morbid: „doresc un mort cu ochii pustii/ r\stigni]i `n cea]\“ („Mi-e gura plin\ de ]\r`n\“). Epilogul poetic este impozant: „te-am pierdut/ printre pleoapele z\rii/ s`nt v`ntul care sufl\/ `n lum`n\rile/ cerului/ `ntins\ pe toate c\r\rile sufletului/ m\ dor semnele trupului t\u/ visez mereu pe aceea[i/ parte concav\/ a g`ndurilor/ `n care s`nt pas\rea uitat\ de toamn\/ `n cuibul cu amintiri/ sau frunza care-]i acoper\ intimitatea/ ultimei contopiri/ cu moartea.“ Poezia Ioanei Florea este matur\ [i transcendental\. ~ntre via]\ [i moarte, `ntre durere [i `n\l]are, autoarea are harul alchimiei: „sufletul `n creuzet/ cu pu]ine lacrimi/ [i las\-l s\ creasc\“ („Alchimia sufletului“). De fapt, `ntregul corpus poetic este o alchimie de cuvinte bine alese, pe un registru bogat de st\ri suflete[ti. Volumul „Noaptea cea mai frumoas\“, ap\rut la editura Convorbiri Literare, este un debut reu[it, drept pentru care o felicit\m pe autoare [i `i dorim realiz\ri la fel de notabile.
39