Daniel Corbu – Manualul bunului singuratic Volumul „Manualul bunului singuratic“, editura Princeps Edit, 2005
Daniel Corbu apare `n volumul Manualul bunului singuratic `n ipostaza unui condamnat la poezie pe via]\, `n spa]iul dintre patru pere]i, locul claustr\rii fiin]ei [i a sufletului. Parcurg`nd opera autorului, care folose[te „acelea[i metode clasice de sinucidere“ cu ajutorul condeiului stilizator, cititorul ia parte la „apocalipsa fiec\rei zile“, `ntr-o odisee interioar\, lucid\, `n care imagina]ia se `mplete[te cu realitatea crud\ `n care se g\se[te omul-poet. S\ fie via]a numai o poveste la sf`r[itul c\reia r\m`ne doar `ntrebarea: „de ce moarte, de ce?“ S\ fie lumea plin\ „de zei tocmi]i cu ora/ pentru umilin]a noastr\?“ Poetul este `n acela[i timp clarv\z\tor [i sceptic, aparent debusolat de marea lucrare a lui Dumnezeu [i de inevitabila `nt`lnire cu b\tr`na doamn\, moartea. Pentru el „g`ndul este uneori o ma[in\ de proliferare a fricii: `n fa]a mor]ii s`ntem singuri ca un pumn/ de om\t.“ Totul `ncepe atunci c`nd nu mai e nimic de zis, c`nd dragostea se estompeaz\ odat\ cu „s\rutul lamelor sub27