Cărţi jubiliare în anul 2017

La mulţi ani, dragă carte!

Cărţile tipărite reprezintă principala sursă de cultură şi civilizaţie a omenirii. Încă din cele mai vechi timpuri, odată ce oamenii au învăţat cum să reprezinte grafic cuvintele, cărţile au devenit obiecte de nepreţuit.

Cărţile tipărite reprezintă o idee care mai are puţin şi moare... sau nu? Părereile sunt împărţite. Destinul acestor mici lumi, ascunse printre foi îngălbenite, este unul asemănător destinul oamenilor. Unele apar fulgerător ca o cometă în cer,altele sunt actuale timp de secole.

Vă aşteptăm pe toţi cei pasionaţi de lectură, să citiţi şi să recitiţi cărţile jubiliare ale anului 2017!

Vă aşteptăm cu drag să le consultaţi!

Cărţi jubiliare în anul 2017 Alice în ţara oglinzilor / Levis Carrol.

– Bucureşti : Ed. Adevărul Holding, 2011. – 286 p.

145 de publicare

ani

de

la

Cartea poate fi citită ca un exerciţiu de imaginaţie adresat deopotrivă copiilor şi adulţilor cu poftă de joc, căci eroina de şapte ani, folosind expresia ei favorită, „Hai să ne prefacem că...”, trece prin oglinda de sufragerie şi, înaintând pe cărarea şerpuită ca un tirbuşon, iese din realitate, lăsând deschisă fanta spre un ţinut miraculos şi surprinzător. Lumea din Oglindă ne întâmpină cu o suită de personaje curioase şi amuzante, care se deplasează dintr-un loc în altul ca-ntr-o uriaşă partidă de şah. Dar orice ţinut de poveste are o singură regină, aşa că, până la finalul jocului, Alice trebuie să treacă o serie de probe şi să găsească o cale de a le învinge pe Regina Albă şi pe Regina Neagră şi să se întoarcă acasă.

Bătrânul şi marea / Ernest Hemingway. – Iaşi : Polirom, 2007. – 174 p.

65 de ani de la publicare Ernest Hemingway a primit premiul Pulitzer pentru asceastă operă, fiind considerată ultima de mare importanţă din viaţa autorului.

Microromanul Bătrânul şi marea prezintă povestea lui Santiago, un bătrân pescar care de 84 de zile are un ghinion fantastic ce îl împiedică să mai prindă vreun peşte.

Santiago locuieşte pe o insulă cubaneză şi pescuieşte de când se ştie, fiind foarte priceput. Cu toate acestea, ghinionul său îl înfometează şi toate trucurile sale de pescar nu sunt suficiente pentru a-l înlătura. Bătrânul are ca ajutor un băiat pe nume Manolin. Fiindcă de atât de multe zile barca lui Santiago s-a întors fără peşte, părinţii săi l-au obligat să iasă la pescuit cu altcineva.

Cu toate acestea, fiind ataşat de bătrân, pentru că el l-a învăţat să pescuiască, Manolin continuă, totuşi, să îl mai ajute, aducându-i mâncare, ţinându-i comanie, cumpărându-i momeală proaspătă şi cărându-i uneltele de pescuit de pe ţărm la colibă.

Ciuleandra / Liviu Rebreanu. – Bucureşti : Ed. Liviu Rebreanu, 2004. – 160 p.

90 de ani de la apariţie Romanul este inspirat dintr-o tragedie personală a fratelui scriitorului, Emil Rebreanu.

Acesta era ofiţer în armata austro-ungară şi fusese condamnat şi spânzurat pentru că, încercase să treaca linia frontului la români; întrucât atunci românii din armata austro-ungara fuseseră obligati să lupte împotriva fraţilor lor şi acest lucru i-a determinat pe unii dintre aceştia să dezerteze. Şi o altă întâmplare l-a determinat pe Rebreanu să scrie acest roman, a fost impresia şocantă, pe care i-a provocat-o imaginea văzută într-un album de fotografii din razboi, cu o pădure de ai carei copaci atarnau spanzuratii cehi.

Coliba unchiului Tom / Harriet Beecher-Stowe.

– Bucureşti : Ed. Regis, [s.a.]. – 286 p.

165 de publicare

ani

de

la

Coliba Unchiului Tom este un roman care aduce în atenţia cititorului toate aspectele respingătoare şi de nesuportat ale sclaviei.

Fiecare pagină a romanului surprinde în ea viaţa grea de care au avut parte sclavii negri din America, astfel romanul dezvaluie răul şi imoralitatea sclaviei.

Dar, într-o lume în care nedreptatea şi suferinţa sunt singurele oferte pentru negri, unchiul Tom dă dovadă de o credinţa şi de o bunătate de neînchipuit, oferind tot ce are el mai bun: dragostea lui pentru toţi.

Publicarea romanului a fost un eveniment care a accentuat schimbarea începută în naţiunea americană.

Coliba Unchiului Tom a supravieţuit pană în ziua de azi şi este considerat un document social deosebit de important din istoria Americii.

Copiii căpitanului Grant / Jules Verne. – Chișinău : Ed. Prut Internaţional, 2004. – 242 p. Vol. 1 (în două volume).

150 de publicare

ani

de

la

Unul dintre cele mai populare romane semnate de Jules Verne este, fără doar şi poate, Copiii căpitanului Grant. Cartea spune povestea căutării căpitanului Grant.

După naufragiul navei Britannia, pe care acesta o conducea, a fost găsită o sticlă cu un mesaj în interior, mesaj pe care însuşi căpitanul l-a lansat la apă, ca un ultim strigăt de ajutor. Cei care i-au găsit bileţelui, lordul şi doamna Glenarvan, din Scoţia, dau un anunţ la ziar şi reuşesc astfel să intre în legătură cu cei doi copii ai căpitanului, Mary şi Robert.

Implicaţi deja mai mult decât ar fi crezut în această poveste, lordul şi soţia lui decid să pornească într-o expediţie de salvare. Doar că datele naufragiului s-au cam şters de pe biletul căpitanului şi le este greu dsă descifreze coordonatele. Ei ştiu doar că latitudinea este 37 de grade şi decid să facă înconjurul Pământului de-a lungul acestei linii. Mesajul lăsat de căpitanul Grant mai conţine şi alte indicii, în mai multe limbi, dar textul nu este foarte clar…

Fata babei şi fata moşneagului / Ion Creangă. – Chișinău : Ed. Silvius Libris, [s.a.]. – 16 p.

140 de ani de la publicare Erau odată un moşneag şio babă; şi moşneagul avea o fată, şi baba iar o fată.

Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laţ, lăsând tot greul pe fata moşneagului. Fata moşneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă.

Fata babei întruchipează tot răul pământesc, în timp ce fata moşneagului dă dovadă de bunătate, milostivire şi credinţă, întruchipând binele, de pe urma căruia va avea numai de câștigat în viață. Cât era ziuluica de mare, biata fată cuminte nu stătea locului o clipită, însă în ochii mamei vitrege era o povară greu de suportat: fata moșneagului era piatră de moară în casă; iar fara ei, busuioc de pus la icoane.

Harap-Alb / Ion Creangă.

– Chișinău : Ed. Silvius Libris, 2011. – 62 p.

140 de ani de la publicare Publicarea în 1877 a basmului „Povestea lui Harap-Alb” se datorează într-o anumită măsură prieteniei scriitoruluipedagog cu Mihai Eminescu, pe care l-a cunoscut în 1875.

Realizată după schema folclorică, Ion Creangă inovează conţinutul şi tipologia poveştii alcătuind naraţiuni culte într-un limbaj specific limbii vorbite. Basmul „Povestea lui Harap-Alb” are caracter fantastic, apropiindu-se de alegorie, căci protagonistul dezvăluie povestea iniţiatică a omului în căutarea sinelui.

Frunze de dor / Ion Druţă. – Ch. : Ed. Cartier, 2014. – 258 p.

60 de ani de la publicare Departe în Europa, îşi mai poartă ecourile sinistre ultimele salbe de tun, războiul e pe sfârşite, dar în valea Răzeşului mai continuă

să vină scrisori cu colțuri aurii, frunze de dor, aşteptarea şi înfrigurare la marginea satului, înştienţări de sănătate celor dragi, sau veşti negre, după ce satul se umplea de aşteptare înfigurată, compasiune, lacrimi. „De-i frig, de plouă, de bate vântul, la marginea satului răsar doi copii”.

Veneau copiii să împartă aşteptările şi durerile satului din asprele zile de război, când chiar şi geanta poştaşului mirosea a tranşee, a praf de puşcă, a iod…

Autorul a scris în prin-plan aceste secvenţe, pentru a intensifica mesajul antirăzboinic, pentru a ne introduce cu primele episoade în atmosfera specifică a satului moldovenesc din perioada reflectată şi pentru a defini câteva din liniile mesajului.

Isprăvile lui Guguţă / Spiridon Vangheli.

– Chișinău : Guguţă, 2014. – 144 p.

50 de ani de la publicare Guguţă, eroul Isprăvilor lui Guguţă, e un copil de 6-7 ani.

Locuieşte în miticul sat Trei Iezi. Lumea lui Guguţă e plină de bunătate, armonie, miracole. E o lume şi patriarhală, şi modernă, dar din care lipsesc conflictele majore. În care există mamă, tată, şcoală. E un fel de paradis poetic rural. Iar nedespărţita căciulă a lui Guguţă e nu numai naţională, fiind de oaie şi ţuguiată, ci şi făcătoare de minuni. Se lărg eşte ca să-i protejeze de frig pe Guguţă şi pe o colegă de şcoală, iar mai apoi pe toţi colegii şi pe

tot satul. Guguţă e inteligent, bun la inimă şi şotios pe cât se cuvine. Nu e un personaj dramatic sau pus în faţa unor întrebări dureroase, e un copil normal. Dar are succes poate anume datorită acestui fapt. Intrând în lumea lui, cititorului nu-i rămâne decât să zâmbească şi să se minuneze, savurând între timp o limbă literară frumoasă.

Primiţi-l pe Guguţă în sufletele voastre şi jucaţi-vă împreună cum poate nu v-aţi mai jucat de mult! Timp este berechet, iar pe corabia lui Guguţă... loc din plin!

Jane Eyre / Charlotte Bronte. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2012.

– 620 p.

170 de publicare

ani

de

la

Romanul este inspirat din viaţa autoarei iar personajele sunt construite pe baza înfăţişării persoanelor cunoscute de ea.

Jane Eyre este o micuţă orfana în varstă de 10 ani, crescută din obligaţie de mătuşa sa dna Reed, la Gateshead Hall, alături de cei trei verişori. Mătuşa sa hotărăşte să o trimită la orfelinatul Lowood patronat de dl Brocklehurst. Aici petrece opt ani în condiţii grele dar işi desăvârşeşte educatia. Devenind independentă, la 18 ani merge la Thornfield Hall unde devine guvernanta Adelei-o fetiţă franţuzoaică, copila stăpânului casei-dl Rochester.

Casa o captivează dar o şi intrigă, căci etajul al treilea ascunde un secret. ...

Micul Prinţ / Antoine de Saint-Exupery.

– Chișinău : Ed. Silvius Libris, [s.a.]. – 64 p.

75 de ani de la publicare „Numai cu inima poţi vedea bine, lucrurile esenţiale rămân ascunse ochilor”.

(Antoine de Saint-Exupéry) De 75 de ani, „Micul prinţ” cucereşte sufletele noastre, devenind un mit care a captivat întreaga planetă. Un gen aparte, fiind în acelaşi timp poveste poetico-filosofică şi mit iniţiatic. Cartea ne aduce în prim-plan valorile umane, responsabilitate şi legătură între oameni, toleranţă şi spirit de aventură. Este un titlu accesibil tuturor categoriilor de vârstă, o poveste simplă şi fermecătoare, spusă într-un limbaj simplu, dar plin de poezie. O poveste încântătoare despre copilărie, singurătate şi prietenie.

Mizerabilii / Victor Hugo. – Bucureşti : Ed. Cartex 2000, 2007.

– 494 p. Vol. 1 (în trei volume).

155 de ani publicare

de

la

Mizerabilii de Victor Hugo e una din marile capodopere ale literaturii universale, un roman istoric şi o frescă socială foarte largă şi variată a Parisului acelei vremi, cât şi a provinciei Franţei. De altfel, în Mizerabilii istoria şi critica socială se îmbină desăvârşit cu ficţiunea, în naraţiunea romanului intersectându-se destinele multor personaje inedite.

Eroul principal este Jean Valjean, un fost ocnaş, care fusese închis timp de opt ani fiindcă furase o pâine pentru a se putea hrăni. În ciuda prejudecăţilor sociale îndreptate împotriva lui şi chiar împotriva legii, de care continuă să fie ameninţat pe tot parcursul romanului, Jean Valjean reuşeşte să se ridice deasupra condiţiei sale de marginal, dedicându-se săvârşirii binelui, a apărării şi salvării din „mizerie” a celor virtuoşi şi neajutoraţi.

Omul invizibil / Herbert Wells. – Chișinău : Ed. Prut Internaţional, 2005. – 202 p.

120 de ani de la publicare Apariţia în micul orăşel a unui necunoscut, acoperit total în bandaje, cu ochelari de soare şi pălărie, creşte suspiciunea cetăţenilor la adresa omului invizibil. Wells prezintă viaţa şi gândirea orăşenilor din Iping şi intr-o manieră comică, de exemplu accentul, care, altuia decât unui cititor englez, i s-ar părea total de neînţeles.

Griffin, personajul principal şi deci omul invizibil, un student la medicină cu interese in fizică şi refracţia luminii, reuşeşte să facă un experiment pe propria persoană, dar care se dovedeşte a fi ireversibil. Autorul, trece încet de la contextul oraşului Iping şi al locuitorilor săi neîcrezători şi suspicioşi, către povestea lui Griffin, căruia îi oferă ocazia să îşi prezinte de unul singur situaţia, prin câteva capitole diferite de stilul restului cărtii.

Griffin este un personaj deosebit de complex, prin atributele sale – un narcisist iremediabil, căruia nu-i pasă de restul omenirii, nici măcar în momentul în care îşi face rău prin propriile experimente şi se trezeste într-o luptă bizară de unul singur.

Wells îl lasă să ajungă în punctul în care să se blesteme singur, dar îi păstrează o oarecare urmă de compasiune în ochii cititorului, de ajuns încât povestea tânărului om de

ştiintă şi pericolul în care se află să ramână interesante şi greu de intuit.

Mioriţa. Meşterul Manole.

Balade populare româneşti. – Bucureşti : Ed. Minerva, 1998. – 262 p.

165 de publicare

ani

de

la

Capodoperă absolută a literaturii noastre populare, dovada geniului artistic al poporului român, este rezultatul unui proces de creaţie seculară, textul baladei armonizând un numar variabil de motive poetice cu existenta independentă în folclor.

Mioriţa sintetizează o experienţă de viaţă milenară, pentru a o ridica, prin transfigurare artistică la rang de valoare general-umană.

Datarea genezei baladei este de fapt imposibilă, pentru că ea este rezultatul unei contaminări succesive între temele majore ale folclorului nostru.

Tema baladei Miorita o constituie drama din viaţa pastorească, din timpul transhumanţei.

Poezii. Carmina / Alexei Mateevici. – Chişinău : Ed. Ştiinţa, 1996. – 78 p.

Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată.

Poezia este un elogiu adus limbii române şi un îndemn pentru preţuirea ei. Limba este o trăsătură definitorie a unui popor, a unui neam, a unei naţiuni. Tezaurul spiritual al unui popor se găseşte ascuns, ca o comoară, în limbă.

La 22 iulie 1995 deputaţii din Parlamentul Republicii Moldova au aprobat strofele 1, 2, 5, 8 şi 12 ale poeziei Limba noastră drept imn naţional şi oficial al Republicii Moldova.

Kaştanka / Anton Čehov.

– Chişinău: Editura ARC, 2008. – 39 p.

130 de ani de la publicare Kaştanka de Anton Cehov este o mică povestire despre destinul unei căţeluşe tinere şi roşcate pe nume Kaştanka. Ea locuia la Luka Alexandrâci, un tâmplar, căruia îi cam plăcea păhăruţul şi deseori mergea pe stradă aghezmuit. Tâmplarul mai avea un fiu – Fediuşca, care o chinuia pe Kaştanca, ba o apuca de lăbuţele din spate, ba o punea să meargă în două labe, ba o apuca de coadă. Cel mai mult însă pe căţeluşă o irita atunci când Fediuşca lega o bucată de zahăr pe o aţă i-o dădea să o mănânce, apoi trăgea de aţă şi-i scotea zahărul din stomac. Cu toate aceste chinuri, însă, Kaştanka îşi iubea stăpânii şi era fericită cu ei. Într-o zi stăpânul o luă pe Kaştanka cu el şi se rătăcise…

Lectură plăcută!