Page 1

Glasul Tinerilor

Grupul de Iniţiativă al Băncii Mondiale

o lacrimă a Terrei


Banca Mondială este încântată să susţină iniţiativa Grupului „Glasul Tinerilor”, intitulată „Deșeurile – o lacrimă a Terrei". Asemenea iniţiative pun în lumină nu doar rolul tinerilor în protecţia mediului și în adoptarea unor comportamente responsabile faţă de mediu, dar, mult mai important, urmăresc angajarea fiecărui tânăr și a tuturor tinerilor din fiecare colţ al Moldovei într-un proces de conștientizare și de acţiune în favoarea mediului în familie, în școală, în comunitate.

Tinerii de azi și de mâine sunt promotorii unui

mediu mai curat și mai sigur Atunci când fiecare dintre noi alege personal modul în care interacţionează cu mediul, atunci când societăţile încep să înţeleagă mai mult importanţa unei utilizări durabile a resurselor, iar Guvernele de pe toate continentele creează parteneriate globale pentru a lăsa generaţiilor care vin o planetă mai bună, rolul de protagoniști și de promotori ai unui mediu mai curat și mai sigur aparţine, fără îndoială, tinerilor de azi și tinerilor de mâine. Melanie Marlett Directorul Băncii Mondiale pentru Republica Moldova


Glasul Tinerilor

Grupul de Iniţiativă al Băncii Mondiale

DESEURILE o Cristina Sandrovschi 18 ani, satul Costești, raionul Ialoveni

lacrimă a Terrei


În mai 2009, Grupul de Iniţiativă al Băncii Mondiale „Glasul Tinerilor” a lansat concursul „Deșeurile – o lacrimă a Terrei”. Concursul a urmărit sporirea gradului de sensibilizare a adolescenţilor și tinerilor privind provocările ecologice ce se află în faţa Moldovei. „Republica Moldova se confruntă astăzi cu mari probleme de mediu, printre care și degradarea solurilor, gradul sporit de pesticide din solurile arabile, calitatea scăzută a apei potabile, tăierea pădurilor, precum și lipsa unor sisteme de colectare și prelucrare a deșeurilor, depozitarea deșeurilor în apropierea de râuri, lacuri sau alte locuri care pot influenţa sănătatea cetăţenilor”, astfel își motivau tinerii alegerea temei pentru concurs. La concurs au participat adolescenţi și tineri din Republica Moldova, cu vârsta între 12 și 25 de ani, care au pregătit independent lucrări în domeniul picturii și literaturii: desene, poezii și eseuri. Câștigătorii concursului beneficiază de finanţări pentru realizarea miniproiectelor ecologice în localităţile lor. Iar cele mai bune lucrări au fost selectate de un juriu și sunt publicate în această broșură, care include, de asemenea, sfaturi utile pentru tineri cum pot contribui la protecţia mediului. Câștigătorii concursului „Deșeurile – o lacrimă a Terrei”, organizat de Grupul de Iniţiativă al Băncii Mondiale „Glasul Tinerilor”:

Mediul este marele câștigător al concursul Desen Locul 1 Locul 2 Locul 3

Cristina Sandrovschi,18 ani, satul Costești, raionul Ialoveni Cristina Luca, 17 ani, satul Costești, raionul Ialoveni Andrei Bivol, 20 de ani, Chișinău Elena Sava, 14 ani, satul Costești, raionul Ialoveni

Poezie Locul 1 Locul 2 Locul 3

Iraida Bugaescu, 21 ani, satul Gangura, raionul Ialoveni Alexandrina Ciorchină, 14 ani, Chișinău Eugeniu Dedov, 18 ani, satul Costești, raionul Ialoveni

Eseu Locul 1 Locul 2 Locul 3

Alexandrina Ciorchină, 14 ani, Chișinău Argentina Sacară, 16 ani, satul Chișcăreni, raionul Sângerei Viorica Burlodean, 20 de ani, satul Caracui, raionul Hâncești


Cristina Luca 17 ani, satul Costești, raionul Ialoveni

lui „Deșeurile – o lacrimă a Terrei”


Iraida Bugaescu 21 an, satul Gangura, raionul Ialoveni

Nici în visul cel de groază Să te pomenești n-ai vrea, Pe un munte de deșeuri Cocoţat în vârf, colea. Iar în sumbra atmosferă Și sub norii grei de fum A deșeurilor arzânde, Să te simţi ca un nebun. În plămânii tăi pătrundă Aer greu, intoxicat, Iar din ochi curgă-ţi șiroaie Pentru tot ce ai lăsat.

Șterge lacrimaDoar mizerie în jur, Fără limită, hotar Și văzând acestea toate... Să te simţi ca un tâlhar. Terra-i casa noastră comună! Tu, ca fiu rătăcitor, Șterge-i lacrima-deșeu De pe obrazul răbdător! Ca trezit din amorţire, Gândul să-ţi fie curat Să nu lași în urma ta morminte De deșeu neprelucrat!


Andrei Bivol 20 de ani, Chișinău

-deșeu!


Alexandrina Ciorchină 14 ani, Chișinău

Sub cerul senin, pictat doar cu pace, Zvâcnește un suflet, un alt paradis, Îl doare să vadă o lume ce-i face, Se teme în timp să ajungă doar vis. Pământ care plânge mereu în tăcere, Cu zâmbetul șters și chipul cioplit, Natură ce doar îndurarea ne-o cere, Cu lacrimi amare pe ochiul ei sfânt. Se întindeau copaci ca fraţii sub soare, Păduri mari, legate cu fir de tristeţe. Se tot măreau fără a ști apoi cât doare Să-ncerci a cere o prelungire a vieţii.

Nu se mai vedeau decât cele două malur

Teren plin cu pesticide și chimie, Sol maltratat, seminţe chinuite în zadar, Grâu ce-și mișcă fruntea, ca focul – o făclie, Dar pare-a fi udat cu-o groază de amar. O lacrimă-și găsește loc pe stratul fin de iarbă, Un strigăt parcă mut se simte tot vibrând, Și cântecul naturii, născut parcă de-o harpă, Se scurge cu încetul, spre-adâncuri, în pământ.

Elena Sava 14 ani, satul Costești, raionul Ialoveni

Durerea mai secase un râu de prin dealuri, Gunoaiele-l cuprinseră în întregime. Nu se mai vedeau decât cele două maluri Și-o lacrimă săpând spre profunzime.


ri și-o lacrimă săpând spre profunzime


Eugeniu Dedov 18 ani, satul Costești, raionul Ialoveni

Te-ai întrebat vreodată, De ce ai de trăit numărate zile? Te-ai întrebat vreodată, de ce Cartea Terrei mai are doar câteva file? Nu cred... Te-ai întrebat vreodată, Cine-i vinovat de toate? Te-ai întrebat vreodată, Cât Terra să lupte mai poate? Nu cred... Din păcate, multora nici nu le pasă Că ei, cei cu indiferenţă fiind, Atunci când aruncă gunoiul la-ntâmplare, Își privează copiii de viitor. Din păcate...

De ce Cartea Terrei are do Din păcate, multora nici nu le pasă, Nu le pasă și atâta tot. Nici de lume, nici de viaţă, Dar să facă ceva nu pot. Nu pot... Privesc căderea unui nou deșeu Și-o dată cu lacrima Pământului-mamă, Cade-o lacrimă fierbinte Pe obrazul meu. Cade... Atâtea lacrimi au căzut deja Încât în locul unde căzură Izvor al vieţii cristalin Prin stânca vieţii răzbătură. Răzbătură...


Mihaela Sula 18 ani, CosteĹ&#x;ti, Ialoveni

oar câteva zile?


Alexandrina Ciorchină 14 ani, Chișinău

Să mergem iar printre copaci; să privim firișoarele de iarbă care se împletesc prin razele de soare; să inspirăm oxigenul; să ne împiedicăm în fericirea de a admira un univers de verdeaţă. Asta ne imaginăm când spunem „Natură”. Dar suntem egoiști. Nu percepem lumea care ne înconjoară, nu o preţuim decât atunci când culegem beneficii de pe urma ei. Sub un cer albastru, se naște un paradis al frumuseţii. Sub același cer albastru, oamenii luptă mereu cu inovaţiile, distrugând același grai mirific de verdeaţă, căruia parcă i s-a impus o limită de existenţă. Atât de dur, nu? Ciudaţi suntem noi, pământenii. Lăsăm un fior să ne împrejmuiască pentru o fracţiune de secundă, ca puţin mai târziu, să revenim la același orgoliu stupid, să fim iarăși aceiași uriași care distrug (conștienţi fiind), tot ce găsesc în cale. Și iarăși dur... Să punem banii mai presus decât viaţa, deoarece sinonim pentru „natură" ar fi „viaţă"? Recunoscători, ah?! De fapt... nu! Afirmăm că protejăm mediul înconjurător, când în sine știm doar un lucru: „Azi, am mai distrus ceva!"

univers de Plânge întreg globul. Sporim amărăciunea lui, cu orice frunză ruptă, cu orice copac defrișat și cu fiecare râu poluat. Nu realizăm că într-o bună zi, tot noi ne vom îneca în tumultul de lacrimi. Vor fi prea multe pentru a le putea ţine piept. Vor fi prea amare pentru a le înghiţi vizual și prea concentrate pentru a le putea dilua... Va fi prea târziu pentru tot... Ne schimbăm pe zi ce trece și, odată cu noi, se schimbă totul. E vorba de o continuitate a lucrurilor. E o ecuaţie simplă, unde necunoscuta marchează în aparenţă o altă rană a naturii. Fabrici, uzine, gaze de eșapament, substanţe chimice, gunoi lăsat la voia întâmplării. Oare contează pentru cineva din noi aceste noţiuni? Nu cred. Totuși, dacă măcar o fărâmă din noi vibrează sub aurora conștiinţei, ea este mult prea mică pentru a lupta contra sentimentului dorinţei de a deţine „puterea". O altă autostradă șerpuiește pe undeva; un alt copac strigă cu disperare după ajutor; o altă vietate se clatină ca o umbră pentru a-și găsi un rost, o viaţă. O autostradă pe marginea căreia vor fi stâlpi înalţi de iluminat,


unde își vor găsi loc multe magazine, pe unde vor circula multe mașini, și, într-un final, de unde se vor obţine bani. Am ajuns să materializăm orice lucrușor, să nu avem decât o viziune: bogăţie, astfel privind doar spre obiectivul final, fără a remarca durerea ce o provocăm. Defrișăm pădurile pentru a face drumuri și nu ne dăm seama decât prea târziu cât rău am făcut: am tăiat copaci, lipsindu-ne de oxigen; am distrus plante, privându-le de dreptul de a crește în mediul lor; am ignorat vieţuitoare, determinându-le să renunţe la tot ce aveau, deoarece chiar dacă pentru noi nu sunt decât vorbe lipsite de sens, ele au aceeași viaţă ca și oamenii, pe care merită s-o trăiască. Colo, se mai ivește o fabrică. Deasupra ei plutesc nori plini de „chimie". Și iarăși... Nu contează decât banii, pentru că avem idei preconcepute și știm: „Cu bani cumperi totul și, oricum, nu este atât de grav ce am făcut". Dar cum rămâne cu sănătatea?! Însă, în evoluţia firească a lucrurilor, nu putem rămâne în urmă și, de asta, nu ne pasă de nimic. Nu ne pasă de strigătul de durere al pământului, care cere îndurare. Nu ne pasă de lacrima ce se prelinge pe obrazul ars de nepăsarea noastră.

verdeaţă Iar zilele trec, și odată cu ele și speranţa de a mai șterge picătura amară. Săpăm adânc în peștera amărăciunii, nimicind ce a mai rămas din natura ţării noastre. Indiferenţa ne va obliga să uităm acea Moldovă împânzită cu verdeaţă, să acceptăm un chip cu mutilări. Toate lucrurile frumoase vor fi amintiri. Oare de ce?! Pentru că același simplu picnic face din natură o victimă. Pachetele cu resturi preferăm a le lăsa la voia întâmplării, decât să le ducem la un tomberon... Suntem o pradă atât de ușoară pentru nepăsare. Dar cel mai oribil este că nu facem nimic pentru a schimba situaţia. Și când te gândești că am putea, însă nu facem nimic pentru a ajunge la aceste rezultate. Totuși, declinul pare a pune stăpânire pe noi. Pe malul iazului și-au găsit locul alte câteva zeci de sticle murdare, substanţe, resturi organice. Lucruri ce în mod normal ar trebui să fie într-un loc separat. Destine distruse ale vietăţilor, plante rupte de valuri, puritatea apei aruncată întrun morman de gunoaie. Rămânem pustii... Am învăţat să îmbogăţim natura cu resturi; să hrănim solurile arabile cu pesticide; să rărim pădurile pentru drumuri; să împrăștiem în atmosferă norișori de gaze de eșapament; să ne plouă cu acizi; să ne distrugem ţara; să urâm natura (…)


Argentina Sacară 16 ani, satul Chișcăreni, raionul Sângerei

În ultimii ani, natura ne-a transmis diferite semnale de alarmă, care ne îngrijorează, mai ales când observăm efectele devastatoare ale unor fenomene meteorologice, care în timp au dus la dispariţia unor specii de plante și animale, alunecări de teren, inundaţii etc. Zi de zi suntem bombardaţi de problema încălzirii globale, de moda ECO. Dacă mergi pe stradă sau la serviciu, observi că nimeni nu se preocupă de problemele mediului. Câţi angajaţi din Ministerul Mediului fumează? Câţi oameni fumează pe stradă și aruncă mucurile de ţigară pe jos? Câte persoane se prefac că „au scăpat” gunoaiele pe jos? Acestea sunt doar lucrurile mărunte de care te izbești zilnic, fără măcar să le bagi în seamă. Încerc să îmi imaginez câte tone de hârtie se aruncă zilnic în instituţiile publice. Este un obicei vechi ca orice problemă din interiorul unei instituţii publice să se rezolve prin „hârtii scrise” între departamente, adrese, reveniri la adrese și lista hârtiilor plimbate continuă la nesfârșit. Sute de acte „greșite” se toacă zilnic și se aruncă. Unde? La gunoi! Pe nimeni nu interesează problema acestei hârtii aruncate, dacă se reciclează sau nu. Oricâte programe de reciclare a hârtiei s-au derulat, nici o instituţie publică nu a făcut diligenţe (sau nu am auzit eu) ca să participe la aceste programe.

Proiectele de mediu și reg Am încercat și colegilor să le insuflu din avântul meu de a apăra mediul și le-am propus să reciclăm și noi hârtia. Dar au râs de mine. Li se pare absurd faptul că nu vreau, de exemplu, să folosesc cuptorul cu microunde sau că îi invit în week-end să plantăm flori și copaci. Parcă aș spune cea mai bună glumă. Astă vară, pe faleză la mare, am atenţionat un copil de șapte ani că a aruncat un pahar de plastic la un metru de coșul de gunoi și am primit toate injuriile de la părinţii acestuia. La sfârșit, mi-au spus și că sunt nebună. Ciudat este că și ceilalţi trecători se uitau cu reproș la mine, cum de am îndrăznit să mă leg de un biet copil. Degeaba dăm sau nu autorizaţii, degeaba implementăm proiecte de mediu, dacă nu avem educaţia necesară pentru a respecta măcar câteva reguli ale bunului simţ. Se fac cercetări în domeniul mediului, finanţări pentru protecţia mediului, dar acestea nu sunt suficiente pentru a compensa indolenţa oamenilor faţă de efectele faptelor lor asupra mediului înconjurător. Depozitarea deșeurilor produse îmbunătăţește un pic situaţia, împiedică împrăștierea de către vânt a hârtiilor, plasticelor și a altor materiale, precum și reduce mirosul produs de deșeuri, în special vegetale.


Pentru cel sosit în depozit, totul dovedește că trăim într-o adevărată „societate a risipei”. Hârtii, cartoane, sticle, metale, plastic, jucării, îmbrăcăminte intactă, ustensile gospodărești încă folosibile și alimente se regăsesc în amestecul de gunoi. În mod normal, un depozit poate funcţiona timp de 20 de ani, dar dacă această cantitate de deșeuri adusă crește pe zi ce trece, fiind necesară construirea unui alt depozit. În prezent, construirea unui depozit ecologic costă un milion de euro pentru un hectar. Reducerea cantităţii de deșeuri este foarte necesară! Trebuie să fim conștienţi de faptul cât de greu se degradează deșeurile depozitate, de exemplu, un filtru de ţigarete – doi ani, cutiile de aluminiu – 10-100 de ani, șosetele de iarnă – un an, o sticlă – 4 000 de ani, o sticlă de plastic – 100-1000 de ani, chibriturile – 6 luni etc. Trebuie să învăţăm să folosim mereu lucrurile. Astfel nu va mai fi atât de mult gunoi. O cale pentru a face aceasta este reciclarea. Prin reciclare se obţine un lucru nou, ce este iar folosit. Deșeurile se împart în trei categorii: deșeuri agricole (agricultura produce deșeuri ca pesticide, ierbicide și materialele folosite în aplicarea lor), deșeuri industriale și deșeuri urbane (sursele de deșeuri urbane includ vopselele toxice, solvenţii inflamabili, curăţitorii caustici, bateriile toxice, pesticidele și chiar mercurul din termometrele sparte).

gulile bunului simţ Deșeurile au efecte nocive asupra mediului înconjurător. Deșeurile pot polua solul, aerul, apa de suprafaţă sau pânza freatică. Poluarea solului poate afecta oamenii, plantele și animalele. Aerul poate fi contaminat de emisiile directe de deșeuri toxice. Evaporarea de solvenţi toxici din vopsele și din agenţii de curăţare este o problema comună. Poluarea râurilor și lacurilor, dacă este suficient de toxică, poate distruge fauna și flora instantaneu, sau de-a lungul timpului. Poluanţii subterani pot fi căraţi de cursurile de ape subterane. Aceste deșeuri formează coloane lungi de contaminanţi, care pot ajunge la suprafaţă dacă apa iese printr-un izvor sau fântână. Foarte periculoși sunt solvenţii care se pot scurge din rezervoarele subterane. Azi, mai mult ca oricând, avem datoria de a vieţui în așa fel încât să păstrăm toate în perfectă armonie, deoarece „toate sunt solidare cu destinul omului, împreună cu el se ridică sau cad împreună cu el". Frumuseţea și bogăţia mediului înconjurător exercită o influenţă deosebită asupra activităţii copiilor. Ei au mereu posibilitatea de a veni în contact cu ceva nou, fascinant. Important este să-i determinăm să descopere ce le place din natură și cât de mult le place, să-și dorească să trăiască în natură pentru a o înţelege, pentru a o respecta și pentru a o regăsi mereu în inima lor curată.


Viorica Burlodean 20 de ani, satul Caracui, raionul Hâncești

Ce este Prezentul? Dar viitorul? Două membre din corpul timpului sau două segmente paralele, alcătuite din Trecut. Ele stăpânesc cei trei piloni ai vieţii. Sub prezentul sufletului meu, simt prospeţimea transparentă a destinului. Totuși, din adâncul realităţii ţâșnește o dâră sângeroasă de amărăciune – deșeurile. Revelaţii dureroase suspendate de existenţă. Falsă liniște, străfund negru, provizie de spaimă. Senzaţia devine confuză, dar extrem de autentică. Totul trăiește într-un om, până și moartea ca parte inacceptabilă, numai dejecţiile, gunoiul și mizeria nu sunt acceptate de corpul Terrei. Natura… oare nu e și ea o formă existenţială ce completează omul ca Om și înlătură murdăria ca valoare primordială? Natura e mai presus de orice învăţătură. Noi trăim prin însăși puterea ei de a exista, dizolvându-ne în făpturi superioare. Fiinţa umană nu e în stare să înţeleagă decât răul, pe care ea însăși ar fi capabilă să-l săvârșească. Este supusă unei evadări continue spre libertatea unor impulsuri inumane, cum ar fi, de exemplu, poluarea mediului cu deșeurile produse de noi.

Natura completează omul Însă de la înţelegere până la acceptare e un drum lung. Voluntariatul ecologic își extinde acţiunile pentru stoparea rapidă a proceselor de distrugere a naturii și contribuie eficient la ameliorarea situaţiei create. E o modalitate eficace de a interveni cu noi surse de protecţie împotriva diferitelor daune, care ar avea urmări grave, dacă soluţiile nu ar fi de interes public. Voluntariatul ecologic promovează informarea, ce are ca efect scoaterea din pasivitate a cetăţenilor. Însă indiferenţa este mare. De aceea voluntariatul ecologic trebuie să avanseze pentru a-și atinge scopul: și anume păstrarea celui mai sacru elemente ale mediului înconjurător – curăţenia. Cu un zâmbet fugar, timid și amar, pământul ne întâmpină, ca de obicei în sufletul lui, tremurător, parcă gata, gata să se dărâme. Melancolia sloboade vlăstare de lacrimi, încremenit rămâne timpul. Terra își simte povara grea pe umerii bolnavi. Au ucis-o oamenii… Rana îi sângerează , ochii sunt pustii și goi. Nu va rămâne nimic pe Pământ, decât umbra omului scăldată în murdărie. TERRA e învinsă. Vom moșteni suferinţa ei. O vom primi resemnaţi. Ne va provoca durere. Vom avea curajul să-i ștergem lacrima de pe obraz?


Robert Cinciuc 12 ani, Bトネナ」i

ca Om


ECO la domiciliu Ÿ Folosește produse naturale pentru îngrășarea terenurilor. Ÿ Nu uda grădina cu apă potabilă. Udă grădina seara, când evaporarea este minimă, de dorit cu apa provenită din ploi. Ÿ Nu utiliza produse cosmetice sau medicinale ambalate în spray-uri pe bază de freoni. Astfel protejezi stratul de ozon. Ÿ Cumpără-ţi produse perisabile în cantităţi mici, astfel să nu fie nevoie să le arunci. Știai că o tonă de chips-uri din cartofi intră în 12 000 de pungi pentru comercializare, ceea ce înseamnă 12 000 de pungi goale de aruncat la gunoi și sănătatea consumatorului distrusă? Ÿ Aruncă resturile la coșul pentru gunoi, învăţând să le sortezi, iar apoi valorifică-le la centrele de colectare. Niciodată nu arunca gunoiul în apă. Ÿ Donează lucrurile de care nu mai ai nevoie, dar care sunt în stare funcţională, altor oameni! Astfel, o parte din bunuri pot fi refolosite de cei care au nevoie și se reduce cantitatea de materii prime și energie folosite pentru obţinerea altora. Ÿ Repară robinetele care risipesc apa! Un robinet care picura consumă între trei și cinci litri de apă pe oră, lucru care nu numai că risipește apa, dar și energia pentru a epura acea cantitate de apă potabilă. Ÿ Nu da foc ambalajelor din plastic (produc o substanţă numită dioxina, cancerigenă) sau produselor din cauciuc (produc mult dioxid de carbon). Ÿ Folosește cât mai puţine ambalaje, refuză-le pe cele nefolositoare direct din magazine. Ÿ Nu folosi substanţe toxice la spălarea automobilelor și motocicletelor. Nu le spăla pe malurile lacurilor, râurilor sau izvoarelor. Ÿ PET-urile de la apa minerală aruncă-le în locurile special amenajate din Chișinău, astfel 24 784,62 tone plastic reciclat înseamnă 8 269 barili petrol brut salvat. Ÿ Procură produse ambalate în sticlă pe care să o poţi returna, știind faptul că 18 462,58 tone de sticlă reciclată înseamnă: 1 846,258 tone cărbune economisit, 22155 tone de nisip, calcar și sodă salvate; 440 tone de substanţe chimice. Energia electrică salvată reprezintă o importantă economie.

Ghidul Bunelor Comportări Ÿ Adaptează intensitatea iluminatului la necesarul strict și ai grijă ca în mod regulat să le cureţi, iar când pleci de acasă deconectează orice sursă de lumină. Ÿ Preferă dușul în schimbul unei căzi, astfel economisești de patru ori mai multă apă pentru un duș rapid și plăcut. Dacă o persoană, într-o săptămână, în loc să facă baie, ar face duș, ar economisi atâta apă cât să ajungă pentru 1 000 cești de cafea. Ÿ Pentru încălzirea locuinţei nu folosi aragazul sau alte aparate improvizate, iar pentru reţinerea temperaturii interioare reabilitează termic locuinţa. Pereţii neizolaţi fac să se piardă 35 la sută din căldură, în timp ce alte 25 de procente se pierd din cauza unui acoperiș neizolat. Reducerea temperaturii cu un grad Celsius poate micșora factura la căldură cu 10 la sută. Ÿ Evită utilizarea produselor de unică folosinţă pentru a nu mări cantitatea de deșeuri, polua și pentru a reduce cantitatea de energie electrică necesară producerii. Ÿ Nu lăsa aparatele electrice în „stand-by”. Spre exemplu, televizorul folosește 45 la sută energie electrică în acest regim, încărcătoarele de telefon lăsate în priză consumă energie, din care jumătate se irosește, îţi poţi da seama prin faptul că ele sunt fierbinţi. Iar un monitor de calculator personal, lăsat aprins toată noaptea, folosește energia electrică suficientă pentru a imprima cu laser 800 de pagini A4.


ECO la serviciu Ÿ Plecând la serviciu, folosește frecvent transportul în comun în locul mașinii personale. Un automobil obișnuit poate produce într-un an trei tone dioxid de carbon, care se evaporă în atmosferă, iar în trafic greoi nivelul de poluare este de două-trei ori mai mare înăuntrul mașinii decât în afara ei. Ÿ Poziţionează biroul în faţa ferestrei, astfel ca lumina să pătrundă perpendicular. În acest mod, economisești energie electrică, iar locurile întunecoase iluminează-le cu becuri fluorescente în detrimentul becurilor cu incandescentă, așa vei economisi 75 la sută, iar durata de viaţă a becurilor este de 10 ori mai mare. Ÿ Utilizează cât mai puţin aparatul de aer condiţionat. Ÿ Folosește la maximum hârtia de scris, scriind și pe verso sau folosind hârtia scrisă ca maculator. Știai că 69 832,15 tone de hârtie și carton reciclate salvează: 16 7597 tone de lemn de pădure, 700 000 de copaci, 19950 tone CO2 mai puţin în atmosferă pe an. Hârtia și cartonul pot fi reciclate chiar și de 10 ori. Ÿ În timpul pauzelor de la serviciu nu contribui la disconfortul sonor, iar punctele de vedere susţineţi-le pe un ton moderat. Ÿ Tipărește sau multiplică documentele electronice numai dacă este strict necesar, dacă este posibil în alb-negru și pe faţă-verso. Ÿ Pe perioada iernii aerisește mai puţin încăperile și, în acest timp, închide sistemul de încălzire. Ÿ Folosește toaleta fără să arunci hârtia și alte lucruri în WC, ţinând cont că locul produselor toxice nu este în reţeaua de canalizare. Ÿ Închide robinetul de la apă în timp ce folosești produsele de igienă, iar apa fierbinte o utilizezi doar dacă este neapărat necesar. O familie obișnuită poate economisi până la 68 000 litri de apă pe an dacă nu lasă apa să curgă permanent, atunci când spală vasele, când folosește apa pentru igiena personală sau când spală mașina. Ÿ Păstrează resturile de hârtie pentru reciclare și astfel vei încuraja și colegii de serviciu. Ÿ Folosește, pentru a primi faxuri, aparatele care imprimă pe hârtie A4 obișnuită și nu acoperită cu polimer, deoarece este mai scumpă și nu poate fi reciclată.

Prietenoase Mediului ECO în natură

Ÿ Pentru călătoriile pe distanţe scurte mergi pe jos sau folosește bicicleta. La distanţe mari poţi merge cu trenul sau autocarul. Ÿ Nu produce zgomote puternice în timpul drumeţiilor tale. Ÿ Poartă cu tine saci de plastic pentru gunoi și aruncă-i doar în spaţiile amenajate. Nu-ţi va plăcea să faci frigărui printre gunoaie, deci nu lăsa altora ce nu-ţi dorești. Ÿ Aprinderea unui foc pentru frigărui se va face departe de tulpinile și crengile copacilor. Îndepărtează stratul de gazon ca mai apoi să-l pui la loc, după stingerea focului, și sapă o groapă pentru a pune lemnele. Ÿ De asemenea, sapă în apropiere o groapă pentru a pune gunoiul vegetal degradabil. Ÿ Ambalajele din polimer, bateriile și produsele petroliere nu le arde pe rug. Ÿ La plecare arde deșeurile din hârtie și cutiile din tinichea. Cutiile apoi le vei lua și le vei arunca la gunoi, astfel vei favoriza procesul de coroziune. Ÿ Nu lăsa focul aprins în pădure. Ÿ În lacuri și râuri nu utiliza produse chimice de igienă personală și scaldă-te doar în locurile special amenajate. Ÿ Pescuiește și vânează doar în perioade legale, iar dacă ai cunoștinţă despre acte de braconaj, anunţă poliţia sau administraţia locală. Ÿ Când mergi la cules ciuperci, ia cu tine un cuţit pentru a tăia tulpina și nu a le smulge cu rădăcină.


Glasul Tinerilor

Grupul de Iniţiativă al Băncii Mondiale Grupul de Iniţiativă al Băncii Mondiale în Moldova „Glasul Tinerilor” este un grup consultativ de tineri, care contribuie la includerea viziunilor tinerilor din regiuni în programele Băncii Mondiale. „Glasul Tinerilor” facilitează dialogul permanent cu actorii din domeniul tineretului și promovează un proces de învăţare reciprocă între Banca Mondială și actorii din domeniul politicilor de tineret, în scopul formulării ideilor noi și recomandărilor pentru îmbunătăţirea programelor Băncii Mondiale adresate tinerilor. Grupul „Grupul Tinerilor”din Moldova: Margarita Kotenko, Consiliul Naţional al Tineretului; Sanda Daniela Alexeiciuc, Asociaţia de Planificare a Familiei; Petru Bondari, organizaţia non-guvernamentală „Tinerii din stânga Nistrului”; Daniela Dârzu, Centrul Regional de Resurse pentru Tineri „Făclia”, Ungheni; Alexandru Monahov, Asociaţia Tinerilor Naturalişti; Aurelia Petrov, Youth For Understanding, Filiala din Moldova; Mihai Sandu, Consiliul Local al Tinerilor din Doroţcaia; Victorina Luca, Asociaţia Tinerilor Romi „Tarna Rom”; Nicolae Olăraşu, student, Universitatea de Stat din Moldova; Svetlana Sârbu, organizaţia non-guvernamentală „Casiopeea”, Colegiul de Medicină din Ungheni; Ecaterina Silova, studentă; Maria Bivol, Centrul pentru Sănătatea Tinerilor „Avante”, Costeşti, Ialoveni; Lorina Chicu, liceeană; Vitalie Filip, student.

Pagina Web a Grupului „Glasul Tinerilor” http://youthvoicegroup.wordpress.com/

o lacrimă a Terrei

Deseurile – o lacrimă a Terrei  

Glasul Tinerilor Grupul de Iniţiativă al Băncii Mondiale În mai 2009, Grupul de Iniţiativă al Băncii Mondiale „Glasul Tinerilor” a lansat c...