Revista ASLS, Martie 2022, Ediția 1

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

THE STITCH JOURNAL

GUIDE TO WINTER ACADEMY Mă uitam la fețele necunoscute și habar n-aveam că o bună parte dintre ele aveau să-mi ajungă dragi în numai câteva zile.

Trenul ajunge pe peron. Grabă și zumzete. Din spatele meu, o voce strigă ferm numerele locurilor pe care ne putem așeza și ne conformăm rapid. E încă devreme și liniște, majoritatea nu ne cunoaștem - mai multe la pagina 4.

HOROSCOP& REBUS Ce ne spun astrele despre activitatea ta în ASLS în următoarele trei luni?

Cât de bine cunoașteți ASLS și echipele acesteia?

Sunteți dispuși la o provocare?

Află dacă vei primi titlul de Voluntarul Lunii sau dacă vei coordona proiectul visat la pagina 7.

Stitch vă provoacă să completați rebusul de la pagina 10 pentru a vă dovedi talentul într-ale ASLS-ismului!

Feedbackul stă la baza dezvoltării noastre. Însă, cum ne putem da seama că feedbackul oferit de noi este cel potrivit?

Dacă vrei să afli mai multe, nu rata articolul de la pagina 20!

1

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

SĂ RECAPITULĂM...

Consiliul de Coordonare

Departamentul Fundraising

Ne-am început mandatul cu bine și am reușit să bifăm de pe lista noastră schimbarea butucului de la sediul nou.

Money, money, money…*Abba pe fundal* Ce ne-am face fără

Am ținut împreună traininguri în Winter Camp, ne-am simțit foarte bine printre voluntarii noi, dar și vechi; sperăm că am reușit să împărtășim cu voi câte puțin din cunoștințele noastre.

portofel, nu pe inimă, că a fost una super productivă.

Acest mandat s-a bucurat de primele trei traininguri dezvoltate pe reprezentare „The Holy Trinity of Representing”. A fost un succes, voluntarii sunt mai pregătiți pe această parte, intrând în culisele ascunse, dar foarte interesante și plăcute ale reprezentării.

indispensabile realizării proiectului, am avut ședințe, am

Desigur, cum să avem un mandat fără să fim „legali”? Așa că ne-am ocupat de aspectele oficiale și suntem înregistrate la judecătorie.

ei? Bună întrebare, nu vrem să știm răspunsul! Ei bine, suntem în a doua lună a mandatului nostru și pot spune cu mâna pe

A spus cineva „Căriăr?’’ Nimeni? Ok, atunci permiteți-ne să vă vorbim un pic despre el. Am început demersurile început ușor, ușor să strângem materialele și să contactăm partenerii de care avem nevoie. Am primit câteva răspunsuri din partea acestora, prin urmare, am stabilit deja câteva webinare. Până acum totul bine și frumos, adică bănos!

De asemenea, am realizat și paginile aferente unei bune desfășurări a Career Fest pe site. Vă invităm să aruncați o

Departamentul Human Resources

privire: asls.ro/career-fest.

Nu degeaba mascoata Echipei de Îndrumare este albinuța Doris, căci am Suntem super fericiți să anunțăm faptul că am încheiat un muncit cu drag și spor precum albinele. parteneriat cu Colegiul Național Gheorghe Lazăr și am Ne-am concentrat pe inducția membrilor început să colaborăm cu Ericsson. proaspăt deveniți activi și am organizat How to Be a Volunteer, o sesiune care să îi ajute pe pui să se familiarizeze mai bine cu ce înseamnă să fii voluntar ASLS. Nu am uitat nici de membrii aderenți, organizând AlfaBETArul ASLS. Aici au avut ocazia să descopere ce înseamnă mai exact statutul lor și am pus accentul pe tranziția spre membru activ și pe reversibilitatea aderent - activ. Recrutările de Primăvară au început și ele, iar odată cu acestea am revizuit și fișa de interviuri.

Deoarece ne dorim să oferim șansa tuturor voluntarilor din Echipa de Motivare să poată organiza activități de tip bonding, am implementat taskul Motivity, unde am primit niște planuri super drăguțe și de abia așteptăm să vă dezvăluim ideile motiflorilor noastre. Tot în cadrul Echipei de Motivare, v-am încântat în lunile acestea cu mai multe activități de engagement pe Let’s have fun, ASLS!, cu prilejul mai multor ocazii speciale: Challenge sesiune, Valentine’s Day și 8 Martie.

Reacția CoCo când nu dă nimeni plan de proiect

Când ai de organizat Gala, Recrutările, Treasure Hunt și T.o.T în același timp

Cei din SO când un student pune aceeași întrebare la 15 voluntari

PR-ul când pică toate rețelele de socializare și nu mai poate face taskuri

VA când spune cineva „nu e posibil să se facă atâtea materiale într-un timp așa scurt”

Când îți spune că nu vrea contract de sponsorizare, că face doar de prestări servicii

2

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Departamentul Visual Arts

Departamentul Students Office Gossip SO here, your one and only source into the scandalous lives of SO volunteers.

Prima lună din acest mandat a început așa cum nu se putea mai bine pentru SO. Primul proiect a fost, bineînțeles, Evaluarea Activității Didactice.

Martie 16, 2022

Ianuarie a reprezentat pentru Boss VA o lună de „încălzire”, în care ne-am organzat și am implementat ghiduri și challenge-uri pentru fiecare echipă. Începând cu februarie ne-am dezghețat ușorușor, am început să dăm taskuri și am ieșit în evidență prin standul nostru colorat și plin de

Un al doilea proiect organizat a fost How to drepturi FLLS,

meme-uri din Winter Camp. Luna martie deja arde,

desfășurat în perioada 18-28 februarie. Aici au fost

avem proiecte peste proiecte și voluntarii noștri

promovate 6 drepturi din Codul Drepturilor și

muncesc din greu (dar și cu drag) să realizeze

Obligațiilor Studenților. Viața de student nu e întotdeauna

materiale cât mai frumoase pentru echipele

ușoară, iar cunoașterea drepturilor devine o acțiune fundamentală în viața noastră academică. În ultimele zile ale lunii martie a avut loc proiectul How to Licență.

Vorbind de anul 2022, licența înseamnă de data aceasta

coordonatoare.

Tot în această lună, alături de CoCo, am lansat o

examene. După 3 ani de facultate, aceste examene

campanie de strângere de alimente, produse de

reprezintă o ultimă probă din experiența numită simplu

igienă și diverse haine pentru refugiații din Ucraina,

„facultate”. Cu ajutorul voluntarilor care au trecut prin

care a fost un succes. Așa cum răsar ghioceii, așa și

această etapă, How to Licență își propune să lămurească

echipa ASLS TV a reînceput filmările, având un nou

întrebările avute de studenți privind următoarele evenimente.

Fiți atenți, nu știți ce urmează.

clip postat pe YouTube (go check it out). Și dacă tot ne facem reclamă, ASLS are acum cont de TikTok. Vă așteptăm cu mic, cu mare, cu un follow și like-uri la postările de acolo. Sunt fun, VA promitem.

XOXO, Gossip SO

Departamentul Public Relations Începutul de an al departamentului nostru a fost unul plin de secrete și mari mistere. Despre ce să fie oare vorba? Încă din ianuarie, pregătim apariția primei ediții a revistei ASLS, acum sub numele de "The Stitch Journal". Începută din dorința de a încuraja și mai mult creativitatea voluntarilor noștri din echipa Copywriting, aceasta a luat proporții mult mai mari, devenind în cele din urmă ceea ce este astăzi- o colecție de poze, articole, sfaturi și ghicitori, care suntem sigure că o să vă încânte!

Dar să nu credeți că am uitat de echipele noastre! Odată cu noul mandat, familia căluțului Amadeus s-a mărit cu păunița Layla, elefănțica Aiko și duhul de la Bloggers (încă nu avem idei pentru numele lui, deci dacă aveți idei, am

BEx 2022

aprecia foarte mult), care veghează voluntarii la orice task, fie el un story colorat, un text de promovare sau o postare pentru numeroasele noastre proiecte.

3

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

VOLUNTARII LUNII IANUARIE

Q&A:

Parenting:

Raluca Ovedenie

Izabella Radu

Design: Adina Din Reprezentativ: Vlad Nedeloiu

Instagrammers:

Ana Olariu

Social Media:

Diana Văceanu

Delegates: Andreea Vlădescu Copywriting: Miruna Flipache

4

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

VOLUNTARII LUNII FEBRUARIE

Echipa de Motivare:

Q&A: Diana Văceanu

Silvia Budur

Parenting: Denisa Berdei

Jenifer Maxim ASLS TV:

Elena Nițișor

Delegates: Bianca Stochiță

Handmade:

Social Media: Daria Paliu

Photographers:

Talida Izdrăilă

Doința Pană

Cristina Mantu Prime Contact: Diana Chelu

Instagrammers: Mădălin Catană

Copywriting: Ioana Cuțudi Design: Diana Văceanu

5

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

GUIDE TO WINTER ACADEMY În dimineața lui 10 februarie am ajuns în Gara de Nord și în momentul în care am văzut marea de oameni înconjurați de bagaje, un val de emoții și agitație și-au făcut loc pe șira spinării. Mă uitam la fețele necunoscute și habar n-aveam că o bună parte dintre ele aveau să-mi ajungă dragi în numai câteva zile.

Trenul ajunge pe peron. Grabă și zumzete. Din spatele meu, o voce strigă ferm numerele locurilor pe care ne putem așeza și ne conformăm rapid. E încă devreme și liniște, majoritatea nu ne cunoaștem între noi. Câțiva voluntari se plimbă printre noi și vorbesc cu aproape toată lumea – ulterior aflăm că unii dintre ei sunt voluntarii alumni și onorifici ai ASLS și mă bucur, în sinea mea, să văd că liantul dintre generațiile noi și vechi nu s-a rupt.

Prima zi se scurge repede și se termină cu o petrecere de bun venit în care atmosfera e relaxantă: majoritatea am nimerit la cazare cu voluntari pe care

Am întrebat câțiva voluntari cum li s-a părut această

nu îi cunoaștem și ne-am împrietenit destul de

experiență, pentru că am vrut să împărtășim cu voi

repede, iar cei care se cunoșteau deja între ei ne-au

motivele pentru care toată lumea ar trebui să

integrat cu lejeritate în grupurile lor. Următoarele 3

participe la măcar un Camp ASLS.

zile s-au dus cu viteza luminii și au fost pline ochi de

Beatris Lăcătuș: „WinterCampul a fost o experiență

activități care mai de care, de la training despre

cel puțin memorabilă, care mi-a adus nu doar ocazia

scrierea planurilor de proiect, ținut de Carla

să cunosc oameni noi, ci și să-mi consolidez relațiile

Ștefănescu și Andra Iosif, care s-au organizat foarte

de prietenie cu voluntarii pe care îi cunoșteam deja.

frumos și eficient și care, până la finalul zilei, s-au

Dincolo de asta, am putut să acumulez o mulțime de

asigurat că toată sala o să miroasă numai a creieri

cunoștințe în ceea ce privește scrierea de proiecte,

încinși, până la activități de cunoaștere, ținute de

menținerea echilibrului dintre viața profesională și

Andreea Tomescu și Lorina Hou, care ne-au arătat cât

cea personală. Pe scurt, mi-am adăugat mai multe definiții la ceea ce înseamnă să fii voluntar ASLS.

de importantă este îmbinarea utilului cu plăcutul și că toți avem nevoie să găsim echilibrul între activitatea profesională și personală.

6

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

Pentru mine, cea mai bună parte o reprezintă acele mici lucruri pe care le luăm cu noi dincolo de terminarea campului propriu-zis, precum mesajele wholesome din sugar cubes, cele de la Friends and Enemies, stickerele primite de la fiecare departament, activitate și petrecere în parte. Le privesc deseori cu drag și mă transportă înapoi în atmosfera aceea de apartenență la ceva mai mare decât mine, pe care mă pot sprijini și în care îmi văd viitorul”.

Primul Camp nu se uită niciodată, iar Andra Manea ne poate confirma asta: „(Primul meu) WinterCamp a însemnat atât de mult încât nici nu știu de unde aș putea începe. Am plecat de acasă cu 2 așteptări: să cunosc cât mai multe persoane și să reușesc să mă dezvolt ca voluntar, iar numai după 4 zile am reușit să le fac pe amândouă. Nu numai că am cunoscut persoane noi, ci am creat legături strânse, am făcut schimb de experiențe, am reușit să găsesc cea mai bună parte din studenție. Am învățat să fac un draft de proiect, bineînțeles cu emoții, dar și că fără organizare nu poți realiza nimic. La început am fost puțin sceptică legat de acest camp, dat fiind că

Câteva dintre motivele pentru care am intrat în ASLS au fost să cunosc oameni, să simt că sunt o persoană

am plecat la drum cu atât de multe persoane necunoscute, însă am știut că, până la sfârșit, vor ajunge

implicată și să îmi dezvolt partea creativă și care lucrează bine sub presiune. Mi-a plăcut, de asemenea, și programul foarte bine pus la punct. Abia aștept următorul camp, să cunosc oameni la fel de minunați ca și cei din Winter”.

să-mi fie dragi, lucru care s-a și întâmplat. A fost o experiență pe care aș repeta-o fără să stau pe gânduri”.

Dacă aveți cumva dubii, Cătălina Bordea e aici să vi le clarifice: „Inițial nu am vrut să vin în Winter, dar mi-am

Denisa Berdei: „Winter 2022 a fost primul meu Camp.

Nu aș putea să descriu experiența mea în doar câteva fraze, așa că o să menționez niște momente care mi-au rămas în memorie: drumul până la destinație care a fost reprezentat de micile „Și mie îmi place cântărețul de care vorbeai adineauri!”, ca mai apoi să înfiripi o adevărată ședință de apreciere pentru respectivul. A fost urmat de bucuria să aflii cu cine stai în cameră și cine îți sunt vecinii, ca mai apoi să vină febra pregătirilor pentru training-urile organizate. Să nu mai zic bilețelele cu gânduri bune lăsate anonim, dedicațiile care mai de care, joculețele amuzante și cateva sloganuri ce-mi răsună în minte chiar și-o lună mai târziu.

zis că ar putea să fie o experiență super tare și că ar merita să încerc. Ei, fix așa a fost! Încă mă mai bucur, după o lună de la Winter, că n-am stat acasă, de unde m-aș fi uitat la story-urile celor din tabără și m-aș fi ofticat. Mi-a plăcut super mult că m-am apropiat de majoritatea oamenilor de acolo. Iubesc spațiile cu oameni frumoși și deschiși la minte. M-am simțit ca aparținând locului, de parcă nu ar fi fost primul meu camp.

7

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

Piesa de rezistență au fost petrecerile din cele 3 nopți, unde am legat prietenii și m-am distrat cum nu am mai făcut-o până acum, deseori având același gând, și anume faptul că la vară, vreau să coordonez această experiență ASLS-istă”.

Costin Chiacu nu este la primul Camp, însă asta nu-l oprește din a găsi, în continuare, lucruri de care să se bucure. „Pentru mine a fost al doilea camp. Oamenii au fost super și mă bucur că avem lume nouă și că am apucat să cunosc o parte din ea. Am reușit să interacționez mult și cu prieteni mai vechi, cu care nu am avut ocazia să mă văd așa des, din cauza pandemiei. Un lucru clar e că am plecat acasă știind că mi-am făcut prieteni noi dar și că mi-am întărit relațiile mai vechi. Concluzia mea e că mi-a plăcut și că mă bucur că am participat”.

Tudor Georgescu: „Pentru mine orice camp ASLS e o ocazie să intru într-o lume magică unde am în jur doar prieteni, mănânc cu ei, am activități cu ei, dorm cu ei, etc.

Nu știu să descriu sentimentul dintr-un camp pentru că trece totul așa repede, dar știu să descriu sentimentul de după camp: mă simt de parcă, timp de 4 zile, am fost prins într-un «pocket dimension» care e de trei ori mai frumos decât realitatea și nu voi mai putea niciodată să mă întorc în el.”

Nu în ultimul rând, credem că este important să vedem lucrurile și din perspectiva celor din spatele cortinei, celor care au depus ore în șir de muncă pentru ca totul să decurgă șnur, acestea fiind, evident, coordonatoarele proiectului.

Dacă

vă

bate

vreun

gând

să

aplicați

pentru

SummerCamp, acesta este semnul!”.

Marina Crăciun: „WinterCamp este o experiență unică pe care niciun voluntar nu ar trebui să o rateze. De la trezitul dis-de-dimineață până la pregătirile pentru petrecerile

Maria Macarov Burnichi: „Să coordonezi un proiect de tipul unui Camp este extrem de solicitant, dar satisfacția e pe măsură. Mereu apar probleme de rezolvat, lucruri de făcut pe ultima sută de metri și tot felul de situații neprevăzute, care uneori m-au făcut să vreau să renunț, însă tot ce a venit după, bucuria și energia dată de fiecare voluntar în parte, relațiile create și toți oamenii pe care i-am cunoscut compensează și chiar surclasează toate nopțile nedormite și stresul coordonării unui astfel de proiect.

târzii, totul a trecut cât ai zice «Hey-Ho». Pentru mine, coordonarea acestui proiect a însemnat o constantă dorință ca totul să iasă cât mai bine, să nu dezamăgesc voluntarii și să mă asigur că vor rămâne cu amintiri pentru mult, mult timp. WinterCamp a fost un șir de suișuri și coborâșuri emoționale. M-am bucurat până la lacrimi în unele momente și m-am ambiționat ca niciodată în fața provocărilor. A fost mult de lucru, atât ca echipă cât și individual, ca totul să meargă ca pe roate. A ieșit totul cum

Având experiența de coordonare a două Campuri, pot spune cu mâna pe inimă că este proiectul meu de suflet și că nimic nu se compară cu sentimentul pe care l-am avut când am ajuns acasă cu o tonă de bagaje după mine pe care le-am aruncat într-un colț, am deschis Sugar Cubes și am citit toate lucrurile frumoase pe care le-au scris omuleții care au fost în Camp atât despre mine, cât și despre proiect, cu toate glumele și inside-urile cu care rămâne fiecare dintre noi sau cu meme-urile care apar de fiecare dată după ce ne sunt date pozele.

ne-am așteptat? Nici pe departe. Ne-am distrat și am întâlnit niște omuleți minunați? Cu siguranță! Acestea fiind spuse, coordonarea unui proiect nu este deloc ceva facil, dar răsplata sufletească nu se compară cu nimic altceva din viața de voluntar”.

8

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

PROVOCAREA LUI STITCH 1.

Ce este ASLS?

2.

Care este culoarea noastră reprezentativă?

3.

Departamentul care se ocupă cu promovarea proiectelor.

4.

Echipa care este mereu în căutare de cerbi voioși.

5.

Din ce echipă fac parte cei care sunt întotdeauna activi pe rețelele de socializare?

6. Ce echipă credeți că vă poate reaminti de vremurile în care erați la școală și crăftuiați?

7.

Toate materialele de promovare a asociației sunt create de echipele acestui departament.

8.

Voluntarii acestei echipe sunt mereu echipați cu un aparat foto și cu dorința de a surprinde cât mai multe lucruri și cât mai multe persoane.

9. Echipa care se ocupă cu realizarea materialelor cât mai originale pentru promovarea proiectelor ASLS. 10. Ce echipă se ocupă cu reprezentarea drepturilor studenților în cadrul structurilor cu rol decizional și administrativ ale Universității?

11. Texte de promovare, articole de blog, descrieri de eveniment sau comunicate de presă, membrii acestei echipe se ocupă de toate.

12.

Scopul acestui departament este de a gestiona voluntarii ASLS și tot ce ține de activitatea lor.

13.

Acest departament favorizează relațiile externe prin intermediul parteneriatelor cu instituții, companii sau alte organizații.

14.

Această echipă este perfectă pentru orice pasionat de filme sau oricine dorește să evolueze în funcțiile de cameraman, regizor/scenarist și editor, actor și reporter.

15. Echipa aceasta se ocupă cu postarea mesajelor informative pe grupurile de Facebook cu specializările, iar mascota acesteia este mica bufniță perlată.

16.

Toate story-urile care mai apoi sunt postate pe contul de Instagram al asociației sunt create de această echipă.

17.

Activitatea acestei echipe constă în contactarea companiilor, fie pentru a ne furniza anumite produse indispensabile proiectelor ASLS, fie pentru a obține colaborări de lungă durată.

18.

Ce departament se ocupă în mod direct de tot ceea ce înseamnă interacțiunea cu studenții facultății noastre?

11

Issue No. 1

ASLS Exclusive

REBUS 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

12

Martie 16, 2022

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

CREATIVITY CORNER Sunt acele momente în viață când simți că înțelegi întreg universul, că misterul vieții este atât, o constantă pe care doar tu ai descoperit-o, pe care doar tu ești capabil să o înțelegi. Consideri că ai dreptul să o perturbi, să răsfoiești fiecare revistă de stea din acel univers risipitor, crezi că dacă o fărâmițezi sub degetele mici îi vei înțelege fiecare fărâmă de adevăr iar, la final, vei dori să o remodelezi cu aceeași forță creatoare la starea-i de dinainte, tu: un cercetător, un filosof, un zeu.

Poate că, să descoperi un adevăr presupune, de fapt, să inventezi un univers, unul propriu și nemaiîntâlnit, uimitor și nemărginit, după chipul și asemănarea aceluiași creator, iubitor de cunoaștere și imposibil. Însă, probabil că acel univers sclipitor ar fi unul mort, pentru că să-i dai viață ar presupune să te distanțezi de ceea ce crezi pentru a înțelege alte perspective, fie ele străine sau incompatibile cu o fire așa orgolioasă ca a zeului din tine. Poate că nici nu există descoperiri, ci doar invenții, iar fiecare adevăr găsit este un rezultat al unei perspective fixe, al acelui creator însetat să-și transpună chipul pe fața universului, sau poate că cei care descoperă adevărul sunt aceia care reușesc să spargă această barieră a gândirii. În oricare dintre aceste două cazuri, în oricare dintre cele două ființe însetate de adevăr (căci nici una, nici alta, indiferent de metodele folosite ori capacitatea de înțelegere, nu-și vor trăda firea pură și iubitoare de viață și vor căuta adevărul, așa cum îl pot distinge), înfloresc cu grație aceleași tulburări lăuntrice care atacă ființa și fac din ea cel mai ales rezultat al neliniștii interioare (poate totuși, pentru cea din urmă ființă, demonul neliniștii îi curge prin vene cu o simțire mult mai însemnată, fiindcă, desigur, orice adevăr descoperă, este strict adevărul lui, incapabil să iubească alte adevăruri).

Este vorba de acel sentiment de împlinire, acea claritate și mândria care stăruie preț de câteva momente, pe care cu toții o simțim după ce ne terminăm ideea și când suntem încă sub euforia propriei imaginații. Și e tocmai că, acea idee năstrușnică, visătoare, acea sclipire de adevăr care este, cu siguranță, o licărire a frumuseții și unicității unei minți înzestrate, o minte posedată de o paradă de veselie, se încheie în cel mai tragic și natural mod cu putință. Iar pe chipul trist și frământat al minții aceleia delicate și înzestrate se aștern iar sedimentele mediocrității și masca formată din pietricele de îndoială uzurpă locul chipului și-l neliniștește, îl sugrumă sub învăluirea ei amăgitoare. Totul se întâmplă la scurt timp după acea descoperire uimitoare și, dintr-o dată, geniul realizează că nici unicitatea nu e la fel de autentică precum crede, iar acea frumusețe (înșelătoare) care se ațintește în ochii lui e la fel de trecătoare și banală, iar el, desigur, gândește precum toți ceilalți o fac.

13

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

E acel chin ce vine după acea ură față de sine, față de lume, față de sens, acel sentiment că te-ai afundat într-o închisoare de bunăvoie, iar singura metodă de scăpare ce ți-a mai rămas e o cheie care, convenabil, stă în fața ta și nu te încumeți să o folosești din obișnuința de a refuza ce consideri că e străin de tine. La scurt timp, închisoarea te înstrâmtorează așa mult încât te trezești până și din euforia gândirii și realizezi că nimic din ce ai gândit nu se remarcă decât

printr-o

așezare

dramatică

în

pagină,

al

cărei

dramatism, desigur, se pierde după ce ai citit de câteva ori ideea și ai învățat-o pe de rost. Și tocmai acest lucru imprimă, poate, chinul cel mai îngrozitor al ființei umane, anume că omul este condamnat să fugă de închisoarea propriei îndoieli (de altfel, și dacă nu ar fi fost condamnat, ar fi fugit, poate, din reflex, dintr-o nevoie de a se simți unic și sigur pe sine), ca în cele din urmă, obosind sau renunțând la a mai spera, pentru a-și linge rănile sângerânde, i se avântă resemnat și se supune, ca un adevărat criminal care,

Și se întâmplă deseori, totuși, o mică tragedie, anume că mai mult sunt eu cel din spatele sentimentului, cel lovit de soartă și nu iubirea vieții mele, a douăsprezecea sau a treisprezecea sau oricare ar vrea să fie ea. Și totuși, pe lângă toate acestea, am cunoscut acum ceva timp pe cineva pentru care nu pot spune că am sentimente tradiționale sau că-mi doresc o relație, dar în schimb am

dezvoltând conștiință, a decis să încheie zbuciumul și să

descoperit cât de natural este să fiu în

renunțe la libertate în schimbul ocrotirii mâinii aspre, dar

preajma ei, să mă port de parcă ar fi

cunoscute, înfricoșat și încrezător că într-o zi va evada din

universul pentru mine, să o iubesc fără să o

nou, de data aceea pentru totdeauna.

iubesc

de

fapt.

Gândindu-mă

la

asta,

realizez că există șansa să o consider sufletul E o frustrare care provine dinăuntru, cum provin, de

meu pereche și că, deși nu cunosc cu ea acel

altfel, toate frustrările, și care mereu îți va sta la ceafă când

sentiment de iubire pe care l-am tot simțit

vei fi crezut că ai descoperit piatra filozofală. Acum câteva

în fostele mele escapade romantice, cunosc

seri nu puteam dormi și, cum m-am obișnuit de acum mult

însă un alt sentiment, pe care l-am numit

timp, am deschis telefonul și am notat câteva dintre ideile

simplu natural.

mele. Cea mai recentă: Love is the feeling that we don’t feel, încă mă fascinează prin sensul atât de profund pe care eu

Simt pentru ea ceva ce e natural, nu

credeam atunci că-l are și care acum bate ca un ecou în sinea

instinctiv, fiindcă instinctul presupune un

mea, ori de câte ori repet cuvintele. Să fie iubirea, cu

interes primar, ci mai mult o emoție ce duce

adevărat, un sentiment pe care nu-l simțim? Am început să cred asta de curând, când mi-am dat seama că n-am iubit niciodată în realitate, când am înțeles că, de fapt, îmi plac aventurile, îmi place să fiu dorit și să doresc și, desigur, îmi place să mă joc cu acel sentiment de „am nevoie de tine". Îmi dă putere, mă revigorează și pe cât de greșit ar fi, pe atât de necesar îmi este încât nici dacă moralitatea însăși, nici dacă s-ar preface ca o ființă în fața mea și ar bate la ușă să-mi ceară socoteală, nu m-aș îndupleca să mă las de el.

14

simplu spre mulțumire că am întâlnit-o.

Și, posibil, asta să fie iubirea pe care să o pot înțelege.”

- George Ilinca

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

Eu sunt Carol și de profesie sunt... hoț. Sau cel puțin eram, înainte să... știți voi. Înainte, îmi petreceam o bună parte din timp profitând de naivitatea și neglijența oamenilor. Ce pot spune, mereu mi-a plăcut să mă bag unde nu îmi era locul, și probabil că era o pasiune prea mare care era păcat să nu fie dezvoltată.

Îmi plăcea să fac asta. Ba chiar adoram să fur. Câte un portofel de la vreun domn care probabil nu îi va duce lipsa, câte un ceas, căci se vând ușor, uneori câte o inimă a unei domnișoare, dar ce să mă laud. Pe scurt, furam de toate.

Mereu mi s-a spus că am o carismă aparte și că e un special „atu", orice ar însemna și cuvântul ăsta. Am învățat să fiu convingător manipulând persoane în favoarea mea. Știu să fiu discret și rapid, iar aceste două lucruri sunt esențiale pentru a fi un hoț. Cumva, ajungi un iluzionist care face trucuri doar pentru sine.

Întrebându-mă ce vreau să devin, mi-am dat seama că nu am ce să mă fac. Nu mă pricep decât la furat.

Eu vreau să rămân tot un hoț. Totuși, în această perioadă, neavând ce altceva să fur, o să fur tristețea. Fiecare lacrimă care nu ar trebui să se scurgă pe obraz, fiecare privire abătută, fiecare oftat, fiecare sentiment de dor, supărare, mâhnire, care există. O să o fur și o să o îndes bine într-un sac pe care o să îl arunc până după stele, pentru ca nimeni să nu mai simtă tristețea vreodată.

Poate că așa vom vindeca cicatricile pe care

Strada era universul meu! Aglomerația, mediul meu

le au inimile noastre.

natural. Eu acolo mă simțeam viu, înțelegeți? Nici nu îmi păsa de lege atâta timp cât era lume afară. Din păcate, realitatea e că nu te poți baza pe nimeni să fie acolo când ai nevoie. Cine sunt eu să le cer să iasă? Ce putere am eu sa îi conving că doar așa pot trăi și eu? La naiba cu tot!

Dacă înainte eu eram cel care păgubea, acum am devenit cel păgubit. Nici nu e nevoie ca cineva să facă ceva pentru ca eu să fiu ruinat. Mă simt... gol pe dinăuntru. De parcă nu contează deloc calitățile și abilitățile mele. Mă simt șparlit de tot ce aveam eu mai bun în mine. Degeaba toată munca, dacă trebuie brusc să schimb totul.

15

- „Hoțul”, de Silvia Budur

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

August, prima jumătate a secolului XX Stăteam ascuns după gardul şubred de lemn bătut de bunicul acum mulți ani şi-mi lungeam urechile la discuţia lui Zarea, frate-miu mai mare, cu Anton, un vecin de pe uliţă. Vorbeau despre război şi împuşcau o ţintă improvizată. Auzeam fragmente şi tare mi-aş fi dorit să fi sărit gardul, să stau lângă ei şi să sorb cu urechile tot ce ziceau după fiecare împuşcătură.

Mă uitam la Zarea. Era mai înalt decât Anton şi cumva, mi se părea normal. Era cu cinci ani mai mare. Avea pe el niște pantaloni verzi, spălăciți, traşi peste talie şi legaţi cu un şnur negru, gros. În picioare avea nişte bocanci purtaţi până la refuz, de la tata. Cămaşa din pânză albă cu care ieşise mai devreme zăcea acum pe marginea gardului opus mie. Căldura de afară era dogoritoare şi mă întrebam cum rezista Anton cu cămaşa pe el. Îl auzeam pe Zarea povestindu-i întâmplări de pe front. Anton urma să plece în armată din toamnă şi era mai speriat decât o găină.

Zarea îi vorbea despre calibre, rostea rapid nume de puşti şi uneori, discuţia devenea atât de tehnică încât mă pierdeam şi rămâneam concentrat doar pe sunetul provocat de puştile celor doi. Zarea voia să-l pregătească, să ştie că-l trimite pe Anton cu puţină cunoştinţă practică şi că, de fapt, nu urma să facă satul de râs.

Mi-am schimbat poziţia şi m-am pus în şezut, rezemându-mă cu umărul drept de gard şi întinzând înaintea-mi picioarele. Simţeam sângele cum vuieşte de la genunchi până la glezne şi înapoi, mai repede decât gloanţele lui Zarea şi îmediat au urmat mii de pişcături, de parcă îmi înfigea cineva ace în picioare. Soarele ardea ca un nebun şi ghinion ce picase pe mine că încă nu coborâse destul, iar umbra casei se termina taman la un metru dinaintea gardului, astfel că nu eram păzit deloc de razele dogoritoare.

Mi-am poziţionat fruntea între doi ştacheți, cât să pot vedea cu un ochi şi privirea mi-a rămas fixată pe Zarea. L-am privit cum îşi potriveşte puşca pe umăr, cum închide un ochi şi cu celălalt fixează ţinta şi cu o încredere uimitoare, apasă pe trăgaci.

-Vrei să-l omori, nu să-l răneşti. Dacă-l răneşti, îi dai şansa să te omoare şi nu vrei asta. Însă nu vrei să sufere. Tu n-ai nici timp, nici gloanţe destule cât să-i mai dai o dată, să-i curmi suferinţa.

Zarea îşi lăsă puşca în jos şi se îndepărtă de Anton, care îşi potrivea acum arma.

Eram departe de ei şi hambarul mare făcea imposibil să văd câtuşi de puţin balotul făcut ţintă.

16

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

- Eşti pe aproape, fluieră frate-miu printre buze în timp ce încerca să-şi aprindă o ţigară. Concentrează-te mai mult, ai mai multă încredere. Oricum nimic nu se compară cu atunci când omori un om.Ce facem acum e doar ca să-ţi faci o idee despre cum se ţine o armă-n mână.

Tonul pe care rostise cuvintele acelea fusese unul atât de rece şi de rigid, cum nu mai auzisem niciodată până atunci. Parcă nici nu sunase a vocea lui Zarea, fratele meu. Sunase a Zarea, cel care

-Încă odată, îi ordonă lui Anton, parcă mai rece decât înainte, arătând cu capul spre puşca ce-i atârna leneşă

omorâse oameni în război.

pe umăr. Direct prin mijloc.

- Zi-mi despre asta, insistă Anton. Senzaţia pe care ţi-o dă asta.

Să omori un om, spuse el sacadat şi aproape şoptit, de parcă îi era teamă că i-ar fi auzit cineva.

Mă uităm la Zarea şi-mi spuneam că atunci când voi fi mare, voi fi exact ca el. Era înalt şi avea un spate lat. Mi se parea amuzant şi, totodată, uimitor că trebuia să se

Mă uitam la frate-miu care părea că zăboveşte. Pufăi de vreo trei ori ţigara până să se adune pe sine şi să lege câteva cuvinte.

aplece mereu înainte să intre într-o cameră. Mi-l aminteam de când eram mic şi nu-mi venea în minte nici măcar un moment în care să nu-mi fi fost exemplu în viață. Era ambiţios, bun la suflet, ajuta pe oricine de

- Nu seamănă cu nimic altceva de până acum. Amândoi am văzut cum e să omori animale, ale noastre sau ale pădurii, dar niciodată unul de-al nostru.

fiecare dată când avea ocazia, era cu credinţă în Dumnezeu şi-mi promitea mereu că, indiferent ce se va întâmpla, avea să rămână alături de mine.

Ochii lui Zarea erau fixaţi undeva departe şi mi se părea că nu

N-am putut să nu-l urăsc, un an mai târziu, într-o zi la fel de toridă ca cea în care-l antrena pe Anton, când îi

mai era cu noi. Era pierdut într-un alt timp.

priveam trupul neînsufleţit. Pasiunea lui îl omorâse.

-Te uiţi în ochii lui şi pentru o fracţiune de secundă te gândeşti

Ştiam ce mult îşi iubea ţara şi cat de tare îşi dorise să

la orice în afară de război. Te gândeşti la omul ăla. La ochii ăia,

ajungă în armată. Nu puteam să nu urăsc armata pentru

atât de umani, de vii. Te gândeşti ca poate are o familie sau copii

că mi-l luase. Nu puteam să nu urăsc oamenii care

acasă, care aşteaptă să se întoarcă victorios. Şi apoi te gândeşti că

dictau războaiele, fiindcă nu le înţelegeam rostul. Nu

eşti pe front. Şi revii cu picioarele pe pământ, pe pământul ala care musteşte a sânge şi suflete şi te gândeşti că dacă ajungeai cu două secunde mai târziu, poate nu murea. Poate ajungea acasă la familia lui, la copiii lui. Dar nu se întâmplă asta. Se întâmplă că ai ajuns acolo şi fie îl omori, fie te omoară. Şi să ştii că moartea scoate din oameni ce-i mai rău. Îi transformă în monştri. Îi face să se comporte de parcă nu mai există nimic pe lumea asta în afară de ei. În acel moment nu trăieşti, doar exişti. Exişti ca să ucizi. Şi-atât, zise el şoptit.

puteam să înțeleg nici de ce plecase, ori de ce soarta a crezut că merită așa ceva. Îmi vuiau prin minte toate amintirile cu el, toate lucrurile pe care le învățasem de la el și cum mă certa atunci când greșeam. Îmi repetam în minte că toate aveau să fie bine și că voi fi tare, dar nam putut să înăbuș lacrimile ce mi se adunau la colțurile ochilor și-mi împânzeau privirea.

N-am putut să nu-l urăsc pe Zarea fiindcă-mi promisese, timp de 15 ani, că avea să rămână alături de mine.

Se ridică brusc şi stinse ţigara în gard, apoi o aruncă într-o parte.

- „Război în curtea din spate”, de Elena Nițișor

17

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

Comunicarea, un sistem de o complexitate eclatantă, eșuează, cu nenumăratele sale cuvinte de care dispune, în a portretiza amalgamul de trăiri interioare, enigme și aspecte ce rămân imposibil de transpus în extra murosul existențial, din cauza limitării reprezentate de cuvânt.

Interconectarea perpetuă, interacțiunea continuă a tuturor corpurilor din univers, așa cum este susținută și de către componența fizicii în stoicismul lui Seneca, ne poate

Se

îngreuna sarcina de a vedea ineficacitatea fundamentală a

întrebare: Chiar este necesar să îi lăsăm pe toți

comunicării verbale. Am ajuns în punctul în care depindem de cuvinte în mod obsesiv, ne agățăm de ele cu disperare, crezând că doar prin intermediul lor putem comunica mesajul pe care vrem să-l transimtem interlocutorului. Dar

impune,

în

mod

indubitabil,

următoarea

ceilalți să știe ce se află în interiorul nostru? În acel univers tăinuit și încurcat asemenea unui labirint ce ne poate duce cu gândul la legenda greacă a

uităm că dimensiunea verbală reprezintă un crâmpei prea

minotaurului, este de preferat ca tot noi să fim și

mic din imensitatea celorlalte componente ale comunicării.

Tezeu, dar și Ariadna, să ne călăuzim singuri spre ieșirea din labirint cu ajutorul ghemului de ață al

Nu putem pierde din vedere importanța imperioasă a celorlalte elemente ce intră în componența acestui aspect, și anume

comunicarea

nonverbală

sau

paraverbală,

care

incumbă o mult mai mare parte a mesajului decât partea redusă ce poate fi cuprinsă prin intermediul lexemelor. O asemenea încercare ar presupune cuprinderea nelimitatului

înțelegerii de sine. Dacă într-adevăr, ar fi cuvântul un mijloc perfect de comunicare, atunci ar dispărea latura misterioasă a vieții, pe care Albert Einstein o numește ca fiind „lucrul cel mai frumos pe care-l putem simți”. Astfel, s-ar stinge scânteia

în limitat. Cu toate acestea, trebuie să luăm in considerare și

uimirii și a surprizei ce stă în spatele limitărilor

puterea cuvântului de a face cuiva ziua mai bună sau de a

lexemelor,

desena pe fața cuiva un zâmbet, sau chiar o lacrimă, în

lăsând în urmă lumina opresoare a clarității și a

funcție de natura sentimentelor sau intențiilor din spatele

lipsei posibilității de interpretare.

obscuritatea

acestora

disipându-se,

cuvintelor.

Astfel, raportându-ne la componenta „imperfectă” a acestui citat, se pot desprinde o înșiruire de posibilități neexplorate

Prin urmare, cuvântul, în postura sa de neputință a expunerii în totalitate a mesajului care se dorește a

ce apar odată cu această „rană a tăcerii”, așa cum apăreau

fi transmis, creează un anumit mister ce lasă loc

cuvintele în viziunea lui Lucian Blaga. Paradoxal, tocmai din

interpretărilor individuale, imaginea de ansamblu

dorința de a ne face înțeleși într-o manieră cât mai clară față

întregindu-se prin intermediul gesturilor printre

de cei din jur, uităm să privim situația din perspectiva

ale

posibilității cum că, probabil, nici măcar nu am avea parte de un real beneficiu dacă ar fi cuvântul acel mijloc de comunicare

ce

să

imite

perfecțiunea,

ba

poate

chiar

dimpotrivă. Cuvântul, prin însuși această imposibilitate de a portretiza

în

integrum

gândurile

și

căror

„rânduri”

trebuie

să

citim

sau

a

inflexiunilor vocii care trădează mai mult decât am dori, uneori, toate acestea contribuind la perfectibilitatea imperfecțiunilor cuvântului.

sentimentele

emițătorului, dispune de un caracter ce poate a fi considerat ca fiind perfect tocmai din pricina acestor neajunsuri.

- „Cuvântul e un mijloc imperfect de comunicare”, de Beatris Lăcătuș

18

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

flashback de Talida Izdrăilă

Simt că vreau o pasiune care să mă umple de energie și să mă facă să vreau să mă cațăr pe nori.

Totuși, mărturisesc că sunt o impostoare, care de câteva luni, n-a făcut decât să calce în picioare tot ceea ce e pasional.

Spun că vreau să mă țintuiască pasiunea de pereți și să-mi șoptească de dulce, atât de dulce în ureche și pe lobul urechii să-mi tatueze inițialele celui pe care-l iubesc.

Iubesc?

E vorba despre senzația străină care îți trimite fiori până în vârful urechilor; dacă mă înțepi cu un ac, o să mă împrăștii peste tot, iar lumea va fugi.

Acesta-i un motiv bun pentru care să fugi în secolul vitezei.

N-am rămas cu nimic după ce m-am revărsat peste tot și nimeni n-a venit să-mi șteargă nici măcar colțul gurii, darămite lacrimile.

19

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

WHAT ABOUT A GOOD FEEDBACK? În activitatea de zi cu zi a oricărei afaceri și aproape chiar și în viața noastră personală, cu toții primim și oferim feedback. Dar, înainte de toate, este esențial să știm ce reprezintă acesta și cum ne poate ajuta pe mai departe.

Ce înseamnă feedback? Ei bine, feedbackul reprezintă pur și simplu o reacție la o acțiune sau la un comportament. Feedbackul este esențial pentru creșterea productivității în companii sau pur și simplu într-un grup de persoane, dar și pentru dezvoltarea personală și profesională a tuturor, permițându-ne să ne îmbunătățim punctele slabe și punctele forte.

Haideți mai bine să luăm un exemplu concret pentru a înțelege adevăratul sens al cuvântului.

Vorbim despre „feedbackul clienților”, care reprezintă reacția cumpărătorilor la produsele, serviciile sau politicile unei companii și „feedbackul privind performanța angajaților”, care reprezintă reacția acestora la feedbackul primit de la clienți. Așadar, putem spune că este un schimb de informații.

Ce este de reținut este faptul că feedbackul nu se referă la exprimarea unei opinii din punct de vedere subiectiv, nici la un reproș, sfat sau laudă. Un feedback eficient, atât pozitiv, cât și negativ, este foarte util. Feedbackul este o informație valoroasă care va fi folosită pentru a lua decizii importante. În rândurile ce urmează, vom analiza acum câteva lucruri-cheie pentru a ști ce trebuie să iei în considerare atunci când oferi feedback unei persoane. În primul rând, concentrează-te asupra comportamentului, nu asupra persoanei. De exemplu, în loc să-i spui unei persoane: „În continuare ești neserios, nu te prezenți la ședințele de echipă și ai pierdut informații importante”, ai putea să-i spui că te îngrijorează faptul că nu a putut participa și că a pierdut unele informații importante de care avea nevoie pe mai departe. În al doilea rând, încearcă să fii cât mai specific și nu generaliza. Cu cât poți oferi mai multe detalii, cu atât mesajul va fi mai semnificativ. Este recomandat să te referi la comportamente specifice, mai degrabă decât la presupuneri și inexactități. Generalizările duc adesea la interpretări personale și neînțelegeri, care ar trebui evitate pe cât posibil. Pentru acest lucru, poți încerca să foloșești verbe și să eviți adjectivele pentru ca feedbackul să sune cât mai constructiv posibil. Totodată, este important și să ascultați ce are de spus persoana în cauză înainte, pentru ca ceea ce ai să-i spui să nu-l afecteze și mai tare. Fii atent și oferă sprijin!

20

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

Nu în ultimul rând, alege cu grijă locul și momentul potrivit.

Pentru a avea o conversație bună, este esențial să găsești un spațiu liniștit și calm în care persoana care primește feedback să fie concentrată. În acest fel, cealaltă persoană va fi mai receptivă și va accepta mai bine criticile negative/constructive.

Un alt factor de care trebuie să ții cont este că, dacă oferi feedback în fața tuturor, persoana în cauză va vedea acest lucru ca pe un atac și se va simți jenat, reacționând într-un mod greșit și combativ. Așadar, ține minte că nu poți acorda un feedback bun în orice loc sau stare te-ai afla!

Vrei să afli ce dificultăți au întâmpinat oamenii în momentul în care au trebuit să acorde un feedback cuiva? Dacă răspunsul este pozitiv, te invit să citești câteva dintre răspunsurile

„Ce dificultăți am întâmpinat? Din postura de Team Leader, mi-era uneori greu să dau un feedback, deoarece în acel moment, ai tendința să critici și să zici «aia n-a fost bine și nici aia n-a fost bine», dar trebuie să ai în vedere și sentimentele persoanei respective și un feedback

acestora:

mult prea axat pe greșeli poate demotiva acea „Cred că cea mai dificilă parte la un feedback este atunci când

persoană.

trebuie să oferi unul negativ. Ce mă ajută cel mai mult este gândul că trebuie să fie constructiv, să ajute persoana respectivă să evolueze. Până la urmă, acesta este scopul

Cel mai greu este să-i oferi feedback unei persoane dragi, atunci când există o relație

principal al feedbackului, să poți învăța ceva din el și să te ajute

strânsă între voi și tinzi să-i spui că «da, totul a

pe viitor, altfel nu am rezolva nimic concret, iar problema

fost bine, bravo», când de fapt, nu a făcut totul

poate să persiste.

perfect. Consider că cel mai bun feedback este unul echilibrat.” – Luiza Duțu

Nu trebuie să fie un limbaj pasiv-agresiv, ci din contră, să reiasă dorința că într-adevăr ne dorim să ajutăm prin feedbackul pe care îl oferim. Încearcă să nu demoralizezi persoana și să menționezi și aspectele pozitive, dar fără să se piardă esența.” – Andreea Munteanu

„Îmi place să încep un feedback cu părțile care nu mi-au plăcut, iar la final să vorbesc despre părțile care mi s-au părut bune. Cred că, așa, persoana respectivă rămâne cu un sentiment okay. Îmi place, de asemenea, să adaug câteva idei pentru a îl motiva pe mai departe.” – Bianca Mirică

21

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

ECHIPA:

Responsabili: Boss PR 2022

Editori: Iris Gherase, Daria Paliu

Recapitulare: BEx 2022

Guide to Winter Academy: Elena Nițișor

Issue No. 1

ASLS Exclusive

Martie 16, 2022

Rebus: Doinița Pană

Horoscop: Ana Olariu, Alina Canavalof, Teodora Pintilie, Adina Diaconu

Colțul de creativitate: George Ilinca, Silvia Budur, Elena Nițișor, Beatris Lăcătuș, Talida Izdrăilă

Tips&Tricks Feedback: Natalia Eftimie, în parteneriat cu Ioana Spoială

ASLS România