Transilvania Impact, Nr. 12 by Romwald Chezu

P u b l i c a ţ i e l u n a r ă n r. 1 2 Vi n e r i , 2 4 M a i 2 0 1 3

1 2 P a g i n i P re ţ 1 l e u w w w. z i a r u l i n c o m o d v j . ro

Fostul prefect de Hunedoara, Aurelian S e r a f i n c e an u , g r o pa r u l c e l e i m a i i m p o rtan t e f i r m e d e u t i l a j m i n i e r

<<< Pag. 3

Discipolii lui Popilean vând vise despre fondurile europene

Într-o ţară în care rata de absorbţie a fondurilor europene este foarte mică, unele societăţi câştigă bani frumoşi din prostirea propriu-zisă a celor care ar dori să-şi dezvolte micile afaceri pe fonduri nerambursabile. În timp ce Gheorghe Popilean , unul dintre cei mai căutaţi escroci din România, cere sute de euro oamenilor creduli promiţându-le că vor deveni consultanţi în privinţa fondurilor Din isprăvile lui europene, alţii au ridicat Vochiţoiu: furt de apă şi înşelătoria la rang de răzbunări personale aplrută, .CCenutrauclted.e De exemPropune proiecte despre care ştie că nu vor Elaborare Proiecte trece, dar dau bine ”la prostime”, la oamenii Unionale (CEPU) din înnebuniţi după ”domnul Dan”, care-l aşteaptă Târgu Mureş vinde vise ca pe al doilea Mesia. În tot acest timp, eroul nostru, Haralambie Vochiţoiu – ajuns senator patronilor întreprinderilor de Valea Jiului – propune reducerea tarifului mici şi mijlocii, până-i prinde la apă, în timp ce – atenţie! <<< Pag. 5 în plasă. <<< Pag 6-7

Lecţia unui profesor mai puţin ipocrit

Într-o societate în „care pe care”

explică înaintarea prin datul de coate spre succes, înrăirea indivizilor e o consecinţă normală, marea parte a lumii fiind, precum în politică, mereu în opoziţie. În completarea acestei fraze cu iz general şi demagogic, vin cu un exemplu auzit, real, referitor la un profesor universitar care le-a mărturisit cu francheţe studenţilor săi cum că nu intenţionează să-i înveţe carte, pentru ca ulterior aceştia să-i ia pâinea. Altfel spus avem un subiect presupus blamabil, în persoana dascălului cababil să-şi asume declarat exercitarea „de mântuială” a profe-

siei, dintr-un reflex instictiv cu rădăcini în securitatea, siguranţa şi stabilitatea propriului loc de muncă. Doresc să ne gândim puţin, acum, cât de incriminabil este acest profesor şi să disecăm puţin afirmaţia sa. Să începem cu clişeele: profesorul este cel care transmite generaţiilor tinere cunoştinţele sale bătătorite în timp, aceleaşi şi aceleaşi cunoştinţe, încontinuu. Avem cuplul profesor-elev care, aşa cum familia este definită nucleul societăţii, este nucleu al educaţiei, procesului instructiv educativ instituţionalizat, condus de dascăl şi acceptat, însuşit de tânăr. Profesorul oferă, elevul absoarbe. Şi tot profesorul este cel care influenţează, determină gândirea elevului, suscită dezvoltarea imaginaţiei, memoriei, inteligenţei şi per-

profesor. Prin urmare, dacă nu am să sonalităţii elevului. Ce rol educativ să reuşesc, de vină va fi el, profesorul care nu stoarcem, aşadar, din exemplul mai sus a vrut să mă înveţe. Dacă am să rămân o prezentat, cu profesorul ce le pune în proastă, de vină a fost el, profesorul, care vedere studenţilor săi cum că doar nu-i va învăţa carte, pentru ca mai apoi aceştia să-i nu m-a ajutat să mă deştept. E un dobitoc, merită expulzat din învăţământ, cu alde ia pâinea? Eu traduc astfel spusele profeăştia se alege praful de viitorul nostru; ei, sorului: „nu sunt ipocrit, sunteţi pe cont dascălii, sunt coechiperii noştri şi da, trepropriu, asta e o luptă de clasă, iar noi nu buie să ne dea mură-n gură şi, chiar dacă suntem aliaţi. Nu vă închipuiţi, aşadar, cam să vă pun eu în mâini armele cu care să nu ne înfruptă decât cu câte un sfert de mură din mormanul lor, să pretindă, totuşi, mă doborâţi, chiar dacă unii dintre voi mcă o fac, altfel sunt răi. Mai bine să nu ar pune la pământ şi cu mâinile goale. spună pe faţă ce gândesc, să nu indice spre Pâinea mea e profesoratul şi n-o împart cu vulnerabilitatea poziţiei lor scurt şi cinic, nimeni, hrăniţi-vă cu firimiturile cunoaşmai degrabă să fie făţarnici şi să ne aliterii mele, dar nu vă-nchipuiţi c-am s-o împart frăţeşte cu voi. Dacă viaţa e o luptă, menteze iluzia cum că trăim într-o lume bună şi frumoasă în care toţi putem avea şi e logic că n-am să investesc în artileria carte şi parte, iar când va fi să dăm cu duşmanului, care duşman al meu, în circul capul de ziduri, bariere şi probleme, să ăsta al supravieţuirii profesionale, eşti tu, putem argumenta cum că n-am văzut, ntinere, cel care îndrăzneşti a râvni la am ştiut, n-am crezut.” pâinea mea. Să continuăm, deci.” Nu sunt oripilată de afirmaţia profeŞi iată-ne, în cele din urmă şi pe noi, sorului, ba chiar mă încântă impactul cei ce digerăm întâmplarea asta căreia îi spuselor lui asupra celei care a povestit-o vom atribui un caracter izolat, nefericit mai departe. Contrar impulsului prim de a pentru unii, trebuincios sau nicicum pentru categorisi profesorul în cauză „ce alţii. Faptul nu mi-a fost relatat direct de dobitoc!”, acesta, indiferent cât de meritucătre studenta în cauză, însă dacă mi-ar fi os ar fi, sau cât de egoist, derapat de povestit personal, cu apel spre compasiune moralitatea şi etica profesiei sale, a dat o şi părere de rău, i-aş fi răspuns, fără a alilecţie preţioasă studenţilor săi, una pe care menta argumentări din partea ei: „pe scurt, alţi dascăli n-ar îndrăzni în ruptul capului n-ai înţeles nimic din lecţia profesorului s-o enunţe în faţa unui auditoriu ce tău, fată dragă”. însumează o posibilă mână de viitori preAsa, şi? tendenţi ai catedrelor lor. Profesorul nosClaudia NICHIŢELEA tru, oricât de dobitoc ar fi în general, prin spusele cu care şi-a indispus studenţii, şi-a http://cudileata.wordpress.com/ asumat public poziţia „en garde” din şubredul post cel ocupă, a fost sincer şi prin însăşi afirmaţia sa şi-a tratat studenţii de la egal la egal, fără molipsitoare excese de superioritate atât de întâlnite în mediul academic. Avem, pe de altă parte, o fată care relatează afirmaţia profesorului său în termeni incriminatori, cum că uite ce profesor tâmpit am şi ce a îndrăznit să spună. Să traSorin Sanda duc, altminteri, şi spusele Claudia Nichiţelea ei: „uite ce a spus cutărică

Anamaria Sanda 0726191341

Valter Cojman Ana Maria Zilai Romwald Chezu

www.ziarulincomodvj.ro anamaria.nedelcoff@gmail.ro

Fostul prefect de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu, groparul celei mai importante firme de utilaj minier

Fostul prefect de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu, a trecut cu buldozerul peste istoria fostei uzine de reparare şi producere a utilajului minier, UMIROM SA. A muls Compania Naţională a Huilei Petroşani cât a putut prin firma cumpărată în rate, pe care ulterior a tăiat-o şi a vândut-o la fier vechi. Afacerile au fost continuate pe o altă firmă a consorţiului Gerom controlat de Serafinceanu, dar nici aici lucrurile nu merg deloc bine.

Manual de îngropat afaceri altă dată prospere şi de vânzare a lor la fier vechi.

Cam la asta se rezumă ce s-a întâmplat la UMIROM după privatizarea societăţii de către fostul FPS. SC "Umirom" SA a fost cumpărată în anul 2000 de fostul prefect PSD al judeţului, Aurelian Serafinceanu, pentru 7, 9 miliarde lei vechi, dar şi asta în tranşe. Serafinceanu promitea redresarea societăţii, care înregistra datorii la bugetul de stat, dar în schimb a ales să o îngroape definitiv. "Umirom" avea datorii încă de la privatizare, iar în timp nu a reuşit să se redreseze, în ciuda contractelor de sute de miliarde încheiate cu Compania Naţională a Huilei (CNH) Petroşani, mai ales pe vremea în care Serafinceanu era prefect de Hunedoara. Din cauza debitelor foarte mari către stat, în anul 2004 a fost instituit sechestru asigurător pe bunurile mobile şi imobile ale uzinei, care au fost apoi scoase la licitaţie. Firma a intrat pe rând în reorganizare, în lichidare, în faliment, iar apoi a dispărut. Ca să ne facem o idee despre dimensiunile acestei afaceri, putem să comparăm datele vremii, raportat strict la salariaţi. În 1977, în timpul grevei minerilor, la uzina de utilaj minier lucrau 3.166

salariaţi, din care 2.950 muncitori productivi şi auxiliari şi 216 personal TESA. După privatizarea cu cântec, numărul salariaţilor s-a redus drastic, iar cei care mai aveau încă un loc de muncă se gândeau cu groază la ziua de mâine. Muncitorii povesteau că veneau la lucru şi se uitau în primul rând dacă mai au utilajele la care lucrau, pentru că toate erau duse la fier vechi şi vândute pe bani care nu au mai fost niciodată reinvestiţi pentru salvarea societăţii. Ar trebui precizat că UMIROM, pe vremea când purta numele de “Atelierele Centrale Petroşani” a fost “maternitatea” Coloanei Infinitului a marelui sculptor Constantin Brâncuşi, realizată aici în 1937. Documentele şi schiţele celebrei opere expuse la Târgu Jiu ar fi trebuit, cel puţin la nivel declarativ, să fie găzduite într-un muzeu amenajat chiar în incinta UMIROM. Proprietarul uzinei, fostul prefect Aurelian Serafinceanu, promitea public, în 2001, că va înfiinţa la Petroşani Muzeul Coloanei lui Brâncuşi. Nu numai că acest lucru nu s-a întâmplat, dar din vechea fabrică s-a ales praful. În mare parte, vechile ateliere au fost tăiate şi vândute la fier vechi. În locul lor ar fi trebuit să răsară o mândreţe de centru comercial, unic la nivelul Văii Jiului, dar şi

acesta este un proiect pe care sa aşternut praful.

Afaceri generoase cu statul din fotoliul de prefect

Aurelian Serafinceanu nu a stat cu mâinile în sân şi a profitat din plin de notorietatea sau, mai ales, puterea politică. În timp ce îngropa UMIROM-ul, care s-a prăbuşit sub povara datoriilor, trecea obiectul de activitate pe alte firme, înfiinţând Consorţiul Gerom. Chiar dacă în acte nu figura printre acţionari şi se prevala deseori de acest aspect, patronatul real era de notorietate. Iar asta însemna contracte grase plătite cu generozitate de la bugetul de stat, pentru marfa care nu odată avea calitate îndoielnică. CNH era practic îngenuncheată de puternicul om politic de la acea vreme şi puţini erau cei care avea curajul să spună lucrurilor pe nume. Fostul ministru al Industriilro şi Resurselor, Dan Ioan Popescu, a fost primul care a tăiat în carne vie şi, după accidentul de muncă de al Vulcan din august 2001 a decis interzicerea relaţiilor comerciale cu firmele intermediare aflate în anchetă şi respectiv dovedite a fi desfăşurat activităţi gen căpuşă, printre care şi UMIROM, care îşi trăia fără să ştie ultimele zile, şi SC GEROM

INVEST SA. Ancheta s-a finalizat, măsurile au fost prea puţine, iar Gerom s-a reîntors în schemă. Cu moştenirea UMIROM şi practicile nou – dobândite, firmele controlate de Serafinceanu au rămas racordate la banii minerilor. Organele de cercetare penală au avut în lucru un dosar legat de livrarea de piese uzate la Exploatarea Minieră Livezeni de către doi dintre partenerii "strategici" ai Companiei Naţionale a Huilei, unul dintre ei fiind SC "Gerom Invest" SA Petroşani. Faptele sau petrecut în anul 2004 şi au fost descoperite de Corpul de Control al CNH, care a înaintat ulterior dosarul către Poliţia Petroşani. Prejudiciul a fost calculat la acea vreme la 370 de milioane de lei. Procurorii au stabilit că vinovaţi erau doi angajaţi ai EM Livezeni, care au fost acuzaţi de neglijenţa în serviciu. Tot Gerom Invest a fost implicată într-un scandal legat de livrarea unor piese vechi, de această dată la EM Paroşeni, în 2003. În baza unui contract ferm încheiat de CNH cu patronatul firmei, la Paroşeni au fost aduse mai multe repere pentru hidraulică de forţă de la complexurile mecanizate SMA, complexuri aflate deja în funcţiune. Reperele miniere au fost însă refuzate din cauză că prezentau oxidări exterioare evi-

dente. Piesele au fost desfăcute bucată cu bucată şi testate pe standul propriu al CNH în prezenţa membrilor Corpului de Control, iar în urma acestei proceduri, s-a descoperit că, pe lângă oxidarea evidenta, piesele mai fuseseră folosite. "Acarul Păun" a fost, de această dată, un angajat al societăţii care a livrat piesele.

Cântecul de lebădă

Şi, totuşi, în ciuda contractelor suspect de avantajoase, firmele Consorţiului Gerom nu au ştiut să-şi păstreze supremaţia pe piaţa care le primea chiar şi fierul vechi plătit la preţ de utilaj nou, şa cum s-a dovedit. Acum vorbim despre un adevărat declin, iar relaţii comerciale cu actuala Societate a Huilei sunt tot mai puţine. E drept, şi obiectul de activitate al fostei uzine de utilaj minier s-a tot restrâns şi a rămas la doar câteva produse. “Vorbim despre o decădere şi pentru faptul că ei produc doar pentru noi. Nu au reuşit să-şi găsească alte pieţe de desfacere, iar la noi este o restrângere de activitate. S-au restrâns capacităţile de producţie, s-a diminuat personalul, iar necesarul nostru este mai mic”, a explicat directorul SNH Petroşani, Nicolae Drăgoi. Potrivit datelor oficiale, Gerom mai livrează acum minelor din Valea Jiului stâlpi şi grinzi pentru susţinerea mecanizată, transportoare sau piese de schimb pentru vasele de extracţie. Administraţia minieră s-a îndreptat şi spre alte pieţe, cum este cea de profil din Polonia, de unde s-au achiziţionat combinele miniere, echipament sau căptuşeală de fricţiune pentru instalaţiile de extracţie cu roată motoare sau cabluri electrice. Până la urmă, este o licitaţie deschisă pentru orice ofertant, iar preţul şi calitatea primează. Ce spune Aurelian Serafinceanu despre decăderea uzinei şi a afacerii patronate de el? Greu de spus, pentru că este de negăsit. În schimb, am stat de vorbă cu reprezentantul Gerom, Michael Melczer, care a refuzat să vorbească despre UMIROM, pe motiv că sunt “destul de apăsătoare” problemele curente ca să mai vorbească “despre trecut”. “Din păcate niciun domeniu din ţara asta nu merge bine la acest moment. Noi nu facem notă discordantă din acest peisaj, din păcate. Ca încă mai suntem si mergem înainte, este o minune. Aici se încheie comentariul meu”, a declarat Melczer. Carmen COSMAN – Ziarul de Investigaţii (www.ziaruldeinvestigatii.ro

Poliţistul agresat de comandant a câştigat primul proces cu IPJ Agentul de poliţie Iustinian Ivanciuc, care în iulie, anul trecut, a fost destituit din funcţie şi l-a acuzat pe fostul comandant al Poliţiei Lupeni, Romeo Amurăriţei, de lovire, ultraj şi tâlhărie, a câştigat procesul pe care l-a intentat Inspectoratului de Poliţie a judeţului Hunedoara. Sentinţa nu este definitivă şi poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Alba Iulia.

„Eu am câştigat procesul aflat pe rolul Tribunalului Hunedoara, pe care l-am intentat împotriva IPJ Hunedoara. Dacă nu vor face recurs, vor trebui să mă repună în funcţie şi să-mi plătească salariile din toată această perioadă de la destituirea mea până în prezent. Dar având în vedere că şeful IPJ Hunedoara, Gabriel Liviu

Dumitru nu ţine cont de hotărâri ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), nu-mi fac mari speranţe în ceea ce mă priveşte”, a declarat Iustinian Ivanciuc. Fostul agent de poliţie mai precizează că le-a făcut plângere penală la Direcţia Naţională Anticorupţie inspectorului şef al IPJ Hunedoara şi fostului comandant de la Poliţia Lupeni, pentru abuz în serviciu. „Pot să spun că acum, la DNA, domnii Liviu Gabriel Dumitru şi Romeo Amurăriţei au plângere penală pentru abuz în serviciu. Romeo Amurăriţei mai are un dosar penal pentru lovire, ultraj şi tâlhărie la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în care nu s-a făcut nimic de anul trecut. De asemenea, mai am un proces civil la Deva, în care m-am îndreptat împotriva medicilor PoliaMatyus şi Emil Albu, din cadrul Direcţiei Medicale a IPJ

Hunedoara, pentru că în perioada iunie şi iulie anul trecut au refuzat sămi vizeze concediile medicale. Planurile au fost făcute în aşa fel încât în una dintre acele zile, domnul Liviu Gabriel Dumitru a semnat sancţiunea administrativă de destituire din funcţie, precum şi documentul prin care încetează raporturile de servici, document pe care eu nu-l am nici acum”, mai spune Iustinian Ivanciuc. Inspectorul şef al IPJ Hunedoara a precizat că nu doreşte să facă vreun comentariu referitor la faptul că există o plângere penală pe numele lui la DNA. „Nu comentez în niciun fel. Cât despre destituirea din funcţie, această decizie a fost luată de un

Firma ţepară acordă credite într-o veselie În timp ce zeci de hunedoreni au popriri pe pensii pentru credite pe care nu le-au luat în viaţa lor sau pentru că s-au trezit giranţi peste noapte, societatea care i-a nenorocit - Omega Top IFN din Deva - îşi continuă nestingherită activitatea. Mai mult, are agenţi care se ocupă de racolarea victimelor în tot judeţul.

Unul dintre păgubiţi, Constantin Buţă, din Lupeni, nu-şi mai primeşte pensia întreagă din decembrie, anul trecut. Până în prezent, i-au fost luaţi 3.400 de lei, valoarea totală a sumei ridicându-se la 4.900 de lei. Pur şi simplu a descoperit că este girantul unui om pe care nu l-a văzut în viaţa lui. Şi nu-şi explică cine i-ar fi putut lua actele şi ar fi semnat în numele lui. ”Eu am o pensie de 1.800 de lei. Până acum, mi s-au luat 3.400 de lei din pensie şi mi s-a spus că valoarea totală a creditului este de 4.900 de lei. Am făcut plângere la poliţie, dar mie tot mi se iau din bani”, spune, supărat, bărbatul. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu toţi cei cărora li s-au pus popriri pe pensii sau salarii. Până la finalizarea anchetei, banii intră în conturile firmei ţepare. În acest

timp, poliţiştii spun că au ajuns la partea legată de expertizele grafologice, pentru a se determina dacă semnăturile reclamanţilor au fost sau nu falsificate. ”Există un dosar pentru înşelăciune şi fals, dar este departe de a fi finalizat. Mai este nevoie de expertize grafologice, de probarea faptelor. Deocamdată nu s-a probat vinovăţia oamenilor acuzaţi în dosar”, a declarat Bogdan Niţu, purtătorul de cuvânt al IPJ Hunedoara. Deşi sunt zeci de plângeri în numele firmei Omega Top IFN, situată la parterul unui bloc de pe bulevardul Decebal, din Deva, aceasta îşi continuă activitatea. ”Da, noi acordăm credite. Dar trebuie să vorbiţi cu agenta noastră din Valea Jiului, doamna Puşcaş”, ne-a explicat unul dintre angajaţii societăţii, care nu a dorit să-şi dea numele. Anamaria SANDA

consiliu de disciplină, nu a fost luată de mine. A fost o procedură disciplinară, care a urmat nişte paşi. Cu siguranţă vom face recurs”, a declarat Liviu Gabriel Dumitru. Anul trecut, în luna iulie, oficialii IPJ precizau că Iustinian Ivanciuc a fost destituit din

funcţie „ca urmare a unor abateri disciplinare, pe care acesta le-a comis. El s-a prezentat la Poliţia municipiului Lupeni, acolo unde şi-a predat insigna şi legitimaţia. Ulterior, s-a prezentat la Poliţia municipiului Petroşani şi a declarat că ar fi fost agresat de către şeful Poliţiei Lupeni”. Anamaria SANDA

Pod făcut praf în Câmpu lui Neag Peste 25 de familii din Câmpu lui Neag, localitate ce aparţine de Uricani, sunt în pericol să rămână izolate din cauza unui pod ce trece peste Jiu, aflat în stare avansată de degradare. Podul respectiv face legătura între DN66A şi casele din zonă, în aria respectivă fiind şi postul jandarmilor montani de la Uricani.

Localnicii spun că podul s-a deteriorat vizibil în doar câteva luni din cauza TAFurilor unui afacerist local. ”Va trebui să trecem prin Jiu dacă se strică podul. Îţi este şi teamă să treci cu maşina pe el, ca nu cumva să te prăbuşeşti cu maşină şi pod în Jiu. S-au tot făcut reclamaţii, dar nu se rezolvă nimic. De curând au venit aici şi şefii jandarmilor de la Bucureşti şi de la Deva şi au fost tare uimiţi să vadă că podul e aproape distrus. Cel mai mult s-a distrus pentru că este unul care are gater

aici şi trece cu TAF-ul încărcat cu lemne peste pod şi-l face praf”, spune unul dintre localnici. Viceprimarul oraşului Uricani, Cornel Braia, a precizat că ştie despre problema podului de peste Jiu de la Câmpu lui Neag, însă nu cunoaşte data la care ar putea începe lucrările de reabilitare. ”Podul acela este prevăzut în buget. Cred că lucrările pentru reabilitarea lui vor începe în vară. Ştim despre acea problemă, că am vorbit şi cu jandarmii, care ne-au spus că e podul deteriorat. Nu e mult de când este reabilitat, acum trei sau patru ani a fost făcut din nou. Dar ne trebuie lemn de esenţă tare, că din beton nu-ţi aprobă să-l faci”, a declarat Cornel Braia. Anamaria SANDA

Din isprăvile lui Vochiţoiu: furt de apă şi răzbunări personale

P r o pun e p r o ie c te de s pr e c a r e ş t i e c ă n u vo r t r e c e , dar d au bi ne ”l a pr o s t i m e ” , l a o a m e n i i î n n eb uni ţi d upă ”do m nul D a n ” , c a r e - l a ş t ea p t ă c a p e a l d o i l e a Me s i a . Î n t o t a c es t t i m p , e r o u l n o s t r u , H a ra l a m b i e V o c h i ţ o i u – a j u n s se n a t o r d e V a l e a J i u l u i – p ro p u n e r e d u c er e a t a r i f u l u i l a apă , în tim p c e – ate n ţie ! – e l o fu r a c u ne s imţ ir e . I ar p ie r de r il e d i n r eţ e a g h i c i d e ci n e e r au pl ăt ite ? F ix de fa nii lui , c ar e l- a u tr im is în P ar la me nt . D e c i, dup ă c e c ă p l i m b ă d o u ă -t r e i hâ r t i i p r i n P a r l a m e n t u l R o mân ie i f ăr ă ni c i un r e zu l t a t , p e b a n i i n oş t r i , to t d in b ani i no ş tr i V o c h i ţ o i u f u r ă şi a p ă . C u r a t m u r d a r, n u - i a ş a ?

Cel care a atras atenţia asupra acestor furturi este fostul lui coleg de partid din PSD, senatorul Cosmin Nicula. Deşi Vochiţoiu a negat peste tot că el nu a furat nimic, conducerea furnizorului de apă din Valea Jiului, Apa Serv, a trimis actele care arată că o firmă controlată de Vochiţioiu, SC Art Foresc Company SRL, a fost branşată ilegal la reţeaua de apă potabilă.

Vochiţoiu a furat apă de 13.000 de lei

Astfel, prin procesul verbal de constatare nr. 129/24.09.2012 şi Nota de constatare din 24.09.2012 – chiar în timpul campaniei electorale, când Vochiţoiu promitea reducerea tarifului la apă pentru locuitorii Văii Jiului - , încheiate în urma controlului efectuat de reprezentanţii ApaServ la punctul de lucru al societăţii, aflat la Livezeni. Cu ocazia respectivei verificări s-a constatat existenţa

unui by – pass ilegal executat pe reţeaua publică de apă. Când echipa de control a ajuns la poarta firmei, angajaţii l-au sunat imediat pe Haralambie Vochiţoiu – care era consilier judeţean la vremea respectivă şi, potrivit actelor oficiale ale ApaServ, „acesta s-a prezentat imediat la faţa locului şi nu a permis efectuarea controlului, motivat de faptul că reprezentanţii societăţii noastre nu au prezentat delegaţii, deşi aceştia se legitimaseră cu legitimaţiile de serviciu”. Ulterior, după ce reprezentanţii ApaServ au venit cu delegaţiile, acestora li s-a permis să efectueze controlul, dar cei de la Art Forest au refuzat să semneze procesul – verbal de constatare. Prejudiciul prin racordul ilegal a fost calculat la aproape 13.000 de lei.

Scandal mutat în Senat

Scandalul furtului de apă a ajuns în Senatul României pe la jumătatea lunii aprilie, în tim-

pul dezbaterilor asupra proiectului propus de senatorul PPDD privind subvenţionarea preţului la apă pentru populaţia cu venituri reduse din Valea Jiului. Senatorul PPDD nu a avut susţinerea colegilor, iar proiectul său nu a trecut pe motiv că a fost insuficient documentat şi argumentat. Disensiunile nu au întârziat să apară, iar Vochiţoiu a fost acuzat de populism. În plus, colegul său de Senat, Cosmin Nicula, acuzat că s –ar fi opus proiectului deşi reprezintă Valea Jiului, a arătat, în plen, că, în timp ce plânge de mila săracilor, Haralambie Vochiţoiu a fost prins furând apă. Iar pentru că preşedintele PPDD Hunedoara a negat vehement informaţia, Nicula a decis să ducă în Senat actele oficiale care să ateste realitatea. A apelat la reprezentanţii SC Apa ServValea Jiului SA, cărora le-a solicitat actele doveditoare pe care le va prezenta în plen. Iar în timp ce Haralambie

Vochiţoiu se apără susţinând că trebuie şi dovedită legătura dintre el şi Art Forest Company – asta în ciuda evidenţelor şi a faptului că a fost primul sunat când la poartă au ajuns membri echipei de control – cazul furtului de apă este pe masa de lucru a poliţiştilor din Petroşani, care trebuie să soluţioneze plângerea penală formulată de ApaServ. Şi, pentru că a fost deconspirat, Haralambie Vochiţoiu cere acum primului ministru să controleze ApaServ, drept răzbunare.

De la furt de apă la DNA

Însă, cum groapa săpată nu e pentru cine se pregăteşte, Vochiţoiu s-a trezit de curând şi cu procurorii anticorupţie la uşă, care conduc o anchetă ce vizează activitatea altei firme controlate de el, EuroJobs, societate ce se ocupă de formarea profesională şi care a avut mai multe parteneriate cu mai multe primării din Valea Jiului. Anamaria SANDA

Discipolii lui Popilean vând vise despre fondurile europene

romisiunile constau în câştigarea de către aceştia a unor importante proiecte care ar urma să aibă finanţare europeană. La final, lucrurile stau altfel. CEPU nu este interesat de implementarea propriu-zisă a proiectului, ci de a-şi primi 2.400 de lei la început, fără TVA, pentru că te-a informat, îţi trimite e-mailuri şi-ţi

dă telefoane că există linii de finanţare deschise. După care, dacă proiectul a fost câştigat, te trezeşti cu o factură prin care trebuie să achiţi comisionul de succes cuprins între 3-8%, valoarea finală fiind cea percepută întotdeauna. Abia atunci afli, cu stupoare, că proiectul se va face exclusiv pe banii tăi. Şi tot din banii tăi plăteşti şi râvnitul comision ”de succes”. Dacă nu eşti de acord, CEPU te acţionează în judecată şi ajungi cu popriri pe conturi. Pe site-ul oficial se precizează că CEPU a luat fiinţă în octombrie 2006, lăudându-se că este filială a unei firme recunoscute din Ungaria, firma OPTI şi că este una dintre cele mai de succes firme în domeniul consultanţei şi elaborării proiectelor pentru accesarea fondurilor naţionale şi unionale. ”Clienţii noştri sunt IMM-uri şi Microîntreprinderi de pe tot teritoriul ţării. După 5 ani calendaristice, încheiate cu succes, suntem cunoscuţi pe piaţa românească, clienţii sunt mulţumiţi cu serviciile oferite. În cadrul firmei noastre lucrează în jur de 30 de agenţi, 15 specialişti în proiecte UE: consultanţi şi elaboratori de proiecte. Avem peste 5000 de clienţi, pentru apelirile de proiecte care apar continuu, avem sute de participanţi. Cu

tehnica modernă pe care o dobândim şi serviciile noastre am câştigat încrederea clienţilor care reapelează serviciile noastre”, mai scrie pe siteul firmei. Deşi se laudă că au peste 5.000 de clienţi – cu 15 angajaţi şi sediul firmei într-un apartament de bloc – la categoria firmelor câştigătoare apar aproape 70 de societăţi mici. Din acestea, mai mult de jumătate se plâng că au fost ţepuite, că nu au auzit în viaţa lor de CEPU sau că au renunţat la proiect, deşi apar că sunt fericiţi beneficiari ai fondurilor europene. Dintre reprezentanţii societăţilor care au probleme şi la ora actuală cu CEPU, doar câţiva au fost de acord să vorbească deschis cu ”Jurnal de Investigaţii”. Ceilalţi şi-au spus păsul, povestea repetându-se în cazul fiecăruia.

”Proiecte pe fonduri europene” finanţate din buzunarele patronilor Mircea Pârţog, administratorul SC Doralux SRL din Timişoara, firmă de mobilă, povesteşte păţania cu cei de la CEPU. ”Ei întocmesc actele necesare, dar ascund foarte multe lucruri. Nu mi-au spus că trebuia să-mi cumpăr utilajele pe banii mei, iar de abia după aceea să fac o cerere de rambursare. Mie firma de la Târgu Mureş nu mi-a spus asta. Se semnează, le-am dat aproape 3.000 de lei plus 8% din valoarea contractului. Asta înseamnă că am avut 1.600 de euro să le dau”, spune Mircea Pârţog. Ce a făcut CEPU? Orice pentru a-şi recupera banii pe care credea că i se cuvin. ”M-au dat în judecată, am avut proces cu ei şi mi-au spus că eu trebuia să mă informez mai bine, că nu erau ei obligaţi să îmi spună că trebuie să am banii mei. Ei spun că în trei săptămâni guvernul îţi dă banii înapoi, dar asta nu se întâmplă. Am poprire pe conturi din cauza lor”, mai precizează Mircea Pârţog. Cât despre proiectul promis, evident că nu s-a realizat, fiindcă omul nu a avut banii. La fel a păţit şi Mircea Păcurar, administratorul unei mici firme de construcţii, MimarCons SRL, din judeţul Hunedoara. ”Mi-au făcut proiectul prin 2008-2009, dar nu mi-au spus toate condiţiile pe care trebuie să le îndeplineşti. Faci un contract cu ei, omit să-ţi spună că trebuie să ai tu banii pentru proiect. După aceea te trezeşti că îţi fac o factură în care îţi cer între 3-8% comision de succes şi de obicei vor varianta cea mai mare. Iar când se

”3. Furnizorul se obligă să informeze Beneficiarul, în scris (prin scrisoare electronică, prin fax sau prin poştă cu scrisoare recomandată – la alegerea Beneficiarului), pe toată durata prezentului contract, despre posibilităţile de proiecte care se află în legătură cu activitatea şi concepţia de dezvoltare a Beneficiarului. 4. La solicitarea Beneficiarului, Furnizorul îl va informa despre proiectele existente şi sub forma unor consultaţii telefonice ori personale la punctul de lucru al Furnizorului din Tg. Mureş”. În acelaşi contract, CEPU se mai obligă ”să comunice Beneficiarului prin poştă, prin scrisoare electronică (e-mail) ori prin fax proiectele identificate”, precum şi ”la solicitarea Beneficiarului să-i comunice prin telefon sau prin intermediul propriilor specialişti informaţii detaliate cu privire la proiectele identificate”. Tariful este de 2976 lei cu TVA, care va fi achitat la data semnării contractului. De precizat că toate ”serviciile” oferite cu generozitate de CEPU sunt puse la dispoziţie de site-ul www.fonduri-structurale.ro fără ca cineva să perceapă vreo taxă.

aprobă proiectul îţi cer banii. Eu am fost cel care le-a dat toate datele, am primit aprobarea, că am îndeplinit condiţiile, dar m-am trezit că trebuie să le dau banii. M-am judecat cu ei până la un moment dat, după care nu am mai avut bani şi acum le dau în fiecare lună câte puţin”, spune bărbatul, care voia să-şi facă o făbricuţă de pavele. Ironic, pe site-ul CEPU Mircea Păcurar pare să-şi exprime aprecierea faţă de firma din Târgu Mureş. ”Sunt foarte mulţumit de colaborarea cu firma CEPU”, ar fi scris el, deşi bărbatul neagă vehement acest lucru. O altă firmă, din judeţul Covasna, Barko-Dent SRL, s-a trezit cu o factură de zeci de mii de lei şi cu un aparat în plus, aparat care costă 10.000 de euro, fapt care duce la creşterea comisionului de succes impus de CEPU. ”Eu am avut necazuri cu ei, au venit cu o fac-

tură de sute de milioane la sfârşit, iar în loc de un aparat, mi-au băgat două. Numai unul costă 10.000 de euro. Iniţial le-am dat 2500 de lei taxă de studiere. Contractul e făcut în aşa fel încât să te scoată tot pe tine vinovat”, precizează Istvan Barko, administratorul firmei din Covasna. Tot la capitolul ”proiecte de succes” apar şi BelorGold SRL din Orăştie şi Torsan SRL din Târgu Jiu. Primii au declarat, uimiţi, că ”noi suntem bijuterie, nu avem ce fonduri europene să accesăm”, în timp ce reprezentanţii Torsan susţin că ”noi am renunţat la acest proiect, fiindcă nu ni s-a părut în regulă”. În replică, reprezentanţii CEPU se apără. De vină sunt cei care nu citesc contractele sau nu vor să mai plătească acel comision de succes după ce iese proiectul. ”Toate firmele care apar pe site au câştigat!”, susţine consultantul Cecilia Csibi care, după ce i se mai răspunde încă o dată la întrebarea ”de la ce firmă spuneaţi că sunteţi?”, ne trimite la un anume ”domn Sondoti”, care explică unde este ”problema”. ”În primul rând, noi, când facem proiectele, întotdeauna le facem în patru exemplare. Dar avem litigii cu unele firme care, după ce câştigă proiectele, nu mai vor să plătească comisionul de succes. I se spune că el trebuie să aibă partea lui proprie de bani, i se cere o scrisoare de confort. Ei fac asta pentru că nu vor să plătească comisionul de succes”, susţine reprezentantul CEPU. E-mailuri de 2.400 de lei Şi reporterii ”Jurnal de Investigaţii” au dorit, prin intermediul unei firme, să câştige un proiect european. Firma, având obiect de activitate editarea ziarelor, voia un proiect în turism de sute de mii de euro. Cecilia Csibi, unul din-

tre consultanţii CEPU, ne-a explicat, de-a lungul a mai multe săptămâni, că nu este nimic în neregulă şi a tot insistat să semnăm primul contract, prin care CEPU ar urma să obţină 2400 de lei, fără TVA. Ce ar trebui să facă angajaţii CEPU de aceşti bani? Să trimită emailuri şi să dea telefoane, după cum reiese din art.3 al contractului, paragrafele 3-5:

Mai mici, dar ţepari Şi pentru alţii, mirajul fondurilor europene reprezintă o modalitate frumoasă de a face bani. Nu foarte mulţi, dar cât să le ajungă să trăiască. De exemplu, internetul este plin de anunţuri în care ţi se explică faptul că vei da lovitura dacă le cumperi CD-urile, cărţile, broşurile. Evident, oferta este întotdeauna numai "astăzi" şi totul e la reducere, de la 76 de lei la 57. Aproape întotdeauna, este ţeapă, chiar dacă ing. ec. Badea M., cel care vinde materialele sus menţionate, îţi precizează că "timp de 365 de zile de la achiziţionarea ghidului "Fonduri Europene în 2012-2013, autorii îţi oferă personal garanţia calităţii informaţiilor din ghid, astfel dacă consideri că gidul nu este pe

măsura aşteptărilor tale, sau te aşteptai să primeşti altceva, sau pentru alt motiv îţi doreşti banii înapoi, contactatează-ne telefonic sau pe email şi în 1-2 zile lucrătoare îţi vei primi integral banii prin mandat poştal. Avem deja 1036 de clienţi mulţumiţi şi încrederea că te putem ajuta şi pe tine". Desigur, în formularul de comandă nu este trecut niciun număr de telefon sau email, dar astea sunt deja simple detalii. În judeţul Hunedoara, mai mulţi oameni au căzut pradă unei bunicuţe de 65 de ani, care-i amăgea că le poate facilita obţinerea de fonduri europene de sute de mii de euro. Venea, îi convingea mai ales din cauza vârstei, iar doritorii de proiecte europene se împrieteneau cu ea, mai ales că femeia, Mărioara Bencovici, le spunea că e prietenă cu Theodor Stolojan, cu care ar fi lucrat la Banca Mondială. "Şi pe mine şi pe toţi prietenii mei i-a prostit. Ne-a spus tuturor că ne face proiecte de sute de mii de euro pe turism, finanţate din fonduri europene, că soţul ei a fost evreu şi a fost ministru al Economiei pe vremea lui Ceauşescu şi că ea a lucrat la Banca Mondială împreună cu Stolojan.După aceea se plângea că i-a fost tăiat curentul şi ne ruga s-o împrumutăm că şi-a pierdut cardul, că şi-a stricat maşina şi are nevoie de reparaţii, că are câinele bolnav şi trebuie vindecat, iar noi plăteam. Iar după aceea a dispărut, pur şi simplu", susţine Florin Bălan, unul dintre micii afacerişti din Hunedoara. Mai mult, Mărioara Bencovici a reuşit, sub promisiunea că-i va face un proiect pe fonduri europene, să-l convingă pe şeful Asociaţiei Pensionarilor din Petroşani s-o împrumute cu câteva zeci de mii de lei, după care, din nou, sa evaporat. Pe numele ei există şi un dosar pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, iar anul 2011 a fost condamnată la doi ani de închisoare cu executare. Anamaria SANDA

Discipolii lui Popilean vând vise despre fondurile europene

5 motive pentru eliminarea IMPOZITULUI pe profit Impozitul pe profitul generat de companii nu numai că nu are justificare morală, dar nu are sens din punct de vedere economic, ba chiar este contraproductiv să-l aplici. Momentan, doar 5% din bugetul de stat al României vine din impozitul pe profit încasat de la firme.

să dovedesc în cele ce urmează că eliminarea lui nu numai că nu va avea efecte negative pentru ţara, ci şi că este o cale sigură pentru asigurarea unei dezvoltări durabile pe termen lung.

Motivul 1. Nu există justificare

Justificarea statului pentru a impune taxe e aceea că trebuie să acopere costurile serviciilor de care beneficiază toţi. Problema e că statul NU FURNIZEAZĂ NICI UN FEL DE SERVICII firmelor pentru impozitul care-l încasează. Pentru a înţelege acest lucru mai bine trebuie să realizăm ce înseamnă de fapt o firmă. O companie nu e la bază nimic altceva decât un dosar cu acte de instituire semnate de fondatorii acesteia. Atât şi nimic mai mult. Cât timp nu are activitate, nu are nevoie de nimic din partea statului. Iar serviciile pe care statul i le oferă precum înregistrarea la oficiul comerţului se plătesc prin taxe directe. Mai mult, serviciile cu care se mândreşte statul atât de mult gen sănătate, educaţie, pensii, securitate, etc. sunt servicii care sunt utile de fapt angajaţilor, şi nu companiei în sine. Puţinele servicii la care apelează şi firmele sunt deja taxate direct. Infrastructura se finanţează prin accize şi rovinietă, serviciile locale prin impozitul pe imobile şi pe maşini. Singurul motiv pentru taxarea firmelor este “solidaritatea socială”, adică firmele ţin în cârcă toţi asistaţii social.

Motivul 2. Frânarea dezvoltării economice

Profitul unei firme este dovada reală că firma respectivă este eficientă. Ca atare, daca statul ar lăsa banii firmei respective, ea iar reinvesti şi înmulţi. S-ar dezvolta, ar achiziţiona echipamente, s-ar extinde pe alte pieţe, ar crea noi locuri de muncă, ar creşte

productivitatea muncii şi implicit salariile. Per total, efectele pozitive ale taxelor pe profit reinvestite ar depăşi cu mult beneficiile pe care le-ar putea livra statul pentru aceiaşi bani. În aceste condiţii, investitorii străini ar bate din nou la uşile României. Şi ar fi mult mai eficienţi decât competiţia lor din exterior. Însă statul român preferăsa frâneze dezvoltarea economică a României. Cu cât? 16% înseamnă cam 1/6. Adică dacă o firmă ar avea 6% profit pe an, ea plăteşte 1% din acesta la stat, şi poate folosi doar 5% pentru dezvoltare ulterioară. Cu impozit, ea se dezvoltă cu 5% pe an, fără impozit cu 6%. Pare mică diferenţa. Dar ştiţi la cât ajunge în 10 ani? 79% faţă de 63%, diferenţa 16%. Dar în 20 de ani? 220% creştere faţă de doar 165%, diferenţa 55%. Adică cu 55% mai multe joburi sau salarii mai mari 55%. Într-o singură generaţie.

Motivul 3. Costuri mari cu încasarea

An de an, sute de mii de firme cheltuiesc milioane cu întocmirea actelor fiscale, redactarea declaraţiilor fiscale şi trimiterea lor la fisc. Tone de maculatură, acte justificative şi proceduri doar pentru a calcula un singur lucru: profitul pe care trebuie statul să-l taxeze. În paralel, Statul anga-

jează o armată de oameni ca să analizeze actele primite, să le controleze şi eventual să penalizeze pe cei care au greşit calculele. Şi de-o parte şi de alta se cheltuiesc milioane de Euro pentru o taxă care nu aduce cine ştie ce la buget. În 2012, bugetul ANAF a fost de 2 miliarde de RON. Cele 600.000 de firme din România probabil au cheltuit tot pe atât cu întocmirea actelor. Rezultă 4 miliarde de RON costuri pentru a colecta aprox. 12 miliarde de RON în impozite. Extrem de ineficient.

Motivul 4. Poate fi eludat uşor

Cu cât creşte mai mult, o firmă poate mai uşor să eludeze plata impozitului pe profit. Cum altfel credeţi că o multinaţională cu miliarde cifra de afaceri înregistrează profit doar de câteva milioane? Fie că-l face pierdut prin contabilitate, fie că-l transferă în afara ţării sau că foloseşte vehicule şi mai exotice de transfer al profiturilor. La nivelul de jos IMM-urile folosesc metode ilegale sau semilegale. Fie nu înregistrează încasări, fie umflă cheltuielile sau folosesc firme offshore. Aceste tehnici se folosesc pretutindeni, nu numai în România. Deci să nu credeţi ca există o soluţie magică şi Guvernul Român trebuie doar să o aplice şi nu vrea. Nu există

şi jocul de-a şoarecele şi pisica va continua indiferent ce măsuri se vor lua. Toate aceste lucruri nu numai ca fac imposibilăcolectarea altfel decât benevolă a taxei pe profit, dar şi distorsionează datele statistice. Cu cât a crescut realmente economia dacă parţial ea nu e înregistrată nicăieri? Pentru a lua decizii corecte trebuie să ai date corecte. Şi în cazul ăsta, greşelile pot costa miliarde. Cu mult mai mult decât ce se colectează din impozitul pe profit.

Motivul 5. Sprijinirea start up-urilor

Orice mare investitor a fost la început mic. De aceea, statul ar trebui să fie direct interesat de sprijinirea micilor întreprinzători şi ajutarea acestora să depăşească cât mai repede perioada iniţiala extrem de nesigură. În loc să promoveze programe sectoriale ce sprijină discreţionar anumite firme în defavoarea altora, eliminarea impozitului pe profit ar ajuta în special start-upurile să crească mult mai repede. De ce? Aşa cum am arătat, firmele mai mari pot foarte uşor să eludeze impozitul pe profit. Nu la fel stă treaba cu un start-up. Micii antreprenori trebuie să trăiască din ceva şi astfel sunt siliţi să folosească o mare parte din profit pentru cheltuieli personale. Pentru aceasta, statul român îi penalizează nu o dată, ci de două

ori. Prima dată prin impozitul pe profit de 16% şi a doua oara prin impozitul pe dividende de înca 16%. În total, statul reţine 30% înainte ca patronul să se vadă cu banii în mână. Eliminând impozitul pe profit, nu numai că se evităproblema dublei impozitări, ci şi se pune la dispoziţie un mediu de afaceri mai fair-play cu micii întreprinzători care acum se bucură de aceleaşi beneficii ca şi marile corporaţii.

De ce mai există impozitul pe profit?

Impozitul pe profit are sens doar în cazul unui stat socialist, unui stat care are nevoie de mari sume de bani pentru asistenţa socială şi nu-l interesează prea mult că sacrifică viitorul ţării pentru a face rost de bani. Chiar şi aşa, eliminarea impozitului pe profit ar duce la prosperitate ridicată, la creştere economică susţinută, la investiţii străine directe, la noi locuri de muncă şi la un cadru legislativ mult mai suplu şi mai prietenos cu firmele. În contextul unui stat minimal însa, care respecta principiul “Consumatorul plăteşte”, practica impozitării profitului nu numai ca nu are sens, dar ar fi contrară oricăror interese. Alexandru ANITEI http://capitalismpepaine.ro/

Aici sunt banii tăi: şomerii de lux ai României Felicitări, stimate contribuabil! Ieri ai făcut o faptă bună, ai dat 25 de lei unui om sărman şi bătut de soartă. Nu-ţi aduci aminte să fi făcut asta? Nu eşti singurul – şi ceilalţi 4.000.000 de plătitori de taxe sunt în aceeaşi situaţie. Vezi tu, omul care ţi-a luat banii nu e vreun cerşetor pe care l-ai întâlnit la colţ de stradă, nici vreun amărât care ţi-a bătut la poartă.

u-l cunoşti şi nu te cunoaşte. El e doar unul din cei 1000 de fericiţi câstigatori ai Loteriei Naţionale a Disponibilizărilor de la Stat. Nu înţelegi? Nu-i nimic, citeşte mai departe şi afla cât te costă aceşti oameni. Cum funcţionează disponibilizările la o firmă de stat? În mediul privat, când o firma intră în insolvabilitate, o parte din angajaţi intră în şomaj. Şi-şi caută disperaţi de lucru că nu le ajunge ajutorul de şomaj. Iar cei capabili îşi găsesc de lucru într-o lună-două, că au abilităţi ce sunt căutate şi de alţi angajatori, nu numai de cel care i-a dat afară. Nu există şi nu au nevoie de salarii compensatorii care se negociază decât în cazuri excepţionale şi doar cu angajaţii cheie sau cei din conducere. La o firma de stat lucrurile sunt complet diferite. Situaţia evoluează în primul rând mult mai molcom şi angajatul are timp sa gândească mai mult şi mai bine. Să vedem ce se întâmplă pas cu pas:

PASUL 1. Lucrurile încep să meargă prost

Şefii sunt nişte incapabili, fură pe rupte, nimeni nu urmăreşte lucrările, nimănui nu-i pasa de calitate, fezabilitate, etc. Observi

dar nu zici nimic, stai cuminte in banca ta. In fond, cat vine salariul ce treaba ai tu? Trec aşa ani buni.

PASUL 2. Nu mai e de lucru

Evident, mai devreme sau mai târziu, nu mai vin contracte. Fără contracte, angajatul stă. Motiv de îngrijorare? Nicidecum, de abia mai are timp omul să se relaxeze, să-şi rezolve treburile personale, să mai schimbe o vorbăcu colegii. Atmosfera e destinsă, la urma urmei, cât timp vine salariul de ce să se streseze cineva. Mai trec câţiva ani.

PASUL 3. Nu mai vin salariile

Vine şi ziua când s-au cam terminat banii şi salariile nu prea mai sunt sigure. Motiv de stres? Nicidecum. E motiv de socializare. Toată lumea iese în curtea întreprinderii şi încep să strige tare ca la petrecere. Cu cât mai mulţi cu atât mai bine.

PASUL 4. Distracţie pentru tot poporul

Când e vorba de o petrecere aşa de mare,toata lumea vrea sa ştie. Aşa căvin toate trusturile media din ţară şi angajaţii au ocazia sa joace ca figuranţi în producţii serioase, cu vedete de la Bucureşti. Daca au talent, pot chiar sa înceapă o carieră în

showbiz, să-şi facă faţa cunoscută măcar.

PASUL 5. Ziua cea mai fericită din viaţă

Toate aceste evenimente excitante din viaţa angajatului la stat însă nu se compară cu ultima sa zi de serviciu. Atunci află ce loz câştigător a tras la Loteria Naţională a Disponibilizărilor la Stat. Pentru că această loterie e una magică. Toţi cei ce participă câştigă. Doar că nu pot participa decât cei de la Stat.

Dar ce au cele de mai sus cu ziua de ieri?

Simplu, Loteria tocmai a anunţat ultimii

1000 de fericiţi câştigători. Iată datele extragerii: Toţi câştigătorii sunt proaspăt foşti angajaţi ai Oltchim. Fiecare va lua între 10 şi 20 de salarii compensatorii în funcţie de vechime. În plus, vor primi vacanţă plătită timp de 1-2 ani, să se odihnească. Mai mult, ajutorul de şomaj nefiind de ajuns, statul a dat Ordonanţă de Urgenţă să se plătească “venituri de completare” pe toată perioada. Fiind câştigurile aşa de însemnate, de data asta Loteria a fost suprasolicitată. Peste 60% din angajaţii Oltchim au cerut disponibilizarea, din păcate doar aproape 1000 de oameni au putut fi selectaţi. Dar nu-i nici o problemă, mai exista extrageri şi pe viitor.

TU plăteşti nota de plata!

Cu ce bani crezi ca se vor plăti salariile compensatorii, “veniturile de completare” si ajutoarele de şomaj? Cu banii Oltchim? Ce bani, că Oltchim e în insolvenţă? Tot de la stat vor veni, adică de la tine. Cât e nota de plată? Păi să vedem: 1000 de angajaţi disponibilizaţi 4000 RON salariul mediu la Oltchim 25 salarii compensatorii în medie Adică aproximativ 100.000.000 RON. Sau 25 RON pentru fiecare din cei 4.000.000 de contribuabili. Şi asta nu-i nimic pe lângă cealaltă notă de plată care ti se pregăteşte: ştergerea datoriilor, majoritatea la Stat, de peste 800 milioane de Euro. Cât ai tu de plătit: 200E sau 900 RON. Nu-i nimic, mai lucrezi o săptămână – două pentru alţii. Ca doar eşti SCLAV LA STAT. Alexandru ANITEI http://capitalismpepaine.ro/

”Castelul din Carpaţi” – în plină dezvoltare Proiectul privind dezvoltarea domeniului schiabil şi a noului sit turistic “Castelul din Carpaţi”, iniţiat de administraţia locală din municipiul Vulcan continuă în acest an, în care se vor face alţi paşi importanţi în această direcţie. O nouă veste bună a venit săptămâna trecută de la Consiliul judeţean Hunedoara, care anunţă demararea lucrărilor de modernizare a căii rutiere Vulcan-Pasul Vâlcan.

Informaţia a fost furnizată de biroul de presă al Consiliului Judeţean Hunedoara, prin intermediul unui comunicat de presă şi confirmată de primarul municipiului Vulcan, ing. Gheorghe Ile. “Într-adevăr, am primit şi noi cu bucurie vestea că, zilele trecute, domnul preşedinte al Consiliului judeţean Hunedoara, Mircea Ioan Moloţ a semnat contractul de finanţare pentru modernizarea drumului de acces în Pasul Vâlcan, fapt care constituie un alt capitol important din cadrul proiectului de dezvoltare turistică intitulat “Castelul din Carpaţi” pe care Vulcanul îl implementează în frumoasa zonă turistică a Pasului Vâlcan”, a declarat Gheorghe Ile, primarul municipiului Vulcan. Tronsonul de drum care

urmează să fie modernizat, prin intermediul unei finanţări europene obţinute de Consiliul judeţean Hunedoara este cel cuprins între km. 38 şi 41+700 al DJ 664 Pasul Vulcan-Vulcan. “Este vorba despre o porţiune de drum de aproape 4 kilometri, prin asfaltarea căreia vom asigura practic un acces facil oricărui timp de autoturism în zona satului de vacanţă din Pasul Vâlcan, între cele două puncte (de pornire, respectiv de întoarcere) ale telegondolei”, spune primarul Ile. Acesta mai arată că drumul judeţean 664 reprezintă una din cele mai vechi punţi de legătură între Ardeal şi Ţara Românească, drumul fiind cunoscut graţie utilizării sale de-a lungul istoriei, drept “drumul romanilor”, “drumul lui Mihai Vizeazu” sau “drumul poştalioanelor”. De altfel, deja de anul trecut, un alt important tronson al acestui drum se află în plin proces de reabilitare şi modernizare, urmând să pună în valoare legătura dintre comuna Merişor şi municipiul Vulcan, printr-o altă zonă cu veleităţi turistice, respectiv satul tradiţional Dealu Babii. Contractul de finanţare încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administratiei Publice, în calitate de Autoritate

de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007-2013 şi Agentia pentru Dezvoltare Regională Vest, în calitate de Organism Intermediar, a fost semnat pentru o valoare totală a proiectului de 12.063.160,17 lei, din care finanţarea nerambursabilă FEDR este în sumă de 8.434.296,83 lei. Durata contractului de execuţie a lucrărilor este de 20 de luni de la data semnării, acest lucru însemnând că până la finalul anului viitor accesul spre Pasul Vâlcan va fi, şi pe cale

rutieră, unul demn de statutul turistic al noului “Castel din Carpaţi”. Între timp, aşa cum a ţinut să precizeze primarul municipiului Vulcan, în cadrul unui duplex televizat TV Parâng PetroşaniTransilvania live Cluj Napoca, în Pasul Vâlcan vor continua investiţiile necesare pentru punerea în valoare a noii staţiuni care, la finalul proiectului comun cu Straja, va da naştere celui mai mare domeniu schiabil din România, echipat corespunzător pentru facilitarea sporturilor de

iarnă, dar şi o staţiune turistică de ţinută, în care se vor regăsi elemente de natură turistică (unităţi de cazare, restaurante, stâne tradiţionale etc.) a căror arhitectură este inspirată de descrierile făcute de celebrul scriitor francez Jules Verne în romanul său de succes “Castelul din Carpaţi”. În acest sens, în scurt timp, administraţia locală de la Vulcan urmează să scoată la licitaţie parcelele de teren pe care investitori interesaţi să poată construi, conform Planului de Urbanism Zonal, noul castel al Carpaţilor.

Colegiul Mihai Viteazu aşteaptă să intre în reparaţii capitale La ADR Timişoara a fost depus proiectul privind reabilitarea totală a Colegiului Tehnic Mihai Viteazul din Vulcan. Primarul Gheorghe Ile se arată optimist şi precizează că, dacă acest proiect va fi aprobat, lucrările vor începe odată cu finalizarea cursurilor şi vor fi terminate la începutul şcolii.

”Proiectul a fost depus la Timişoara, aşteptăm verdictul celor de la Bucureşti. Este un proiect ope fonduri europene şi vizează reabilitarea integrală a Liceului Mihai Viteazul. Încălzirea va fi făcută cu panouri solare, cu pompe de căldură, vor fi schimbate toate geamurile, se va face izolaţia, tot ce trebuie. Deocamdată nu pot

spune suma, fiindcă aştept să ni se dea undă verde. Dacă proiectul va fi acceptat, lucrările vor începe în vara aceasta, când elevii vor termina şcoala şi se vor termina la începutul noului an şcolar”, a declarat Gheorghe Ile, primarul municipiului Vulcan. Anamaria Sanda

CURS

DE PREGĂTIRE GENERALĂ PENTRU

INTERVENŢII ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ

Asociaţia Search and Resue Service ra activităţi de tip SAR, care doresc să-şi însuşească sau completeze anumite cunoşt(SARS) România organizează în generale, teoretice şi practice, în scopperioada 14-21 august 2013 cursul de inţe ul pregătirii pentru intervenţii în situaţii de pregătire generală pentru intervenţii urgenţă în cadrul formaţiunilor de tip SAR. în situaţii de urgenţă. Cursul de Cursurile teoretice vor fi susţinute la pregătire generală pentru intervenţii Centrul de Formare, Pregătire şi în situaţii de urgenţă este un curs de Perfecţionare a Personalului SAR, din strada Brazilor., nr.1, loc Vulcan, jud. iniţiere şi pregătire generală în Hunedoara (lângă cabana Brazi), iar domeniul căutării-salvării şi se lucrările practice vor avea loc pe siturile înscrie în ceea ce se consideră a fi de lucru de pe raza municipiului Vulcan. una dintre etapele de bază în proceNumărul cursanţilor trebuie să fie sul de formare al unui salvator minim 10 şi maxim 30. SAR (search and rescue). Tematica cursului de pregătire

Stagiul se adresează persoanelor în vârstă de minim 18 ani, apte din punct de vedere fizic şi al sănătăţii pentru a desfăşu-

generală pentru intervenţii în situaţii de urgenţă:

I.Prim ajutor în situaţii de urgenţă –

dr. Cătălin Popa, ofiţer coordonator SARS România, medic şef Compartiment Primire Urgenţe al Spitalului Municipal Vulca, salvator medic – personal control coordonare INCD INSEMEX Petroşani. II. Mijloace şi tehnici de salvare – prof. Sorin Sanda, ofiţer comandant Divizie Salvare SARS, instructor national Salvamont, antrenor alpinism-escaladăschi. III. Mijloace şi metode de recunoaştere-căutare – Cosmin Dimian, ofiţer commandant Divizie Căutare SARS IV. Management şi legislaţie SAR – prof .dr.ing. Ion Popa – coordonator disciplină Managementul Situaţiilor de Urgenţă, expert evaluator CECAR, evaluator şi auditor de mediu; dr. Cătălin Popa, ofiţer coordonator SARS România, medic

şef Compartiment Primire Urgenţe al Spitalului Municipal Vulca, salvator medic – personal control coordonare INCD INSEMEX Petroşani. Taxa de participare este de 350 lei/cursant şi se achită în contul: ASOCIATIA SEARCH AND RESCUE SERVICE (SARS) CIF : 24954956 Cod IBAN : RO94RNCB0165107508540001 Cont : 2511.A01.0.10750854.0165.ROL.1 BCR Sucursala PETROSANI Cursanţii se vor putea înscrie cel mai târziu până la data de 1 august 2013, la adresa sandasorin@yahoo.com sau la numărul de telefon 0720015646.

Şcoala de salvare, stagiul I – perfecţionare În perioada 25-29 august 2013, Asociaţia SearchandRescue Service (SARS) România va organiza Şcoala de Salvare stagiul I – perfecţionare, ce va cuprinde cursuri practice în proporţie de 100%.

Programul va cuprinde: a)Tehnici extreme de salvare: din apă, pe verticală, în cascadă, peşteră (orizontal-vertical), canioane.

b)Tehnici de transport în salvare: pe verticală, tiroliană, urcare, coborâre pe plan înclinat şi pendul. c)Tehnici de strategie în salvare: concept în alegerea celui mai optim sistem de salvare şi transport, în deplină siguranţă, în situaţii impuse. d)Tehnici de acordare a primului ajutor în salvare: la locul victimei şi pe durata transportului. Echipamentul individual va fi compus din ham, cască, două lonje, cinci carabiniere cu filet, dispozitiv urcare-

coborâre, îmbrăcăminte şi încălţăminte personale de protecţie pentru salvare. Costul modulului este de 370 lei/cursant iar locaţia este în zona Cheile Buţii, Câmpu lui Neag, Retezat.

Relaţii la tel: 0720015646 – Sorin Sanda, ofiţer comandant Divizie Salvare SARS, instructor national Salvamont, antrenor alpinism-escaladă-schi.

Retezat Trail Race, la a doua ediţie

Din dragoste pentru Retezat, un bucureştean şi un american organizează unul dintre cele mai frumoase concursuri de alergare montană din ţară, aflat la cea de-a doua ediţie. De asemenea, este şi unul dintre cele mai tehnice concursuri de trail din România.

Retezat Trail Race va avea loc sâmbătă, 15 iunie, cu startul de la Cheile Buţii. Şi, dacă anul trecut, la prima ediţie au fost aproape 100 de concurenţi, anul acesta numărul lor s-a dublat. Aproape 200 de concurenţi sunt aşteptaţi să alerge la cursa de

skyrunning din Retezatul Mic, la o altitudine ce atinge aproape 2.500 de metri. Mai mult, surpriza concursului este participarea spaniolului Raul Garcia Castan, unul dintre cei mai buni alergători din Europa din ultimii 10 ani. ”Poate că vestea că Raul Garcia Castan a ales să participe la Retezat Trail Race 2013 nu spune foarte multe lucruri pentru mulţi. Dar pentru Raul Garcia Castan şi pentru alergători – fie ei profesionişti sau amatori – rezultatele şi palmaresul său vorbesc de la sine. Vom avea onoarea, în 15 iunie, de a ne afla în prezenţa unuia dintre cei mai mari alergători ai ultimului deceniu din Europa”, a declarat

Lucian Almării, organizatorul concursului. Anul acesta, pe lângă traseul de anul trecut, de aproximativ 28 de kilometri, au mai fost introduse proba ”Hobby” şi cea de duatlon. ”Cursa ”Hobby” reprezintă o buclă de opt km şi aproape 400 m diferenţă de nivel, iar începutul lui este comun cu cel de la Elita pe o distanţă de 1 km până la drumul asfaltat, după care cotesc la stânga în direcţia Uricani, apoi după încă 500 de metri fac din nou stânga, intrând pe forestierul care duce la cabana Buta.Traseul Elita al Retezat Trail Race parcurge zona superbă a crestei Piule-Pleşa din Retezatul Mic, coboară la stâna

Buta, urcă aproape 2.500 m pe vârfurile Custura şi Mării, pentru a coborî apoi spre finishul de la complexul turistic Cheile Buţii. Duatlonul este un proiect pilot pentru această ediţie. Concurenţii se înscriu la proba Elita, parcurg în mers sau alergare 14 km din traseu până la stâna Buta, iar de acolo se va coborî cu bicicleta 14 km pe forestier până la sosirea de la Cheile Buţii. Noi vom duce bicicletele sus la Buta şi facem clasament separat pentru duatlon, premiind primul băiat şi prima fată cu echipament sportiv”, mai spune Lucian Almării. De ce s-a ales organizarea cursei în Retezatul Mic? ”Este o zonă superbă a

României, care merită pusă în valoare. Eu rar am mai văzut ceva atât de frumos şi este necesar ca această zonă să fie cunoscută de cât mai mulţi oameni care iubesc muntele. De apreciat sunt sigur că va fi apreciată. Eu am fost aici şi în iarnă, când am participat la Open Race Retezat, un concurs de schi de tură şi mi-a plăcut foarte mult. Este fantastic ce oferă Retezatul!”, a declarat americanul Christopher Shonn, membru al echipei de organizare a concursului. Valoarea totală a premiilor este de 10.000 de lei, iar termenul limită de înscriere la curse este 4 iunie, ora 12:00. Anamaria SANDA