Page 1

1


1


LITTERATUS 17

1


© 2011, by Ionu] Caragea, Montréal www.ionutcaragea.ro ISBN 978-973-8930-76-6 Ilustra]ia copertei: Vlad Turburea, http://altaiyr.wordpress.com

2


Ionu] Caragea

ESEN}E LIRICE Cronici literare 2007-2011

F IDES

3


De acela[i autor: Poezie Delirium Tremens – Ed. Stef, col. Stef Debut, Ia[i, 2006 M-am n\scut pe Google – Ed. Stef, col. Stef Universal, Ia[i, 2007 Donator universal – Ed. Stef, col. Stef Universal, Ia[i, 2007 Omul din cutia neagr\ – Ed. Fides, col. Eidos, Ia[i, 2007 33 bis – Ed. Fides, col. Eidos, Ia[i, 2008 Analfabetism literar – Ed. Fides, col. Eidos, Ia[i, 2008 Negru Sacerdot – Ed. Fides, col. Eidos, Ia[i, 2008 Absen]a a ceea ce suntem – Ed. Fides, col. Eidos, Ia[i, 2009 La suprême émotion – Ed. ASLRQ, Montréal, 2009 Déconnecté – Ed. Elmis, Ia[i, 2009 Guru amnezic – Ed. Fides, col. Eidos, Ia[i, 2009 Poezii de dragoste – Ed. Fides, col. Eidos, Ia[i, 2010 Suflet zilier – Ed. Fides, col. Eidos, Ia[i, 2011 Aforisme Dic]ionarul suferin]ei – Ed. Fides, col. Eidos, Ia[i, 2008 Dic]ionarul suferin]ei, vol. II – Ed. Fides, col. Eidos, Ia[i, 2010 Science-fiction Uezen [i alte povestiri – Ed. Fides, col. Phantasia, Ia[i, 2010 Con[tiin]a lui Uezen – Ed. Fides, col. Phantasia, Ia[i, 2010 Uezen. Echilibrul lumilor – Ed. Fides, col. Phantasia, Ia[i, 2011 Eseuri Literatura virtual\ [i curentul Genera]iei Google – Ed. Fides, col. Litteratus, Ia[i, 2009 Esen]e lirice. Cronici literare 2007-2011 – Ed. Fides, col. Litteratus, Ia[i, 2011

4


Eseurile din prezenta antologie au fost publicate ini]ial pe situl www.ionutcaragea.ro [i `n revistele: Sfera Online, O carte pe zi, Luceaf\rul de Boto[ani, Luceaf\rul de diminea]\, Atheneum Vancouver, Agero, Oglinda literar\, Visul, Spa]ii culturale, Conexiuni New York, Nordlitera, Flac\ra Ia[ului, Vatra veche, Glas Comun, Singur, Clipa, Arcada, Timpul, Carte [i arte, Port@Leu, Observatorul din Toronto, Caiete Silvane, Contraatac, Zeit, Agen]ia de pres\ A[ii Rom창ni, Constela]ii diamantine, Basarabia literar\, Noua Provincia Corvina, Phoenix Mission Magazine, Armonia, Cetatea lui Bucur, Monitor cultural, Actualitatea literar\, Tribuna noastr\, Ecouri literare, Clement media, Luceaf\rul rom창nesc, Armonii culturale, T`n\rul scriitor etc.

5


6


A[a trece gloria celui care scrie

C`t de greu este s\ fii scriitor! Dar ve]i r\spunde c\ nu este chiar a[a de greu. C\ a]i reu[it s\ c`[tiga]i zeci de premii `n literatur\, c\ a]i fost publica]i `n nu [tiu c`te reviste sau c\ a]i fost l\uda]i de c`teva persoane mai mult sau mai pu]in calificate `n domeniu. C\ a]i ap\rut `n mai multe dic]ionare sau antologii, c\ s`nte]i membri `n nu [tiu c`te asocia]ii‌ C\ a]i fost publica]i la o editur\ renumit\‌ ~n spatele tuturor acestor performan]e se ascunde dorin]a voastr\ de a v\ ridica o treapt\ mai sus dec`t majoritatea celor care v\ `nconjoar\. Nu v\ intereseaz\ mesajul care trebuie s\ ajung\ la cititori, nu vre]i s\ aduce]i un dram de frumos `n lume, nu vre]i s\ salva]i nimic din ceea ce mai poate fi salvat. Nu. Scrisul vostru a devenit o arm\ cu care vre]i s\ subjuga]i min]i [i suflete. O arm\ de distrugere `n mas\. Vre]i s\-i cuceri]i pe cei slabi, vre]i s\-i manipula]i, vre]i s\ modela]i oamenii [i societatea a[a cum v\ place vou\. A]i ajuns s\ v\ crede]i profe]i sau m`ntuitori. Slujba[i ai luminii sau martori ai apocalipsei. Lua]i ca exemplu modelele cele mai `nalte dar uita]i c\ ele nu au ajuns acolo sus prin impostur\ ci prin sacrificiu. Nu vede]i scrisul ca sacrificiu ci ca o form\ de exteriorizare a g`ndurilor [i sentimentelor. Dar tot la ego v\ raporta]i. 7


Crede]i c\ s`nte]i genii ne`n]elese [i `ncerca]i s\ g\si]i pe cineva care s\ v\ aprobe, s\ v\ dea o diplom\ pe care s\ scrie cu litere mari: GENIU NE~N}ELES ~N SUFERIN}| {I SINGUR|TATE. {i mai apoi vre]i ca toate stelele de pe cer s\ `mpodobeasc\ miraculoasa voastr\ titulatur\. Mul]i se vor sim]i ofensa]i, vor spune c\ scriu ceea ce simt, c\ ceea ce fac e firesc [i c\ nu au nici o a[teptare de la ceilal]i. Vor vorbi despre scris ca despre o form\ de terapie dar dac\ le vei spune `n fa]\ c\ scriu prost vei sim]i cum le cre[te orgoliul sub piele. Te vor `njura `n g`nd [i se vor retrage `n col]ul lor umbros dorindu-]i ce este mai r\u. Invidia, ura, gelozia le vor m\cina sufletul. Noua lor boal\ va fi mai grea dec`t cea dinainte. Trebuie s\ te g`nde[ti de dou\ ori cum s\ `i min]i mai frumos pe ace[ti oameni. Trebuie s\ le vorbe[ti despre talent [i poten]ial, s\-i `mbe]i cu ap\ rece. Pentru c\ ei nu s`nt `n stare s\ se ridice singuri [i stau mereu cu m`inile `ntinse ca ni[te cer[etori. Statistici, statistici [i iar statistici. Ave]i nu [tiu c`]i prieteni care v\ cunosc, ave]i nu [tiu c`]i adulatori `n fa]a blocului, `n ora[ul natal sau pe blogul personal. Evident, ei v\ cunosc pentru c\ [i voi `i cunoa[te]i. Ei vor ceva de la voi a[a cum [i voi vre]i ceva de la ei. Dar c`]i dintre cei pe care nu `i cunoa[te]i v-au descoperit [i v-au apreciat pentru puterea [i puritatea cuvintelor voastre? C`]i dintre ei s-au apropiat de voi doar pentru faptul c\ v-a]i pus `n locul lor [i a]i `ncercat s\ r\spunde]i la problemele care `i macin\ `n fiecare zi? Vede]i? Aceasta este valoarea voastr\ de scriitori. V-a]i f\cut populari `n r`ndul celor 8


care v\ cunosc dar nu a]i reu[it s\ pune]i o floare la fereastra eroilor necunoscu]i. S\ aib\ ei surpriza c\ mai s`nte]i `nc\ `n via]\, `n nu [tiu ce col] de lume, [i c\ v-a]i dedicat `ntreaga existen]\ lor, celor care dicteaz\ cu adev\rat cine este [i cine nu este cu adev\rat un scriitor valoros. Ionu] Caragea 29 ianuarie 2011, MontrĂŠal

9


10


Adrian Erbiceanu – Trecutu-i mort! M`ine-i un vis! Prezentul… Volumul „De la Anna la Caiafa“, editura Ardealul, 2007

~n contextul poeziei contemporane cu aspira]ii tot mai severe spre complex, elaborat, tehnologic, versul `n stil clasic devine din ce `n ce mai ignorat sau pur [i simplu desconsiderat. ~ns\, printre c`]iva veterani ai r\zboaielor ideologice `mpotriva doctrinelor (volumul Divina Tragedie – Editura Tribuna, Sibiu) sau `nstr\in\rii cuv`ntului de ce `nseamn\ mai pur, mai românesc [i mai pe sufletul omului, poetul Adrian Erbiceanu `[i continu\ „confesiunile `ntre dou\ genera]ii“ cu un nou volum de poezii ap\rut `n anul 2007 la editura Ardealul din T`rgu Mure[, intitulat „De la Anna la Caiafa“. De la Montréal la Sibiu, din România `n Canada, periplul poetic nu pare s\ fi influen]at scrierea autorului `n ce prive[te semantica sau limbajul. Acurate]ea versifica]iei, regulile prozodiei clasice, s`nt evidente [i de necontestat. Poetul `[i poart\ costumul la patru ace, costum pe care l-a ]inut zeci de ani la naftalina cuvintelor bacoviene, minulesciene, co[buciene sau eminesciene. 11


Aflat la v`rsta sediment\rii poetice [i a investiga]iei dincolo de banalitatea pe care o ofer\ palpabilul, Adrian Erbiceanu „ne duce cu vorba“ prin tran[eele min]ii [i spiritului, purt`ndu-[i medaliile (cuvintele) respectuos [i cu abnega]ie. Lumea tainelor sale (sau tainele lumilor v\zute doar de figurile f\r\ chip [i luntra[ii pl\ti]i), s`nt teme majore ale acestei c\r]i. „De la Anna la Caiafa“ are [i conota]ie dimensional\ pe axa verticalit\]ii – cer [i p\m`nt, pe axa timpului – tinere]e [i senectute, pe axa transcendental\ – via]\ [i moarte. Nevoia transcenden]ei este acut\, dar cine [tie drumul c\tre ce? Poetul caut\ r\spunsuri tot `n trecut: „m\ prinde, uite-a[a, „un nu [tiu cine“,/ [i-„un nu [tiu ce“ m-atrage spre-nserat,/ dar glasul t\u zvone[te viu `n mine/ [i iar m\-ntorc la poarta ta [i bat.“ („M\-ncearc\ uite-a[a“). {i cum nimeni nu r\spunde… poetul `[i anticipeaz\ c\derea, sim]ind uneltirea timpului [i a oglinzilor virtuale din lumea aparent sideral\: „O lini[te ad`nc – transcendental\,/ Odihnitoare-n plinul ei rotund,/ M\-nv\luia, lu`ndu-m\ `n poal\,/ Cer`ndu-mi cu t\cere s\-i r\spund./ {i `n t\cerea lumii abisal\/ C\deam prin mine-n mine s\ m-ascund.“ („Cabal\“). Motivul umbrei este predominant `n poemele lui Adrian Erbiceanu. Umbra `nseamn\ complezen]\ [i complementaritate, voalare [i relevare: „Din umbre nu po]i face piedestal/ Nici unei flori! Dar umbra te arat\/ Lumii cum e[ti… Lumina ]ie dat\/ Te face doar cu fapta ta egal.“ („Act de prezen]\“). Sau, mai mult de at`t, irefutabililate, supunere necondi]ionat\: „Alunec\m ca umbrele pe ape/ Spre largurile 12


care ne ascund,/ Cu fiecare clip\ mai aproape/ De lini[tile cele f\r\ fund…“ („Ca umbrele pe ape“). Autorul se reg\se[te cu adev\rat numai `n lumea cuvintelor sale. Dep\rtarea de ]ar\, vorbirea curent\ a unei limbi str\ine, toate acestea l-au izolat `n sanctuarul poetic. Dar cum orice supliciu este [i deliciu, poezia `[i merit\ pre]ul. Limba român\ cap\t\ valen]e spirituale, chiar dac\, nominal, Dumnezeu lipse[te din acest volum. Paradisul, infernul, heruvimii, personajele mitologice nu fac dec`t s\ eviden]ieze cadrul metafizic. Revenind pe axa timpului, [i aici ne referim doar la omul poet, amintirile revin mereu [i mereu `n cuvinte pline de t`lc [i savoare. „Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi si nou\ toate…“ `[i `ncepea marele Mihai Eminescu celebra „Gloss\“. Adrian Erbiceanu are `ndr\zneala [i chiar reu[e[te s\ ne ofere o replic\ de valoare [i rafinament prin poezia „Acela[i veac acela[i leat“: „F\r\ s\ uit, f\r\ s\-nv\],/ {ters e r\bojul, an cu an,/ Din inocen]\ sau r\sf\],/ C`t timpul risipit `n van,/ Pe care nu pot s\-l adun/ Printre frunzi[ul destr\mat;/ M\ pierde [i nu [tiu s-o spun –/ Acela[i veac, acela[i leat“. Cu un sim] deosebit al cuv`ntului, cu un respect pentru adev\ratele valori ale literaturii române, Adrian Erbiceanu a f\cut un pas decisiv prin volumul „De la Anna la Caiafa“. Pe treptele consacr\rii, pe treptele transcenden]ei umane, cu spatele drept [i privirea `nainte, asemenea unui soldat. Chiar dac\ via]a este un act premeditat. Chiar dac\ tot ce r\m`ne la un moment dat este doar pulberea din ochii destinului: „Trecutul – vagi insinu\ri de fapte/ Inadvertent trasate pe h`rtie,/ De-o m`n\ 13


care a crezut c\ scrie/ ~n plin\ zi, ca s\ le [tearg\-n noapte -/ E doar paliativ… o nevralgie!“ („Trepte“).

14


Andrei Ruse – Black Job Volumul „Black Job“, editura Vinea, 2007

Cum `[i `ncepe t`n\rul poet Andrei Ruse o zi din via]\? Un „mic dejun obi[nuit cu stixuri [i cola“ – („c.ocaine“). Tot a[a `[i `ncepe [i volumul „Black Job“ ap\rut `n anul 2007 la editura Vinea. Surprin[i de premiile numeroase pe care aceast\ editur\ le-a oferit debutan]ilor, ne-am zis, din curiozitate poetic\, s\ vedem despre ce este vorba. Oricum, pe Andrei Ruse `l [tiam de pe atelierele literare, `nc\ de pe vremea c`nd manifesta un Ego exacerbat, `mpins p`n\ la limitele vulgarului, dar cu filoane de poezie autentic\. Ce se relev\ `n acest volum? ~n primul r`nd nostalgia [i nemul]umirile autorului `n contextul unui peisaj dezolant al capitalei – „blocuri comuniste/ apartamente `ngr\m\dite unele `n altele/ pline de graffitiuri ieftine“ („ex _love“). Actul poetic [i sentimental nu este privat de dragostea pentru femeia imaginar\ – „mi-ar pl\cea o femeie/ pe care s\ o g\sesc diminea]a/ mi[un`nd `n papuci de paie/ pe hol/ goal\/ c\ut`nd razele dup\ jaluzele“ („diesel“), de compasiune – „`nainte s\ o faci curv\/ ai fost vreodat\ la carrefour/ s\ afli c`te sute de nuan]e/ de vopseluri exist\/ c`te dresuri [i c`te alegeri/ sau c`te creme [i 15


c`te lame/ au umblat peste carnea ei/ peste tot/ doar ca tu s\ o vezi frumoas\“ („manifest `mpotriva cuv`ntului curv\“), de singur\tate [i suferin]\ – „ei [tiu c\ tot ce doare e viu“ („despre oamenii singuri“), `ntr-o lume repetitiv\, obositoare, `n care „via]a asta e o zi de luni/ toat\ lumea `ncepe ceva ce nu [tie“ – („luni“). Poezia este fie un instrument de m\sur\ a decep]iei, fie un alter ego cu care autorul comunic\ la nivel frust [i nepunitiv. Este fie un miraj, o c\l\torie `n lumea reclamelor publicitare, fie o incursiune pe mapamond, bine`n]eles, apel`nd la vraja c\ut\rilor pe Google: „cu google earth pot s\ v\d dublinul/ casele unde voi sta cu chirie/ p`n\-mi voi g\si o garsonier\ ieftin\/ [i-un job mi[to la negru/ c`t s\ pot s\ m\n`nc s\ fumez/ s\-mi pl\tesc facturile/ m\car c`teva pe lun\/ [i s\ m\-mb\t `n toate barurile“ („google earth“). Cert este c\ Occidentul (eviden]iat [i prin titlurile poeziilor) este cel care atrage [i influen]eaz\, `ntruc`t ne`mplinirile au `n majoritate aceea[i cauz\. Cine nu dore[te s\ aib\ totul „fast“ c`nd vine vorba de bani, celebritate, iubire? Adev\rul, din p\cate, este c\ doar tragediile s`nt „fast parents“, „fast sleep“, „fast identity“, „fast knowledge“, „fast beauty“, „fast time“, „fast gods“, „fast anatomy“, „fast love“, „fast music“, „fast memories“, „fast holy days“. Lupta pentru supravie]uire cere un imens sacrificiu de sine, o maturizare for]at\ [i mul]umirea este provocat\ doar de un pachet de „lucky strike“, „nirvana“ sau de „blow job-uri f\r\ prejudec\]i“ („blow job“). Cumva se descrie nivelul la care tineretul [tie s\ `[i dep\[easc\ (sau nu) condi]ia. Poetul se pare c\ `n]elege, 16


creeaz\ [i nu-nceteaz\ s\ aspire. Chiar dac\ sufletul s\u e marcat de numeroase contradic]ii. Evident, omul-poet, pe l`ng\ c\utarea unei solu]ii la nenum\ratele probleme cu care se confrunt\, se afl\ [i pe drumul c\ut\rii de sine. Iar dac\ vine vorba de divinitate: „e prea mult\ lini[te/ p`n\ [i dumnezeu se ab]ine/ de la vreun str\nut/ imperfect/ care s\-mi clatine ateismul“ („III. iunie“). Remarc\m tranzi]ia spre nihilismul nord-american, cu singura diferen]\ c\ tineretul de acolo nu duce lipsa unor mijloace materiale. Ateismul este datorat ignoran]ei, `n timp ce `n România, ateismul este datorat neajunsurilor. Ce i se poate repro[a lui Andrei Ruse? C\, privind mereu spre anumite exemple din Vest (moda Charles Bukowski) sau spre „curentele“ ce inund\ siturile de literatur\, poetizeaz\ „borderline“, av`nd uneori tendin]a s\ foloseasc\ cuvinte sau expresii care `l vor dezavantaja. Dac\ dorim s\ lu\m un exemplu de maturitate `n poezie, `l putem alege oric`nd pe Nicolae Labi[. Sau dac\ este s\ ne confrunt\m [i cu alte valori nord-americane, Émile Nelligan. Dar tineretul (chiar [i unii critici), ignor\ reperele de mare valoare ale literaturii universale (poate [i din lipsa unei experien]e extramuros) sau autohtone, promov`nd un nou cult al poeziei care, din p\cate, nu va avea priz\ dec`t la o anumit\ categorie de cititori [i pentru o perioad\ limitat\. Credem c\ [i `n literatur\ se caut\ rezultate rapide [i profit, `ntr-o societate care nu ofer\ nimic atractiv sau de perspectiv\. Arta sufer\, arta se transform\, arta va continua s\ existe, marcat\ evident de conjunctura `n care este des\v`r[it\. 17


Concluzion`nd, Andrei Ruse se afl\ la primul s\u volum de poezii, un volum care pe alocuri prezint\ poten]ial prin imaginile valoroase [i mesajul direct ce ajunge f\r\ prea mari artificii la cititor. Chiar dac\ nu prezint\ mari valen]e meditative sau filozofice, „Black Job“ este pentru autor un punct de plecare [i un reper important pentru mai t`rziu.

18


Carmen Doreal [i adev\rata sa identitate Volumul „Poeme `n culori – Poèmes en couleurs“, editura Nemesis, 2010

Volumul „Poeme `n culori/Poèmes en couleurs“, publicat `n anul 2010, la editura Nemesis din Montréal, con]ine 22 de poeme `n limbile român\ [i francez\. Autoarea, Carmen Doreal, poet\ [i pictori]\, a ales c`teva tablouri personale pentru fundalul grafic al poemelor [i nu a gre[it. Cele dou\ tipuri de crea]ie se `mbin\ `ntr-o armonie perfect\. ~nfrumuse]at\ de dorul/ rodul real al cuvintelor, dup\ „O altfel de ninsoare“, `n care „altcineva locuie[te/ pe din\untru/ ireversibil“, Carmen Doreal ne face p\rta[ii jurnalului s\u liric: „jurnalul meu de poet\/ m\ risipe[te peste inima ta/ la limita serii/ miz`nd pe o singur\ noapte“. Cititorul se reg\se[te de cele mai multe ori `n postura de iubit sau confident a[ezat „La masa t\cerii“, privind „asfin]itul… o ran\/ din care/ o umbr\ a plecat“. Poezia `n cazul de fa]\ este o tandr\ resemnare, o acceptare a compromisului devenit crea]ie artistic\, pe fondul unei nevoi acute de identificare `n timpul/ spa]iul prezent. Este, pe alocuri, un dulce catharsis, `n care autoarea `[i declar\ credin]a trecut\ [i redob`ndit\: „cred `n tine, 19


poezie/ e[ti prietena mea cea mai bun\/ `n nop]ile albe/ `mi ]ii empatic\/ volubil\ companie/ cred `n tine poezie/ `mi d\ruie[ti aripi complementare/ anticip`nd fericirea `n sine/ `mi demonstrezi c\ via]a ar fi/ un [ir de `nt`mpl\ri/ declan[atoare“ („Cred `n tine poezie“). Elementele prin care se recurge la analiza eu-lui c`t [i situarea/ raportul `n(tre) dimensiunile existen]iale s`nt reprezentate de dou\ motive principale: imaginea `n oglind\ [i dedublarea. La poluri opuse, oglinda poate `nsemna `nfierare amoroas\ – „oglinda are dou\ fe]e/ `mi tatueaz\ cuv`ntul/ un `nger/ o dat\ pentru tine `nsu]i/ o dat\ pentru mine („Oglinda are dou\ fe]e“), sau eliberare – „oglinda decant\rilor fine/ elibereaz\ poeta din mine/ levita]ie cu inima la cer/ geminid\“ („Cred `n tine poezie“). Dedublarea se realizeaz\ `ntr-o v`nz\toare de iluzii – Siddhartha, „dedublat\ de un iubit secret/ `mi invadeaz\ s`ngele/ cu telepatii halucinante/ o alt\ toamn\ m\ reg\se[te/ `nve[m`ntat\/ `n rochi]a de frunze/ colorat\ rebel/ de un pictor impresionist“ („Siddharta“). Poeta „reinventeaz\ iubirea sub Poart\ de s\rut/ pe malul fluviului Saint-Laurent“ [i tr\ie[te „Transcenden]a“ – „divaghez `n vers alb cu Pierre Morency“ – f\r\ s\ uite numele lui Eminescu, Arghezi, Sorescu, Nichita St\nescu sau experien]a din Paris, acolo unde „Dali, Elytis, Claude Debussy,/ ag\]au oglinzi suprarealiste `nalte/ deasupra patului meu…“ Poezia poetei Carmen Doreal, cu fine inflexiuni inspirate din opera Valeriei Coman, dar [i cu influen]a „exilului creator“, vine s\ ne prezinte un suflet cald, 20


dedicat culorilor [i cuvintelor `ntr-un rogvaiv al luminii [i al iubirii. Tr\ind `ntre prezent [i trecut ca `ntre dou\ oglinzi `n care (se) prive[te concomitent, autoarea nu este capabil\ s\ fac\ o alegere [i devine un continuu „metamorf“, poezia ei fiind o lung\ c\l\torie, asemenea unui fluviu de sentimente.

21


22


Daniel Corbu – Corbul m\iastru al poeziei [i Evanghelia sa Volumul „Evanghelia dup\ Corbu [i alte poeme“, editura Princeps Edit, 2006

Catalogat de unii optzecist, de al]ii postmodern, Daniel Corbu trece cu non[alan]\ peste ([i prin) valurile curentelor literare, aidoma unui Charon al poeziei. Nu, nu! Nu este nici elaborat [i nici „`nv\]\tor“, `n ciuda „Manualului bunului singuratic“ sau a „Evangheliei dup\ Corbu [i alte poeme“, carte pe care a declarat-o drept bun comun la editura Princeps Edit `n anul 2006. Este oracular dar stenic prin greutatea/ gravitatea cuv`ntului, uneori radiografiaz\ societatea, expun`ndu-i scheletul hidos la lumina revela]iei poetice, alteori cuvintele sale ascu]ite fac incizii ad`nci, prin umbrarele con[tiin]ei [i spiritului. S\-i spunem poetul justi]iar cu Corbul pe um\r, Corbul fiind spiritul liber [i imagina]ia. „Oprit la jum\tatea drumului precum m`na lui Avraam la uciderea fiului“, poetul a[teapt\ `n zadar „ve[ti noi de la pas\rea oarb\ Dali“. Unde este gloria, unde s`nt amintirile, unde este „sufletul aruncat `n trup ca regele `ntr-un umbros sarcofag“? Relevante versuri ale decep]iei. Ce mare nedreptate s\ fii sacerdotul propriului cult! 23


Care s`nt satisfac]iile? Poetul m\rturise[te: „va a[tepta metafora s\-i intre ca t`rfele `n a[ternuturi…“ („Cartea trupului“). Ce s`ntem noi, care este destinul nostru [i care este istoria prin care ne perind\m? Poetul m\rturise[te din nou: „All Right“, „istoria poate sta [i-n cap [i din buzunare `i curg toate m\run]i[urile“. Motivul sacrificiului prin cuv`nt se reg\se[te [i la Daniel Corbu, „el urc\ mereu o Golgot\ plin\ de cruci [i foi de papirus“ („Tutun olandez [i veghe-ngro[at\ la barierele spaimei“). De ce? Ca s\ putem vedea „h`r[`itul tancurilor [i al programelor Microsoft“, „pentru ca ceilal]i s\ vad\ lini[ti]i hemovitul popoarelor“, „r\zboiul rece sau cald dintre zorn\itul t\lpilor goale“. Moartea este o tem\ major\ invocat\ `n foarte multe poeme. Moartea este „singura institu]ie care mai impune respect“ („Transcenden]a goal\“), cu toate c\ „moartea de care-mi vorbe[ti gre[e[te mereu“. ~n ciuda acestor gre[eli autorul ne `ndeamn\ la aducere-aminte, „s\ nu-l uit\m niciodat\ pe cel care `[i are morm`ntul `n mare“ („Prolegomene de [oapte“). Toat\ aceast\ expunere despre moarte se face din perspectiva omului singur. Dar, spune poetul `ntr-o bijuterie aforistic\ ([i parc\ vr`nd a-l contrazice pe Nietzsche): „…alteori singur\tatea are mireasma unui Dumnezeu fericit“ („Batiscaful“). Da, spune el, un Dumnezeu fericit, dar care (evoc`nd fatalitatea), „nu poate corecta [palturile gre[itei tale vie]i“ [i „st\ singur ca o u[\ s\pat\ `n ziduri“. Iar dragostea, at`t de frumos dedicat\ nemuritoarei Lenor, este „o boccelu]\ de [oapte“ („Cartea nop]ilor“). 24


Crezul este esen]ial. ~n discursul s\u cu domnul Kafka, cu aceea[i m\iestrie aforistic\, `nt`lnit\ uneori [i `n filosofia blagian\, autorul declar\: „lucrul `n care nimeni nu crede se-nfometeaz\ `n sine“. Poezia lui Daniel Corbu este aceea a marilor valori. Ea a[teapt\ s\ fie descoperit\ de cei care `nc\ n-au orbit din pricina luminii reflectoarelor contemporane, de cei care sper\, „ca `n coliba lor s\ coboare, din c`nd `n c`nd, zeii.“ {i, dup\ cum ne sugereaz\ autorul, s\ credem c\ „speran]a-i `n spiritul spiritului“.

25


26


Daniel Corbu – Manualul bunului singuratic Volumul „Manualul bunului singuratic“, editura Princeps Edit, 2005

Daniel Corbu apare `n volumul Manualul bunului singuratic `n ipostaza unui condamnat la poezie pe via]\, `n spa]iul dintre patru pere]i, locul claustr\rii fiin]ei [i a sufletului. Parcurg`nd opera autorului, care folose[te „acelea[i metode clasice de sinucidere“ cu ajutorul condeiului stilizator, cititorul ia parte la „apocalipsa fiec\rei zile“, `ntr-o odisee interioar\, lucid\, `n care imagina]ia se `mplete[te cu realitatea crud\ `n care se g\se[te omul-poet. S\ fie via]a numai o poveste la sf`r[itul c\reia r\m`ne doar `ntrebarea: „de ce moarte, de ce?“ S\ fie lumea plin\ „de zei tocmi]i cu ora/ pentru umilin]a noastr\?“ Poetul este `n acela[i timp clarv\z\tor [i sceptic, aparent debusolat de marea lucrare a lui Dumnezeu [i de inevitabila `nt`lnire cu b\tr`na doamn\, moartea. Pentru el „g`ndul este uneori o ma[in\ de proliferare a fricii: `n fa]a mor]ii s`ntem singuri ca un pumn/ de om\t.“ Totul `ncepe atunci c`nd nu mai e nimic de zis, c`nd dragostea se estompeaz\ odat\ cu „s\rutul lamelor sub27


]iri“, degener`nd `ntr-o lini[te claustrofob\. Poetul pare „s\ fi murit `n mai multe trupuri deodat\, cuvintele trec obosite ca sp\l\toresele seara/ `ngerii dorm/ prietenii `mb\tr`nesc `n fotografii.“ Poetul `[i con[tientizeaz\ neputin]a `n fa]a timpului, `n fa]a mor]ii, chem`ndu-[i fratele Abel, „de care nu-l leag\ dec`t un c`ntec de moarte“. Singurul zeu palpabil este cel care „cade obosit `n fiecare sear\ pe pagini.“ Fiecare om `[i afl\ destinul acolo unde pa[ii dezn\dejdii `l poart\. Autorul „pleac\ s\ cucereasc\ lumea cu un bra] de metafore“, chiar dac\ poezia e „haosul condamnat la visare, chiar dac\ pe c`mpul de lupt\ doar moartea cucere[te stindarde.“ „Fiecare oglind\ este o u[\ `nchis\“, revela]ie plin\ de tragism a `nchiderii `n sine. Purgatoriul poetului este mental, al\turi de discipolii suferin]ei, cei care i-au marcat definitiv existen]a [i cu ajutorul c\rora `ncearc\ s\-[i g\seasc\ propria identitate. Nici muzele sale nu scap\ de implacabilul destin: „trec femeile ca ni[te r`uri spre moarte.“ Poetul este ne`nc\p\tor `n propria sa via]\, g`ndurile sale lovesc ziduri dup\ ziduri, ca `ntr-un joc de domino. El se revolt\ „privind `n ochii divinei absen]e: nu s`nt preg\tit pentru at`ta moarte.“ Evocarea p\rinteasc\ face trimitere tot la trista fericire a poetului, lumea c\r]ilor sale: „Fericirea ta de om singur, r\t\cind printre biblioteci/ m\ sperie“, spune mama autorului. Sau vocea tatei: „Fiule/ `ntr-o lume f\r\ aripi/ trebuie s\ dai din m`ini/ [i din picioare.“ 28


Poetul con[tientizeaz\ c\ via]a este o b\t\lie pierdut\ [i singura sa consolare `n drum spre eternitate „r\m`ne `ntotdeauna o clip\ pe care-o cutreier\m singuri.“ Manualul bunului singuratic este o biblie a suferin]ei. Autorul, prizonierul propriilor sentimente, „zace `n inima sa ca `ntr-o `nchisoare de flori.“ Dumnezeu este doar o fotografie. „Singurii zei s`nt `ngropa]i `n spatele casei sale.“ Omul-poet „se na[te zilnic de la st`nga la dreapta“, aranj`nd „documentele haosului“. Cine [tie, „poate chiar `n s`ngele s\u vor construi labirintul“. Constat\ c\ nici „nu ne trebuie at`t p\m`nt ca s\ fim ferici]i“. {i se pierde `n nimicnicie, „vorbele sale trec`nd ca spuma m\rii prin gura `necatului“. Ar mai fi multe de zis pe marginea volumului „Manualul bunului singuratic“, ap\rut la editura Princeps Edit `n anul 2005. V\ r\m`ne dumneavoastr\ s\ descoperi]i autorul [i opera (lumea) sa fascinant\.

29


30


Poezie cu arom\ de toamn\, de ploi, de nop]i [i z\pezi ve[nice Volumul „Florilegiu“, editura Emma, 2010, (prefa]\)

Ini]iativa doamnei Ileana Lucia Floran, pre[edinte al Asocia]iei Culturale „Florema Design“ [i editor-[ef la Editura „Emma“, de a publica o antologie ce cuprinde poe]i situa]i pe diferite paliere de v`rst\ [i afirmare, reprezint\ un act demn de semnalat, mai ales ]in`nd cont de dificult\]ile financiare prin care trec `n prezent editurile române[ti. Promotor cultural prin „Concursul de crea]ie literar\ Visul“ [i „Revista Cultural\ Visul“, Ileana Lucia Floran se implic\ de c`]iva ani `n via]a literar\ româneasc\, f\r\ a neglija autorii pleca]i `n str\in\tate. Aceast\ deschidere nu face dec`t s\ ne bucure pe to]i deopotriv\, `ntr-o lume `n care este din ce `n ce mai greu s\ g\se[ti numitorul comun pentru „a fi om“. S\ ne p\str\m totu[i doza de optimism [i s\ analiz\m poezia cu permisivitate [i destindere. ~n acest florilegiu, fiecare scriitor `ncearc\ s\ g\seasc\ o form\ de comunicare (cu sinele sau cu cei din jur) c`t mai apropiat\ de sim]\minte [i `n]elesuri, abord`nd crea]ia literar\ cu timiditate sau curaj, folosind diverse 31


tehnici de versificare. Deseori se observ\ influen]a clasicilor `n poezia cu rim\, `ns\ s`nt [i autori care abordeaz\ noul, folosind licen]e poetice [i anglicisme specifice genera]iei Net (Emil Fanache `n poeziile „Biped“ – p. 72 [i „a t\cut“ – p. 74). S-ar cere `n multe situa]ii o mai mare aten]ie la ritmul curgerii [i aprofundarea mesajului artistic, `n fond aceast\ calitate diferen]iaz\ banalul constructor de versuri de poetul autentic. Primul autor din selec]ia de fa]\, Mirela Aldea, `[i demonstreaz\ talentul [i tinere]ea printr-o „ploaie de g`nduri“ (p. 2), poezie `n oglind\ cu „desc`ntecul de ploaie“ al Anei Blandiana. Desigur, temele fundamentale s`nt acelea[i [i diferen]a o face numai acurate]ea limbajului [i puterea imagistic\. Experien]a de via]\ este necesar\ `ns\ lirismul, cum bine [tim din cuget\rile lui Emil Cioran, este un fenomen revelator declan[at de tr\iri intense precum dragostea [i suferin]a ei. Po]i s\ fii geniu [i la v`rste de 16-20 de ani, numai c\ acesta te mistuie dac\ nu `l contrabalansezi cu momente de respiro. To]i marii poe]i au [tiut c\ ce po]i face azi nu po]i l\sa pe m`ine, cu poezia nu se negociaz\ [i nu se dau `nt`lniri… Vic. Virgil B\lan, un poet cu bogat\ activitate publicistic\, mizeaz\ pe intertextualitate [i repeti]ie, modelele sale literare fiind mai de actualitate. Poezia „~]i jur!“ (p. 19), o evident\ trimitere la Adrian P\unescu („{i jur pe tine [i pe apa toat\/ care ne ]ine barca `nclinat\“ – „A mea“) [i poezia „Un s`mbure (p. 25) cu similitudini st\nesciene din ce-a de-a 11-a elegie a marelui poet („…m\rturisit\ de gur\ inimii,/ de inim\ s`mburelui ei,/ 32


cel `n el `nsu[i nemi[cat,/ aidoma s`mburelui p\m`ntului…“), s`nt dou\ exemple concludente. Cornel Cornea ne prezint\ o `ncercare onest\ de poezie `n „trepte“, pe drumul „c\ut\rii sublimului `n art\“ (p. 48). Inspira]ia poetic\ este autentic\, izvor`t\ din tumultul vie]ii. Vom cita trei strofe pline de vibra]ie [i reverbera]ie, cu precizarea c\ unele rime ar putea fi „unse“ cu mai mult\ st\ruin]\: „E arta de-a p\trunde `n Aerul ce trece/ Cu mers de balerin peste c`mpii [i sate/ {i de-a cl\di acolo castele-ale iubirii/ Ce nu pot fi str\punse de haos sau de moarte.// Te-ntrebi de ce Eterul se afl\-ascuns `n toate/ {i caut\ tot timpul s\ te ia chiar de m`n\/ {i s\ te poarte-n lume prin locuri neumblate/ De cei ce nu se-nfrupt\ din opera divin\.// R\spunsul e `n tine, prieten\ preabun\,/ {i-l [tii, de[i s`nt clipe de `ndoieli ce-]i spun/ C\ lumea-i o imens\ [i-ntunecat\ scen\/ Creat\ f\r\ rost de-un scenograf nebun“. ~n c\utarea ne`ncetat\ a dragostei [i a cuv`ntului, acela[i poet ne m\rturise[te: „Cet\]ile luminii r\m`n necucerite,/ Iar zidurile albe se-nal]\ spre zenit./ Te caut, preaiubito. Pe unde ai fugit?/ Voiai s-ajungi tu prima pe-aleile sfin]ite?“ („Cet\]ile luminii“, p. 50). Florentina Loredana Dalian se exprim\ prin poezie `n proz\ [i „randomizeaz\“ `n ce prive[te lungimea versurilor. Nu se mai poate vorbi de o pelicul\ alc\tuit\ din cadre succesive bine definite, la fel ca poezia `n trepte a poetului Cornel Cornea, ci mai degrab\ de un conglomerat `n care termenii din cyber-poetry `nt\resc protestul: „A[a `[i arunc\ oamenii tr\irile/ la co[ po]i s\-i zici [i/ recycle bin/ Tr\iri reciclate second hand/ e plin\ 33


lumea/ de ele/ Ast\zi oamenii nu mai mor pentru/ o idee/ ast\zi oamenii mor de/ singur\tate/ nu se mai `mboln\vesc de iubire/ ci de/ lipsa ei“ („Strip-tease“, p. 54). Aproape de jum\tatea volumului `nt`lnim doi autori care, la poluri diametral opuse `n ce prive[te m\rimea textelor, sublimeaz\ frumuse]ea naturii [i a plaiurilor natale. Laurian Lodoab\, un poet interesant [i cump\tat, ne face o demonstra]ie de haiku (p. 128), `n timp ce Rare[ Me[u, „Cu bicicleta prin Dobrogea“, nu d\ semne c\ ar fi „obosit“ „merg`nd pe c\i b\tute“, „`nv\]`ndu-ne s\ fim doar oameni“. Rodica Pu[ca[u ne m\rturise[te cu modestie `n scurta sa autobiografie (p. 157) c\ „este un om mic cu iubire de cuvinte“. Totu[i, `n poezia „Aventuri cu o siren\“ (p. 158), `nt`lnim o metafor\ care ne „taie respira]ia“ [i la propriu [i la figurat: „sub ap\ lacrimile se aga]\ de pe[ti orbi“. Credem c\ orice scriitor are la un moment dat sclipiri de geniu, dar ele nu s`nt suficiente pentru o poezie de calitate. Este nevoie de constan]\, de c`t mai pu]ine cuvinte c\utate [i c`t mai mult\ sinceritate. S\ vedem un exemplu de imagini construite cu migal\, destul de reu[ite, dar f\r\ leg\tur\ `n text: „Cheia sol mi se r\sucea `n p\r./ Izbeam cu fericirea de pere]ii vie]ii,/ iar ecoul se hr\nea cu r`sul meu./ Fluturii m\ c\utau pe-acas\/ s\ le v`nd culori./ Via]a trecea pe l`ng\ mine/ ca o tulpin\ uscat\…/ Luna f\cuse insola]ie…“ („Invidii de Lun\“, p. 161). Lumini]a Suse este o poet\ care st\ bine la capitolul constan]\ [i siguran]\ `n scriere. Poezia sa este diferit\ at`t prin contextul `n care a fost scris\, purt`nd amprenta 34


altei civiliza]ii, c`t [i prin stilul diferit al autoarei, compact, inteligent, dur. Se simte suferin]a acut\ [i dorin]a de control, cuv`ntul devenind un adev\rat instrument chirurgical. Llelu Nicolae V\l\reanu `ncheie acest volum cu o poezie n\scut\ „`n vraja nop]ii“, „la crepuscul de lumin\“ (p. 263-264). „Toamna“, „ziua“, noaptea“, „trecerea timpului“ [i „somnul iubitei“ alc\tuiesc „simfonia unor vorbe“ de duh. ~n linii mari, aceast\ antologie este benefic\ pentru c\ reu[e[te s\ uniformizeze ambi]ii, `ncuraj`nd `n special tinerii autori s\ continue pe un drum pe care pu]ini reu[esc. Astfel `nc`t, la v`rsta deplinei maturit\]i poetice, fiecare s\ guste din vinul vechi pe care l-a pus la p\strare `n pivni]ele singur\t\]ii, vin cu arom\ de toamn\, de ploi, de z\pezi ve[nice [i vie]i c\zute cu obrajii `n palme…

35


36


Ioana Florea – Poezia [i Alchimia Sufletului Volumul „Noaptea cea mai frumoas\“, editura Convorbiri literare, 2008

C`[tig\toare `n 2007 a premiului acordat de Editura Convorbiri Literare, APLER [i Dacia Literar\, Ioana Florea `[i face debutul `n iunie 2008 cu volumul de poezii intitulat „Noaptea cea mai frumoas\“. Un debut curajos, plin de prospe]ime [i tinere]e, cu o versifica]ie original\ care se diferen]iaz\ prin stil [i cadru de cea a creatorilor din mediul virtual, mediu pe care [i autoarea de fa]\ `l frecventeaz\. Poezia Ioanei Florea se desprinde de contemporaneitate, chiar dac\, uneori, p\rin]ii [i prietenii s`nt evoca]i `n texte. Caracterul atemporal, dar cu trimiteri spre mitologie („Tyche“, „Pygmalion“, „Casandra“) sau spre poezia clasic\ nord-american\ („Strigoiul acela b\tr`n“, „Casa cu vedere spre moarte“), ne introduce `ntr-un univers al dualit\]ii („Ana“), proiectat `ntr-o cea[c\ de cafea cu noapte: o lume cu `ngeri [i fantome, o lume de vis\ri [i de umbre. Realist\, poeta ]ine s\ precizeze [i rezultatul c\ut\rilor specifice v`rstei prin care trece, prin definirea dragos37


tei corporale: „noaptea cea mai frumoas\/ nu e `ntr-o cea[c\ de cafea/ nu e `ntr-un g`nd ascuns/ `n cotloanele `ntunecate ale memoriei/ nu e `n cerul `nchis de din]i/ noaptea cea mai frumoas\ e `n trupul femeii/ [i nic\ieri altundeva“ („Noaptea cea mai frumoas\“). Negrul, p\m`ntul, apele moarte s`nt elemente ale `nchiderii `n sine. Exist\ o contrabalansare `ntre ceea ce simte t`n\ra femeie [i ceea ce g`nde[te. Triste]ea, singur\tatea s`nt consecin]e ale unor rela]ii nesatisf\c\toare cu oamenii sau ale unor `ndep\rt\ri fa]\ de persoanele dragi (p\rin]ii). Poezia se dovede[te un refugiu situat undeva pe la mijloc, `ntre `mpliniri [i e[ecuri, `ntre `nt`lniri [i desp\r]iri, `ntre veniri [i plec\ri. Unde se afl\ idealul? Unde se afl\ fericirea? Relevante versurile din poemul „Despachetez, `mpachetez valiza“: „voiam s\ plec, nu [tiu unde, trebuia s\ `mpachetez/ totul s\ fie `n ordine/ valiza de care m\ `mpiedecam mereu/ a[tepta l`ng\ u[\/ m\ sim]eam ca o fantom\ b`ntuind o cas\ str\in\/ r\t\cind undeva `ntr-o lume iluzorie.“ Sentimentul inutilit\]ii este [i el prezent, `n universul `nchis-repetitiv, `n care timpul devoreaz\ himere. Sugestive compara]iile din poezia „negru“: „fiecare diminea]\ este o alergare/ `ntre a fi sau a nu fi/ c`nd toate apele au culoarea `necului/ … / `ntre dou\ vie]i/ se ascunde un devorator de himere/ cu fa]a `ngropat\ `n p\m`nt.“ Metaforele s`nt abundente [i surprinz\toare. Cu pu]ine cuvinte Ioana Florea reu[e[te s\ creeze imagini ample, demonstr`nd un rafinament al versifica]iei, o delicate]e chiar [i atunci c`nd contextul este teluric, 38


morbid: „doresc un mort cu ochii pustii/ r\stigni]i `n cea]\“ („Mi-e gura plin\ de ]\r`n\“). Epilogul poetic este impozant: „te-am pierdut/ printre pleoapele z\rii/ s`nt v`ntul care sufl\/ `n lum`n\rile/ cerului/ `ntins\ pe toate c\r\rile sufletului/ m\ dor semnele trupului t\u/ visez mereu pe aceea[i/ parte concav\/ a g`ndurilor/ `n care s`nt pas\rea uitat\ de toamn\/ `n cuibul cu amintiri/ sau frunza care-]i acoper\ intimitatea/ ultimei contopiri/ cu moartea.“ Poezia Ioanei Florea este matur\ [i transcendental\. ~ntre via]\ [i moarte, `ntre durere [i `n\l]are, autoarea are harul alchimiei: „sufletul `n creuzet/ cu pu]ine lacrimi/ [i las\-l s\ creasc\“ („Alchimia sufletului“). De fapt, `ntregul corpus poetic este o alchimie de cuvinte bine alese, pe un registru bogat de st\ri suflete[ti. Volumul „Noaptea cea mai frumoas\“, ap\rut la editura Convorbiri Literare, este un debut reu[it, drept pentru care o felicit\m pe autoare [i `i dorim realiz\ri la fel de notabile.

39


40


Liviu Nanu apas\ tasta Any Volumul „Ap\sa]i tasta Any“, editura Marineasa, 2008

Volumul lui Liviu Nanu, intitulat „Ap\sa]i tasta Any“, `ncepe cu poezia „Autobiografie“, `ntr-o not\ de culpabilitate. Poetul, „un cer[etor de cuvinte [tampilat cu cerneal\ de `nger“, se na[te „ca o consecin]\ a luptei dintre vechile triburi“ sau „ca o tragere la sor]i `n care Dumnezeu a avut m`n\ moart\“ („na[tere cu report“). Volumul este o `ncercare timid\ de p\trundere `n universul cyber-poetry (doar c`teva poeme `n concordan]\ cu titlul), autorul puncteaz\ prin ironie (ultra)poten]at\ („vine cititorul/ ne trimite-n recycle bin/ cu lopata“ – „ap\sa]i tasta any“) [i „versuri cu mirosuri bine definite“ („mirosuri“). Stilul, previzibil de la un poem la altul, are o tent\ de „b\[c\lie“, pe poet „`l doare `n ochiul drept“, ca presentiment, [i „cotul st`ng“ („indiferen]\“). Totu[i Liviu Nanu demonstreaz\ c\ [tie s\ versifice [i cu ton grav, apel`nd la compara]ii inspirate pentru a descrie „Ars poetica“. Valoarea scrisului este raportat\ la sacrificiul de sine, la pre]ul ce trebuie pl\tit metaforei: „metafora este ca o tumoare malign\/ vine de nic\ieri/ 41


cap\t\ forme diverse/ se dezvolt\ f\r\ s-o sim]i `n corp/ [i uneori te omoar\/ de tot“ („feels like rain“). ~n ceea ce prive[te identificarea genera]ionist\, poetul recunoa[te „c\ se-mpiedic\ de o genera]ie oarb\ [i surd\ ce a luptat pentru o democra]ie senzual\“. „Parc\ a[ fi vrut s\ ajung `n alt\ via]\“, conchide el. Relevant\ ironia e[ecului [i totu[i poezia se sfor]eaz\ s\ se desprind\ de canoanele tranzi]iei postcomuniste. Oare [i reu[e[te? Cumva, r\spunsul vine `n textul „final cu circ“: „Dumnezeu `mi trimite lichidarea `n plic/ dar o termin pe loc achit`nd datorii/ pe o list\ `nchis\ `mi pun degetul mic/ [i m\ simt ca un clown `nv`rtind farfurii“. Prima poezie care intr\ cu adev\rat `n universul Cyber este „Virtualia“. Face referire la o genera]ie Google, „c\utat\ de moarte cu mouse-ul prin lume“. Catharsisul este evident – virtual, „plutonul va trage la comanda Enter cu kiloocte]i `n loc de alice“. C`t prive[te regulile versifica]iei clasice, poetul le acord\ importan]\, de foarte pu]ine ori se fac sim]ite ruperile de ritm: „Dar dintr-o dat\ din pere]i/ `ncep s\ fluiere s\ge]i/ [i toate a]intesc spre mine/ [i spre al]i nen\scu]i poe]i“ („neanderthal“). Una dintre poeziile care atrag aten]ia [i admira]ia cititorului este [i „p\pu[arul cu o mie de degete“. Prima strof\ are valoare aforistic\, nu se poate raporta doar la un singur individ, la poet, ea are „target“ universal. S`ntem cu to]ii „asemenea moliei care zboar\/ `n jurul becului/ sper`nd s\ tr\iasc\ mai mult/ dec`t filamentul“. Via]a material\ este bine eviden]iat\ `n poemul „ne facem bagajul“. Via]a este asemenea unei „valize `n care 42


`ngr\m\dim lucruri, l\s`nd tot mai pu]in loc pentru dragoste, team\ [i un autoportret alb-negru cu z`mbet“. Nici m\car z`mbetele nu au culori `n aceast\ lume mercantil\. Prea t`rziu ca s\ mai fim ferici]i… Simbolul sorescian al sc\rii este `nt`lnit `n poezia „ah mi s-a dat o scar\“. ~ns\, dac\ la marele poet sufletul este cel care se urc\ pe scara firului de p\ianjen, la Liviu Nanu `n\l]area este `ntre „Marea Prostie“ [i „Marea Scofal\“. Se simte o urm\ de complacere, ca [i c`nd… prea mult plictis pentru a mai `ncerca o schimbare. „Poate c\ ne temem s\ ne spunem pe nume“, m\rturise[te autorul `n „supersti]ie“ [i „rena[tem prin mila computerului `ntru gloria lui“ („rug\ciunea ca o ecua]ie“). Desigur, poetul nu trebuie s\ a[tepte p`n\ la „judecata de apoi“, „s\ vorbeasc\ frumos despre biseric\ [i uniunea scriitorilor de m`na a treia“. Dac\ nu merge Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed? Un viitor previzibil, `ns\ `i vom acorda autorului circumstan]a marii plictiseli. Volumul de fa]\ poate fi citit cu pl\cere de un lector cu predispozi]ie pentru anecdot\. S\ ap\s\m deci tasta Any, s\ ne a[ez\m `n fa]a monitoarelor [i s\ vis\m poezie.

43


44


M\d\lina Maroga [i lec]ia de iubire Volumul „Invita]ie la vis“, editura Sitech, 2006

Volumul M\d\linei Maroga, intitulat „Invita]ie la vis“, face parte din colec]ia „Poezie.ro“ [i a fost publicat la editura Sitech din Craiova. Autoarea, absolvind cursurile „Genera]iei Net“, s-a desprins de aceasta [i a trecut la o nou\ etap\, a poeziei pe suport fizic. Urm`nd propriul standard, apel`nd la versuri romantice sau `nc\rcate de eros (eros lipsit de agresivitatea noilor pseudocurente), M\d\lina Maroga pune accent pe sinceritate [i reliefare. Iubirea este pentru ea „`ntotdeauna ca o insul\/ destinat\ `n exclusivitate celor care o pot dovedi// o boal\ incurabil\// o fil\ din jurnalul fanteziei// o goan\ albastr\ cu atingeri timide, ascunse [i triste“ („Tratat despre iubire“). Iubirea este o „lec]ie“ `n care „dai bun\ seara fiec\rui necunoscut“ („lec]ie de iubire“), „o dezlegare aproape de vise“, „un leg\m`nt cu fiecare g`nd“ („Fila iubirilor de carton“) sau „o inim\ fals\“ `n care „ne `ngrop\m s`ngele“ („Inim\ fals\“). De unde a `nceput dragostea? Poeta m\rturise[te c\ nu a [tiut niciodat\, „a prins-o doar de c`teva ori de m`n\“, „`ndoind bra]ele ca un copil“. {i de fiecare dat\ s-a oprit 45


`n fa]a unui „gard de s`rm\ ghimpat\“, irosind s`nge [i lacrimi. Curajos s\ poetizezi cu at`ta evlavie iubirea `ntr-o lume `n care s`ntem condamna]i la indiferen]\ sau obsesii carnale. Curajos s\-l evoci pe Dumnezeu [i s\ te sim]i „ca un copil orfan descoperind lumina“ („El, noi [i Dumnezeu“). Curajos s\ fii „o alt\ femeie“, „venit\ dintr-o alt\ lume“, d\ruind inima celorlal]i (frumos comparat\ inima cu raiul dint`i al na[terii) [i m\rturisind c\ „dragostea moare `n fiecare noapte pe p\m`nt“. Evident, actul purificator ([i `n acela[i timp al metamorfozei) este „o lupt\ `n lag\rul cuvintelor“ („Devin femeie“). Din crisalida iubirii totul pare accesibil, realizabil, `ns\ lumea (via]a) este de cele mai multe ori un zbor fr`nt `ntre dou\ s\ruturi. Altele s`nt „legile s`ngelui“ („Un altfel de punct“), „nu e vina nim\nui/ se surp\ piramidele la intrare-n cuv`nt“ (evocarea fatalit\]ii, a neputin]ei, cuv`ntul devine clepsidra prin care trece praful existen]ial) . Invita]ia la vis este cea a unui suflet ve[nic t`n\r. „Sufletul meu e un copil care pl`nge“, m\rturise[te poeta `n poezia ce poart\ [i numele volumului. „Un suflet ca al meu umbl\ pe jos/ adun\ `n buzunarul de la geac\ o h`rtie pe zi/ alteori/ v\d numai puncte albe [i adrese unde nu locuie[te nimeni“ („Lingura nu exist\“). Desigur, plin\ de delicate]e, poeta spune c\ „nu este vremea potrivit\ s\ strig `n gura mare pe str\zi/ `mi aleg cuvintele cu grij\, privesc la triste]ea toamnei acesteia/ te `ntreb uneori ce mai visezi…“ („Ce mai visezi?“) 46


Iat\ c\ din aceast\ singur\tate purificatoare, refugiindu-se `n oniric, acolo unde totul este posibil, chiar [i o dimensiune utopic\, la fel „ca un cer al fiec\rei pove[ti“ („Aprind toate luminile“), M\d\lina Maroga reu[e[te s\ ne predea o lec]ie de iubire prin poezie. Volumul „Invita]ie la vis“ este un cadou pe care putem s\ ni-l facem `n fiecare an, `n fiecare anotimp, pentru a ne `ntoarce la originile sufletului nostru pur.

47


48


Invita]ie la lectur\: Matei Vi[niec [i poemul care se cite[te pe sine Volumul „~n]eleptul de la ora de ceai“, editura Liternet, 2004

„~n]eleptul de la ora de ceai“ de Matei Vi[niec este unul dintre cele mai „rafinate“ volume de poezie pe care editura Liternet le pune gratuit, sub format electronic, la dispozi]ia cititorilor (http://editura.liternet.ro). Volumul este structurat `n trei p\r]i: „Via]a arhaic\“, „Via]a simbolic\“ [i „Via]a concret\“. ~n prima parte, dup\ o prob\ poetic\ testimonial\ – „Fuga“, Matei Vi[niec `[i `ncepe periplul meditativ-filosofic av`ndu-l ca martor pe `ngerul s\u. Bucata aceea de p`ine la care `ngerul r`vne[te este aidoma hranei spirituale a poetului: poezia. Valen]ele cuvintelor [i dedublarea sensurilor s`nt caracteristici predominante ale crea]iei: „femeia uria[\ punea capcane/ pentru pe[tele prost [i gras“ („Femeia uria[\“). Autorul prezint\ deosebit de subtil erosul [i thanatosul pe fondul unor imagini (texte) suprapuse, asemenea palimpsestului. ~n „Via]a simbolic\“, „poemul care se cite[te pe sine“ este o entitate de sine st\t\toare, ap\rut\ de nu se [tie 49


unde, de nu se [tie c`nd. ~ntoarcerea c\tre origini, c\utarea unui sens, a unei `n]elegeri a genezei poemului ([i nu numai) duce, inevitabil, la dispari]ia sa. ~ns\ ceva/ cineva anume se `mpotrive[te cuvintelor ursitoare: „ai s\ dispari/ ai s\ dispari pentru totdeauna/ url\ cuvintele care au mai r\mas necitite/ n-are nici un rost s\ dispari/ `i [opte[te poemului/ duhul poemului, speriat, zb`rcit ca o l\m`ie.“ Golirea de cuvinte a poemului este precum golirea de sentimente a unei fiin]e. Chiar dac\ ceea se sim]im nu este `ntotdeauna echivalentul a ceea ce facem, chiar dac\ ac]ion\m `n ciuda moralit\]ii, a adev\rului, trec`nd prin aceast\ stare de „vidare“, „de gol `n suflet“, salvarea este numai spiritual\. Degeaba exist\ „nebunia poemului“, „`n]elegerea sinelui“ dac\ nu exist\ purificarea, `n cazul de fa]\, „albul care se `ntinde peste tot“. ~ntr-o scriere (lume) `nc\rcat\ de simboluri examinatoare/ constatative precum „ora exact\“ [i „ciclopul“, autorul este martorul unui „sf`r[it de secol“ `n care „orbul trecea pe strad\ cu luneta la subsuoar\“. Pentru ca apoi, profetic [i fatalist, s\ declare: „exist\ o moarte sigur\ moartea prin/ cuburile inexistente de ghea]\/ exist\ o ie[ire sigur\ din univers ie[irea/ prin gura neagr\ a cuv`ntului univers“ („Ie[irea prin gura neagr\ a cuv`ntului“). ~n „Via]a concret\“, revenirea la concret este realizat\ din perspectiva sumbr\ a omului singur, prin evocarea locurilor familiare: ora[ul, str\zile, autobuzele (c\l\torie pe axa spa]iu/ timp). Pentru ca `n final, „dup\ o zi c\lduroas\ de toamn\“, „dup\ o plimbare cu trenul“, autorul revine la „adev\r, bine [i frumos“, `n „camera cu 50


ferestre deschise“, „cu hainele `ncuiate `n dulap“, `n timp ce „du[manii“ s\i (ierta]i), mor de b\tr`ne]e prin paturile lor. „~n]eleptul de la ora de ceai“ `ncheie epic finalul acestui ciclu [i al volumului. ~ntoarcerea c\tre sine, c\tre ad`nca [i hieratica stare de singur\tate, este concluzia `n]eleapt\ a poetului: „Ce se vede acolo, striga mul]imea adunat\ `n fa]a ferestrei// `n]eleptul privea nemi[cat `n ad`ncul/ c\nii de ceai `[i umezea ochii/ [i striga spre strada pustie:/ chiar acum/ se vede s`ngele lucitor al materiei/ cum se ridic\ la suprafa]\.“

51


52


Miruna Tarc\u – R\zboiul Titanilor, Alegerea lui Selenae Volumul „R\zboiul Titanilor, Alegerea lui Selenae“, editura Christian Feuillette, 2007

Proza fantastic\ [i mitologia au marcat adolescen]a multora dintre noi, deschiz`ndu-ne por]ile neb\nuite ale imagina]iei, ale reveriei, d`nd o alt\ `nf\]i[are acelei lumi `n care super-eroii, creaturile binelui [i ale r\ului, se lupt\ pentru suprema]ia cerului, a p\m`ntului sau a altor dimensiuni cosmice. Cine nu a citit Legendele Olimpului sau Legendele }\rii lui Vam? Cine nu a fost fascinat de povestea ultimei licorne [i a vr\jitorului Smendrick? Sau de mirifica lume din Chipul din Abis a lui Abraham Merritt? Mai recent, fenomenul Harry Potter domin\ planeta, [i nu vorbim numai de literatur\ pentru adolescen]i. Deja a devenit un cult al frumosului, o evadare din stereotipul romanelor greoaie sau a celor pur [i simplu comerciale. Miruna Tarc\u este o surpriz\ `n peisagistica prozei fantastice, at`t prin v`rsta la care abordeaz\ acest gen, c`t [i datorit\ faptului c\ romanele sale s`nt scrise `n limba lui Voltaire. La numai [aptesprezece ani, t`n\ra autoare s-a remarcat printr-un roman de factur\ poli]ist\ – 53


„Insula Diavolului“, publicat la editura „Carte Blanche“ din Montréal, `n noiembrie 2006, iar acum confirm\ prin „R\zboiul Titanilor – Alegerea lui Selenae“, prima carte dintr-o saga fantastic\, ap\rut\ la editura „Christian Feuillette“ `n anul 2007. Romanul ne prezint\ un r\zboi mondial [i multidimensional, `n care cititorul e familiarizat la `nceput cu rivalitatea conduc\torilor [i frica fa]\ de primele ostilit\]i. Conflictul apare inevitabil pentru toate personajele cu excep]ia eroinei, Selenae, ce se g\se[te prins\ `ntre dou\ tabere: de o parte sora ei, zeii din Olimp, Titanii [i popoarele supuse lor, iar de cealalt\ parte clanul tat\lui ei – Hell, pe care nu l-a cunoscut niciodat\. Sf`[iat\ `ntre pasiune [i datorie, eroina `[i vede disp\r`nd visul de glorie r\zboinic\ `n fa]a unei dileme foarte dure: alegerea unei patrii, a unui drapel [i a unui comandant. Va descoperi frica de moarte `n timpul voiajului din a Patra Dimensiune, unde toate popoarele oprimate se `ncredin]eaz\ ei [i sabiei sale legendare cu scopul de a distruge o armat\ ce p\rea invincibil\. Selenae este speran]a de supravie]uire a acestei lumi, f\r\ ajutorul ei to]i fiind condamna]i. Dar dac\ ea se va hot\r` s\-i ajute, trebuie s\-l trimit\ pe Hell `n Infern [i atunci toate dimensiunile vor fi `n pericol… Alegerea lui Selenae reprezint\ declan[area unei insurec]ii pentru preluarea puterii, pentru eliberare, iar nici una dintre p\r]i nu e complet bun\ sau rea. Dimensiunile se divizeaz\, du[manii se aliaz\ pentru supravie]uire… 54


Intriga nara]iunii are [i repere mitologice. Povestirea `ncepe `n Dimensiunea a doua, Grecia antic\, `ntr-o lume `n care zeii coexist\ cu eroii [i muritorii, iar mitul lui Thezeu [i al Minotaurului, muncile lui Hercule [i Elena din Troia s`nt realit\]i istorice. Ac]iunea continu\ `n Dimensiunea a Patra unde au loc primele ofensive ale b\t\liei. Ca s\-[i adune o armat\, Hell perturb\ echilibrul vie]ii [i `mpiedic\ sufletele mor]ilor s\ intre `n Infern (o lume a mor]ilor diferit\ de infernul cre[tin sau Hades-ul grec). Mor]ii formeaz\ astfel o armat\ sub comanda lui. Doar Selenae poate s\-l goneasc\ pe Hell din Dimensiunea a Patra cu ajutorul sabiei sale magice. Acestea ar fi `n linii mari ac]iunile acestui roman `n care ,,R\zboiul e o art\ [i acest r\zboi promite s\ fie absolut uluitor“. Miruna Tarc\u ne introduce `ntr-o lume de vis, o lume de care a fost atras\ `nc\ de la primele cursuri de la [coala de latin\ sau dup\ c\l\toriile din Grecia [i Italia. Pentru comunitatea românilor din MontrĂŠal, aceast\ t`n\r\ prozatoare vine cu un suflu nou, d\t\tor de speran]\, bucur`ndu-ne [i confirm`ndu-ne c\ oriunde ar fi r\sp`ndite, prin orice col] al lumii, talentele noastre trebuie recunoscute [i eviden]iate.

55


56


Traian Vasilc\u [i poezia ce vine de C`nd s-au fost spus `ngerii Volumul „C`nd s-au fost spus `ngerii“, editura Epigraf, 2009

Ar fi u[or de `ncadrat poezia lui Traian Vasilc\u dac\ lu\m `n considera]ie doar forma, structura [i tematica versurilor. Bogat\ `n elemente religioase, poezia vine ca o `nt`lnire `n [i cu Dumnezeu, dup\ parcurgerea drumului Golgotei „f\r\ team\“ [i crucificarea cuv`ntului („~nt`lnirea `n Dumnezeu“, p. 56). ~ns\, dincolo de „coruperea inimii“ [i „supunerea metaforei“ (p. 57), versifica]ia are o leg\tur\ subtil\ cu transcenden]a (timp [i spa]iu prin care doar `ngerii s`nt c\l\tori). Migrarea cuvintelor `n [i spre magia divinit\]ii este rezultatul unui destin inconturnabil. Dar cel mai tragic pentru autor este faptul c\ nu [tie c`nd va fi c`ntat psalmul `nl\crim\rii [i unde se va obloji rana sa etern\ (p. 47). Discipolul t\cerii devine cantorul orfan, ruga sa interioar\ fiind f\r\ r\spuns. Versurile dor, cei care cunosc sacrificiul cuv`ntului pe altarul lui Dumnezeu pot fi profund atin[i de experien]a poetului. ~n drama cauzat\ de lipsa de comunicare, oamenii `[i schimb\ profesiunile [i devin umbre pentru 57


umbre [i r\m`n datori doar umbrelor: „Profesiunea mea se cheam\: Umbr\,/ Umbr\ merg`nd-naintea tuturor,/ Umbrit\ de etern, trec`nd\ umbr\,/ Eu s`nt c-o umbr\ umbrelor dator. („Statut de umbr\“, p. 15). Astfel, `ntr-o lume mercantil\, `n care orice gest de bun\ credin]\ este „impozitat“ de gurile rele, crucificarea devine modern\: „Se vinde cer [i lun\. Pr\dare de Mereu!/ M`ine-l vom da `n rate pe `nsu[i Dumnezeu („Crucificare modern\“, p. 12). Etic sau religios, poezia lui Traian Vasilc\u nu trebuie asociat\ nici codului de conduit\ [i nici arhetipului biblic. S`nt perceptibile at`t credin]a c`t [i incertitudinea, tr\iri necesare identific\rii `n dimensiunea ontologic\. Nu se poate vorbi nici de o etimologie multipl\, poetul nu culege `ngeri din flori [i nici nu le `mpodobe[te aripile pentru a ne incita la un studiu semantic am\nun]it. Se simte experien]a tr\it\, se simte respectul fa]\ de cuv`nt [i fa]\ de valorile cre[tine, f\r\ a canoniza poezia `ntr-o m`n\stire `n care doar cei umili pot ajunge. Credem c\ se poate lua `n calcul [i factorul tangen]ial, putem avea o revela]ie `n fa]a unei flori la fel cum putem exclama Evrika! `n fa]a unui cuv`nt ce ajunge la suflet. Poetul ne `ndeamn\ s\ fim, s\ tr\im pur [i simplu: „F\-]i m\n\stirea `n cuv`ntul Este/ {i-n el `ngenuncheaz\ ne-ncetat.“ („M\n\stirea din cuv`nt“, p. 71). Volumul „C`nd s-au fost spus `ngerii“, ap\rut `n 2009 la editura Epigraf din Chi[in\u, ne ofer\ o lectur\ relaxant\ cu rezonan]e psalmice. Graiul dulce moldovenesc [i talentul autorului se `mbin\ armonios. Astfel 58


ne `nt\rim credin]a, [i noi cei afla]i la mii de kilometri distan]\, c\ s`ntem rom창ni [i to]i de-aceea[i limb\.

59


60


Vanda Florea – Catapeteasma luminii Volumul „Catapeteasma luminii“, editura Fides, 2008, (prefa]\)

Ar putea s\ ne mire debutul `nt`rziat al Vandei Florea cu volumul intitulat sugestiv „Catapeteasma luminii“. Asta pentru c\ Lightheart, a[a precum o cunosc cei care ascult\ emisiunea postului Radiolynx din Bucure[ti – Casa Poetescu, este o autoare care a cochetat de ceva timp cu poezia [i chiar a participat la mai multe cenacluri literare. Totu[i, din motive de nimeni [tiute, a preferat s\-[i t\inuiasc\ manuscrisele [i chiar s\ le dea uit\rii. S\ fi fost teama, s\ fi fost ne`ncrederea sau nevoia unei intimit\]i creatoare? Poate c`te pu]in din fiecare `ns\, p`n\ la urm\, Vanda Florea a `n]eles c\ din moment ce prime[ti un dar de mare pre] precum poezia, trebuie s\-l dai mai departe. Poezia nu este un act al egoismului. Ea poate vindeca suflete, poate lega pun]i durabile `ntre oameni sau poate fi o cale spiritual\. Chiar dac\ volumul Vandei Florea cuprinde fascicule de poeme luminoase care ne pot trimite la Blaga sau „stoluri“ de cuvinte cu iz st\nescian, nu vom insista asupra influen]elor literare, evident, un indiciu al lecturilor destul de bogate. 61


De remarcat la Vanda Florea este transcenderea de la suferin]\ la iubire prin intermediul cuv`ntului, de foarte multe ori poeziile sale fiind adev\rate rug\ciuni. Fundamentul cre[tin, purificator [i `n\l]\tor, nu este subjugat canonic. Mai mult de at`t, mesajul poetic este transmis deseori sub forma unor pilde asem\n\toare cu cele ale `n]elepciunii Zen: „S\ nu faci r\u cu binele din tine“ („Dar“) sau „De ce din toate c`te [tim, am ales s\ iubim?“ („Iubire“). Poeziile scurte, cu iriz\ri orientale, poart\ de cele mai de multe ori stigmatele durerii, ale a[tept\rii [i ale exilului: „Azi/ Din clepsidra plin\ de cuvinte/ Prin secunda `ngust\/ Nu mai picura dec`t dep\rtarea“ („Dep\rtare“); „Cruce de foc/ S\pat\/ ~n/ Palidul/ Lunii“ („S`nt“); „Cad/ ~n/Abisul/ Nevoii/ Ne`ncetate/ De/ Lumin\“ („Abis“); „Mi-e/ Sufletul/ Viscol/ De/ Fluturi“ („Viscol“); „M\sur`nd/ A[teptarea/ Dorul/ ~[i pierde/ Orice/ M\sur\“ („Dor“). Motivul singur\t\]ii este, de asemenea, foarte bine eviden]iat `n versurile: „Doamne/ C`t/ De singuri/ NE/ Sim]im/ ~n/ Iubirea/ Aceasta/ Mare“ („Singur\tate“). Poeziile Vandei Florea, apel`nd la registrul tehnic al versurilor albe sau al cuvintelor rimate, au cursivitate [i claritate. Ludicul virtuozit\]ii artistice este accentuat de reu[ite reprezenta]ii grafice. Volumul de fa]\ vine ca o dezlegare la poezie. Motivul iubirii, `ntoarcerea la copil\rie prin evocarea bunicii Ely, darul de a fi mam\ [i sensibilitatea cu care copilul surprinde „curgerea fiec\rui gr\unte de timp“, cosmogonia, teluricul, oniricul, toate acestea s`nt stilizate de c\tre poet\ `n scrierea sa. 62


Dar peste tot [i toate, ca o aureol\ poetic\, rogvaiv-ul aduc\tor de bucurie [i speran]\ cuprinde lumea sub arcul s\u de cerc. Lumina este izb\virea, purificarea [i multicolorul: „Cu lumina/ Botez`nd cerul dimine]ii/ Puls`nd [i hr\nind retina/ ~nc\lzind p\m`ntul inimii [i dospind curcubee… cu toate acestea s`ntem/ Mirarea c\ s`ntem“ („Mirare“). S`ntem ferici]i s\ asist\m la debutul poetic al Vandei Florea, o autoare plin\ de sinceritate [i c\ldur\, care nu se sfie[te s\ cread\ prin versurile sale. F\r\ `ndoial\, „Catapeteasma luminii“ este o carte ce merit\ citit\, mai mult de at`t, av`nd darul de a deschide por]i c\tre lumea spiritual\ a cuv`ntului.

63


64


Viorel Zegheru – Cuv`ntul – S\rutul luminii cu eternitatea Volumul „Ecloziuni“, editura Fides, 2008, (prefa]\)

Fluturele! Omul [i destinul s\u `ntr-o cavalcad\ de g`nduri, de sentimente… Imaginea puternic\, simetric\ a acestor creaturi fragile (omul – fluturele), este predominant\ `n volumul Ecloziuni, un volum al profunzimilor, al purific\rii [i al metamorfozei cotidiene. C\ci asta face Viorel Zegheru, ascede prin fiecare cuv`nt c\tre sine, printr-un proces poetic, un joc extrem de dureros, cu reguli stricte precum singur\tatea, moartea [i introspec]ia. ~n Grecia antic\ fluturele era simbolul sufletului. Toat\ aceast\ carte este marcat\ de dorin]a de a zbura, de a ajunge departe, de a dep\[i barierele umane. Poetul, preocupat de simbol [i mister, leag\ [i dezleag\ cuvinte, tr\ind `ntr-o lume a propriei sale respira]ii dar… „`nainteaz\ cu privirea/ spre Paradisul/ posibil.“ („~nserare“). ~n zborul s\u, asemenea unui Icar-poet, autorul are `ndr\zneala de a ironiza divinitatea: „dumnezeu sare coarda/ `n gr\dinile noastre/ suspendate/ dumnezeu ia nota maxim\/ la b`rna din ochiul/ ve[niciei/ dumnezeu/ ne 65


`mprumut\ vie]i/ pe datorie/ dumnezeu/ are r\u de `n\l]ime/ [i noi `i s\p\m/ groapa“ („R\u de `n\l]ime“). Mai mult de at`t, poetul `[i dore[te o „lege prin care s\ fie da]i `ngerii jos/ [i cerul s\ devin\/ o cas\ de toleran]\.“ („Legea anti-`ngeri“). ~ns\, singura cas\ a toleran]ei este cea a g`ndurilor [i poetului nu-i r\m`ne dec`t s\ a[tepte [i s\-[i fumeze dragostea (sau apropierea) unei fiin]e angelice prin „degete f\r\ filtru“. Remarc\m sarcasmul la adresa vie]ii [i a tuturor lucrurilor care s`nt `ntoarse cu susul `n jos sau cu josul `n sus. Pe axa verticalit\]ii, totul `nseamn\ moarte, fie c\ este vorba de `necat [i cerul ce se afl\ la picioarele sale, fie c\ este vorba de pe[tele ce se ridic\ [i sf`r[e[te la suprafa]a apei. Uluitoare imaginea din poezia „Pe[tii mor“, cu trimitere la un vers la fel de sugestiv al poetului canadian Pierre Morency: „quand il dort il nage entre deux eaux“. {i ce `i r\m`ne autorului pe axa trup/ suflet, dac\ nu cuv`ntul, poezia? Ecloziunile cuvintelor, idei `n mitra min]ii creatoare de poezie; ecloziunile creaturilor p\m`nte[ti, fie oameni, libelule, pe[ti sau lebede; toate au la origine „s\rutul luminii cu eternitatea“ („Cuv`ntul“). De altfel, referitor la actul crea]iei poetice, Viorel Zegheru descrie poezia drept „regina cuvintelor“ („Roiul“). Spa]iul `n care se produce asceza este atemporal, poetul „`[i las\ orele la u[\/ ca ni[te papuci sonori“ („Lep\dare de timp“), [i se g`nde[te la iubita sa „ca la un meteor ce schimb\/ traiectoria destinului“ („Meteor“). 66


Dragostea pentru femeia cu p\rul amnezic, care nu poart\ vreun nume `n acest volum, se manifest\ „ca un fel de good-bye, c`nd, printr-o sentin]\ a s\rutului/ buzele noastre au fost condamnate/ la nedesp\r]ire“ („Sentin]a“). {i astfel, poetul `[i caut\ fratele geam\n, `n egoul s\u, `n s`nge, printre vise, suferin]e [i lacrimi. {i tot ce g\se[te este o lume de umbre: „Prima umbr\:/ Port cu mine copil\ria/ ca o umbr\ care `[i cere/ drepturile…/ A doua umbr\:/ Eu [i moartea – dou\ umbre/ care se invit\ reciproc/ `n morm`nt./ Avem soarele vie]ii/ c`nd `n fa]\/ c`nd `n spate/ [i juc\m pe r`nd/ rolul umbrei…/ Ultima umbr\:/ S`nt `ntr-o camer\/ mic\ [i luminat\/ astfel `nc`t umbra/ str\bate pere]ii/ cavoului…“ („Umbre“). ~n toat\ aceast\ singur\tate, poetul „`[i vinde himerele [i amintirile unui Defoe, cer[etor `n Pia]a Libert\]ii… cenu[a viselor sale acoper\ crinii uci[i… [i-ascult\ timpul b\t`nd tic-tacul mor]ii“. Pentru ca `n final s\-[i spun\ rug\ciunea `nspre comuniunea cu Tat\l: „`nva]\-m\ Tat\ necunoscut/ comuniunea cu tine/ povestea f\r\ sf`r[it/ zborul de jos/ [i mai jos/ subteranul, sf`r[itul/ care vine at`t de repede/ `nva]\-m\ Tat\“ („Rug\ciunea unui fluture“). Constructor de st\ri [i reverii poetice, degaj`nd impresia unei lucidit\]i creatoare dincolo de curgerea fluid\ a timpului („Cu picioare de plumb, timpul se `ntoarce `n carapacea eternit\]ii“ – „Timpul“), Viorel Zegheru evit\ superfluen]a [i alege calea direct\, c\tre esen]ial. Atmosfera poemelor sale e natural\, plin\ de efuziuni spontane (angoase, fericiri, triste]i), `ntrerupte uneori de momente de evadare, de melancolie `n oaze de lini[te. 67


~ntr-una dintre parabolele `nc\rcate de rafinament, poetul `[i descoper\ condi]ia uman\ `n lumea iluzorie (ca o camer\ cu oglinzi), `n lumea `n care nu-[i g\se[te locul, iar singura sa `nsu[ire este supraelastic\, tinz`nd c\tre un ideal tangibil: „Te descop\r./ S`ntem doi ciorapi:/ eu negru, tu rupt;/ eu – supraelastic,/ tu – realist./ ~n c\lc`i fiecare/ avem o iluzie:/ eu – un picior,/ tu – perechea…“ („Ciorapii“). Viorel Zegheru este un poet al esen]elor. Lectura poemelor sale necesit\ aten]ie [i medita]ie asupra cuv`ntului. Nu de pu]ine ori, multitudinea de sensuri ofer\ por]i neb\nuite imagina]iei. Metaforele sale, fie `nc\rcate de ludic, fie de subtilitate, au darul de a cuceri suflete [i min]i `ntr-un univers `n care poezia este la ea acas\.

68


Camelia Petre [i poezia ce nu `[i pierde urma Volumul „Mareea sufletului“, editura Anamarol, 2006

Din p\cate, datorit\ situa]iei `n care se g\se[te literatura româneasc\, mai multe dintre debuturile promi]\toare `n poezie ajung s\ fie date repede uit\rii, crea]ii de cert\ valoare pierz`ndu-[i urma, f\r\ s\ aib\ ocazia de a testa masa larg\ de cititori. Asta `n timp ce la unele edituri destul de cunoscute, `nconjurate de reviste [i critici la comand\, continu\ s\ fie publicate c\r]i penibile ce reu[esc `n scurt timp s\ c`[tige premii bombastice [i mai apoi s\ invadeze libr\riile. Chiar dac\ dup\ c`teva genera]ii se vor cerne [i aceste valori false, trebuie s\ a[tept\m uneori prea mult pentru a descoperi un autor care s\ merite cu adev\rat s\ fie apreciat. Foarte mul]i scriitori se zbat, `n aceste condi]ii, s\ g\seasc\ un sponsor [i o editur\ care s\ le publice, pe gratis sau la un pre] avantajos, manuscrisul de debut. Este foarte greu s\ ie[i din anonimat, dar\mite s\ ajungi s\ ai o carier\ de scriitor profesionist. Criticii, dintre cei care au mai r\mas one[ti [i preocupa]i cu adev\rat de poezie, ori nu au timp, ori s`nt prea 69


plictisi]i de c`te c\r]i proaste au citit, ori se dedic\ unor studii [i crea]ii care s\ le aduc\ un beneficiu mai mult dec`t moral. Ar mai fi ca solu]ie [i concursurile pentru debutan]i, dar [i acolo, f\r\ s\ ne mire, avem de-a face cu tot felul de aranjamente. Toate lucrurile acestea se [tiu [i se tace pentru c\, dac\ o lu\m pe firul ariadnic al onestit\]ii, fiecare este legat cu ceva de altcineva, iar dac\ ajungem, doamne fere[te!, s\ spunem ceea ce credem… ne trezim c\ nu mai putem publica dec`t `n revista proprie `ntruc`t prin altele nu se mai g\se[te spa]iu. Prin volumul „Mareea sufletului“, publicat la editura Anamarol `n anul 2006, Camelia Petre [i-a demonstrat talentul [i r\bdarea. Un debut la 32 de ani cu o poezie `n care se `mbin\ armonios experien]a acumulat\ [i c\ut\rile specifice femeii ce se afl\ `n fa]a unor noi provoc\ri. Dar dincolo de sensibilitate, singur\tate, melancolie (eviden]iate `n „Cuv`ntul `nainte“ de c\tre Daniela St\nescu), se simte [i un filon aforistic, al femeii-poet ce caut\ esen]a lucrurilor care o definesc. Poezia „aproape c\ se cite[te pe sine“ (o paralel\ vi[niecian\) iar „cuvintele s`nt asemenea pruncilor descul]i care se rostogolesc prin mu[chiul cald al ierbii“ („Capuccino cu dragoste“, p. 8). Prin periplul tematic vom re]ine „privirea“, „care `[i pune amprenta pe mai multe suprafe]e deodat\“ („Linia“, p. 12); „frumuse]ea“, „care [tie cel mai bine cum se `mb\ls\meaz\ iubirile `n t\ceri“ („Frumuse]ea nu se vede“, p. 14); „p\m`ntul“, „aceast\ lian\ ag\]at\ de timp“; „omul“, „aceast\ oglind\ nici lut [i nici ap\“ („Aceast\ 70


oglind\“, p. 37); „poe]ii“, „care nu ar trebui s\ fie atin[i de pleoapa celor care `i citesc“ („Aur\ de poet“, p. 50); „v`rsta“, „care se aseam\n\ cu un nor de praf asfin]it peste cer“ („Asem\nare“, p. 62); „moartea“, „care este mai aproape de mine dec`t a[ fi putut fi eu vreodat\ de ea“ („C`ndva“, p. 70). Numai [i dup\ aceste citate putem trage concluzia c\ poeta are un bogat arsenal de metafore bine alese, f\r\ s\ `ncerce s\ epateze sau s\ `mpodobeasc\ versul cu tot felul de pre]iozit\]i. Se observ\ at`t delicate]ea c`t [i for]a expresiilor, calit\]i remarcate [i de Sorin Teodoriu pe coperta a IV-a. Frecvent`nd un atelier literar (www.poezie.ro) `n care foarte multe valori dispar datorit\ influen]elor [i comentariilor lipsite de verticalitate, Camelia Petre [tie c`t de u[or „`[i poate pierde poemul urma“. Printre mii de autori devii un nume nesemnificativ, „poemul traverseaz\ strada“ (`n agonie) „`n buzunarul g\urit al unui cer[etor n\t`ng“ („Poemul `[i pierde urma“, p. 53). Poemul devine „`nc\run]it“, „sociabil“, „bl`nd“ („Cafeneaua“, p. 46) sau „cumsecade“, „anonim“ (o u[oar\ tent\ de ironie `n poezia „Cumsecade“, p. 48). Dar autoarea, optimist\, mai sper\ ca poemul s\ renasc\ din cenu[\ ca pas\rea „Fenix“ (p. 59), pentru c\ „poezia este f\r\ v`rst\“ (p. 74), indiferent dac\ „poe]ii nu ar trebui s\ fie vreodat\ auzi]i“ („Aur\ de poet“, p. 50). Poate c\ singurul poem care nu `[i g\se[te loc cu adev\rat `n volum este „(des)C`ntec de adormit copii“ (p. 41). Autoarea ar fi putut s\ alc\tuiasc\, dac\ dorea, o carte pe tematica respectiv\. 71


Concluzion`nd, avem de-a face cu un volum valoros, prea u[or trecut cu vederea, un adev\r care oricum nu `i deranjeaz\ pe mul]i. Dup\ cum men]ioneaz\ poeta `n poezia „Linia“ (p. 14), „adev\rul face ca adev\rul s\ fie o iluzie… tu, `ntors cu fa]a la oglind\ a[tep]i“. Nou\, cititorilor, ni se confirm\ c\ poezia are for]e miraculoase [i va ajunge mereu la cel care are cel mai mult nevoie de ea.

72


George L. Nimigeanu, un poet pentru mileniul III Volumul „Fa]a nev\zut\ a durerii“, editura Ardealul, 2006

Mai rar asemenea oameni devota]i `n aceste vremuri confuze. Vorbim despre poezie ca despre un modus vivendi completat de exemplara d\ruire [i tendin]a continu\ de perfec]ionare. Poetul se afl\ `n c\utarea adev\rului prin cuv`nt, parcurg`nd etap\ cu etap\, volum cu volum, metamorfoza. Paradoxal, poezia este `n acela[i timp captivitate [i eliberare, durere [i extaz, r\t\cire [i revela]ie, iar cine tr\ie[te cu intensitate aceste st\ri, s\rind pe trambulina viselor `ntre via]\ [i moarte, `ntre iluzii [i cruda realitate, descoper\ c\ nu mai poate negocia cu lini[tea sa interioar\. George L. Nimigeanu se `nscrie pe linia poe]ilor „de calcul [i precizie“, f\r\ a oblitera afectivitatea [i mesajul artistic. Travaliul s\u este metapsihic, iar autocontrolul face ca fiecare poem s\ (re)devin\ o roti]\ din p`ntecul timpului „lacom [i rece“. Autorul este extrem de serios. {tie foarte bine ce urm\re[te prin crea]ia sa, nu scrie nici la `nt`mplare [i nici nu caut\ s\ hipnotizeze cititorul. {i, o s\ v\ mira]i, `n ciuda perfec]ionismului de care d\ 73


dovad\, George L. Nimigeanu nu este doar adeptul versurilor rimate [i ritmate. Scrie la fel de bine [i versul alb, chiar cu mai mult\ profunzime, f\r\ s\-[i altereze ideea din cauza unor cuvinte impuse de rim\. Volumele lui George L. Nimigeanu au uniformitate, ele se pot aprecia [i dup\ valoarea individual\ a poeziilor, dar mai ales dup\ valoarea lor `n ansamblu, f\r\ s\ `nt`lnim „fracturi de versuri sau alunec\ri de teren metaforic“ (!). Autorul nu se joac\ de-a cuvintele [i nici de-a v-a]i ascunselea cu sensurile lor, nu dore[te s\ [ocheze [i nici nu `ncearc\ s\ fac\ o demonstra]ie de for]\ prin arta scrisului. Este extrem de modest, cu mult bun sim], [i poate c\ tocmai aceste calit\]i `l vor impune `n acest `nceput de mileniu. Credem c\ la ora actual\ poe]ii valoro[i sufer\, mai mult ca niciodat\, din cauza cititorilor superficiali. Comunismul, `n ciuda dezastrelor pe care le-a produs, a impus un anumit nivel de educa]ie. Ast\zi, libertatea accesului la informa]ie este f\r\ limite, iar `ngr\dirile s`nt dictate de lupta pentru supravie]uire. Cine mai are timp de medita]ie c`nd nevoile stringente `]i r\pesc [i orele de somn? Astfel, s\ nu ne mire c\ adev\ra]ii poe]i au ajuns s\ se citeasc\ unii pe al]ii [i se recunosc numai ei `ntre ei. Exist\ un cerc larg, al consumatorilor de literatur\ comercial\, [i exist\ un cerc restr`ns, al metapoe]ilor. Pe de alt\ parte, referindu-ne la genera]ia nostalgic\ (cenaclul Flac\ra), s\ nu ne mire faptul c\ poe]i precum Adrian P\unescu reu[esc s\ se men]in\ `n topul celor mai aprecia]i autori. Poeziile memorabile datorit\ sentimentului profund ce r\zbate din ele, datorit\ deta74


[\rii de doctrine [i refugiului `n dragostea p\rinteasc\ sau dragostea idilic\, `nc\ mai au succes. Dar, analiz`nd cantitatea imens\ de poeme ce alc\tuiesc opera unor autori prolifici, concentra]ia este foarte redus\, de c`teva procente la sut\. Este bine [i a[a, c\ avem de unde alege, chiar dac\ nu se poate vorbi de c\r]i valoroase, de constan]\ `n scriere, de profunzime, a[a cum Blaga, Sorescu, Nichita sau Daniel Corbu au reu[it prin opera lor. C\r]ile lui George L. Nimigeanu s`nt piese de puzzle care se `mbin\ perfect `ntr-o imagine ce se vrea a fi `ntocmai „fa]a nev\zut\ a durerii“. Opera autorului, bogat\ `n sensuri [i perspective metafizice, cuprinde volumele: Colinele singur\t\]ii, versuri, editura Dacia, Cluj, 1983; Fotograf de ocazie, versuri, editura Transilvania, Sibiu, 1990; T`rgul de fluturi, versuri, Casa de editur\ Mure[, T`rgu–Mure[, 1994; Desene pe ap\, versuri, editura Transpres, Sibiu, 1994; Semne particulare, versuri, Casa de editur\ Mure[, T`rgu–Mure[, 1995; Fiin]a `ntreb\rii, versuri, Casa de editur\ Ardealul, T`rgu–Mure[, 1996; Via]a de rezerv\, versuri, editura Ardealul, T`rgu–Mure[, 1998; Pe strea[ina veacului, versuri, editura Augusta, Timi[oara, 1999; Vinovat de sinceritate, versuri, editura Augusta, Timi[oara, 2001; T\m\duirea de sine, versuri, editura Ardealul, T`rgu–Mure[, 2002; Semin]ele focului, versuri, editura Ardealul, T`rgu–Mure[, 2004; Ale vie]ii s`nt toate cuvintele, versuri, editura Ardealul, T`rgu–Mure[, 2005; Aerul din c`ntecul pierdut, versuri, editura Ardealul, T`rgu-Mure[, 2006; Pietre de r`u pete de s`nge, versuri, editura Ardealul, T`rgu-Mure[, 2006; Lumina de la `nceput, versuri, editura Ardealul, T`rgu– 75


Mure[, 2006; Jocul ocult al ]\rmului cu marea, versuri, editura Ardealul, T`rgu–Mure[, 2006; Fa]a nev\zut\ a durerii, versuri, editura Ardealul, T`rgu–Mure[, 2006; ~ntotdeauna via]a pune `ntreb\ri, versuri, editura Ardealul, T`rgu–Mure[, 2007; Noble]ea t\cerii, editura Samuel, Media[, 2008; Zodia nedrept\]ii, editura Samuel, Media[, 2010. Fiecare volum este o `nv\]\tur\ `ncep`nd chiar prin metafora titlului, descoperim mai apoi r\spunsuri la `ntreb\ri pe care nu ni le-am pus `nc\, pentru ca, la final, s\ tragem linia [i s\ facem socoteala s`ngelui p`n\ la ultimul cent. Revenind la volumul care ne-a atras aten]ia `n mod deosebit, „Fa]a nev\zut\ a durerii“, versuri, editura Ardealul, T`rgu–Mure[, 2006, cu o prefa]\ de Dumitru-Mircea Buda, autorul antologheaz\, cu inspira]ie [i pe tematic\, poeme din volumele anterioare [i c`teva realiz\ri recente. ~nt`lnim poeme `n stil clasic, poeme libere [i poeme `n proz\; poate c\ tocmai aceast\ diversitate atrage cel mai mult, prin contrastul stilurilor. ~n fond, aceasta este versatilitatea poetului [i chiar [i ludicul, ca experimentare a formei. Creatorul modeleaz\ lutul cuvintelor ca [i c`nd [i-ar modela propriul trup. Poate c\ ar fi bine s\ trecem peste prefa]a explicit\ unde criticul Dumitru-Mircea Buda se `ntrece pe sine `n a decripta poezia. S\ nu complic\m mintea omului cu explica]ii exhaustive, mai bine s\ ajungem la esen]e. Vom re-compune primul col] din puzzle `ntr-un mod inedit, folosind titlurile poemelor `n ordinea a[ez\rii `n volum (cu mici diferen]e de articulare [i elemente de leg\tur\): ~n locul geometric al realit\]ii/ dup\ o ple76


doarie neterminat\/ `n sala de a[teptare/ urm\ream peisajul XX/ ca un monolog `n fa]a oglinzii/ motivele erau matinale/ `n spa]iul timpului/ `n oglindire/ aveam o stare de nelini[te/ toate lucrurile/ cu pre]ul erorii/ tr\iau privilegiul clipei/ era un alter ego/ la or\ exact\/ o c\l\torie prin secolul XX/ c`nd va trece verdele/ iar ca alternativ\/ voi avea un text parcurs/ un fel de neadev\r/ un punct de vedere/ `n intervalul/ dintre semne/… Aceast\ `n[iruire a titlurilor ne `nt\re[te ideea de „precizie [i calcul“. Autorul construie[te succesiv cadrul poetic [i ne explic\ punctul s\u de vedere. Motivele s`nt trecerea [i repeti]ia, e[ecul [i senectutea. De aici [i „stereotipul cu defect `nt`rziat“, metafora aleas\ de poet pentru a `nsuma toate st\rile la un loc. Dup\ „intervalul dintre semne“, [i `naintea unui „intermezzo“, poetul reitereaz\ „privilegiul clipei“ (p. 23), „travers`nd clipa“ (p. 36). Iar centrul de greutate al acestor dou\ poezii este inima poetului, `n prima ipostaz\ „inima mea `nnobil`nd z\d\rnicia“ [i dup\ aceea „`n ora[ul acesta frontiera/ `]i trece de-a dreptul prin inim\/ [i pe lungimea de und\ a existen]ei…“ Protestul categoric este `n mare m\sur\ la adresa timpului. Dac\ ceasul ar fi fost poliglot, poate c\ ar fi vorbit [i pe limba poetului… ~ns\, `n cazul de fa]\, avem de-a face cu un „ceas cu limbile putrede“ (p. 40): „T`rziu coclit pe zaua inert\ a frunzei/ care sun\ precum octombrie/ precum noiembrie/ [i c\z\tor cum e[ti – prin cea]a/ ornicului zeflemitor dar cu limbile c\zute/ `ncerci zadarnic/ s\ te dezlegi de amara speran]\…“ 77


Fa]a nev\zut\ a durerii este chiar timpul, c\l\ul f\r\ chip care ghilotineaz\ amintirile [i prezentul. R\m`n doar „secundele negate de ora p\m`ntului“ („~n loc de concluzie“, p. 46), „limpedea v\rsare a graiului/ `n m\rile nev\zute ale timpului“ („Despre adev\r“, p. 48) [i „inimile fragede/ ale p\durii timpului/ prin care ]i-e drumul“ („Despre libertate“, p. 50). ~n aceast\ supunere oarb\ dictat\ de trecerea impasibil\ a timpului, poetul devine „un fotograf de ocazie“, folosindu-[i „blitzul ocazional“ `n „b`lciul tranzi]iei“. Cu alte cuvinte, poetul devine „truditorul mileniului trei“ („Blitz II“, p. 57): „c\]\rat `n c`rca vremilor complice/ s\ lu\m aminte zorn\ie din chei:/ cum a]i fost r\m`ne]i b`ntui]i de soart\/ truditori `n hamuri [i-n mileniul trei“.

78


Djamal Mahmoud – O lacrim\ pur\ `n de[ertul poeziei contemporane Volumele „Pe muchiile cercului“, Brumar, 2010 [i „Albe&reci“, Vinea, 2010

Djamal Mahmoud confirm\ a[tept\rile. Au trecut aproape patru ani de c`nd acest poet al esen]elor `[i anun]a apari]ia `n mediul virtual al noii genera]ii „Google“. ~nc\ de pe atunci se sim]ea matricea `n ciuda experimentului continuu. Poetul era pe cale s\ descopere veriga lips\. Lipseau doar c`teva sugestii [i declicul, pentru c\ harul [i ambi]ia erau evidente. Acest poet al de[ertului, `ndr\gostit de frumuse]ea [i bog\]ia de sensuri a cuvintelor [i expresiilor din limba român\, ne face o demonstra]ie de cum se scrie poezia. Pornografi ai literaturii, poe]i de cartier [i golani ai cluburilor de tot felul, lua]i o lec]ie de bun sim] [i rafinament! Poeziile din cele dou\ c\r]i recent tip\rite, „Pe muchiile cercului“, Brumar, 2010 [i „Albe&reci“, Vinea, 2010, au cunoscut „botezul cititorului“ pe diverse ateliere de crea]ie virtual\ precum Roliteratura.ro sau Agonia.ro. Prefe]ele [i postfe]ele criticilor Alex {tef\nescu, Eugen Evu, {erban Foar]\, Florin Caragiu, Gheorghe 79


Grigurcu, Felix Nicolau, Octavian Soviany vin s\ demonstreze c\ Djamal Mahmoud este un autor valoros care merit\ cu adev\rat s\ fie promovat. Versurile poetului nu s`nt apocaliptice, nu s`nt bombastice. Ele s`nt pline de rafinament [i scot `n eviden]\ cadrele naturale, reflec]iile metafizice, dragostea [i credin]a. Autorul are capacitatea de a concentra limbajul poetic f\r\ s\ altereze mesajul pe care `l are de transmis. Probabil c\ experien]a [i rezultatele ob]inute `n concursurile de Haiku i-au adus un avantaj considerabil. Un lucru admirabil pentru un poet nativ din Siria care dore[te s\ se integreze `n cultura ]\rii care l-a adoptat. Ce denot\ acest lucru? Un respect deosebit pentru limba român\, pentru studiu, pentru clasici [i contemporani. Djamal Mahmoud este român [i s`ntem siguri c\ nu `i este ru[ine de acest lucru. Este posibil ca, la un moment dat, s\ ajung\ un poet de referin]\ al literaturii române, at`t prin calitatea versurilor c`t [i prin elementul inedit. A[a precum Tristan Tzara a fost pentru francezi. Interpus prin cultur\ `ntre România [i Orient, aproape de India fascinantului Tagore, Djamal Mahmoud ne aduce o not\ de `n]elepciune prin poezie: „Tagore/ inima ta era/ doar o bucat\ mic\ de carne/ n\rile/ dou\ mici ferestre/ pe unde intra mirosul ploii/ ce-]i uda soarele din cre[tet// Tagore/ p\s\rile `nc\ mai zboar\ [i acum/ `[i aleg singure drumul/ nimeni nu le pune indicatoare/ n-au nevoie de m\rgele/ nici de icoane/ [i nu stau dec`t `n locuri `nalte// Tagore/ cerul mai este acolo unde l-ai l\sat/ ultima dat\/ iar stelele `nc\ mai cad `n pr\p\stii“ (Tagore). 80


~ntre lucrurile simple [i Dumnezeu se afl\ omul, creatorul universului de intim\ infinitate. Iar Dumnezeu poate fi orice, chiar [i perna de un alb imaculat pe care se a[tern visele, speran]ele, iluziile. Dumnezeul lacrimilor, Dumnezeul `nt`mpl\rilor zilnice, Dumnezeul cearceafurilor albe: „vorbim mereu de ramuri [i de r\d\cini/ niciodat\ de perne/ de cearceafuri albe/ ridic\m din trunchiurile copacilor/ turnuri `nalte/ iar frunzelor moarte le facem statui/ din st`ncile lunii/ zidim temple [i Dumnezei/ de[i n-au aer suficient s\ ne ajung\/ nici m\car `n acele dou\ minute/ c`nd ni se taie respira]ia/ inspir ad`nc [i `nchid ochii/ Dumnezeu este o pern\/ pe care `mi adorm iluziile/ obosite de at`tea priviri deasupra/ iar cearceaful alb/ e morm`ntul `n care mor `n fiecare zi…“ (Perna). Djamal Mahmoud [tie s\ st\p`neasc\ [i s\ dozeze esen]ele, astfel `nc`t poezia sa s\ r\m`n\ de „bun gust“. Ca orice poet care se respect\, mizeaz\ pe aten]ia distributiv\ [i multitudinea de sensuri. Interesant este aspectul pluridimensional-metafizic. ~n cazul versurilor urm\toare, o altfel de cabal\ poetic\, plin\ de imagina]ie: „voi privi/ deasupra doar/ n-am nici un motiv/ s\ aprind/ aceast\ lum`nare/ `n mine to]i copacii/ s`nt goi [i `nal]i/ t\cerea n-are nevoie/ de lumini/ nici de cear\/ albul s\u/ e at`t de cald/ `n palmele mele/ iar `ntunericul/ o infinit\ icoan\“ (Icoana). Prin munc\, prin cooperare, prin perfec]ionism, Djamal Mahmoud reu[e[te s\-[i c`[tige un loc meritat `n peisagistica literaturii contemporane. Nu este genul de autor: br`nz\ bun\ `n burduf de c`ine. Prin esen]\ [i r\d\cini, Djamal Mahmoud reprezint\ imensa cultur\ 81


arab\. Prin suflet, adaptare, respect [i prietenie se apropie de spiritul rom창nesc, acel spirit nealterat de problemele sociale [i economice. Cumva, poetul a [tiut s\ aleag\ ce este mai bun din ambele culturi, model`nd o poezie original\, fascinant\.

82


George T\utan – Cermeianu, un ap\r\tor al adev\rului istoric Volumul „}epe[-Vod\“, editura Fides, 2010, (prefa]\)

Majoritatea românilor din România tr\iesc cu impresia c\ emigran]ii s`nt un fel de dezertori afla]i `ntr-o goan\ nebun\ dup\ avu]ie. C\ nu le mai pas\ de locul unde s-au n\scut [i c\ s-au `nstr\inat complet de patria mam\. Se uit\ c\, de fapt, cei mai importan]i oameni de cultur\ români au tr\it afar\, au murit afar\, au promovat cu dragoste [i d\ruire ceea ce avem mai bun ca na]ie. Imaginea României se datoreaz\ `n mare parte unor personalit\]i precum Cioran, Eliade, Br`ncu[i, Enescu [i multor altora. Desigur, `n cazul majorit\]ii emigran]ilor, recunoa[terea a venit numai dup\ ce str\inii au eviden]iat meritele [i calit\]ile unor oameni de geniu. S\ spunem lucrurilor pe nume. Mai avem mult de `nv\]at despre cum s\ ne pre]uim valorile. Iar dac\ vine vorba de cultur\… abia a[tept\m s\ d\r`m\m statuile simbolurilor noastre, c\ut`nd identit\]i de `mprumut prin zonele obscure ale libert\]ii. Cine este de vin\ pentru toate astea? Anii de comunism sau democra]ia prost `n]eleas\ `n care ne-am 83


b\tut joc de valorile incontestabile? Anii de s\r\cie [i tupeu verbal `n care ne-am ascu]it umorul jalnic pentru a `njunghia perfidia la pa[tele cailor? S\-i `ntreb\m pe tineri ce [tiu despre valorile române[ti. S\-i `ntreb\m, cu ce se m`ndresc ei `n fa]a str\inilor? George T\utan-Cermeianu, locuitor de peste dou\ decenii `n diaspora canadian\, pe teritoriul insulei Bizard, la o or\ de mers cu ma[ina de Montréal, se lupt\ cu morile de v`nt. „}epe[ Vod\“, volum ap\rut ini]ial `n limba francez\, la editura purt`nd numele autorului, vine s\ zdruncine din temelii preconcep]iile celor care cred c\ România este un popor de vampiri care `[i arat\ col]ii doar c`nd „foametea“ `i `mpinge la consumul de s`nge. E[ti român? Arat\-]i col]ii! Gluma e glum\ dar unii chiar cred `n vr\jitoriile scriitorului irlandez Bram Stoker. Cel care `mprumuta caracterul criminalei Elisabeth Bathory pentru a inventa un monstru capabil s\ tr\iasc\ la r\coarea sicriului s\u umbros, a[tept`nd sosirea nop]ii pentru a `n]epa jugulara tinerelor fete cu rochii transparente…! Vlad }epe[, un monument al istoriei române[ti, un adversar de temut al Imperiului Otoman [i un ap\r\tor magnific al cre[tin\t\]ii, s-a b\tut toat\ via]a sa pentru libertate. George T\utan-Cermeianu se transpune cu dib\cie `n pielea acestui personaj de legend\ pentru a ne prezenta o tragedie uman\. Vlad }epe[ apare ca un suflet nobil, plin de sensibilitate. Un copil exilat cu for]a la Poarta Otoman\, tr\indu-[i adolescen]a al\turi de prietenul s\u [i viitorul du[man de moarte, Mahomed al II-lea. Un t`n\r `ndr\gostit c\ruia i se interzice s\-[i 84


`mplineasc\ destinul al\turi de „Curcubeul“ ochilor s\i, frumoasa armenian\ Gök Ku[agi. Un familist care este neputincios `n fa]a convertirii fratelui s\u mai mic, naivul Radu cel Frumos. Un copil exilat ce afl\ pierderea tat\lui s\u [i a fratelui mai mare, Mircea, uci[i mi[ele[te de Vladislav al II-lea. Un iubitor al naturii [i al plaiurilor mitice române[ti. ~ndr\gostit de p\dure, de mun]i, de izvoare [i de b\tr`na Dun\re. Un adolescent c\lit `n instruc]ii dure, un poliglot [i un lupt\tor des\v`r[it. Un strateg ne`ntrecut [i un geniu al situa]iilor imposibile. Turcii l-au botezat Kazikli (}epe[), dup\ o noapte `n care 35.000 de-ai lor [i-au pierdut via]a omor`ndu-se unii pe al]ii, `ntr-o confuzie general\ `n care valahii au purtat straie turce[ti. Dar agresorii au fost mereu la sud de Dun\re. {i tot turcii au fost cei care l-au inspirat pe domnitorul valah cu trasul `n ]eap\. Vlad }epe[ s-a folosit de psihologia adversarului pentru a-i re`ntoarce `nzecit teroarea! ~nc\ o calitate remarcabil\ a lui Vlad-}epe[, cel care mo[tene[te numele tat\lui s\u, membru al Ordinului Dragonul, a fost respectul pentru Coran, chiar dac\ aceast\ carte sf`nt\ cade `n m`na unor sultani avizi de putere ce interpretau cuv`ntul lui Allah `n favoarea propriilor interese cuceritoare [i meschine. Chiar [i `n anii de deten]ie crunt\ de la Vi[egrad, `n care Matei Corvin `ncerca s\-l converteasc\ la catolicism, Vlad }epe[ vorbe[te despre aspectele pozitive ale Coranului. Lucru pe care, chiar [i unealta lui Matei Corvin [i a Papei, p\rintele Bartolini, este nevoit s\-l recunoasc\. ~n ciuda acestui respect pentru „Dumnezeul Universal“, 85


domnitorul valah refuz\ pentru mai mul]i ani renun]area la ortodoxism [i convertirea la catolicism, chiar dac\ dincolo de ziduri `l a[teptau copiii s\i, Mihnea [i Vlad, al\turi de scumpa sa so]ie, Maria. Cu ei a tr\it [i avea s\ tr\iasc\ cele mai minunate clipe ale existen]ei sale. Chiar dac\ a avut mai multe iubiri, amintindu-le pe Cornelia [i GÜk Ku[agi, dragostea sa pentru Maria i-a dat for]a [i curajul de a reveni la via]a de familie [i, mai mult de at`t, de a recuceri tronul Valahiei. Vlad }epe[ a tr\it erosul perfect [i a fost un tat\ model, `n ciuda anilor de deten]ie [i a luptelor care l-au ]inut departe de copii pentru o perioad\ lung\ de timp. Marele s\u regret a fost drama lui Radu cel Frumos, fratele s\u mai mic ce a fost impus ca domnitor de c\tre Mahomed al II-lea `n }ara Româneasc\. Un conflict interior pentru Vlad }epe[ ce are ca deznod\m`nt uciderea lui Radu cel Frumos `ntr-una dintre b\t\liile pe care turcii le purtau `mpotriva lui {tefan cel Mare, la Vodn\u. Vlad }epe[ a fost iubit de popor, de omul simplu, de ]\rani [i de solda]i. Dar min]ile viclene ale boierilor [i ale pretin[ilor prieteni i-au l\sat un gol imens `n suflet. Singurul care nu l-a tr\dat niciodat\ a fost {tefan cel Mare, cel mai bun prieten al s\u [i camarad de lupt\ `mpotriva turcilor. Domnitorul moldav l-a ajutat la recucerirea tronului Valahiei pentru ultima oar\. Instalat la Bucure[ti pentru o scurt\ perioad\, Vlad }epe[ piere `ntr-o b\t\lie eroic\ pentru ap\rarea tronului, `n care, al\turi de cei mai fideli cavaleri[ti `mprumuta]i de {tefan cel Mare, `[i vars\ s`ngele pe glia str\bun\. 86


George T\utan-Cermeianu este o enciclopedie vie [i un ap\r\tor al adev\rului istoric. Volumul „}epe[ Vod\“ este [i va fi una dintre c\r]ile de referin]\ ale românilor [i francofonilor din America de Nord `n ceea ce prive[te personalitatea [i imaginea lui Vlad }epe[.

87


88


Florentina Loredana D\nil\ [i condi]iile sine qua non ale fericirii Volumul „Aceea[i lun\ peste sat“, editura Remus, 2010

Florentina Loredana D\nil\ debuta `n anul 2008, la editura Clubul Saeculum, cu volumul „{i copiii se `ndr\gostesc“. Dup\ primele pagini, titlul c\r]ii nu se justifica `ntru totul, iar textele `nf\]i[au o scriitoare cu `nclina]ie evident\ spre poezia `n proz\, mai ales datorit\ atitudinii lirice de a pune accent pe mesajul artistic, evit`ndu-se oralitatea. „Controlorul de trafic“, „P\s\rile“, „S\ r`zi“, „Ningea“ erau c`teva flash-uri `n care autoarea versifica liber, cu elegan]\ [i naturale]e. ~ns\, acele texte erau strict introductive [i eviden]iau trecerea de la starea de sentimentalism feminin la via]a cotidian\, de familie, cu toate frumuse]ile [i dificult\]ile ei. Treptat, oralitatea lua locul poetiz\rii [i copiii „`ncepeau s\ intre `n joc“. Florentina Loredana D\nil\ miza pe pl\cerea [i r\bdarea cititorului de a asimila texte scurte, captivante, f\r\ prea mult efort intelectual. Cu singura precizare c\ s-ar fi cuvenit o mai mare aten]ie la alternarea dialogurilor cu propriile comentarii. Diferen89


]ierea timpurilor verbale ar fi fost o solu]ie mult mai elegant\. Volumul „Aceea[i lun\ peste sat“, ap\rut `n anul 2010, la editura Remus, este `nso]it de prezentarea criticului Adrian Dinu Rachieru. Acesta remarc\ avantajele [i facilitatea unei lecturi ce mizeaz\ pe oralitate, `ntr-o epoc\ `n care hiperintelectualismul sufoc\. Totu[i, `n momentul `n care intri pe teritoriul generos al prozei, este de apreciat s\ dezvol]i, s\ pui accent pe nara]iune, pe descrierea personajelor, lucruri care nu pot fi „fentate“ prin dialoguri [i comentarii scurte. Dar, pe de alt\ parte, este interesant\ [i abordarea Florentinei Loredana D\nil\, cu target spre cititorii care trec prin acela[i gen de experien]e familiale. Imagina]i-v\ c`t timp liber `i r\m`ne unui p\rinte cu unul sau mai mul]i copii. Cu at`tea griji pe cap, cu at`tea probleme de la o zi la alta, „fereastra“ unor texte scurte [i savuroase poate avea un efect benefic, salvator. Doza necesar\ de lectur\, p\strarea optimismului [i a bunei dispozi]ii, s`nt condi]iile sine qua non ale unei vie]i echilibrate [i, implicit, ale fericirii. Vr`nd parc\ s\ ne contrazic\ [i s\ se contrazic\ pe sine, autoarea ne prezint\ [i o latur\ pesimist\ a personajului din „Halucina]ii“ (p. 15). „Frumuse]ea, inteligen]a, talentul [i toate calit\]ile omului s`nt bune la nimic, c`t\ vreme nu te ajut\ s\ dob`nde[ti pu]inul pe care-l ceri de la via]\.“ O atitudine destul de pasiv\ am spune, s\ ceri, s\ a[tep]i, `n loc s\ lup]i pentru tot ceea ce `]i poate apar]ine. Da, aceste calit\]i nu valoreaz\ nimic f\r\ ambi]ie [i `ncredere. Chiar dac\ se `ncearc\ justificarea: „C`nd ]i se pr\bu[e[te o lume la picioare, cum s\ nu fii 90


trist\?“, motiva]ia ar fi c\ `ntotdeauna este loc de mai bine, `ntotdeauna exist\ speran]a. Desigur, g`ndirea contradictorie este g`ndirea unui om care caut\ [i se caut\ prin subteranele min]ii. „Cogito ergo sum“ nu are ochelari de cal. Unii `ns\ abordeaz\ via]a mai simplu, bucur`ndu-se de toate lucrurile m\runte din jur, f\r\ s\ piard\ vremea cu reflec]ii despre mascarada vie]ii sau a nun]ii („Domni[oar\ de onoare“, p. 21). Cu c`t e[ti mai complex `n g`ndire, cu at`ta se `nal]\ zidul dintre tine [i restul lumii, o caracteristic\ `nt`lnit\ la majoritatea marilor scriitori. ~n fa]a pesimismului [i fatalit\]ii, evadarea `n copil\rie sau `ntr-o lume imaginar\, „Dincolo de timp“ (p. 70) poate fi un compromis de moment: „F\cut covrig, pe un peron `ntre dou\ linii de cale ferat\, copilul viseaz\.“ („Gar\ prea mic\“, p. 69). Chiar dac\, `ntr-un final, „Ceasornicarul“ (p. 85) va fixa vie]ile trecute sau `nchipuite la „o realitate exact\“. Volumul „Aceea[i lun\ peste sat“, mult mai clar [i ordonat ca volumul de debut, se `ncheie inspirat, cu parabola po[ta[ului: „Po[ta[ul azv`rlea scrisorile `n cutie, indiferent, ca to]i posta[ii din lume, la dramele, n\dejdile ori bucuriile pe care le-ar putea con]ine acele plicuri, mereu altele, dar sem\n`nd `ntre ele, indiferent de m\rime, culoare, locul expedierii sau al destina]iei. (…) At`tea plicuri `i trecuser\ prin m`ini `ns\, ca o ironie a soartei, pe numele s\u nu sosise nici unul…“ Cu neajunsurile [i avantajele sale, proza Florentinei Loredana D\nil\ reu[e[te s\ trezeasc\ interesul. ~ntr-o 91


societate demolat\ de modernism [i vulgaritate excesiv\, o astfel de lectur\ ne mai poate smulge un z`mbet.

92


Iulia Pan\ – ~n lupta nedreapt\ cu timpul pariem pe poet Volumul „Contrasecunde“, editura Brumar, 2008

Volumul „Contrasecunde“ al Iuliei Pan\, ap\rut la editura Brumar `n anul 2008, cuprinde patruzeci [i dou\ de poeme scrise cu dezinvoltur\ [i sinceritate debordant\. Faptul c\ autoarea nu pune accent pe metafor\ [i poetizeaz\ direct, l\s`nd cuv`ntul s\ se manifeste liber `n spa]iul dintre b\t\ile inimii, „ca un c`ntec al s`ngelui“ (p. 27), `i aduce un considerabil c`[tig. De fapt… „poemele bat din picioare poruncesc s\ fie scrise“ (p. 20), amintindu-ne de „poemul care se scrie singur“ (Vi[niec) sau de „contempla]iile“ lui Hugo vizavi de cuv`nt, logosul lui Dumnezeu. Na[terea, frica s`nt coordonatele poeziilor din introducerea volumului: „E prea noapte“ (p. 5), „Buhuhu“ (p. 6), „Din m`inile tale curg mici r`uri de purpur\“ (p. 7). Astfel, „Ce po]i face `ntr-o diminea]\ `nceput\ prost?“ („Infrared“, p. 8). Aceasta este `ntrebarea la care poeta `ncearc\ s\ g\seasc\ r\spunsul, chiar dac\ „noaptea lene[\… te-a abandonat/ lentoarea ei, e acum `n tine, `n venele tale…“ („E o noapte lene[\ ce se `ntinde pe 93


canapea“, p. 9). Un eros feminin, mai pu]in pronun]at dar la fel de sugestiv, `l `nt`lneam [i `n poezia Ioanei Florea, `n care „noaptea cea mai frumoas\ e `n trupul femeii/ [i nic\ieri altundeva“. Schimbarea [i transformarea gesturilor (sau hormonilor) `n cuvinte `ncep odat\ cu „dimine]ile calde, pl\cute“ („~mpotriva tuturor – `mpotriva poeziei mele“, p. 11; „Frunze dulci de mescalin\“, p. 13), c`nd, „`ntr-o zi `nsorit\ plin\ de `ntreb\ri“ (p. 15), „timpul `[i face de cap cu vie]ile noastre“. Contrasecunde, contratimp, poezia, „ca o poveste din budoar“ (p. 17), este produsul dorin]elor, fantasmelor [i nicidecum al disimul\rii erotice. Lumina se dore[te s\ aib\ efect purificator („Ast\zi s-a luminat“, p. 21), dar este [i martor atent al iubirii („Lumina“, p. 51). Mai apoi, chiar dac\ poeta `[i manifest\ atitudinea u[or misandrin\ [i deloc mizericordioas\ fa]\ de timp („B\rbatul meu timp“, p. 26), iubirea ei pleac\ „Direct din inim\“ (p. 32), o ofer\ aceluia[i timp, „de[i el a m`ncat din ea o bucat\/ ca dintr-o pr\jitur\“ („{tii unde am pus iubirea?“, p. 41), lupt`ndu-se din nou s\ o primeasc\ `napoi `ntreag\. {i „ce m\runte s`nt toate lucrurile fa]\ de dragostea mea“ (p. 46), m\rturise[te poeta, `nnobil`nd sacrificiul, renun]area la sine, sentimente r\spl\tite deseori „cu un simplu pa pa“. Singura afacere profitabil\ ar fi s\ v`nd\ „Lacrimi la kilogram“ (p. 58) dar ea alege s\ scrie despre „cum sim]i via]a trec`nd prin tine cum timpul se/ joac\ cu tine/ [i cu buc\]ica ta de rol/ s\ scrii scrisul t\u.“ („S\ scrii“, p. 59). Dou\ poeme ne-au impresionat `n mod deosebit. Din „Omul – luni“ (p. 53) extragem o superb\ reflec]ie cu 94


privire la importan]a lucrurilor [i a fiin]elor care ne `nconjoar\ [i c\rora ar trebui s\ le acord\m mai mult\ aten]ie: „toate zilele astea stupid botezate, luni, mar]i, miercuri…/ De ce nu le numerot\m sau de ce nu le d\m nume de/ p\s\ri de flori sau/ de oameni“. ~n poemul „Alte albii alte culcu[uri“ (p. 40), poeta experimenteaz\ trecerea prin culoarul numit existen]\, cu, „escapade ad`nci `n tuneluri s\pate misterios [i/ periculos, `n alte albii/ `n alte culcu[uri…“ Ceea ce o deosebe[te pe Iulia Pan\ de multe dintre poetele contemporane este deta[area de condi]iile sociale, refuzul metaforei pre]ioase, lipsa elementelor decorative sau a cadrului naturii. Este un lirism ce pune accent pe senza]ia inimii, a firicelului de s`nge, a c\rnii [i a pielii cu to]i porii deschi[i. O poezie pe care orice om o poate adapta necesit\]ii de cunoa[tere, de explorare, plec`nd de la instinctul primar. Aici este rolul pozitiv pe care crea]ia `l poate avea `n impactul cu cititorul, de a-l determina s\-[i dep\[easc\ pasiva condi]ie a celui ce se teme de sine [i de art\. Concluzion`nd, `n lupta nedreapt\ cu timpul, cuv`ntul este singura arm\ prin care poetul poate riposta. Volumul „Contrasecunde“ este al unei autoare ce demonstreaz\ curaj [i vitalitate, ceea ce ne determin\ s\ pariem „cu ochii `nchi[i“ pe viitorul s\u literar.

95


96


{tefan Doru D\ncu[ – Poetul [i c\derea `n propria inim\ Volumul „Scrum/Cendre“, editura Grinta, 2010

Volumul bilingv Scrum/ Cendre con]ine 48 de poezii ce poart\ semn\tura poetului {tefan Doru D\ncu[. Versiunea `n limba francez\ apar]ine poetei [i traduc\toarei Hermine C`mpean. Cartea a fost publicat\ `n anul 2010 la Editura Grinta din Cluj-Napoca. {tefan Doru D\ncu[ distruge pedantismul [i ipocrizia, trezind protestul [i nevoia de adev\r `n fiecare cititor. Poezia sa are sciziuni optzeciste, precum revolta omului singur printre semeni [i c\r]i (v. Daniel Corbu – „Manualul bunului singuratic“), dar are [i vibra]ii transmoderniste prin care atinge dimensiunile metafizicului [i ale revela]iei de pe v`rful bornelor kilometrice ale cotidianului `n care „iadul e pe p\m`nt/ iadul e curbura literei `n care m\ ascundeam deun\zi/ iadul este ziua dumneavoastr\ `n care merge]i la serviciu/ noaptea `n care v\ `mpreuna]i din obi[nuin]\“ (p. 34). Poetul se afl\ `n fa]a ma[inii de scris [i `mpu[c\ indiferen]a cu litere de foc. V de la Vers poate `nsemna [i V for Vendetta, celebra carte a lui Alan Moore. {tefan 97


Doru D\ncu[ se r\zbun\ pe condi]iile sociale, pe sistem, chiar dac\ `[i pre]uie[te limba [i ]ara. Nostalgicul este dur, prezentul este [i mai dur, iar viitorul este scrum de cuvinte. Poetul este un Prometeu dezl\n]uit care a furat poemele din bibliotecile cerului [i d\ruie[te umanit\]ii focul inimii sale. Nu are timp de filozofie [i nu este un virtuos al metaforei. Nu umbl\ [i nu caut\ sensuri. Mesajul s\u este direct [i love[te acolo unde doare mai tare, nel\s`nd prea multe posibilit\]i cititorului de a da `napoi sau de a interpreta. Cuvintele sale au tendin]a s\ invadeze spa]iul intim [i s\ subjuge. Practic, autorul, lupt\torul, soldatul `[i caut\ disperat camarazi de suflet [i de arme. Mai mul]i dec`t cei din „cazarma“ sa, femeia pe care o iube[te [i copilul pe care `l ]ine `n bra]e. Nu [tim dac\ mesajul `n limba francez\ va avea impact. Prea pu]ine popoare `n]eleg cu adev\rat ce se `nt`mpl\ `n microuniversul celor care au o limb\, o istorie [i o cultur\ care nu prea st`rnesc interesul. Pentru cei mai mul]i nu s`ntem dec`t obiecte de studiu [i experimente `n laboratoarele superficialit\]ii. Dar {tefan Doru D\ncu[ `[i face datoria de bun cet\]ean al patriei [i al planetei. Contribuie prin toate for]ele sale la promovarea valorilor române[ti, at`t ca scriitor c`t [i ca director al revistei Singur [i al sitului Internet cu acela[i nume. Poetul nu este dogmatic, chiar dac\ invoc\ numele lui Dumnezeu de nenum\rate ori, `ns\ f\r\ a-l impune. Paradoxul apare atunci c`nd „b\taia aripilor de `nger nu face doi bani“ (p. 8), c`nd „merge prin pustiu [i afl\ c\ biblia e acum pe situri“ (p. 76). ~[i cunoa[te rolul [i 98


dimensiunea cosmogonic\, de aceea consider\ c\ ceea ce spune poate c\ „nu e mai mare dec`t o furnic\“ (p. 10). Povestea sa este aceea a unui profet izgonit din propria cetate. Uneori chiar trebuie „s\ o spun\ prin baruri“ (p. 12). „Aproape c\ (El) este asfaltul pe care tinerii poe]i calc\ trufa[i“ (p. 20). Dar accept\ aceast\ umilin]\ [i de multe ori colind\ lumea sub talpa unui pantof…, cu „limbile omenirii `n[urubate `n inim\“ (p. 24). Unul dintre cele mai triste [i tragice poeme este acela al c\derii `n propria inim\ (p. 30). Pe undeva chiar bacovian\ aceast\ apocalips\ sentimental\: „{i cad, recad, [i nu mai tac din gur\.“ (George Bacovia – „Sonet“). Vom posta integral acest poem, pentru o mai bun\ eviden]iere: „am `nceput s\ cad `n inima mea/ e dureros domnilor/ nu poate o inim\ s\ `ncap\ un trup de om/ unii spun c\ am b\ut [i am fumat prea mult/ c\ prea mult\ cafea pentru creier/ ni[te prieteni m-au p\r\sit/ al]ii m-au du[m\nit `n epoca asta literar\/ e dureros domnilor s\ stai `n inima-]i/ s\-i ascul]i tot mai tragicele b\t\lii cu aerul/ s\ pl`ngi pentru viitorul ei ambiguu/ pentru clipa `n care aerul `nvins/ va p\r\si definitiv c`mpul de b\taie/ e cumplit oameni buni s\ ]ipi ca un copil/ `n p`ntecele mamei c\ vrei afar\/ c\ ai c\r]i frumoase de scris/ c\ ai de c`ntat melodii inexplicabile deocamdat\/ c\ ai de ar\tat lumii `nconjur\toare/ c`teva sculpturi nemaiv\zute etc./ oameni buni `ntr-una din `nc\perile/ inimii mele pl`ng pentru voi/ nu voi [ti niciodat\ cui v\ las.“ Evident, protestul poetului se `ndreapt\ [i `mpotriva regimului ceau[ist [i `mpotriva [efilor literaturii române. Ar fi avut de ales `ntre a-[i vinde sufletul [i a r\m`ne un 99


ghimpe `ntre coastele acestora. Dar, con[tient, el [tie c\ „nu te po]i pune contra acestora/ `]i vor supravie]ui/ vor face din cuvintele tale aliment nutritiv pentru ei/ [i copiii lor“ (p. 32). A[a c\ face tot ce-i st\ `n putin]\, „public `n reviste scot c\r]i de poezii [i de proz\/ merg la TV [i la radio/ m\ ar\t prin locuri prin care trebuie s\ fiu v\zut/ pentru ei, cei care m\ vor vinde“ (p. 32). At`t de mult\ suferin]\ `n poezia lui {tefan Doru D\ncu[! „Dumnezeu nu `ndr\znea s\ se apropie de suferin]a aceea“. (p. 78). Printre g`nduri [i printre versuri `ncerc\m s\-i reamintim poetului c\ „Dumnezeu `i ajut\ pe cei care se ajut\ singuri“ (v. Benjamin Franklin) [i c\ „Dumnezeu este singur\tatea oamenilor“ (v. Sartre). Dar replica nu `nt`rzie s\ apar\: „nimeni nu mai e cum trebuie cu to]ii s`nt reci/ calorifere/ ghe]uri f\r\ vremuri prin metropolele lor stinse“ (p. 86). Trist dar evocator. Lumea se schimb\ [i poe]ii r\m`n ca ni[te fosile ale iubirii. Trebuie s\ fie aten]i, trebuie s\ umble [i ei cu „duhul `nghe]at“ pentru a nu fi judeca]i [i condamna]i la singur\tate. {tefan Doru D\ncu[ pl\te[te un tribut greu, al celui care [tie. Pentru el iubirea cap\t\ alte conota]ii, mult mai intime, mult mai profunde. Chiar dac\ fondul liric este unul cotidian, plin de traume sociale [i psihice, poetul are voca]ie [i misiune spiritual\. El nu se leap\d\ de credin]a sa [i nu se leap\d\ nici de oameni. S-a `ntors dintr-o lung\ c\l\torie, marcat\ de purific\ri, de arderi intense, [i ne-a oferit acest volum superb de poezii pe care vi-l recomand\m spre citire. 100


Gabriel Petru B\e]an – Un debut conving\tor cu sclipiri de aforisme Volumul „Iluzii `n ambalaje de carne“, editura Fides, 2011, (prefa]\)

~n ultimii 20 de ani, poezia tinerilor autori s-a transformat `ncontinuu, trec`nd printr-un [ir lung de „prefaceri“, c\ut\ri [i inven]ii, toate acestea cu scopul de a (ne) demonstra c\ nu mai exist\ `ngr\dire, c\ libertinismul a preluat locul cenzurii [i pudorii excesive. Poezia a devenit un compromis `ntre azi [i m`ine, o mic\ autoexcitare verbal\, o pilul\ reconfortant\ sau o femeie u[oar\ pe care oricine o poate ob]ine `n schimbul c`torva cuvinte tari. ~ntr-o societate `n care doar vulgaritatea mai reu[e[te s\ [ocheze, acest lucru a fost speculat [i de autorii cu experien]\. Am putea spune c\ unele edituri (chiar dintre cele renumite), recent privatizate, voiau s\ scoat\ profit imediat, f\r\ s\ ]in\ cont de degradarea moral\ [i perversiunea la care era supus amatorul de poezie [i frumos. ~ns\ unii autori s-au „trezit“ la timp [i chiar au renun]at definitiv la vechile „obsesii fracturiste“. Al]ii s-au adaptat la poezia urban\, mai domoal\, dar cu acelea[i elemente plictisitoare ce descriau cadrul poetic, 101


f\r\ s\ se pun\ accent pe ceea ce era mai important, pe sentiment, pe c\utarea dincolo de ordinar [i facil. Desigur, nu putem condamna insuficien]a liric\ a unor autori dou\mii[ti care au fost „propulsa]i“ [i recompensa]i pentru teribilismele lor. Este vina celor care `ncurajeaz\ literatura f\r\ perspectiv\, dar cu oarecare succes comercial datorat dezinhib\rii… Surpriza poate ap\rea atunci c`nd descoperi un autor talentat precum Gabriel Petru B\e]an, un t`n\r cu poten]ial vizibil care nu se sfie[te s\ scrie curat, explor`ndu-[i sentimentele cele mai profunde, de dragoste [i triste]e. Care pe alocuri are curajul nebun s\ stilizeze metafore cu valoare de aforisme, un act ce necesit\, de cele mai multe ori, o mare experien]\ de via]\ [i o con[tiin]\ puternic\. Dar poate c\ aceste sclipiri s`nt [i produsul unei tenacit\]i lirice, un t`n\r care vrea [i care crede c\ poate ajunge cu o treapt\ mai sus dec`t cei din genera]ia sa. S\ nu ne mire dac\ acest autor `[i „pierde“ zilele citind masiv, fix`ndu-[i repere valoroase, `ncerc`nd s\ `n]eleag\ ce este poezia, de unde vine ea [i unde trebuie s\ ajung\. {i nu vorbesc despre reperele din lumea submediocr\ a atelierelor virtuale, acolo unde se plafoneaz\ autorii care nu au reu[it s\ confirme. Pentru o mai bun\ exemplificare, s\ ne oprim asupra c`torva aforisme deosebite ce reu[esc s\ ne `nc`nte privirea [i sufletul prin ingeniozitatea [i expresivitatea lor: „c`nd plou\ amintirile pe limba lor vorbesc despre sf`r[it“, „pe drumul spre Golgota `ntotdeauna primul pas e o femeie“, „`n momente de singur\tate [i de suferin]\ nebun\ femeia e cea mai bun\ farmacie de vise“, „drumul t\u spre 102


mine e pod peste umanitate“, „c`nd a zidit umanitatea Dumnezeu a `nceput cu locul copil\riei mele“, „ridurile s`nt preludiul capitul\rii“, „singur\tatea mea – temni]a cu trepte care coboar\ spre inexplicabil“, „s`nt singur ca un g`nd resemnat `ntr-o nesf`r[it\ stare de veghe“ etc. Procesul liric nu este doar unul (auto)didactic, ci [i unul tr\it [i sim]it cu intensitate. Dar, pentru un ochi avizat, forma oarecum previzibil\ a poemelor, m\rimea lor [i ruperea versurilor (sau a ritmului) denot\ `nc\ team\ [i nesiguran]\ `n scris. R\m`ne de v\zut care va fi evolu]ia literar\ a lui Gabriel Petru B\e]an `nspre definitivarea unui stil propriu, c`t mai apropiat de naturale]ea unui poet `n sensul adev\rat [i impetuos al cuv`ntului. Volumul „Iluzii `n ambalaje de carne“ este un debut conving\tor al unui t`n\r ce surprinde prin curaj [i sensibilitate. Sper\m c\ poetul nu se va opri aici [i ne va preg\ti [i alte surprize ce vor merita s\ fie eviden]iate. Bine ai venit `n arena poeziei, Gabriel Petru B\e]an, o lume pe c`t de frumoas\ pe at`t de dificil\, `n care numai `ndr\zne]ii [i caracterele puternice `nving!

103


104


Adrian Botez – Profetul din propria inim\ Volumul „Cartea Profe]iilor“, editura Rafet, 2010

Publicat `n anul 2010, la Editura Rafet din R`mnicu S\rat, volumul de poezii „Cartea Profe]iilor“ este structurat `n patru p\r]i: „Cartea Profe]iilor“, „Cartea Glasurilor, Gesturilor [i T\cerii“, „Cartea Desc`ntecelor“ [i „Cartea Apocalipsei“. Autorul, Adrian Botez, `[i dedic\ volumul familiei. Dar are poetul via]\ personal\? (Nichita ar spune c\ nu) {i de ce „Cartea Profe]iilor“? Nimeni nu este profet `n ]ara lui. Dar `n propria inim\? Dar `n inima altora? ~n prima parte, ce poart\ [i titlul volumului, ne `ntreb\m: care este rolul poeziei la Adrian Botez? Pentru ce s-a n\scut poetul? Urmeaz\, el, exemplul celui care prin lumina sa – clocotind\ t\cere (superb\ metafor\) – spune totul? R\spunsul nu se las\ a[teptat: „te-ai n\scut – deci – pentru ca s\/ vindeci n\dejdea/ [i to]i cei cu ochii pleca]i – din mine – deodat\/ s-au privit drept `n ochi [i/ s-au recunoscut“ („Despre cel n\scut atunci, acolo“ – p. 7). Acesta este mesajul: n\dejdea, recunoa[terea, trezirea spiritual\. Mai mult de at`t, spune poetul, „m`ntuirea va fi doar c`nd vom lua/ asupra noastr\ – r\spunderea 105


`ntregului/ R\u/ c`nd vom lua din spinarea/ presupu[ilor diavoli – povara zdrobitoare-a/ ispitirii“ („Atunci c`nd“ – p. 11). Adrian Botez se descrie pe sine drept un ap\r\tor al legilor sfinte care ucide impostura („Despre mine“ – p. 13). Presupu[ii diavoli despre care vorbe[te s`nt `n noi. S`nt dorin]ele [i fricile noastre care ne `nchid sufletul `ntr-o `nchisoare de oase, s`nge [i carne. Nimeni nu `[i mai poart\ crucea, cu to]ii am devenit indiferen]i…, preamuritori [i reci. Evident, exist\ un risc al poeziei lui Adrian Botez, pentru c\ este nominativ\ [i nu las\ loc de alegeri [i interpret\ri. Dar, se pare c\ poetul, justi]iarul acestor vremuri „distrug\toare [i delapidatoare“ de con[tiin]e, nu mai are vreme de pierdut. Cumva ne aduce aminte de personajul interpretat de actorul Denzel Washington `n filmul post-apocaliptic „The Book of Eli“, ap\r\torul ultimei Biblii existente pe P\m`nt. Eli citea o Biblie pentru orbi [i o `nv\]a pe de rost, pentru a transmite cuvintele lui Dumnezeu, celor care a[teptau pova]a [i izb\virea. ~n cazul nostru, Adrian Botez scrie o carte de poezii pentru orbi, pentru ca ei, cei „din urm\“, s\ poat\ face pasul `nainte, [i `[i r\spunde singur la `ntrebarea din poemul „Pro[tii, lina [i punctul“ (p. 30): „nici nu-mi dau seama de ce/ [i-a mai pierdut vremea Dumnezeu – de m-a/ trimis `n lume – [i pe/ unul ca mine.“ Poemul „B\tr`n lup de cer“ este unul memorabil. C\l\tor transdimensional [i extrasenzorial prin Universul v\lurit, poetul se (re)trage „c\tre umbra `n]elep]ilor/ daimoni ai copacilor – b\tr`n/ nebun – n\zuind `napoi – la 106


s`nul/ r\coros al mamei sale“ (p. 39). Refuz\ „nelini[tea“, „zgomotul forj\rii destinelor“ [i `[i accept\ condi]ia uman\. Dar s\ nu credem c\ acceptul este rezultatul unui dialog umil cu Divinitatea. Nu `n aceast\ etap\. ~n partea a doua a volumului, glasurile, gesturile [i t\cerile poetului se `ndreapt\ c\tre revolt\. Din „Bol[evismul cosmic“ (p. 61) se-aud „B`lb`ielile divine“ (p. 66): „Dumnezeu e trist – trist [i d`nd/ impresia – din pricina norilor – a vizibilit\]ii/ limitate – c\ ar fi [i meschin: un Dumnezeu sup\rat/ `[i ia pseudonimul „Satana“ – dar/ n-au rost investiga]ii/ onomastice – `n casa celui care/ [i-a luat vacan]\ `n/ muntele Sinai“. Omnipotentul, atot[tiutorul, „a avut profesori – tot at`]ia c`]i/ oameni a creat: fiecare om/ este `ntruchiparea nemul]umirii/ divine – de a afla – at`t de/ str`mb [i/ pu]in“. ~n poemul „Vr\jm\[ie mocnind“ (p. 69), poetul m\rturise[te c\ „nu mai s`nt t`n\r de mult: Dumnezeu/ m\ [antajeaz\ cu/ suferin]ele – ca s\-L/ privesc `n ochi…“ Evident, nu despre adev\ratul sens al cuv`ntului [antaj vrea s\ ne vorbeasc\ Adrian Botez, pentru c\ marele creator nu este responsabil pentru nefericirea noastr\. Nu el trebuie s\ fie ]inta protestului [i a `nver[un\rii. Numai o persoan\ cu inima curat\ `l poate `n]elege pe Dumnezeu [i poate `n]elege c\ile Sale. Poezia, `n cazul nostru, este o form\ de purificare prin ardere, at`t c`t `i este permis poetului s\ ard\ `nspre fireasca sumisiune, prin desc`ntec de cuvinte, `n partea a treia a volumului, sau prin apocaliptice lovituri p`n\ la s`nge, `n partea a patra. 107


Spune autorul `n „Cartea Apocalipsei“: „vine vremea c`nd/ nu-L mai supor]i nici pe/ Dumnezeu – ca/ Maestru…“ (Mane, Tekel, Fares – „Num\rat, C`nt\rit, ~mp\r]it“ – p. 123). Dar ce s-ar `nt`mpla dac\… Dumnezeu, plictisit de at`ta t`nguire, nu ne-ar mai suporta pe noi, ca ucenici, [i ne-ar l\sa pe m`na profesorului distrat, timpul, f\r\ nici un indiciu, f\r\ nici o revela]ie? Totu[i, s\ nu ne facem o impresie gre[it\ despre cre[tinismul poetului. Contradic]iile [i revolta din volum fac parte din parcursul firesc al c\ut\rii [i cunoa[terii. Poe]ii s`nt fiin]e nonconformiste [i extremiste care zboar\ spre `n\l]imi primejdioase ca ni[te icari, coboar\ precum luceferii bl`nzi [i sf`r[esc, nu de pu]ine ori, `n Infernul lui Dante. ~n cazul nostru, Poetul, at`t de `ncercat de for]ele luciferice, `ncearc\ s\-[i ridice spiritul c`t mai sus prin intermediul proiec]iei sale `n universul astral. Astfel, `l „invit\“ pe om s\ arunce o „privire“ in]iatic\ spre adev\rurile absolute ale Dumnezeului Paradiziac: Voin]a, sub chip de c\l\uz\ – Spiritele Voin]ei (Tronurile) – p. 127; ordinea ca disciplin\ celest\: Spiritele Ordinii (Heruvimii) – p. 130; iubirea, un cerc al infinitului – Spiritele Iubirii (Serafimii) – p. 132 [i visul ca „r\zoare de lumini“ (Preludii hiperboreene – p. 134).

108


~n loc de `ncheiere:

Ionu] Caragea - Literatura Virtual\, Genul Cyber-Poetry [i Curentul Genera]iei Google*

Fie c\ vrem, fie c\ nu, Internetul ne marcheaz\ existen]a. Apari]ia acestui nou mijloc de comunicare a revolu]ionat modul de g`ndire [i manifestare a scriitorului contemporan. ~ns\, dac\ pentru unii dintre noi Internetul `nseamn\ mersul firesc al evolu]iei, pentru al]ii reprezint\ o adev\rat\ cutie a Pandorei. Totul a `nceput de c`nd Microsoft a creat portalul c\tre o alt\ dimensiune a con[tiin]ei umane. Windows era o lume de oglinzi/ ferestre fermec\toare care te l\sa s\ p\trunzi `n universul virtual, `n care omul, pe post de creator, experimenta. Primul lucru pe care l-a f\cut a fost s\ `nve]e s\ comunice cu Pc-ul ([i toate componentele sale), s\-i dea un nume, pentru ca mai apoi s\-l ajute s\ evolueze software [i hardware. Ca un fel de analogie metaforic\ – trup [i spirit. Pe m\sur\ ce timpul trecea, omul dorea s\-i confere Pc-ului o caracteristic\ * Articol din cadrul simpozionului cu participare interna]ional\ „Lectura – calea spre t\r`murile artei“, Bucure[ti, 9 aprilie 2011.

109


pe c`t mai asem\n\toare [i util\, s\-i fie satisf\cute nevoile [i necesit\]ile, s\-i fie prieten etc. Internetul a ap\rut mai apoi [i a devenit instrumentul prin care omul a reu[it s\ comunice cu ceilal]i semeni, s\-[i dezvolte anumite laturi ale personalit\]ii, s\ scape de inhibi]iile rela]ionale, s\-[i dezvolte anumite abilit\]i psihice [i de limbaj, s\ poat\ vorbi cu u[urin]\ despre sine `n fa]a oric\rui confident, bine ales sau la `nt`mplare. Sau s\-[i p\streze anonimatul [i misterul propriului „Eu“. Bine`n]eles c\ au ap\rut [i tot felul de jocuri „de-a cine s`nt [i ce fac“, „teatrul“, aspecte r\uvoitoare sau chiar violente care pot fi experimentate facil prin intermediul Internetului, sub protec]ia scutului tehnologic [i al distan]ei. Internetul ne face s\ ne cunoa[tem mai bine fiin]a uman\, cu toate calit\]ile, defectele [i angoasele ei. Iar dac\ vrem cu adev\rat s\ afl\m cine s`ntem, nu trebuie dec`t s\ facem click `n fereastra Google. Acolo ne vom g\si proiec]ia, acolo ne vom autoanaliza, acolo ne va p\sa ce se spune despre noi, chiar mai mult dec`t `n via]a real\. Internetul devine astfel refugiu [i medita]ie, introspec]ie [i extrospec]ie `n aceea[i m\sur\. R\m`ne de v\zut p`n\ unde se poate `mpinge aceast\ limit\ a dezumaniz\rii `n detrimentul virtualiz\rii, c`t de mult ne pot fi satisf\cute nevoile [i necesit\]ile. P`n\ una-alta s`ntem o specie care trebuie s\ se perpetueze, s\-[i continue existen]a pe Terra. Se va ajunge oare la o via]\ predominant virtual\ de la care omul s\ se deconecteze doar pentru reproducere, hran\ etc.? Cumva, lumea din Matrix ne-a dat r\spunsul. De cele mai multe ori 110


fic]iunea s-a adeverit, proiectele min]ilor luminate sau ale geniilor S.F.-ului au fost realizate. Este o chestiune de timp. Ce `n]elegem prin „Cyber-poetry“? Este genul de poezie care folose[te termeni tehnologici [i concepte, `n special referitoare la computere, limbaje de programare [i sisteme de operare. Se consider\ c\ genul Cyber-poetry `[i are r\d\cinile `ntr-o surs\ de inspira]ie mult mai vast\ datorit\ dimensiunii digitale. Sau c\ poate fi privit ca un mariaj `ntre art\ [i tehnologie. Din punctul meu de vedere, genul Cyber-poetry poate exista [i f\r\ Internet, `ns\ acest mod de comunicare nu face dec`t s\ propage informa]iile [i s\ permit\ accesul la noi surse de inspira]ie. Astfel se poate forma o comunitate Cyber-poetry. ~n volumul de poezii „M-am n\scut pe Google“, publicat la Editura Fides `n anul 2007, c`t [i `n volumele ulterioare, am f\cut `n repetate r`nduri trecerea la genul Cyber-poetry, fiind puternic influen]at de Internet sau tehnologie. C`teva exemple: „M-am n\scut pe Google, am deschis ochii [i am privit printr-o fereastr\ c\tre cealalt\ lume c\reia probabil trebuia s\-i spun Mam\, am atins-o cu degetele mele p\trate [i mi-a fost team\… din p\cate, s\ nu o r\nesc [i s\ nu m\ r\neasc\, cuvintele mele aveau nevoie de atingere p\m`nteasc\“; „Iubirea nu este dec`t un mouse pe care experiment\m clickuri“; „Doamne, am primit mesaj de la tine `n timp ce m\ spovedeam pe h`rtie. S-a `nfiripat un link `ntre cer [i p\m`nt prin care m\ hr\neam, prin care te downloadam poezie“; „Degeaba ne ]inem de m`ini, nu vom avea niciodat\ priz\ la public, ci doar la 111


curent, [tim am`ndoi c\ adev\rata man\ cereasc\ este un abonament…“; „C`teodat\ m\ rog la Dumnezeu [i primesc email cu locurile `n care pot descoperi fericirea, tot ce-a mai r\mas `ntre noi este spa]iul acesta infinit world wide web vinoacas\ com“; „Infla]ie de via]\, infla]ie de moarte, infla]ie de frumuse]e, infla]ie de speran]e, infla]ie de destine, infla]ie de tehnologie, zilnic privesc pr\pastia dintre Backspace [i Enter“ etc. ~n acela[i timp, cu ajutorul aplica]iilor multimedia (de prelucrare a imaginilor [i de realizare a filmelor compuse din imagini succesive), am reu[it s\ creez videopoeme (crea]ii artistice ap\rute `n 1960 [i dezvoltate intens dup\ 1990, odat\ cu apari]ia Internetului), prin care s\ stimulez mai u[or pasiunea tinerilor pentru literatur\ [i genul Cyber-Poetry. Aceste videopoeme, postate pe Internet cu ajutorul gigantului Youtube, au trezit interesul a zeci de mii de utilizatori [i pasiona]i de literatur\. Pentru c\, `n epoca modern\, trebuie s\ se ]in\ cont c\ tinerii prefer\ s\ citeasc\ pe Internet, petrec`ndu-[i majoritatea timpului `n fa]a calculatorului. Chiar dac\ aceast\ nou\ dimensiune a poeziei nu m-a acaparat `n totalitate, o con[tientizez, o apreciez [i consider c\ Internetul este un factor important spre cunoa[terea [i amplificarea genului Cyber-Poetry, a[a cum Pc-ul a fost cel care a permis trecerea la acest univers. Dup\ cum se observ\, mici nuan]e definitorii. Curentul Genera]iei Google este o mi[care artistic\ ce a luat na[tere exclusiv pe Internet, odat\ cu `nfiin]area motorului de c\utare Google `n anul 1998. De atunci [i p`n\ `n prezent Curentul Genera]iei Google s-a dezvol112


tat fulminant, odat\ cu apari]ia aplica]iilor text/ multimedia c`t [i a diverselor programe utilitare oferite de compania american\ Google. Voi men]iona: Google Groups, Google Chrome, Google Docs, Google Images, Google Translate, Google Earth, Google Email, Google Desktop etc. Curentul Genera]iei Google este o nou\ paradigm\ a literaturii contemporane pe suport virtual, ca o alternativ\ a scrisului pe suport fizic. Se bazeaz\ pe o nou\ estetic\ a liberei exprim\ri [i pe un nou criteriu valoric. Curentul Genera]iei Google reu[e[te s\ evite capcana de tip [ablon, excluz`nd monopolul institu]ional sau monopolul criticii literare. Dreptul la libera opinie, comentariile, num\rul de vizualiz\ri [i aria de r\sp`ndire pe Internet reprezint\ certificatul de valoare [i autenticitate. Curentul Genera]iei Google nu apare nici ca ruptur\ [i nici drept continuitate a postmodernismului. El este strict dependent de Internet dar promoveaz\ `n aceea[i m\sur\ poezia cotidianului, poezia oniric\, poezia filosofic\, poezia clasic\, poezia de gen Cyber, poezia Haiku etc. Poe]ii Curentului Genera]iei Google s-au afirmat pe Internet [i tot ce `nseamn\ ateliere literare, bloguri [i reviste Online de literatur\. Ei aleg ca form\ de publicare fie doar Internetul, fie publicarea pe cele dou\ suporturi, fizic [i virtual. Curentul Genera]iei Google `[i propune s\ elimine barierele de limb\, context, spa]iu istoric sau socio-cultural, adres`ndu-se tuturor scriitorilor de pe mapa113


mond. Astfel crea]ia liter\ va c\p\ta valen]e globale, literatura fiind produsul unui individ raportat at`t la con[tiin]a propriului popor c`t [i la cea universal\. Curentul Genera]iei Google `[i propune s\ caute [i s\ g\seasc\ modalitatea cea mai facil\ [i corect\ de afirmare a scriitorului contemporan.

114


Bibliografie

1 Ionu] Caragea – Literatura Virtual\ [i Curentul Genera]iei Google, Editura Fides, Ia[i, 2009, ISBN 978-973-8930-51-3 2 Ionu] Caragea – M-am n\scut pe Google, Editura Stef, Ia[i, 2007, ISBN 978-973-8961-89-0 3 Ionu] Caragea – Absen]a a ceea ce s`ntem, Editura Fides, Ia[i, 2009, ISBN 978-973-8930-40-7 4 Slideshare.net – Cyber-Poetry 5 Wikipedia.org – Video poetry

115


Cuprins

A[a trece gloria celui care scrie . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Adrian Erbiceanu – Trecutu-i mort! M`ine-i un vis! Prezentul… . . . . . . . . . . . . . . . . Andrei Ruse – Black Job . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Carmen Doreal [i adev\rata sa identitate . . . . . . . Daniel Corbu – Corbul m\iastru al poeziei [i Evanghelia sa . . . . . . . . . . . . . . . . . Daniel Corbu – Manualul bunului singuratic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Poezie cu arom\ de toamn\, de ploi, de nop]i [i z\pezi ve[nice . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ioana Florea – Poezia [i Alchimia Sufletului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Liviu Nanu apas\ tasta Any . . . . . . . . . . . . . . . . . . . M\d\lina Maroga [i lec]ia de iubire . . . . . . . . . . . . Invita]ie la lectur\: Matei Vi[niec [i poemul care se cite[te pe sine . . . . . . . . . . . . . Miruna Tarc\u – R\zboiul Titanilor, Alegerea lui Selenae . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116

11 15 19 23 27 31 37 41 45 49 53


Traian Vasilc\u [i poezia ce vine de C`nd s-au fost spus `ngerii . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 Vanda Florea – Catapeteasma luminii . . . . . . . . . . 61 Viorel Zegheru – Cuv`ntul – S\rutul luminii cu eternitatea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65 Camelia Petre [i poezia ce nu `[i pierde urma . . . 69 George L. Nimigeanu, un poet pentru mileniul III . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 Djamal Mahmoud – O lacrim\ pur\ `n de[ertul poeziei contemporane . . . . . . . . . . . 79 George T\utan – Cermeianu, un ap\r\tor al adev\rului istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 Florentina Loredana D\nil\ [i condi]iile sine qua non ale fericirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 Iulia Pan\ – ~n lupta nedreapt\ cu timpul pariem pe poet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93 {tefan Doru D\ncu[ – Poetul [i c\derea `n propria inim\ . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 Gabriel Petru B\e]an – Un debut conving\tor cu sclipiri de aforisme . . . . . . . . . 101 Adrian Botez – Profetul din propria inim\ . . . . . 105 ~n loc de `ncheiere: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

117


fides Colec]ia EIDOS 1. Vasile Mih\escu – Must\]ile lui Demiurgos. Demiurgos’s Moustaches 2. Miriam Mu[at – Iat\ de ce 3. Nicolae Ionel – Flori de Cire[ 4. Teofana Boto[ineanu – {i eu Te-am r\stignit 5. Virgil Poian\ – Catehism transilvan 6. Nicolae Ionel – Haiku 7. Florin }upu – Robia cuv`ntului 8. Nicolae Ionel – Dor din dor 9. Nicolae Ionel – Rug\ciune 10. Adrian Voica – Hanul cuvintelor 11. Emilian Marcu – Scoica sonor\ 12. Florin }upu – Catapeteasma interoga]iei 13. Nicolae Ionel – C`ntece de leag\n 14. Mihail Eminescu – Poesii. Poèmes 15. Laura Ciobanu – Este vorba de tine 16. Nicolae Ionel – C`t `i ceru [i lumea 17. *** – Psalmii 18. Florin }upu – Jertfa eutimic\ 19. Dorin Popa – C`nd o femeie vine c\tre tine 20. Dorin Popa – For ever for never 21. *** – Harmony – Anthology of the 3rd World Congress of Poets for Poetry Research and Recitation, Ia[i, 2001 22. Nicolae Ionel – Marginea singur\t\]ii 23. Bluma Finkelstein – Faleza timpului 24. Lucien Noullez – Poezii 25. Horia Victor Lefter – Eu, el, ea [i noi. Moi, lui, elle et nous 26. Mariana Zavati Gardner – {oapte. Antologie de poezii

118


27. *** – De Dragobete. Antologie studen]easc\ de poezie de dragoste 28. Ionu] Caragea – Omul din cutia neagr\ 29. Ionu] Caragea – 33 bis 30. Ionu] Caragea – Analfabetism literar 31. Viorel Zegheru – Eclosions. Ecloziuni 32. Nicolai Ciobanu – Poezii 33. Ionu] Caragea – Dic]ionarul suferin]ei 34. Ionu] Caragea – Negru Sacerdot 35. Vanda Steliana Florea – Catapeteasma luminii 36. Ionu] Caragea – Absen]a a ceea ce suntem 37. Nicolai Ciobanu – Toamn\ 38. Ionu] Caragea – Déconnecté 39. Henri Meschonnic – Poeme. Antologie 1972-2005 40. Ionu] Caragea – Guru amnezic 41. Ionu] Caragea – Poezii de dragoste. Antologie 42. Ionu] Caragea – Dic]ionarul suferin]ei (vol. II) 43. Gabriel Petru B\e]an – Iluzii `n ambalaje de carne 44. Ionu] Caragea – Suflet zilier Colec]ia EUROPA 1. Dan Lucinescu – Prin Europa. Din Scandinavia la Pontul Euxin. 2 3. Nicolae Su]u – Amintiri de c\l\torie. 1839-1847 4. Nikolai Vranghel – Memorii. 1847-1920 5. Charles Joseph de Ligne – Fragmente Colec]ia LITTERATUS 1. Constantin N. Str\chinaru – Spre mai mult\ Lumin\ 2. Petru]a Sp^nu – Prozatori belgieni 119


3. Constantin N. Str\chinaru – Mihai Eminescu [i Gustavo Adolfo Bécquer 4. Magda Ciopraga – Marguerite Yourcenar, de la morale à l’écriture 5. Lucia Cifor – Mihai Eminescu prin c`teva cuvinte cheie 6. Corina Dimitriu – Le Poème. Lectures analytiques 7. Gabriela Gavril – Cercul literar de la Sibiu 8. Jacques De Decker – Cartea c\r]ilor belgiene 9. Maria I. Grigoriu – Exercices de lecture 10. Henri Meschonnic – Utopia despre evreu 11. Maria I. Grigoriu – Poétique de la tragédie 12. Jacques De Decker – Filozofii amatori 13. Nicoleta Popa Blanariu – Când gestul rupe t\cerea. Dansul [i paradigmele comunic\rii 14. Carmen-Maria Bolocan – Sfintele Evanghelii. Modele didactice 15. Maricela Strungariu – Michel Leiris – Discours autobiographique et connexions culturelles 16. Ionu] Caragea – Literatura virtual\ [i Curentul Genera]iei Google. Dialog la masa www 17. Ionu] Caragea – Esen]e lirice. Cronici literare 2007-2011

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Colec]ia MYSTERIUM Florin Gheorghi]\ – Straniile inteligen]e invizibile Florin Gheorghi]\ – Comunic\ri cu cealalt\ lume Ernest Schmitt – Karma, cheie a destinului Ernest Schmitt – Re`ncarnarea, cheie a existen]ei Constantin Luntraru – Deryzor Constantin Luntraru – A treia carte

120


Colec]ia PHANTASIA 1. Mihaela Li[man – Fata din vis 2. Eligiusz Wiarczyk – Cruciuli]ele [i alte povestiri 3. Michel Lambert – Ziua cea mare 4. Marcel Pagnol – Gloria tat\lui meu. Amintiri din copil\rie I 5. Camille Lemonnier – Un mascul 6. Henri Cornélus – Pove[tile junglei 7. Nathalie Gassel – Eros androgin 8. Jean-Luc Outers – Corp de meseria[i 9. Michel Lambert – Sf`r[itul film\rilor 10. André Sempoux – Torquato, prietenul din alte vremuri 11. Bernard Tirtiaux – Aubertin d’Avalon 12. Jean Jauniaux – Marea @rc\ 13. Jacques De Decker – Nu ai v\zut nimic la Waterloo 14. Michel Lambert – Casa pictorului 15. Jean-Luc Outers – Ora de var\ 16. Rose Marie François – Zgura 17. Jean Jauniaux – Cuvintele lui Maud 18. Henri Cornélus – Miadoux 19. Jacques De Decker, Paul Emond – Povestiri cu tablouri. Suzanne [i m\rul. Avraam [i femeia adulter\ 20. Jacqueline Harpman – Lucarna 21. Christian Libens – P\durea lui Apollinaire 22. Maurice Carême – Castelul de pe mare. Povestiri inedite. Povestiri insolite 23. Luc Zana – La Malle de l’Ingénieur. Une aventure inédite de Sherlock Holmes 24. Marcel Pagnol – Castelul mamei mele. Amintiri din copil\rie II 25. Jacques De Decker – Parade amoroase 26. Paul Emond – Peisaj cu b\rbat gol `n z\pad\ 121


27. Paul Emond – Vizita plenipoten]iarului cultural la bazilica de pe colin\ 28. Jean-Luc Wauthier – Libert\]i supravegheate 29. Alain van Crugten – Persoane deplasate 30. Maurice Carême – Le Château sur la mer. Contes fantastiques. Contes insolites 31. Paul Emond – Tête-à-tête 32. Maurice Carême – Bila de sticl\ 33. Camille Lemonnier – Cornul de v`n\toare 34. Dominique Rolin – Copiii r\t\ci]i 35. Jean-Luc Outers – Voiajul lui Luca 36. Jean-Jacques Rousseau – Julie sau Noua Eloiz\ (I, II, III) 37. Snowdon King – Uezen [i alte povestiri (vol. I) 38. Marie-Thérèse Doridot – Andejei, l’enfant de Tarigrad 39. Jacqueline Harpman – Orlanda 40. Joana Klara Teske – Elef\n]ica mov 41. Snowdon King – Con[tiin]a lui Uezen (vol. II) 42. Béatrix Beck – Léon Morin, preot 43. Camille Lemonnier – B\rbatul `ndr\gostit 44. Eugène van Bemmel – Memoriile ultimului c\lug\r al aba]iei din Villers 45. Marcel Pagnol – Apa de pe coline. Jean al Florettei (I) 46. Marcel Pagnol – Apa de pe coline. Manon a Izvoarelor (II) 47. Snowdon King – Uezen. Echilibrul lumilor (vol. III) Colec]ia PSIHOLOGIE 1. Tudor Mitasov, Inge Jose Smelik – Autismul. Sexualitate ciudat\, controlabil\ 2. Diana Seach – Jocul interactiv pentru copii cu autism

122


Colec]ia RESTITUTIO 1. Platon Chirnoag\ – Istoria politic\ [i militar\ a r\zboiului Rom^niei contra Rusiei sovietice 2. Radu Constantinescu – 100 de istorioare cu istoricii „Epocii de aur“ 3. Dan Lucinescu – Jertfa (1944-1963) 4. Dan Lucinescu – Lupta (1941-1944) 5. Dan Lucinescu – Voievodul (Mihai Viteazul) 6. Dan Lucinescu – Spre R\zboi (1939-1941) 7. Dan Lucinescu – ~ntoarcerea din neguri (1963-1987) 8. Pamfil {eicaru – Adev\rul trebuie amintit. Politica Rom^niei. 1933-1944 9. Victor Stoica – Memorii. Petre }u]ea la vertical\ 10. Carmen Sylva – Les pensées d’une Reine 11. Victor Stoica – Prizonier la „alia]i“ 12. Pamfil {eicaru – Construc]ii pe nisip. Politica aistoric\ 13. Ion Negru – R\zboiul din umbr\ 14. Dan Lucinescu – {tefan cel Mare [i Sf`nt 15. Nicolae Tomescu – Politica extern\ a Rom^niei `ntregite 16. Carmen Sylva – Les pensées d’une reine. Cuget\rile unei regine 17. Gabriel Asandului – A.C. Cuza. Politic\ [i cultur\ 18. George T\utan-Cermeianu – }epe[ Vod\ Colec]ia SPIRITUS 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Lev {estov – Extazele lui Plotin Dmitri Merejkovski – Gogol [i diavolul Nicolae Ionel – Rug\ciune Dmitri Merejkovski – Rusia bolnav\ Dmitri Merejkovski – Evanghelia necunoscut\ Anton I. Ad\mu] – Literatur\ [i filosofie cre[tin\ *** Ars moriendi. Cartea cre[tin\ a mor]ilor 123


8. 9. 10. 11. 12.

Silviu Lupa[cu – Sacrificiu [i Teocra]ie. Pr. Petre Semen – Icoana `n Biblie Silviu Lupa[cu – Sfin]i ascun[i. C\l\uzitori de m\gari Bluma Finkelstein – Mo[tenirea Babelului. Elogiu diversit\]ii Oliver – Prima lupt\ Colec]ia {TIIN}E EXACTE

1. Ana Grama, Maria Filip – Medii de programare 2. Wolfgang Pfeifer, Romeo Ciobanu – Grundlagen der industriellen Diagnose. Theorie und Praxis 3. Romeo Ciobanu, Christina Schreiner – Calitatea `n industrie [i servicii. De la definire la tehnici moderne de asigurare 4. Elena Scor]anu – Polimeri parabanici. Domenii de utilizare 5. Maria Brum\, Mariana Dana Iosip – Polimeri aromatici fluorura]i 6. Dumitru Scor]anu – Surse de putere `n comuta]ie neizolate cu IGBT 7. Maria Brum\, Ion Sava, Elena Hamciuc – Polimeri aromatici cu siliciu 8. Sergiu Co[eri – Poliuretani. Aspecte privind reactivitatea izociana]ilor cu compu[ii hidroxilici 9. Dumitru Scor]anu – Convertoare electronice. Tehnici M.I.D. 10. Elena Scor]anu, Cristina Pris\cariu, Adrian Caraculacu – Contribu]ii `n domeniul polimerilor cu stabilitate termic\ [i fotooxidativ\. Aplica]ii 11. Lauren]iu Dimitriu – Electronic\ pentru automobile 12. Nicoleta Negoescu – Probleme de punct fix pentru func]ii [i multifunc]ii 13. Dumitru Scor]anu – Convertoare electronice folosite la cre[terea factorului de putere 14. Nicoleta Negoescu – Elemente de analiz\ matematic\ 124


15. Iulia Andreea Amarandei – Numere complexe `n geometrie 16. Nicoleta Negoescu – Puncte fixe pentru aplica]ii contractive `n diferite spa]ii metrice Colec]ia {TIIN}E MEDICALE 1. Rodica Petrovanu – Probleme de diagnostic [i tratament ale medicului `n ambulator 2. Rodica Petrovanu – Obezitatea. Insulina – factor de risc metabolic 3. Florin Stoica – Nevroza astenic\. Etiopatogenie. Tratament 4. Laura Ciobanu – Ghiduri de practic\ [i protocoale `n fibrobronhoscopie 5. red. Vasile (Bebe) Mih\escu – Genera]ia next. Next generation 6. Vasile (Bebe) Mih\escu – Sexul. PROadolescen]ii, `ngerii, demen]ii 7. red. Vasile (Bebe) Mih\escu – Psihologie sexual\ aplicat\ 8. Colette de Bruin – Give me 5. D\-mi o m`n\ de-ajutor. Pedagogie modern\ pentru lucrul cu persoane autiste 9. Sarah Hendrickx, Keith Newton – Sindromul Asperger. O poveste de dragoste 10. Degrieck Steven – Gânde[te [i aplic\. Idei practice pentru primii pa[i `n procesul de `nv\]are la persoane cu autism [i persoane cu `ntârziere `n dezvoltare Colec]ia {TIIN}E POLITICE 1. 2. 3. 4.

Virgil Stoica – Metodologia analizei politice Virgil Stoica – Procesul [i analiza politicilor publice Claude Lévi-Strauss – Ras\ [i istorie Emanuel Corneliu Mog`rzan – Introducere `n dreptul comunitar 125


Colec]ia TEATRU 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

Maurice Maeterlinck – Pelléas [i Mélisande Fernand Crommelynck – ~ncornoratul magnific Nicolae Ionel – Constantin Br^ncoveanu Sofocle – Filoctetes Jacques De Decker – Joc de interior [i alte piese Paul Emond – Teatru Jean-Pierre Dopagne – Prof [i alte piese Marcel Voisin – Einstein [i demonii Thilde Barboni – Georges Simenon. O via]\ nu-i de-ajuns Emile Verhaeren – M\n\stirea Evelyne Wilwerth – Z`mbi]i, oricum `mb\tr`ni]i! Emile Verhaeren – Filip al II-lea Colec]ia BIBLIOTECA SCRIITORILOR FRANCOFONI

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Michel Lambert – Seri albe Carlo Masoni – A patra poart\ Jean-Luc Outers – Ordinea de zi Henri Cornélus – Delfinul André Sempoux – Micul Iuda Maurice Carême – Medua

126


127


Editura FIDES EDITUR| RECUNOSCUT| DE CNCSIS IA{I, RO, UE tel./fax: +40 232 22 53 87 editura_fides@yahoo.fr www.fides.srw.ro PRINTED IN EU

128


2

Esente lirice. Cronici literare 2007-2011  

Esente lirice. Cronici literare 2007-2011

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you