Ghid pentru intervențiii asupra clădirilor istorice din Chișinău by Urbanlab Association

GHID PENTRU INTERVENȚII asupra clădirilor istorice din Chișinău

Urban Lab Chișinău 2021

Autoare și coordonatoare a publicației arh. Dumitrița Efremov Contribuții: Dumitru Cogâlniceanu, arhitect Mihai Danciu, arhitect Andrei Vatamaniuc, arhitect Fotograﬁe: Lucia Lupu Design și machetare: Dumitrița Efremov

Această publicație este elaborată de Urban Lab Chișinău, cu susținerea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova și a Primăriei Municipiului Chișinău.

Ediția a III-a ©Urban Lab Chișinău 2021 Urban Lab Chișinău este o organizație non-guvernamentală ce promovează activ conservarea patrimoniului urban ca element central al unei dezvoltări durabile și echilibrate. Această publicație este parte a unui efort extins de informare și sensibilizare, ajutând în acest mod la o mai bună înțelegere a importanței subiectului conservării urbane în toate domeniile de dezvoltare.

Patrimoniul construit distinctiv al orașului istoric al capitalei Moldovei dispune de multe frumuseți și comori ascunse. Această publicație de referință prezintă Linii directoare pentru recunoașterea, aprecierea și protejarea întregii game de valori de patrimoniu cultural incorporate în Chișinăul istoric, de la monumentale la vernaculare. Rezultatul unei ample lucrări de cercetare și analiză a specialiștilor în domeniul patrimoniului, publicația promovează o înțelegere cu mult îmbunătățită a acestor valori, împreună cu necesitatea conservării lor și abordări pentru a realiza acest lucru. Acest Ghid constituie un oportun și cât se poate de binevenit prim pas pentru administrația locală spre prioritizarea conservării urbane în politicile și planurile locale. Dennis Rodwell, arhitect, consultant în domeniul patrimoniului cultural și a dezvoltării urbane durabile.

Un cuvânt bun la ”Ghid...” Centrele orașelor reprezintă de obicei cele mai vechi zone construite. Modul de a construi se schimbă de-a lungul veacurilor, iar patrimoniul construit din zonele istorice este cea mai credibilă dovadă pentru generațiile viitoare, a unui stil de viață care astazi nu mai există. În valorile de patrimoniu, care materializeaza aspirațiile culturale și spirituale ale generațiilor trecute și prezente, se înscriu și realizările arhitecturale. Chișinăul este una din evidentele expresii materiale a vieții economice, politice și spirituale a poporului, a experienței lui istorice și a trdițiilor sale de muncă și de trai. Orașul se află în continuă evoluție, edificiile noi luând deseori locul celor vechi, obiectivele existente sunt reconstruite și renovate după cerințele și posibilitățile actuale ale proprietarilor. Insuficient cunoscute și apreciate, afectate negativ de lucrări recente, ignorate uneori cu totul de propriii săi locuitori, obiectivele și ansamblurile arhitecturale încorporate în spațiile și zidurile care stau mărturie trecutului, reprezintă nu numai acea parte a culturii noastre, care conturează un anumit stil de viață, ci relevă totodata și orizontul spiritual și cultural al fiecăruia din locuitorii săi, constituind într-o oarecare măsură și o prețioasă sursă atât pentru cunoașterea trecutului, cât și o șansă reală pentru redresarea economică a societății. Astăzi apariția unui astfel de Ghid este motivată de amploarea catastrofală a procesului de construcție nouă, reconstrucție și așa-numita ”restaurare la monumente” desfășurată în zona istorică protejată a capitalei. Important este de menționat că această lucrare, pe lânga specialiști din domeniu, este destinată în special și pentru informarea și educarea păturilor largi a societății civile. Boris Gangal, arhitect

Scopul ediției Patrimoniul cultural urban al Chișinăului reprezintă o moștenire a tuturor locuitorilor orașului. Asigurarea protejării și bunei sale gestiuni va face posibilă transmiterea acestuia către generațiile viitoare. Această publicație, ce se adresează în special proprietarilor de clădiri istorice, specialiștilor și factorilor de decizie, este un instrument primar de informare, ce are drept scop ghidarea deciziilor și modalităților de conservare corectă, prin păstrarea semnificației culturale a clădirilor istorice. Pentru proiecte complexe de conservare, profesioniștii sunt îndemnați să consulte suplimentar informațiile listate la capitolul 4 al publicației. Ghidul tratează metode și practici de conservare a clădirilor istorice din Chișinău, în special metode de intervenție asupra acestora. Sunt expuse principii generale de gestiune a clădirilor istorice, ilustrate cu exemple corecte și greșite, însoțite de comentarii și recomandări. Totodată, se face referință la cadrul legislativ-normativ local, național și internațional. Ghidul de față nu abordează ansamblurile și siturile istorice. Practica de conservare internațională operează în cadrul așanumitului ”context bazat pe valori” – un sistem de identificare și gestiune a clădirilor și siturilor istorice în baza valorilor deținute, cum ar fi valoarea estetică, istorică, științifică, culturală, socială și spirituală. O clădire istorică poate deține una dintre aceste valori sau, concomitent, câteva dintre ele. În Republica Moldova, reglementărilor și restricțiilor sunt supuse doar clădirile și siturile ce au statut de monument. Nu toate clădirile și siturile istorice au statut de monument. Prezentul ghid este elaborat în baza principiilor și terminologiei enunțate de către UNESCO și ICOMOS și transpune prevederile actielor normative și documentelor de referință locale, naționale și internaționale în contextul Chișinăului. Lista acestor documente și acte normative poate fi consultată la sfârșitul acestei publicații.

Pe scurt despre echipă Dumitrița Efremov este o arhitectă specializată în domeniul managementului și conservării urbane. Activitatea ei profesională include cercetare, proiectare și coordonare a numeroase proiecte locale și internaționale ce vizează transformările urbane din zonele istorice. În perioada iuliedecembrie 2019 a fost membră a Consiliului Național al Monumentelor Istorice pe lângă Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova.

Mihai Danciu este un arhitect preocupat de managementul urban și al comunităților. Cadru didactic pentru discipline de planiﬁcare urbană la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara, Facultatea de Științe Politice - Specializarea Administrația publică din Timișoara și Facultatea de Urbanism și Arhitectură din Chișinău. Implicat în proiecte din Timișoara, Valea Jiului și Chișinău, cu convingerea că dezvoltarea durabilă se bazează pe o combinație de abordări de tip bottom-up și topdown.

Dumitru Cogâlniceanu este un arhitect specializat în domeniul restaurării. Are o vastă activitate practică de proiectare și supraveghere de implementare a proiectelor. În prezent este consultant în cadrul direcției Patrimoniu Cultural a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al republicii Moldova.

Andrei Vatamaniuc este un arhitect format la Chișinău, cu experiență în proiectare, cu implicare în activitate didactică și în domeniul public. Este implicat în proiecte de urbanism și în proiecte de îmbunătățire a cadrului normativ și tehnic. În prezent este membru al Consiliului Național al Monumentelor Istorice al MECC.

Cuprins 1. Introducere 1.1 Chișinău - scurt istoric de dezvoltare urbană..............1 1.2 Noțiuni utilizate în acest ghid....................................3 1.3 Centrul istoric al orașului Chișinău...........................4 1.4 Autorități responsabile.............................................6 1.5 Glosar de termeni.....................................................7 2. Procesul de conservare 2.1 Noțiuni generale.......................................................9 2.2 Selecția tipului de intervenție..................................10 2.3 Principii generale pentru întreținere, reabilitare și restaurare a clădirilor istorice.......................................11 3. Elemente constructive 3.1 Acoperișuri.............................................................13 3.2 Fațade și pereți exteriori.........................................16 3.3 Portice, balcoane, elemente decorative....................21 3.4 Tâmplării exterioare...............................................25 3.5 Garduri și porți.......................................................29 3.6 Curți interioare......................................................32 3.7 Interioare...............................................................33 3.8 Reclame, ﬁrme, iluminat decorativ..........................36 3.9 Praguri și trepte de acces........................................39 3.10 Copertine.............................................................41 3.11 Instalații tehnice...................................................42 4. Informații suplimentare...................................................43

1 Introducere 1.1 Chișinău, scurt istoric de dezvoltare urbană Atestarea toponimului Chișinău în valea râului Bâc datează din anul 1436. Prima atestare în conexiune cu acest toponim a unei localități rurale datează din 1466. Atestarea localității rurale cu denumirea de Chișinău datează din 1576. Orașul Chișinău a fost construit la mijl. sec. XVII. În teren au fost delimitate două piețe poligonale – comercială și administrativă, trasate străzi paralele, loturi pentru case, aici stabilindu-se comercianți și meșteșugari, cărora li s-au asigurat drepturi speciﬁce urbane. În sec. XVIII, odată cu extinderea și înglobarea satelor adiacente, orașul dezvoltă o structură urbană neregulată. El devine cea mai mare localitate urbană a Țării Moldovei de la est de râul Prut, centru administrativ al ținutului LăpușnaOrhei. După anexarea în 1812 a părții de est a Țării Moldovei de către Imperiul Rus, Chișinăul devine centru administrativ al provinciei Basarabia. Începe extinderea lui pe podișul dintre pârâurile Mălina Mică și Durlești, bazată pe o structură urbană regulată, cu străzi intersectate la 90 grade. La mijl. sec. XIX, este ﬁnalizată formarea noului centru al orașului, care gravita în jurul unei mari piețe administrative de traseu oval, marcată de complexul catedralei imperiale.

Odată cu edificarea căii ferate, urbea se extinde până la confluența pârăurilor Mălina Mică și Mălina Mare cu râul Bâc, unde este construită Gara feroviară. În perioada interbelică, după unirea Basarabiei cu România, Chișinăul se dezvoltă urmând cadrul general stabilit în sec. XIX. El se extinde peste râul Bâc, pe teritoriul rural al Râșcanilor fiind inaugurate noi repere de dezvoltare urbană Aeroportul și Hipodromul. Către mijlocul secolului XX, Rusia Sovietică anexează Basarabia, Chișinăul devenind centrul administrativ al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.

Chișinău, tramvai și birjari la gara de trenuri. Fotograﬁe din perioada interbelică

Autoritățile orășenești decid o amplă extindere a suprafeței urbane pe teritoriul mai multor localități rurale adiacente. Șesul Bâcului este transformat în zonă industrială, cu depozite, fabrici și uzine. Pe malul stâng al râului sunt edificate cartierele cu mari ansambluri rezidențiale colective Râșcani și Ciocana, iar pe malul lui drept – Botanica și Buiucani. Decizia de a edifica centrul orașului socialist pe locul centrului orașului din sec. XIX, respectiv, de construire aici a instituțiilor administrative republicane și unionale, a celor de profil educațional, comercial, industrial, sportiv și asigurarea accesului modern la acestea, a implicat demolări extinse a cartierelor pre-sovietice. Planul Chișinăului în anul 1834

1 Introducere

Accesul către aeroportul de la Râșcani a fost asigurat de un amplu bulevard, ediﬁcarea căruia a dus la demolarea nucleului orășenesc din sec. XVII, cu vechea piață comercială, biserici și sinagogi. În 1960, pe moșia satelor Sângera și Băcioi este inaugurat noul Aeroport, aici constituindu-se și un cartier urban speciﬁc. După destrămarea URSS în 1991, Chișinăul devine capitală a Republicii Moldova. În 1993, Parlamentul atribuie statut de monument istoric unei părți din structura urbană a orașului din secolele XVII-XIX, dar și unui număr important de clădiri istorice. Implementarea practică a acestei decizii rămâne, însă, o prioritate, întrucât pe parcursul ultimelor trei decenii Chișinăul a pierdut o mare parte din clădirile și structura urbană istorică.

Construcția bulevardului Grigore Vieru (Tineretului), sfârșitul anilor 1950

Construcția bulevardului Constantin Negruzii, perioada sovietică

Introducere 2

1.2 Noțiuni utilizate în acest ghid În contextul ghidului de față, se vor numi ”clădiri istorice” construcțiile de peste 50 de ani de la edificare, deținătoare de ”semnificație culturală”. Această semnificație, atribuită de către specialiști sau de către comunități, este determinată de prezența valorilor istorice, estetice, științifice, sociale și spirituale. Înțelegerea semnificației culturale a clădirilor istorice este un prim pas, esențial pentru determinarea modului de intervenție asupra acestora Conceptul de monument istoric se referă nu doar la edificii de proporții, dar și la clădiri mai modeste, care au dobândit valoare culturală în timp. Nu toate clădirile istorice au statut de monument.

Sala cu Orgă este un monument de dimensiuni mari, având valoare istorică, estetică și socială remarcabilă

Monumentele istorice sunt definite ca bunuri imobile, mărturii din punct de vedere istoric și cultural a epocilor trecute, exprimând identitatea locului și a comunităților, înscrise în registre specializate de protecție. Monumentele istorice se împart în trei categorii: monument - construcție singulară, împreună cu terenul istoric aferent, structurile auxiliare, elementele de tâmplărie, feronerie și decorative, care fac parte integrantă din aceasta, inclusiv monumente de for public și funerare; ansamblu - grup de construcții, împreună cu terenul istoric aferent, caracterizat prin unitate morfologică și funcțională, inclusiv, opere ale arhitecturii peisajere, artei grădinii, necropole; sit - teritoriu ce cuprinde creații umane sau creații comune ale omului și naturii, inclusiv centre istorice ale localităților, fragmente de structură urbană istorică, locuri ale memoriei: peisaje culturale și naturale legate de evenimente istorice sau culturale semnificative, de viața unor personalități remarcabile. Oraș istoric – totalitatea spațiilor construite (clădiri/construcții) și spațiilor deschise (străzi, piețe, grădini, scuaruri etc.) cuprinse în cadrul centrului istoric al unei localități sau în cadrul unui fragment de structură urbană istorică, unde se stabilesc reguli specifice de amenajare și construire în scopul asigurării păstrării semnificației lor culturale.

3 Introducere

Muzeul Național de Istorie deține numeroase valori, însă nu are statut de monument

Caravanserai (curtea mănăstirii Dobrușa) este un monument de dimensiuni reduse, dar care deține o importantă valoare istorică

1.3 Centrul istoric al orașului Chișinău Din 1993, Centrul istoric deține statut de monument de categorie națională, ﬁind înscris cu denumirea de ”Nucleul istoric al Chișinăului” în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat sub numărul 308, ﬁind stabilite și hotarele acestuia. El cuprinde integral teritoriul pe care s-a format și dezvoltat orașul până la 1812, precum și, parțial, teritoriul ocupat de oraș la începutul sec. XX. Teritoriul Centrului istoric este compus din trei zone: 1. Teritoriul urban pre-imperial; 2. Teritoriul urban imperial și interbelic; 3. Inserțiunile structurale operate în segmentele 1 și 2 în perioada sovietică. Structura istorică urbană formată între secolul al XV-lea și începutul secolului XX constituie, conform Registrului, componenta protejată majoră a Centrului istoric. Ghidul de față tratează doar zonele 1 și 2 menționate mai sus.

Zona 1: teritoriul urban pre-imperial

Zona 2: teritoriul urban imperial și interbelic

Zona 3: inserțiunile structurale operate în segmentele 1 și 2 în perioada sovietică

Introducere 4

Elementele protejate ale Centrului istoric sunt: 1) Stratul cultural arheologic, situat subteran; 2) Spațiile istorice deschise (tramă stradală, piețe, grădini, scuaruri) și parametrii spațiali/fizici ai acestora; 3) Fondul istoric construit (clădiri istorice cu sau fără statut de monument) cu terenurile istorice aferente și parametrii fizici ai acestora. Cele trei elemente formează mediul istorico-arhitectural al Centrului istoric al orașului Chișinău, oferindu-i identitatea și originalitatea culturală specifică.

5 Introducere

1.5 Glosar de termeni

Fronton Parapet

Cornișă Friză decorativă superioară Antablamentul ferestrei Bosaj Ancadrament

Glaful ferestrei Mulură/brâu Consolă Bosaj

Glaf Soclu

Burlan Mulură/brâu

Ancadrament

Glaful ferestrei Glaf

Soclu

7 Introducere

Denticul

Frontonul ferestrei Friza ferestrei

Pilastru Ramă Traversă

Canat Șipcă

Glaf din tablă Pervaz

Coș de fum Învelitoare din țiglă rotundă Fereastră în planul acoperișului (Velux) Parazăpadă Jgheab Mulură

Burlan

Introducere 8

2 Procesul de conservare 2.1 Noțiuni generale Termenul general folosit pentru protejarea clădirilor istorice este conservare, acesta însemnând toate activitățile și procesele menite să salvgardeze elementele ce determină caracterul, să mențină semniﬁcația culturală și să prelungească existența ﬁzică a clădirii.

Procesul de conservare constă din câteva etape și acțiuni specifice: 1. Documentarea minuțioasă și evaluarea condiției clădirii istorice. Documentarea include informații grafice și sub formă de text referitoare la istoricul clădirii, inclusiv aspectul, tehnologia de construcție, materiale, modul de folosință, intervenții anterioare. Aceste informații sunt esențiale pentru aprecierea semnificației culturale a clădirii. Evaluarea condiției (expertiza tehnică) se referă la starea tehnică actuală a clădirii și determină eventuale măsuri tehnice pentru consolidare, dacă este cazul.

2. Planificarea se realizează în baza concluziilor etapei anterioare și de obicei constă într-un proiect de restaurare sau reabilitare, menit să asigure funcționalitatea clădirii prin păstrarea semnificației sale culturale. Pentru clădirile istorice cu o semnificație culturală deosebită, se elaborează planuri de conservare desfășurate - documente reglementatoare cuprinzătoare ce determină politicile de exploatare, intervenție și management a acestor clădiri.

3. Intervenția este o acțiune sau un proces prin care se aduc modiﬁcări clădirii istorice sau unor elementele ale sale și care constă, în cazul conservării, în întreținere, reabilitare sau restaurare sau combinații ale acestora.

Reconstrucția sau reconstituirea unei clădiri distruse sunt tipuri de intervenții ce introduc noi materiale și nu sunt considerate conservare. La toate etapele conservării este importantă prezența personalului caliﬁcat, al cărui nivel de cunoștințe și experiență în domeniu se speciﬁcă încă la etapa de angajare.

9 Procesul de conservare

2.2 Selecția tipului de intervenție asupra clădirii istorice Decizia despre tipul de intervenție se realizează la etapa de planiﬁcare și depinde de obiectivul principal al proiectului.

ÎNTREȚINEREA Întreținerea implică protecție, menținere și stabilizare a structurii existente, a integrității materialelor din care este executată clădirea sau elemente ale sale, păstrând în același timp semnificația sa culturală. Ea poate consta în acțiuni pe termen scurt menite să stabilizeze structura, precum și în acțiuni pe termen lung ce previn deteriorarea. Acest tip de intervenție este indicat atunci când materialele și elementele originale ale clădirii sunt într-o stare fizică foarte bună, iar noile funcțiuni, dacă e cazul, nu necesită modificări și adaosuri.

RECONSTRUCȚIA Reconstrucția implică re-crearea unei clădiri distruse, în scopul replicării aspectului acesteia la o anumită perioadă în timp. Aceasta se aplică atât la clădiri istorice, cât și la cele moderne. Reconstrucția prevede păstrarea oricăror rămășițe istorice și se bazează pe duplicarea atentă a elemenelor istorice, în baza mostrelor existente sau a dovezilor documentare despre aspectul original al clădirii. Reconstrucția presupune afectarea autenticității clădirii și se recomandă doar în cazurile în care aceasta este total sau parțial distrusă.

REABILITAREA Reabilitarea presupune adaptarea subtilă a unei clădiri istorice unei utilizări compatibile moderne, păstrând în același timp semnificația sa culturală. Ea poate include înlocuirea unor elemente istorice distruse cu replici fidele sau cu altele de design modern, compatibil cu stilul istoric original. Reabilitarea este indicată atunci când sunt necesare reparații sau înlocuiri ale unor elemente deteriorate și/sau sunt necesare modificări ale clădirii în scopul bunei funcționări sau adaptări funcționale.

Clădirea Comitetului Național Olimpic al Republicii Moldova după restaurare. Intervenția a presupus înlocuirea unor elemente distruse cu replici ﬁdele, inclusiv a tâmplăriilor, a unor ﬁnisaje și elemente decorative.

RESTAURAREA Restaurarea implică descoperirea sau recuperarea stării unei clădiri istorice sau ale elementelor acesteia așa cum au existat la o anumită perioadă în istorie, cu protejarea semniﬁcației culturale. Ea poate include înlăturarea elementelor adăugate în alte perioade, care nu sunt conforme cu caracterul original al clădirii și se bazează pe studii detaliate ale elementelor și materialelor care urmează a ﬁ restaurate. Restaurarea este indicată atunci când valoarea istorică a unei construcții depășește posibilele pierderi ale elementelor străine din alte perioade, ce afectează caracterul și autenticitatea clădirii.

Lucrări de întreținere a fațadei casei familiei Sainciuc, cu menținerea integrității materialelor și elementelor originale, executate în tehnici tradiționale

Procesul de conservare 10

Principii generale de conservare

2.3 Principii generale pentru întreținere, reabilitare și restaurare a clădirilor istorice 1. Conservarea patrimoniului arhitectural necesită o abordare multidisciplinară și integrată.

Principiile și standardele generale de conservare sunt definite de norme științifice universal acceptate și se referă atât la modalități de cercetare și diagnoză, cât și la măsurile de intervenție și control, toate având drept scop primordial păstrarea semnificației culturale a clădirii istorice.

2. Păstrarea semnificației culturale este esențială. Nu se admite înlăturarea, înlocuirea sau alterarea elementelor ce definesc caracterul unei clădiri istorice. 3. Conservarea este un proces bazat pe cercetare: este importantă cunoașterea și înțelegerea istoriei clădirii și a stării sale actuale înaintea începerii lucrărilor. 4. Păstrarea semnificației de patrimoniu cultural se realizează prin adoptarea principiului intervenției minime. 5. Valoarea și autenticitatea patrimoniului arhitectural înseamnă nu doar aspectul exterior, dar și integritatea componentelor sale ca tehnologie de construcție caracteristică unei anumite perioade. În mod specific, păstrarea fațadei și înlocuirea structurii interioare nu corespunde criteriilor de conservare. 6. Conservarea este un proces transparent ce asigură participarea și respectul semnificației culturale pentru diferite comunități. 7. Schimbările și adaptările funcționale se fac în corespundere cu standardele de conservare și de siguranță. 8. Studiul preliminar aprofundat este esențial procesului de conservare. Aceasta include informații despre structura originală, tehnicile de construcție, alterări ulterioare și efectele acestora, precum și despre starea actuală. În mod general aceasta necesită echipe multidisciplinare ce vor elabora un diagnostic în baza dovezilor istorice, observațiilor directe, studiilor arheologice, precum și teste ale structurii și materialelor. 9. Decizia despre tehnici de intervenție ”tradiționale” sau ”moderne” se face în corespundere cu principiul păstrării valorii și autenticității clădirii. Tehnicile mai puțin invazive vor avea prioritate, considerând totodată siguranța și durabilitatea acesteia.

11 Procesul de conservare

10. Orice măsură de intervenție trebuie să fie reversibilă, astfel încât să poată fi înlăturată și înlocuită atunci când apar cunoștințe noi. Intervențiile trebuie neapărat documentate și nu trebuie să limiteze posibile intervenții viitoare. 11. Caracteristicile și compatibilitatea materialelor utilizate în procesul de restaurare, în special cele moderne, trebuie testate pe termen lung, în scopul evitării efectelor secundare indezirabile. 12. Calitățile distinctive ale clădirii și ale mediului său în formă originală trebuie păstrate. 13. Orice intervenție ar trebui, pe cât posibil, să corespundă conceptului, tehnicilor și valorii istorice originale sau de la etape anterioare ale clădirii. 14. Intervențiile se realizează în baza unui plan integrat ce tratează diferite aspecte ale arhitecturii, structurii, instalațiilor și modului de utilizare. 15. Elementele deteriorate ar trebui reparate și nu înlocuite. 16. Elementele lipsă se vor înlocui cu altele noi ce se integrează în mod armonios cu ansamblul, dar în același timp se disting de original, astfel încât restaurarea să nu reprezinte o falsificare a valorii artistice sau istorice. 17. Imperfecțiunile și alterațiile ce au devenit parte a istoriei clădirii ar trebui păstrate, atâta timp cât nu compromit standardele de siguranță. 18. Procesul de intervenție și rezultatul său vor fi monitorizate, documentate și păstrate ca parte a istoricului clădirii sau sitului.

Semnificația culturală, ca element central al conservării, se referă nu doar la istoricul și aspectul clădirii, dar și la interioarele, elementele de montaj, mobilierul, colecțiile și obiectele de artă, utilajul și echipamentele sale industriale. Din acest motiv, cercetarea și documentarea în scopul determinării semnificației culturale a unei clădiri nu se limitează la structura fizică, dar mai conține și informații despre autori, evenimente istorice asociate, elemente de patrimoniu material și imaterial ce pot aduce un plus de valoare și înțelegere a contextului general.

Procesul de conservare 12

3 Elemente constructive 3.1 Acoperișuri Acoperișurile sau elemente ale acestora, alcătuite din șarpantă și învelitoare, sunt componente definitorii pentru caracterul clădirii istorice. Ansamblurile acoperișurilor includ atât elementele vizibile, cum ar fi turle, crestături, coșuri de fum, jgheaburi, streșini, parapeți, lucarne și ferestre montate în planul acoperișului (tip velux), cât și componente precum placarea, substructura, izolația, ventilarea, care sunt esențiale pentru protecția clădirii de intemperii. Fiind cel mai expus element arhitectural, acoperișul este esențial pentru protecția structurii clădirii și a interiorului său de fluctuațiile vremii. De asemenea, acesta contribuie la definirea formei și aspectului estetic al clădirii, inclusiv acoperișul plat, care este mai puțin aparent în comparație cu cel în pantă. Majoritatea clădirilor istorice din Chișinău au acoperișul în două sau patru pante, cu unghiul între 25 și 45 de grade, ceea ce îl face puțin vizibil din fațadă. Clădirile publice au acoperișurile în forme mai complicate și pot fi decorate cu foișoare, turnuri sau turle. În mod tradițional, învelitorile istorice din Chișinău erau executate din țiglă ceramică sau foi din tablă metalică plată. O mare parte dintre acestea au suferit, însă, pe parcursul ultimelor decenii intervenții ce au condus la alterarea autenticității. În special, acoperișurile clădirilor individuale au fost înălțate sau mansardate, iar învelitorile înlocuite cu foi ondulate de azbociment, fapt ce a modificat substanțial caracterul estetic și silueta acestor clădiri. Recomandarea generală pentru intervențiile asupra acoperișurilor clădirilor istorice este păstrarea formei și materialelor originale, iar în cazul în care acestea au fost modificate – restabilirea formei inițiale cu utilizarea materialelor compatibile cu tradiția istorică a locului. Elementele de protecție, precum parazăpezile, jgheaburile și burlanele trebuie să fie cât mai discrete, pentru a nu afecta silueta acoperișului și 13 Elemente constructive: acoperișuri

imaginea fațadelor. Atât la clădirile istorice cu statut de monument, precum și la cele fără acest statut situate în zona centrului istoric al Chișinăului, se interzice utilizarea materialelor precum foi ondulate de azbociment, șindrilă bituminoasă sau materiale plastice, deoarece nu corespund speciﬁcului Chișinăului istoric.

Corect: Acoperiș istoric reabilitat cu utilizarea țiglelor ceramice ondulate

Greșit: învelitoare din foi ondulate de azbociment a acoperișului clădirii istorice Materiale recomandate pentru învelitori

Țiglă ceramică rotundă

Țiglă ceramică dreaptă

Țiglă ceramică ondulată

Țiglă ceramică dreaptă

Intervenții asupra acoperișurilor clădirilor istorice SE RECOMANDĂ: Documentarea clădirii istorice în scopul determinării formei și materialelor originale ale acoperișului; Evaluarea stării fizice actuale a acoperișului, determinarea factorilor ce au condus la deteriorarea acestuia, prin metode non-invazive; Protejarea și menținerea acoperișurilor originale prin curățarea jgheaburilor, drenajelor, burlanelor și doliilor, sau înlocuirea acestora cu altele de același tip, după caz; verificarea conexiunilor elementelor coamelor, a conexiunilor cu pereții antifoc, a etanșării lucarnelor și veluxurilor; verificarea hidroizolării calcanelor; verificarea ventilării corecte în scopul prevenirii condensării umezelii și infestării cu insecte;

Coșurile de fum, foișoarele și ieșirile pe acoperiș trebuie reparate, iar în cazul în care acestea sunt distruse – vor ﬁ refăcute după forma originală și din materiale tradiționale; Materialele recomandate pentru învelitorile acoperișurilor clădirilor istorice sunt țiglele ceramice drepte, rotunde sau ondulate, în culori naturale variind de la cărămiziu deschis până la maro. Pentru restaurarea și reabilitarea acoperișurilor învelite inițial cu foi de tablă plată, se permite utilizarea acestui material; Orice intervenție asupra acoperișului trebuie documentată în scopul facilitării eventualelor intervenții viitoare.

Păstrarea elementelor care sunt în stare bună sau care pot fi reparate; În cazul în care materialele vechi nu pot fi refolosite, se vor utiliza altele cât mai apropiate de modelul original; Învelitoarea trebuie să aibă aceeași formă, materiale și culoare ca și cele specifice perioadei de construcție; Modificările și înlocuirile acoperișurilor sau a elementelor acestora, realizate în scopul acomodării unei noi funcțiuni sau în cadrul unui program de extindere vor respecta aspectul inițial;

Corect: Reabilitare corectă a acoperișului: învelitoarea este din țigle ceramice rotunde, ferestrele tip velux și elementele de protecție respectă cromatica și aspecul estetic al clădirii

Pentru clădirile cu statut de monument istoric se va păstra forma inițială a acoperișului și se va admite mansardarea doar în condițiile păstrării formei exterioare (cote, pantă) a acoperișului și a șarpantei suport, din lemn; Elementele de protecție împotriva luminii, zăpezii sau înghețului, precum și îmbinările dintre învelitori trebuie să ﬁe realizate cât mai discret, respectând cromatica acoperișului și a fațadei, pentru a nu afecta caracterul estetic al clădirii;

Corect: Acoperiș reabilitat respectând materialele și forma originală a clădirii

Elemente constructive: acoperișuri 14

NU SE RECOMANDĂ: Realizarea oricărei intervenții asupra acoperișurilor clădirilor istorice fără documentare prealabilă și fără evaluarea condiției ﬁzice actuale; Lipsa protecției ignifuge și antiseptice; lipsa protecției contra factorilor climatici sau insectelor; Înlăturarea materialelor și elementelor originale ce sunt în stare bună sau care pot ﬁ reparate și înlocuirea lor cu altele noi; Înlocuirea întregului acoperiș atunci când este posibilă doar înlocuirea unui element sau unei părți lipsă;

Greșit: Lucarnă ce a modiﬁcat forma inițială a acoperișului

Folosirea materialelor ce nu corespund aspectului istoric și nu sunt fizic sau vizual compatibile; Înlocuirea elementelor deteriorate sau lipsă cu altele incompatibile ca aspect sau funcție cu cel original; Crearea unui fals aspect estetic în lipsa dovezilor documentare suficiente; inventarea unor elemente cu aspect istoric ce nu au existat în realitate; Modificarea formei acoperișului și mansardarea clădirilor cu statut de monument istoric, care produc modificări asupra formei șarpantei.

Greșit: Învelitoare din șindrilă bituminoasă a acoperișului istoric

Greșit: Intervenție greșită asupra acoperișului clădirii istorice: mansardarea a modiﬁcat forma și aspectul clădirii, acoperișul nu este continuu pe diferite porțiuni ale clădirii, iar învelitoarea este executată din țiglă metalică și foi de azbociment

15 Elemente constructive: acoperișuri

3.2 Fațade și pereți exteriori Tipologia clădirilor istorice din Chișinău este în linii mari generată de disponibilitatea materialelor de construcție: atât în orașul preimperial, cât și în cel modern (imperial și interbelic), se construia din piatră de calcar fasonată sau nefasonată tencuită. Pentru orașul vechi sunt specifice clădirile cu 1-2 niveluri, amplasate în aliniament, cu fațade aliniate la stradă. Acestea pot avea mici spații verzi în față sau lateral, și pot fi grupate în jurul unei curți interioare. Casele vernaculare dispun de verande și colonete de lemn în stil tradițional moldovenesc. Deși s-au păstrat foarte puține case de acest tip, marea majoritate fiind demolate din motivul lipsei statutului individual de protecție, acestea au o valoare estetică și istorică deosebit de mare pentru oraș, necesitând protecție și renovare în conformitate cu tehnicile tradiționale de construcție. Fațadele dinspre stradă din orașul imperial sunt realizate din piatră de calcar aparentă sau tencuită, în unele cazuri combinată cu cărămidă roșie, și în foarte puține cazuri – integral din cărămidă aparentă. Zidăria aparentă este specifică mai ales

Casă individuală cu verandă și colonete de lemn în stil tradițional din zona orașului pre-imperial. Clădirea este în stare avansată de degradare și a suferit mai multe intervenții ce au condus la alterarea autenticității sale.

clădirilor publice, această tehnică ﬁind pe larg folosită începând cu anii 70-80 ai sec. XIX. Majoritatea au 1-2 niveluri și sunt aliniate la stradă. Deși aceste clădiri sunt în mare parte protejate prin lege, există foarte multe exemple de intervenții neadecvate asupra lor, începând cu anexe și supraetajări, până la ﬁnisaje și vopsitorii exterioare ce alterează forma și aspectul original a clădirii.

Peisaj istoric urban în zona intersecției străzii Petru Rareș și Pruncul. Clădirile sunt foste case de raport, construite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în stil neoclasic. Clădirile sunt în stare medie sau avansată de degradare și necesită reabilitare.

Elemente constructive: fațade și pereți exteriori 16

Intervenții asupra fațadelor clădirilor istorice SE RECOMANDĂ: Documentarea clădirii înaintea realizării oricărei intervenții. Documentarea include informații despre silueta istorică, materiale, finisaje, culoarea originală, precum și intervenții anterioare; Evaluarea stării fizice actuale a pereților și structurii de rezistență a clădirii; Folosirea materialelor originale tradiționale, iar dacă aceasta nu este posibil – folosirea materialelor compatibile cu cele originale. Pentru monumentele istorice și cele din zona Centrului istoric al Chișinăului se recomandă utilizarea materialelor naturale specifice locului, precum piatra, cărămida, lemnul, sticla și mortarele de var; Păstrarea formei originale a clădirii, a proporțiilor și a relației spațiale cu clădirile și spațiile deschise adiacente; Protejarea și menținerea fațadelor prin lucrări sezoniere de întreținere. Tratarea fațadelor cu mortare de var și în culorile originale; Stabilizarea și protejarea pereților exteriori, după necesitate, până la demararea lucrărilor de reparare; Restabilirea formei exterioare prin reconstituirea părților lipsă sau prin descoperirea celor obstrucționate în scopul restabilirii formei și proporțiilor definitorii, în conformitate cu dovezile istorice documentare și de pe teren; Proiectarea noilor adiții într-un mod ce face o distincție clară între istoric și nou, pe baza unui studiu compozițional, volumetric, de integrare în estetica arhitecturală a imobilului istoric; Documentarea oricăror intervenții, în scopul facilitării eventualelor intervenții viitoare.

Corect: (dreapta) întreținere și restaurare corectă a fațadei istorice. Înlocuirea elementelor lipsă cu unele compatibile ca formă și materiale cu cele originale, dar într-un mod ce face distincție dintre istoric și nou.

17 Elemente constructive: fațade și pereți exteriori

Corect: (sus) întreținere și restaurare corectă a fațadei istorice, cu păstrarea formei și materialelor originale și cu luarea măsurilor necesare pentru protejarea ﬁnisajelor și a elementelor clădirii

NU SE RECOMANDĂ: Realizarea oricărei intervenții, inclusiv asupra formei, materialelor, finisajelor sau culorii clădirii istorice fără susținere documentară prealabilă; Folosirea materialelor de construcție și finisaje moderne incompatibile cu cele originale, ce pot duce în timp la deteriorarea clădirii istorice. Materialele plastice, betonul, piatra artificială și mortarele pe bază de ciment nu sunt specifice Chișinăului istoric și sunt interzise;

Greșit: Restaurare greșită a clădirii istorice: a fost păstrată doar fațada istorică de cărămidă de la stradă, iar restul pereților au fost demolați și reconstruiți din materiale moderne

Înlăturarea părților clădirii ce pot fi reparate și înlocuirea lor cu replici sau cu altele de design diferit; Placarea soclului clădirii cu orice tip de plăci; Construirea adițiilor noi în locul adaptării spațiilor existente la funcțiunile necesare; Adaptarea spațiilor clădirii la funcțiuni incompatibile cu semnificația ei culturală; Adăugarea noilor elemente ale construcției ce eclipsează, deteriorează sau distrug caracteristicile definitorii ale clădirii istorice;

Greșit: Tratare cromatică greșită a fațadei istorice: culoarea nu corespunde celei originale și diferă pe cele două porțiuni ale clădirii

Copierea exactă a formei, materialului și stilului original în pereți noi, astfel încât distincția dintre nou și vechi devine neclară; Folosirea placărilor și a termoizolărilor ce modiﬁcă aspectul și forma fațadei și a elementelor sale decorative; Alterarea elementelor deﬁnitorii fără consultarea prealabilă a specialiștilor.

Greșit: Tratarea fațadei istorice cu mortar pe bază de ciment

Greșit: Expunerea zidăriei prin înlăturarea tencuielii clădirii care, în formă originală, avea pereții exteriori tencuiți

Elemente constructive: fațade și pereți exteriori 18

Recomandări privind tratarea cromatică a fațadelor Zonele istorice au nevoie de reglementări în ceea ce privește aspectul coloristic al fațedelor, pentru a prezenta o imagine unitară, specifică perioadei de construcție. Astfel, este în primul rând necesară identificarea culorii originale utilizate pentru tratarea fațadei, pe baza pigmentului identificat în diferitele straturi ale tencuielii aparente. În cazul în care s-au realizat modificări asupra stratului de bază sau nu există referințe fotografice pentru a determina culorile utilizate pentru tratarea paramentului (finisajului fațadei), soluția optimă este de a recurge la un paletar comun, specific perioadei istorice de construcție, care să

evidențieze accentele și ornamentațiile și să ofere o culoare neutră suprafețelor întinse de parament. Culorile prezentate mai jos sunt recomandări, care necesită aprofundarea printr-un studiu de proﬁl și materializare într-un regulament local de identitate cromatică. Paleta de culoare de mai jos indică codurile de culoare NCS (Natural Colour System), care este standardul internațional de culoare folosit în producerea vopselelor. Tabelul are doar un caracter orientativ. Din cauza diferențelor de redare dintre print/monitorul calculatorului și culoare este necesară consultarea unui paletar profesionist.

CULORI DE BAZĂ (PENTRU PARAMENT, SUPRAFEȚE EXTINSE) NCS 0300-N RAL 110 96 02

NCS S 1010-G80Y RAL 090 85 20

NCS S 1010-Y10R RAL 090 85 20

NCS S 1030-Y10R RAL 070 80 40

NCS S 0530-G90Y RAL 095 90 40

NCS S 1502-B RAL 860-2

NCS S 1010-R50B RAL 310 85 05

NCS S 1010-B70G RAL 190 85 10

NCS S 0804-R30B RAL 330 90 05

NCS S 0507-Y20R RAL 140-5

CULORI PENTRU DETALII, ACCENTE (INCLUDE ȘI CULORILE DE BAZĂ DE MAI SUS, ACESTEA PUTÂND FI FOLOSITE ŞI PENTRU COLORAREA ACCENTELOR ȘI DETALIILOR DE FAȚADĂ) NCS S 3010-Y20R RAL 085 70 20

NCS S 2020-G50Y RAL 760-3

NCS S 0560-G40Y RAL 120 80 60

NCS S 0585-Y80R RAL 2005

NCS S 1040-Y60R RAL 050 70 40

NCS S 1030-Y20R RAL 075 85 40

NCS S 3020-Y20R RAL 075 70 30

NCS S 1030-Y30R RAL 070 80 40

NCS S 0530-Y10R RAL 075 85 40

NCS S 0510-Y20R RAL 140-3

NCS S 2010-R90B RAL 250 50 30

NCS S 2020-R10B RAL 010 70 15

NCS S 3040-R90B RAL 250 50 30

NCS S 2030-R90B RAL 250 70 20

NCS S 2020-B10G RAL 230 70 15

NCS S 6502-R* RAL 870-3*

* pentru tâmplării a căror culoare originală nu poate ﬁ stabilită

19 Elemente constructive: fațade și pereți exteriori

3.3 Portice, balcoane, elemente decorative Conacele urbane specifice Chișinăului istoric se caracterizează prin arhitectură neoclasicistă sau eclectică bogat ornamentată, în special fațadele principale și intrările din stradă. Pentru clădirile din Chișinău sunt specifice elemente constructive precum logii, balcoane și bovidnouri, realizate din piatră și decorate cu elemene aplicate din gips. Intrările principale pot fi evidențiate prin frontoane monumentale, iar balcoanele și logiile au balustrade din piatră sau fier forjat. Pereții, ușile și ferestrele sunt adesea decorați cu ornamente specifice stilurilor clasic, neoclasic sau gotic, cum ar fi bosaje, frize, ancadramente și muluri din piatră. Multe clădiri au între ele pasaje carosabile, prin care se realizează accesul în curțile din interiorul cartierelor. Toate aceste elemente definesc stilul și siluetele clădirilor istorice și trebuie păstrate și reparate în conformitate cu aspectul inițial.

Sus: balconul unei clădiri istorice modeste, cu balustrată din ﬁer forjat, în stil art deco. Balustrada necesită restaurare urgentă

Stânga: detaliu al balconului unei clădiri istorice monumentale (Muzeul Național de Arte) după restaurare

21 Elemente constructive: portice, balcoane, elemente decorative

Recomandări pentru întreținere și intervenție: SE RECOMANDĂ: Documentarea formei, materialelor și caracteristicilor porticelor, balcoanelor, bovindourilor, elementelor decorative, precum și a modificărilor și intervențiilor anterioare asupra acestora; Evaluarea stării fizice actuale și determinarea elementelor ce pot fi păstrate sau restaurate; Determinarea cauzelor degradărilor, luarea măsurilor de protecție preventivă până la începerea lucrărilor de restaurare; Protejarea elementelor istorice prin metode de tratare de suprafață adecvate, cum ar fi curățirea, înlăturarea ruginii și a vopselelor învechite, reaplicarea straturilor de protecție, în conformitate cu specificul istoric al clădirii; Păstrarea, repararea, consolidarea elementelor deteriorate. Repararea poate include și înlocuirea limitată a părților distruse, realizată din materiale compatibile cu cele originale și doar în baza dovezilor documentare referitoare la materialele și forma inițială a acestora; Înlăturarea elementelor adăugate în timp, care nu

corespund aspectului și specificului inițial al clădirii și care diminuează autenticitatea și valoarea ei culturală; Noile adăugări și modificări cerute din considerente ale accesibilității și siguranței, cum ar fi rampe, lifturi, echipamente speciale, trebuie să se integreze armonios și să nu diminueze autenticitatea și valoarea culturală a clădirii istorice și elementelor sale; Culorile elementelor clădirilor istorice trebuie să fie cele originale. În cazul în care determinarea culorii originale nu este posibilă, se vor alege culori ce respectă cromatica fațadei, conform aceluiași paletar recomandat pentru fațade (vezi pagina 19); Materialele utilizate pentru restaurare, dacă e cazul, trebuie să fie doar naturale și compatibile cu cele originale. Pentru elemente metalice se va utiliza doar fier forjat; Orice intervenție asupra elementelor fațadelor, inclusiv reparații, consolidări, reconstituiri și modificări, trebuie documentate în scopul facilitării eventualelor intervenții viitoare. Fronton istoric restaurat corect (stânga), cu reconstituirea elementelor lipsă într-un mod ce se distinge de piesele originale. Fronton istoric alterat (dreapta). Acesta este un exemplu de mutilare gravă a aspectului și autenticității clădirii istorice, prin placarea și acoperirea tuturor elementelor vizibile și prin folosirea materialelor nepotrivite.

Elemente constructive: portice, balcoane, elemente decorative 22

NU SE RECOMANDĂ: Modificarea formei, materialelor, aspectului și caraceristicilor porticelor, balcoanelor, bovindourilor, elementelor decorative, fără documentare prealabilă și fără evaluarea corectă a stării fizice actuale ale acestora; Lipsa măsurilor de protecție împotriva factorilor climatici și biologici; Înlăturarea elementelor în stare bună sau care pot fi reparate, înlocuirea lor cu replici sau cu alte elemente de design diferit ce alterează autenticitatea clădirii istorice;

existat, din neglijență sau în lipsa dovezilor documentare susținătoare; Utilizarea materialelor termoizolante artificiale; aplicarea oricăror straturi izolatoare ce distrug, modifică sau acoperă elementele originale; Adăugarea echipamentelor necesare din motive de siguranță, sustenabilitate și accesibilitate, care influențează aspectul original și care diminuează valoarea culturală a clădirii.

Înlocuirea unui element funcțional sau decorativ în totalitate, atunci când este posibilă înlocuirea unei părți deteriorate sau lipsă a acestuia; Utilizarea materialelor ce nu sunt conforme cu forma și aspectul original al elementelor clădirii. Se interzice utilizarea materialelor artiﬁciale și a proﬁlelor metalice laminate; Crearea aspectului istoric fals prin adăugarea elementelor structurale și decorative ce nu au

Greșit: Balustradă nouă din beton, ce imită un stil istoric, instalată în locul celei originale

23 Elemente constructive: portice, balcoane, elemente decorative

Greșit: Instalarea învelitorii din materiale plasticela o copertină istorică

Corect: Fronton istoric din ﬁer forjat restaurat cu păstrarea siluetei și materialelor originale sau compatibile

Corect: restaurare corectă a antablamentului clădirii istorice, conform aspectului elementelor originale

Greșit: Crearea unui stil istoric fals prin introducerea imitațiilor de elemente istorice ce nu au existat vreodată

Corect: elementele frizelor au fost restaurate sau restabilite în conformitate cu originalul

Greșit: Crearea unui stil istoric fals prin imitarea elementelor istorice la o fațadă nouă

Corect: măsuri corecte pentru întreținerea mulurilor prin instalarea tablei metalice de protecție

Greșit: Placarea fațadei și a elementelor decorative cu strat termoizolant, ce a modiﬁcat aspectul și proporțiile inițiale

Elemente constructive: portice, balcoane, elemente decorative 24

3.4 Tâmplării exterioare Ferestrele, ușile și vitrinele sunt elemente ce definesc caracterul clădirilor istorice și trebuie abordate corespunzător, în scopul asigurării autenticității și păstrării imaginii urbane caracteristice. Chișinăul are exemple excepționale de tâmplării exterioare din lemn, în formă rectangulară sau cu partea superioară arcuită, adesea evidențiate prin frontoane, ancadramente și ornamentate aplicate din ghips. Ferestrele și ușile sunt elementele cele mai pasibile de a fi înlocuite, din motive de preferințe estetice, securitate și eficiență energetică. Din acest motiv, o foarte mare parte dintre ele au fost înlocuite pe parcursul ultimilor ani cu tâmplării din materiale plastice, care sunt străine clădirilor istorice. Din fericire, există metode de a asigura o bună izolare fonică și termică, precum și securitate a clădirii, fără a înlocui ușile și ferestrele istorice, dar adaptându-le la rigorile și necesitățile actuale. Ferestrele, ușile și vitrinele istorice trebuie tratate la fel ca și oricare alt element al unei clădiri istorice, adică după principiul păstrării și intervenției minime. Feroneria istorică trebuie conservată.

25 Elemente constructive: tâmplării exterioare

Elemente constructive: tâmplării exterioare

Recomandări pentru intervenții asupra tâmplăriilor exterioare: SE RECOMANDĂ: Documentarea formei, materialelor, condiției fizice a ferestrelor, ușilor, și vitrinelor clădirilor istorice înaintea demarării oricărei intervenții. Aceasta se referă inclusiv la configurația, finisajele și tehnicile de execuție originale; Determinarea cauzelor deteriorării tâmplăriilor exterioare prin metode non-distructive; Protejarea și menținerea ferestrelor, ușilor, și vitrinelor istorice prin utilizarea tehnicilor și materialelor de protecție și tratare de suprafață, în conformitate cu specificul zonelor istorice. Aceasta include securizarea, instalarea garniturilor de etanșare, închiderea golurilor în scopul asigurării izolației fonice și termice, instalarea glafurilor exterioare pentru protecția contra apei; Ușile, ferestrele, și vitrinele istorice, inclusiv elementele lor decorative și funcționale, precum plăcuțele informative, obloanele, balustradele și jaluzelele, trebuie păstrate, protejate și reparate. Lucrările de reparație pot include înlocuiri limitate ale unor părți deteriorate și trebuie să corespundă originalelor atât fizic cât și estetic. Culorile aplicate tâmplăriilor (existente sau noi) trebuie să fie cele istorice originale. În cazul în care

Corect: Întreținere adecvată a tâmplăriilor exterioare istorice

27 Elemente constructive: tâmplării exterioare

culorile originale nu pot fi determinate, se vor utiliza culori recomandate, compatibile cu gama cromatică a fațadei (vezi pagina 19); Înlocuirea ușilor, ferestrelor, și vitrinelor ce nu pot fi reparate se va realiza în conformitate cu modelul original, păstrând forma, proporțiile golurilor, materialele și dimensiunile. În cazul în care materialele și detaliile constructive inițiale ale tâmplăriilor nu sunt fezabile din punct de vedere tehnic sau economic, pot fi considerate materiale și detalii compatibile cu originalele; Ferestrele și ușile noi ale clădirilor istorice, precum și plăcuțele și feroneriile noi trebuie realizate în baza documentării istorice și trebuie să aibă proporțiile și aspectul compatibile cu stilul, perioada și caracterul clădirii istorice respective; Înlăturarea ușilor, ferestrelor și vitrinelor adăugate pe parcursul duratei de exploatare a clădirii, ce nu corespund perioadei conform căreia se restaurează clădirea. Dacă tâmplăriile nu sunt cele originale, dar corespund aspectului inițial al clădirii și nu aduc daune valorii culturale a clădirii, atunci acestea ar trebui păstrate.

NU SE RECOMANDĂ: Realizarea oricăror intervenții asupra ușilor, ferestrelor și vitrinelor clădirilor istorice, fără documentare prealabilă și fără evaluarea stării ﬁzice actuale, precum și a factorilor ce au condus la degradareea acestora în timp; Realizarea oricăror lucrări de intervenție ce afectează integritatea ușilor, ferestrelor și vitrinelor istorice. Lipsa măsurilor de protecție atunci când acestea sunt posibile;

Greșit: Înlocuireea ferestrei istorice (stânga) cu un model diferit de cel original, în locul păstrării și reparării ferestrei istorice

Înlocuirea tâmplăriilor istorice atunci când acestea pot fi reparate. Aprecierea lucrărilor de reparație posibile și necesare implică de obicei consultarea și implicarea unui specialist calificat în domeniul conservării; Înlocuirea în totalitate a unui element funcțional sau decorativ, atunci când este posibilă doar înlocuirea unei părți deteriorate, de exemplu, înlocuirea întregii uși atunci când este spart un geam sau lipsește o balama; Folosirea materialelor, pieselor, vopselelor și culorilor incompatibile fizic și vizual cu cele originale și cu specificul istoric; Crearea unui fals aspect istoric prin instalarea ferestrelor sau ușilor noi ce imită un stil istoric, în lipsa dovezilor documentare susținătoare;

Greșit: : Modiﬁcarea formei golului ferestrei, distrugerea decorațiunilor istorice de pe fațadă, instalarea ferestrei PVC din plastic de culoare albă

Schimbarea numărului, proporțiilor, configurației, designului, materialelor și culorii tâmplăriilor exterioare. Adăugarea ușilor, ferestrelor și vitrinelor noi ce alterează aspectul și autenticitatea clădirii istorice; Utilizarea grilajelor de protecție; Crearea vitrinelor de suprafețe mari la parterele clădirilor, prin modificarea zidăriei golurilor ferestrelor; Instalarea tâmplăriilor, semnelor, plăcuțelor și marcajelor ce au fost parte a proiectului inițial al clădirii dar care nu au fost niciodată construite. Greșit: Ușa nouă nu corespunde aspectului și specificului istoric

Elemente constructive: tâmplării exterioare 22

3.5 Garduri și porți Un mare număr de clădiri istorice din Chișinău au garduri și porți de acces spre curțe. Acestea sunt amplasate în fața clădirii la aliniamentul stradal, izolând clădirea și curtea din față, sau în lateralul fațadei principale, atunci când aceasta este aliniată la stradă. Gardurile istorice sunt construite de obicei din piatră aparentă sau tencuită, cu elemente din fier forjat ornamentat. Porțile pot avea canaturi separate pentru acces carosabil și pietonal, și pot fi mărginite de stâlpi decorați în partea superioară sau frontală. Porțile de acces și gardurile istorice au o mare însemnătate pentru imaginea orașului istoric, ca parte a compoziției frontale a clădirii și a siluetei străzii. Din păcate, acestea au fost la fel de mult supuse intervențiilor neadecvate, fiind modificate sau total înlocuite. Conservarea gardurilor și a porților istorice este la fel de importantă ca și conservarea clădirii. Aceasta se referă inclusiv la detaliile de feronerie, care au o importantă valoare artistică și contribuie la determinarea caracterului estetic.

Poartă (sus, dreapta) și gard (jos) istorice din Chișinău

29 Elemente constructive: garduri și porți

Recomandări pentru intervenții asupra gardurilor și porților: SE RECOMANDĂ: Documentarea gardurilor și a porților de acces istorice, inclusiv materiale, formă, tehnici de execuție, detalii;

Pentru tratarea elementelor din piatră sunt valabile aceleași recomandări ca și pentru orice elemente din piatră ale clădirilor istorice (vezi pagina 21);

Evaluarea stării ﬁzice și a factorilor ce au condus la deteriorare. Luarea măsurilor de protecție pentru stoparea degradării, inclusiv înlăturarea impurităților prin metode non-invazive;

Culorile elementelor de metal și ale glafurilor de protecție trebuie să ﬁe neutre, variind de la nuanțe de maro închis și gri la negru;

Păstrarea feroneriilor, pieselor și a elementelor istorice și repararea lor. Repararea include înlocuiri limitate ale elementelor lipsă, folosind materiale originale sau compatibile cu acestea.

Documentarea oricăror intervenții este necesară pentru evidență istorică și pentru facilitarea eventualelor intervenții viitoare.

Înlocuirea pieselor lipsă doar în baza dovezilor documentare și doar în stil și utilizând materiale compatibile cu cele istorice; Lucrările de reparație vor fi executate de către tâmplari și fierari calificați și experimentați, folosind tehnici meșteșugărești și materiale tradiționale. La porțile și gardurile din lemn se vor înlocui doar părțile foarte degradate, ce nu mai pot fi reparate;

Corect: Fragment de gard istoric întreținut corect, cu menținerea cromaticii și materialelor originale și instalarea elementelor de protecție

Corect: întreținere corectă a stâlpilor gardului istoric

Elemente constructive: garduri și porți 30

NU SE RECOMANDĂ:

Demararea oricăror lucrări de intervenție asupra porților și gardurilor istorice fără documentare prealabilă și fără evaluarea condiției ﬁzice și a factorilor ce au condus la degradarea acesteia; Înlăturarea porților și a gardurilor istorice și înlocuirea lor cu replici sau cu altele cu aspect nepotrivit zonelor istorice; Înlăturarea feroneriilor, elementelor constructive și a părților acestora la porțile și gardurile istorice și înlocuirea lor cu replici sau cu altele cu aspect diferit, atunci când este posibilă repararea sau înlocuirea părților degradate ale acestora; Utilizarea proﬁlelor laminate pentru elementele metalice; Crearea unui aspect istoric fals prin adăugarea elementelor de tip istoric ce nu au existat niciodată, sau prin montarea porților și gardurilor noi ce imită stilul istoric.

Greșit: Gard istoric tencuit cu mortar pe bază de ciment. pentru elementele din piatră ale gardurilor se aplică aceleași reguli ca și pentru elementele din piatră ale clădirilor

Greșit: Porți și garduri ce nu respectă cromatica (stânga, jos) și speciﬁcul estetic (sus, jos) al orașului istoric

31 Elemente constructive: garduri și porți

3.6 Curți interioare Curțile interioare sunt spațiile libere formate în interiorul perimetrului cartierului istoric. Acestea sunt spații publice sau semi-publice, separate de stradă prin clădiri sau garduri. Curțile interioare sunt componente importante ale spațiului urban, fiind definitorii pentru determinarea caracerului orașului istoric. Chișinăul dispune de multe astfel de curți, însă foarte puține dintre ele sunt gestionate și valorificate la deplinul lor potențial. Recomandările de mai jos sunt formulate din perspectiva amenajării curților interioare în spații publice sau semi-publice de recreere, ca o alternativă la zonele de recreere urbane de dimensiuni mari.

Curte interioară din zona orașului vechi (pre-imperial). Deși se aﬂă în stare nesatisfăcătoare, spațiile publice de acest tip au un potențial ridicat pentru amenajarea zonelor de recreere și culturale.

RECOMANDĂRI GENERALE PENTRU CURȚILE INTERIOARE: Curțile interioare trebuie documentate și inventariate la fel ca și celelalte elemente ale mediului istoric urban. Documentarea trebuie să includă date despre istoric, configurație, evoluția în timp și starea actuală a curții; Configurația, materialele, specificul vegetației și alte elemente ale amenajării curților istorice trebuie păstrate, întreținute și restaurate. Amenajările și adițiile noi trebuie să respecte caracterul istoric al locului; Accesul populației, în cazul curților publice, trebuie să fie liber și nestingherit. Se interzice închiderea gangurilor dintre clădiri cu construcții ce limitează accesul dinspre stradă în curte; Noile funcțiuni ale curților trebuie să respecte și să pună în valoare caracterul istoric al locului. Funcțiunile recomandate pentru curțile în zona istorică sunt cele de recreere, inclusiv spații verzi amenajate, terase ale cafenelelor, locuri pentru evenimente culturale în spațiu deschis. Funcțiuni precum parcări, depozitare, producție sunt nerecomandabile. De asemenea, se recomandă limitarea construcțiilor de orice fel pe teritoriul curților interioare ale cartierelor istorice.

Curți interioare 32

3.7 Interioare Interioarele clădirilor istorice sunt la fel de importante pentru caracterul clădirii ca și elementele de exterior. Acestea includ pereții interiori, podurile și pardoselile, mulurile, sobele și șemineele, scările și balustradele, panourile decorative, ușile, și chiar echipamentele cum ar fi caloriferele, cutiile poștale, grilaje decorative, mobilierul istoric. Întrucât semnificația culturală a interiorului unei clădiri istorice este generată nu doar de pereți, dar și de autenticitatea elementelor sus-numite, este importantă păstrarea și menținerea lor în ansamblu. Aceasta se referă mai ales la ușile de interior, sobe, mobilier și elemente de iluminat, care sunt cel mai adesea înlăturate și înlocuite cu altele de tip modern din considerente de exploatare sau în lipsa aprecierii valorii istorice a acestor artefacte. Așa cum o arată diferite exemple pozitive, conservarea interioarelor istorice poate fi adesea realizată în concordanță cu necesitățile funcționale sau de siguranță actuale.

33 Interioare

Recomandări pentru menținerea, restaurarea și reabilitarea interioarelor istorice: SE RECOMANDĂ: Înțelegerea, documentarea și evaluarea formelor, materialelor și a condiției fizice a elementelor de interior înaintea demarării oricărei intervenții; Determinarea cauzelor deteriorării și degradării elementelor de interior prin metode non-invazive; Luarea măsurilor de protecție a elementelor de interior sau a părților acestora prin metode corecte cum ar fi curățarea, înlăturarea ruginii, înlăturarea vopselelor deteriorate și re-aplicarea vopselelor potrivite și în aceeași culoare ca și cele inițiale; Menținerea și păstrarea elementelor ce pot fi reparate, stabilizarea celor deteriorate până la demararea lucrărilor de reparație; Repararea părților de elemente de interior prin metode corecte de conservare. Repararea poate include și înlocuirea parțială a unui element complet deteriorat sau a unei părți lipsă, cu un

material compatibil cu cel original și doar în baza prototipurilor sau dovezilor documentare existente; Testarea materialelor, a tehnicilor de execuție, a capacităților meșterilor înaintea intervenției; Proiectarea și instalarea elementelor noi, cum ar fi scări, mobilier sau șeminee, într-un mod ce susține semnificația culturală a clădirii; Echipamentele edilitare și cele de siguranță trebuie să respecte elementele istorice; Este admisă reconstituirea unui element sau unei părți ale sale dintr-o perioadă anumită, în baza dovezilor fizice sau documentare. De exemplu, se admite duplicarea unui șemineu sau a unei scări istorice; Documentarea oricăror intervenții în scopul facilitării eventualelor intervenții viitoare.

NU SE RECOMANDĂ: Realizarea intervențiilor asupra interioarelor clădirilor istorice în lipsa documentării și evaluării stării ﬁzice și a elementelor acestora; Aplicarea metodelor invazive ce deteriorează structura și forma elementelor de interior;

Adăugarea elementelor de interior incompatibile cu aspectul sau funcțiunea istorică; Crearea unui aspect istoric fals prin includerea elementelor ce imită un stil istoric.

Modificarea sau înlăturarea elementelor de interior ce contribuie la valoarea istorică a clădirii; Placarea, tencuirea și/sau vopsirea elementelor și suprafețelor interioare ce nu au fost finisate inițial; înlăturarea vopselei, placajelor sau tencuielii de pe suprafețele ce istoric au fost finisate, de exemplu descoperirea în scopuri estetice a unui perete de cărămidă sau înlăturarea vopselii de pe uși;

La fel ca și la celelalte elemente ale clădirii, lucrările asupra interioarelor se realizează de meșteri caliﬁcați și după principiul intervenției minime. Se recomandă consultarea specialiștilor înaintea demarării lucrărilor de proiectare și intervenție asupra interioarelor istorice, în special asupra celor din cadrul clădirilor cu statut de monument protejat.

Înlăturarea elementelor ce pot ﬁ reparate; înlocuirea întregului element atunci când este posibilă înlocuirea unei părți deteriorate sau lipsă; Interioare 34

ELEMENTE DE INTERIOR PĂSTRATE ȘI ÎNTREȚINUTE CORECT:

Uși interioare, cadre, feronerii

Șemineu

Ferestre, obloane

Pardoseli din lemn

35 Interioare

Pardoseli din parchet

Mânere

3.8 Reclame, firme, iluminat decorativ Firmele și reclamele sunt elemente prezente pe majoritatea fațadelor comerciale și fac parte din imaginea străzii. În mod tradițional, firmele și reclamele din centrele istorice erau realizate din fier sau alte materiale naturale și erau montate frontal pe fațadă sau perpendicular pe planul fațadei. Firmele moderne trebuie să respecte stilistica fațadei istorice și să nu diminueze din valoarea estetică a clădirii. Chișinăul are numeroase exemple de firme și reclame realizare și instalate incorect, acestea fiind o sursă de poluare vizuală pentru oraș. Iluminatul funcțional sau decorativ este parte din imaginea clădirii și trebuie să pună în valoare clădirea și elementele ei caracteristice. Pentru clădirile istorice cu statut de monument, se recomandă elaborarea unui proiect de iluminat de către un arhitect specializat în domeniul iluminatului decorativ.

RECOMANDĂRI GENERALE PENTRU RECLAME, FIRME ȘI ILUMINAT DECORATIV: Firmele și reclamele nu trebuie să acopere tâmplăriile exterioare, vitrinele sau detaliile decorative ale fațadei; Corect: Firme amplasate pe plăcuțe transparente

Dimensionarea și designul firmelor și a reclamelor trebuie să fie discrete și să corespundă cromaticii și materialelor fațadei clădirii istorice; Materialele recomandate pentru firme sunt metalul, sticla, lemnul; nu se recomandă amplasarea casetelor luminoase pe fațade; Se recomandă decuparea și amplasarea literelor direct pe fațadă, fără suport, sau amplasarea textelor pe plăci de sticlă transparentă; Mai multe firme de pe aceeași fațadă sau vitrină trebuie să aibă același design și dimensionare; Firma trebuie să se integreze în compoziția fațadei pe care este amplasată; Firmele și reclamele trebuie amplasate doar la parterul clădirilor și nu trebuie să altereze aliniamentul fațadelor, circulația pietonală și spațiul străzii;

Iluminatul artistic trebuie să respecte cromatica clădirii istorice și principiile sale estetice de compoziție a traveelor, golurilor, detaliilor sau a volumului per ansamblu; Pentru iluminatul decorativ se recomandă culori neutre. Nu se recomandă iluminatul în culori stridente; Iluminatul fațadelor trebuie realizat cu spoturi sau corpuri de iluminat amplasate discret pe fațadă și în spațiul public, cu scopul de evidențiere a elementelor estetice reprezentative ale imobilului. Vezi aici recomandări suplimentare referitoare la amplasarea publicității în municipiul Chișinău: https://issuu.com/savechisinau/docs/codul_vizual_ v2_14.10?fbclid=IwAR3Yﬂ6pgD1Ykwhvn0_6jKvuqf UhrRepmx0ad7X29zmZnDNWBXKjD9a0pPQ Reclame, ﬁrme, iluminat decorativ 36

Corect: Firme istorice și moderne amplasate perpendicular pe planul fațadei: exemple ce corespund regulilor de amplasare a publicității în zonele istorice

Greșit: Firme supradimensionate, în culori stridente, ce acoperă elementele clădirilor istorice

Greșit: Firme supradimensionate, în culori stridente, banner ce acoperă elementele clădirilor istorice

37 Reclame, ﬁrme, iluminat decorativ

Corect: Iluminat decorativ cu spoturi montate în trotuar

Corect: Două ﬁrme realizate din litere luminoase decupate, montate pe aceeași fațadă, au același design

Corect: Spot decorativ direcționabil, montat pe fațadă

Corect: Iluminatul decorativ este realizat în culori neutre și pune în evidență elementele constructive ale fațadei

Reclame, ﬁrme, iluminat decorativ 38

3.9 Praguri și trepte de acces Treptele și pragurile de intrare sunt elemente ce realizează accesul și legătura dintre spațiul public și cel privat și sunt parte a intrării principale în clădire. Treptele și pragurile sunt elemente constitutive ale clădirii și nu ar trebui realizate pe suprafața spațiului public. În mod tradițional, clădirile aliniate la stradă aveau intrările retrase de la aliniament. În urma diferitor intervenții recente asupra clădirilor istorice din Chișinău, au fost inclusiv modiﬁcate zonele de acces în clădire, de cele mai multe ori pe suprafața trotuarelor, alterând astfel silueta clădirii și creând disconfort pentru pietoni. Această practică este ilegală și ar trebui interzisă. Treptele și pragurile de acces trebuie conservate similar oricăror alte elemente constructive ale clădirii istorice, iar intervențiile asupra acestora trebuie să corespundă speciﬁcului său cultural. Balustradele istorice trebuie conservate. Intrări retrase de la aliniament, tipice clădirilor interbelice

RECOMANDĂRI ȘI INTERDICȚII PENTRU PRAGURI ȘI TREPTE DE ACCES: Treptele și pragurile clădirilor istorice trebuie conservate similar tuturor elementelor clădirilor, adică păstrând forma și materialele istorice; În cazul în care materialele istorice sunt prea deteriorate, acestea pot fi înlocuite cu materiale similare sau compatibile cu cele inițiale; Balustradele istorice trebuie întreținute și restaurate. În cazul în care este necesară montarea balustradelor noi, acestea trebuie executate din materiale naturale (fier, lemn, piatră) și după un design corespunzător perioadei construcției imobilului, ca rezultat al unui studiu istoric-arhitectural. Se interzice modificarea configurației intrării în clădire, inclusiv a pragurilor și treptelor; Se interzice amplasarea treptelor pe trotuar. 39 Elemente constructive: praguri și trepte de acces

Greșit: Trepte de acces în clădire construite pe trotuar

Greșit: Intervenție neadecvată asuptra treptelor istorice, prin vopsire în culoare necorespunzătoare și instalarea bannerelor ce dăunează aspectului istoric

Greșit: Trepte de acces în clădire construite pe trotuar

Greșit: Organizare abuzivă a accesului în clădire, prin instalarea construcției metalice și ocuparea unei porțiuni din trotuar

Elemente constructive: praguri și trepte de acces 40

3.10 Copertine Copertinele de la uși și ferestre sunt elemente de protecție contra soarelui și precipitațiilor. În orașul istoric, copertinele ar trebui să se integreze armonios în compoziția fațadei prin formă, materiale și culoare, și să nu deranjeze circulația pietonală. Copertinele istorice trebuie conservate.

RECOMANDĂRI GENERALE PENTRU COPERTINE ÎN CENTRUL ISTORIC: Copertinele istorice și elementele acestora trebuie păstrate și restaurate, utilizând materiale și tehnici de construcție tradiționale; Copertinele noi trebuie să respecte caracterul clădirii istorice. Sunt recomandate copertinele de dimensiuni reduse, realizate din materiale naturale, precum fier forjat, pânză, lemn; Gama cromatică a copertnelor trebuie să fie una neutră și să corespundă aspectului fațadei; Copertinele din materiale plastice și profile metalice sunt interzise; Se interzice crearea unui stil istoric fals prin amplasarea copertinelor noi ce imită stiluri istorice.

Copertine la intrări, cu elemente din ﬁer forjat. Acestea sunt speciﬁce Chișinăului istoric și trebuie păstrate/restaurate

Corect: Copertină nouă ce corespunde speciﬁlului istoric al clădirii, realizată după design corect și din materiale potrivite

41 Elemente constructive: copertine

Greșit: Copertină nouă, realizată din materiale plastice și în culori ce nu se potrivesc clădirilor istorice

3.11 Instalații tehnice Instalațiile tehnice și echipamentele edilitare sunt necesare vieții și activităților cotidiene, însă de cele mai multe ori au un impact vizual negativ. Conductele supraterane de gaz, aparatele de climatizare, antenele și diverse cabluri de pe fațade afectează grav imaginea clădirii istorice, din acest motiv este necesară reglementarea lor astfel încât impactul vizual să ﬁe minim.

RECOMANDĂRI PENTRU AMPLASAREA INSTALAȚIILOR TEHNICE: Instalațiile tehnice trebuie amplasate exclusiv subteran, iar atunci când aceasta nu este posibil, acestea se vor amplasa astfel încât să nu fie vizibile dinspre stradă; Aparatele de climatizare, antenele și alte echipamente tehnice trebuie amplasate doar pe fațade laterale, iar aspectul lor trebuie să fie cât mai discret; Aspectul și cromatica burlanelor trebuie să susțină aspectul fațadei; Se interzice modificarea, găurirea sau spargerea fațadei și a elementelor sale în scopul amplasării echipamentelor edilitare.

Greșit: Aparat de aer condiționat, diverse țevi, cabluri și burlane amplasate pe fațada principală

Greșit: Cabluri pe fațada principală, ceramica decorativă a fost spartă pentru instalarea unei țevi

Greșit: Aparat de aer condiționat amplasat pe fațada principală

Elemente constructive: instalații tehnice 42

4 Informații suplimentare Documente internaționale de referință CONVENȚII

DOCUMENTE INTERNAȚIONALE RELEVANTE

Convenția pentru protecția patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată de Consiliul Europei la Granada, 1985 (ratiﬁcată prin Legea RM nr. 533 din 11.10.2001); https://www.coe.int/en/web/culture-andheritage/granada-convention

Carta Europeană a Patrimoniului Arhitectural (adoptat Consiliul Europei, 1975) https://www.icomos.org/en/charters-andtexts/179-articles-en-francais/ressources/chartersand-standards/170-european-charter-of-thearchitectural-heritage

Convenția europeană pentru protecția patrimoniului arheologic (revizuită), adoptată de Consilul Europei la Valletta, 1992 (ratiﬁcată prin Legea RM nr. 533 din 11.10.2001); https://www.coe.int/en/web/culture-andheritage/valletta-convention

Carta de la Washington pentru conservarea orașelor și ariilor urbane istorice (adoptat ICOMOS, 1987) https://www.icomos.org/charters/towns_e.pdf

Carta privind principiile de analiză, conservare și restaurare structurală a patrimoniului arhitectural (adoptat ICOMOS, 2003) https://www.icomos.org/charters/structures_e.pdf

Principiile La Valletta pentru salvgardarea și managementul orașelor, orășelelor și ariilor urbane istorice (adoptat ICOMOS/CIVVIH, 2010) https://www.icomos.org/Paris2011/GA2011_CIVVI H_text_EN_FR_ﬁnal_20120110.pdf

Recomandările UNESCO privind Peisajul istoric urban (adoptat UNESCO, 2011) https://whc.unesco.org/en/hul/

Carta de la Burra privind locurile cu semniﬁcație culturală (adoptat ICOMOS Australia 1979) https://australia.icomos.org/wpcontent/uploads/The-Burra-Charter-2013Adopted-31.10.2013.pdf

Convenția privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural, adoptată de UNESCO la Paris, 1972 (ratiﬁcată prin Legea RM nr. 1113 din 06.06.2002); https://whc.unesco.org/en/conventiontext/ Convenția-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, adoptată la Faro, 2005 (ratiﬁcată prin Legea RM nr. 198 din 26.09.2005); https://www.coe.int/en/web/culture-andheritage/faro-convention

Acte normative locale de referință Legea privind ocrotirea monumentelor (LP nr.1530 din 22.06.1993). Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național al Monumentelor Istorice (HG nr.73 din 31.01.2014). Regulamentul de organizare și funcționare a Agenției de inspectare și restaurare a monumentelor (OMC nr.232 din 02.08.2010). Registrul monumentelor RM ocrotite de stat (HP nr.1531/1993). Registrul monumentelor istorice de categorie locală din municipiul Chișinău (Decizia CMC nr.10/9 din 04.12.2014). 43 Informații suplimentare

Regulamentul privind măsurile generale pentru protecția patrimoniului cultural construit de categorie locală. Regulamentului privind zonele protejate naturale şi construite (HG 1009 din 05.10.2000).

Autorități responsabile. Date de contact AUTORITATEA PUBLICĂ CENTRALĂ Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (MECC). Adresă: Chișinău, Piața Marii Adunări Naționale, 1. Tel. Anticameră: 022 227620, https://mecc.gov.md/

Direcția de proﬁl din cadrul MECC: Direcția Patrimoniu Cultural. Tel.: 022 233903; 022 238067

Instituții de proﬁl din cadrul MECC: Agenția de inspectare și restaurare a monumentelor (responsabilitate: supravegherea aplicării întocmai a prevederilor legislației naționale în domeniul monumentelor istorice). Tel.: 022 233159, https://airmc.wordpress.com/

Agenția Națională Arheologică (responsabilitate (în contextul proﬁlului Ghidului): supravegherea excavărilor, intervențiilor asupra terenului monumentelor istorice) Tel.: Anticameră - 022 227792 ; Director - 022 225406, http://ana.md/

AUTORITATEA PUBLICĂ LOCALĂ Primăria Municipiului Chișinău (PMC): Adresă: Chișinău, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, 83. https://www.chisinau.md/

Direcții de proﬁl din cadrul PMC: Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare. Tel.: 022 227316. Direcția Cultură. Adresă: Chișinău, str. București, 68, Tel. 022 242278.

Urban Lab Chișinău 2021