Supliment pentru părinți Nr.1 by REVISTA STEFFY

anul I • nr. 1

Pregătirea copilului pentru şcoală • pag. 3

supliment pentru

Importanţa rolului de tată • pag. 8

Copilul şi divorţul părinţilor • pag. 12

Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr.1

Lucia Coşa

Editorial

n supliment al revistei dedicat familiei, părinţilor şi copiilor este o mare provocare. Trăim într-o epocă în care lucrurile simple au devenit tot mai complicate, în care informaţiile despre creşterea şi educarea copilului sunt adesea contradictorii. Solicitările sociale impun adesea un ritm de viaţă accelerat în care rămâne foarte puţin timp pentru copil și foarte puţină disponibilitate pentru joc din partea părinţilor. Ca părinţi, dorim tot ce e mai bun pentru copiii noștri și, de

aceea, uneori nu mai avem certitudinea că felul în care procedăm este cel corect. Meseria de părinte este poate printre puţinele meserii în care nu ţi se oferă nici o fișă de post, nici un training. Majoritatea părinţilor învaţă pe parcurs tot ceea ce au de făcut, furând informaţii de la cei din jur, preluând modelele în care au crescut ei înșiși. Uneori au impresia că dragostea cu care îi inconjoară pe copiii lor este suficientă pentru a-i orienta într-o direcţie bună.Fără a-și propune să intre în teorii complicate, suplimentul de faţă dorește să ofere soluţii practice, rapide și eficiente pentru problemele cu care vă confruntaţi cel mai des în educarea copiilor voștri. Dorim să ne adresăm părinţilor care vor să-și îmbunătăţească relaţia cu copiii lor, vor să-și înţeleagă mai bine copiii și de ce, uneori, aceștia pot să fie agitaţi, necooperanţi, retrași, agresivi sau autoagresivi, bolnăvicioși cu diferite temeri, apatici, lipsiţi de poftă de mâncare, cu coșmaruri, care vor să poată distinge între mofturile și nevoile copilului; • vor să poată face distincţia între ce este normal și ce este problematic în evoluţia copilului; • vor să-și poată înţelege şi corecta reacţiile faţă de proprii copii. El vine în sprijinul vostru, oferindu-vă o serie de articole care să contribuie la armonia relaţiei părinte-copil.

Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr. 1

Psiholog Lucia Coşa Psiholog Loredana Moldovan

Pregătirea copilului pentru şcoală Prima zi de şcoală reprezintă un prag cu multe şi importante aspecte psihologice, care poate marca adaptarea şcolară a copilului, care poate orienta direcţia vieţii de şcolar şi nu numai.

acă majoritatea copiilor abia aşteaptă momentul în care vor merge la şcoală, atraşi fiind de noutatea lucrurilor pe care le vor afla, există şi copii pentru care ideea de a merge la şcoală, singuri, fără a-l avea alături pe unul dintre părinţi, poate reprezenta o experienţă traumatizantă şi înfricoşătoare. În aceste condiţii se vor găsi copiii ce îşi exprimă vehement refuzul sau teama de a merge la şcoală. Această reacţie numită şi “teama de separare” de mediul familial nu trebuie să îi alerteze pe părinţi, teama de şcoală fiind un stadiu normal al dezvoltării emoţionale a copilului. Părinţii trebuie să fie fermi pe poziţie. Reacţia lor este foarte importantă, aceştia nu trebuie să întărească comportamentul de ezitare al copilului. Părintele nu trebuie să-i permită acestuia să rămână acasă ori de câte ori recurge la o scuză pentru a nu merge la şcoală. În scopul unei bune adaptări a preşcolarului la mediul şcolar, este necesar să existe o foarte bună colaborare între grădiniţă, şcoală şi familie. Astfel se pot

întreprinde acţiuni comune grădiniţăşcoală, cum ar fi: prezentarea unor casete video cu aspecte de la primirea copiilor în prima zi de şcoală, avându-i ca invitaţi pe elevii clasei I şi pe învaţătoarea lor; asistenţa la o activitate de citire, matematică, scriere; organizarea unor activităţii de evaluareconcursuri care au loc impreună cu clasaI, plimbări în jurul oraşului, excursii în ţară, dramatizări în care rolul elevului este interpretat de copilul preşcolar, confecţionarea de felicitări cu ocazia diferitelor evenimente Fiecare şcoală ar trebui să aibă pe timpul verii programe de tranziţie,

Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr.1

pentru a face mai uşoară integrarea copilului în noul mediu. Părinţii trebuie să meargă cu copilul la şcoală înainte de a-l înscrie, să-l lase să se familiarizeze cu locul. Este bine ca micuţul să aibă în clasă un prieten împreună cu care să meargă la şcoală. e asemenea, părinţii pot întreprinde, împreună cu copilul, o serie de acţiuni care să favorizeze adaptarea mai uşoară la noul program. Un prim pas ar fi crearea unei rutine de somn, cu câteva săptămâni chiar, înainte de începerea anului şcolar. Obişnuirea acestuia de a se trezi odihnit, la o oră similară celei din cursul anului şcolar, va crea copilului o stare de bună dispoziţie favorabilă adaptării la schimbările şi cerinţele şcolare. Această recomandare se poate face atât preşcolarilor, pentru care prima zi de şcoală este, cu adevărat, o noutate, dar şi pentru şcolarii mici care îşi schimbă foarte mult rutina de somn pe perioada vacanţei. Pentru a stimula “pofta” de şcoală a copilului, părinţii pot face, împreună cu acesta, cumpărăturile aferente, lăsându-i libertatea (în limita bugetului stabilit de ei.) de a-şi alege o parte din lucrurile necesare pentru şcoală: modelul ghiozdanului, al penarului, setul de creioane, culori etc. Puteţi chiar încuraja copilul să-şi personalizeze aceste lucruri cu abţibilduri ale personajelor preferate de el. Încurajaţi copilul să vă împărtăşească gândurile şi emoţiile generate de şcoală: unii copii au temeri legate de “note”, îşi doresc atât de mult să facă o impresie bună învăţătoarei şi colegilor încât se îngrijorează în legătură cu eventualitatea unor greşeli (“Poate nu voi şti răspunsul la întrebările învăţătoarei”, poate voi

greşi când răspund”). Alţi copii se tem că nu-şi vor putea face prieteni sau că nu vor înţelege explicaţiile date de doamna învăţătoare. Puteţi dezamorsa toate aceste temeri vorbind cu copilul, stimulându-l să găsească soluţii la unele dintre aceste situaţii, şi chiar împărtăşindu-i din propriile dumneavoastră amintiri legate de începerea şcolii. Încercaţi să evidenţiaţi câteva dintre avantajele de care se va bucura odată cu începerea şcolii: va putea citi singur povestea preferată, va putea scrie o scurtă scrisoare verişorului său din alt oraş, va putea frecventa un sport în cadrul şcolii etc. Este foarte important ca în primele săptămâni de şcoală să comunicaţi intens cu copilul, adresându-i întrebări specifice: “Cu cine te-ai jucat astăzi?”, “Unde ai mers în pauză?”, “Ce ţi-a plăcut să faci astăzi la şcoală?”, “Ce nu ţi-a plăcut aşa de mult?”. Toate aceste întrebări vă vor ajuta să vă creaţi o imagine mai clară în legătură cu procesul adaptării copilului la mediul şcolar, respectiv succesele, dar şi dificultăţile cu care copilul se confruntă pentru a face faţă cerinţelor şcolare. Nu încercaţi să rezolvaţi prea multe dintre probleme în locul copilului, ci stimulaţi-l să găsească singur soluţiile, pentru că doar astfel vor creşte şi se vor dezvolta abilităţile sociale şi emoţionale ale copilului. Având în vedere că atât procesul adaptării la schimbările impuse de intrarea în şcoală, cât şi perioada necesară pentru a le face faţă, diferă foarte mult de la un copil la altul, tot ceea ce puteţi face este să aveţi răbdare cu copilul şi să-l susţineţi emoţional pe tot parcursul acestei aventuri extraordinare.

Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr. 1

Psiholog Porkolab Annamaria

Reguli de educaţie a micului şcolar „Înainte de a îndrăzni să începi să formezi un om trebuie să găseşti în tine exemplul pe care să-l dai” J. J. Rousseau

nceputul anului şcolar nu este greu numai pentru copil, ci şi pentru părinţii acestuia. Părinţii se îngrijorează nu numai datorită problemelor de adaptare ale copilului la cerinţele şcolare şi de trezire a motivaţiei pentru învăţare, ci mai intervine şi programul de lucru încărcat. Se întreabă cum îşi vor ajuta copiii cel mai bine, care sunt metodele eficiente de educaţie, cum aleg între programul prelungit şi studiul de acasă.

În primul rând este important să conştientizaţi faptul că nesiguranţa şi temerile părinţilor vor fi transmise şi preluate de către copil. Un părinte încrezător şi optimist va educa un copil încrezător în forţele proprii şi cu iniţiative de explorare.

Cum putem realiza acest lucru? 9 Oricumveţialege, fie programulprelungit, fie studiul de acasă, este foarte important să nu deveniţi o a doua învăţătoare pentru copil. Ajutaţi-l să aibă încredere în forţele proprii, îndemnaţi-l să încerce câtmai multe modalităţi de rezolvare, încurajaţi-l! 9 Să-i spuneţi ce faceţi în timp ce el este la şcoală. Asiguraţi-l că ziua are un început şi un sfârşit şi că vă veţi întâlni dinnou, imediat după terminarea programului. 9 Să-i oferiţi copilului feed-back privind acţiunile şi rezultatele obţinute, „să-i acordaţi recompensa cuvenită-lauda!”. 9 Să nu faceţi obsesie pentru notele mari. Orice începuteste greu, nutrebuie să intraţi înpanică la primul calificativnegativ. 9 Fixaţi aşteptări clare, concrete şi pe care copilul le poate îndeplini. 9 Nu-l comparaţi cualţi copii, el este unic, comparaţi realizările lui de la ozi la alta, de la oetapă la alta, astfel va învăţa să se autoevalueze corect. 9 Spuneţi-i câtmai des: – Eşti bucuria vieţii mele! – Suntatâtde mândră de tine! – Nuse întâmplă nimic dacă ai greşit, corectăm… – Ce deştepteşti că ai rezolvataceastă problemă! – Te iubesc. Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr.1

Psiholog Lucia Coşa

A daptarea copilului la şcoală Integrarea copilului în mediul şcolar presupune o bună acomodare a elevului la sarcinile pe care i le impune şcoala şi activitatea de învăţare.

a se evidenţiază prin capacitatea elevului de integrare în activitate şi în viaţa şcolii, exprimată prin: reușita şcolară, acomodarea la cerinţele şcolii (colectiv didactic, clasa de elevi, microgrupuri formate), orientarea şcolară adecvată resurselor interne şi externe (cerinţele familiei şi ale mediului social). Un copil care e bine adaptat se simte integrat în grup, percepe pozitiv grupul şcolar (clasa), e perceput pozitiv de către grup, îi face plăcere să fie la şcoală, reuşeşte să facă faţă cerinţelor diferitelor discipline de învăţamânt. Inadaptarea şcolară a copilului poate cunoaşte diverse forme de manifestare: de la rezultate şcolare slabe la apatie, lipsa interesului pentru şcoală, tulburări de comportament până la refuzul frecventării orelor. Acest refuz poate fi manifestat în mod direct sau indirect prin invocarea unor dureri de cap, de stomac sau de gât, dureri manifestate cu puţin timp înainte de plecarea la şcoală, dureri care, de regulă, încetează imediat ce micuţului îi este permis să rămână acasă. Inadaptarea se datorează şi tensiunilor, eşecurilor, dramelor sentimentale, sentimentelor de abandon sau celor de ofense şi devalorizare 6

în ochii altor copii de vârsta lor sau ai unor persoane apreciate de ei ca fiind persoane de care depinde succesul lor. Un rol semnificativ în adaptarea şcoalară îl are familia. Atitudinea faţă de şcoală, felul relaţionării cu ceilalţi, depind de experienţa de viaţă acumulată în familie. Atunci când părinţii reuşesc să menţină în familie o atmosferă caldă, securizantă şi îşi manifestă autoritatea într-un mod firesc, echilibrat, se creează premise favorabile unei bune adaptări şcolare (copilul are o stimă de sine înaltă, e încrezător în sine, responsabil). Excesele în exercitarea autorităţii, determină dificultăţi în adaptarea copilului, măreşte dependenţa acestuia de părinte, copilul nu se mai simte liber, este mai puţin prietenos şi spontan, va avea mari dificultăţi în procesul de maturizare. Dacă părintele este ostil şi autoritar, va crea copilului o supunere forţată, pasiv-agresivă. Copilul care trăieşte în tensiune, se simte respins, nefericit, inferior şi va dezvolta teama de adulţi, suspiciunea în legatură cu motivele şi comportamentele altora, va avea tendinţa să se autopedepsească şi va avea dificultăţi de relaţionare. La cealaltă extremă, copiii ai căror părinţi exercită un control insuficient asupra lor, fiind astfel forţaţi să fie prematur autonomi, sunt dezordonaţi, mediocri, inadaptaţi la cerintele şcolare. Dacă

Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr. 1

părintele este şi ostil, încurajează la copil impulsivitatea şi conduitele dezordonate, ceea ce-l împiedică în procesul de adaptare. Orice suferinţă emoţională a copilului se reflectă în conduita şcolară, determinând apatie, dezinteres faţă de învăţătură, chiar respingere faţă de şcoală sau ostilitate. Modul de a fi al părinţilor, felul lor de a gândi, de a-şi exprima trăirile, va servi drept prim model pentru copil. Dacă părinţii sunt capabili să-şi păstreze calmul şi încrederea în situaţii problematice, şi copilul va fi capabil de autocontrol. Părintele comunicativ, afectuos, deschis îl va stimula pe copil să se deschidă şi să comunice la rândul său. Toate acestea constituie bune premise pentru dezvoltarea unei personalităţi echilibrate, capabile să se integreze corespunzător în mediul şcolar şi să facă faţă provocărilor impuse de acesta. Pe de altă parte, este foarte important ca părinţii să manifeste interes şi preocupare faţă de activitatea

şcolară a copilului lor, oricât de încârcat ar fi programul zilnic al acestora. De asemenea, părinţii îi pot asigura condiţii bune de învăţat, îndrumându-l totodată să-şi organizeze timpul şi activitatea. Copilul nu trebuie obligat să exerseze la nesfârşit pentru a reţine. Temele nu trebuie să fie o cursă contra cronomentru, ci un moment în care copilul fixează cunoştinţele dobândite. Dacă nu reuşeşte să înţeleagă un enunţ, e bine să fie încurajat să-şi sune un coleg pentru că o discuţie între colegi poate fi o bună modalitate de a-l responsabiliza faţă de munca lui şi de a-l face să conştientizeze valoarea noţiunii de solidaritate. Părintele trebuie să-şi încurajeze permanent copilul, să-l recompenseze şi să se bucure împreună cu el de toate reuşitele sale. În concluzie, constelaţia familială prin reţeaua ei de relaţii şi sistemul de valori, influenţează adaptarea şcolară a copilului.

Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr.1

Psiholog Porkolab Annamaria

Importanţa rolului de tată Interacţiunea şi relaţionarea tată-copil este deosebit de importantă. Folosirea unor pretexte precum “timpul este prea scurt” nu-l ajută cu nimic pe copilul care are nevoie imensă de tatăl său pentru a-l învăţa, pentru a se juca, pentru a fi împreună. Fiecare tată trebuie să îşi reevalueze relaţia cu copilul său şi să vadă ce este de îmbunătăţit.

are rolul său specific pe care nu-l poate compensa în totalitate celălalt părinte. Rolurile tatălui în educaţia copilului sunt următoarele:

ă încerce să evite astfel de replici: “Tati mai are un pic de treabă, de ce nu te joci cu mami până termin eu aici?”. Dar copilul îşi doreşte joaca cu tatăl său, joaca specifică. Mami e altfel la joc, el îl vrea pe tati. Şi timpul trece, iar tati nu îşi mai îndeplineşte promisiunea de “mai târziu”. Ca şi la joacă, şi în educaţie fiecare dintre părinţi

Şteffy Ş Şt tef efffy fy • S fy Supliment uuppl plilim meen pentru părinţi • Nr. 1

9 Tatăl asigură copiilor bunurile necesare, darîişiînvaţă săse descurce singuri, să fie independenţi. Tatăl are aici un rol pe care îl joacă, învăţându-l pe copil, arătându-i şi explicându-i. Tatăl se ocupă de copil prin relaxare, joacă. E o formă de a cunoaşte lumea prin joacă, pe care tatăl o aplică. Se ştie că taţii se joacă diferit cu copiii faţă de mame, lucru specific matricei biologice. Tăticii auunstil mai durînjoacă, uneori ce întotdeauna presupune o provocare, fie ea fizică sauintelectuală. 9 Tăticii îi ajută pe copii să se implice în relaţiile lor cu oamenii din jur, în relaţiile de socializare şi de prietenie. Astfel, ei îşi arată dragostea, gândurile, compasiunea, facilitând, totodată, relaţionarea copilului cu ceilalţi. 9 Tăticii îşi ajută copiii să îşi formeze sistemul de valori şi credinţe care vorfi stâlpi de referinţă pe viitor. 9 Un tată stimulativ este răbdător, se centrează pe gândirea copilului, consideră că fiecare problemă are o rezolvare, stimulează iniţiativele copilului, stimulează pofta de joc, consideră eşecul o componentă a învăţării, sprijină încercările copilului… şi nu uită niciodată să spună la reuşitele copilului: “Suntfoarte mândrude tine!”

Psiholog – Popescu Teodora Grădiniţa cu PP Nr. 16, Tg.Mureş

Desenul copilului (I) “…de fapt, copilul în desenul său “povesteşte” grafic, fără ca aceasta să includă în mod necesar şi cuvinte. Desenul copilului este un veritabil limbaj” (Roseline Davido).

esenul va rămâne întotdeauna un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în cuvinte. Culorile, hârtia, creta îl pot stimula pe copil să povestească lucruri pe care nu le poate verbaliza, fie din cauza vârstei prea mici, fie datorită blocajelor emoţionale. Modul în care ţine creionul, uşurinţa cu care desenează, gradul de îngroşare sau tremurul liniilor, încadrarea spaţială, lentoarea sau refuzul de a continua, toate acestea sunt indicii ale dezvoltării motricităţii fine şi a gradului atins în dezvoltarea intelectuală a copilului. Putem sesiza dificultăţi ale copilului, erori în percepţia formelor, o slabă asimilare a funcţiilor cognitive ce se dezvoltă treptat în relaţie cu vârsta copilului sau o inhibiţie la nivel afectiv care reduce capacitatea copilului de a se exprima. Desenul este o modalitate a copilului de a vorbi despre el, dar, în egală măsură, şi despre grupul din care face parte, despre oamenii care îl înconjoară. Şi aici ne referim în special la familie. Nimic din ceea ce constituie universul copilului nu este în afara universului familiei sale. Ceea ce exprimă este în relaţie cu cei care sunt în legătură cu el, cu cei cu care trăieşte împreună, simte, se dezvoltă, funcţionează. În afara lor

nu există o continuitate, şi spusele copilului nu capătă semnificaţie pentru noi, dacă nu le integrăm ansamblului din care face parte copilul. Desenul nu este destinat unei funcţii estetice, ci este destinat exprimării, indiferent de forma pe care aceasta o ia. A eticheta un desen drept frumos sau urât imprimă adesea copilului tendinţa de a desena imitând modelul perfect şi simţindu-se devalorizat în momentul ne reuşitei unui desen “frumos”. Există o serie de probe psihologice de tip proiectiv, care se realizează prin desen, cum ar fi: desenul persoanei, desenul familiei, desenul casei sau desenul casă-copac-om care ne relevă trăirile conştiente sau inconştiente, adaptabilitatea, conflictele intrapsihice sau pur şi simplu propria personalitate a copilului în formare. Acestea sunt foarte utile atât psihologului pentru intervenţia terapeutică, cât şi cadrelor didactice şi părinţilor pentru a putea sesiza anumite semnale de alarmă pe de-o parte, iar pe de altă parte, pentru a-l cunoaşte mai bine pe copil.

Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr.1

Psiholog Porkolab Annamaria

S tiluri parentale “Faptul că ai un pian nu te face pianist, dar naşterea unui copil sigur te va face părinte şi educator.”

ărintele şi educatorul perfect nu există, dar oricine poate deveni un părinte suficient de bun, încercând să ofere copiilor un mediu familial cât mai stabil şi securizant, care să dezvolte în copil încrederea în sine şi sentimentul că este acceptat şi iubit necondiţionat. Cum să fiu un părinte suficient de bun? Ce stil de educaţie să adopt? Întrebări la care răspunsul este o nouă întrebare.... Copiii învaţă regulile comportamentale mai ales prin imitaţie. Astfel, un părinte cu încredere în sine, respectuos, atent va direcţiona copilul către comportamente şi atitudini pozitive. Îndeplinirea eficientă a rolului de părinte presupune ca părinţii să se cunoască pe ei înşişi, să conştientizeze comportamentul manifestat faţă de copil în situaţii diferite, să îşi identifice stilul parental, cu toate avantajele şi dezavantajele pe care acest stil îl are pentru dezvoltarea copilului lor. Este un părinte indulgent sau unul indiferent, un părinte supraprotector ori poate este un părinte autoritar,

educându-şi copilul cu o mână de fier?… Mai există părinţi care preferă să rezolve toate problemele prin două palme, nu pentru că sunt răi, ci pentru că aşa au fost la rândul lor învăţaţi. O persoană poate oscila între două sau mai multe stiluri parentale, în funcţie de personalitatea sa, de dispoziţia de moment, de conjunctura sau de momentul evoluţiei copilului. De asemenea, într-o familie, fiecare dintre părinţi poate avea propriul stil, care poate fi, sau nu, compatibil cu al partenerului. Dacă însă stilurile sunt foarte diferite, se poate ajunge uneori la dezorientarea copilului şi la crearea unui climat afectiv nefavorabil dezvoltării armonioase. Toate aceste atitudini pot avea influenţe negative asupra dezvoltării copilului. Cunoscându-se urmările pe care le poate avea o atitudine nepotrivită faţă de copil, părintele se poate modela, mai ales dacă înţelege că toate eforturile îi vor fi răsplătite în viitor! Descrierea stilurilor parentale în numărul următor…

Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr. 1

Psiholog Porkolab Annamaria

Jocuri pentru zile de naştere A sosit ziua cea mare, copilul dumneavoastră împlineşte 7, 8, 9 ani. Doriţi să sărbătoriţi acest eveniment prin a-i invita pe prietenii acestuia acasă la dumneavoastră, dar nu ştiţi cum o să vă descurcaţi cu 15 copii plini de energie şi gălăgioşi. Cum puteţi evita să asculte numai muzică şi să nu se dezlipească de calculator?

etoda e simplă. Intraţi în rolul unui animator învăţându-i pe copii jocurile clasice şi implicându-i în concursuri haioase şi distractive. Iată câteva idei încă din timpul bunicilor.

S caunul gol Aranjăm scaunele în formă de cerc cu spătarul către interiorul cercului. Numărul scaunelor este mai mic cu unul decât numărul participanţilor la joc. Porniţi muzica, copiii dansează. Regula: Când opriţi muzica, fiecare copil trebuie să ocupe un scaun. Cine nu reuşeşte iese din joc şi primeşte o bomboană. Scoatem un scaun şi continuăm joculeţul, până rămân trei copii. Ei sunt câştigătorii şi vor primi câte o acadea în aplauzele celorlalţi.

S alata de f ructe Aşezăm scaunele ca şi în jocul precedent, însă cu faţa spre cerc. Fiecare copil stă pe un scaun, conducătorul jocului nu are scaun şi stă în picioare. Fiecare copil va primi un nume de fruct, de exemplu: măr, banană, portocală etc. Este important

ca în cadrul grupului mai mulţi copii să aibă numele aceluiaşi fruct. Reguli: Dacă conducătorul jocului strigă: ”Portocalele să schimbe locul cu bananele!”, atunci copiii cu acest nume vor schimba locul. Nu este permis ca un copil să se aşeze înapoi pe acelaşi scaun ori pe scaunul imediat vecin. Copilul rămas fără scaun va conduce jocul în continuare, încercând să-şi procure un loc. Dacă va striga: „Salată de fructe!” atunci toate fructele, toţi copiii, îşi vor schimba locul. Jocul poate continua până când oboseşte toată lumea sau se poate folosi metoda descrisă mai sus cu eliminare.

S alata cu prob leme Jocul este asemănător cu cel descris mai sus, doar că fiecare copil va rămâne în propria piele şi nu va mai fi un fruct. Conducătorul invită participanţii să-şi schimbe locul dacă se confruntă cu vreo problemă asemănătoare cu a lui. Ex. „Să schimbe locul cei care poartă ochelari!”. Cel care rămâne fără scaun, va invoca o problemă: ex. „Să schimbe locul cei care nu au fraţi!”, etc. Acest joc are şi rolul de a creşte toleranţa copiilor faţă de problemele şi neajunsurile celorlalţi.

Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr.1

Psiholog Loredana Moldovan

Copilul şi divorţul părinţilor Efecte ale divorţului asupra copilului Procesul divorţului este, cu certitudine, unul foarte dureros pentru toţi cei implicaţi, părinţi, copii şi rude apropiate. Teama părinţilor vizează în mod special posibilele efecte ale divorţului asupra copiilor. În acest sens s-a constatat că unii dintre factorii cei mai importanţi îi reprezintă vârsta copilului în momentul divorţului.

stfel, bebeluşii şi antepreşcolarii (1–3 ani) vor avea dificultăţi în a înţelege schimbările care se petrec odată cu procesul divorţului, iar unele reacţii pot fi observate la nivelul dispoziţiei, energiei, apetitului alimentar şi somnului. Preşcolarul are în mod frecvent tendinţa de a se învinovăţi, crezând că el este cel care a cauzat divorţul părinţilor. Ar putea crede, astfel, că dacă ar fi

Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr. 1

fost mai cuminte şi nu l-ar fi supărat pe tata, acesta nu ar fi plecat. De altfel, sentimentul abandonului este întâlnit în mod frecvent la copilul de vârstă preşcolară, iar reacţiile sale comportamentale pot lua diverse forme, de la negarea divorţului, refuzul oricărei schimbări şi credinţa că părinţii se vor împăca, la opoziţie, revoltă şi uneori chiar agresivitate. Copiii de vârstă şcolară pot înţelege mai bine explicaţiile părinţilor cu privire la divorţ, însă vor avea nevoie de sprijin în exprimarea şi controlul emoţiilor. Abilitatea lor de a face faţă unor stări precum furia, tristeţea, ruşinea legată de faptul că sunt altfel decât ceilalţi copii, confuzia privind loialitatea parentală (îndeosebi în acele cazuri în care tensiunile se menţin mult timp după divorţ) poate fi dezvoltată prin intervenţia unui specialist, consilier şcolar sau psiholog. Scăderea randamentului şcolar precum şi unele schimbări în atitudinea faţă de şcoală sunt deseori efectele cele mai vizibile şi îngrijorătoare pentru părinţi. Adolescenţii ar putea reacţiona la schimbările impuse de divorţ fie prin responsabilizarea excesivă, luând asupra lor diverse sarcini în cadrul familiei, fie prin distanţarea de familie

şi căutarea sprijinului în grupul de prieteni. Deşi multe dintre aceste reacţii şi stări emoţionale nu pot fi ocolite, întrucât reprezintă manifestări fireşti ale copilului confruntat cu divorţul părinţilor, efectul lor asupra dezvoltării copilului depinde în mare măsură de atitudinea adoptată de părinţi. În măsura în care aceştia vor înţelege că propriul copil nu este doar o altă proprietate disputată în procesul divorţului, ci o fiinţă vie care are nevoia de a iubi şi a fi iubit de ambii părinţi, acesta va avea şansa unei dezvoltări sănătoase şi echilibrate.

Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr.1

Dr. Liana Beresescu Asistent Universitar UMF Tg. Mureş

Igiena oro-dentară la copii pii Igiena dentară a copiilor este foarte importantă pentru dezvoltarea armonioasă a dentiţiei temporare şi mai ales a celei permanente.

rincipalul mijloc de realizare şi menţinere a igienei orale este periajul dentar. Cu ajutorul periuţei şi pastei de dinţi indepărtăm placa bacteriană, acea aglomerare de bacterii ce aderă strâns de dinţi şi de celelalte structuri din cavitatea bucală, care atacă dinţii şi provoacă apariţia cariilor dentare. Periajul trebuie început chiar înainte de erupţia dinţilor temporari şi trebuie efectuat măcar de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, ideal după fiecare masă.

Cea mai simplă metodă eficientă de periaj a dinţilor este aşa numitul “periaj vertical” în care deplasăm periuţa dinspre gingie spre partea terminală a dinţilor, efectuând 4–5 astfel de mişcări pentru fiecare grup dentar. Mişcările orizontale sau rotatorii sunt permise doar pe suprafeţele masticatorii. Un alt aspect important pe care îl aduc în discuţie este igiena alimentaţiei. Ţinând cont de nevoile fiziologice ale copiilor (aportul caloric crescut realizat în proporţie de 50–60% de către glucide) şi atracţia acestora către dulciuri consider ca atitudinea cea mai potrivită a părinţilor este de a stabili consumul de dulciuri în cantităţi rezonabile după mesele principale, urmat de o igienă bucală corectă. Este de evitat consumul dulciurilor între mese. În plus faţă de cele două “arme” împotriva cariilor – periajul dentar şi alimentaţia raţională – prezentate până acum, noi, medicii dentişti mai dispunem de două metode de protecţie a smalţului dinţilor, metode numite fluorizare şi sigilare dentară. Pentru a face cunoştiinţă şi cu acestea şi pentru a vă clarifica orice nelămurire, vă aşteptăm în cabinete, unde majoritatea practicienilor oferă consultaţii gratuite. Şi nu uitaţi, igiena orală este la fel de necesară ca igiena oricărei părţi a corpului!

Şteffy Şt effffy • Sup Supliment Suplilime liimentt pentru pen pen enttru tru părinţi tr păăririnţ nţiţi • Nr Nr. 1 Nr.

Cărţile pot fi comandate în şcoli!

35 RON

Reducere

-30%

39 RON

FY STEF TEF F

FY STE TEF F

CUPON DECOMANDĂ

F ST FY STEFF TE S E ST FFY STEFFY TE S EF ST FY STEFFY E EF ST ST FY STEFFY E E ST ST FFY STEFFY TE E ST FFY STEFFY S E TE ST FFY STEFFY S E ST ST EFFY STEFFY TE EF S ST FY STEFFY EF TE ST FY YS EF STEFF E ST FY S FFY ST TE E E ST FFY ST EF STEFFY E T TE FY STEFFY S FF E TE Y STEFFY ST FF E TE Y STEFFY ST F TE FY ST FY STE EF F TE FY STEFFY STE F E TE FY ST FFY ST

F F ST FY STEFF EF ST Y E ST FY EFF ST F S FFY STEFFY T

Y YS Y STEF FY E FF ST Y STE

S S S

S S

Y EFF FF Y T Doresc să comand intitulată STTEEFFY STEFFY STEFFY STEFFY ST Y S FFYcartea S TE F F Y TE ST FFY Y S EFFY STEFF EF Y T DICŢIONAR F SILUSTRAT Y S FFY STEFF TE Y Y TE ST FFY Y S FFY STEFFY E E la preţul special T FY 35 RON. ST Fde Y S FFY STEFFY EF S E FY T FY Y S EFFY STEFMarea FF DESCOPERIRILOR carteTTEa Y T EF Y S FFY STEFFY S TE FY TE FY super oferta de F Y S FFY STEFla 39 RON TE FY TE FF Y S FFY STEFFY Y E T T STEFMarea FY carteTEa FF ANIMALELOR Y S EFFY S Y T EF Y S FFY STEFFY S F TE Y TE 39 RON TEFla FY super oferta de F Y S FFY S S T FY

S S

Mă angajez să achit suma:

E E E E E EF EF EF EF EF FF FF FF FF F T S ST S ST ST ST ST ST ST ST ST ST ST ST ST ST ST STESTESTESTE STES

S S

EF TE TEFFY F Y S FFY S ST EF Y E ST FY STEFFY S FY EF EF STEFFY S ST F FY T F EF Y E TEFFY S FY S T FF Y S T Y TE EF STEFFY ST S F Y F Y EF Y S E F S T E F FY S T F Y S T Y EFF EF Y S FY ST FY STEFFY ST Y FF S EF STEFFY Y ST Y EFFY FF S EFFY ST ST FY ST E FF Y S Y EF STEFFY STE Y T Y S FF S Y EFF EFFY STE Y T T S S FF S FY Y Y EF EFFY STE S ST FY ST FY Y EF TEFFY STEF S ST FY S FY FY STE Y S E F S T EF F T FY S FFY EFFY ST EF T E S S FY T ST FFY Y ST E E S TEFF F FY T ST YS ST FF TEFFY TE Y Slimitată. Y Cârţile apar înSediţie Vă rugăm să predaţi cuponul ST FF STEFFY E Y F T FY TEFF F F F T F Y S indicată de cadrul didactic. Y la data E Y ST E TE Y S FF S S ST FY EF EFFY STEFF Y T Y TEFFY STEFFY TEF ST Y S FF STE Y ST F S E Y S Y T Y S FF TEF ST FFY EFF Y TEFF ST Y STEFF STE ST S FY E ST

integral în două rate lunare în trei rate lunare

FY TEF FY EFF Y EF F Y EFF Y EFF Y EFF Y EF F Y EFF Y EFF Y EFFY

EFFY EFFY

FF Y FFY FF Y F FY S

FF Y S F FY S FFY S

Nume: .................................................................................... FFFYY S Adresă:

FY S

................................................... FY S FY S

Telefon: ................................. Semnătura: .............................FY SSTT

F EFFEFF EF T S T ST S

Şteffy Supliment pentru părinţi • Nr.1 Ş

FY S T

F Y ST

Y Y ST FF T E FY EF STE Y S EFFY EFFY ST F T FY TEF Y ST FY S F E S F TEF Y EF

de comandă până

Şteffy • Supliment pentru părinţi • Nr. 1