dacilor, limba latinã au pierit la un moment dat, lãsând sau nu urme importante). Reglementarea în domeniul limbii vii este o chestiune foarte delicatã.

Francezii au lãsat vreme de secole pe seama Academiei lor la defense et l’illustration de la langue, adicã protejarea limbii. Astãzi, în plin proces de globalizare, e greu sã mai oferi protecþie unei limbi sau

alteia. Puterea caracterului normativ e tot mai micã ºi se reduce la ortografie ºi la alte câteva domenii.

George Pruteanu ºi-a închipuit cã poþi opri invazia anglicismelor. N-o poþi opri.

Nu existã vameºi ºi poliþiºti de frontierã lingvisticã. El a uitat, se vede, cã limba noastrã literarã, aceea care doreºte s-o apere de strãini, s-a format la începutul secolului al XIX-lea prin import masiv de franþuzisme.

Sã ne imaginãm o clipã cã, în bãtãlia dintre junii care învãþau la Paris ºi veneau în Principate cu bagajele pline de cuvinte ºi expresii franþuzeºti ºi tombaterele, adicã bãtrânii crescuþi la ºcoala grecis-

Porţile deschise de literatură Rep.: Majoritatea elevilor percep limba românã ca pur ºi simplu o disciplinã pe care trebuie sã o studieze pentru examenul de capacitate sau pentru bacalaureat. Cum aþi stârni interesul elevilor pentru literatura înþeleasã ca artã?

N.M.: Le-aº spune douã lucruri. Mai întâi cã a citi literaturã nu e obligatoriu. Probabil mai mult de nouãzeci de procente din populaþia planetei se compune din oameni care n-au citit nici un roman ºi nici o poezie, unii nici mãcar la ºcoalã. ªi care trãiesc totuºi destul de împãcaþi cu ideea asta. Al doilea lucru este cã viaþa fiecãruia dintre noi e cu mult mai sãracã în întâmplãri ºi cunoºtinþe

Copalnic Mãnãºtur

decât credem, mai ales în adolescenþã, ºi cã literatura ne permite accesul la o lume care ne îmbogãþeºte emoþional ºi ne pune în relaþie cu personaje interesante, despre care putem afla incomparabil mai multe, pe care le putem cunoaºte cu mult mai bine decât pe cel mai bun prieten, decât chiar pe pãrinþii sau pe copiii noºtri.

Oricine poate refuza sã-ºi petreacã câteva ore din timpul sãptãmânal în compania cãrþilor.

Dar fiecare e dator sã încerce ºi, dacã nu-i place, sã renunþe. Eu îmi pun nãdejdea în faptul cã, odatã prins, gustul lecturii face din tine un cititor.

melor fanariote ºi a slavonismelor, ar fi câºtigat aceºtia din urmã.

Probabil cã am fi scris pânã în ziua de astãzi cu slove, adicã chirilice, ºi peste jumãtate din lexicul actual nu ar fi existat.

Opþiuni ºi argumente Nietzsche sau Sartre?

Nici unul.

Sentiment sau raþiune?

Raþiune, desigur.

Idealism sau pragmatism?

Idealism.

George Cãlinescu sau Tudor Vianu?

Cu siguranþã, Cãlinescu.

Teatru sau film?

Nici una, nici alta.

Queen sau The Scorpions?

Nu-mi place sã ascult decât muzicã simfonicã sau de operã.

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

33

INTERVIU Ştefan Radof, un reprezentant de marcă al scenei româneşti

Un om politic aristotelic Ioan BOTIª Gazeta de Maramureş

La aproape 70 de ani, ªtefan Radof e mai tânãr decât mulþi oameni care numãrã cu câteva decenii mai puþin. L-am întâlnit cu puþinã vreme în urmã în cerdacul unei case din Copalnic Mãnãºtur, localitate în care vine în fiecare varã.

Am stat de vorbã cu maestrul despre teatru ºi “am fãcut politicã” cu fostul senator Radof, care crede cã viitorul mapamondului se va sprijini foarte mult pe societatea civilã.

Anticomunist convins, ªtefan Radof e iritat de faptul cã se mai gãsesc oameni care sã-i spunã cã a ajuns actor pe vremea comunismului. “Pe mine m-au fãcut actor nu comunismul, ci profesorul meu, Costache Antoniu, Radu Beligan, care m-a luat pe rãspunderea lui politicã ºi mama ºi tata, care mi-au dat talent. Partidul Comunist Român nu mi-a dat nimic, doar cã, vorba lui ªtefan Iordache, nu mi-a pus piedicã la timp. Am sã-þi spun un lucru cu toatã lipsa de modestie: eu am fãcut teatru numai prin poarta din faþã”, afirmã maestrul Radof.

Reporter: Cum vi se pare viaþa politicã din România de azi? ªtefan Radof: Nu mi se pare deloc, pentru cã nu existã. Viaþa politicã realã din ziua de azi este o uniformizare a unui liberalism cu ciupituri, pentru cã cei care se pretind de stânga fac pe liberalii, o fac prost ºi iese un fel de caprã marxistã.

Poate mai degrabã facem noi politicã acum. Viaþa politicã, în sensul aristotelic al cuvântului, este o viaþã a cetãþii. Voi faceþi

politicã, pentru cã sunteþi niºte oameni foarte normali ºi scrieþi bine o GAZETÃ care m-a impresionat; eu fac politicã atunci când joc bine. Mi-aº dori o viaþã politicã liberalã, pentru cã liberalismul este o verticalitate normalã, e o dreaptã normalã ºi Dreapta e lãsatã de Dumnezeu.

Rep.: Care sunt oamenii politici pe care îi apreciaþi? ª.R.: Am avut ºansa sã mã bucur de prietenia seniorului Coposu. Poate ºi datoritã faptului cã l-am jucat pe Iuliu Maniu în filmul “Oglinda”. De aici încolo, e greu sã mai adaugi ceva. I-aº aminti totuºi pe Nicolae Manolescu, care este un politician în sensul aristotelic al cuvântului, pe poetul ºi academicianul Augustin Doinaº, pe Alecu Paleologu (ultimii doi dezavuaþi ca ºi colaboratori ai Securitãþii), Maria ºi Ionel Brãtianu. Existã, din pãcate, ºi valori catastrofice, cum de altfel am ºi avut în Partidul Alianþa Civicã. Emil Constantinescu, spre exemplu, este o astfel de catastrofã ºi de tragedie pentru toatã tagma intelectualã.

Opþiuni ºi argumente Teatru sau film?

Merg amândouã.

Monarhie sau repu -

blicã?

Monarhie constituþio nalã.

Aristofan sau Moliere?

La ora actualã, Aristofan.

Tango sau vals?

Vals.

Blonde sau brunete?

Brunete.

Vin alb sau vin roºu?

Vin alb.

Copalnic Mãnãºtur

34

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Originalitatea divină a Maramureşului Rep.: Ce rol aþi fi vrut sã jucaþi ºi nu l-aþi jucat? ª.R.: Rolul evreului din Neguþãtorul din Veneþia. S-ar putea sã scandalizeze ceea ce spun pentru cã, în general, piesa este suspectatã de antisemitism. Spre deosebire de ceilalþi, eu cred exact invers: este dovada unei mari generozitãþi. Când îºi cere evreul livra de carne, este o violenþã, dar e o violenþã ca rãspuns la o alta. El fusese agresat în intimitatea lui. Shakespeare a reuºit sã fundamenteze lucrurile simple ca nimeni altul.

Rep.: Aþi jucat vreodatã roluri pe care nu le-aþi vrut? ª.R.: Nu! În vremea comunismului am jucat ºi câteva roluri de activist de partid, dar n-a venit nimeni sã-mi spunã sã accept rolurile respective.

Le-am acceptat pentru cã ºi alea erau niºte personaje, niºte fiinþe umane, în conflict cu propriile lor margini. Într-un astfel de rol eram arestat ºi

Carte de vizitã Marele actor ªtefan Radof s-a nãscut la 1 decembrie 1934 ºi a absolvit Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã “I.L.Caragiale” în 1964, astfel încât, în acest an, va împlini 72 de ani de viaþã ºi 42 de ani de “meserie oficialã”, dupã cum îi place sã afirme. Nu ºtie în câte roluri a jucat, pentru cã, în urmã cu zece ani, când avea peste 120 de roluri în pal mares, a renunþat sã le mai con tabilizeze. În 1953 a fost arestat ºi condamnat la cinci ani de închisoare, pentru “uneltire împotriva orânduirii de stat ºi agi taþie publicã”. A fost eliberat dupã doi ani, dar a urmat armata pe care a fãcut-o într-un lagãr.

Recent, Academia Românã i-a acordat o bursã de merit, ca o recunoaºtere a activitãþii ºi talentu lui domniei sale.

Copalnic Mãnãºtur

rosteam o replicã care a devenit celebrã: “Am ajuns sã ne arestãm între noi!”

Rep.: Ne-am întors la politicã.

Cum aþi defini comunismul? ª.R.: Dictatura proletariatului este o rãsturnare de valori categoricã.

Flagelul sovietic are conotaþia turmei bolºevice. Vorbesc de sovietici ºi nu de ruºi pentru cã influenþa rusã îºi are meritele ei în plan cultural ºi chiar uman. Ruºii sunt un popor puternic, frumos, inteligent, cu o culturã mare, solidã ºi bine instalatã.

Reporter: Nu v-am întrebat ce pãrere aveþi despre Maramureº… ªtefan Radof: Întrebarea ar fi oarecum retoricã. Maramureºul nu poate sã aibã decât o originalitate divinã ºi ea are un impact ºi faþã de cel mai reticent om. O evidenþã ca ºi cea a Maramureºului te lasã înmãrmurit. Þara Maramureºului, chiar ºi prin numele pe care îl poartã, are o încãrcãturã magicã.

Cristofor Columb şi Efimiţa Rep.: Care vã este cel mai drag rol din cele pe care le-aþi jucat? ª.R.: Întrebarea este grea pentru sunt mai multe roluri care îmi sunt dragi, dar câteva mi-au oferit un impact special cu publicul românesc ºi cel din strãinãtate. Cristofor Columb a fost primul rol de anvergurã europeanã. Spectacolul s-a jucat în aºanumita perioadã de liberalizare a regimului, a deceniului ºapte, care a explodat într-un soi de nonconformism, în mãsura în care realitatea devine nonconformistã în raport cu conservatorismul sclerozat comunist ºi în raport cu distanþarea noastrã faþã de influenþa sovieticã. Aceastã piesã a fost pusã în scenã în 1969, la Nancy, dupã celebra revoluþie culturalã a tineretului din Paris.

Mi-a plãcut ºi rolul pe care l-am jucat în piesa Escurial, în care regele Alphonse al VI-lea trãia o dramã aparte: regina se îndrãgostise de bufon. Aº mai aminti rolul Efimiþei din Conu’ Leonida faþã cu

reacþiunea, piesã în care am fãcut cuplu cu ªtefan Iordache. Cernescu ne-a cuplat, dacã pot vorbi de cuplãrai artistic. Conu’ Leonida ºi Efimiþa nu fãceau altceva decât sã se îndoctrineze în spiritul totalitarismului. Spectacolul a fost pus în scenã de un om foarte important în cultura europeanã, Petricã Ionescu, care, din cauza cenzurii, a plecat în strãinãtate.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

pag.

35

literatura

Copalnic Mãnãºtur

36

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

CELE ZECE PORUNCI Ioan BOTIª

S

atul pãrea încremenit în forme stabilite cu sute de ani în urmã de oameni cu drag de muncã ºi pahar, dar cu frica lui Dumnezeu.

Arhitectura rãmãsese aceeaºi iar þãranii purtau veºminte identice cu straiele strãbunilor. Arheologul recunoºtea fãrã dificultate casele cu trepte din pietre de râu ºi prispe cu cerdacuri din lemn de cireº.

Gardurile din nuiele împletite ºi ogrãzile în care zãceau de-a valma ciubere, grape, hamuri, coase, roþi de car, haranfogauã ºi topoare, pãreau ºi ele neschimbate. Dincolo de livada de cireºi, casa Bãtrânului, trecut în nefiinþã pe vremea când Arheologul mai spera sã prindã o pasãre cu ajutorul unor capcane rudimentare, inventate de mintea lui necoaptã ºi construite de mâinile încã nedibace, îmbãtrânise nefiresc de mult.

Câteva clipe avu impresia cã intrã într-un alt anotimp. Primãvara, stãpânã peste sat, pãrea cã i-a lãsat toamnei târzii casa ºi curtea Bãtrânului. Via ruginie cãzuse pe alocuri peste obloanele scorojite de ploile abãtute asupra casei pãrãsite. Ierburile nãpãdiserã grãdina, cuptorul crãpase demult, stupii rãmãseserã pustii dupã ce albinele se întorseserã în sãlbãticie ºi era sigur cã, din pomii aproape uscaþi, nimeni, niciodatã, nu va mai culege piersici pârguite.

Copalnic Mãnãºtur

Biserici încet se dãrâmã Prin veacuri pios cocârjate, Sunt cel ce rãmâne-n þãrânã, Sunt omul cu ºapte pãcate.

Interiorul casei resimþea ºi el absenþa unui suflet viu. Scoarþele erau îngãlbenite de timp, lemnul meselor ºi scaunelor, geluit cu aproape un veac în urmã, ceda cariilor, podelele scârþâiau ºi ele în timp ce ochii sfinþilor din icoane îl priveau trist printre pânzele de pãianjen. κi aduse aminte cã, pe vremuri, ochii aceºtia îl speriau uneori seara, atunci când flacãra plãpândã din lampa cu gaz se reflecta în sticla icoanelor. Ochii pãreau, pentru o frânturã de timp, vii, cercetãtori ºi cu totul nefireºti. În special, ochii lui Cristos.

Poliþa de la capãtul patului Bãtrânului era singura care se mai lupta cu timpul. Cele trei cãrþi pe care le buchisise în copilãrie erau ºi acum la locul lor: o carte cu poveºti haiduceºti, un zodiac realizat în veacul trecut dupã recomandãrile lui Aristotel ºi Biblia. Bãtrânul îi citise fragmente din cele trei cãrþi pe vremea când încã nu desluºise taina literelor, iar mai apoi îi dãduse voie sã le citeascã singur, lucru de care ºi astãzi mai era mândru, pentru cã Bãtrânul nu dãdea voie nimãnui sã-i atingã cãrþile.

Poate pentru cã, în anii instaurãrii Terorii Roºii, Bãtrânul fusese un fel de haiduc, credea cu fervoare în destinul scris în stele ºi, mai presus de toate, credea în Dumnezeu.

Arheologul îºi petrecuse ultimii ani printre mormintele din Valea Regilor. Egiptul îl fascinase dintotdeauna, prin refuzul sãu de a se preda în faþa timpului. Dezlegase enigme ºi mai avea multe de dezlegat. În urmã cu câteva zile, descoperise un mormânt în care, printre numeroase alte ofrande, mâinile sale au dat de un ºarpe din lemn de cedru cu ochii de rubin. Piesa îl fascinase atât de mult încât, fãrã sã o arate nimãnui, o strecurase în buzunarul pantalonilor de lucru. Acum, ºarpele îl privea tãcut de pe masa casei bãtrâneºti. Privindu-i ochii strãlucitori în lumina amurgului, Arheologul avu strania senzaþie cã ºarpele l-a adus acasã. Nu neapãrat micul ºarpe egiptean, ci mai degrabã ºarpele care-l împinsese pe om spre cunoaºtere, ºarpele care-i furase lui Ghilgameº iarba nemuririi sau, poate, ºarpele care-i strecurase în sânge veninul necredinþei.

Lampa fãrã gaz îl obligã sã trãiascã una dintre cele mai lungi nopþi din viaþa lui. Adormi abia în zori, dar somnul fu de scurtã duratã. Câteva bãtãi în uºã îl rãpirã din oniric. În faþa uºii, cu un zâmbet ºãgalnic pe buze, stãtea Pãrintele, preotul satului ºi vãrul lui.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Auzise de la oameni de sosirea lui ºi venise sã-l vadã ºi sã mai vorbeascã de cele multe, neînþelegeri fireºti între un slujitor al Bisericii ºi pãgânul ºcolit, aflat sub puterea Diavolului.

Pãrintele adusese, dupã obiceiul locului, o glajã de horincã galbenã, ce dezleagã limbile iar apoi le înnoadã pentru vreme de ºapte liturghii. Prea multele nunþi, botezuri, parastase ºi întâlniri cu enoriaºii la bufetul vecin cu sfânta bisericã, îl mai înmulþiserã pe Pãrinte, dar, în rest, pãrea neschimbat. Vederea micului ºarpe atrase câteva cruci fãcute la repezealã ºi douã sudalme, pe care numai slujitorul altarului le ºtia, la adresa Diavolului.

Pãrintele era supãrat. De-o vreme, peste sat, se abãtuse urgia. Mureau oameni tineri, în puterea vârstei ºi toate rugãciunile lui ºi ale enoriaºilor nu-l puteau îndupleca pe Dumnezeu. Satul credea cã s-a întors blestemul Cãlugãrului. Arheologul zâmbi îngãduitor. Nu credea în farmece sau blesteme, dupã cum nu credea nici în divinitãþi sau extratereºtri. Cu toate acestea, ascultã încã o datã, cu bunãvoinþã, povestea pe care o ºtia din copilãrie. În vremea Marelui Rãzboi, un Cãlugãr se pripãºise prin apropierea satului. Rar era vãzut prin sat ºi atunci venit doar la cererea sãtenilor, pentru a vindeca de cine ºtie ce beteºug sau pentru a-l alunga pe Satana din trupuri posedate ori case bântuite.

Legenda mai spunea cã o piatrã cãzuse din cer pe un drum forestier. Prin nici un mijloc piatra nu putuse fi miºcatã sau spartã. Chemat de oameni, Cãlugãrul s-a aºezat în genunchi ºi a citit din Evanghelie trei zile ºi trei nopþi. La al patrulea rãsãrit de soare, piatra a crãpat în mai multe bucãþi ºi, minunea minunilor, în interior a fost gãsitã o icoanã.

Puterea nemaivãzutã a Cãlugãrului stãtea, asemeni lui Samson, în pãrul sãu, niciodatã tuns. Venirea comuniºtilor la putere i-a adus sfârºitul. Preotul de atunci al satului l-a denunþat pentru subminarea autoritãþii statului ºi colaborare cu legionarii ce mai luptau încã prin pãdurile din jurul satului, împotriva noii puteri. Anunþaþi de preot, doi miliþieni l-au prins pe Cãlugãr într-o zi când acesta venise în sat pentru a elibera de farmece o fatã ce pãrea sã-ºi fi pierdut minþile. Miliþienii l-au dus în “comunã”, unde o frizeriþã l-a tuns, dupã care, speriaþi de blestemul Cãlugãrului, l-au eliberat.

Cãlugãrul blestemase, în timp ce pletele îi cãdeau pe podeaua murdarã a noii frizerii; preotul trãdãtor urma sã orbeascã ºi sã muþeascã, miliþienii sã-ºi piardã minþile, iar femeia care l-a tuns trebuia sã ardã de vie. Asupra oamenilor din sat care n-au miºcat nici un deget pentru a-l salva, urgia urma sã vinã în Anul Diavolului Întors, atunci când trebuiau sã moarã, pentru spãlarea tuturor pãcatelor, tinerii satului. Preotul orbise ºi-ºi pierduse graiul în timpul slujbei din prima duminicã ce veni; miliþienii, într-un moment de nebu-

pag.

37

nie, s-au împuºcat unul pe altul, iar frizeriþa muri în flãcãri datoritã unei scurgeri de gaz de la butelia ce o primise drept rãsplatã din partea Partidului. De atunci, nimeni nu l-a mai vãzut pe Cãlugãr, cu excepþia Bãtrânului care-l vizitase o singurã datã în sihãstrie.

Cuvânt de tainã s-a rostit atunci, cãci Bãtrânul n-a pomenit niciodatã de vizita sa la grotã ºi nimeni n-a avut curajul sã-l întrebe ceva.

Pentru sãteni, venise ºi anul fatidic. Bãtrânii satului crezuserã iniþial cã e vorba de anul 2000, pe care-l considerau anul Sfârºitului Lumii. Dar, înainte cu un an, soarele îºi ascunsese faþa, vestind parcã începutul sfârºitului blestemului. 666, adicã 999, tãlmãcise Pãrintele tâlcul Anului Diavolului Întors.

Primul murise dupã ce încercase, pe nedrept, sã-ºi însuºeascã o bucatã de grãdinã a unui vecin. Se împãrþeau pãmânturile cândva colectivizate ºi omul susþinea cã pãmântul respectiv aparþinuse familiei sale. A zecea poruncã fusese uitatã: Sã nu pofteºti ce este al altuia! În aceeaºi zi l-au îngropat ºi pe cel care, în timpul procesului, þinând parte celui ce râvnise ce nu era al lui, uitase porunca a noua: Sã nu depui mãrturie strâmbã! Pentru un coº de coceni murise un altul, împlinind pedeapsa pentru porunca a opta: Sã nu furi! A ºaptea poruncã zice Sã nu fii desfrânat! O femeie, ademenitã de ºarmul unui strãin de sat, pãcãtuise, iar bãrbatul ei, turbat de mânie, o înjunghie, dupã care îºi luã zilele. Sã nu ucizi! – a ºasea poruncã fusese încãlcatã ºi ea pentru prima oarã în satul atât de liniºtit pânã de curând.

Mustrat de pãrinþi cã s-a întors acasã târziu ºi pe ºapte cãrãri, dupã o noapte de stat lângã paharul cu jinars, un flãcãu ridicase nevolnica-i mânã asupra celor ce i-au dat viaþã. La puþine zile, cornul unei vite i-a rãspândit pe câmp mãruntaiele, cãci porunca a cincea spune: Sã þii în cinste pe tatãl tãu ºi pe mama ta ºi vei trãi zile multe! Un fulger îl lovise pe cel care, de frica ploii, strânsese fânul într-o zi de duminicã.

Mare pedeapsã pentru nesocotirea celei de a patra porunci: ªase zile pe sãptãmânã sã munceºti ºi a ºaptea zi sã te odihneºti! Murise ºi un tânãr care, pentru a întãri o mãrturie mincinoasã se jurase pe cele sfinte, încãlcând porunca a treia: Sã nu juri strâmb, luând în deºert numele Dumnezeului tãu! A doua poruncã, Sã nu ai alþi dumnezei afarã de Mine, sã nu-þi faci idoli sau chipuri cioplite ºi sã nu te închini lor! o încãlcase o fatã ce învãþa la oraº. Acolo, cineva îi sucise minþile, pornind-o pe calea unei credinþe asiatice. Fata s-a întors acasã doar pentru a muri în vatra satului, ispãºindu-ºi pãcatul de neiertat.

Vorbele Pãrintelui curgeau domol din sufletul întristat al pãstorului ce nu-ºi poate apãra turma de lupii pãcatului. Arheologul recunoºtea cã în toate acestea era o dozã de mister dar, convins de faptul cã erau doar niºte nefericite coincidenþe, încercã fãrã sorþi de izbândã sã ducã discuþia spre alte subiecte.

Copalnic Mãnãºtur

38

pag.

Supãrarea Pãrintelui nu avea margini. Anul se schimbase, venise anul 2000 de la naºterea Domnului, nu murise încã nimeni, dar parcã ceva nu era bine. Rãul plutea încã în aer, nedesluºit ºi ameninþãtor.

Grijuliu, înainte de plecare, Pãrintele îi lãsã o sticlã cu gaz pentru lampã. Noaptea trecu mai uºor.

Arheologul reciti (a câta oarã?) povestea cu Gruia lui Novac scãpat din temniþa Þarigradului ºi foile îngãlbenite din Zodiac, în care regãsi pasajul ce-l fãcuse, copil fiind, sã plângã, iar mai apoi sã zâmbeascã cu subînþeles: “mare iubitor de beuturã ºi femei”. Urmã Biblia din care nu avu cum sã nu lectureze Decalogul ºi Apocalipsa dupã Ioan. Apoi, obosit de nesomnul nopþii trecute, îºi lãsã ºarpele ca semn de carte peste Biblia deschisã la Cele zece porunci, surâse înþelegãtor faþã de neliniºtile Pãrintelui ºi adormi. Avu un somn agitat, bântuit de fantasme. Bãtrânul, Cãlugãrul, ºarpele târându-se pe Icoana Pietrei apãreau ºi dispãreau fãrã nici o noimã.

Dimineaþã, Arheologul se hotãrî, dar hotãrârea i se pãrea, oarecum ciudat, venitã de undeva din exteriorul lui. În scurtã vreme se afla pe drumul ce ieºea din sat pentru a mai exista vreo douã ceasuri de mers, dupã care dispãrea înghiþit de stânci ºi pãdure.

Instinctul de arheolog îl cãlãuzise de multe ori fãrã greº. Aºa se întâmplã ºi în ziua aceea. De departe, vãzu ceea ce se dovedi a fi grota-casã a Cãlugãrului.

Ascensiunea, deloc uºoarã, mai þinu o vreme, cât s-ajungã soarele la mijlocul drumului spre searã.

Aºezat pe un scãunel rudimentar din lemn de brad, rezemat de stânca muntelui, Cãlugãrul pãrea cã-l aºteaptã. Oasele, lipsite de suportul cãrnii, mai pãstrau, datoritã înclinãrii stâncii ºi a ierburilor ce crescuserã printre ele, o poziþie aproximativ fireascã.

Rasa Cãlugãrului dispãruse, mâncatã de colþii neiertãtori ai timpului. În adâncitura din munte, cãci asta era de fapt grota Cãlugãrului, rãmãseserã neatinse de mânã de om un opaiþ de lut, un blid rudimentar, câteva cãrþi, un crucifix fixat într-o adânciturã a rocii ºi câteva borcane în care Cãlugãrul pãstra ierburile de leac culese ºi numai de el ºtiute.

Arheologul se aºezã pe iarbã ºi îºi aprinse ultima þigarã din pachetul devenit inutil. Puþinãtatea vieþii îi pãrea mai evidentã în faþa scheletului din Muntele Omului decât în þara faraonilor. Probabil se obiºnuise cu inventare funerare fastuoase. ªi totuºi, impresia pe care o fãceau rãmãºiþele pãmânteºti ale celui ce blestemase satul ce se vedea în depãrtare, peste vârfurile brazilor, era copleºitoare. Craniul, nãpãdit ºi el de ierburi, se înclinase într-o parte, într-o atitudine parcã mustrãtoare.

Dorinþa de a îndrepta lucrurile, devenitã irezistibilã, se transformã în impulsul care trimise mâna Arheologului spre tigva Cãlugãrului. Cu iuþeala fulgerului, capul nãpârcii ce-ºi fãcuse cuib în craniu þâºni prin orbitã, muºcã cu violenþã, dupã care vipera Copalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

neagrã ºerpui printre ierburi, pierzându-se din raza privirii mai mult mirate decât speriate a Arheologului.

Extrem de rapid, veninul începu sã-ºi facã efectul.

Soarele trecea printr-o nouã eclipsã, pãlinca bãutã ieri îºi fãcea efectul abia azi cãci, la comanda Cãlugãrului, brazii au început sã danseze, în timp ce casele satului se apropiau încet, mânate de vorba Bãtrânului. Înainte de a se coborâ în Marele Somn, Arheologul mai avu timp sã vadã în noaptea ce inexplicabil îl cuprinse în braþe degetul descãrnat al Cãlugãrului scriind cu litere ebraice de foc pe peretele stâncii: Eu sunt Domnul Dumnezeul tãu, care te-a scos din Egipt, casa robiei! Prima poruncã… În aceeaºi zi, casa Bãtrânului a luat foc. În zadar vecinii veniþi în grabã au încercat sã stingã vâlvãtaia.

Violenþa flãcãrilor a ars casa din temelii. Pãrintele a asistat ºi el neputincios la dezastru. În cenuºa rãmasã, slujitorul Bisericii gãsi, spre marea mirare a sãtenilor, o icoanã neatinsã de foc, cu colþurile ferecate în piatrã. Imaginea prezenta un Cristos îngenuncheat, rugându-se pentru iertarea pãcatelor omenirii. Pe faþa Fiului Omului strãluceau douã lacrimi ce pãreau fãcute dintr-o piatrã de culoarea sângelui...

(28.05.2000)

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

pag.

39

Cătunul burghezului (fragment din romanul Schimbând alcãtuirea de fum)

Vasile DRAGOMIR

Î

n locul în care a dat Dumnezeu cu cremenea, în munþii Morºei, s-au aprins jnepenii, au albit stâncile de-atâta luminã ºi s-a fãcut o poianã cât barba lui Sfântu Petru, mãtãsoasã ºi ondulatã. Nu ºtiu cum se numea la început, când singurul locuitor al poienii era Cuvântul, dar acum, dupã ce oamenii îºi pãrãsiserã vremelnic casele, 13 fumuri, câþi apostoli a avut Cristos, îi zicea „Cãtunul Burghezului” ºi numele acesta îmi pãrea, paradoxal, o victorie a socialismului asupra a tot ce era iascã în pãdure.

Spre deosebire de celelalte orânduiri putrede, socialismul mai intâi obþine victoria ºi dupã aceea angajeazã bãtãliile, de zi, aparent paºnice, cu trompete, steaguri ºi pancarde, cu soldãþei fermentând de idealuri, ca vinul netras de pe drojdie.

Comandanþi ca niºte cloºti înfoiate, cârâind ameninþãtor la un hultan de carton, iau în cuiul cãtãrii ceaþa, respiraþia furioasã a urieºilor puºi la pãstrare sub lespezi de argint, de zâna Bee, zâna oilor albe care dorm cu capul spre apus, în contradicþie neantagonistã cu surorile lor negre, care noaptea se confundã cu noaptea ºi se pare cã nu dorm niciodatã, ca duºmanul de clasã.

Tovarãºii Vitalie Bucescovici ºi Nae Gogoºescu nu au avut niciodatã duºmani de clasã deoarece s-au alfabetizat prin ucenicie la locul de muncã. Aºa cum am fãcut-o ºi eu, numai cã la o vârstã mult mai fragedã, atunci când numãrul anilor mei, patru, era egal cu numãrul anilor de studii ai tovarãºului director de la Cabinetul de partid, Hazotã. Scoteam cu mama bunã vacile la pãºunat, ea îºi lua scãunelul ºi „România liberã”, ne aºezam în partea dinspre holda de mãlai, ea pe scãunel, eu pe un muºuroi de furnici roºii, ea citea decesele din „România liberã” ºi plângea, pe mine mã muºcau furnicile roºii ºi plângeam, fapt care m-a fãcut sã cred cã cititul este un lucru tare emoþionant, cã trebuie deprins ºi cultivat, mai cu seamã cã vacile se dãdeau la cucuruz doar în pauzele de lecturã.

O fi fost viu-graiul bun pentru moºii ºi strãmoºii mei, dar acum, de când cu presa de partid, pretenþiile vacilor au crescut.

Pentru a-þi face o idee despre cum aratã un vagonet de minã, desprins din garniturã ºi cu roþile-n sus, nu trebuie decât sã priveºti oraºul Morºa din cer, dimineaþa devreme, printre trei vârfuri de brad ºi-o beliturã de deal surpat.

Aici este vârful de lance al revoluþiei, înfipt în buncãrul capitalist – adicã în depozitele fostelor gatere

ale lui Cuzuca, tranformate acum în magaziile Comitetului orãºenesc PCR. Pe rafturile pline odatã cu lemn de Rossa Canina, de sânger, de paltin ºi de prun pãdureþ, acum se aflau bucãþi mari ºi late de „scârþ”, tocmai bune pentru a se confecþiona din ele litere, dupã ºablon, pentru pancarde. Dincolo, în magazia încãlzitã, unde era scândura de brad care creºte doar pe faþa neînsoritã a munþilor, mai roºu ºi cu textura mai deasã, tocmai bunã pentru franþuzoaicele pretenþioase, care voiau pat ºi scrin cu miros de rãºinã, se aflau valurile de pânzã roºie pentru steaguri ºi mese de prezidiu, pentru fodori de tribunã ºi cravate de pionier, pentru drapãri ºi camuflaje în timp de pace, pentru urne fixe ºi mobile. Mai puþine la numãr, dar nu de nebãgat în seamã, erau valurile de pânzã galbenã ºi albastrã.

Acestea îºi gãsiserã locul în depozitul în care Cuzuca þinea pânzele de schimb, pãlmarele, ºorþurile de piele, pietrele de polizor ºi curelele de transmisie. Mirosul greu de piele prelucratã sumar, de dohot ºi vaselinã, impregnat de douã generaþii aºezate, a fost uºor înlocuit de pânza unei generaþii fãrã astâmpãr. A generaþiei care mirosea a cernealã de tipar în clandestinitate. Între a colora ºi a imprima, iatã diferenþa!

Din vremurile apuse ale gaterelor lui Cuzuca au mai ramas stãvilarul, patru maºini de scris nemþeºti, din care una la Casa de culturã, una la Cabinetul de partid ºi douã la Clubul pionierilor ºi ºoimilor patriei, douã Copalnic Mãnãºtur

40

pag.

case de bani austriece, în una se þin insignele ºi medaliile Comitetului orãºenesc de partid, în cealaltã caietele propagandistului ºi carnetele roºii. Mai este groapa de rumeguº – ãsta arde din regimul trecut, arde mocnit, când e timp frumos fumul miroase a cârnaþ, când plouã miroase a abur de copil nou nãscut.

Aici se întâlnesc în fiecare dimineaþã ploºtile, cea plinã de cafea transparentã a tovarãºului Vitalie Bucescovici, concavã, inox, americanã, capturã de rãzboi ºi cea de aluminiu, îndrãzneaþã, balºoaie ºi mobilizatoare, pãlincã cu votcã, o micã piedicã în calea uitãrii, de la fraþii noºtri eliberatori. Veneau la serviciu cu salopeta trasã peste costumele „de fiecare zi”.

Din ghereta portarului, o fostã latrinã a gaterelor lui Cuzuca, îi saluta militãreºte paznicul de noapte, care era ºi instructor al brigãzii artistice de agitaþie, Pompiliu, bãiatul fostului preot unit, acum pensionar, cel mai mare specialist în vin de coacãze. În fiecare dimineaþã, Pompiliu era câcãu, rupt în douã, ca paznic de noapte venea la serviciu dimineaþa, sã doarmã pânã la ora prânzului, dupã ce, în prealabil, fusese dat afarã, cu frecvenþã de muson, din magazia magazinului de pâine.

Venea la serviciu, îmbunându-ºi ºefii, cu pantalonii blindaþi de franzele aburinde. Aburul acesta îl fãcea sã-ºi aducã aminte de sfânt chipul lui Cristos, „ºtanþat” pe fiecare bob de grâu, aºa cum îi spusese tatãl sãu, preotul, liderul culegãtorilor de fructe de pãdure. ªi apoi sã-l nege, aºa cum ne negãm respiraþia urât mirositoare, dar fãrã de care nu am putea trãi.

Cei care îl cunosc pe Dumnezeu sunt mult mai convingãtori decât cei care nu-i cunosc „tablele legii”.

Cu o laºitate de nimeni cerutã, Pompiliu le zise, pentru a-ºi arãta loialitatea faþã de organizaþia UTC din care fãcea parte, pe stil apostolic: - Domnul sã vã aibã în paza de zi, pe timpul pazei de noapte nu s-a întâmplat nimic deosebit.

Evreului Bucescovici i se fãcea puþin rãu de la aceastã blasfemie adresatã Tablelor, olteanul Gogoºescu era mult mai dezinvolt, el avea o relaþie simplã – table, zar, marþ. Imediat dupã adormirea paznicului începea cearta ca suport de lucru, ca unitate a contrastelor, motiv pentru care, de dimineaþa pânã seara, erau nedespãrþiþi. De parcã numai haosul ne-ar putea aduna, numai disperarea ne-ar putea face puternici.

Gâlceava celor doi ajungea la apogeu dupã ce sembãtau la bufetul gãrii din Morºa. Olteanul, rãmas în Morºa dupã închiderea ºantierului Salva-Viºeu, nu-l lãsa pe evreu sã meargã la WC-ul bãrbaþilor zicând cã e tãiat împrejur ºi cã locul lui e „la femei”.

- Te reclam la partid, tovarãºe, striga Bucescovici, cu pistruile aprinse ca beculeþele de pe pomul lui Moº Gerilã. Aºa înþelegi tu egalitatea ºi fraternitatea între popoare?

- Tovarãºe, zicea grav Gogoºescu, noi suntem egali în câmpul muncii, la ºedinþe, manifestaþii ºi defilãri, la Copalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

WC fiecare cu ale lui.

- Hai mai bine sã avem o discuþie constructivã, care pancardã este mai potrivitã pentru ampla acþiune de demolare a Cãtunului lui Burghezu?

- Þinând cont de faptul cã participã ºi tovarãºul maior Surdu, de la Securitate, eu zic cã trebuie sã o luãm pe asta cu „Trãiascã pacea, dezarmarea ºi securitatea!”

- Greºit, asta-i gândire de faþadã, zice filozoful Bucescovici. Deoarece este o acþiune în forþã, trebuie sã o echilibrãm cu o pancardã pacifistã, uite asta: „Un nu hotãrât bombei atomice!”

- ªi ce are dacã le luãm pe amândouã, sã vadã toþi tovarãºii cã lucrãm în echipã.

Primarul Bârlig tocmai s-a înþeles cu comandantul unitãþii militare de diribau sã scoatã tancul ºi o grupã de ostaºi înarmaþi regulamentar, pânã-n dinþi.

- N-am, tovarãºe Bârlig, militarii sunt pe ºantier, noi construim drumuri, nu dãrâmãm bordeie.

- Tovarãºe cãpitan, e ordin de sus, de la partid.

- Sã vãd ce pot face, am la infirmerie vreo opt bãieþi, au bãut bere stricatã ºi au diaree. Eu vi-i dau, dar sã ºtiþi cã o sã cam tremure.

- Sub comanda mea nu tremurã nimeni, tovarãºe cãpitan, m-am descurcat eu ºi în vremuri mai grele.

Dupã o orã, „detaºamentul” a pornit la acþiune.

Tancul care mergea în frunte afuma îngrozitor, primarul, în spate, cu eºarfa, steagul ºi pistolul la ºold, arãta ca un hornar, mai în spate Bucescovici ºi Gogoºescu, cu lozinca de pe care cãzuserã literele de „scârþ”, încât acum se putea citi doar : „Nu bombei”.

Soldaþii, din când în când îi strigau plutonierului din tanc: „toa major, opriþi pentru necesitãþi!” Dãdeau fuga în tufe, cu pantalonii în mânã. Câþiva muncitori, fruntaºi în producþie, care purtau steagurile roºii, se luau dupã ei sã se uºureze de parcã cufureala era molipsitoare. Un grup de pionieri, fruntaºi la învãþãturã, care au fost scoºi de la ore sã vadã cu ochii lor o acþiune de importanþã istoricã pentru oraº, nu înþelegeau nimic, dar mergeau în pas vioi, cântând la ordinul comandantului de detaºament, „Am cravata mea, sunt pionier”. În fine, tractorul cu unelte pentru demolare ºi o ladã de lemn în care tovarãºul Hazotã, directorul cabinetului de partid ºi tovarãºul Magdãu, corespondentul local al ziarului judeþean „Inimã nouã” au pus toate cele necesare pentru o sãrbãtoare câmpeneascã, cu foc de tabãrã, asta dupã ce va fi demolat Cãtunul Burghezului.

Acum au luat-o pe lângã calea feratã, drumul este mai scurt, dar pute îngrozitor. De când au venit locomotivele cu aburi, dar nu de la ele pute, ci de la câini, apoi de la corbi ºi acum de la boschetari.

Conducerea de la judeþ a hotãrât cã Morºa este un oraº strategic, aºa cã au garat aici peste o mie de locomotive cu aburi pentru caz de rãzboi. Burghezu’, care a fost sergent ºi trãgãtor de elitã în armatã, zice cã în

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

caz de nãvãliri vrãjmaºe în oraº, atacatorii ar vedea locomotivele ca o imensã turmã de bivoli ºi ar lua-o la fugã. Curioºi, câinii vagabonzi s-au adunat sã vadã manevrele, au intrat printre roþi ºi-au fost zdrobiþi.

Atunci au apãrut corbii, care au avut aceeaºi soartã.

Apoi au venit boschetarii, hoþii, fugarii, prostituatele ºi ºi-au fãcut culcuºuri în cabine. Din cauza mirosului, dar ºi de teamã, cei ºase miliþieni din oraº nu s-au dus încã sã facã ordine pe-acolo. E adevãrat cã ºi comandantul Penitenciarului le-a spus s-o lase mai uºor cu arestãrile cã la ei sunt tot câte doi pe-un pat.

Pe când a ajuns detaºamentul revoluþionar în mijlocul cimitirului de locomotive, oamenii erau galbenverzui, li se-ntorceau maþele pe dos ºi primul care a dat tonul la debordãri a fost ziaristul Magdãu. Bãrbat înalt, vânjos, dar obiºnuit fie cu mirosul de brad, fie cu cel de cârciumã, s-a dovedit a fi sensibil la duhoarea de hoituri, s-a închinat ca pentru o plecãciune ºi conserva de peºte pe care o mâncase înainte de a porni în acþiune a sãrit din el ca pompatã. Tot atunci i-au cãzut ochelarii ºi s-au amestecat cu voma încât când ºi i-a pus la ochi a crezut cã tot grupul lor s-a transformat într-o mare borâturã. În câteva secunde, detaºamentul de pionieri, „inspirat” de tovarãºul ziarist, s-a transformat într-un detaºament de seceri ºi ciocane icnind tinereºte.

Tovarãºul Hazotã, directorul Cabinetului de partid, zice cã numai el ºi primarul au fost bãrbaþi ºi n-au dat la gâºte, cei doi Povestitori i-au spus Destinatarului altceva ºi eu pe ei îi cred. Hazotã avea o sticlã platã cu 300 de coniac Drobeta, iar primarul tot aºa. Mai zic Povestitorii cã ãºtia doi golesc câte patru sticluþe pe zi, beau pe ascuns în birou, la WC, pe holuri sau în scãrile blocurilor. În cele din urmã s-au regrupat lângã o vâlcea, tocmai bine cã era sã ia tractorul foc. S-au spãlat pe faþã, au bãut câte o gurã de apã ºi au pornit la drum.

Pionierii nu mai cântau „Am cravata mea”, iar muncitorii nu mai aveau chef de glume. Doar primarul, care o luase înaintea TAB-ului, murmura una revoluþionarã: „Hai la lupta cea mare”.

Rãzboiul împotriva Burghezului era plãnuit de acum douã luni, din ziua de 1 Mai muncitoresc. Atunci s-a întunecat cerul ºi pãmântul Morºei. Bolta s-a amestecat cu niºte vãlãtuci groºi de zgurã ºi cenuºã, de parcã se scuturaserã cele peste o mie de locomotive trase pe linii moarte. ªoseaua pãrea un ºarpe de cenuºã care se întorcea de pe o parte pe alta, schimbându-ºi forma, încât maºinile se ciocneau, se rãsturnau sau intrau în parapeþi deoarece ºoferii, deºi cunoºteau drumul foarte bine, aveau surpriza sã constate cã a apãrut peste noapte o curbã în plus.

Haldele de steril de la flotaþie se ridicau ca niºte reptile greoaie, înaripate ºi îºi scuturau solzii peste oraº.

Vãzând toate acestea, Burghezu venea în fiecare amiazã în faþa Casei de Culturã, ridica mâinile spre cer ºi striga de trei ori: „Soare, oare, are, re!” parafrazând celebrul „Amore, more, ore, re”

pag.

41

- Moroºeni, aceasta este pedeapsa pentru cã nu vã mai faceþi porþi de lemn cu chipul soarelui încrustat pe ele. Binefãcãtorul ºi-a întors faþa de cãtre voi ºi-acum, ca sã fiþi iertaþi ºi sã-i vedeþi iar razele, se cere o jertfã. Aceea poate cã sunt eu.

Oamenii la început râdeau deoarece Burghezu era un fel de poet ºi lumea râde-n pumni de poeþi. Acolo, în Cãtunul lui, mai erau patru case în picioare, dar nelocuite, oamenii ori s-au stins de bãtrâneþe, ori au plecat în Banat sã lucreze la IAS-uri, pe bani buni ºi pe bucate. Talaleu Salomit, aºa îl cheamã pe Burghezu, era de meserie artificier, dar s-a pensionat de boalã.

Ortacii lui zic cã de lene, un om abia trecut de treizeci de ani, care are ibovnice prin toate satele, nu poate fi bolnav. Nu-i place lui în subteran. El umblã toamna prin pãduri sã adune lâna oilor care a rãmas agãþatã prin tufe, culege merele ºi perele sãlbatice, din care-ºi face cidru ºi dupã fiecare noapte de dragoste, a doua zi face câte o pãpuºã din hainele femeii. Nu-i place sã stea de vorbã decât cu Damian Natu, care poate cã-i bãiatul lui, poate nu. ªi cu Scumpu-i mai place sã vorbeascã, sã-l asculte acolo la grajdurile colectivului, unde-i paznic de noapte, spunând poezii în francezã, în latinã, în englezã ºi câteodatã, când îi beat, în rusã.

Acum el ºtia cã-i va fi demolatã casa ºi numai de piatra funerarã, care-i servea de masã ºi în care era un cãuº unde se aduna apa de ploaie, îi pãrea rãu. Îi scosese afarã pe ariciul Bengu, pe Benga aricioaica cu puii ei bengaliþi, deshãmase calul de lemn, o rãdãcinã în formã de cal pe care o avea în curte, îl fluierase de trei ori pe motanul Berlioz, o corciturã de pisicã sãlbaticã, ºi pe purcelul Basta, cã la el toate animalele au nume care încep cu B. S-a retras în Poiana Plopului ca sã-i poatã vedea de acolo ºi i-a vãzut.

La ordinul primarului Bârlig, care-ºi scosese pistolul, soldaþii au luat poziþie de tragere, în stânga ºi în dreapta TAB-ului. Bucescovici ºi Gogoºescu au înfipt pancarda în pãmânt ºi ºi-au bãgat degetele în urechi, Magdãu ºi Hazotã le-au luat exemplul. Apoi s-a auzit comanda „foc” ºi TAB-ul a tras prima salvã, în casa Burghezului.

Nu ºtim ce fãcuse Talaleu, probabil cã a pus o încãrcãturã mare de dinamitã furatã de la minã, dar explozia a fost atât de puternicã, încât suflul ei i-a aruncat pe spate pe oficiali, pe muncitori si pionieri. Au cãzut peste ei bucãþi de lemn ºi de piatrã, cenuºã ºi pãmânt, iar apoi, parcã venind din cer, s-au aºezat pãpuºile sau ibovnicele Burghezului, cum le zicea el, unele cu ochii scoºi, altele cu burta spartã, fãrã mâini, fãrã picioare. ªi uite aºa Cãtunul s-a transformat întrun morman de cârpe colorate. Maiorul de securitate Surdu privea prin binoclu de departe, de pe dealul lui Hanþig ºi când a vãzut cârpele zburând prin aer ºi agãþate prin copaci s-a învineþit de furie.

- Paºtele lor de tâmpiþi, uite aºa se transformã un ideal într-o cârpã!

Copalnic Mãnãºtur

42

pag.

Zi fără întâmplări Ale„ªtiþi xa Ginginerul avril Bºef LE de pe Ferdinand. Cãsãtorit, doi

copii. Viaþã de familie minunatã. Nu mai are încredere în oameni... îl cheamã Silviu ºi nu Eusebiu, cum zici tu”.

Douã profesoare fardate trec apãrându-se de ploaie cu umbrele uriaºe. „Viaþa, biblic vorbind, nu este decât o cãlãtorie, un voiaj mai lung. Însã trebuie sã ºtii ce cauþi, unde vrei sã ajungi, dar mai ales la ce sã renunþi”. Cea din stânga îºi trecu mâna prin pãrul lung, blond. „Haide mai repede, ne udã pânã la piele”. Dispar legãnându-ºi umbrelele printre blocurile mohorâte.

Orãºelul pitit între munþi de-a lungul râului. Munþii ascund în pântecele imens mina. Galerii întunecoase ºiroind de ape roºiatice, intestine întortocheate.

Mistuie lent plãmânii, sãnãtatea oamenilor cu lãmpi ºi cizme de cauciuc.

Plouã mai tare. Joi, pe la amiazãzi. Picuri mari, ochi limpezi, cãzãtori. Ploaie sãnãtoasã de varã târzie.

Bãrbatul gras, de la masa din colþ: „feri Doamne, sã nu se-ntoarcã vremurile, cã mulþi îs scriºi pã foaie verde”. Râsete. Priviri obosite, amare, forþându-se sã parã vesele. Omul cu mustãþile cãrunte cãtre cel din faþa lui, ridicând halba: „atâta sã trãieºti pe pãmânt, Copalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

pânã nu-i avea cãtre cine zice bunã-ziua”. Halba plinã, cu guler de trei degete.

Pe stradã trece un moroºan cu un picior tãiat.

Cârjele noi þãcãne pe asfalt. Cracul gol, larg al izmenei de cânepã fluturã la fiecare pas chinuit.

Clopot fãrã glas deasupra mizeriei de pe trotuar.

Tropot mãrunt ca pentru a speria ciorile de pe cânepiºte. Cineva îºi scuturã apa noroioasã de pe încãlþãri. Grãtarul metalic zdrãngãne. Intrã un om.

Obosit. Ia o bere ºi se aºeazã la poveºti cu cei de la singura masã ocupatã.

Tinere, clipele trec greoaie ca niºte bivoliþe grase.

Nu se întâmplã absolut nimic. Curgere lentã, uniformã prin albia dictatã. Seriozitatea face parte din regulile turmei. Supune-te. Fii disciplinat. Nu þi se spune direct întotdeauna. Uneori doar þi se sugereazã discret. Învaþã tot ce þi se aruncã dinainte. Nu pune întrebãri. Mai ales nu-þi pune întrebãri. Respectã cadenþa ºi limitele. „Cãdeau caii primãvara. Sãcurea în cap, în cazan ºi la porci. Din cãruþe ºi pluguri se fãcea foc. Veneau, îþi luau calu’ din grajd, puneau hamu’ pe el, îl prindeau la car, încãrcau plug, grapã, sãmânãtoare, tãt ce aveai ºi se duceau. Tu nu aveai ce zice. Stãteai ºi te uitai. Rãmâneai gol ca napu’.”

Nimeni nu a auzit când a intrat miliþianul. Ud, înalt, salutã cu douã degete la cascheta datã pe spate.

Pâlcurile de brãdet mãrunt ºi stâncile cenuºii împestriþau dealurile abrupte. ªuvoaie spumoase saltã prãvãlind furioase la vale bolovãniº. Scrâºnet aspru în albiile colþoase. Înecându-se, cu ochii lãcrimând, poliþaiul tuºi scurt de câteva ori. Minerii îi rãspund la salut de prin fumul de þigarã. „Haide, dom’ ºãf, de ia o bere cu noi”, îl invitã mustãciosul fãcând semn cu palma cãtre tejghea.

Miliþianul se apropie ºi le strânge mâinile.

Sporovãiala reîncepu. Mãruntã, ca un stol de viespi deasupra unei grãmezi de poame zemoase, într-o dupã amiazã de septembrie. Ploua în draci. Întâmplãrile nici nu sunt întâmplãri. Micile devieri de la linie nu fac decât s-o îngroaºe ºi mai tare. Tu, bãiat tânãr, foarte tânãr, sensibil, finuþ, cum þi se spunea în liceu. Stai la o masã, pe tãblia cãreia bãltesc pete de bere amestecate cu scrum. Nu le bagi în seamã, sorbi o gurã din halbã. Te simþi la adãpost.

Tremuri înfrigurat, gândindu-te la cei pe care potopul i-a prins pe afarã. Din buzunar scoþi un ziar. Oare ce cauþi în oraºul acesta pricãjit ºi fãrã întâmplãri?

Sãlbãticit.

Pe un colþ al mesei maronii, salopetele frumos împachetate ºi legate de cizmele noi cu o bucatã de cablu verde de puºcare. Rãsfoieºti ziarul. Citeºti: „scorpionii cãlãtoresc noaptea, ghidându-se dupã umbrele plantelor ºi a pietrelor”. „ ...mare cãldurã mai era atunci...”, cogâlþ, cogâlþ,

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

douã înghiþituri de bere... ”l-au scos din galerie în pãturi. Pãturile pline de sânge. Urla de durere... pânã sã vinã Salvarea, l-au pus la umbrã sub fagi...”

Salvatorii tãceau trãgând adânc din þigãri. Le era sete. Sorbeau sucuri galbene aduse de la cantinã de cãtre administrator. Acesta întrebase: „trãieºte, mã?” ºi se cãrase la birou. Salvatorii erau nervoºi ºi tremurau. Avuseserã o intervenþie grea. Se gândeau la copii ºi la neveste, poate la plicurile groase pe care le vor lua la salar. Prima de intervenþie era cam cât douã salarii de director.

Accidentatul nu mai urla. Se liniºtise brusc.

Gemea tot mai încet. Stins.

Muri înainte de a sosi duba Salvãrii de la spitalul judeþean. Doctorii au constatat cã rãnitul murise muºcat de un ºarpe otrãvitor. Venit poate din tufiºurile de , de pe stâncile cãlduþe, însorite. Fusese o viperã tânãrã.

Poliþaiul se scotoci în buzunarul de la spate dupã portofel. Voia sã dea ºi el un rând. Minerii se opuneau. Nu renunþã. Aduse personal halbele la masã. „Mã, dacã aº aplica legea, ar fi vai de capu’ vostru, dar oameni suntem...”

Ploaia nu mai contenea. Peste case, hergheliile norilor lãcrimau a dor de cale lungã. Nu vedeai nici o ieºire pentru a scãpa din vãgãuna aceasta. Casele mici, din bârne rotunde, negre. Le-au dat cu pãcurã sã nu le pãtrundã apa. La munte ploua des. Mult ºi mãrunt. Ude, zgribulite, înºirate de-a lungul ºoselei ce cobora în pantã, însoþind râul vijelios, pãreau o ciurdã obositã de bivoliþe. De sus, ºoseaua ºi râul alãturi pãreau dâra lãsatã de schiurile unui fondist uriaº. „Ce vrei?”, se rãstea agresivã ospãtãriþa de dupã tejghea, la un þãran ce abia intrase. Miner ºi el, slab, îmbrãcat moroºeneºte, cu laibãr negru. Femeia tânãrã, negricioasã, cu buze mari, vinete. Larg decoltatã. Rochia din material ieftin, roºu cu floricele gãlbui.

Votca dintr-un pahar lung, gradat, în altul mai larg. Priviri provocatoare peste capetele chefliilor.

Alcoolul trezind dorinþe adormite, mãcinate lent de silicozã. Stârniþi, bãrbaþii priveau obosiþi cãtre tejghea. Poftã zadarnicã, neputincioasã. Þiganca era nevasta – nimeni nu mai ºia a câtea - a mandatarului. Întâmplãri mãrunte. Fãrã rost, irepetabile ºi nebãgate în seamã. „Mãi, omule, ce poþi face tu în ziua de azi?”

Sorbi din halba spumoasã. Întorci plictisit o paginã de ziar: „scorpionii detecteazã victimele dupã vibraþiile nisipului”.

Câþiva sãteni, rezemaþi de vitrinã, aºteptau autobuze. Ploaie, furie nepotolitã, izbind cãsuþele de sub brazi. ªuvoiul murdar inundase ºoseaua. Bucãþi de

pag.

43

pâine, lemne, mucuri, hârtii plutesc învãlmãºite peste cuburile de piatrã. Lip, lip, un cãþel pãrãsit . Încã o gurã de bere. Gust sãlciu de apã stãtutã. Probabil fusese bine botezatã. Apã, clipocit, susur... senzaþie de diluviu dizolvând lumea. Aer umed, revãrsare continuã de ape nesfârºite. Te simþi muiat, stors, lipsit de gânduri. Dezintegratoare, în creier þi se strecoarã câteva molecule de apã. Existenþã devenitã fluidã. Îþi pipãi buzunarul de la piept. Formele de angajare sunt la locul lor. De mâine vei fi miner. Nu simþi nimic deosebit. Marii paºi, cotiturile uriaºe se fac pe nesimþite. Trãieºti, respiri, bei bere. Te cuprinde frigul.

Ce vrei sã faci? În care parte o vei apuca? Întâmplãri neghioabe la acea orã.

Puþin înainte, ploaia nu începuse. Dupã ultima semnãturã, ai ieºit pe poarta clãdirii administrative cu un bon pentru magazia de echipament. Fãlcile uriaºe ale magazionerului bondoc vibreazã citind hârtia întinsã de tine prin ghiºeul din uºã. „Mda, haide înãuntru”, îþi deschise. Era cãrunt ºi purta un halat albastru de doc. Îþi numãrã efectele: una bucatã salopetã, pantalon ºi bluzã, una bucatã cascã de protecþie plus una curea imitaþie piele pentru lampã, cizme ºi cam atât. Terminã ºtergând gurguiul unei cizme. Se aºezã la o masã acoperitã cu ziare vechi ºi completã o listã de inventar. Pe numele tãu. Ai semnat-o, înjurând în gând portretul tâmp ce zâmbea printre petele de slãninã ºi ghiveci de pe ziar. „Da’, dom’ ºãf, pe Bledea de ce l-ai amendat?”

Poliþaiul, cu chef: „m-a fãcut porc, porcu’...”. „Nu sã poa, îi om tare de treabã”, sãri mustãciosul, aplecându-se peste masã. „Uite, mã, cã se poate. S-o îmbãtat puºcã alaltãieri...’La Mariana’ ºi o spart ºi cinci halbe. Ce-i drept, o pus banii jos. Io prin zonã m-am dus sã-l calmez, da el, marha, mi-o strigat verde-n faþã cã lui îi place omu’ om ºi porcu’ fript. Cât o putut de tare.

Toþi din bufet or râs... da’ ce-s pentru el cinci sute...mai nimic...” „Nu de bani îi vorba, de ruºinea...”. O halbã împinsã cu cotul cãzu. Cineva strigã tare: „io o plãtesc”.

Intrã o þãrancã trupeºã, roºie la faþã. Guba surã, din lânã, ºiroia de apã. Zumzetul continuã. Uniform, egal, uneori întrerupt de hohote de râs. Oboseala sãpase cute adânci în feþele consumatorilor.

Surâdeau. „...Îl ºtiþi pe Bãrbânþã, tânãru’ de la orizontu’ 300, o pãþit-o, l-o prins Poenaº, ãla înalt ºi slab ca o rudaºcã, la nevastã...”

Doi moroºeni intrã ºi se aºeazã la o masã. Scot o oiagã cu horincã. Cel cu clopul dat pe ceafã închinã. „Oricând o roabã o fost lucru mare pentru cine o avea”. Nimeni nu-i bãgã-n seamã. „...hî, hî, hî...o vrut sã-l jugãneascã, noroc cã încã Copalnic Mãnãºtur

44

pag.

nu-i atins de silicozã ºi o putut fugi bine...hî, hî, hî...”

Ai semnat fiºa. magazionerul îi strânse mâna.

Cumva compãtimitor îi urã noroc. Îl sfãtui ca, deocamdatã, sã nu îºi lase hainele în vestiar. Trebuiau mai întâi bine murdãrite, frecate cu ulei ºi pireag, altfel le ºuteºte careva.

Feþe nervoase, pergamentoase, supte, ochi înfundaþi, dar limpezi. Discuþiile despre femei continuã.

Buzele uscate mãrunþeau cuvintele. Gesturi largi, fãcute cu halbele pe jumãtate veneau sã întãreascã cele spuse. Aer lânos, umed.

Portarul în uºa gheretei, când a ieºit cu echipamentul sub braþ: „Deh, fecioraº, abea acum începe greul ºi, vai, multu-i pânã la pensie...” În spatele tejghelei apãruse mandatarul. Un þigan gras, cu un început de chelie. Obrajii îi sclipeau.

Ochii vicleni – de vulpe – iscodeau în toate pãrþile: „pre puþini fraieri azi”, nu-ºi putu ascunde gândurile slinoase. Rânjetul dispreþuitor le trãdã. Dantura gãlbejitã de tutun, cariatã. L-ai examinat mai departe, fãrã sã vrei. Pantofi roºii, ieftini, cu bombeurile albite de noroi uscat. Pantaloni negri de tergal cu dungi argintii. Sclipeau în fund ºi-i veneau pânã la glezne.

Centurã albã de muºama cu o cataramã mare de aluminiu. Hainã tot de tergal, roºie cu gulerul nins de mãtreaþã. Pieptãnãturã impecabilã, pãr unsuros, nespãlat probabil de câteva sãptãmâni.

Te miri cum de te intereseazã toate amãnuntele. Ai intrat doar pentru a te adãposti de ploaie ºi pentru a sãrbãtori de unul singur angajarea, oferindu-þi o bere. „Puþinã lume” se indignã þiganul cãtre miliþian, în

Copalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

timp ce-i ºtergea masa. Acesta nu-l bãgã în seamã.

Explica ceva unui miner orb de un ochi. Ceilalþi cântau indescifrabil. În pauzele scurte se pupau zgomotos.

Pachetul cu echipament, faptul cã tocmai ai terminat liceul ºi nu ai intrat la facultate – parcã numai þie þi se întâmplase, te enervau la culme.

Hârºâit prelung. Uºa se deschise vestind o nouã întâmplare. Înãuntru pãºi o pereche de teniºi, uzi ºi noroiþi. Un om gheboºat. Purta pantalon nou de salopetã, hainã de stofã curatã, descusutã pe la subsiori. Prin rãnile crãpãturii atârnau bucãþi de cãptuºealã. Câþiva paºi târºiþi. Zgomot ghiorãit, sorbul unei pompe uriaºe soarbe apa murdarã din canal. Cenuºiul zilei deveni ºi mai vâscos, lipindu-þise de suflet, scârbindu-te de-þi ziceai cã nu-þi mai trece. Teniºii gheboºatului sforãiau apã pe pardoseala de ciment. Chefliii înjurau pe careva care nu era de faþã.

Gheboºatul se uitã în toate pãrþile , scoase câteva cuvinte guturale, strâmbându-se la ploaia de afarã.

Stropi mari cât muºtele de carne pe vitrina murdarã.

Maºini treceau rar. Gheboºatul mai zise ceva, întinzând umil mâna. Mustãciosul îl împinse. Poliþaiul îi trase un ºut în fund. Chefliii lãlãiau, stropind halbele cu salivã.

Ai sorbit din bere. Prin peretele halbei, chipul nebunului, alungit, deveni monstruos. Ochii cãprui, spãlãciþi te cercetarã, tulburându-te. Bolborosi ceva despre ploaie. Îi întinzi o monedã de aluminiu, înnegritã. O luã bucuros. Se întoarse spre tejghea, arãtând banii.

Ploaie de cinci lei pentru nebuni

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

pag.

45

GRAMUL ŞI PROGRAMUL Victor TECAR

S

atul semãna cu un furnicar. Din vatra lui sãrãcãcioasã, prin locuri dosnice pornea un pãienjeniº de cãrãri. Se ramifica în toate pãrþile. Se furiºa omul pe întuneric. Intra în tarlaua ceapeului. κi umplea coºul ori sacul ºi cãra spre casã. Între colectiviºti se iscau conflicte teritoriale. La drumul de þarã care delimita Hotarul Sãlnicului de ceapeul vecin apãruserã de-o parte ºi de alta a ºoselei somaþii, table avertizoare scrise cu litere mari: „COOPERATORI!… FURAÞI NUMAI DIN LOTURILE VOASTRE. CINE VA FI PRINS Cà ÎNCALCà HOTARUL VA FI ASPRU PEDEPSIT!” Cei mai nesuferiþi erau þiganii. Nu lucrau în ceapeu, dar furau din toate pãrþile. Înainte sã mute primãria la Râpeni, Boaru nu-l lãsase pe ºeful de Post sã-i trimitã pe cooperatori în judecatã pentru câþiva cucuruzi sau o mânã de cartofi. Celor prinºi asupra faptului organele locale le majorau contractele individuale cu încã un porc sau un viþel, în funcþie de gravitatea faptei. Sãtenii au prins nãrav. Avram îi ameninþa cu puºcãria. Noaptea trecutã, un paznic de la lotul de cartofi a fost vãzut intrând cu sacul pe umãr în curte la Mândruþa.

- Îl dau pe mâna Miliþiei! strigã preºedintele. Cinei hoþul?…

- Sã mor cã nu ºtiu! se jurã Stupu.

- ªtii, dar nu vrei sã-mi spui!…

Ajuns la sediu, Avram continuã sã tune ºi sã fulgere. κi descãrca nervii pe cine-i cãdea înainte.

Auzindu-i gura, Cãpãþânã a vrut sã-ºi ia tãlpãºiþa, dar n-a apucat.

- Ai întocmit formularele de predare a vitelor?

- Întocmit.

- Te duci la grajduri. Luaþi oloagele cu cele sãnãtoase cu tot. Le duceþi ºi le predaþi la Complex. La bucatã, la kilogram, te priveºte cum. Mie sã-mi aduci hârtia semnatã ºi parafatã!…

- Le ducem… Dacã oloagele nu se pot þine pe picioare, nu rezistã pânã acolo, ce sã fac cu ele?

- Faci ce ºtii, mie sã-mi aduci semnãtura de primire! Cum le-au plãcut viþeii contractaþi de mine la Sighet, sã le placã ºi handicapatele astea!…

Cum semnã actul, preºedintele se urcã pe bicicletã ºi pornit spre Hotar. Era înºtiinþat cã oamenii lui Costea veniserã sã îngrãdeascã terenul. Presimþea cã cei de la Complex n-o sã þinã seama de obiecþiunile

lui ºi vor cuprinde ºi Cripta în terenul cedat. Faptul putea stârni revolta sãtenilor.

Ajuns la faþa locului, vãzu stâlpii de beton plantaþi prin faþa sfântului locaº. Costea respectase schiþa topograficã. „Eu mi-am fãcut datoria, v-am avertizat”, se dezvinovãþi Avram ºi fãcu cale întoarsã.

Hãituit de gânduri – nu-ºi putea închipui cine a fost hoþul care intrase noaptea trecutã cu sacul la Mândruþa în curte – din furca drumului uitã s-o ia la stânga pe Uliþa Micã spre grajduri. „Ãsta ce mai vrea?” se întrebã zãrindu-l pe Onofrei patrulând în mijlocul drumului, între bufet ºi Sediu.

- Au telefonat din Râpeni, informã omul de serviciu. „Vine o inspecþie serioasã, toate organele sã fie prezente!…”

- Inspecþie ne mai trebuia!…

- Urdã vã aºteaptã la Sediu. Fac ºedinþã de birou!

Strigã Onofrei din drum. „Dracu m-a adus!…”

- Aþi arborat steagurile? întrebã vicepreºedintele.

- Trebuie sã-i primim cu steaguri?

- Nu fã pe prostul! ªtii cã poimâine-i 23 August. În loc de rãspuns, Avram îºi trase o palmã peste frunte ºi exclamã: - Vitele!

- Ce-i cu ele?

- Dacã se întâlnesc pe drum?… Le-am expediat la Complex…

Copalnic Mãnãºtur

46

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

- Trimite-l pe Onofrei cu bicicleta. Dã ordin sã le ascundã în tufe.

Alt ghinion. Ca sã nu se facã de râs cu oloagele, Cãpãþânã hotãrî ca grãjdarii sã le scoate în drumul mare prin Pãdurea Bisericii.

Onofrei urcã pânã la Criptã. N-a vãzut animalele, se întoarse la Sediu. Preºedintele plecase sã dea alarma la grajduri. * Inspecþia, însoþitã de autoritãþile din Râpeni, tocmai venea de la Complex când oamenii ceapeului scoteau vitele la drum. Observând Dacia neagrã, Cãpãþânã se ascunse într-un tufiº. Grãjdarii n-au luat-o în seamã. Douã animale cãzuserã în ºanþul drumului. N-aveau putere sã se ridice. Furioºi, îngrijitorii se repezirã la ele cu bâtele. Înjurau de mama focului. Maºina opri în dreptul lor cu uºile deschise.

Cei dinãuntru priveau miraþi spectacolul.

- Ce-i cu scheletele astea? întrebã tovarãºul bondoc de pe bancheta din spate. Unde le duceþi?

- La Complex! rãspunse furios grãjdarul.

- Ce v-am spus? zise indignat activistul de la C.C. Aºa procedeazã peste tot. La vedere prezintã calitate ºi dincolo zac rebuturile. Costea aproape mã convinsese cã face minuni cu „gramul ºi programul”.

Când colo, uitaþi rezultatul!…

- Satele astea sunt cuprinse în planul de sistematizare a zonei Chioar, spuse Palcãu, secretarul cu probleme agrare pe judeþ, ca sã-i refacã buna dispoziþie a tovarãºului de la Bucureºti. Peste douã-trei luni dispar!…

- Le dãrâmaþi, vrei sã spui?

- Nicidecum! Se vor demola singure.

- Autodemolarea? Foarte bine! Terenul sã fie redat circuitului agricol. Trebuie sã reprofilãm agricultura pe culturi extinse care sã comporte aceleaºi faze de lucrãri.

- Cu aceleaºi maºini.

- Exact! Tot sãrind de la un sector la altul, de la o maºinã la alta, fazele se suprapun ºi cooperatorii intrã în crizã de timp. Întârzierile cauzeazã cele mai serioase pierderi în producþia agricolã.

- Sunteþi cel mai experimentat mecanizator, observã tovarãºa Gurescu, ºefa Secþiei agricole, tolãnitã pe scaunul din faþã.

- „Cel mai” trebuie sã fie întotdeauna altul, spuse cu modestie tovarãºul de la C.C. Noi suntem luptãtorii din prima linie. Puºi sã dãm piept cu toate obstacolele. Unii ne acuzã cã promovãm o politicã de forþã în agriculturã, contrarã intereselor þãrãnimii. Noua Revoluþie Agrarã este un scop politic major care implicã necondiþionat sistematizarea ruralã. Într-o agriculturã modernã, forþa de muncã ºi mijloacele de Copalnic Mãnãºtur

Vatra Chioreanã

producþie trebuie sã acþioneze ca un corp comun.

Trebuie înlãturate pârghiile greoaie care nu rãspund la timp comenzilor de la centru. Este abuziv ºi împotriva politicii Partidului sã mai existe localitãþi izolate care nu pot fi conectate la sistemul informaþional centralizat. Acest program al politicii noastre trebuie înfãptuit cu orice preþ! Ne acuzã „strãinii” cã demolãm satele, cã scopul nostru îi abuziv ºi inuman, dar uite!… Satu acesta, pe lângã faptul cã ne sfideazã pe noi, cei din linia-întâi, el sfideazã progresul, cultura, civilizaþia!… Ce fel de indivizi trãiesc în vãgãuna asta? Oameni obscuri, superstiþioºi, elemente înapoiate. Omul nou, civilizat, trebuie sã locuiascã în centre civice moderne, sã aibã confort ºi perspectivã!…

Dacia oprise în faþa Sediului. Organele locale, cu spinãrile încovoiate aºteptau ca tovarãºii sã-ºi facã debarcarea. Deoparte, pe loc repaus, cu mâinile în buzunare, Onofrei privea în silã ploconeala. Avea convingerea personalã cã „tot ºeful are un ºef”.

- Tot nebãrbierit? observã Palcãu ºi-i zâmbi nefiresc. Secretarul cu probleme agrare era acum supus ºi umil. Pãºea mãrunt în urma acelui ciot de om gras ºi fãlcos.

- Ce sã fac dacã nu sunt lame! Sã mã depulesc ºi eu ca doamnele?…

Onofrei stâlci dinanind cuvântul, ca sã-l audã Gureasca. Tovarãºa nu ºtia cã omul de serviciu deformeazã intenþionat vocabularul. Pe bãrbaþi îi pufnirã râsul.

- Doamnele nu se depulesc, mãi, analfabetule! Îi strigã Mihalca din uºa bufetului. Ele se împulesc ºi se depilesc!…

- Las cã te pârlesc eu pe tine! rãspunse omul de serviciu. ªi-i arãtã o bucatã de hârtie pe care, puþin mai înainte, Urdã scrisese: „Urgent o sticlã de coniac”. Þi-am ras ghiºeftul pe ziua de azi!…

Aceastã vizitã scurtã ºi rece a stârnit multe discuþii printre sãteni. Unii ziceau cã s-a terminat cu preºedinþia lui Avram. Alþii cã ºi Boaru va fi destituit.

Cele mai palpitante noutãþi le ºtia Onofrei. Cui se învrednicise sã-i plãteascã o bere îi comunica tot buletinul de ºtiri: „Cariera din Mãgurã va fi închisã!… Dupã Congres vin buldozere. Anul Nou îl sãrbãtorim la Râpeni!…” * Confruntat cu el însuºi, sufletul lui Ponos se divizã ca un nucleu, formând douã proiecþii distincte: una – fiinþa, trecutul sãu ticãlos ºi criminal, cealaltã – prezentul. Aceastã diviziune o resimþea în vis. Noul Ponos retrãia faptele sãvârºite de Vechiul Ponos.

Trecea printr-o stare tulbure ºi confuzã din care, de câte ori se trezea, simþea ruºine ºi groazã.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Alãturi de Vechiul Ponos, de fiecare datã apãrea ºi „Tovarãºul”, acel securist cu ºapcã, cizme de piele ºi scurtã impermeabilã. Totdeauna cu pistolul în mânã. Îl cãutau amândoi pe cetãþean ºi-l depistau.

Când unul, când altul erau pe urmele lui. Fugarul se ascundea prin podul casei, prin ºurã, prin coteþe, sub ieslea vitelor, pe unde apuca. Substituirea o percepea în gând ca o trezire. Noul Ponos avea remuºcãri. Îl vedea pe fugar ºi nu-l trãda. Cerceta alte ascunziºuri pe care le ºtia dinainte. Cãuta sã scape ºi el din ochii „Tovarãºului”. Devenea la rândul lui fugar. Alerga ºi el stãpânit de starea disperatã a fricii. Nu gãsea ajutor. În toate ascunzãtorile era câte un spânzurat.

Fuga îi era zadarnicã. Mâna lungã a tovarãºului ºi þeava armei îl descopereau fãrã greº. Urma sã-i dea sentinþa. S-o execute. Atunci, printr-o manevrã abilã, Noul Ponos ieºea din joc. Se substituia Vechiului Ponos. Care-ºi relua îndatã rolul de urmãritor plin de zel, devotat „Cauzei” pe care, puþin mai înainte, celãlalt o trãdase. Se ducea þintã la locul unde ºtia cã-i ascuns fugarul. Îl demasca fãrã milã.

Printr-un exces de zel se arunca asupra lui, îl pocnea, îi rupea maxilarul. Se revanºa pentru momentul de laºitate pe care celãlalt îl avuse înainte.

Nãucit de cruzimea lor, fugarul se punea în gardã, se apãra. Pocnea ºi el. Înjura plin de urã: „Mama voastrã, nemernici!… Cozi de topor!

Criminalilor!…” Ca sã-i ia piuitul, securistul ridica pistolul ºi-l soma: „În numele legii!”… Fugarul se revolta mai tare: „Lege, zici?!… Care lege?… A pumnului ºi a glonþului?!… Asta-i legea ta? Zdreanþã comunistã!…” Pentru Vechiul Ponos insultele erau prea grave. Fugarul trebuie pedepsit. „Tovarãºul” avea câºtig de cauzã. Obþinuse adeziunea colaboratorului. Avea acoperire. Pedeapsa putea fi executatã.

Cu mâna întinsã lua linia de ochire ºi apãsa pe trãgaci. Trupul fugarului se prãbuºea. Vechiul Ponos vedea desprinzându-se din cel mort o alcãtuire de-o altã naturã care nu putea fi distrusã de puterea glonþului. Vedenia îi da de înþeles cã sufletul nu sfârºeºte în moarte. Se trezea ud leoarcã, dar cu atât mai fericit, cu cât se vedea în pielea Noului Ponos. * Cãderea Criptei în lotul dat zestre Complexului i-a nemulþumit pe sãteni. S-au plâns preotului ºi organelor locale. Autoritãþile nu i-au luat în seamã.

Popa Budu le-a zis în felul sãu împãciuitorist: „No, ºi ce-i cu ea? A mutat-o cineva de acolo?… Tot în împãrãþia lui Dumnezeu a rãmas!…”

Protestele lor s-au înteþit când au prins de veste cã niºte rãufãcãtori au pãtruns în sfântul locaº ºi au furat icoanele, ºtergurile ºi blidele de lut. L-au lãsat pe Mântuitor trist ºi îngândurat. Aºa-l vedeau ei prin

pag.

47

gardul de sârmã ghimpatã. „Trebuie sã facem ceva”, ºi-au zis credincioºii. Într-o noapte au dãrâmat gardul. Conducerea Complexului a sesizat autoritãþile. Deplasându-se la faþa locului, Miliþia a fãcut cercetãri. Nu i-au descoperit pe fãptaºi. Cripta fiind accesibilã, femeile i-au adus Mântuitorului alte odoare, flori ºi busuioc.

La Complex era crizã de apã. Costea trimise din nou muncitorii pe Mãgurã. Renunþase la pretenþia de-a ocupa toatã pãºunea. Un meºter bun de gurã, care pãrea sã fie ºeful, fãcu mai multe mãsurãtori pe râtul din furca vãii, sub Carierã. Ceilalþi au sãpat gropile ºi au plantat stâlpii. Lucrau zi luminã.

Urcând cu vitele pe deal, localnicii îi urmãreau de la distanþã. Vãzând cã nu le închid drumul, i-au lãsat în pace. Muncitorii au îngrãdit þarcul ºi au construit o baracã. Totul era gata când au venit þiganii cu lotul de viþei. În timpul amiezii, tineretul din sat juca fotbal. Au intrat ºi romeii în joc. Localnicii erau tot timpul cu ochii la vite sã n-o ia razna. Þiganilor nu le pãsa.

Aveau un cãþel de pazã. Urcau viþeii pe coastã ºi-i lãsau în seama lui. Dacã un animal cobora la vale, era destul sã zicã: „Uite-l, ªefu!…” Câinele mic, negru, cu mustãþi ºi barbã brumãrie, cu coada covrig, lãtrând rãguºit, dãdea fuga sã-i întoarne. Viþeii îi ºtiau de fricã. Mulþi erau muºcaþi de picioare.

Fugeau pe rupte ºi se ascundeau în tufiºuri.

Sãtenii nu le-au spus. Þiganii nu ºi-au dat seama.

Coasta Mãgurii avea multe surpãturi care abia se vedeau prin desiºurile crescute pe margini. Ca un fãcãtor de rele, ªefu tocmai spre acele locuri hãituia vitele. Abia când din tufe n-a apãrut Dida, o viþeluºã abandonatã de cineva la Complex, cãreia þiganii îi legaserã de gât un clopoþel, abia atunci au dat alarmat ºi au pornit s-o caute. Nu i-au dat de urmã.

Seara, la prima numãrãtoare, lipseau ºapte viþei.

A doua zi dimineaþã lipseau numai cinci. De câte ori fãceau numãrãtoarea le ieºea altã cifrã. Au pornit sãi caute. Au cercetat toatã Mãgura. Nu i-au gãsit.

Seara urmãtoare au fost cu toþii de acord cã lipsesc unsprezece capete. A doua pãrere comunã a fost aceea cã sãtenii le furã animalele de sub nas.

- Hoþii! Ne-au tâlhãrit hoþii! strigã îngrijitorul ºef dând fuga la Complex. Sãtenii râserã de acuzaþiile lui. Cine sã fure viþeii tocmai de la Stat? ªi pe cei fãtaþi de vitele lor îi sugrumau de vii. Autoritãþile s-au alarmat îndatã. ªeful de Post ºi ajutorul au venit sã ia declaraþii. Costea strigã pe la Sediu cât îl þinea gura: - Nu-i las!… Acum, nu-i las. Îi bag la puºcãrie!…

Oamenii ãºtia n-au fricã de lege. Nu le pasã de nimeni. Când vine demolarea, mã urc pe buldozer ºi dãrâm satul.

Omul de serviciu veni sã-i comunice o notã telefonicã ºi auzind ce spune, îl atenþionã în felul sãu Copalnic Mãnãºtur

48

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

parºiv: - Nu-i ameninþa pe sãteni cu demolarea. O sã se înfurie ºi, la mânie, nu ºtiu ce fac.

- N-or fi sãlnicenii mai ai dracului ca alþii!

- Ba da! Aici stã dracul pe ouã ºi scoate pui!… * „Mãi, copile!… Tu sã ºtii… Aflã de la mine cã nu te-am pãrãsit. N-am acel suflet. Mã culc ºi mã scol cu tine în gând. Aºa fãcea ºi tata. Mereu îi zicea mamei: „Oare ce face copilul cela?… Dacã nu venea Colectivizarea, nu mã înstrãinam de casã. L-am judecat greºit. N-am vãzut peste…, numai pânã la… Aºa mã judeci ºi tu acum. De aceea-þi spun: sã ºtii cã treaba aceea cu oile pentru mine a fãcut-o. Sã mi le scoatã din cap. Toþi ºtiau de soarta lor: Autoritãþile, securistul, activiºtii… S-au jucat de-a Baba Oarba cu noi. Când au vrut, ne-au prins ºi ne-au bãgat la zdup…

Afacerea asta cu porcãria m-a îndepãrtat de voi.

Asociatul n-a suportat. Eu am mers mai departe. Am crescut câini. M-am bãtut cu þiganii… „Mã omoarã sau îi omor!” Asta îmi ziceam… M-am þigãnit ºi eu.

Am intrat în ºatra lor. Nu mã plâng. Am învãþat câte ceva. În multe privinþe sunt ca noi. La distracþie îºi aratã sufletul. În afaceri nu poþi avea încredere. Când dau peste unul mai breaz te vând. Asta-i firea lor. Au mâini de aur. Dacã-i laºi sã-ºi facã meseria n-au pereche. De le strici rânduiala, se înrãiesc. Când au puterea pe mânã, sã te fereascã Dumnezeu!…

Comuniºtii le-au dat grade ºi i-au fãcut miliþieni. Iau þinut în funcþii pânã au terminat Colectivizarea.

Apoi i-au trimis în rezervã. Le-au dat trei cizme.

Douã în picioare ºi una în cur. Bãutura le-a mâncat capul. S-au rãtãcit care pe unde. Unii cerºesc. Alþii fac speculã. Când se pun doi-trei pe-o mânã, dau în cap ºi tâlhãresc.

Cu porcii m-au furat pânã a venit „Tovarãºul”.

Securistul care a înspãimântat Sãlnicul pe vremea Colectivizãrii. Mi-a cerut sã-i vând porcãria. Mi-a oferit un preþ bun. M-am învoit. Atât i-am spus: „Vreau sã cumpãr un apartament, ajutã-mã!” ªtiam cã poate.

M-am dus la Oºencuþa ºi i-am cerut buletinul.

Actele le-am fãcut repede. A umblat el de rândul lor.

Peste o sãptãmânã i-am dat nevestii cheile ºi contractul. Nu le-a venit sã-ºi creadã ochilor. „Rãmâi cu noi”, mi-a spus Oºencuþa. „Tati, tu unde te duci?” m-a întrebat copilul. Ce era sã-i zic, la porcãrie?!…

Am rãmas porcar. Mã plãteºte bine. A venit ºi fostul asociat. Acum suntem doi. Avem mult de lucru.

Tovarãºu a mãrit turma. Are o sutã de capete. Vara ne descurcãm. Cei în creºtere scurmã prin gunoaie.

Celor graºi le dãm concentrate cu apã rece. Iarna îi Copalnic Mãnãºtur

Vatra Chioreanã

greu. Trebuie sã le pregãtim hranã caldã. Tovarãºul mai are ºi o crescãtorie de pãsãri la domiciliu. Ne ducem pe rând ºi facem curãþenie…

Sigur. M-a întrebat ºi maicã-ta. Mã întrebi ºi tu.

Mã poate întreba oricine: „De ce nu mã adun cu Oºencuþa?” Nu cã n-aº vrea, dar nu pot!… Am ºi eu un plan. De când mi-a aprins feciorul Cuþoaiei casa, zilnic plãnuiesc câte ceva. Trebuie sã dau ochii cu activistul. Sã-i amintesc cum ne-au trimis ei pe mine ºi pe tata în puºcãrie. Cum au ºantajat-o pe mama sã se înscrie în colectiv. Vreau sã mã întâlnesc cu feciorul Cuþoaiei sã-l întreb: „Mãi, activistule! Unde-i linia cea dreaptã a Partidului?… Care-i legea ta?… Ce ieºti tu, mã, bandit sau tovarãº?…

De asta zic eu acum, cã nu mã pot aduna cu Oºencuþa. Cum sã-i dau speranþã ºi apoi s-o las iar vãduvã. Ar fi prea mult pentru ea ºi copil!… Copil am spus?… Da! Aºa-i zic eu. Dar el a crescut. Cum trece vremea!…

Acum nu mã plâng. Porcii au liber. Pot sã umble prin toate gunoaiele. Nu-i tâlhãreºte nimeni. S-o rãtãcit unul în coteþ la un þigan ºi a doua zi l-o adus înapoi. Cum au prins de veste s-au cuminþit. ªtiu cinei stãpânul. Cum au aflat? De unde?… De la mine, nu!… Treaz nu le-am spus o vorbã. Poate când am fost beat… Stau uneori în colþ, la o masã ºi vorbesc singur. Cã, vezi tu, mãi, bãieþaºule!… Mãi, copilaºule, mãi!… Casa aceea a fost a Sãcãrenilor, a pãrinþilor noºtri, a mea ºi a ta. Nu trebuia arsã!… * Boaru nu avea liniºte. Pe ºantier – noul centru civic – constructorii bãteau pasul pe loc. Era crizã de materiale. Se apropia Congresul Partidului. Consiliul nu avea nici un indicator de plan îndeplinit. Când se repezea la funcþionari, aceºtia – mulþi loiali fostului primar, acum vicepreºedinte – protestau solidari: „Nu comitem ilegalitãþi!…” Le-a spus: „În Râpeni rezolvaþi-vã sarcinile cum ºtiþi voi. De Sãlnic mã ocup eu!”

Dupã orele de program, salariaþii se întâlneau la bufet. Veneau ºi constructorii. Douã fete, una blondã, alta brunã, þineau piept clienþilor pânã seara târziu.

Uneori se rãtãcea ºi Boaru. Pe terasa localului se dezbãteau probleme serioase. Noul centru civic se contura mai întâi în discuþiile lor.

Asta nu pricepea Tovãrãºica. Dialectica. Munca cu omul. Cã el trebuia sã fie revoluþionar. ªef ºi tovarãº. Combativ de sus pânã jos ºi invers. Cum deschidea uºa se repezea la “organ” ºi-l mirosea prudentã. Dacã simþea emanaþii de alcool, îi spunea în felul ei „didactic”: „Iar ai bãut, porcule!” Ce putea sã-i spunã. „Am bãut. Nu la „doi chiloþi”, nici cu „târfele”!… Am servit o bere cu tovarãºii!…”

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

„Numai eu sunt de vinã” îºi zicea Boaru resemnat. „Mi-am luat nevastã cadru didactic. Trebuia sã-mi gãsesc o activistã!…” Scandalul a început dupã întâmplarea aceea nefericitã cu mãgarul. L-a ameninþat cu divorþul. Dupã multe condiþii ºi angajamente pe care ºi le-a asumat, Tovãrãºica a consimþit sã convieþuiascã mai departe – vorba ei – cu „dementul”.

Fetele se distrau pe seama lor. Nu le þineau parte. κi ziceau numai între ele: „Atenþie! Începe comedia!…” Ca sã evite agravarea situaþiei, ºi-a propus sã nu mai punã piciorul la bufet. Când avea chef deo beþie, se deplasa în Sãlnic. Interes de serviciu sau personal. ªedea pe fotoliu în faþa televizorului când îºi aduse aminte: „Mâine-i sâmbãtã. Trebuie sã aerisesc la vilã. Ce-ar fi sã plec din seara asta?” Zis ºi fãcut.

Cumpãrã zece sticle cu bere, douã franzele, o rudã de salam ºi un borcan cu muºtar. Ca pe vremea când era activist. Tovãrãºica era în toane bune. A zâmbit când i-a spus. Trebuiau sã soseascã fetele de la oraº.

Se vor uita la televizor. Vor fuma, vor bea cafeluþe ºi vor spune bancuri politice. Cu „organul partidului” de faþã nu se poate. Le face moralã.

Când trecu prin Afumata se întunecase. Prin geamul deschis pãtrundea rãcoarea nopþii. Dacia înghiþea drumul. Pe linia albã, întreruptã, în depãrtare apãru un pufuleþ. „Un iepuraº” ghici Boaru. „Ba, îi unul mare!…” Cãlcã pe acceleraþie.

Când se apropie recunoscu cã în lumina farurilor alergã un cãprior. „Mai bun!” ºi-a zis. Mãri viteza.

Animalul sãlta din copite. „Îl calc…, îl belesc ºi-l bag la frigider!… Din ãsta îmi face Tovãrãºica o fripturã mamã, mamã!…”

Ocoli în stânga, apoi în dreapta. Trecuse de Complex. Cum ieºi din curbã apãsã pe acceleraþie.

Roþile scrâºnirã muºcând asfaltul. Animalul se cabrã speriat. Sãri în douã picioare. Boaru îi vãzu crucea din spate desenatã simetric. Pricepu cã hãituieºte un mãgar. Semãna cu cel împuºcat. Furia îi reveni.

Apãsã pedala. Vãzu „cruciatul” cãzând sub roþi.

Dacia sãri peste ºanþul drumului. Nimeri într-o râpã ºi aterizã într-un desiº de spini. Auzi bufnitura ºi trosnetul geamurilor. Când sosirã paznicii de la Complex motorul urla ambalat. * La Complex – Deal tot personalul administrativ era în alarmã. Din Chioar telefonaserã de douã ori: „Sã fie curãþenie!… Vine tovarãºul Palcãu ºi nu-i bine dispus!…” ªeful tuna ºi fulgera. „Ce facem cu oloagele?” întrebã o contabilã. „Îmbolnãvirile s-au dublat!…”. „Voi sunteþi de vinã!” strigã Costea la grãjdari. „Sã le puneþi pe picioare! Aþi înþeles?… Nu-

pag.

49

mi pasã cum. Sã stea pe picioarele lor. Altfel, pui tacâm vã fac! La treabã, cioroilor!…”

- Le-om pune, dom’ ºef! rãspunse un þigan. Dar… - Nici un dar! Mama voastrã de hoþi! Puneþi-le-n ghips!…

- Le-om pune, dom’ ºef!…

Intrã ca vântul pe uºã ºi-i strigã fetei, avansatã de curând pe postul de secretarã: - Cheamã-mi Chioarul!

- La agriculturã?

- Nu! Miliþia judeþeanã.

Pe la amiazã sosirã ºi oficialitãþile aºteptate.

Venirã cu douã maºini. În prima – Palcãu, ºeful CUASCU-lui ºi tovarãºa Gurescu. În a doua – organele de miliþie. Deºi la ordinea zilei era problema viþeilor dispãruþi, Palcãu þinu sã vadã întâi grajdurile. Trecu în grabã prin toate pavilioanele.

Constatã o curãþenie exemplarã pentru care, cu altã ocazie, Costea ar fi primit laude. Acum nu era momentul. Tovarãºa Gurescu gãsise o problemã de rezolvat.

- Ce-i cu vitele astea? Cum vã permiteþi sã le înghesuiþi în aºa hal?… Bietele animale!…

Cu felul ei precipitat de-a se autoenerva, Tovarãºa începu sã dea cu picioarele în panoul proptit cu stâlpi de lemn din podele în tavan, care înghesuia la perete mai multe vite, stând în poziþii incomode.

- Miºcã! Nu te holba la mine! îi strigã grãjdarului ce-i picase înainte. Dãrâmaþi stâlpii ºi scoateþi panoul acesta de aici!…

Ca s-o liniºteascã, Palcãu ar fi trebuit sã facã uz de o dozã prea mare de influenþã ºi nu era cazul. „Pe asta numai Stãnicã o poate þine în frâu”, îºi zise amintindu-ºi de o întâmplare hazlie. Stãnicã o cunoscuse pe tovarãºa pe când era stagiarã la un C.A.P. Fiind în control, activistul se fãcu „al dracului”.

Ca sã-l liniºteascã, tânãra inginerã îi fãcu ochi dulci.

Evenimentul se produse sub un nuc din grãdina cetãþeanului la care fata stãtea în gazdã. Peste ani, când Gureasca a fost avansatã în funcþie de conducere la Chioar, nu l-a mai recunoscut. La un chef, când Palcãu a vrut sã le facã prezentarea, vechiul activist i-a spus: „Ne cunoaºtem demult!” „De când?” l-a provocat ea. „Nu-þi aminteºti când ai spart nuci sub cur la Vãleni?…”

Când grãjdarii reuºirã sã scoatã stâlpii, panoul pe care era desenatã o vacã uriaºã cât un elefant se rãsturnã ºi o datã cu el, toate vacile pânã la perete cãzurã una peste alta ca ºi cãrþile într-o bibliotecã deranjatã. Abia atunci vãzu ºi Palcãu ce utilitate primise lozinca aceea cu „GRAMUL ªI PROGRAMUL”, pe care Costea o demolase, socotind cã nu mai era de actualitate.

- Doamne, Dumnezeule! strigã Gureasca.

- Sã nu fim mistici, obiectã secretarul cu probleme agrare.

Copalnic Mãnãºtur

50

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

CORABIA CU JIVINE (fragmente)

Emanuel LUCA

(stâlpii cerului)

E

ra-n amiazã. Pãdurea ºi-a desprins cu greu palmele transpirate de pe colþul cerului, scãpându-l printre degete în fuioare de fum subþire. Prea de sus, ca o oglindã întoarsã spre pãmânt, cerul a preluat linia apei de sub el, într-o venã ce se zbate nebunã în tâmplã. Sub tãlpile copacilor râul ºerpuia, un ulei gros ºi fierbinte. Soarele-n adânc curgea lãptos, zgâriindu-ºi pântecele de nisip. Printre nori de var ºi cretã, scobarii se rãsuceau ca niºte lame de cuþit muºcând din fructul pietrelor. Gãvrilã s-a ridicat cu greu din ierburile arse. S-a împiedicat în sticlele goale de prin iarbã. A scuipat amãrala deasupra uneia ce mai pãstra pe fundul ei o urmã de vodcã. Doar sticlele ºi durerea aceea crâncenã din ceafã rãmâneau mãrturie pentru noaptea trecutã, când a stat de veghe lângã undiþã aºteptând ca firul sã se întindã ºi sã simtã în braþ zmâcitura. De douã sãptãmâni doar asta visa, de când vãzuse umbra aceea neagrã sub punte, ca ºi cum un nor imens cât un bivol ºi-ar fi frecat spinarea de marginea soarelui. Apoi i-a vãzut botul, lucind ca o ghiulea de tun ºi ochii mici, dispreþuitori.

Peºtele ºi-a arcuit spinarea deasupra apei, apoi umbra a coborât în adânc, lãsând rãni adânci în pielea râului. De atunci, Gãvrilã n-a mai pãrãsit malul apei. De atunci, n-a mai plouat. A trimis niºte prunci în sat sã-i aducã mâncare ºi bãuturã, ºi-a întins undiþele pe tot malul, împânzind apa cu cârlige ascuþite. De douã sãptãmâni ridica undiþele goale din apã, doar raci negrii mai veneau dupã bucãþile mari de carne putredã. Nopþi întregi s-a preumblat cu lãmpaºul pe malul apei, bãtând o cãrare îngustã ºi adâncã din care dimineaþa izvora mustul pãmântului. κi imaginase fiecare miºcare; cum undiþa se va curba ºi firul se va zvârcoli de pe ruletã, cum v-a apuca bãþul ºi atunci, va simþi în braþ zvâcnetul de viþel înjunghiat.

Atât. Pânã aici revãzuse totul în minte de mii de ori. În rest, nu-l mai interesa. Poate nici nu voia sã-l mai vadã, doar sã-i simtã pentru câteva clipe puterea, muºcãtura aceea care i-ar fi trezit carnea râncedã la viaþã. Pielea lui transpiratã aduna tot colbul drumului, încât de la o vreme i se pãru cã de sub crusta groasã de praf îi încolþesc solzi albi. În ultima noapte, dupã ce-a terminat toatã bãutura ºi-a adormit cu capul lângã undiþe, l-a visat pe bunicul sãu, morarul strivit de roata morii în satul copilãriei din Cheile Lãpuºului, ieºind din apã ºi aºezându-se lângã el, atât de aproape cã-i simþea mirosul de apã mâloasã ºi peºte.

Copalnic Mãnãºtur

I-a spus, îndepãrtând cu piciorul sticla de bãuturã de lângã el: În apã este un peºte, pe peºtele acela stau patru stâlpi ºi pe stâlpi stã pãmântul; când peºtele clatinã din coadã, atunci ºi pãmântul se cutremurã. De ar vrea sã se întoarcã sau s-ar clãtina mai tare, ºi pe noi ne-ar prãpãdi. Cei patru stâlpi sunt cele patru posturi. Noi posturile le postim cãci e mare primejdie ca altminteri sã scufundãm pãmântul. Dar amu’ un stâlp e mai mâncat, cãci oamenii nu postesc. A doua zi, Gãvrilã îºi strânse undiþele. Pe cer un nor imens cât un bivol îºi freca spinarea de marginea soarelui. Era-n amiazã. În aer mirosea a furtunã.

(capcane pentru îngeri)

D

e la o vreme, bãtrânul se arãta tot mai rar prin crâºma unde oamenii erau obiºnuiþi sã-l vadã, la masa lui joasã din colþ, bând acea bãuturã ciudatã, jumãtate bere, jumãtate vodcã ºi rom. Dupã ce arsura bãuturii i se retrãgea din carnea grumazului, lãsându-i în sânge doar amintirea surdã a durerii, se ridica ºi se îndrepta spre ieºire cântând. Stârnea râsul celor care nu-l ºtiau ºi nu-i cunoºteau obiceiul.

Cântecul vesel, statura piticã, capul mare, chel, conturat doar în partea de jos de-o barbã încâlcitã ºi mai ales, mersul lui schiopãtat ce aducea cu jocurile clovnilor de la circ, fãceau din bãtrânul pictor un personaj ciudat pe care îl îndrãgeau chelneriþele pentru bacºiºurile grase ºi-l vânau ziariºtii pentru poveºtile ce se þeseau în jurul lui. Unul, care lucra pentru un ziar de scandal, câºtigase bani buni de pe urma pictorului, scriind despre el cã vâneazã îngeri: „Braconierul de îngeri” apãruse în gazetã sub o fotografie a pictorului, ce-l înfãþiºa pe o jumãtate de paginã, cu capul pe spate ºi cu bãutura aceea ciudatã curgându-i din barbã, ca într-un extaz dintr-un ritual pãgân. Ziaristul

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

inventase o poveste care prinsese bine la public: „... seara pictorul îºi pregãteºte atent pânzele. Amestecã var de pe biserici, lapte de mãgãriþã crescutã la o mãnãstire de maici, cenuºã din cãrþile bisericeºti atinse de lumânãri ºi întinde pe pânze un pat moale ºi alb de vopsea cleioasã. Apoi, aºa proaspete, înrãmeazã pânzele ºi le pune seara la uºa spitalului de nebuni. Dimineaþa, înainte de a se trezi portarul, vine ºi le recupereazã. Atunci pânzele nu mai sunt imaculate. Pe suprafaþa lor se vãd urme de mâini încordate, feþe speriate cu ochi mari, dinþi mãrunþi care au încercat sã roadã pânza. În colþul din dreapta, chiar umbra unei aripi. Pictorul râde ºi îºi adunã sub braþul drept capcanele, în care poþi jura cã mai vezi zbãtându-se muºchi de ciutã. Atunci, bãtrânul pleacã de la poarta spitalului de psihiatrie cântând ºi legãnându-se vesel pe picioarele lui scurte. Uneori, dimineaþa pânzele erau sfârtecate ºi pe asfaltul de sub pânzele înrãmate se vedeau urme proaspete de vopsea. Atunci pictorul pleca întristat ºi ºchiopãta mai vizibil, abia târându-ºi piciorul stâng dupã el...” O vreme n-a mai scris despre bãtrânul pictor, deºi nu prea mai gãseau nici un subiect de prima paginã în acel oraº înecat în aerul vâscos al verii. Într-o dimineaþã, l-a gãsit pe treptele casei sale, ridicânduse pe vârfuri sã desprindã o pânzã înrãmatã ce fusese agãþatã deasupra uºii sale. Ca ºi cum nu l-ar fi vãzut, bãtrânul se chinuia sã desprindã fâºiile de pânzã de pe perete ºi îngâna o litanie ca ºi cum ar povesti cu un prieten care îi þine scara: „Cum þi-am zis... Diavolul s-a apucat sã facã dihãnii de plop, ca sã-l mãnânce pe Dumnezeu, ºi a fãcut pe lup. Iatã, vine Dumnezeu! „Ce faci?” - îl întreabã. „Ia, fac ºi eu, numai nu poate îmbla.” „Mai ciopleºte-l puþin!”... L-a cioplit. „Dã-mi-l mie, zice Dumnezeu, c-a îmbla.” „Þil dau!” Dumnezeu l-a blagoslovit ºi s-a fãcut lup; iar din surcelele cioplite, cãþeii ºi i-a asmuþit asupra dracului. Dracul, la fugã. Lupul ºi câinii, dupã drac.

Dracul, de fricã, s-a suit într-un copac, da’ lupul a sãrit ºi l-a apucat de cãlcâi.... Pictorul a luat tabloul sfâºiat de lângã uºa ziaristului ºi a coborât scãrile, schiopãtând parcã mai mult decât înainte... de sub cãlcâiul sãu stâng rãmâneau pe ciment urme de vopsea albã.... (la capãtul podului)

P

e la amiazã, paºii oamenilor lãsau urme cleioase în asfaltul moale. Aerul devenise uleios ºi soarele încremenise deasupra ceasului din turnul Prefecturii. Pânã ºi huruitul maºinilor ce treceau podul pãrea înfundat de un bandaj gros de tifon. Se uitã în cutia viorii pusã înaintea lui, la capãtul podului. Abia douã hârtii, în rest mãrunþiº coclit... Îmi ajung de-o

pag.

51

franzelã, îºi spuse, luând banii ºi punând vioara în cutia ei cu cãptuºeala murdarã. De lângã el, un câine lãþos îºi ridicã întrebãtor capul. Lasã, luãm mâncare mai pe searã, acum e prea cald, îi spuse câinelui mãsurând din priviri distanþa pânã la chioºcul de pâine din colþul strãzii. Poate mai adunãm ceva ºi pentru mine, de-o cinzeacã, îi fãcu el semn cu ochiul.

Acum ne retragem ºi noi la umbrã, oricum nu mai avem clienþi. Se ridicã, urmat de câinele mare, ºi dispãru în umbra podului. Se aºezã pe culcuºul de ziare ºi cartoane ce-l strânse lângã un picior al podului, punându-ºi cutia viorii sub cap. Câinele se întinse ºi el la picioarele lui, cuibãrindu-se ca o gãinã în lutul umed.Nici n-a apucat bine sã adoarmã cã o voce necunoscutã îl fãcu sã deschidã ochii. Cãtre celãlalt picior al podului doi bãrbaþi înalþi, aºezaþi pe ciment, cu picioarele atârnându-le în apã, beau bere ºi povesteau. De la bere vine rãcoarea asta, precis, îºi spuse, înghiþind cu greu o gurã de aer rece, horcãind dureros din grumazul uscat. Corpul îi amorþise, cu greu îºi întoarse capul sã-i priveascã pe cei doi. Cât ai umblat prin pãmânt, n-ai dat de ceva ce strãluceºte? îl întrebã cel înalt ºi cu barbã cãruntã pe celãlalt. Ba am dat, spuse acesta jucându-se cu picioarele în apã. Dac-ai dat, acela-i argint, mergi ºi mi-l adã, îi porunci bãrbosul, întinzând mâna spre el.

Da’ cu aceasta ce avem sã fãcem? se zburli piticul, care sorbea neîncetat din sticla cu bere. Vei vedea! îi spuse omul cu barba cãruntã. Sorbii ºi el din bere, apoi luã argintul în mânã ºi-l frãmântã ca ºi cum ar fi un aluat. Din palmele lui cãzurã în apa râului monede strãlucitoare. Ca un ºarpe se scurserã arginþii prin unda râului. De-amu, de aceºtia ai sã faci tu! Aceºtia sunt ai tãi ºi se vor chema bani, i-a zis cel bãtrân...

Atât mai apucã sã audã apoi adormi pe cutia viorii, cu câinele culcat la picioarele lui. Era la fel de cald ºi acasa, în satul acela de câmpie... îºi mai aducea aminte cum venea bunicul lui de la fân ºi-i spunea poveºti ca sã adoarmã la amiazã... cãci Dumnezeu, mãcar cã era tovar㺠cu dânsul, dar nu-i da nimica din câte le fãceau amîndoi. Numai banii i-a spus ºi ia dat sã fie ai lui. Banii adicã, cari i-a fãcut Dumnezeu, sunt curaþi, pe aceºtia i-au gãsit oamenii ºi au fãcut ºi ei alþii întocmai de pe dânºii; ºi dacã nimereºti peste astfel de bani, câºtigi, dar care sunt fãcuþi de pe acei de la diavol sunt numai de bucluc.

Dracul, cînd a auzit aºa, nu mai putea de bucurie, cã ºi lui îi dã Dumnezeu ceva. A luat pe toþi dracii lui, au fãcut maºini ºi tot fãceau la bani. Oamenii noºtri au vãzut cum fac dracii ºi s-au învãþat de au fãcut apoi ºi ei... Atât ºi-a mai adus aminte când s-a trezit, un cerºetor bãtrân, cu tocul viorii sub cap, cu douã hârtii de 1 leu în buzunar. Nici cei doi strãini ce beau bere la picioarele podului nu mai erau acolo...

Copalnic Mãnãºtur

52

pag.

(ploaia care va veni)

N

umai mâna dreaptã dac-o întind pânã sub coasta pãmântului ºi degetele, dacã mi-ar fi doar gheare, tot lutul ºi oamenii i-aº strânge sub mine. În gurã, sub limbã, aº amesteca lutul, din mine sã curgã viaþa peste ei. Sã-i zdrobesc în dinþi, sã vinã peºtii mari sã rupã bucãþi din carnea lor. Prin pãmânt sã miºune viermii pânã la mine ºi sã-mi treacã prin trup, cãci veni-va vulturul sã se aºeze pe spinarea mea ºi sã cureþe putregaiul. ªi ploaia... ploaia va curge, de-mi va curãþa oasele ºi pe ele a creºte altã carne, albã ºi fãrã lut dospit în mâini spurcate.

Ploaia.... apa sã vinã peste noi!Oamenii se obiºnuiserã cu el ºi cu urletele lui. Îl cunoºteau de mic. Se spunea despre el cã l-au prins vânturile rele pe când era pe deal cu vacile. De atunci trupul sãu n-a mai crescut iar mintea, ca un ceas cu cadranul spart, a rãmas împietritã în copilãrie. Nu ieºea din casã decât atunci când norii se adunau deasupra Sãcãturii.

Atunci se arunca în colbul drumului, întinzându-ºi mâinile peste pietre, ca ºi cum ar fi vrut sã adune în trupul sãu fragil toatã puterea copitelor ºi paºilor ceau trecut pe acolo. Când treceau pe lângã el, oamenii îºi întorceau privirile, alþii îºi fãceau cruce, cãci ºtiau cã va veni vreme grea. Numai veterinarul, un tânãr venit de curând în Sãcãtura, proaspãt ieºit de pe bãncile facultãþii, se distra de fiecare datã când îl vedea.

Degetele crispate ale copilului bãtrân îi aduceau aminte de lecþiile din facultate despre pãsãri, de profesorul chel care-l terorizase cinci ani, de Ileana, colega care stãtea la etajul zece în cãminul unºpe, unde ajungea el transpirat de atâtea trepte urcate. Când nu-l vedea nimeni, se apropia de trupul din mijlocul uliþei ºi cãlca apãsat pe degetele întinse pe pietre. Ca o rãzbunare pentru profesorul chel, Ileana ºi cele zece etaje urcate timp de cinci ani fãrã rost... Asta fãcea de fiecare datã când îl prindea întins în uliþã. Acum nu-ºi mai simþea partea dreaptã. Nici ochii nu-i putea deschide. O ceaþã groasã i se lãsa peste pleoape. Un tren grãbit cu ferestre luminate trecea prin faþa lui. De la fiecare fereastrã cineva îi povestea cum a plecat din Sãcãtura, a ajuns cu o maºinã în oraº, de acolo cu un taxi pânã în faþa blocului. Când ultimul vagon a trecut prin faþa lui ºi-a adus aminte cum a intrat în bloc, apoi în lift ºi a apãsat butonul pentru etajul zece. În lift ºi-a verificat freza, dinþii, ºi s-a mirosit, strâmbând din nas... de mirosul de grajd n-o sã scape niciodatã. I sa pãrut cã liftul urcã prea mult. S-a liniºtit când a deschis liftul: era în faþa uºii lui. A învârtit cheia în broascã ºi-a pãºit peste degetele lui: la sfârºitul lumii, vântul are sã aducã oasele ºi le va pune încheieturã la încheieturã, iar ploaia va ploua ºi va lipi colbul înapoi pe trup, de se va face fiecare cum a fost, i-a spus copilul bãtrân lipindu-ºi degetele însângerate de tâmCopalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

pla lui. Urletul locomotivei se auzeau undeva departe, într-un câmp peste care ploaia refuzã sã cadã... (apa fântânilor)

N

imeni nu ºtia exact ziua în care cei doi ajunseserã în satul lor. Sã fi fost pe la Sânziene, când strãinii s-au arãtat în mijlocul satului, dar câteva babe puteau sã jure cã i-au vãzut ºi înainte, la înmormântarea pruncului ce cãzuse în fântâna crâºmarului. Atunci se strânsese tot satul la prohod; murise un copil de trei ani ºi bãtrânii încercau sã dea înþeles acestui semn al lui Dumnezeu care chema la el o fãpturã nevinovatã. Mai mult, la câteva zile de la înmormântare, apa din fântânile satului începu sã se îngãlbeneascã ºi sã aibã un gust dulceag, ca un putregai crescut în carnea pãmântului. Într-o sãptãmânã, toate apele s-au umplut de viermi ce urcau pe pãmânt ºi mureau, arºi de soare, în jurul fântânilor, formând din corpurile lor uscate o coajã roºiaticã peste rana ascunsã a pãmântului. Speriaþi, oamenii au fost la popã sã citeascã dezlegãri; apoi la un cãlugãr în munþi ºi la o babã, mare meºterã în lucrul dracului. Dar fântânile rãmãseserã la fel, niºte morminte dezvelite, cu apa mustind peste putregaiul pãmântului.

Oamenii sufereau de sete, iar vitele începuserã sã cadã pe câmp, scormonind cu coarnele lutul uscat în cãutarea apei.Cei doi strãini, îmbrãcaþi prea gros, pentru un sat de câmpie ars de soarele verii, rãmãseserã douã sãptãmâni în curtea crâºmei, dormind în cãruþele lor, acoperite cu coviltire negre. Crâºmarul ºtia doar cã veniserã de la munte sã cumpere bucate, dar dupã moartea copilului n-a mai deschis crâºma, dar nici n-a mai vorbit cu cei doi. Nici când strãinii s-au apucat sã sape o groapã adâncã în curtea lui, nu s-a apropiat de ei. Îi vedea cum sapã, cum se adunã lutul galben în grãmezi mari ºi mintea i se rezema iar de groapa hâdã în care l-a aºezat, acum câteva zile, ºi pe pruncul lui. Într-o searã, au apãrut în uºa crâºmei, c-o gãleatã plinã cu apã limpede ºi rece. Cel mai bãtrîn i-a întins un pahar, vorbindu-i încet ºi rar, ca o prelungire a unui prohod: Ia de bea ºi te stâmpãrã. Spalã-þi durerea din tine, cã de-amu s-o gãtat... Îi bine aici... nici nu ºtii ce bine îi, cã n-ai vãzut încã miezul pãmântului, aºa cum l-am vãzut noi când coborâm sã scoatem apã. Asta e lume împrumutatã ºi uitãm cã trebuie sã dãm sama de ea...

Acolo, jos, e altfel. Stau trei rânduri de morþi în ºir ca ºi cãtanele, douã rânduri nu vorbesc, da’ cei al treilea vorbesc. Aproape de dânºii este un stâlp de fier cu o roatã, pe care dacã o învârteºti, sar scântei ºi atunci cei care nu vorbesc încep sã urle!Acolo, cel care spune minciuni stã cu faþa în sus ºi un ºerpe de pe o rãchitã îi tot picurã venin în gurã, iar din maþele celui care opreºte apa la fântâni se fac lanþuri aprinse de care îs legaþi bogaþii ºi zgârciþii. Care-i zgîrcit pe lumea asta, numai molii ºi rugina fierului îi stã înaintea lui ºi lui i se pare cã-i aur ºi argint ºi se opinteºte sã rupã legãturile ºi sã ajungã cu mâinile la ele. Numai atât am voie sã-þi

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

spun... Bea apã ºi te spalã de durere... Nimeni n-a observat când au plecat cei doi din sat, cãci apele au crescut în fântâni ºi oamenii ºi-au scos animalele întrãmate la lucrul câmpului. Doar crâºma a rãmas închisã, cu uºile bãtute în cuie...

(lumea cât o corabie)

D

in camera de zi pânã la uºa de lemn masiv de la intrare sunt ºapte paºi. Cât o loviturã liberã din meciul copiilor ce joacã fotbal lângã suportul de covoare din curtea blocului. ªapte paºi, pe care i-a fãcut încet, culegând hainele împrãºtiate pe jos. Lângã uºa închisã, s-a oprit, rezemându-ºi fruntea de lemnul lãcuit. Îi venea sã-ºi facã cruce, ca lângã un mormânt proapãt.

Mirosul dulceag al lutului i s-a prelins pe sub bãrbie, cuprinzând-o încet ca un ºarpe. Lemnul uºii ºi-a întins fibrele moi luând-o în braþe ca într-o chemare mutã. Prin vizorul aburit, ca printr-un caleidoscop, lumea de afarã se multiplica în ecrane mari de gheaþã. Deasupra lor, prunci cu patru mâini desenau case, fântâni ºi flori. Sub unghiile lor, creºtea o lume strâmbã. Oamenii se fãcuserã foarte rãi ºi Dumnezeu a pus gând sã-i prãpãdeascã. Noe era încã un ficior de-a lui Adam.

Dumnezeu i-a dat în vis sã facã o corabie, la care lucrase de era mai gata. Dracul ºtia cã se face corabie, dar nu ºtia unde. Merge la femeia lui Noe s-o întrebe ce lucreazã ºi unde lucreazã barbatul sãu ºi-i aduce un ºip de rachiu. Ea îl întreabã, dar Noe nu vrea sã spuie, cã aºa i-a zis Dumnezeu. A doua zi, dracul aduce mai mult rachiu ºi spune sã-i deie ºi lui Noe. El s-a cam ameþit, dar tot n-a spus. Tocmai a treia zi s-a îmbãtat bine; atunci a spus ce lucreazã ºi-a spus anume locul unde, în pãdure. Dracul a mers acolo ºi-a fãcut corabia bucãþi.

Când a mers Noe a doua zi º-a vãzut, a început a plânge. Oasele mâinii au gemut peste metalul rece. A împins uºa, pãºind în aerul uscat din întunericul coridorului. Dincolo de pereþii camerei din care ieºise ca dintr-o gãoace, lumea vuia asurzitor. Chipurile oamenilor infierate de urã o pironeau. I se pãrea chiar cã femeile o aratã cu degetul, scuipându-ºi veninul în bãltoace mari, verzui.Mâna lui atârna pe dunga patului, prelungind-ui umbra pânã peste sticlele goale de pe podeaua udã. Aºternuturile boþite ca o hârtie de ambalaj murdarã trãdau locul pãrãsit de ea. El nu-ºi deslipi privirea din tavan pânã când întunericul a crescut ca o pastã moale peste zugrãvealã. Atunci Dumnezeu i-a zis: Nu þi-am spus sã nu te încrezi femeiei? Ia-te acu ºi mergi la copacul din care ai tãiat cel întãi lemn, plângi ºi citeºte la rugãciuni ºi pãn’ nu-i gãtai sã nu te scoli. Aºa a fãcut.

A plâns ºi-a cetit ºi, când s-a sculat, corabia era gata; dracul a trebuit s-o facã la loc, întocmai precum a fost (E. Niculiþa-Voronca). Când s-a întunecat suficient s-a ridicat ºi a mers pânã la fereastrã, sprijinindu-se de mobilele puþine din casã. Oraºul îl privea cu ochii lui mulþi ºi roºii de dincolo de sticla aburitã. Apartamentul nefiresc de pustiu dupã plecarea ei, trosnea ca o corabie deasupra vuietului oraºului înecat de fum. Undeva, în celãlat colþ de oraº, un taxi purta o femeie cu ochii plânºi cãtre o

53

altã arcã plinã de jivine.

(sub cerul vânãt)

T

ot mai des îl vedeau oamenii pe fostul director al ºcolii apucând drumul mocirlos ce ducea cãtre dealul dinspre miazãnoapte. Cu mâinile la spate, uºor îndoit, urca dealul ºi se pierdea prin ierburile înalte ºi crucile înverzite din cimitirul de pe culme.

Copiii din sat se îngrozeau când îi vedeau umbra ceþoasã sub cerul vânãt, ca un piron înfipt în creierul dealului. Bãrbaþii zâmbeau ºi-ºi fãceau cu ochiul: Iar se ceartã cu Doamna. Femeile sãreau iute ºi-i luau apãrarea Doamnei: Da’ ce-i mai trebe? Cine sã-i rabde lui toate dâcurile... cã numa’ femeia aceea ºtie câte-o îndurat; câtã bãtaie ºi batjocurã o trebuit sã înghitã... Din vina lui o.... Încet, oamenii se adunau în centrul satului, privind umbra nemiºcatã de pe deal.

Unele babe au venit cu lucru de mânã, trãgând cu urechea la disputa celor douã tabere. Din când în când, câte una clãtina din cap ºi ofta. Cele cu vederea mai slabã îi întrebau pe copii: Ce face? Tot acolo-i? Cele mai surde, se cutremurau deodatã: Ce-am auzit? S-o spânzurat? Un bãrbat desfãcu o uiagã de horincã ºi vorbele se scurgeau acum mai bolovãnoase. Femeile se înroºeau cu fiecare gât de alcool curs pe gâtlejurile bãrbaþilor. Þipetele se spãrgeau de piatra drumului ºi se întorceau, mai veninoase, în timpanul bãrbaþilor.

Unii ºi-au gonit soþiile; alþii chiar le-au prins hotãrât de braþ, lãsându-ºi urma degetelor în carnea lor moale.

Din mãruntaiele femeilor s-a desprins un urlet lung, ca un ºarpe verde, pleznind aerul cu cozile lui ascuþite.

Bãrbaþii s-au dat îndãrãt, iar femeile tinere s-au ascuns în spatele babelor surde. De pe un scãunel, o vãduvã bãtrânã care împletea un ciorap prea mare pentru piciorul oricãrui pãmântean, începu sã vorbeascã, încet, ca pentru sine: când s-a fãcut necuratul ºoarec ºia spart corabia ca sã se înece oamenii, Noe l-a cãutat pe ºoarec sã-l omoare, dar Eva l-a ascuns sub poale; ºi de atunci e femeia blãstãmatã, ca sã nu mai aibã dreptate pe lume. ªerpele e cel mai bun prieten al omului, el e ca ºi câinele, el înainte nu muºca, dar dupã ce l-a ascuns femeia pe necuratul, acesta l-a învãþat pe ºerpe cum sã muºte ºi l-a muºcat pe Noe. Dumnezeu însã a dat cã Noe n-a murit, a vrut însã sã omoare pe ºerpe, dar el s-a rugat sã-l lase sã trãiascã pânã va avea copii, ca sã rãmânã în urma lui... Femeia a greºit ºi când l-a ascultat pe diavol, de-a mâncat mãr; Dumnezeu, pentru aceea, i-a alungat din rai, iar Evei i-a zis: Pentru aceasta, de-acuma tu sã ºtii cã pe lumea asta ai sã fii pedepsitã; întruna ai sã fii bãtutã de bãrbat! ªi de-atunci femeia, orice ar zice ºi oricum ar face, bine sau rãu, bãrbatul tot una o bate... Din obrajii femeilor, sângele s-a scurs în lutul drumului; ºi-au strâns baticurile sub bãrbie; bãrbaþii s-au mai uitat o datã la uiaga goalã, au scuipat ºi s-au împrãºtiat. Vãduva s-a uitat spre miazãnoapte: sub cerul vânãt o umbrã ceþoasã, ca un piron înfipt în creierul dealului, se scurgea lângã crucea femeii lui.

Copalnic Mãnãºtur

54

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

POEZIE Ana BISZTRICKI - FLORIAN

JOC ÎN DESCÂNT Timpul din pasul tãu stâng Mã apasã-n joc nãtâng.

Toamna s-adunã, Toamna se pleacã, În verbele toamnei, Cuvântul se-neacã.

Încerc pasul înapoi Din el moare clipa-n noi.

OCHII MEI Nu-nþeleg nimic ºi-n cerc Sã dau clipa îndãrãt, Sã o-nalþ în cânt sublim, Dinspre nor, înspre senin, Sã-þi iau palmele-n alint Sã te-nchid într-un descânt, Nerostit de vreun cuvânt, Ne-ntinat de nici un gând, Când eu plâng În pasu-þi stâng!

Cerul ºi-a deschis pleoapa sã plângã albastru în ochii mei.

Lacrimile mele miros a umbrã de pãdure, a ºoaptã de izvor cu iz de înalt.

Doamne, mai plânge o datã în ochii mei, cu tot ce-a mai rãmas din Univers!

DECLIN DE TOAMNÃ

TU, FILÃ DE UNIVERS

Ce molcomã desfãºurare! În timpul cuminþit se adunã, se pleacã în clipe fugare verbele toamnei.

Sprijinitã de pleoapa amurgului Râde ziua în braþele toamnei.

Despletitã tandru, Se scaldã în timp ªi-ºi uscã trupul Cu lumina ochilor mei.

Se declinã molcom melopeele se pierd în valsul toamnei.

Toamnã frumoasã, Toamnã nebunã Cu valsu-þi de frunze Dansezi în furtunã!

Toamnã de timp, De timp cuminþit Ia-þi verbele palid Cu care-ai minþit!

Copalnic Mãnãºtur

- Mi-eºti dragã, Cã semeni cu Universul!

Mi-a spus apoi copacul.

Dar frunzele au lãcrimat Pe timpul nostru ªi l-au întors spre toamnã.

- Fãrã timp, fãrã timp, Semeni cu Universul!

Doar tu, dezbrãcatã de timp, Exiºti micã, tu, Filã de Univers!

TIMPUL CONDIÞIONAL Mã-ntorc în timp ºi te gãsesc în noapte Dar nu mai am nimic din ce-am lãsat Cãci toamnele îmi sunt tot mai aproape ªi gândul tânãr pare-se uitat.

Resimt povara plumbului în pleoape, Mi-aº limpezi privirea-ntr-un izvor, Aº cere resemnarea sirenelor din ape Din timp aº face, zbor înãlþãtor.

Din trupul tinereþii aº mãiestri o ie ªi-aº îmbrãca-o-n dimineþi la rând Ca sã descânt prin tril de ciocârlie Zenitul care ninge, la tâmple înflorind.

ÎNTÂMPLAREA FIINÞEI Prea mult, prea mult eu!

Poate un Lucifer Ce ºi-a-nmuiat aripa

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

în revoltã.

Ispitindu-se prin alþii pentru sine; Rãtãcindu-se de sine pentru alþii; Frângându-ºi aripa de zbor prea îndrãzneþ ªi rãstignindu-Te pe Tine La rãscruci.

Ce palidã devine Aducerea aminte!

Doar Tu, Doamne, ºtii Întâmplarea fiinþei mele!

AZI Sunt cea mai frumoasã întâmplare divinã îmbrãcatã-n mica hainã a întâmplãrii mele.

Nu ºtiu pânã unde sunt eu ca iubire ªtiu doar pânã unde-s lacrimã. Între iubire ºi lacrimã mã plimb de mânã cu mine însãmi, descoperind în uimirea iubirii mele, suava-mi fiinþã de mânã cu lacrima!

Doamne, atunci când mi-ai hotãrât fiinþa Ai fost trist sau fericit?

GÂND NATAL S-a frânt de geana dealului o stea. În seri privighetori se despletesc în cânt.

Când eu mã lãmurisem, cu lumânãri de nea Sosise timpul molcom, de mânã, c-un cuvânt. În locul frântei stele, s-adãpostise luna ªi nãrãvaºii cai, se pribegeau uºor Când ciobãnaºul turmei, nu-ºi regãsise urma În cântecul de fluier, din zorile cu dor.

55

JOCUL Culegi zi, ori culegi noapte, ªtergi cu tâmpla urme moarte, Frângi aripa mea cu pasul, Mãsori iubirea cu ceasul.

Mã retrag spre þãrm de gând, Mã închid într-un cuvânt…

Accept jocul de zidire Pe care-l numeºti iubire.

Eºti, satul meu, poveste de zânã rãtãcitã, În paradis, cu toamne, cu primãveri târzii…

Aici mã rãsãdisem din spaþii risipite, ªi regãsesc culesul în tril de ciocârlii.

Rostuitã-n arc de soare Îmi alint ochii în mare; Zarea o desfac în zãri, Depãrtarea-n depãrtãri.

De mânã cu cuvântul ce ne-a ivit în lume, Colind de veºnicie, în timpul mãsurat.

Se tulburã fiinþa-mi când Cineva îmi spune Cã-n tine e povestea din Timpul Neumblat.

Refac zborul pentru zãri, Pasul pentru depãrtãri, Alung ceasul din iubire, Accept jocul din zidire.

SENS INTERZIS Când m-ai chemat spre viaþã, Tu ºtiai totul despre mine.

Eu nu ºtiam nimic ºi m-ai lãsat sã-nvãþ.

Mi-ai arãtat linia cercului.

Acelaºi sens, acelaºi.

Deodatã, un alt ritm a produs vârtejul ameþindu-mã, încremenind aºa un timp…

Uºor, regãsind linia aceluiaºi cerc, am încercat sensul invers spre starea mea de graþie.

Descopãr vocea Ta: - Sens interzis!

Copalnic Mãnãºtur

56

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

POEZIE

Teodor FLOREAN VREMURI Erau acele vremuri Când visele Umblau desculþe în faþa mea.

Cu un stoicism atât de încrezãtor Vedeam timpul sfiindu-se Lângã largul câmp al depãrtãrii, Înainte Iar dacã bine mã supun Aducerii aminte Încet, încet trecutul mi-l adun Cu acei paºi neastâmpãraþi ªi mãrunþi Desenam universul Cu nesigure punþi Luând la cunoºtinþã Rostirile primelor cuvinte

ªi atunci Când simþurile-mi râd ºi plâng ªi în liniºte sunt tras de mânã Înspre trecutul în care Am fost odatã prunci.

ªi pãduri de stejar Timpurii pãpãdii ªi aripi de flutur hoinar O casã uitatã cu prispã ºi tindã.

Simt miros de busuioc Pus de mama la icoanã si grindã

Nu ºtiu cum se fãcea Cã un foc încins Ardea în carnea mea Ce nu credeam Cã poate sã-l mai stingã cineva.

Pereþii înnoiþi în proaspãtul var Ascultând parcã tãcerea cum cântã

Îl simt frecvent si acum Arzând misterios în tainã Dar fãrã pic de scrum Când nevinovãþia vremii S-a pierdut în fum.

Acolo un univers întâmplãtor Se plimbã Din hotar în hotar ªi o bucatã timpurie din mine Devine un sacru itinerar Prin sensul materiei conformat în natal.

NATAL Oricum încerc sã mã adun Din misticul trãirii Rãmân o lungã prozã Gustând ispite dulci Rãmase-n crudul verde al ierbii, În lacrimã ªi în împãdurite lunci.

Lãsam speranþe si iluzii În reci nisipuri Adunate-n drum. ªi timpului încerc sã-i spun Cum imitam iubiri închipuite ªi înãlþam în sus Baloane de sãpun.

Copalnic Mãnãºtur

POVESTE Undeva Mi-a rãmas o bucatã de cer Nevinovate priviri Ale copilãriei Cu plânsul ºi zâmbetul lor Mi-a rãmas Ce n-am putut aduce în lume cu mine Neînstrãinare ºi dor Dincolo de umãrul vânjos al unui deal Frunze bãtrâne

Pe o cale feratã A uitat sã mai treacã un tren.

Tãcere pierdutã ªi zgomot de haltã, Aleargã uitarea Printre ºinele lungi de oþel.

Aºteptarea în genunchi Mai aºteaptã, Un fluier prelung ªi un ultim vagon, Între douã sãruturi

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã ªi o ultimã ceartã.

ODÃ PENTRU CEI DUªI ªI CEI RÃMAªI

Aceleaºi grinzi Sub un paralel de linie dreaptã, Un fluturat târziu de batistã, O lacrimã Cãzutã pe o treaptã E tot ce încã existã.

dedicatã eroilor cãzuþi în cele douã rãzboaie, precum ºi glorioºilor veterani de rãzboi

NEASTÂMPÃR DE FAPT Nu mai încap în starea mea de fapt ªi simt Cã am rãbufnit dintr-o clepsidrã A unui timp, Cãzând în vid, Prin sfera unui infinit. ªi am prins deodatã în braþe marea, Pãmânt ºi dune de nisip, Prin care mãrºãluind uitarea, M-a adâncit cu totul într-un mit, Din care cu certitudine Nu m-ar mai fi scos nimic, Decât iertarea ªi semnul pe care mi se plimbã întrebarea.

De ce?

Numai privind la cer Îmi definesc cãrarea.

57

Au pus românii coasele în cui ªi n-au mai tras ogor cu plugul nici o brazdã Frumoasele neveste cu prunci mãrunþi În soarta nimãnui Iar alþii au lãsat iubiri dincolo de speranþã.

Plecarã mulþi ºi dinspre ale noastre sate Sã dezrobeascã Ardealul de cei ce l-au vândut.

S-au despãrþit cu greu de mamã ºi de tatã Pornirã în lume batalioane de voluntari ºi de recruþi. În cufere de lemn neºlefuit ªi-au pus respectul ºi încrederea în cel de sus Pentru care nicicând nu s-au îndoit.

Mãlaiul copt în vatrã, Îmbrãþiºãri ºi amintiri ºi lacrimi Cu ei le-au dus Unii spre rãsãrit, iar alþii spre apus.

Prin vitejie atâþia s-au pierdut La Baia, pe Mureº, la Oarba, Pe Tisa ºi pe Prut Alþii au devenit pãmânt apãrând strãinele hotarã, La Don, în munþii Tatra, Pentru cã destinul sã-i întoarcã n-a mai vrut.

Eroii mei, sunteþi în faþa mea O cruce mai mare ca o þarã!

Acum din cei plecaþi puþini mai sunt rãmaºi Aproape cã îi poþi enumera aici Pe degete pe toþi Ei sunt un genial careu de asi Condamnaþi la viaþã Ca la o simplã loterie Sau la o tragere la sorþi.

Pe-ale voastre frunþi sunt scrise pagini de istorii Chiar dacã umerii cândva vânjoºi Vremurile vi-i apleacã înainte.

Unii sunteþi tot mai singuri Doar însoþiþi în dreapta de-un baston ªi cu iernile tot mai albe pe la tâmple.

Bãtrânilor cuminþi!

Smerit mã rog la voi cu plecãciune Rãmâneþi încã o vreme lângã noi ªi nu plecaþi în veºnicie, Adevãrate glorii, plini de-nþelepciune.

Copalnic Mãnãºtur

58

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

POEZIE Adrian POP

La capãt de orizont existã apusuri care-þi ºoptesc bun rãmas o scurtã înserare ºi-o cale a stelelor cerul ºi marea se-ntâlnesc line, egale iar somnul e dulce... existã apusuri care-þi spun adio dansând azvârlind eºarfe în formã de arc mereu de arc cu panglici la urechi, cu franjuri pe ºolduri danseazã, danseazã de bun rãmas în timp ce aici, somnul leagãnã un copil, cu vise...

Fericirea îmi aduc aminte de-o zi tot mai îndepãrtatã ºi de cineva care a tras o linie în faþa mea ºi mi-a zâmbit îndelung câtã dreptate ai putut avea fericirea noastrã locuieºte – asemenea unui parazit – în marea noastrã speranþã a fost odatã n-ar fi fost sã se spunã...

Copalnic Mãnãºtur

Raze sfârºite

Singurãtate

Nu starea, ochiul, luna m-au fãcut aºa, ci vãzul, simþul pentru raze sfârºite, începute odatã, odatã...

Mã simt mai singur ca altãdatã ªi corpul nu-i al meu, mai cu seamã seara, toate vor sã mã lase, doar sufletul þine la mine, pe sub copaci uzi mai mângâi chipul de copilã, stea ruptã din buchetul de odinioarã...

Tu stai miratã în vântul de raze ºi chipul tãu rãsfoieºte frunzele, timpul cãutându-ºi pasul, glasul...

Nu suflul, voinþa mi-a dat imbold sã te iubesc, ci povestea mea, povestea noastrã, sângele rãsturnat în secunda mioapã ...

am lãsat toamna sã intre cu ploaia deasã doar astãzi ... mâine mã întind dincolo de apusuri cu sufletul în palmã... dã-mi un ochi de nea, doar astãzi... ªoaptã de poveste ea mi-a luminat calea în vremea în care, cu ochii închiºi, cãutam cu teama un loc în care sã-mi adãpostesc lumina ochilor tot ea mi-a spus atunci cînd m-am aºezat cuminte pe linia feratã cã abia dupã ce speranþele mi-au fost otrãvite pot începe sã sper povestea ei n-o spune nimeni povestea ei n-a scris-o nimeni povestea ei o ºtiam, întreagã, încã înainte de a mã fi nãscut...

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

59

Un monument istoric şi de arhitectură de excepţie

Biserica de lemn din Cărpiniş Andrei FÃRCAª

I

storia bisericii de lemn din Cãrpiniº este strict legatã de istoria satului în care a fost construitã. Ea a însoþit satul în toate cele trei locuri în care s-a mutat dea lungul veacurilor. Este datatã de la 1757. Este, dupã pãrerea unor specialiºti, reconstruirea unei biserici mai vechi, distruse de nãvãliri ori de vreun incendiu. Reprezentativitatea constã în valoarea sa esteticã, fiind o bisericã de mici dimensiuni, specificã nordului transilvan, care denotã bunul gust ºi simþul mãsurii la meºterul popular anonim.

Biserica a fost edificatã pe locul Cãrpiniºul Vechi, dar din cauza nãvãlirilor ºi bãtãliilor, sãtenii pãrãsesc satul ºi se mutã într-un loc apropiat de actuala aºezare. ªi biserica a fost mutatã pe locul numit Dumbravã ºi a fost reparatã pe cheltuiala a ºapte familii, iar zugrãveala ºi pictarea icoanelor s-a fãcut pe cheltuiala lui Conþ Ioan, dupã cum este scris pe o icoanã: „Fãcutu-s-a aceastã sfântã bisericã ºi icoana hramului Adormirea Maicii Domnului de cãtre mine, io boier Conþ Ioan”.

De pe locul Dumbravã, biserica a fost mutatã în actualul loc pe cheltuiala lui Alexa, iar locul a fost dãruit de Roman Ioan, dupã cum afirma, prin tradiþie, satul. În 1812 bisericii i se mai adaugã un pridvor înaintea turnului ºi se modificã intrarea la bisericã, din lateralul pãrþii sudice, în faþã, spre apus, unde se construieºte o uºã. În 1847 se cumpãrã clopotele bisericii, care au fost turnate la Cluj, dupã cum este specificat într-un text: „S-a turnat pe Parohiei Ortodoxe din Cãrpiniº, cu sprijinul protopop-

ului din Chioar Ciocaº Grigore”.

Iconostasul ºi unele icoane sunt din 1760. În bisericã s-a slujit pânã în 1943, cînd sãtenii s-au mutat cu serviciile religioase în biserica de zid din cãrãmidã.

Biserica este cuprinsã în Lista monumentelor istorice, publicatã în Monitorul Oficial al României, anul 172 (XVI) nr. 646 bis din 16 iulie 2004, la poziþia 247, cu indicativul MM-II-m-A-04541, editatã de Ministerul Culturii ºi Cultelor, prin Institutul Naþional al Monumentelor Istorice.

Satul Cãrpiniº este atestat docu-

mentar, ceea ce înseamnã cã el este mult mai vechi, în anul 1405, ca aparþinând Cetãþii Chioarului, în actul prin care regele Sigismund doneazã fiilor lui Blac, Dumitru ºi Sandrin, ºi fiilor lui Drag, Gheorghe ºi Sandrin, Cetatea de Piatrã (a Chioarului).

Monumentul este într-o foarte avansatã stare de degradare, figureazã pe listele cu fonduri ce urmeazã sã fie acordate de Ministerul Culturii ºi Cultelor, dar banii nu mai sosesc. Nu sunt bani nici mãcar pentru conservarea lui.

Speranþa este cã poate la anul...

Copalnic Mãnãºtur

60

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

CE MAI FAC BUNICII? Stefan BISZTRICKI - FLORIAN

Î

ntr-un colþ al satului Preluca Veche, în Sãcãturã, „departe de lumea dezlãnþuitã” încã, trãiesc împreunã, de ºaizeci de ani, bunicii. ªaizeci de ani de cãsnicie! O viaþã de diamant! În care au adunat amintirile unei vieþi trãite, împreunã, în istorie. Într-un timp al regimului totalitar comunist, pentru care valorile fundamentale, morale ºi spirituale, nu au mai contat. Dar bunicii, au învãþat ceva, atunci, când „timpul mai avea rãbdare cu oamenii”: cã familia este o instituþie fundamentalã, în care copiii cresc în tihnã, se educã, muncesc ºi învaþã de mici îngeraºul. Cã trebuie sã meargã la bisericã. Au învãþat cã Copalnic Mãnãºtur

principiile: bine, adevãr, frumos, trebuie sã guverneze lumea. Cã nu numai partea materialã conteazã ci ºi cea spiritualã. Au învãþat sã iubeascã!!!

Bunicul, sau badea Petre din Poniþã, cã aºa i se spune în sat, s-a nãscut într-o zi de iarnã, în anul 1920, într-o familie numeroasã, cu ºase copii. Din toþi fraþii, el a mai rãmas singur. Un frate, a murit în lagãrul din Rusia.

Amintirea mamei lui, de o sensibilitate ºi o bunãtate nemãrginitã (cu siguranþã, bunicul cu ea seamãnã) ºi a fraþilor lui, îi inundã deseori ochii în lacrimi. Bunicului i-a plãcut de mic sã citeascã. A fost, ºi este, un autodidact. Citeºte la fel

de mult, la cei 86 de ani ai sãi.

Chiar ºi în fiecare duminicã, citeºte Apostolul la biserica grecocatolicã din sat ºi cântã în stranã.

Dar câte poveºti ºtie bunicul! Ce memorie a oamenilor ºi a locurilor!!! Acuma îþi spune despre o întâmplare petrecutã în sat când el era prunc sau o poveste pe care a auzit-o de la moºii lui, acuma o întâmplare de pe front. Ba îþi spune un cântec ºtiut, cine ºtie de unde, ba o poezie de nuntã fãcutã de el. Cã bunicul a fost ºi staroste în tinereþe! Sau poate îþi spune ºi o colindã, pe care a compus-o într-un ajun sau un post de Crãciun la gura sobei, în micuþa casã þãrãneascã, din colþul satului

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Preluca. Dar trebuie sã ºtii sã-l faci pe bunicul sã povesteascã!

Uneori, tace într-o lume doar a lui, alteori povesteºte. ªi atunci, te priveºte în ochi cu ochii lui albaºtri, calzi ºi senini, în care, parcã, tot cerul ºi-a gãsit un rost. ªi ºtie istorie, istoria adevãratã pe care a citit-o ºi a învãþat-o! Din cele mai vechi timpuri încã. Spune despre Alexandru Macedon, Cezar sau Napoleon. Recitã din marii poeþi ai literaturii române sau îþi vorbeºte despre opere celebre chiar ºi din literatura universalã. Dar în acelaºi timp, e ºi sever. Cu el însuºi mai ales.

Posteºte, se roagã ºi munceºte. Iar între oameni, unde bunicul iese cât se poate de des, (miercurea, face opt km. pe jos ca sã ajungã la târg la Mãnãºtur), poate sã stea cu capul sus, puternic ºi demn ca o piatrã; cã asta înseamnã Petre! unica, Rozalia, s-a nãscut într-un septembrie al anului 1923, în Preluca Nouã, într-o familie cu ºapte copii ºi niºte pãrinþi foarte harnici. De bunã seamã, cu ei seamãnã bunica. I se spunea: de-a lui Timoc. A fost ºi este o femeie harnicã ºi luptãtoare chiar ºi la cei 83 de ani ai

B

ei. Iar peste ea, „au trecut bugãt nãcazurile ºi supãrãrile”. „O fãcut bugãtã plãcintã, ºi de nãcaz, ºi de bucurie” la viaþa ei. La nouã prunci ºi-a dãruit dragostea maternã ºi ia crescut în spiritul credinþei ºi al corectitudinii. Iar bunãtatea ei, au cunoscut-o ºi nepoþii, care îºi amintesc deseori de mângâierea blândã a mâinii ei pe frunþile de copil, sau de poveºtile ºi poeziile spuse când adormeau seara lângã bunica. ªi câte poezii ºi poveºti ºtie bunica!!! Cum recitã din Vasile Militaru, Coºbuc sau Goga, sau cântecele de nuntã sau de cãtãnie pe care le ºtie de când era fatã, de când era frumoasã ºi purta „salbã cu bãnuþ’ la gât”. ªi le aminteºte ºi astãzi ºi le spune, cã n-ar vrea sã se piardã. Are înþelepciunea omului simplu ºi intuieºte repede caracterul omului. ªi deseori, se citeºte pe chipul ei, o privire severã, alteori plinã de ironie, iar alteori caldã ºi plinã de bunãtate.

Iar de muncit, munceºte mult! ªi nu vrea sã stea, „cã dacã stãm, ce rost ar mai avea sã trãim?”, spune bunica. La bisericã, merge cât de des poate. E foarte credincioasã ºi nu porneºte niciodatã la lucru sau nu adoarme, pânã nu-ºi îndreaptã

pag.

61

rugile cãtre Dumnezeu, pentru copiii ºi nepoþii ei.

Bunicii, au întemeiat împreunã, o familie frumoasã. Copiii mulþi, într-o familie de þãrani, înseamnã binecuvântarea lui Dumnezeu! Au avut nouã prunci. Unul, a murit printr-o întâmplare tragicã la 12 ani… Astãzi, se pot mândri cu o familie numeroasã. Celor opt copii ai lor, li s-au adãugat zece nepoþi ºi chiar un strãnepot. ªi nici unul dintre ei nu i-a fãcut de ruºine.

Dupã atâþia ani de viaþã ºi 60 de ani de cãsnicie, culeg respectul ºi admiraþia copiilor, a nepoþilor ºi a celor care îi cunosc îndeaproape.

Au fost destule greutãþile prin care au trecut împreunã. Fie ele din cauza neapartenenþei la sistemul politic de atunci, fie din cauza problemelor cotidiene de care se poate lovi o familie de þãrani. Dar peste toate au trecut, cãci familia lor, a fost guvernatã de credinþã, valori morale ºi spirituale. ªi astãzi, bunicii, adunã amintirile unei vieþi trãite împreunã… de 60 de ani! Într-un colþiºor al satului Preluca Veche…

Copalnic Mãnãºtur

62

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

ISTORIA LOCALĂ – MIT ŞI CENZURĂ Adrian BOTA

O

rice comunitate umanã, are nevoie, pentru valorificarea imaginii ei despre sine ºi despre ceilalþi, de cunoaºterea evenimentelor din trecut. În acest sens, istoria localã a zonei Chioar ºi în special, a satului (comunei) Copalnic Mãnãºtur ne spune cine suntem, dar ºi cum suntem priviþi de cãtre ceilalþi. Aceastã istorie localã trebuie sã fie valorificatã în ºcoalã la orele de istorie ºi nu numai. Procesul complex ºi îndelungat al formãrii personalitãþii umane trebuie sã cuprindã ºi paginile de istorie localã, zonalã sau alternativã. Trebuie depãºit ºablonul, mitul studierii numai a istoriei României sau românilor, deoarece, aceºtia, ca popor, au mai multe aspecte de dezvoltare ºi mai ales influenþe diverse. Cred cã este absolut normal sã ne aplecãm, poate la fel de mult, asupra istoriei Transilvaniei, a istoriei Chioarului sau a istoriei comunei Copalnic Mãnãºtur. Este greu, dacã nu, imposibil, în condiþiile actuale ale societãþii, învãþãmântului ºi a rolului din ce în ce mai scãzut al istoriei, sã se întâmple acest lucru, dar, profesorul trebuie sã fie cel care abordeazã ºi foloseºte istoria localã.

Folosirea acesteia în cadrul orelor de istorie prin simpla evocare sau prin procedee metodice adecvate, creeazã o atmosferã afectivã mãrind receptivitatea elevilor. Îmi amintesc de când eram elev la ºcoala din Copalnic Mãnãºtur de existenþa unui muzeu istoric ºcolar (colþ istoric), un lucru, care pe mine, m-a fãcut, poate, alãturi de prezenþa profesorilor mei, sã îndrãgesc istoria ºi comunitatea din care provin. eºi e greu, ar trebui sã existe timp pentru folosirea elementelor de istorie localã, mãcar ca exemplificare în cadrul unor teme istorice

D

Copalnic Mãnãºtur

majore, cum ar fi de exemplu: structura socialã în Evul Mediu, revoluþia de la 1848, Primul Rãzboi Mondial etc. Istoria localã are o varietate de componente ºi manifestãri, care se pot folosi atât în activitãþile ºcolare cât ºi în cele extraºcolare: materialul narativ sau înregistrat al unor persoane, care au fost martore ale anumitor evenimente istorice, elemente specifice de folclor, heraldica familiilor dintro anumitã zonã, literatura istoricã, documente, presã, hartã istoricã localã, materiale arheologice, diverse diagrame, studii comparative ºi nu în ultimul rând monumente istorice. În acest din urmã caz, cred cã ar fi normal, sã avem în Copalnic Mãnãºtur un monument al eroilor, care, prin exemplul lor, au dovedit cã valorile umane sunt nemuritoare ºi omniprezente. Cred cã ei, ar fi repere umane în lumea de azi, aflatã în crizã de valori ºi de moralitate. Remarcabilã ºi binevenitã mi se pare, de asemenea, Monografia localitãþii Copalnic Mãnãºtur, care poartã amprentele epocii comuniste în care a apãrut, dar, care, trebuie sã fie folositã cu succes în acest demers istoric de popularizare a istoriei locale.

Foarte importantã este, mai ales, în condiþiile actuale, organizarea de excursii ºi vizite la muzee, unde se aflã dispus sistematic materialul istoric local, alãturi de materialul de istorie generalã a României. De alteori, excursiile pot viza, de exemplu, Cetatea Chioar, una dintre cele mai puternice cetãþi transilvãnene. În aceste vizite ºi excursii, elevii pot efectua cercetãri proprii pe diverse teme (arheologie, istorie medievalã, revolte sociale etc) sub atenta coordonare a profesorului ºi eventual, în cadrul unui cerc de istorie. Nu ºtiu dacã se mai pãstreazã acel colþ istoric local, dar el ar fi binevenit, eventual, cabinetul de

istorie ar putea fi axat pe elemente de istorie localã îngemãnate cu elemente de istorie generalã a Chioarului, a Transilvaniei sau a românilor în general. a orice istorie ºi istoria localã trebuie cunoscutã cum a fost ea în realitate, fãrã cenzurã ºi fãrã marele pãcat al istoriei noastre – exagerarea ºi prezentarea standard a istoriei ca o succesiune de victorii ºi acte de eroism sãvârºite de înþelepþi fãrã nici un cusur. Din istorie trebuie sã învãþãm ceva, iar eu cred cã se învaþã mai mult dintr-un eºec decât dintr-o izbândã. Elevii de azi, personalitãþile umane de mâine, dacã vor sã evite rãul, trebuie sã-i cunoascã neapãrat cauzele.

Oriunde în România sau în lume, avem ºi o istorie localã gri sau chiar neagrã, exemplificatã în zona Chioar de: problema maghiarizãrii, conflictele românomaghiare, antisemitism, rolul unor localnici în instaurarea comunismului, activitatea securitãþii, problema sãrãciei etc. Toate acestea, trebuie discutate deschis, þinându-se seama de specificul fiecãrei epoci istorice ºi fãrã a emite judecãþi de valoare care nu îºi au rostul. Ideile sau acþiunile prin care istoria localã poate fi valorificatã, se pot completa sau dezvolta prin alte activitãþi, care sã ducã la apropierea locuitorilor comunei ºi, în special, a elevilor, de comunitatea în care trãiesc. Fiind realiºti, trebuie sã fim conºtienþi, sã recunoaºtem cã în condiþiile de azi, cunoaºterea ºi folosirea istoriei locale este un lucru care nu se prea întâmplã, sau care, aparþine unei elite, marea majoritate a membrilor comunitãþii locale ocupându-se de viaþa de zi cu zi.

C

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

63

SFINŢIREA BISERICII GRECO-CATOLICE Stefan BISZTRICKI - FLORIAN Duminicã, 20 august – zi de mare sãrbãtoare ºi har divin la Copalnic Mãnãºtur. Sute de credin cioºi: localnici, pelerini ai satelor din apropiere, din Maramureºul Voievodal, dar ºi oficialitãþi au asis tat la sfinþirea bisericii greco-catolice din comuna noastrã. Hramul bisericii – Adormirea Maicii Domnului.

Scurt istoric al bisericii din localitate În anul 1872, s-a construit pentru prima datã la Copalnic Mãnãºtur o bisericã, ce aparþinea întregului sat, greco-catolic pe atunci. Dupã ceva timp, în anul 1934, biserica a fost resfinþitã de Episcopul Alexandru Rusu. În anul 1948, anul în care comuniºtii au încercat sã-l ucidã pe Dumnezeu, când Biserica Greco-Catolicã a fost scoasã în afara legii, s-a trecut la ortodoxie. Oamenii au avut totuºi nevoie de Dumnezeu. Credincioºii celor douã confesiuni s-au înþeles, iar dupã evenimentele din ’89, mulþi au revenit la catolicism ºi i-au pãstorit preoþii Victor Pop ºi Valer Pop. În anul 1994, la 18 decembrie, a fost hirotonit ºi numit preot paroh Gheorghe Mihnea. Credincioºii au considerat cã se pot ruga în aceeaºi bisericã, în fiecare duminicã, alternativ. Dar n-a fost sã fie! Atunci, pãrintele Mihnea, împreunã cu credincioºii, a considerat cã cea mai bunã soluþie este o nouã bisericã! ªi cu multã muncã, la care au contribuit ºi credincioºii ortodocºi ºi preotul paroh, rãbdare ºi ajutor divin, astãzi, „înalþã” în Mãnãºtur, o bisericã „nu doar pentru comunitatea greco-catolicã ci pentru întreaga comunã, o frumuseþe ce întregeºte atât arhitectural cât ºi spiritual comuna.” (dupã

cum pãrintele Mihnea afirmã).

Sfinţirea bisericii În jurul orei 10,30, Excelenþa Sa, Episcopul de Maramureº Ioan ªiºeºtean, dupã ce a foat întâmpinat de cãtre primarul comunei Vasile Mihalca ºi doi tineri, cu pâine ºi sare, dar ºi prunci cu flori, a oficiat Liturghia de Sfinþire a Bisericii, alãturi de preotul vicar Ilieº Simion, preotul secretar Butica Augustin, preot protopop de Baia Mare Cristian Albu ºi mulþi alþi preoþi (în jur de treizeci), care au venit sã împãrtãºeascã din bucuria ºi emoþiile preotului paroh Mihnea Gheorghe. ªi au onorat cu prezenþa nume mari: criticul literar, ambasador al României la UNESCO ºi preºedinte al Uniunii Scriitorilor din România – Nicolae Manolescu (care a venit special pentru aceastã sfinþire), preºedintele Consiliului Judeþean – Marinel Kovacs, ministrul economiei ºi comerþului – Ioan Codruþ ªereº (care a ajutat mult biserica), prorectorul Universitãþii de Nord

din Baia Mare – prof. univ. dr.

Nicolae Felecan, prof. univ. dr.

Gheorghe Pop… ªi mulþi credincioºi veniþi din Strâmtura (satul natal al pãrintelui Mihnea), Mocira, Giuleºti, ªiºeºti, Dãneºti, Cetãþele, Berinþa, Lãschia, Vad, Preluci, Sat ªugatag, Lãpuº, Ruºor, Baia Mare ºi chiar din… Satu Mare.

Pentru credincioºii comunei, luna august va fi de acum luna Fecioare Maria, mijlocitoarea rugãciunilor cãtre Isus. „Am observat o prezenþã mare la bisericã în postul Sfintei Marii.

Credincioºii au o devoþiune specialã pentru Fecioara Maria. De aceea am hotãrât ca hramul sã fie Adormirea Maicii Domnului” spune preotul Mihnea. ªi mai priveºte din când în când, cu lacrimi în ochi, spre turnul bisericii ºi apoi spre cer. ªi-mi mai spune cã o sã-i fie dor de capeluþa umilã în care a slujit doisprezece ani pe Dumnezeu, ºi care, micuþã pe lângã noua bisercã, rãmâne mãrturie a statorniciei în credinþã.

Copalnic Mãnãºtur

folclor

66

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Colecţia Ana BISZTRICKI - FLORIAN

Cãpitanul nu mã lasã: Hai bãiete la poruncã, Lasã doru’ sã sã ducã! c-a veni ºi-aceie vreme ºi-acasã la dor îi mere.

Cântece de cătănie

- Pântru ce-s mândrã cãtanã, Treci valea ºi-mi pune vamã, Pântru ce-s mândrã rãgutã, Treci valea ºi mã sãrutã!

Cucule pasãre dragã, Tu ce cânþi la lumea-ntreagã, Cânþi pe dealuri, cânþi pe lunci, De nimic grijã nu duci, Zboarã tu în þara mea Cu aceastã cãrticea ªi din zborul tãu te lasã În grãdinã su’ fereastrã ªi-apoi cântã cântec dulce, Maica te-auzi ºi-a plânge.

Auzind cântecul tãu, Ea a plânge tot mereu, A plânge de dorul meu.

Spune-i, cucule, aºa Cã io-s prins în Rusia ªi de-a fi cândva o pace De-oi trãi, m-oi mai întoarce.

Informator: Florian Rozalia

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

- Cãpitane, cãpitane Ia mai intrã-n cancelare, Mai cautã prin dosare Foaia me de liberare!

- Camarade, camarad, În cancelarie-am intrat Foaia ta nu am aflat.

Foaia te de liberare Nu îi pusã în dosare Cã-i în cufãr de mãtasã Tri ani sã nu meri acasã - Cãpitane floare-aleasã Lasã-mã sã mãrg acasã!

Mie mi-e iarba de coasã ªi holda-i de sãcerat, ªi mândra de mãritat.

Pe deasupra cãzãrmii Trece doru’ mândruþii Io sãrii sã-l strâng în braþã Copalnic Mãnãºtur

Preluca Veche

Vatra Chioreanã

ªi-adã ordinul meu De la birãu pân acasã Curuieºte-mi o cãmaºã Curuieºte-o româneascã ªi o coasã cãtãneascã Pã mâneca de-a stânga Scrie-mi maicã drãguþa Pã mâneca de-a dreapta Scrie-te pe dumneata Pã lãtuþu’ dinapoi Scrie-mi plug cu patru boi Sã vadã domnu’ cãprar Cã acas-am fost plugar Informator: Florian Rozalia

Munte, munte, piatrã sacã Lasã voinicii sã treacã Sã treacã la ciobãnie Sã scape de cãtãnie Cãtãnia-i jug de fier Trag voinicii pânã pier Cãtãnia-i jug de piatrã Trag voinicii pân-o gatã -Bãdiþã ce-ai zis odatã Cã tu n-ai sã faci armatã ªi-amu pleci militãraº ªi pe mine cui mã laºi?

-Eu te las în sat la tine ªi-ar mai fi voinici ca mine Sã te iubeascã pe tine.

-Pot fi voinici ca iarba Dacã nu-i guriþa ta Pot fi cât frunza pã fag Dacã nu-i cine mi-i drag -Numai de mine-i mai rãu Cã mã duc din satul meu Io mã duc în þãri strãine Unde nu cunosc pã nime Numai frunza ºi iarba Care-i pã tãtã lumea Numai frunza rãchiþii Pã marginea Dunãrii Numai frunza plopului Pã marginea Nistrului Sãraci cãrãrile mele A creºte iarbã pã ele Pã cãrarea de la joc Creºte-a-n urmã busuioc…

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Frunzã verde lemn uscat Mi-o vinit ordin în sat Du-te maicã la birãu

Preluca Veche

Sãraci cãrãrile mele A creºte iarbã pã ele Pã cãrarea de la joc Creºte-a-n urmã busuioc Pã cãrarea de la fete Creºte-a-n urmã iarbã verde Las sã creascã, sã-nfloreascã Mândra cu boii le pascã A creºte ºi-a înflori Io la tine n-oi veni Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Foaie verde de alunã Suflã vânt ºi cade brumã Cad frunzele de pe fagi Trec zilele cele dragi Codru-ºi plânge frunza deasã, Eu plâng dupã cei de-acasã Rândunelele s-au dus Toate rând, zburând pã sus, Noi ne ducem pã maºinã Cãtrã þara ce’ strãinã Codru-i trist ºi supãrat Dupã frunza ce-o picat.

Eu sunt tare nãcãjit Cã plângând m-am despãrþit De mândruþa me’ ce’ dragã Ce plânge cu ziua întreagã.

Fericiþi sunt cei de-acasã Cã iubesc fete frumoase Nu ca un militãraº Sã þin posturi prin oraº Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Suflã vânt de peste apã Mãrg feciorii la armatã Nu sã duc la vin,sã beie Cã sã duc pã front, sã pieie; Nu sã duc sã beie vin Ci sã duc ºi nu mai vin.

Gatã, mamã, lãdiþa Cã m-aºteaptã maºina Gatã, mamã, cufãru’ Cã m-aºteaptã ghezãºu’ Ghezãºu’ de nouã ceas Musai, mamã, sã te las.

Informator: Florian Maria Preluca Nouã

Când am plecat în armatã Lãsai mamã, lãsai tatã ªi pã mândruliþa fatã ªi la poartã-un stâlp de piatrã.

Lãsai în grajdi patru boi ªi-o turmã mare de oi.

Da’ pã când m-am ’liberat Tatã, mamã n-am aflat.

Aflai piatra rãsturnatã ªi pã mândra mãritatã.

Mãritatã, cu bãrbat ªi pã mine m-o uitat.

Mãritatã, cu copii ªi plinã de datorii.

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Foaie verde de trifoi Vai de maica cu feciori!

Se trudeºte-i creºte mari, Pentru þarã militari Militari la miliþie Mândra me cui sã rãmâie?

Sã rãmâie cui o vrea Pânã când m-oi ’libera.

Auzi mândro, trenu vine ªi mã ia de lângã tine, ªi mã duce-n þãri strãine Unde nu cunosc pã nime’ Numa’ arma lângã mine ªi batista de la tine. Îmi ºterg faþa de sudoare ªi ochii de lãcrãmioare Of! ªi inima mã doare!

67

Frunzã verde nucã sacã Toþi voinicii din sat pleacã Mãrg pãrinþii sã-i petreacã.

Da’ pã mine n-are cine C-ai mei pãrinþi nu-s pã lume.

Mama-i moartã-n timeteu, Tata be la fogãdãu; Mama-i moartã, putrezãºte, Tata be, sã veseleºte.

Mândruþele or vini Nu le lasã pãrinþii.

Hai mândruþã pân’ la garã Sã mai petrecem o sarã Pân-a sosi trenu-n garã.

Când aud trenu’ cã vine Plânge inimioara-n mine.

Morþii tãi maºinã plinã!

Când eºti goalã te duci linã, Când eºti plinã de feciori Gândeºti c-ai zbura la nori; Când eºti plinã de rãgute Gândeºti c-ai zbura la munte.

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Copalnic Mãnãºtur

68

pag.

Strigături Pã la noi pã la Prelucã Suflã vântu’ tãt de fugã De nu þâi clopu’ cu mâna Nu-l-ajungi cu sãptãmâna!

Astã-varã mã-nsurai Dãdui pana pã mãlai ªi tersicu’ pã tãrâþã La copii de mândruliþã Informator: Dunca Aurica Preluca Veche

numãrul 1, septembrie 2006

Stau fetele ºi sã uitã La cãmeºa me’ ce’ ruptã N-ar veni sã o cârteascã Dacã vãd cã am nevastã Spusu-mi-o frunza de plop, C-omu bun n-are noroc; ªi mi-o spus de viorele, Norocu-i la cele rele.

Eu cu mândra duce-m-aº Nu mi-ar trebui nãnaº Nici popã sã ne cunune Numai noi din vorbe bune

Tãtã supãrarea-i mare Ca ºi mine nime n-are Tãtã supãrarea-i re’ N-are nime ca ºi-a me’

La ospãþ la veselie Toate mutele sã mâie Da la varã la sãpat Nu le poþ’ scula din pat

Pãrinte popã Ilie Spovedeºte-o pã Mãrie Da’ nu-i da canoane grele Cã jumãtate-s a mele

Fetele de pe la noi Nu ºtiu pune pã urzoi Nu ºtiu nici a nevedi Cu feciori sã ºtiu iubi

Dulce-i gura de mireasã Ca ºi boaba de cireaºã Dulce-i gura mirelui Ca ºi boaba spinului

Badea-i-nalt ca un stejar Mândra-i pân’ la brãcinar Lelea-i-naltã ca o floare Badea-i pân la cingãtoare

Duce-m-oi ºi n-oi veni Sã vãd cine m-a dori Duce-m-oi, n-oi înturna Sã vãd cine m-a cãta

Pântr-un pic de sãrutat Tãtã noaptea-am tremurat Când o fo’ la sãrutat Bunã palmã-am cãpãtat Informator: Florian Rozalia

Nici îs rea, nici îs buiacã Da’ voia bunã mi-e dragã Nici îs rea, nici îs nebunã Da’ mi-e dragã voia bunã

Copalnic Mãnãºtur

Preluca Veche

Bãdiþã cu patru boi Vinde doi ºi ie-mi rãzboi

Vatra Chioreanã

Cã mi-am pus tortu’ de-a moi ªi de ies’ timp ºi de an Într-o scorbã de bostan - Ba, noi, boii nu i-om vinde C-om ara ºi-om sãmãna.

Om sãmãna grâu ca jaru’ ªi l-om duce-n târg cu caru’ ªi-om lua pânza cu valu’ Tu-i durmi mânce-te-amaru’ Mã dusãi la plug pã coastã Dãdu dracu o nevastã!

Uitându-mã dupã dânsa, Mi se rupe la plug bârsa, Pânã fãcui bârsã nouã, Mi s-o rupt grindeiu-n douã, Pânã fãcui grindei nou, Mi s-o betejit un bou.

Pânã ce l-am întrãmat, S-o betejit celãlalt!

Pân’ i-am umblat dupã leac, S-o dus vremea de arat informator: Mihalca Tatiana culegãtor: Florian Elen Preluca Veche

Sã trãieºti, nãnaºule Sã suceºti musteþãle, Sã sãruþi nevestele, Sã þi le suceºti mai bine Sã mã sãruþi si pã mine!

Vai sãracã, tu, gãinã C-ai murit fãrã luminã; Nici eºti fiartã, nici eºti friptã Numai cât eºti opãritã.

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

69

Cântece HOREA LUI VÃLEAN Asta-i horea lui Vãlean N-am zâs-o de amu-i on an Când Vãlean p-aici trece Astã hore o hore.

Câte mândre-l auzã, Tãte focu-l învãle.

Numa’ mândra lui ce’ dragã Bagã capu’ pã fereastrã: - Blem, Vãlene pânã-n casã!

Cã-i rujiliºu’ pã masã ªi cafeiu’ în fereastrã.

Rujiliºu’ l-o bãut ªi cafeiu l-o mâncat, Gre’ boalã l-o apucat. ªi Vãlean din grai grãie: - Aºterne mãicuþã patu’ Pã mine mã doare capu’ Da’ l-aºterne cât de iute Cã mã doare pãstã frunte.

- Spusu-þ’-am Vãlene þâie Mândrele te-or pune bine!

Când era la miazãnoapte Vãlean trãgãna de moarte.

Când era la cântãtori, Vãlean era-n scãldãtori. ªi când erau zorile Dupã Vãlean clopote.

Informator: Florian Ana Preluca Veche

- ªtii bãdiþã ce ziceai Cã altã drãguþã n-ai!?

Te-am pândit ºi te-am aflat Cu care-i mai hâdã-n sat. ªi-ai ieºit la fãgãdãu C-ai gândit cã-mi pare rãu.

Da’ mie îmi pare bine C-am scãpat bade de tine Informator: Mihalca Tatiana Preluca Veche

Mã-nsurai asarã bat Mã trezii cu hâda-n pat.

Haida drace du-o-n cârcã Cã la noapte mã mãnâncã!

- Popã când m-ai cununat, Cinci sute de lei þi-am dat Haida ºi mã descununã, Cã þi-oi da o mie bunã!

- Cununia-o fost la mine, Ochii-o fost în cap la tine,

De ce nu te-ai uitat bine Cu cine-ai venit la mine?

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Frunzuliþã din doi fagi, Fostu-ºi-o doi tineri dragi!

Când o fost la logodit, Pãrinþii nu i-o-nvoit.

Când o fost la cununat, Pãrinþii nu i-o lãsat ªi ei rãu s-o supãrat ªi de mânã s-o luat ªi s-o dus ºi s-o-necat.

La plopuþ, frunzã rotundã Unde-i apa mai afundã; La plopuþ frunzã rotatã, Acolo stã apa baltã… ªi s-o dus ºi i-o cotat – I-o aflat la rãdãcinã Tãt þânându-sã de mânã.

Pãrinþii i-o îngropat Pã fecior din jos de drum, Pã fatã din sus de drum. ªi din fatã-o rãsãrit O ruje mândrã-nfloritã.

Din fecior o rãsãrit Un rug mândru înflorit.

Rugu’-atâta s-o întins Pânã ruja o cuprins.

Pãrinþii s-o blãstãmat: - Cine despãrþãºte dulci, Poarte-i cordii carnea-n ciungi Cioantele pã su’ butugi!

Cine despãrþãºte dragi, Poarte-i cordii carnea-n fagi Cioantele pã su’ copaci!

Informator: Florian Ana Preluca Veche

La fântânã la fãget Zâs-o mândra s-o aºtept.

Aºteptai cât aºteptai Luai arma ºi plecai ªi plecai pe-o cãrãrea Mã-ntâlnii c-o pãsãrea ªi trãsãi cu arma-n ea Auzii arma cântând Pãsãrica blãstãmând: - Vânãtor sã n-ai noroc Cã m-ai lovit pre’ cu foc, Vânãtor sã n-ai tihnealã Cã m-ai lovit pre cu parã.

Sã-þi rãmâie casa ta Ca de mine pãdurea Sã rãmâie pruncii tãi Ca de mine puii mei Informator: Ioance Cornelia Preluca Veche Culegãtor: Florian Elena

Copalnic Mãnãºtur

70

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Vinã ciumã, ie-mã, du-mã!

Cã m-am urât cu lucru’ Ca ºi bou’ cu jugu’; Cã m-am urât cu lumea Ca ºi vaca cu funea.

Crâºcã iadu’ ºi mã cere, Fãrã mândra, io n-oi mere C-amândoi am fãcut rãle!

Crâºcã iadu, m-o cerut, Fãrã mândra, io n-am vrut c-amândoi rãle-am fãcut!

Informator: Florian Petre Preluca Veche

Însura-m-aº însura, Hâdã tare n-aº lua!

Ce’ frumoasã nu-i de mine Cã pre mulþ’ ºogori îmi þine!

Ce’ frumoasã, nu-mi pre’ place Cã pre’ mulþ’ ºogori îmi face!

Mãrgând sar apã uliþã, Tãt ºogor ºi ºogoriþã; Mãrgând sar apã cãrare, Tãt ºogori care de care. ªogoriþele-mi dau vin, ªogorii de cap mã þân; ªogoriþele-mi dau bere, ªogorii îmi dau pã piele.

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

- Spune mândrã când sã viu, Mai devreme, ori mai târzâu?

- Vinã bade joi sara C-atunci îi dulce gura Dacã prinzi a sãruta Nu te mai poþi sãtura.

Vinã bade oriºicând Cã þâie þi-oi face rând.

Nu vini pã la portiþã!

Cã portiþa scârþâieºte, ªi mãicuþa sã trezãºte, ªi cãþaua tãt gârdeºte.

- Unge uºa cu slãninã ªi-i dã la cãþã de cinã!

- Hai la uºa grajdiului Cã-i aproape-a patului, Este-un scãunaº de brad Când pui mâna eºti în pat.

- Clopu’ unde sã mi-l pui?

- Dupã uºã este-on cui.

- D-apoi cum sã te sãrut_ - Du-te-n sãrãcie mut!

Informator: Nechita Ludovica (90 ani) Anul 1979 Culegãtor: Florian Elena Preluca Veche

Copalnic Mãnãºtur

Fi-u-ai bade de minune Cu care-i mai hâdã-n lume!

Fi-u-ai bade de ocarã Cu care-i mai hâdã-n þarã!

Bãdiuluþ cu pãr negruþ, De tri ani mi-ai fost drãguþ, Numa’ amu bade de-o lunã, Te-am lãsat pântr-o minciunã.

Cât o fost tãtã vara, Tãt ai zâs cã mi-i lua.

Când o fost coale toamna, Tu bãdiþã m-ai urât.

Urascã-te soarele ªi te umple boalele! ªapte boli, ºapte lingori, Tri pãrechi de frigurele Sã fii bade-n veci cu ele!

Când îi fi mai cu putere Sã te puºte pãstã ºele.

Când îi fi mai sãnãtos Sã nu iei un pai de jos!

Când þi-a fi bade mai bine, ªapte doctori lângã tine.

Patru sã te lecuiascã ªi tri sã te doctoreascã.

Du-te bade, sã te duci!

Unde-i vide lupi urlând, Ciocârlia secerând!

Sã te-ntorci bade la mine Sã-mi bat ºi eu joc de tine Cum þi-ai bãtut tu de mine!

Informator: Nechita Ludovica (90 ani) Anul 1979 Culegãtor: Florian Elena Preluca Veche

Bade de dragostea noastrã O-nflorit on pom pã coastã, Mãru-i mare, frunzã n-are, Doru’ meu n-are-alinare!

Mãru-i mare, n-o-nflorit, Noi bade ne-am despãrþit! ªi dacã ne-om întâlni, Nu stiu cum ne-om ocãrî?

Io, bade, þi-oi zice þie, Mãruþ roºu pã hârtie Drãguþul mneu cel dintâie!

Mãruþ roºu rotilat, Dulce-ai fost la sãrutat ªi amar eºti la lãsat!

- Da eu mândrã cum þi-oi zice?

Ruje verde, roºioarã,

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Hai ne mai iubim o varã!

- Mãi bãdiþã, am ales!

Io nu-s floare de ovãz, Ce-am lãsat sã mai iubesc!

Io nu-s pleavã de sãcarã Ce-am lãsat sã iubesc iarã!

Plângeþi ochi ºi lãcrimaþi Cã voi sânteþi vinovaþi V-aþi þâpat p-ales în þarã ªi-aþi ales din grâu sãcarã.

V-aþi þâpat p-ales în lume ªi-aþi ales din grâu tãciune.

Iar fata crâºmarului, De frumoasã ce era Nici be, nici mânca, Numai prin crâºmã umbla ªi din gurã blãstãma.

- Bate Doamne, om frumos Cum mi-o pus norocu’ jos!

Nici îs norã la mã-sa Nici îs fatã la mama.

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Frunzã verde pã lemn scris, Frumos drãguþ mi-am cuprins!

Frumuºel ca o bumbuºcã, Hainele dupã el crâºcã.

Las’ sã crâºte cã n-am he Bine cã-s io frumuºe!

Eu când mã duc pã cãrare, Scuturatã ca o floare, Badea, dupã mine moare.

Scuturându-mã din ºele, Badea dupã mine piere.

Informator: Nechita Ludovica (90 ani) Anul 1979 Culegãtor: Florian Elena Preluca Veche

Mãi bãdiþã Ioanaº, Fã-þi fântânã pã imaº!

C-oi vini sar apã lunã Dup-on pic de apã bunã.

Oi vini cu douã vasã, Io le-oi umple, tu le varsã!

Io m-oi face mânioasã ªi-oi mere la mã-ta acasã.

Io cu mã-ta m-oi certa, Cu tine m-oi sãruta.

Io cu mã-ta m-oi sfãdi, Cu tine bine-oi trãi.

De s-ar face mã-ta stan, Tãt te-oi mai iubi un an.

De s-ar face mã-ta piatrã Tãt te-oi mai iubi o varã.

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

La crâºma din deal în deal, Beu doi voinici din Ardeal.

Tãt mai beu ºi pun din sticlã.

- Sã trãieºti tu, mândrulicã!

Tãt închinã din oiagã, - Sã trãieºti mândrucã dragã!

Floricea de primãvarã, Toate plugurile arã ªi de grâu, ºi de secarã La holda de primãvarã.

Numai plugu’ badiului Stã pã vârfu dealului.

Nici suie, nici coboarã, Bate boii de-i omoarã.

- Nu-þi bate bade boii, Mâni alaltã-or trebui.

- Desfã mândrã ce-ai fãcut Sã nu-mi bat boii mai mult.

- Lasã bade boii-n pace Ce-am fãcut nu pot desface!

N-am fãcut ca sã desfac, C-am fãcut cã mi-ai fost drag; N-am fãcut bade, sã mori!

C-am fãcut ca sã te-nsori, N-am fãcut bade sã piei C-am fãcut ca sã mã iei.

71

De þi-ar fi mintea ca pãru’ N-ai iubi pe domniºoru’ C-ai iubi un ciobãnaº – Vine sara, aduce caº, Dimineaþa, urdã dulce, Te sãrutã ºi sã duce.

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Foaie verde foi de nuc Mai am astãzi ºi mã duc Mai am astãzi, mai am mâine, Io mã duc codru’ rãmâne.

Plânge frunza ºi iarba ªi mãicuþa sãraca.

Plânge, plânge ºi suspinã C-are-o fatã mai strãinã Strãinã-s maicã, strãinã, Apa-i mare, nu mã mânã! ªi-aºa-s maicã de sãracã Apa-i mare, nu mã-neacã!

Strãinã-s maicã, strãinã Ca garoafa din grãdinã Nici garoafa nu-i strãinã C-are flori ºi rãdãcinã ªi mai face vara flori ªi sunt mai multe surori.

Pune, maicã, perna-n pat De strãini m-am sãturat Cã strãinu-i ca ºi spinu’ Mai amar decât pelini’ Cã pelinu’ face floare Strãinu’ n-are crezare

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Bãdiuluþ cu panã albã, Du-mã-n lume de þi-s dragã!

De þi-a fi urât cu mine, Fã-mã panã lângã tine!

De þi-a fi urât cu panã, Fã-mã luminã de cearã ªi mã du cu tine-n þarã!

Oamenii te-or întreba: - De vândutu-i lumina?

- Nu-i de vândut sãraca!

Cã nu-i luminã de sãu Cã-i mândra din satul meu.

Cã nu-i luminã de cearã Cã-i mândra din a mea þarã.

Informator: Nechita Ludovica (90 ani) Anul 1979 Culegãtor: Florian Elena

Mãrioarã di pã coastã, Pãru’ lung ºi mintea proastã.

Copalnic Mãnãºtur

72

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

ªi prunc mic de legãnat.

Ieu cuþâtu’ sã-mi tai pitã Cu lacrimi învãluitã.

Dar de lacrimi nu bag samã Cã le ºterg cu ce nãframã.

Da’ mi-i milã de obraz Cã rãmâne fript ºi ars.

Informator: Florian Rozalia, Preluca Veche

Codrule cu frunza lungã, Treacã bruma nu te-ajungã C-am ºezut sub tine-a umbrã, Cu mândra când era pruncã.

Codrule cu frunza latã, Treacã bruma, nu te batã C-am ºezut în tine-odatã Când era mândruþa fatã.

Suflã vântu-ncetinel Mã cheamã codru’ la el Sã-i fiu frate ºi fãrtat, Sã nu ºed înstrãinat.

Viaþa de la oraº, Nu-i place la ciobãnaº, La oraº, cucu nu cântã, Doina, nime n-o ascultã.

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Du-te mândruþ ºi mã lasã, Fã voia mâne-ta-n casã, Sã nu moarã mânioasã.

Mânioasã de-a muri, Nu s-a putea hodini, l-amândoi pãcat ne-a fi.

Informator: Nechita Mariþa Preluca Veche

Pecetar - Ioan Marchiş

Pelinu’ face sãmânþã Strãinu’ n-are credinþã De-ai face din apã vin, Strãinu-i ºi-i tot strãin!

De-ai face din piatrã pâne, Strãinu’ strãin rãmâne!

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Fã-mã Doamne, ce mi-i face, Fã-mã pasãre mãiastrã Copalnic Mãnãºtur

Sã zbor la mama-n fereastrã.

Mãicuþa ma hâºãi, Io de-acolo n-oi fugi Pânã nu i-oi povesti Cum mã poartã strãinii Strãinii cinã la masã, Io cinez umblând prin casã.

Strãinii la masã cinã, Io þin sfeºnic ºi luminã.

Dacã gatã de cinat, Io am vasã de spãlat

Mândruþ când oi muri eu Vino la mormântu’ meu ªi roagã pã Dumnezãu Sã-mi ierte sufletu’ meu.

Te-ntoarce cu un cuvânt ªi-apoi zi cãtrã mormânt: - Morminte, groapã sãpatã, Lasã-mã s-o vãd odatã.

Informator: Nechita Mariþa Preluca Veche

Am avut un mândruþ drag, Nu sã-l iubesc ºi sã tac?

Numai eu de l-am mânat La târguþ la Ierigrad Numai el sã-ºi târguiascã Un scul de mãtasã albã Sã-i cos cãmaºa ce’ dragã.

Nu ºtiu cum o târguit

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Cã p-acolo o-ncredinþit Cu o fatã, hâdã, neagrã Lui i-o pãrut tare dragã.

Pã când s-omplinit anu’ Poruncitu-mi-o mândru’ Pe o frunzucã de prun Sã mã duc ºi sã-l cunun.

Io-napoi am poruncit Pã o frunzucã de stin: Din drãguþ nu-mi trebe fin.

Hei, tu, mândrulica me Dau-ar bunul Dumnezãu Sã sã facã pãrul meu Otravã pân temeteu!

Sã sã facã pãr de vie Sã o coacã Vasilie, Sã o þâpe pã obloane, Sã o ieie boii-n coarne, Domniºoarele-n picioare S-o arunce pân acoale.

Informator: Nechita Nicolae Preluca Veche

Decât cã m-am mãritat, Mai bine m-aº fi-necat.

C-am rãmas cu rodu-n sân ªi nu-i rod de bun român, Ci e rod de un miºel, Sãrãcuþ ca vai de el, De-ar fi fost el un viteaz, Nu era aºe nãcaz, Dar a fost un biet tâlhar ªi de-acee mi-i amar.

Informator: Nechita Nicolae Preluca Veche

Cine m-a dat dorului, Aibã casa cucului ªi odihna vântului; Cã nici cucu n-are casã, Nici vântul þarã-aleasã.

Nici cucul n-are odihnã ªi nici vântul þarã linã.

Informator: Nechita Nicolae Preluca Veche

De-ar ºti, Doamne cineva, Ce am la inima mea, Ar sta-n loc ºi s-ar mira, Cum de pot trãi aºa.

Ar sta-n loc ºi-ar socoti, Doamne, cum de pot trãi, Pã pãmânt cu oamenii.

Informator: Nechita Nicolae Preluca Veche

Frunzã verde, foi de nuc

Mai am o zi ºi mã duc.

Eu mã duc, codrul rãmâne.

Plânge frunza ºi iarba ªi mãicuþa sãraca.

Plânge maica ºi sustinã C-are-o fatã mai strãinã; Nici aceie nu-i strãinã C-are flori ºi rãdãcinã.

Primãvara face flori, Are fraþi, are surori; Primãvara face floare Are veri ºi veriºoare ªi trei muguri pã tulpinã ªi nu-i aºe de strãinã.

Pune maicã perna-n pat De strãini m-am sãturat Cã strãinu-i ca ºi stinu’ ªi-i amar ca ºi pelinu’!

Vai amar îi strãinu’ Mai amar ca ºi pelinu’!

De i-ai face apa vin Nu-i mai faci voia deplin, De i-ai face apa bere Nu-i mai faci p-a lui plãcere.

Informator: Nechita Mariþa Preluca Veche

N-am nimic de-a dori, Nimica de-a petrece, Decât o mândrã sã iubesc ªi-apoi mormântul rece.

73

ªi inima mã doare.

Informator: Giurgiu Eudochia Preluca Veche

- Mãi mândrule, pântru tine, Multã scârbã ºi ruºine, De la fraþi, de la vecine, De la mama-n toate zile, De la fraþi, de la surori, De la mama-n toate sãri.

Mãi mândrule, pântru mine, Mã-ta mare lege þine Sâmbãta, dumineca, Sã ne strice dragostea.

- Spune-i mândrã mâne-ta Ca sã nu sã cheltuiascã Pânã sã ne despãrþeascã.

Pã noi nu ne-a despãrþi Nici în casele legii Unde fac diliº domnii ªi legiuiri fiºcarãºii.

Cã de-ar face legea mare Noi ne-am iubi ºi mai tare, De ce-ar face diliº mai scurt De-ace ne-om iubi mai mult.

Domnii-n casã fac ºedinþã, Io-s cu mândra pã uliþã.

Informator: Nechita Nicolae Preluca Veche

Dar pe mormânt sã-mi sãmãnaþi Un strat de busuioc Sã ºtiu c-am fost pe lume viu ªi n-am avut noroc.

Dar pe mormânt sã-mi sãmãnaþi Un strat de viorele Sã ºtiu c-am fost pe lume viu ªi-am suferit durere. ªi pe mormânt sã-mi sãmãnaþi Un strat de lãcrãmioare, Dar de-un stejar sã nu uitaþi Sã-mi puneþi la picioare.

Vântul când a clãtina Stejarul peste mine Atunci sã ºtii mândruþã dragã, Cã-mi este dor de tine. ªi-aº mai avea ceva de spus La ultima suflare, Dar nu pot cã mã-neacã plânsul Copalnic Mãnãºtur

74

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

Colecţia ªtefan BISZTRICKI - FLORIAN

Pã cel rât cu mãieran Paºte murgu’ lui ªtefan; Murgu’ paºte ºi necheazã, ªtefan doarme ºi viseazã ªi viseazã cã sã-nsoarã ªi ie o fatã fecioarã. ªi pã fatã cum o cheamã?

Mãrie de bunã samã!!!

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

La cel mnijlocaº de casã Este o masã de mãtasã; Da’ la masã cine ºede? ªede fecioru gazdii.

Murgu-n grajd o nechezat, El acolo-o alergat.

- Þu, þu, þu, murguþu meu Ce nechezi aºe de greu?

- Da’ cum io n-oi necheza?

De când soþu mi l-ai dat Iarbã verde n-am mâncat, Codru verde n-am cãlcat.

De când soþu’ mi-ai vândut, Apã rece n-am bãut, Codru, verde n-am vãzut.

-Rabdã ºi tu ne-abrãcat Cum rãbd ºi io ne-nsurat.

Cã pã când m-oi însura Pã tine te-oi abrãca Cu vin roºu strecurat, Cu grâu roºu vânturat Pã cornuþu mesâi Pân balþu mniresâi.

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

La curþile Evii Beu turcii sã vesãlesc ªi pã Eva-o peþãsc.

Tãt peþârã cât peþârã, Pã joi sara credinþârã.

Cându-i luni dimineaþa Vin turcii dupã Eva. Strâgã turcu de la poartã: Acasã eºti Eva noastrã?

Iese maica Evii Pânã-n pragu tinzâi, C-on pãr galben despletit, Cu lacrãmi pânã-n pãmânt, Copalnic Mãnãºtur

De lacrãmi de-abie zãrind De sustin de-abie grãind.

-Mânã soacrã pã Eva Sã-mi deschidã portiþa Cã nu pot descãleca De doruþ de la dânsa!

-Eva-i moartã dupã masã Tãt în haine de mãtasã; De nu crezi, haide ºi vezi Cã tãtã-i în haine verzi.

Când pãºe un pas în tindã, Palma lui bãte pã grindã ªi razãle pã oglindã; Când pãºe un pas în casã, Palma lui bãte pã masã ªi razãle pã fereastrã.

-Panã-n cui, panã sub cui, La Eva noroc n-avui; Panã-n clop, panã sub clop, La Eva n-avui noroc!

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

Albu-i dalbu acela deal ªi nu-i dalbu de omãt Cã tãtu-i dalbu de oi multe.

Da’ la ele cine ºede?

Un dulari de pãcurari C-un topor încolþurat, C-un fluier înferecat.

Fluier tace, turma paºte, Fluieru’ prinde-a cânta Oile prind a juca.

Numa’-o mnialã bãlãioarã Tãt zâce cã n-a juca C-o zâs cã nu le-a ierna.

- Lãsa-v-oi la dracu’ oi Cã de când îmblu dupã voi Cãrunþât-am ca ºi voi; Bate-mi barba jenunþî, Mustãþile dumerii.

-Ierneazã-ne astã iarnã Cã nu ti-a hi de pomanã, Cã ºi noi te-om dãrui Când s-a desprimãvãra Tât mieluþu ºi lâna, La Ispas cu-un bruj de caº, La Pãºtiþã cu jintiþã, La Sânjorz cu-un miel frumos.

Informator: Florian Rozalia Preluca Veche

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

75

Leacuri pentru cai Pânã nu demult, dat fiind faptul cã serviciile veterinare erau deficitare, oamenii îºi tratau, îºi tãmãduiau cum puteau animalele bolnave.

Recurgeau la diverse metode, mai ales la plante medicinale, pe care le aplicau cu unele rezultate.

De-a lungul vremurilor s-au experimentat, perfecþionându-se, tot felul de tratamente în care þãranii credeau, datã fiind importanþa animalelor pentru ei ca sursã de existenþã.

Am cules în cursul celor peste 17 ani de practicã a medicinei veterinare, mai multe a stfel de reþete populare din care voi prezenta cîteva în cele ce urmeazã.

Alexa Gavril Bâle

CAI: Calu cându-i urât de lucru îi bine lãsat sã hodineascã on pic.

Nu-i dai apã, nici mâncare. De-i dai la calu urât fân colbos, calu da-n chehe.

Când începe a tuºi calu nu-l mai aduci la rând. Dã în chehe.

La tusã la cai, da ºi la orice fel de marhã, îi bun a face on sirop din douã cepe cu coajã. Cepele sã cresteazã ºi sã hierb pânã iesã on sirop gros care sã dã în delins.

Sã mai poate face sirop pentru tusã din nouã nuci zdrobdite ce sã pun într-o litãrã de apã. Sã hierb pânã se îngroaºã apa pã ele.

La albeaþã la cal îi bunã horinca de prunecuratã. Sã pune pã ochi ºi-l curãþã de rãmâne limpede.

Cându-i rãcit calu îl freci cu oþãt de poame cald ºi sãrat pânãi spuma de-o palma pã el. Trebe om pogan sã-l poatã freca bine.

Apoi pui tri cergi pã el ºi de iesã sudoarea pân ele îi bine.

Costreiu nu-i bun la cal cã poate face colicã, mai ales dacã-i pãlit.

Calu trebe sã aibã doi stãpâni sã-l mâie într-una, zâua ºi noaptea. La cal îi trebe sã mânânce bine ºi sã margã, altfel se betejeºte.

Toamna, când pasc otavã moale, pãlitã, ori udã, rãce, brumatã, caii pot face colicã. Sã lasã pã picioare ºi sã aruncã de pãmânt. Îi preumbli repide, mai ales pã coastã-n jos pânã sã baligã ºî încep a beºi. Da-l plimbi cu spor, mintenaº îi trece. Când paºte iarã, i-o trecut.

Calu sã nu mânânce buruiene de pã picioicar (iarbã roºie, lobodã, busuioc) cã sã întig la rânzã.

Vara ori toamna când sã schimbã vremea ori mânâncã otavã moale caii fac colicã, sã adunã cu picioarele sub el, face strugure de apã ºi ridicã coada struþ.

Atunci îi bagi o ceapã, de-i iapã în tipãtã, de-i armãsar în tecuº, pã ceapã pui tiperi, popricã; îl aduci la apã curgãtoare ori îl baji în grajdu oilor sãi putã.

De no fo multã vreme oi în grajd, vara cându-s la deal nu-i pre mare haznã. Întorci gunoiu cu furca sã iasã mnirosu.

La cal nu-i bine sã-i dai mãlai verde, neuscat, muced, ori cu cocean, cã-l poþi omorî. De nu moare rãmâne cu durere de picioare.

Sunt cai cu pielea subþire, mai subþire ca la ceilalþi. Pã aiºtea îi muºcã mai rãu muºtile, mintenaº puºcã sânjele ºi fac bubuþe mãrunte pã care îi bine sã le freci cu oþãt de poame ori cu arãmnitã subþiatã cu apã.

Copalnic Mãnãºtur

76

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

La cal îi trebe mâncare asprã.

Când stã, la cal sã nu-i dai mâncare bunã cã se betejeºte. Fân cât mai slab, de abroh nici vorbã.

Caii care au on fel de limbrici mãrunþi pot muri. Li se urcã limbricuþii la cap ºî mor.

Ca sã sã corãþascã sânjele la cai, da ºi la vaci, le dai ceai de cicoare ºi cimbru, ori de lilion Pântru colicã la cai, când îi doare în lontru, sã hierb diþã de castraveþi ºî pepine porcesc. Sã hierb bine ºî sã dã hiertura sã o bea. Încã-i bunã la colicã cicoarea fãcutã ceai ºî cimbru de câmp.

La cai ca sã sã-ngreºe le dai aghisine uscate ºî pisate.

La caii care au arici, sã topeºte unsoare ºî sã pune pucioasã ºî sã amestecã pânã sã topeºte pucioasa. Apoi sã dã pã arici.

Tuºãrii îngraºã caii cu tocanã din fãrinã de mãlai ori aghistine porceºti uscate ºi pisate.

Ovãzu prãfos nu-i bine a-l da la cai cã or tuºi. De ai ovãz prãfos îl hospãleºti ºi-l stropeºti cu apã apoi îl dai la cai.

La cai cându-s slabi, ca sã-i tomneºti le dai aghistine porceºti uscate ºî zdrobite, cu drojdie de pe vin, câte on deþ în tãtã zâua.

Aºã fac tuºãrii când cumpãrã cai slabi, îi tomnesc cu de aieste, apoi îi vând.

La cai nu-i bine a le da verde cã slãbdesc tare. Nu-i bine a le da pleavã cã-i cu þape ºî ºperlã dupã care tuºesc. Þapile de la grâu îs tare rãle sã împlântã în gurã ori sã bagã pã nas ºî-i zãhaie.

Sã fac la cai câteodata pã tiept niºte jo umflãturi cât ou de cioarã.

Sã fac mai des sub tieptaru hamului. Ca sã se tragã, le unji cu unsoare de gãinã.

Când pã cai îi dor pticioarele dinãinte, cât unu cât altu, îi sãmn cã are limbrici. Mai ales la mânji.

Bãtãturile de ham la cal sã freacã cu o bucãþa de piele de miel cu lânã ºî ursuc.

Copalnic Mãnãºtur

Ovãz cu piºat la cal când tuºeºte, dat dimineaþa pã inima goalã.

De sã aruncã jos calu, pãstã rudã, cându-i la ham, i sã þîne capu apãsat cãtã pãmânt ºî nu sã mai îmblãteºte. Altfel tãte le rumpe, ham, rudã, poate lovi pã oricare cu copitele, ori poate peri, daca dã rãu cu capu de pãmânt.

Ovãz cu trinci, cu lapte ºî sãmãtiºã la cai când au colicã, îmblãtiturã.

Dacã-þi tuºeºte calu îi dai hrean cu ovãz prãjît, ori ovãz cu pucioasã, pãstã care te-ai piºat.

Li se mai fac aborele cu stroh în care sã amestecã doi pumni de muguri de brad ºî un deþ de arãmnitã.

Sã mai pot afuma cu putrãgai de rãchitã, putrãgai în care stau licuricii. Mai dai miere de aldine unsã pã o felie de pitã ori în ovãz.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

pag.

77

Valorile patrimoniului cultural imobil din Copalnic Mănăştur Aura PINTEA

P

e lângã faptul cã deþine valori inestimabile ale culturii în toate aspectele sale, înregimentate mai nou cu diferite denumiri cum ar fi patrimoniu mobil (costume populare, obiecte de uz casnic, obiecte de cult, obiecte de artã, carte etc), pa trimoniu imaterial (obiceiuri, tradiþii, istoria trãitã, reflectatã în memoria colectivã etc), comuna Copalnic-Mãnãºtur, poate cea mai mare din zona Chioarului, se poate mândri cu urme statornice ale diferitelor epoci istorice, reliefate în ceea ce numim generic patrimoniu imobil. În Lista Monumentelor Istorice actualizatã în 2004, comuna Copalnic Mãnãºtur este pomenitã de 14 ori, datoritã monumentelor împrãºtiate în cele 12 sate aparþinãtoare. Pe lângã bisericile de lemn binecunoscute în zonã ºi nu numai, care îºi dau aportul, prin frumuseþea construcþiei ºi a picturii lor interioare, la recunoaºterea zonei Maramureºului în întreaga lume ca o zonã de meºteri în lemn fãrã egal, trebuie pomenite ºi mai puþin cunoscutele situri arheologice, case memoriale sau monumente de for public.

Puþini ºtiu poate, cã la 3 Km est de centrul satului Copalnic Mãnãºtur existã urmele unei aºezãri, numitã astãzi “Poiana”, iar la capãtul de N-V al aceluiaºi sat, urmele unei alte aºezãri, la punctul numit astãzi “Pe mal”, care dateazã din epoca bronzului, fãcând parte din cultura Suciu de Sus, singura culturã arheologicã ce îºi are staþiunea eponimã în judeþul Maramureº ºi a cãrei ceramicã poate sta cu cinste în orice muzeu din lume. În satul Vad, în douã

puncte, “Poduri” ºi “ªtiurdina”, s-au semnalat aºezãri aparþinând aceleieaºi perioade, a epocii bronzului, dar ºi mai târzii, ale epocii fierului, numitã ºi Hallstatt, reprezentatã de cultura Gava, prezentã în Criºana ºi Maramureº.

Deºi atestatã în documente oficiale din 1405, existenþa siturilor arheologice pomenite mai sus, demonstreazã prezenþa locuitorilor în aceastã zonã prielnicã atât agriculturii cât ºi economiei în formele sale incipiente, cu mai bine de

3000 de ani în urmã.

Densitatea monumentelor de arhitecturã cuprinse în Lista Monumentelor Istorice este mai mare decât în celelalte comune ale judeþului. Bisericile de lemn din Cãrpiniº sau Lãschia (singura bisericã de lemn din Maramureº cu turnul cu coif în formã de bulb) care au rezistat nãvãlirilor, strãmutãrilor ºi intervenþiilor mai mult sau mai puþin inspirate, stau cu cinste în rândul edificiilor de importanþã naþionalã în aceastã listã. Aproape în Copalnic Mãnãºtur

78

pag.

fiecare sat întâlnim biserici de piatrã, ridicate în secolele XVIII-XIX: la Berinþa - Biserica “Sf. Nicolae” ºi ruinele bisericii “Sf. Paraschiva”, la Copalnic - Biserica de piatrã “Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril”, în Copalnic Mãnãºtur o altã bisericã de piatrã cu acelaºi hram, la Preluca Nouã, Biserica “Sf. Nicolae” ziditã la 1750, toate declarate monumente istorice, în baza a diferite criterii, cum ar fi valoarea arhitecturalã, artisticã ºi urbanisticã, raritate ºi unicitate, valoare memorial-simbolicã. (Ordinul Ministerului Culturii ºi Cultelor nr.

2682/2003 privind Normele metodologice de clasare ºi evidenþã a monumentelor istorice) În aceeaºi categorie a imobilelor protejate ca fãcând parte din patrimoniul imobil se situeazã ºi Casa Anca din Copalnic Mãnãºtur, sau Casa de lemn din Preluca Nouã, care aduc peste timp parfumul unor vremuri trecute, ºi care pot susþine prin însãºi existenþa lor, mult timp de acum înainte mãrturiile fotografice ºi din ce în ce mai rarele mãrturii orale.

Ultima categorie de monuCopalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

mente istorice este prezentã în comunã prin Capela în memoria eroilor cãzuþi în primul ºi al doilea rãzboi mondial (1934-1982), amplasatã în satul Fãureºti, expresie a recunoºtinþei satului faþã de sacrificiul celor cãzuþi pe Dealul Fânaþelor.

Uimitoare urme ale celor care au trãit în aceastã vatrã primitoare de la începutul lumii ºi pânã astãzi!

Turistul avid de peisaje sau însetat de istorie este uºor de mulþumit în aceste locuri.

Singurele obiecþii ar fi poate lipsa semnalizãrii monumentelor enumerate mai sus, cu specificarea importanþei lor istorice, simbolice, artistice, atragerea turiºtilor de la intrarea în judeþ sau de ce nu, în þarã, prin publicarea de pliante sau broºuri informative. Strãmoºii au lãsat în urmã creaþia lor de veacuri, spre a fi motiv de mândrie urmaºilor lor. Aceºtia au obligaþia moralã de a le proteja, valorifica ºi transmite mai departe în forma în care le-au moºtenit, pentru ca ºi alte generaþii sã se bucure de existenþa lor.

Legea 422/2001 cu modi-

Vatra Chioreanã

Pictura Bisericii ortodoxe din Copalnic Mănăştur, operă a artistului plastic Ioan Dreptu.

ficãrile aduse de Legea 259/2006 enumerã atribuþiile proprietarilor ºi statului în protecþia acestor monumente. Însã pe lângã respectarea acestor prevederi ºi conºtientizarea locuitorilor asupra obligaþiilor ºi beneficiilor ce le revin, este necesarã iniþiativa în scopul valorificãrii acestor bogãþii nepreþuite ºi integrarea lor, alãturi de obiceiuri, costume populare, artefacte, în zestrea comunei lor, deoarece numai integrate într-un tot unitar creaþiile înºirate în decurs de aproape 3 milenii îºi pot transmite toate semnificaþiile ºi li se pot extrage la capacitate maximã valoarea.

Semnele de pe cea mai primitivã ceramicã se pot regãsi ºi în lemnul bisericilor, dar ºi în scoarþele þãrãneºti, sau costumele populare ºi de ce nu, în poeziile transmise prin viu grai ºi cântecele de descânt.

Numai privite în ansamblu pot fi cu adevãrat “citite” ºi înþelese ºi astfel, actualii locuitori se pot mai bine înþelege pe ei înºiºi, înþelegându-i pe cei de dinaintea lor…

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

79

Aurel Dan – pictor, grafician, sculptor

Ultimul mare pictor al satului Ioan BOTIª Gazeta de Maramureş

C

entru de Afaceri Millenium din Baia Mare a gãzduit, în aceastã iarnã, cea mai recentã expoziþie personalã a lui Aurel Dan, o manifestare care se înscrie în ciclul de manifestãri de dicate împlinirii a 110 ani de exis tenþã a ªcolii bãimãrene de picturã. Tablourile reunite în expoziþie constituie o vibrantã frescã a unui Maramureº etern ºi ancestral.

Critica de artã îl considerã pe Aurel Dan un artist credincios în fiecare lucrare crezului sãu, în care desluºim atracþia cãtre realismul magic. Dincolo de cuvinte, Aurel Dan este un mare îndrãgostit de Maramureºul istoric ºi de valorile tradiþionale ale acestuia.

Reporter: De când pictaþi satul maramureºean?

Aurel Dan: Satul maramureºean îl pictez cu o consecvenþã deosebitã din 1990. Atunci m-am decis sã lucrez numai pe acest subiect.

Chiar îmi notez ºi îmi înregistrez tablourile. Ultimul poartã numãrul 1625. Sunt tablouri în care apar satele, oamenii, târgurile, bisericile, dealurile ºi munþii Maramureºului.

Rep.: De ce e iarnã în toate tablourile d-voastrã?

A.D.: Chiar ºi în alte tablouri, cu alte subiecte, pentru un ochi neavizat, senzaþia este aceea de iarnã ºi cromatica sugereazã asta din capul locului, pentru cã albul este singura non-culoare care ne oferã senzaþia de bucurie ºi luminã.

Conþine toate culorile. Inclusiv locul, peisajul, oamenii sugereazã o mai mare monumentalitate ºi stabilitate în contextul zãpezilor.

Rep.: Ce-i dã Maramureºului

aceastã ancestralitate atât de prezentã în toate tablourile pe care le realizaþi?

A.D.: Eu sunt foarte legat de primele impresii pe care le-am trãit acum 42 de ani, atunci când am strãbãtut pe jos satele Maramureºului istoric, ale Oaºului ºi Þãrii Lãpuºului, trei þãri unite prin muncã ºi credinþã, dar diferite prin port ºi ritualuri. Aceste locuri sunt cu atât mai ancestrale cu cât nu s-au despãrþit de idealurile lor de perpetuare în timp, indiferent de vicisitudinile istorice. Cu atât sunt mai ancestrale, cu cât au învins orice perioade neprielnice.

Rep.: ªi de unde vine geometrizarea satului?

A.D.: Involuntar s-a creat aceastã structurã a satului. Odatã ce o comunitate s-a stabilit într-un loc, ºi-a ºi construit biserica. Aceasta este dovada puternicei credinþe din conºtiinþa oamenilor. În raport cu biserica s-au ridicat mai apoi toate celelalte construcþii ale satului.

Carte de vizitã Aurel Dan s-a nãscut la 6 febru arie 1946, la Aspra. A absolvit Liceului Dragoº Vodã din Sighetu Marmaþiei ºi Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj Napoca. A participat la numeroase expoziþii de grup ºi a realizat 25 de expoziþii perso nale. Are peste 600 de lucrãri în þarã ºi peste 400 de lucrãri în strãinãtate, în 42 de state ale lumii, printre care Franþa, Germania, Marea Britanie, Italia, Suedia, Norvegia, Polonia, Rusia, Ucraina, Turcia, Grecia, Spania, Luxemburg, Austria, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Croaþia, Elveþia, Olanda, Belgia, Danemarca, Israel, Siria, Egipt, China, Japonia, Australia, Singapore, Venezuela, Chile, Argentina, Panama, Mexic, SUA, Canada, Maroc, Ghana, Tunisia, Malta ºi Iordania.

Copalnic Mãnãºtur

80

pag.

Balansoarul în care ne croim viaţa Rep.: De ce vã considerã Valentin Ciucã ultimul mare pictor al satului de pretutindeni?

A.D.: Ciucã a spus un mare adevãr, în sensul în care artiºtii nu abordeazã cu interes reprezentarea satului ºi în special a satului românesc, cu atâtea imagini fermecãtoare ºi posibilitãþi plastice. Sunt mulþi artiºti care redau într-o formã genericã peisajul rural sau imagini frontale din satele româneºti, concretizând prin titlul lucrãrii locuri specifice. N-aº vrea sã ºtiu cã sunt ultimul pictor al satului. Satul trebuie sã dãinuie. Forma de comunitate sãteascã tradiþionalã dispare sub efectele modernismului care concureazã obiceiurile ºi ritualurile moºtenite.

Rep.: Cum vedeþi destinul ªcolii bãimãrene de picturã dupã 110 ani de existenþã?

A.D.: Sunt optimist din acest punct de vedere. Încet, încet se constatã o revigorare a activitãþii artistice plastice, dar depinde ºi de contextul social ºi economic. Se impune o condiþie: cât mai dese ieºiri în pubCopalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

lic, o cât mai mare popularizare a artei ºi artiºtilor bãimãreni, cât mai multe acþiuni la care sã fie invitaþi artiºti plastici locali ºi nu numai. Eu nu vãd altã cale decât aceasta. Ar trebui ca toþi cei care vin în Baia Mare sã se „loveascã” de galerii de artã, unde publicul interesat sã ia contact cu artiºtii locului.

Rep.: E ceva important, ceva despre care credeþi cã vã ghideazã activitatea?

A.D.: Am o chestie fundamentalã, în care eu cred cu tãrie: iubirea, decenþa, binele, frumosul constituie balansoarul în care ne croim viaþa. ªi mai cred cã e fundamental ca artistul sã nu fie înregimentat decât propriei sale conºtiinþe creative.

Stindardele romane şi zadiile maramureşencelor Rep.: Aveþi o teorie legatã de originea zadiilor purtate de femeile Maramureºului. Despre ce e vorba?

A.D.: Sunt câteva elemente în ornamentaþia înbrãcãminþii care dãinuie din perioada dacilor liberi, dar cu influenþe romane. Triburile nordice

Vatra Chioreanã

ale Daciei, care n-au intrat în componenþa imperiului, au adoptat câteva simboluri romane. De exemplu, aceste zadii vârstate în negru ºi roºu, sau în negru ºi galben, reprezintã simboluri ale stindardelor unitãþilor militare romane.

Despre asta vorbesc ºi marii istorici Nicolae Iorga ºi Constantin Daicoviciu. Inclusiv unele ornamente ale cusãturilor sau covoarelor maramureºene pãstreazã aceastã influenþã. Aceasta ne confirmã buna colaborare dintre romani ºi dacii liberi aflaþi la frontierele imperiului. Chiar cred cã aceastã teorie poate sã aibã acoperire.

Rep.: Proiecte de viitor?

A.D.: Anul acesta þin sã fac o expoziþie la Bucureºti. Aºtept aprobarea de la UAPR pentru Galeria Apollo. În Bucureºti existã mai multe galerii de artã, dar artiºtii bucureºteni au monopolizat galeriile cu cel mai mare aflux de public iubitor de artã, din zonele centrale ale oraºului. E ridicol! Nu existã o repartizare echitabilã a valorilor artistice, din moment ce unii artiºti, indiferent de zonele din care provin, sunt marginalizaþi.

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

81

Singurul muzeu de artă contemporană din Romania

Muzeul Florean şi politica „ferestrelor deschise” Ioan BOTIª Gazeta de Maramureş - 2004

A

cum ºapte ani, în peisajul cultural românesc îºi fãcea apariþia Muzeul de artã contemporanã Florean. Vârsta mu zeului, dupã cum afirmã Mircea Bo chiº, custodele muzeului, poate fi numãratã dupã numãrul ediþiilor saloanelor taberelor de sculpturã.

Anul acesta, tabãra de sculpturã a ajuns la a ºaptea ediþie. Saloanele de gravurã au o existenþã de ºase ani. În 13 noiembrie va avea loc vernisajul celei de a ºasea ediþii. Remarcabil este faptul cã în colecþia de gravurã a muzeului existã aproximativ 10.000 de lucrãri.

Toate lucrãrile de gravurã ale Muzeului Florean pot fi gãsite pe un site, pentru cã politica celor care conduc muzeul este una deschisã. Nu întâmplãtor, aceºtia o numesc „ferestre deschise”, ceea ce înseamnã cã relaþiile care se stabilesc sunt ambivalente: dinspre muzeu înspre vizitatori ºi consumatori de artã ºi invers, dinspre consumatori de artã ºi artiºti înspre muzeu. Numai aºa muzeul îºi justificã existenþa. ”Un muzeu de artã contemporanã este necesar tocmai pentru a da posibilitatea de afirmare ºi a adãposti toate formele de artã contemporanã.

Aºa cum am mai afirmat, intenþia noastrã este sã nu ne oprim la artele plastice ºi sã includem ºi celelalte genuri: muzicã, film, literaturã, coregrafie, poezie, deci absolut tot ce poate fi legat de artã contemporanã”, afirmã Mircea Bochiº.

Flexibilitatea graniþelor artistice Muzeul Florean are deja câteva acþiuni anuale de mare anvergurã: Salonul internaþional de gravurã micã ºi Tabãra internaþionalã de sculpturã monumentalã, cãrora, din acest an, li s-a alãturat Festivalul internaþional de film experimental, o

acþiune ultraexperimentalã în cadrul artei contemporane, toate acestea din dorinþa declaratã de a acoperi cât mai multe domenii ale artei contemporane. Colateral, existã acþiuni de mai micã amploare, expoziþii care cuprind câteva sute de lucrãri, inclusiv de mail-art.

Anul acesta s-au desfãºurat deja festivalul de film ºi tabãra de sculpturã. Prima acþiune a ieºit din cadrul artelor plastice pentru cã, aºa cum remarcau organizatorii, în zilele noastre, este greu de spus unde începe o artã ºi unde se terminã o alta, graniþa dintre acestea fiind extrem de flexibilã. ”Dacã ne referim la gravuri, spre exemplu, pe acestea existã ºi un text care poate sã semene sau chiar este de foarte multe ori asemãnãtor cu proza sau cu poezia. La rândul lor,

poeziile sunt de multe ori ilustrate cu desene sau cu gravuri. La film, de asemenea, cel puþin la filmul experimental, fiecare imagine este una foarte expresivã a unei stãri artistice.

Eu nici nu i-aº spune imagine de film.

Cam asta este, de fapt, toatã arta în general: lucreazã ºi uzeazã de stãrile artistice de moment, diferenþa fiind reprezentatã doar de mijloacele de exprimare ale artistului”, susþine Mircea Bochiº.

Dialog artistic În acest an a mai rãmas sã fie susþinut - dintre acþiunile de amploare organizate de Muzeul Florean salonul de gravurã. Din cauzã cã muzeul nu dispune încã de sãli proprii pentru expoziþii, iar cele existente la Colonia pictorilor sau Galeriile Copalnic Mãnãºtur

82

pag.

U.A.P. sunt cuprinse în manifestãrile culturale de toamnã ale oraºului, Salonul internaþional de gravurã micã va avea loc doar pe 13 noiembrie.

Nu se ºtie cu exactitate câte lucrãri vor fi expuse în cadrul salonului, dar deja au sosit foarte multe, din toatã lumea. Fiecare dintre acestea a fost luatã în evidenþa muzeului.

Absolut toate gravurile sosite intrã în proprietatea muzeului, dar ele pot fi considerate o proprietate a tuturor, tocmai datoritã politicii „ferestrelor deschise” dusã de muzeu. La ora actualã, muzeul dispune de o expoziþie virtualã de aproximativ 10.000 de piese pe site-ul muzeului.

Lucrurile se petrec aºa pentru cã una dintre ideile care þin în viaþã Muzeul Florean este aceea de a da posibilitatea oricãrui om din lume, care este interesat de fenomenul artei contemporane, sã vadã ce se întâmplã în momentul de faþã în arta contemporanã. Oricine este interesat (sau specializat) poate sã ia pulsul a ceea ce se întâmplã în gravura contemporanã mondialã doar plimbându-se pe siteul muzeului, unde se aflã toate datele necesare.

Pot fi fãcute studii extrem de interesante vizionând miile de lucrãri ale unor autori din Peru, Noua Caledonie, Australia, Maroc, Luxemburg, Japonia, Norvegia, SUA, Portugalia, Brazilia, Serbia, China, Rusia, Elveþia, Mexic, Egipt, Ucraina, Marea Britanie, Olanda, Canada, Germania, Franþa, Belgia, Macedonia, Spania, Slovenia, Italia, Croaþia, Finlanda sau Israel.

Bineînþeles cã nu lipsesc graficienii români. Prezenþa aici a unui numãr de 1.000 de artiºti transformã Muzeul Florean într-un centru de dialog pentru artiºtii din toatã lumea.

Au sosit semnale de mulþumire de la mai mulþi critici de artã (în special din Anglia) interesanþi ºi interesaþi de ceea ce realizeazã muzeul maramureºean, încântaþi de faptul cã într-o lume în care aproape orice informaþie costã bani, pot ajunge gratuit la informaþii adunate cu trudã.

Arealuri culturale grafice ”Se pot distinge arealurile cultuCopalnic Mãnãºtur

numãrul 1, septembrie 2006

rale din care provin gravurile: niponul de thailandez dupã cromatica rece ºi glissando-ul degradeurilor, la primul, ºi tãria decorativã la celãlalt; disjuncþia celor douã Americi, adicã militantismul social sudic de intimismul sau ecologismul canadiano - nordamerican; locvacitatea Europei meridionale de introspecþia nordicã ºi tehnicismul ºcolilor de gravurã slavã”, este pãrerea unui istoric de artã avizat, care a jurizat un salon de gravurã, Aurelia Mocanu.

Mircea Bochiº considerã, la rândul sãu, cã o privire atentã ºi criticã poate sã dea o imagine de ansamblu asupra a ceea ce se întâmplã în lume la un moment dat, sã surprindã o sensibilitate generalã, nu doar a artistului, care este reprezentantul unor grupuri de indivizi.

Indiferent de zona culturalã din care provin, artiºtii care participã la salon au ºansa de a se numãra printre laureaþi. O surprizã plãcutã pen-

Vatra Chioreanã

tru organizatori a fost Matruk Istvan, singurul câºtigãtor de pânã acum din România al unui premiu în cadrul saloanelor de gravurã. Este vorba despre un tânãr din Sighet, student la vremea aceea în anul III la Institutul de Artã „Ion Andreescu” din Cluj.

Organizatorii nu ºtiau acest lucru, premiile fiind acordate nu în funcþie de activitate sau performanþe anterioare, ci în funcþie de valoarea lucrãrilor, valoare pe care o stabileºte un juriu specializat, profesionist ºi obiectiv. Mulþi dintre participanþi, unii dintre ei graficieni consacraþi sau profesori de artã, au fost deranjaþi de succesul obþinut de tânãrul maramureºean.

Premiile în bani (1.500, 1.000 ºi 500 de dolari) nu sunt singurele oferite de organizatori. Artiºtii câºtigãtori sunt invitaþi la Baia Mare pentru un sejur de o sãptãmânã, sejur plãtit de muzeu. În plus, li se organizeazã o expoziþie separatã, fiecare dintre aceºtia având rezervat un

pag.

numãrul 1, septembrie 2006

Vatra Chioreanã

83

spaþiu în care sã-ºi expunã 20 de lucrãri care pot sã spunã totul sau foarte multe despre creaþia artistului respectiv.

Beneficiul Muzeului este acela cã pãstreazã toate lucrãrile expuse, al cãror numãr, deja impresionant, este în continuã creºtere. ªi pentru cã Muzeul Florean este parte a peisajului cultural românesc, lucrãrile se constituie într-o parte a patrimoniului naþional.

Muzeul mereu contemporan Pânã în prezent, Muzeul Florean este singurul muzeu de artã contemporanã din România. Cel care se vrea naþional se aflã încã în stare de proiect. Existã doar intenþii ºi zvonuri potrivit cãrora va fi inaugurat cândva în toamnã. Victor Florean, preºedintele Fundaþiei de Artã Contemporanã Florean ºi Mircea Bochiº, artist plastic ºi custodele muzeului sunt mândri cã au contribuit la acest eveniment, încã aºteptat, pentru cã, prin existenþa Muzeului Florean, au impus grãbirea realizãrii acestui muzeu.

Ca un om care lucreazã în acest domeniu de 11 ani, Mircea Bochiº ºtie cã în arta contemporanã lucrurile sunt mult mai sensibile decât par la o privire superficialã. În mod firesc, un muzeu de artã contemporanã se ocupã de artiºti contemporani, de artiºti încã în viaþã. În timp, multe dintre operele considerate contemporane trec în domeniul artei moderne sau devin clasice. Într-un viitor, se pare nu prea îndepãrtat, Muzeul Florean va dispune de spaþii proprii de expunere.

Ca orice altã artã, arhitectura trece în timp de la contemporaneitate la modernism. Tocmai de aceea, viitoarea construcþie trebuie sã fie una caracterizatã de posibilitatea de adaptare la tendinþele în permanentã schimbare ale arhitecturii. Cum poate însã o construcþie, oricât de futuristã ar fi ea în momentul inaugurãrii, sã fie contemporanã ºi peste câteva decenii? Soluþia pentru Muzeul Florean a fost gãsitã în colaborare cu un arhitect bucureºtean, preocupat de mai mult timp de aceastã problemã: noul spaþiu expoziþional va avea doar parþial o structurã fixã,

restul putând fi adaptat ulterior la tendinþele arhitecturii contemporane.

E o idee deloc uºor de pus în practicã, dar pe care aºteptãm cu interes s-o vedem materializatã.

Semnalul de continuitate ”Deºi acest muzeu este o prezenþã vizibilã de mai mulþi ani în spaþiul nostru public, acþiunile lui constituie de fiecare datã evenimente surprinzãtoare atât pentru faptul cã acestea, deºi au o anvergurã internaþionalã ºi, implicit, una naþionalã, sunt susþinute exclusiv din surse financiare private, cât ºi pentru semnalul exemplar de continuitate pe care ele îl lanseazã cãtre fenomenul cultural românesc în ansamblul sãu.” - Pavel ªuºarã, critic de artã.

Premiile Muzeului Florean În urmã cu doi ani, Muzeul Florean a primit cea mai înaltã distincþie acordatã de Muzeul Naþional de Artã, Premiul „Margareta Sterian”. Este vorba despre un premiu care se decerneazã în special

pentru promovarea artei contemporane.

Anul acesta, un nou premiu, oferit de acestã datã de Ministerul Culturii, a venit sã rãsplãteascã eforturile depuse în domeniul managementului artei contemporane, în special pentru saloanele internaþionale de gravurã micã ºi taberele de sculpturã monumentalã.

Profit economic ºi mecenat cultural ”... în inima Maramureºului, cioplitul marmurei a fost readus ca ofertã de creaþie artiºtilor contemporani, printr-un protocol de o mare generozitate, rar ca episod, în mersul societãþii româneºti de la profit economic la mecenat cultural. Iniþiativa pietrarului - patron Victor Florean, nume care sugereazã deja, pe douã paliere, izbânda ºi rodul, este pe deplin lãudabilã. Muzeul de artã contemporanã Florean (...) are drept generator doi eroi (civilizatori): industriaºul ºi omul de artã.” Aurelia Mocanu, istoric de artã.

Copalnic Mãnãºtur