Mircea Eliade - între dualitate și spiritualitate

Mircea Eliade - între dualitate și spiritualitate Român de geniu, Mircea Eliade: de la corigentul miop la savantul excentric.

Mircea Eliade s-a născut la 9 (13) martie 1907 în București și a decedat la 22 aprilie 1986 în Chicago. Eliade a fost unul dintre marii enciclopediști pe care i-a avut poporul român – istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor la Universitatea din Chicago.

Ca filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost titularul catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966 și onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.

Eliade este autorul a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii, cu o tematică extrem de variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. În literatura romana, Mircea Eliade are meritul de a fi creatorul romanului exotic. El este, de asemenea, cel mai reprezentativ autor de literatură fantastică.

Erudiția pe care a acumulat-o în timp a fost de natură bivalentă și putea fi folosită ca materie primă în crearea unor demersuri științifice sau ca motive arhetipale folosite în mod beletristic. Mircea Eliade a devenit un erou cultural și un simbol pentru români nu pentru că a fost un mare scriitor, ci pentru că a reușit sa-i impresioneze pe străinii mapamondului cu niște teorii de natură fantastico-literară îmbrăcate în teorii istorico-eligioase. Eliade a fost un scriitor printre istorici și un istoric printre scriitori.

Pentru a judeca ceea ce am scris, cărțile mele trebuiesc judecate în totalitatea lor. Dacă ele au vreo valoare, vreo semnificație, atunci, acestea apar numai în totalitatea operei.

Mircea Eliade Eliade a avut mare dreptate. Sper sa ne deslușim împreună.

Romanul adolescentului miop / Mircea Eliade. – București : Ed. Litera, 2009. – 460 p.

Romanul arată viața adolescentului contemporan, acela al generației sale. Lipsa succeselor școlare și mondene devine o treaptă către o altfel de împlinire. Țelul pe care și-l stabilește adolescentul miop nu este să ajungă ca alții, ci să ajungă la sine însuși, adolescența fiind perioada esențială a descoperirii de sine. Învingându-și slăbiciunile și crescându-și bogățiile interioare, Eliade se construiește ca personalitate. Adolescentul ajunge să caute răspunsul la întrebările despre suflet, despre viață și sensul ei, ajungând la concluzia că scopul vieții nu este fericirea, ci realizările eroice care pot fi înfăptuite.

Noaptea de Sânziene : în 2 vol. / Mircea Eliade. – București : Litera Internațional.

Vol. 1 : 2010. – 331 p.

Vol. 2 : 2010. – 379 p.

Noaptea de Sânziene este un roman frescă, ce descrie realitățile sociale și politice de-a lungul a doisprezece ani, din perioada interbelică și începutul celui de-al doilea război mondial. Mircea Eliade prezintă, prin poveștile de viață ale personajelor, situația politică tensionată de la acea vreme, sentimentele de nesiguranță și deznădejde ale populației, împletite adesea cu resemnarea și apatia. În această lume ce freamătă la orice mișcare, autorul introduce niște personaje atipice, revoltate, ce merg împotriva curentului și se opun

evenimentelor prin preocupările lor intelectuale. Noaptea de Sânziene a fost recunoscută drept capodopera lui Mircea Eliade, prin care firea multiculturală s-a reorganizat pe plan mitologic, un roman în care gândirea creatoare a ajuns culmile esteticului și s-a materializat într-o proză fenomenală.

În curte la Dionis / Mircea Eliade. – Mușătești : Ed. Tana, 2005. – 272 p.

La debutul povestirii Santurile încep să ne familiarizeze cu atmosfera specifică de război, să percepi teroarea personajelor în faţa tunurilor rusești și, dintr-o dată, te izbești de un dialog mistic-religios despre o comoară îngropată la marginea unui sat, dar neprotejată de flacăra albastra. Datorită acestui element mistic lipsa flăcării albastre, oamenii apelează la elementul religios, la ajutorul divin, și pot spera că acesta îi va ajuta să găsească comoara pentru a-și ameliora situația materială precară.

Maitreyi; La țigănci / Mircea Eliade. – București : Ed. Albatros, 1994. – 230 p.

Un roman frumos de dragoste unde nicăieri prăpastia de neîntrecut între doi oameni aparținând unor culturi diferite nu este mai pregnantă ca în această poveste a imposibilei iubiri dintre Allen și personajul titular. Personajele sunt reale, s-au cunoscut și s-au iubit în viața reală. E vorba despre definiția iubirii oferită de două culturi diferite. „La țigănci” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Nuvela prezintă experiența fantastică trăită de profesorul Gavrilescu ca urmare a unei vizite „la țigănci”, reprezentată de o ieșire a personajului din timpul real și de o călătorie simbolică către moarte.

Tema principală a acestei nuvele o reprezintă relevarea „fantasticului” camuflat în cotidian.

:

Nuntă în cer / Mircea Eliade. – București Ed. Litera Internaţional, 2009. – 288 p. dac-ai ști cât am fugit de tine, până te-am întâlnit...

Scrisă în 1938, Nuntă în Cer de Mircea Eliade relatează despre importanţa comunicării într-un cuplu. Romanul are la bază două povesti, două confesiuni în care doi bărbați vorbesc despre marea lor dragoste și care, în final, se dovedește a fi una şi aceeași. „Dar dragostea a venit mai târziu, dragostea a început de-abia după ce vraja aceea izbutise să ne izoleze și să ne topească unul într-altul. Pentru că, firește, unirea trupurilor noastre s-a pecetluit în acea clipă suspendată, când am cules-o întreagă, cuprinzându-i numai palma… Nici măcar nu o strângeam: o păstram pur și simplu, înghițită în palma mea…”

Nuntă în cer este o Maitreyi autohtonă, în care Maitreyi a luat numele de Ileana.

Este, incontestabil, același mare imn de iubire, o aceeași puritate de sentiment și o aceeași fină și ciudată substanță din care este modelată eroina. Exaltarea lirică se transformă însă în epic vioi, exotismul preferat în valori comune, mult reale și expresive.

Domnișoara Christina; Șarpele / Mircea Eliade. – București : Ed. Litera Internaţional, 2011. – 316 p.

Romanul Domnișoara Christina creşte direct din folclorul românesc: o poveste cu strigoi, într-o lume căzută pradă blestemului, pe care un tânăr o salvează, ucigând a doua oară strigoiul, cu un drug de fier implantat în inimă.

Nuvela Șarpele relatează o practică magică autohtonă prin care un tânăr misterios cu numele Andronic (simbol al bărbăției) cheamă

reptilele și le face să-i asculte poruncile, operațiune cu substrat erotic, care tulbură femeile dintr-un grup de excursioniști de la o mănăstire. Autorul o consideră ca fiind cea mai bună scriere fantastică a sa.

Huliganii / Mircea Eliade. – București : Ed. Litera International, 2010. – 432 p.

Succesul romanului Huliganii se datorează nu doar numelui deja consacrat al lui Mircea Eliade, ci, mai ales, freneziei cu care tânăra generație s-a recunoscut în personajele sale. El face parte din ciclul Întoarcerea din rai, un ciclu neterminat însă.

Isabel și apele diavolului / Mircea Eliade. – București : Humanitas, 2004.

– 182 p.

Isabel si apele diavolului este prima operă pe care Mircea Eliade a publicat-o în volum.

Romanul ilustrează continua tensiune a spiritului lui Eliade între magic și mistic, între voință și har, între autorealizarea eului și pierderea de sine în Dumnezeu. Prozatorul Eliade, aflat în India, oferă o stranie poveste de dragoste care se petrece chiar în India. Numai ca locul acțiunii reprezintă în romanul sau de debut doar un fundal, cu rolul de contrapunct exotic la lumea închisa a coloniștilor britanici din rândul căreia fac parte personajele.

Secretul doctorului Honigberger; Nopți la Serampore / Mircea Eliade. – București : Humanitas, 2004. – 142 p.

Secretul doctorului Honigberger este o nuvelă fantastică scrisă și publicată în 1940.

Călătoria spre Shambala pare să fie secretul în jurul căruia Mircea Eliade a structurat această nuvelă.

Nopți la Serampore este o nuvelă fantastică scrisă și publicată în iulie 1940 în volumul Secretul doctorului Honigberger. Ambele nuvele relatează o serie de practici oculte indiene.

Întoarcerea din rai / Mircea Eliade. – București : Humanitas, 2003. – 306 p. Întoarcerea din rai este romanul cu și despre o generație, chinuită de un prezent dificil și câteodată absurd, aproape asemănător cu al generațiilor noastre.

Personajul principal al romanului este un bărbat tânăr, fermecător, cuceritor prin vocație, un fel de Don Juan, sau playboy daca doriți. Pavel Anicet, este un tânăr cultivat și talentat, posedă toate șansele să devină un “cineva”. Eroii romanului sunt intelectuali, care caută febril rostul, sensul, substanța existenței lor. Cel mai des se regăsesc triști, deznădăjduiți, disperați. Este vorba despre o generație care își privește destinul în ochi, într-o sfâșietoare platitudine și deznădejde.

India; Biblioteca Maharajahului; Șantier / Mircea Eliade. – București : Humanitas, 2003. – 446 p.

Interesul lui Eliade pentru India nu s-a rezumat niciodată la aspectele superficiale, așa-zis exotice, ci a căutat să îi înțeleagă sensurile ascunse, considerând că doar la surse va putea cu adevărat să devină un inițiat, un studiu al culturii și al limbii nefiind posibil decât aproape de surse. Obținând cu greu o bursă, în 1929, Eliade pornește într-o călătorie inițiatică, India și Biblioteca maharajahului, reprezentând mărturia acestei experiențe într-o lume prea puțin cunoscută, cu adevărat, în Occident. În Biblioteca maharajahului, accentul este pus pe întâlnirea cu personalități ale Indiei, pe aspecte ce țin de viața intelectuală. Șantier cuprinde o parte a jurnalului lui Mircea Eliade redactat în perioada șederii în India (1928-l931), cu unele adnotări făcute în 1935, anul apariției cărții. Ea reprezintă un caz mai aparte în contextul literaturii jurnaliere, prin prefață cu valoare de artă poetică, pe care autorul însuși o intitulează Prezentarea unui roman indirect.

La țigănci / Mircea Eliade. – București : Cartex 2000, 2006. – 178 p.

La țigănci este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade la Paris. A fost considerată o capodoperă a fantasticului românesc. Tema nuvelei poate fi considerată ieșirea din spațiul și timpul istoric și intrarea în cel mitic circular. Astfel, acțiunea nuvelei este prinsă între spațiu real, în care evoluează personajul confruntat cu inefabilul vieții și spațiul mitic al trecerii dincolo. Protagonistul întâmplărilor fantastice este profesorul de muzică Gavrilescu, care într-o zi călduroasă

de vară își uită servieta cu partituri la eleva la care a ținut o lecție, și se întoarce s-o ia. Întoarcerea coincide cu intrarea în spațiul mitic al originilor, unde Gavrilescu întâlnește 3 fete de naționalități diferite care îl vor transporta printr-un labirint al cunoașterii de sine, la final urmând să parcurgă o naștere inițiatică și să capete o noua personalitate.

Domnișoara Christina / Mircea Eliade.

– Mușătești : Tana, 2007. – 160 p.

Proza fantastică Domnișoara Christina începe cu prezentarea unei mese de seară, moment în care facem cunoștință cu personajele povestirii: doamna Moscu, cele două fiice ale sale Sanda și Simina, domnul Egor Paschievici, pictor, și domnul Nazarie profesor universitar, venit pentru săpăturile de la Balanoaia. Tot în cadrul acestei cine ne este introdusă și domnișoara Christina, sora doamnei Moscu, moartă cu 30 de ani în urmă.

Fantoma Christinei, ucisă din gelozie, urmașa unei vechi familii de moșieri, bântuie conacul în care s-a născut. Fantoma se îndrăgostește de un pictor tânăr, prieten al rudelor sale, și, dorind o iubire fantastică, absolută, devine malefică...

Insula lui Euthanasius / Mircea Eliade.

– București : Humanitas, 2003. – 306 p.

Cartea aceasta e cea mai substanțială culegere de eseuri și articole adunate în volum de Eliade înainte de a se stabili definitiv în străinătate. Ele acoperă perioada 1931–1939 și au fost reunite parcă pentru a releva, sub unghiuri variate, structura, funcțiile și dialectica simbolului înțeles ca formă ireductibilă a culturii și a spiritului.

India; Nopți la Serampore; Secretul doctorului Honigberger / Mircea Eliade. – București : Cartex 2000, 2007. – 240 p.

Experiența indiană dezvăluie o altă faţă a naturii sufletului uman, a înțelepciunii acestuia și a unei alte percepții, total diferită de a noastră, de a vedea viața în complexitatea sa.

Cu o hărnicie neîntreruptă, fin observator și minuțios, Mircea Eliade a notat trăirile lui dintro lume mirifică, tulburătoare în multe privințe în nuvela India.

Nuvela Nopți la Serampore se încadrează în proza fantastică a lui Mircea Eliade și apare în 1940, într-o plachetă, alături de nuvela Secretul doctorului Honigberger, ambele nuvele având punctul de plecare în întâlnirea autorului cu însolitul lumii indiene, pe parcursul bursei de studii la Calcutta.

Oceanografie / Mircea Eliade. – București : Humanitas, 2003. – 234 p.

Colecția de eseuri Oceanografie e pur și simplu o comoară. Valorificarea ei însă, depinde în primul rând de cât de atent suntem pentru a o descoperi. Apărută în 1934 este actuală și azi, abordează o sumedenie de subiecte – de la sinceritate, prietenie, timp, fericire și miracol la ridicol, femei superioare, autenticitate, sex, tinerețe și moarte.

Fericirea este o stare fluidă, la care nu ajungem prin grade; nu urcăm spre ea, nu o cucerim, nu o mărim. Ea este, pur și simplu.

Meșterul Manole / Mircea Eliade. – Iași : Junimea, 1992. – 336 p. În Balada Meșterului Manole, legenda și-a realizat destinul artistic. Balada are și alte bogății pentru a merita admirația noastră. Ea nu e numai superioară din punctul de vedere al echilibrului și expresiei artistice, ci și datorită conținutului său mitic și metafizic. În ea, străvechiul mit cosmologic reînvie, împreună cu o serie de consecințe și semnificații metafizice. Nici un alt popor mai mult decât românii – și, într-o anumită măsură, celelalte popoare sud-estice – nu aveau un prilej mai nimerit de a-și valida, la fiecare pas, concepția lor că numai moartea rituală, numai jertfa pot asigura existenta și durata unui lucru.

Încercarea labirintului / Mircea Eliade. – București : Humanitas, 2003. – 306 p.

Calea spre înțelepciune sau spre libertate este calea spre fiița voastră interioară. Aceasta este cea mai simplă definiție a metafizicii.

Mircea Eliade Confesiunile din Încercarea labirintului arată un Mircea Eliade foarte dispus să ne introducă în culisele traiectului său intelectual.

Dialogurile sale cu Claude-Henry Roquet arată un Eliade foarte dispus să se confeseze, să explice ce se află adesea în „spatele“ operei sau al autorului, dar și ce înseamnă „a fi român“. Eliade spunea: „Pentru orice exilat, patria este limba maternă pe care continuă să o vorbească“.

Istoria credințelor și ideilor religioase / Mircea Eliade. – București : Editura științifică și enciclopedică.

Vol. 1 : 1981. – 490 p.

Vol. 2 : 1986. – 526 p.

Vol. 3 : 1988. – 360 p.

Volumul 1 cuprinde perioada de la epoca de piatră la misterele din Eleusis.

Volumul 2 cuprinde perioada de la Gautama Buddha până la triumful creștinismului.

Volumul 3 cuprinde perioada de la Mahomed la epoca Reformelor.

Monumentala lucrare Istoria credințelor și ideilor religioase explorează originea și semnificațiile divinităților și riturilor din diferite epoci și regiuni ale lumii, punând în evidentă, după cum afirmă autorul însuși, „unitatea fundamentală a fenomenelor religioase și, în același timp, noutatea inepuizabilă a expresiilor lor”.

Mircea Eliade a reușit ca nimeni altul, să ofere publicului occidental date despre religiile „primitive“ ale Orientului. Toți cei interesați de marea aventură umană vor găsi în Istoria sa noi informații și noi unghiuri de abordare.

Dicționar al religiilor / Mircea Eliade / Ioan P. Ciuleanu. – Bucureşti : Humanitas, 1993. – 334 p.

Proiectul dicționarului a fost sugerat de Eliade în anul 1975.

Aproape fiecare pagină din acest dicționar este scrisă într-o manieră, care dezvăluie disputele ascunse dintre cei doi. Reiese clar din acest “dicționar” că Eliade și Culianu erau diferiți în opinii în privința unor sumedenii de subiecte și totuși dicționarul este o lucrare de calitate, care încântă prin erudiția și prin definițiile clare pe care le produce.

Dicționarul propune o sinteză de istorie comparată a religiilor, în care se regăsesc concentrate informații privitoare la evenimente, idei și personalități religioase, fondatori și profeți, cârti sacre, ritualuri, reforme și curente spirituale determinante în evoluția umanității. Lucrare de referința, Dicționarul integrează în prezentarea religiilor ipoteze metodologice cognitive novatoare, combinând acuratețea lor cu accesibilitatea textului.

Dicţionar al religiilor / Mircea Eliade / Ioan P. Culianu. – Bucureşti : Humanitas, 1996. – 282 p.

Proiectul acestui dicționar aparține lui Mircea Eliade. Aceasta reprezintă ediție redactată. loan P. Culianu l-a adus la îndeplinire după moartea maestrului său, respectând-i întocmai intenția: aceea de a condensa Istoria credințelor și ideilor religioase (3 volume) si Enciclopedia religiilor într-o singură carte, pe care cititorul fie s-o consulte, grație ordonării alfabetice a secțiunilor, ca pe un dicționar, fie s-o parcurgă, pur și simplu, ca pe un "roman al istoriei religiilor". În prima parte a volumului sunt prezentate 33 de religii sau grupuri de religii, de la cele din Africa până la zoroastrism. A doua parte conține un indice

comentat de termeni. Culianu și-a propus să confere ansamblului o dimensiune obiectivă (de informare), o dimensiune literară și, în sfârșit, una de analiză sistemică a religiei.

Aspecte ale mitului / Mircea Eliade. – București : Univers, 1978. – 194 p. În cadrul scrierilor specializate ale lui Mircea Eliade, volumul Aspecte ale mitului se situează în mod evident ca mediator între două categorii de lucrări: pe de o parte cele care și-au propus definirea și precizarea unor realități care își depășesc restrictiva delimitare conceptuală ori simpla dihotomie (Sacrul și profanul), pe de alta, tratate și studii savant alcătuite, având ca problematică mitologia și istoria religiilor, dar de asemenea și abordări comparatiste ale simbolisticii (Tratat de istorie a religiilor, Istoria credințelor și ideilor religioase, Mitul eternei reîntoarceri, Religii australiene, Imagini și simboluri etc.). Aspecte ale mitului nu este nici o carte în care se încearcă exclusiv delimitările terminologice, dar nici nu intră în seria tratatelor, încercând mai degrabă să îmbine cele doua tipuri de discurs și prin aceasta să ofere imaginea unui compendiu, a unui „manual” destinat însă înțelegerii „marelui public cultivat” (după cum precizează autorul). Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului / Mircea Eliade. – București : Humanitas, 1997. – 470 p. Șamanismul este un fenomen mistico-religios caracteristic Siberiei și Asiei Centrale, dar întâlnit deopotrivă în restul Asiei, în Oceania, cele două Americi și în rândul vechilor populații indo-europene. În vaste zone ale lumii, șamanul este figura centrală a unui univers spiritual straniu, dar cu atât mai fascinant pentru omul modern. Magician și vindecător, mistic, preot și uneori poet, el deține, în urma unei inițieri complicate, tehnica faimosului „extaz șamanic“.

Adresată cititorului cultivat, dar neavând

obligatoriu studii de specialitate, Șamanismul e una dintre cele mai captivante cărți ale lui Mircea Eliade. A fost întâmpinata la apariție ca prima sinteză asupra șamanismului și este considerată și astăzi lucrarea de referință în domeniu.

Yoga nemurire și libertate / Mircea Eliade. – București : Humanitas, 1997. – 384 p.

Așa cum se prezintă, cartea se adresează mai ales istoricilor religiilor, psihologilor și filozofilor. Cea mai mare parte este consacrată expunerii diverselor forme ale tehnicilor yogice și a istoriei lor. Sunt redate ideile, simbolistica și metodele yogice, așa cum sunt ele exprimate în tantrism, în alchimie, în folclor și în devoțiunea aborigenă.

Mefistofel și androginul / Mircea Eliade.

– București : Humanitas, 1995. – 208 p.

Studiile adunate în acest volum ilustrează demersul unui istoric al religiilor animat de dorința de a explica o parte din comportamentele religioase și valorile spirituale ale populațiilor neeuropene. Nu am ezitat să facem apel la fapte culturale cunoscute din tradiția occidentală, ori de câte ori acestea puteau oferi un termen de comparație edificator pentru cercetarea noastră. Asemenea apropieri vor permite, fără îndoiala, specialiștilor să schițeze perspectivele unui nou umanism al viitorului. (Mircea Eliade).

Alchimia asiatică / Mircea Eliade. – București : Humanitas, 1991. – 168 p.

A urmări istoria conflictului subteran dintre experimentarea „mistică“ și experimentarea „științifica“ înseamnă a da seamă de toate transformările care au condus la nașterea lumii moderne. Problema fascinantă și primejdioasă, care nu poate fi atacată decât cu un arsenal întreg de fapte și documente, și cu mult spirit critic.

Profetism românesc / Mircea Eliade. – Bucureștii : Ed. Roza vânturilor.

Vol. 1 : 1990. – 158 p.

Vol. 2 : 1988. – 360 p.

Volumul 1 cuprinde: itinerariu spiritual; scrisori către un provincial; destinul culturii românești.

Volumul 2 cuprinde: România în eternitate.

Aceste două volume adună articole publicate de Mircea Eliade.

Redescoperiți un alt Mircea Eliade, descoperiți-vă un nou mod de gândire!

Vă dorim lectură plăcură!