Romania mare, nr 1395

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU

Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Numai în limba românã poate fi întîlnit un asemenea grad de rudenie: o mamã de bãtaie sorã cu moartea.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Fãrã decoraþie pentru capra românului!

Motto: Într-o grãdinã,/ Lîng-o tulpinã,/ Zãrii o floare, ca o luminã.// S-o tai, se stricã!/ S-o las, mi-e fricã/ Cã vine altul ºi mi-o rãdicã. (Ienãchiþã Vãcãrescu – „Într-o grãdinã!”)

Doamnelor ºi domnilor,

Am fost la Chiºinãu, am participat la o întîlnire internaþionalã cu tema destinului comun al popoarelor eurasianice. O iniþiativã care a reunit personalitãþi din nouã þãri – voi relata în mai multe articole, în sãptãmînile urmãtoare, ce s-a discutat, ce idei nobile existã în mintea unor intelectuali ºi cît de frumos este privitã România, prin prisma culturii ºi tradiþiilor, dar ºi prin politica internaþionalã dusã în perioada pe care o discreditãm noi astãzi, prin intermediul unor indivizi ºi instituþii plãtite din afarã, dar ºi din banii statului. În chiar prima zi am adus la cunoºtinþa distinsei adunãri cã ziua de 26 mai este o zi mare, extrem de importantã pentru naþiunea românã. Mulþi s-au uitat miraþi la mine, chiar ºi colegii români. (continuare în pag. a 7-a) DRAGOª DUMITRIU

Nanjing, un Holocaust uitat

Pagina 23

ªantajul cu strãinãtatea (1)

România ºi La SainteAlliance

Pagina 17

Partidul România Mare denunþã public instaurarea dictaturii de tip mafiot în Þara noastrã. La 2 ani ºi jumãtate dupã instalarea la Putere a coaliþiei antinaþionale C.D.R.-U.S.D.U.D.M.R. toate domeniile vieþii politice, juridice, sociale ºi economice sînt subordonate Mafiei. Mafiei interne ºi Mafiei externe. În repetate rînduri, de la acest microfon am denunþat dezastrul în care aþi adus Þara, ipocrizia, fãþãrnicia ºi aroganþa cu care minþiþi populaþia cã n-ar exista alte soluþii ºi cã dupã 6 luni, mereu ºi mereu dupã 6 luni, economia va renaºte ºi nivelul de trai se va îmbunãtãþi. Au trecut, din acel blestemat noiembrie 1996, de 6 ori cîte 6 luni ºi soarta Þãrii nu numai cã nu s-a ameliorat, dar totul a mers din rãu în mai rãu ºi Guvernele C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R., schimbate din mers, peticite, vulcanizate au ratat toate obiectivele interne ºi externe pe care le-au fluturat cu emfazã prin vãzul lumii. Indiferent cum vã amãgiþi dvs. ºi cum încercaþi sã justificaþi toate aceste realitãþi, adevãrul este cã aþi fãcut harcea-parcea o Þarã ºi aþi adus populaþia într-o stare de ºoc prelungit, pe care n-a cunoscut-o nici mãcar în timpul celor 2 minute cît a durat tragicul cutremur de la 4 martie 1977. Pentru cã un seism vine ºi trece, morþii sînt plînºi ºi îngropaþi dupã datinã, apoi viaþa reintrã în normal, fiindcã aºa sînt legile firii. Numai coºmarul produs de actuala Putere nu mai trece, ci se amplificã, ºi face victime tot mai numeroase printre copii în maternitãþi, printre bãtrîni în spitale, printre oamenii care se sinucid de disperare. Mintea mea refuzã sã priceapã cum anume, prin ce hipnozã colectivã puteþi fi atît de rupþi de realitate, puteþi sã pretindeþi cã va fi bine cînd, de fapt, e din ce în ce mai rãu, ºi ce inimã aveþi atunci cînd refuzaþi sã vedeþi lacrimile unui Popor care vã implorã sã plecaþi, sã-l lãsaþi în plata Domnului? Aþi declanºat un adevãrat rãzboi social împotriva a 22.000.000 de oameni, pe care îi mãcinaþi cu metodã, îi isterizaþi, îi exterminaþi. Aþi instaurat Mafiocraþia la toate nivelurile ºi, dacã nu mã credeþi pe mine, întrebaþi-l pe fostul premier Victor Ciorbea, care a declarat zilele trecute, la un post de Televiziune, cã Statul Român e condus de structuri de tip mafiot. (continuare în pag. a 20-a) CORNELIU VADIM TUDOR (20 mai 1999, plenul Camerelor Reunite ale Parlamentului; discursul a fost transmis, în direct, de TVR ºi Radio România)

Spiritele ºi fantomele Pagina 8

NR. 1395

Muzeul Naþional al Satului „Dimitrie Gusti“

Doamne, mi-e aºa de bine...

I. Doamne, mi-e aºa de bine ªi sînt tare fericit Fiindcã Te-ai gîndit la mine Cînd pe cruce-ai pãtimit.

Lacrima nu Þi se zvîntã ªi nici sîngele vãrsat. În aceastã baie sfîntã ªi eu sînt azi botezat.

Refren: Te iubesc, Te iubesc Mîntuitor Ceresc!

Te urmez, Te ascult Cît Te iubesc de mult!

Lasã-mã, Domnul meu, Sã Te slujesc mereu.

Te iubesc, Te iubesc ªi-n veci îþi mulþumesc!

II. Doamne, mi-e aºa ruºine Pentru cã gîndesc urît.

Eºti atît de bun cu mine ªi nu mã laºi doborît.

Mai ajutã-mã o datã Fã-mã, Doamne, sã fiu bun!

La picioare, viaþa toatã Þie, Doamne, þi-o depun…

CORNELIU VADIM TUDOR (Compus în noaptea de 11 spre 12 octombrie 2005) Muzica: Marian Nistor

ªmenul cu moartea

Paginile 12-13

ANUL XXVIII

„CUTIA MUZICALÓ A TRIBUNULUI

VINERI 9 IUNIE 2017

Pagina 10

24 PAGINI

4 LEI

Pag. a 2-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E L U N G

Cu prilejul comemorãrii a 45 de ani de la asasinarea lui Ion Antonescu, biºniþarul ºi proxenetul Gelu Voican îl numeºte pe Mareºal, în Parlamentul României, „Cîinele Roºu”! Monstruoasa coaliþie Loþiunea Claudiu Iordache Gigi Bush nu ºtie încotro se îndreaptã omenirea... Scrisoarea de gelozie a doamnei Margaret Thatcher cãtre dizidenta Doyna Yuhasz, supranumitã ºi Moartea în vacanþã PARTEA A II-A Printr-o regretabilã eroare de tipar, în mai toate publicaþiile noastre a apãrut informaþia conform cãreia Claudiu Iordache a propus în Parlament o Moþiune. În realitate, ºeful Partidului Chelioºilor a înfãþiºat o Loþiune, pentru creºterea pãrului. Deºi grav bolnav, Nicu Ceauºescu nu ºi-a pierdut umorul. Într-un interviu acordat unor strãini, el a declarat: „útia n-or sã termine de zugrãvit nici în 10 ani cît a construit tata!”. Am fost cei dintîi care au scris despre Monstruoasa Coaliþie ce sufocã þara asta: adicã legionarii cu evreii staliniºti (sau odraslele lor, de la caz la caz). Dacã vã uitaþi cu atenþie cine conduce Alianþa Civicã, la nivel central ºi teritorial, veþi vedea cum ºi-au dat ei mînuþele pentru paralizarea României ºi aservirea ei totalã pe altarul agenturilor strãine de spionaj. Iatã-l pe Mihai ªora, care a ticãloºit în cîteva luni învãþãmîntul românesc. ªtiþi cine a fost el? Un foarte activ combatant al Partidului Comunist Francez, iar mai apoi consilier la Ministerul de Externe al bolºevicei Ana Pauker. De notat cã soþia lui, Mariana Kleinªora, este evreicã unguroaicã, nãscutã la...

Budapesta! În tabãra cealaltã, iatã ºi puii de legionari: Nicolae Manolescu-Apolzan, Ana Blandiana, Delia Budeanu, ªtefan Radoff, Gabriel Andreescu ºi mulþi, mulþi alþii. Lista lor s-a îmbogãþit cu un anume Cojocaru, lider al Alianþei Civice, din paºnicul oraº Gãeºti. Acesta nu e o odraslã de legionar ca oricare alta, ci fiul asasinului legionar Cojocaru, care a fãcut parte din echipa morþii, compusã din 6 fiare care l-au lichidat în mod bestial pe dascãlul naþional Nicolae Iorga. Ne ºi imaginãm un „pupat Piaþa Independenþii”, la aceeaºi tribunã, între nepotul grecotei al lui Iorga, nãrodul A. Pippidi, ºi progenitura pistolarului care a secerat scumpa viaþã a savantului. Aflînd de asasinarea fostului premier indian, fostul ºef suprem al C.I.A., George Bush, ºi-a luat falca-n mînã, bãbeºte, ºi a filosofat adînc: „Nu ºtiu încotro se îndreaptã omenirea!”. Se poate, coane Gigele? Tocmai matale sã nu ºtii, care împreunã cu Miºa leninistul ai nenorocit-o, de-au ajuns fraþii sã se omoare între ei? Defuncta Securitate românã a mai avut un sclipãt în ochi, a mai bîþîit o datã din picior, ºi ne-a pus la dispoziþie un document de mare valoare: Scrisoarea expediatã de d-na Margaret Thatcher pe adresa dizidentei noastre exantematice Doyna Yuhasz. Iatã conþinutul acestui zguduitor document, care poate naºte o rivalitate femininã mai gravã decît acelea dintre Josephine de Beauharnais ºi Maria Wallewska: „London, 21 mai 1991. My fair lady, aº dori de la bun început sã vã asigur de preþuirea mea very very much pentru trecutul dvs. de dizidentã, pentru care ºtiu cã v-a ºi tuns Securitatea în cap cu o maºinã specialã

proiectatã de inginerul Caprã în cooperare cu firma Rolls Royce, aºa încît nu vã mai creºte pãrul decît mãciucã. In the same time, aº vrea sã mã credeþi cã detest formulele de politeþe ºi întrucît time is money, am sã trec repede la subiectul care formeazã obiectul micilor mele rânduri. Am crezut cã eºti o doamnã, da’ unguroaica-i tot unguroaicã, nu-þi ajunge crailîcul pe care l-ai tot fãcut cu fie-ta mãritatã prin Benelux (cu capitala la Berevoieºti), acum mai dai un pîrjol la bãtrîneþe, parcã ai gingivitã, n-ai sta o clipã locului, acu ce cãtaºi la braþetã cu mister John Raþiu care ºtii bine cãi lumina ochilor mei ºi ne-au legat ani întregi de idilã, se urca-n copaci ºi dãdea cu eºantioane de mãmãligã în geam la Cambridge unde eu studiam la seral iar el la fãrã frecvenþã, au poate nu ºtii cum s-a rupt craca cu el ºi-a cãzut cînd în cap cînd în popou pînã aproape de pãmînt, noroc cã i s-a agãþat papillonul cu zgîrci într-o ramurã ºi l-a azvîrlit înapoi ca pe Popeye Marinarul, da’ ce spaimã am tras, era livid ca Chivu Stoica cînd l-au dezgropat dupã 7 ani, tu unde erai cînd pe noi ne legau aceste amintiri? Where have you been? Ai? Vii acuma la de-a gata, cînd el ambobocit ca un flãcãu ºi l-am spãlat, l-am apretat, are ºi cozondraci noi de la firma Bucureºti-Bolintin, ºi apari cu el în Piaþa Contrarevoluþiei, sanchi, crezi cã dacã nu mai sînt prim-ministru nu mai am ginitorii mei!

Pãi toþi lucreazã la Bucureºti pentru Intelligence Service, de la Nae Lãzãrescu pînã la gãina Mãrgeluºa pe care au dresat-o ãia la Circul de Stat sã cînte «Trãiascã Regele», ce credeai, cã nu am vãzut cum aþi trecut în coloanã pe Calea Victoriei pe sub geamul ãlora de la «România Mare», v-aþi zgribulit puþin de spãrieturã, ºi te-ai bãgat mai tare la coasta lui Nelu, cotoroanþo, l-ai simþit vînjos ca o stîncã prãbuºitã, am vãzut tot, sã nu negi, am caseta, ploua mãrunt, acea burniþã a fãcut reacþie chimicã cu fixativul aºa cã îþi stãtea pãrul ca la crocodil, aveai în cap numai ºtiuleþi ºi moþul curcanului, shame on you, beetch!

Din cînd în cînd sãgetai aerul cu vocea ta piþigãiatã ca un claxon de trotinetã tii-tii, numai tu ºtii ce strigai, cã nu te bãga nimeni în seamã, dar Nelu, ah, Nelu Nebunelu meu drag, rîdea tot timpul lîngã tine ca un clopoþel, privind la zarea viitorului, uite-aºa se perpelea inima-n mine, uite-aºa, harpie bãtrînã, cã ºtiai cît e de gîdilos ºi-þi bãgai degetele alea ca o greblã prin pufoaica lui, pe lîngã cãmaºa aia pe care i-au tãiat-o minerii la traforaj, ºi apoi îl trãgeai cînd de papillon, cînd de ºosete, cã ai laba lungã. Iar el rîdea, rîdea ca un copil cînd îl vede pe tasu cum se dã beat pe tobogan ºi-ºi rupe pantalonii, ah! Crezi cã am sã te iert vreodatã cã ai încercat sã-mi sufli tot ce-am avut

mai drag pe lume, nu vii tu la Londra, nu te iau eu de nas sã mãtur Piaþa Piccadily cu tine ºi-apoi sã te arunc direct în capul statuii lui Nelson din Trafalgar Square, care seamãnã ºi cu Horthy (cã-i amiral), ºi cu Sütö Andras (cãi chior), zisei cã te apuc de nas, ºi nu de pãr, matracuco, cã ce ai tu acum se numeºte rapiþã ori rãdãcinã de ºmirghel, te-ai uitat vreodatã în vreo oglindã, în ultimii 172 de ani, ai vãzut ce gagicã sînt eu ºi cum te-a bãtut pe tine bunul Dumnezeu?! Tu ce crezi, cã poþi pãcãli pe cineva cu cãciuliþa aia tricotatã care stã pe tine ca pe Ilie Pintilie, hai ptrrruþ, cã nu þine, þi-ai pus-o de caterincã cã-þi dai cu gaz în fiecare dimineaþã, doar-doar þi-o creºte pãmãtuful, dar unde rãmãsesem? Fã milady, vezi cã io-þi vorbii frumos pînã acum, uite care-i ºmenul: mie sã mi-l laºi în pace pe Nelu cã nu l-a fãcut pe el o femeie (ha, ha, mãcar deai fi femeie!), ce tot te þii ca scaieþii de blãniþa lui, nu-þi ajunge cã ai avut amorul ãla ghebos cu Mihai de Hehenzollern de l-ai nãscut la unºpe luni pe Octavian Paler, ãla de-a ieºit campion mondial al clãpãugilor ºi-a intrat ºi-n Cartea Recordurilor?! De ce nu te duci tu cu Coposu, cã poþi sã iei pensie de urmaº mai repede, iabraºã cum te ºtiu l-ai putea împroprietãri cu 2 metri pãtraþi de pãmînt în cîteva zile?! Acuma, dragã Doyniþa, io nu mai am ce pierde, nu mai sînt prim-ministru, regina a bãtrînã nu mã mai cheamã sã jucãm leapºa ca înainte, singura mea bucurie a mai rãmas satyrul ãsta creºtin ºi democrat, acest armãsar pur-sînge pe nume Nelu, dacã tu mi-l iei io fac moarte de om, sã n-am parte de Royal Shakespeare Company dacã nu fac cu tine ceam fãcut în Malvine, sã ºtii cã mai am cîteva rachete de-alea de-or sã te fugãreascã, lele, din sediul Central P.N.Þ. pînã în Lacul Balaton, poþi sã fugi ºi-n cruciº ºi-n curmeziº, astea nu dau greº niciodatã, drept în fundul ãla al tãu de fîþã beatã or sã te nimereascã, nu mã fã la o adicã, ºtii cã þin la onoarea mea de navetistã, mã femeie, ce ai tu de împãrþit cu Nelu? Poate s-au terminatãrã bãrbaþii în România, nu þi-o plãcea de Coposu, O.K., du-te atunci cu I.V. Sãndulescu, sau Al. Bîrlãdeanu, oameni în floarea vîrstei a IV-a, ce þi-a cãºunat þie pe omul meu pe care îl treceam în spinare undea fost Tamisa mai mare, ce ºtii tu sã-i faci, cum te vei pricepe tu sã-i pui ventuze cu ceaunul, ºtii tu sã-i cînþi înainte de culcare «Avea ºi dînsul trei feciori ºi cu sergentul zece» precum ºi Corul Surdomuþilor din opereta «Ana Blandiana»?! I-auzi aici refrenul: «N-am venit la voi la ºurã/ Ano Blandiana/ Ca sã-þi trag un pumn în gurã/ Ano Blandiano/ Am venit sã-þi vãd cobzarii/ ªi pe toþi legionarii/ ªi sã-l smotocesc un pic/ Pe motanul Arpagik!». Acestea fiind spuse, my dearest dearest lady, eu închei aceastã scurtã encefalogramã ºi te las cu bine lovi-te-ar cataroiu ºi boala lui signor Pantallone care fãcea pe el cînd îi era lumea mai dragã, aflã de la mine, Doyno, ah, Doyno, naºparlia naibii, dacã mai auz cã te-ai frãsuit pe strasse la braþ cu Neluþã ori cã þi-a dat fraga buzelor o sã vezi tu ce n-ai vãzut nici la ºcoala de corecþie, iredentisto, cu creieraºul tãu cît un herpes de gîscã. Good bye, sonny girl, astalavista masochista! A ta, Reta“.

Sfîrºit ALCIBIADE (Text preluat din revista „România Mare“, nr. din 31 mai 1991)

Pag. a 3-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Fetiþa cu aripi de înger Nicuºor Dan, ataºat de ciocan Oaia ºi Daea Ultimul rege al Romei Charlicã, Doctor Honorius-Pauza pentru plimbãri! Somnul Naþiunii naºte monºtri Sãracii bogaþi!

Papa a pus geana pe Melanie Summit pe invers Þara tuturor posibilitãþilor erotice Drumul spre Dumnezeu Sclavia sufocã România Laboratoarele morþii Parlamentul copiilor Diavolul Chel, dincolo de aparenþe Muºatinii ºi-au înnebunit vecinii (2) ,,Românii e talentaþi” a fost cîºtigat de Lorelai, fetiþa cu aripi de înger. Tot talentaþi e ºi fotbaliºtii de la Real Madrid care au spulberat Juventus, apãrîndu-ºi titlul de campioni ai Europei, situaþie unicã în noul format al Ligii. Cupa Campionilor Europeni o luase de douã ori, consecutiv ºi la rînd, AC Milan (în 1989 ºi, normal, în 1990). Familia tradiþionalã mai face o victimã: Nicuºor Dan a demisionat din partidul lui Sörös, întrucît ceilalþi bagabonþi din fruntea formaþiunii au intrat în cãlduri, iar referendumul îi împiedica sã se mai integreze în absolut.

Debusolat de meandrele concretului, prietenul ecuaþiilor cu mai multe necunoscute ar fi dorit o altã poziþie, cã s-a sãturat sã tot stea caprã. Nu ne-am fi aºteptat ca Nicuºor Dan sã fie aºa de ataºat de ciocan! Un bebeluº brazilian ºi-a luat tãlpãºiþa imediat dupã naºtere! N-a spus unde se carã, dar e posibil sã nu-i fi plãcut ce a vãzut pe lumea asta ºi a vrut sã se întoarcã de unde venise. E sfîrºitul lumii, maicã! Filosoful absolut din fruntea Ministerului Agriculturii, Imposturii ºi Inculturii are o idee genialã: ar trebui ca oaia sã fie brandul nostru de þarã. Bineînþeles, dupã ce va rumega îndelung frunza Elenei Udrea. Trebuie sã recunoaºtem cã ministrul, demn urmaº al lui Zãroni, e unul dintre acei vizionari nãscuþi în urmã cu circa 20 de milioane de ani. Mare minune dacã mãreaþa idee nu i-a fost sugeratã de Mioriþa, þurcana aia cu care se mai conversa în nopþile lungi de iarnã. Chiar aºa, nea Petricã, acum, în aceastã viaþã, matale, acolo, la minister, ai oi?

Dar miei? Totuºi, ministrul nu este singur în aceastã bãtãlie pentru recunoaºterea mãslinelor de oaie ca brand românesc. În apãrarea sa a behãit marele intelectual de strungã Gheorghe Becali. Care are oi mai multe, mîndre ºi cornute. ªi cîini mai bãrbaþi, ºi fundaºi drogaþi. Întrebarea întrebãtoare e: mai sîntem daci, sau nu mai sîntem? Cã bãieþii ãia aveau ca brand de þarã lupul! Taman invers. Oare am devenit un popor vegetal (ca sã nu zic erbivor, ºtiþi cît de simþitor sînt!)? Profira Angheluþã, din Vaslui (80 de ani), care s-a luptat cu violatorul, mai tînãr cu 22 de ani, pînã l-a ucis, a dat colþul dupã ce a aflat cã a fost condamnatã la 5 ani de închisoare. Dacã se lãsa violatã, poate trãia ºi astãzi, oricum în Vaslui nu ai prea multe variante. Cã, dupã cîte se vede, justiþia þi-o trage mai tare decît beþivul satului. Pentru cine a deschis ochii mai tîrziu, Vasluiul e judeþul ãla din zona crepuscularã, unde un papleacã de 33 de ani, bãiat de fiþe, a fost numit prefect. Am fi rîs, dacã n-ar fi fost de plîns. PoetulMãscãrici a ieºit din Centrul Vechi cãlare pe un BMW. L-a durut în paiºpe cã pe acolo circulaþia e interzisã oamenilor normali la cap. Bine, el nu se încadreazã, nu-i din filmul ãsta. E din ãla cu proºti, turnat în decembrie 1989. Într-o societate preocupatã de soarta necãjiþilor, ar fi fost ocrotit de o instituþie de sãnãtate, alta decît TVR, asigurîndu-i-se din fonduri europene o tigaie pe cap ºi o pîlnie-n gurã. Cupa României la fotbal a ajuns în sufrageria familiei Pandele, din Voluntari, între statuia de cearã amestecatã cu cremã de ghete a lui Claudiu Niculescu ºi peºtele de plastic al iubitoarei de frumos care a fost, este ºi va fi doamna Gabriela. Evenimentul a fost umbrit de retragerea lui Francesco Totti, ultimul rege al Romei, singurul club la care a jucat, deºi dl. Pandele l-ar fi vrut pe pajiºtea din faþa castelului, între piticii de grãdinã, aºezaþi strategic în clasicul 4-4-2. A mai rãmas o singurã necunoscutã: oare unde se va retrage dl. Pandele din mijlocul terenurilor pe care le dirijeazã cu atîta mãiestrie? Sinceri sã fim, avem o bãnuialã, dar nu vrem sã stricãm surpriza... Charlicã, bãiatul ãla cu urechi model farfurie zburãtoare, care arde gazul de pomanã prin Transilvania, a devenit Doctor Honorius Pauza ºi al Universitãþii Babeº-Bolyai. E singurul om de ºtiinþã care a ajuns doctor din plimbãri. Sã sperãm cã nu se apucã sã le injecteze pe cumetrele de la Viscri. Ar trebui sã-i spunã cineva cã treaba asta cu doctoratul e mai mult vrãjealã, sã n-o ia prea în serios. M-auziºi, Majestate? I-auzi ce-ntrebai ºi eu! Legea graþierii mafioþilor a trecut tacit de Senat. Pe neve, ca sã înþeleagã ºi intelectualii din Parlament. V-am spus cã nu se vor lãsa pînã nu se vor auto-graþia. Somnul naþiunii naºte monºtri. Potrivit lui Adrian Vasilescu (îl ºtiþi, e moºulicã ãla de la BNR, pe care, ºi dacã anunþã al III-lea rãzboi mondial, nu l-ar lua nimeni în serios), 240.000 de companii, din cele 600.000 care-ºi desfãºoarã activitatea în România, au datorii la Fisc mai mari decît întreaga lor avere. Problema e cã datoriile sînt cãtre proprii patroni, care, generoºi din fire, ºi-au împrumutat firmele. Firme sãrace lipite pãmîntului, cu patroni putrezi de bogaþi! Asta numai la noi se putea întîmpla. De altfel, România e singura þarã din lume pe

care o poþi cumpãra cu bani furaþi chiar de la ea! Unde am mai auzit chestia asta, cã-mi sunã cunoscut?! Destul de foarte simpaticul Papã argentinian Francisc Diego Armando Maradona, sensibil de nu se poate povesti la frumuseþea interioarã, aia de te înalþã pînã la orgasmul divin, s-a bãgat pe felie cu Melanie Trump, doar-doar io cãdea la drum de searã, la o mãrturisire completã, sub poala papalã. În preludiu, abilul tactician a întrebat-o blînd dacã-i gãteºte Ucenicului potizza. Urechiºtii din jur, absolvenþi ai ºcolilor de meserii ºi servicii relative, care se scãrpinau pe burtã, au înþeles pizza ºi au umplut mapamondul lumii globului pãmîntesc cu ºtiri false. Bãi, aceºtia, pui de papã-lapte înþãrcaþi cu matrafox, nu de pizza cu ciuperci nucleare îi ardea corpul Papei, ci de aia originalã a Melaniei, de la mama ei de acasã, din Slovenia. Numai la mîncare vã e gîndul! Sau, cine ºtie, poate cã aveþi dreptate... Dar nu vã povestesc cã a avut loc Summit-ul NATO? A fost miºto de tot. Mai întîi, Trump l-a îmbrîncit pe premierul Muntenegrului ca un meltean din Bronx. Ãla nu s-a supãrat, cã n-are în spate gaºca golanului, deºi, cîndva, muntenegrenii erau aprigi la mînie. Pe urmã, a aprins imaginaþia omenirii umane, afirmînd cã ,,germanii sînt rãi, foarte rãi”. Aici, am avut ºi noi ceva emoþii pentru profesorul de fizicã din Sibiu.

Ne-a fost fricã sã nu se apropie ºi de el, ºontîc-ºontîc, ºi sã-i dea vreun brînci, de-i stricã vacanþa mare. La finalul întîlnirii (Summit, pentru francofoni) s-au pozat ºi consoartele mai-marilor lumii, ca fetele. Printre ele era ºi soþul/soþia premierului din Luxemburg, un apreciat homosexual. Cicã la ei asta-i familia tradiþionalã: el premier, ea, adicã tot el, premierã. Fraþilor, conform definiþiei Academiei Române, s-a întors lumea cu curul în sus. Dar Trump ºi-a continuat spectacolul ºi la întîlnirea G7 a bogaþilor lumii. Cînd a fost întrebat de încãlzirea globalã, s-a fãcut cã plouã. Ba, mi se pare cã ºia mai pus un pulover pe gît. Hillary Clinton a trecut peste depresia cauzatã de înfrîngerea în faþa lui Trump (deºi a avut cu peste 3 milioane de voturi mai mult, dar, la ei, regulile jocului se respectã!) cu ajutorul vinului Chardonnay. Nu, vinul nu l-a consumat Bill, cum v-aþi fi aºteptat ºi cum ar fi fost normal, ci chiar abandonata doamnã. ªi totuºi, ºi-a fãcut efectul! America chiar e þara tuturor posibilitãþilor erotice. Dar nu numai Hillary îºi alinã suferinþa inimii cu vin, ci ºi cea de-a treia bonã filipinezã a lui Vanghelie, pe care Oana Mizil a gãsit-o lingînd tirbuºonul în patul oarecum conjugal. Biata femeie n-are nici o vinã; cînd stai în preajma lui Marean ºi-l vezi cum siluieºte limba românã, n-ai altã soluþie: bei pînã uiþi pe ce lume te afli! Toate studiile fãcute de oamenii de ºtiinþã fãrã Dumnezeu concluzioneazã cã pe întreaga planetã sentimentul religios este în descreºtere. Cred cã de multe ori omul a fost îndepãrtat de credinþã de cãtre instituþiile bisericeºti, de o lãcomie ºi o nepãsare scandaloase. Rolul de intermediar rapace între om ºi Dumnezeu al acestor stabilimente ar trebui înlãturat.

Dumnezeu este în inima fiecãrui credincios care-I urmeazã Calea. Nu poate fi cumpãrat, aºa cum insinueazã instituþiile care vorbesc în numele Lui. Primul pas spre mîntuire sînt faptele bune. Restul e vrãjealã! Ar fi interesant un studiu care sã mãsoare sentimentul religios al managerilor credinþei. ªi cu toate astea, românii sînt cei mai statornici vizitatori ai bisericilor, din întreaga lume ortodoxã. Bine, noi am ºi fost învãþaþi sã trãim cu mîna altuia în buzunar. ªi cînd te gîndeºti cã rolul esenþial jucat de Biserica strãbunã în istoria noastrã este maculat de atitudinea lacomã ºi arghirofilã a mai marilor ei, mai cã-þi vine sã-þi faci semnul Sfintei Cruci cu limba, în cerul gurii. Fãrã credinþã n-am fi rezistat ca popor. Poate de aceea ne ºi împrãºtiem astãzi prin cele patru zãri, ca fãina orbilor. Românii au fost transformaþi în sclavi ºi la ei acasã. Mulþi investitori strãini îi umilesc cu salarii de mizerie, în condiþiile unui program de 10-12 ore pe zi.

Industria textilã este definitorie pentru batjocorirea la care sînt supuse, în special, româncele. Dar nu numai, negustorii de sclavi s-au infiltrat în toate domeniile, de la producãtorii de pãduchi laþi ºi pînã la consumatorii de gîndaci de Colorado. Cîteodatã, bãºtinaºii se supãrã.

Ultima rãzvrãtire a muncitorilor de la ,,Leoni” a scos la ivealã un adevãr nerecunoscut de oficialitãþi: strãinii îi exploateazã sãlbatic pe muncitorii români, fac profituri fabuloase pe spinarea lor, pe care ulterior le expatriazã. ªin vremea asta, politicienii se laudã cu marile lor realizãri.

Nu vã e, mã, ruºine? Aþi nenorocit clasa muncitoare!

Dezaxaþi din toatã lumea ajutã gratis terorismul, aceastã boalã cumplitã a epocii contemporane. În numele

unor halucinaþii, comit crime înfiorãtoare pe care, ulterior, organizaþiile teroriste ºi le asumã, ca sã-ºi creascã cifra de afaceri, prestigiul diavolesc. Industria morþii prosperã de la sine, cu ajutorul unor laboratoare clandestine, în care experimenteazã dezastre nebunii cu dungã roºie pe buletin. Cu ocazia zilei lor, copiii au trecut pe la Parlament. A fost singurul moment în care aceastã instituþie a cãpãtat ceva onorabilitate. Cu siguranþã, dacã ar fi condusã de copii, lumea ar deveni un loc mai bun.

Potrivit UNICEF, rata de pãrãsire timpurie a ºcolii româneºti este de 19%. E grav. Dupã atîtea experimente ciudate, numite impropriu reforme, educaþia este în pragul decesului mortal. Aþi observat cã majoritatea covîrºitoare a îmbogãþiþilor peste noapte provin din mediul politic?! Aþi observat, dar la fiecare 4 ani vã faceþi cã plouã. Vã imaginaþi cã într-o bunã zi o sã fiþi în locul lor ºi o sã vã umpleþi sacii noaptea, ca bãieþii! Aºa cã le gãsiþi circumstanþe atenuante ºi continuaþi sã spargeþi seminþe pe ºanþ. Despre Nebunul cu Chelie ºi Rachetã de Tenis în loc de apendice, care se dã de ceasul morþii cã este instanþa moralã supremã a societãþii româneºti, se ºtie cã a divorþat doar de 4 ori ºi cã are dincolo de fileu o purisancã cu vreo douã decenii mai fragedã. Tînãra copilã trebuie sã se consoleze cu speranþa cã, dupã numeroasele duble-greºeli, partenerul cu idei puþine, dar fixe va nimeri ºi vreun as. Nu-nvie mortul, e-n zadar copilã! Despre acest Tãriceanu pe invers, cu dinþii scrîºniþi ºi privirea de ºopîrlã beatã, colegii relateazã cã, pe vremea cînd era mare sculã pe basculã la ziarul ,,Adevãrul” (sanchi), manipula fãrã ruºine opinia publicã, deturnînd sensurile interviurilor prin atribuirea de citate inexistente unor personaje istorice, care-l tratau ca pe un cãrãbuº de Mai, sodomizat de o libelulã. Sub masca de proletar îmbrãcat de la secondhand, care se deplaseazã cu Dacia 1310, se ascunde un ºacal bine hrãnit din hoiturile democraþiei de gang. Dupã ce a analizat toate tarele lumii, în care se simte ca peºtele-n apã, Michiduþã de la Casa Scînteii ºi le-a însuºit en gros ºi le-a înregistrat la OSIM. Legea salarizãrii unice scoate în stradã diferite categorii sociale. E semn rãu. Se pare cã Parlamentul a mai produs o lege proastã, nefundamentatã economic, care va da multã bãtaie de cap în viitorul apropiat. ªi care, dupã aprobare, va învrãjbi ºi mai mult societatea româneascã. Era necesarã o lege care sã limpezeascã apele, nu sã le tulbure ºi mai mult. Ia sã vedem noi cum a continuat odiseea Muºatinilor prin istoria necenzuratã, cã ºtiu cã ardeþi de nerãbdare sã vã teleportaþi în Evul Mediu. Cã ºi atunci se fura cam la fel.

Iar Moldova era tot rea de muscã. ,,Roman I (13911394) era bãiat de cartier care, atunci cînd se îmbrãca, zicea lumea cã se mutã, fiindcã ãsta se ghida în viaþã dupã principiul de drept roman «azi aici, mîine-n Focºani». Numai astfel se explicã desele sale incursiuni pe litoralul Mãrii Negre, pînã unde o întinsese pe biata Moldovã de era sã se rupã, sãraca, ori amestecul repetat în conflicte care nu-l priveau direct. Vãzîndu-i strãduinþa, regele polon a considerat cã-i un tip interesant ºi l-a invitat la el pentru mai mulþi ani, în calitate de prizonier de lux. În locul lui Roman care, dupã cum afirmã simpatizanþii sãi, «era frumos de picai în nesimþire cînd îl vedeai ºi deºtept de dãdea în gropi, dar care fãcea gît din orice», polonii l-au adus pe ªtefan I (1394-1399). Ãsta era un zurbagiu cu acte în regulã, dunga roºie atingea douã degete pe cartea proprie ºi personalã de identitate. Cu asemenea calitãþi a devenit în regim de urgenþã spaima vecinilor, pe care-i cãsãpea cu regularitate ºi fãrã pic de milã. ªi n-o spun eu, cã pe mine nu prea mã credeþi, ci însuºi Sigismund de Luxemburg, care a fost zdrobit la Ghindãoani-Neamþ, în februarie 1395 (mai multe amãnunte, în episodul urmãtor). Lui Fãnel îi plãceau cîmpurile de luptã atît de mult încît, în anul 1399, a rãmas pe unul unde se distrase de minune cu niºte tãtari care, mai pe searã, l-au deocheat cu barda. Dupã Fãnel a urmat Iuga Ologul, cale de vreo cinci luni, cã au fost alegeri anticipate, cu sabia pe post de ºtampilã, dirijate de Mircea cel Bãtrîn, conducãtorul Valahiei, care l-a sprijinit sã se aleagã pe fiul lui Roman I, Alexandru - de i-a zis poporul, din motive numai de el ºtiute, «cel Bun». ªi ca sã nu plece cu mîna goalã, valahul l-a luat cu sine ºi pe nevrednicul Iuga, de care ulterior nu s-a mai auzit nimic concret, cã nãnãul nu le avea nici mãcar cu fuga. Se pare cã fostul domnitor ar fi ajuns lider de sindicat, calitate în care a fãcut foamea ceva de speriat, dupã care a fost promovat în CNA. Cum, nu ºtiþi ce-i CNA? Sinceri sã fim, nimeni nu ºtie, nici mãcar membrii lui n-au habar. Cã a ºi zis Mircea, tartorele cel Bãtrîn (cu B mare, v-aþi prins, intelectualilor?): «- Vezi mã, Iuga, cum te-ai cuminþit?! Þi-ai schimbat stilul nesãnãtos de viaþã, ai scãpat de grijile domniei... Ce, erai tu capabil sã conduci Moldova? E greu, mãi, bãiete! E nãvîrlioasã.

N-o satisfaci, n-o baþi la timp, nu-i dai bãuturã, în secunda doi o arde peste graniþã... Tãmbãlãul ãla nu era de tine, mãi þîcã. Uite ce bine te prinde cravata. E nodul prea strîns, de scoþi limba, sau mã sfidezi? Nu pune totul la inimã, calitatea de VIP presupune sã te supui fasoanelor modei. Dacã pentru foºtii demnitari sînt recomandate cravate de-astea din cînepã, eu ce sãþi fac, mãi, bãiatule, cã te-ncadrezi perfect?! Îþi vine unsã....»”.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

Pag. a 4-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Atitudini TABLETÃ DE SCRIITOR

„Amurg sentimental“ – la ceas aniversar Scopul acestor rînduri este de a marca cei 22 de ani de cînd au luat fiinþã Revista, Cenaclul ºi Editura care poartã acelaºi nume: „Amurg sentimental“. Pentru unii, era ceva nou în peisajul cultural al þãrii ºi au salutat iniþiativa noastrã, alþii nu au vãzut cu ochi buni proiectul nostru, prilej de a ne critica. În ciuda greutãþilor întîmpinate, nu ne-am lãsat învinºi ºi am luat în considerare ºi laudele, dar mai ales comentariile nefavorabile, fãrã, însã, a ne dezarma... De la început am ºtiut riscurile la care ne expunem, pentru cã înþelegeam destul de bine cum se petrec lucrurile în lumea literarã. Eram familiarizaþi cu ea încã înainte de 1989. O lume cãreia sã-i faci faþã ºi sã-i reziºti îþi cere sã te înarmezi cu multã rãbdare ºi curaj, sã gãseºti calea de mijloc pentru a trece peste toate barierele, atît de greu de pãtruns, dacã nu aparþii unei grupãri literare care sã te susþinã ºi sã te ia sub aripa ei protectoare... Spre surprinderea unora ºi dezamãgirea altora, am rezistat ºi ne-am fãcut datoria cum ne-am priceput, nu pentru a fi rãsplãtiþi, ci, pe de o parte, pentru bucuria sufletului nostru, ºi pe de altã parte, pentru a colabora cu acei autori care, prin isprãvile lor scriitoriceºti, au aceleaºi sentimente ca ale noastre ºi trãiesc sub emblema literaturii tradiþionale. ªi nu sînt un autor, doi. Dacã am face o statisticã, am vedea cã numãrul lor trece de ordinul sutelor... Dar nu vom vorbi ºi nici nu vom insista pe aceastã chestiune, nu ne stã în fire lauda, ne-a displãcut nu de azi sau de ieri, ci de cînd ne ºtim... Aºa se explicã faptul cã noi ne-am vãzut de treabã... Nu am fãcut scandaluri publice pentru a ieºi în evidenþã, ignorînd sau înjurînd pe unul ºi pe altul, de dragul de a fi auziþi ºi bãgaþi în seamã, cum vedem cã se întîmplã astãzi cu unii dintre confraþii noºtri, care nu se mulþumesc cu atacuri dure în presã. Se dau ºi în judecatã, irosindu-ºi mult „preþiosul” timp pe la uºile tribunalelor...

Nu ne stã în fire sã ne dedãm la asemenea fapte, care nu ne caracterizeazã. Mai bine boemi, cu lumea noastrã literarã, decît purtînd pe faþã masca scriitorului parvenit, încrezut pentru ceea ce nu este, privilegiat de societate. Cu aceste gînduri ºi considerente am pornit la drum, în 25 martie

Polemici 1995, cu „Amurgul sentimental“. Pe unii dintre contemporanii noºtri, la vremea respectivã, i-a speriat proiectul nostru, gîndindu-se, probabil, la lucruri mai puþin plãcute din viaþa unui om. Poate cã, din cauza asta, ºi reproºurile pe seama titlului nu au întîrziat sã aparã din partea lor. Cei mulþi, însã, au luat „Amurgul sentimental” ca pe o noutate specialã în peisajul nostru revuistic postdecembrist, original, autentic, cititorii descoperind, în substraturile sale, cîte ceva din fiorul poetic bacovian. Aº aminti cîteva nume de scriitori valoroºi, de altfel: V.G. Georgioni, Valeriu Bârgãu, George Chirilã, Radu Cârneci, profesorii universitari doctori Valeriu Filimon, Ion Dodu Bãlan, George Muntean, precum ºi Paul Grigoriu, Puºa Roth, oameni de radio, Tribunul Corneliu Vãdim Tudor ºi alte elite care ne-au înþeles demersurile noastre. Unii nu se mai aflã printre noi...

Dumnezeu sã-i aibã în paza Sa!... Anii au trecut de-atunci, lãsînd pe rãbojul timpului o paginã de istorie literarã vie, care poate fi discutatã cu unitate de mãsurã corectã ºi nu dupã ureche, cu titlul, deja emblematic, „Amurg sentimental”, cu bune ºi rele, cu defecte, dar ºi cu multe realizãri frumoase, care þin de cuvîntul tipãrit al celor care ne-au fost colaboratori, susþinãtori, sfãtuitori... Avem autori care nu ne-au dezamãgit ca oameni, ca poeþi, prozatori, eseiºti. Neau însoþit cu sinceritate, uneori cu sacrificiu, în toate proiectele noastre culturale... Împreunã cu ei am construit o lume a frumosului liber, lumea noastrã literarã, de care nu ne vom dezice, indiferent de rãbufnirile rãutãcioase ale saltimbancilor care fac haz de truda noastrã. „Amurgul sentimental” existã ca orice publicaþie din þarã, cu urcuºuri ºi coborîºuri, fãrã pretenþii, însã, de a concura pe cineva.

Tuturor - la 22 de ani de cînd a luat fiinþã ca alternativã la modernismul exacerbat, pentru cultivarea ºi menþinerea unui climat literar tradiþional, de cînd ºi-a luat infinitul lui zbor întru întîmpinarea creaþiilor visãtorilor noºtri la sfîrºit de Secol XX ºi începutul celui de-al XXI-lea - cuvinte de preþuire ºi respect, asigurîndu-i cã nu mor caii cînd vor cîinii, cum, probabil, ºi-au închipuit rivalii noºtri cã o sã se întîmple. ªi dacã am rezistat, e pentru cã Dumnezeu a avut grijã, iar toþi colaboratorii noºtri au luptat pentru o adevãratã literaturã ºi culturã, unindu-ºi eforturile pentru un nobil ideal.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Scrisoare cãtre Cãlin Chincea, scriitorul de la Berzovia...

Potoleºte-þi frãmîntãrile...

O, prietene Cãlin Chincea, Scriitor mult dotat, Care ai refuzat sã pãrãseºti locul natal - Paradisiaca Berzovie Din încîntãtorul judeþ Caraº-Severin; Nu uita ceea ce ne cerea Înþeleptul Epifanie Teodoropoulos: „Sã nu avem încredere În noi înºine, Dacã vrem sã ne mîntuim...

Faptele care acum se vãd ca nenorociri, Mai tîrziu se dovedesc

A fi binecuvîntãri Ale lui Dumnezeu“...

Nu uita cã noi, bieþii români, Nu avem nevoie de duºmani, Deoarece ne omorîm Între noi, Slujind pe cei ce ne umilesc ªi ne conduc dupã sensul odios Al acelui „Divide et impera“!

Reîntoarcerea creatorului De literaturã ºi muzicã,

O PROFEÞIE RATATÃ

Telefonul: o jucãrie pe care nimeni nu ºi-ar dori s-o foloseascã Brevetele obþinute de Alexander Graham Bell pentru telefon s-au dovedit cele mai valoroase din istoria Statelor Unite. Dar, dacã el ºtia exact despre ce era vorba, mulþi oameni foarte importanþi i-au respins invenþia în termeni destul de dispreþuitori.

Bell nu a creat telefonul din nimic; alþii elaboraserã bazele tehnice de ani de zile. Însã el cunoºtea temeinic un element crucial, care le lipsea celorlalþi. Ca ºi tatãl sãu, Bell era logoped ºi ºi-a folosit pregãtirea în acest sens, în scopul dezvoltãrii unor tehnici noi, prin care sã înveþe persoanele cu probleme auditive sã vorbeascã. Din 1872, Bell avea propria ºcoalã pentru surzi în Boston, Massachusetts. Cunoºtinþele pe care le avea despre vocea omeneascã i-au permis sã obþinã per-

A plasticianului, a istoricului, A esteticianului, a filosofului, A tuturor celor Din ramurile de ºtiinþe exacte - Ramuri de o frumuseþe numericã O spun mai rãspicat ªi cu sufletul pregãtit pentru Înviere: Reîntoarcerea spre „Sfînta lume A creaþiei“ Ne apropie de Bunul ªi Omniprezentul Dumnezeu, Ca apoi sã adîncim, cu smerenie, Semnificaþia christicã A aforismului: „Dacã n-ar fi existat Mîhnirile, N-am fi cîntat Raiul“...

DORU POPOVICI

formanþa tehnicã din 1876, care a constat în celebra primã transmisie între el ºi asistentul sãu, Thomas Watson.

Tuturor le era clar cã realizase ceva extraordinar, iar faima sa a crescut repede. Însã mai toatã lumea împãrtãºea scepticismul în privinþa utilitãþii ei. Viitorul sãu socru, avocat în Boston ºi unul dintre fondatorii Societãþii ,,National Geographic”, Gardiner Green Hubbard, l-a bãtut amical pe umãr pe Bell ºi i-a spus pe tonul expeditiv, atît de des auzit de viitorii gineri: „E doar o jucãrie”. Bell nu s-a lãsat impresionat ºi s-a ocupat de pregãtirea demonstraþiilor pentru politicieni ºi investitori. La una dintre aceste demonstraþii, a fost redus la tãcere de însuºi preºedintele Rutherford B. Hayes, care a afirmat: „Este o invenþie uimitoare, dar cine ºi-ar dori vreodatã sã foloseascã aºa ceva?”.

Hayes, singurul preºedinte care a obþinut mai puþine voturi ale poporului decît oponentul sãu, dar care a dobîndit funcþia datoritã ciudãþeniei colegiului electoral -, nu a cîºtigat alegerile pentru un al doilea mandat. Bell s-a cãsãtorit cu Mabel Hubbard în 1877, a devenit foarte bogat ºi ºi-a succedat socrul la preºedinþia Societãþii ,,National Geographic” în 1898.

JOHN MALONE

Dumitru Prunariu, primul ºi singurul român care a zburat în Cosmos. La 14 mai a.c., s-au împlinit 36 de ani de la misiunea în spaþiu a temerarului nostru astronaut.

OAMENI CU CARE NE MÎNDRIM

Românul care a fost în Cosmos Singurul pãmîntean român care a zburat în spaþiul cosmic este ing. aeronautic Dumitru Prunariu. S-a întîmplat în 1981, în ziua de 14 mai. La misiunea Soiuz 40 la care a participat, în cadrul programului spaþial ,,Intercosmos”, eroul nostru avea sã petreacã, departe de Planeta Pãmînt, aproape 8 zile, mai exact: 7 zile, 20 de ore ºi 41 de minute. Împreunã cu partenerul de zbor, a efectuat în Cosmos 22 de experienþe ºtiinþifice, timp în care naveta în care se aflau a înconjurat Pãmîntul de 125 de ori, cu o vitezã de 28.500 km/orã. Amintirea acestor momente speciale a rãmas vie în memoria temerarului român: ,,Treceam zilnic pe deasupra României. De acolo, de sus, România se vedea de mãrimea unei pîini rumene de casã”. În urma multiplelor sale performanþe ºi a realizãrilor de excepþie în acest domeniu, a ocupat, pe rînd, mai multe funcþii importante. Din 2011, este membru de onoare al Academiei Române, membru al Comisiei de Astronauticã a Academiei Române ºi preºedinte al acesteia din 2015, membru al Societãþii germane de rachete ,,Hermann Oberth - Wernher von Braun”, membru al Academiei Internaþionale de Astronauticã, fiind ºi membru în consiliul de conducere, membru al Asociaþiei Exploratorilor Spaþiului Cosmic, membru de onoare al Academiei Americano-Române de Arte ºi Stiinþe, membru al Academiei Europene de ªtiinþe ºi Arte (2015). În 1984, a fost decorat cu Medalia de Aur ,,Hermann Oberth”, distincþie instituitã în memoria marelui savant german, originar din România, unul dintre întemeietorii astronauticii moderne. Demn de reþinut este ºi faptul cã Muzeul din Mediaº, închinat aceluiaºi om de ºtiinþã, este structurat pe 3 module expoziþionale, dedicate lui Conrad Haas – realizatorul primei rachete în trepte cu combustibil solid, savantului Hermann Oberth – pãrintele navigaþiei spaþiale, ºi, respectiv, lui Dumitru Dorin Prunariu, primul cosmonaut român, cel cel pe care scriitorul ºi jurnalistul Alexandru Mironov l-a numit ,,singurul român extraterestru”.

ANTON VOICU

Pag. a 5-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici RESTITUIRI

Eroii Neamului Sã duci pãmîntul în coate ºi în genunchi, o dungã de rãzor sã fie cît zidul unei cetãþi, sã cauþi o tufã cum ai cãuta întunericul, ºi sã înaintezi, tu trebuie sã ajungi acolo, pe muchea dealului, ºi pînã acolo sã treci printr-o apã cu bulboane ºi sã urci o rîpã cît un munte, ºi în jurul tãu altul, ºi altul, ºi gîndul sã fie unul, secundã ori cît o veºnicie, de la pãmînt la pãmînt, de la pãmîntul þãrii la pãmîntul morþii, totul în pîndã, sub grindinã de gloanþe, sub explozii de obuze ºi în sfîrtecãri asurzitoare, ºi sã cauþi gropile ca sã ajungi pe coama dealului la gurile de foc, ºi mai departe, sub lege, sub ordin, sub jurãmînt, sub credinþã, sã te ridici cît un deal ºi sã te culci cît o vale, ºi într-o clipã, între douã norocuri, numai o vorbã, mamã, numai un gînd, casa, numai un chip, al iubitei, numai o speranþã, a vieþii, sã te lege de tot, de firul ierbii, de o dungã de nor, ºi sã întinzi mîna, o mai poþi întinde, ce faci frãþioare, ºi el sã nu-þi rãspundã, ºi sã te stîrneºti într-o clipã a revoltei ºi a disperãrii, sã prinzi valea în coate ºi sã duci rîpa în genunchi, încã eºti acela care eºti, încã mai simþi alãturi patul puºtii, hai copii, înainte, ºi era o zi cu lapoviþã, ce cuvînt lung, lapoviþã, cu ploaie, cu toamnã, cu iarnã, ºi tot satul plîngea ºi suia dealul pãdurii, pînã acolo i-au dus, pînã la pãdure, mãicuþele ºi pruncii, fraþii ºi surorile, ºi taþii, ºi pri-

Controverse

etenii, ºi fetele, drãguþele, ºi plîngea toatã lumea cînd ai lãsat ograda, ºi te-ai mai uitat odatã la toate, ai trecut pe la poiatã, pe la ºurã, pe la coteþe, ºi te-ai dus, dã mîna frãþioare, aºa, apa-i adîncã, nu-i ca la scosul cînepii, ºi ploua la începutul iernii, înainte, copii, cum fierbe Mureºul, ºi erau rãchitele înflorite, pe rît cu boteie de oi, cum se jucau mieii, cum se bãteau berbecii, în Gura Pojorîþii, ºi prindeam bunzari ºi fãceam moriºti, hai frãþioare, o clipã numai, pe dunga Mureºului, la dunga cerului, sub salca bãtrînã, ºi-o sã ajungem, vii pe lume gol puºcã, ºi puºca lîngã tine, cum fierbe apa Mureºului, ºi cum se duc, sãracii, cum îi duce apa, aºa vii pe lume ºi te duci, vii ºi te duci, fecior frumos, în uliþã, într-o duminecã, sã mai ajung odatã, înainte, hai copii, cu dinþii sã te prinzi, ºi sã rupi din pãmînt, sã te-apuci de carnea rîpii, sã-þi sapi o treaptã, ºi încã una, cu fãlcile sã strîngi malul, sã nu te înºele, ºi sã sui, ca în podul casei, ca în mãrul ponic, pe coasta Petii, pe urmele turmelor, ca în coasta Pojorîþii, dupã pui de grauri, la gropile de lut, ºi sã prinzi o rãdãcinã cît un pãr sãlbatic, gloanþele trec pe deasupra, aici eºti ferit, ca stoluri de grauri trec pe deasupra, pe-acolo unde vei ajunge ºi tu, hai copii, sã te fereascã Dumnezeu, ca dupã cuiburi de pãsãri, sã umbli desculþ prin holde, în sãptãmîna Paºtilor, dupã pui de iepuri, sã umbli desculþ, sã umbli desculþ, sã umbli desculþ, ce dogoare, ca la secere, sã fii acuma sus, în viile Oarbei, ce toamnã, maicã mãiculiþã, sã înºforezi la tabac, ºi sã-þi fie grîul

Meseria de lider nu o poate deþine oricine, profesore Adrian Popescu!

Stimatã redacþie, Vã trimit aceastã scrisoare adresatã profesorului Adrian Popescu ºi vã rog din inimã sã publicaþi aceste rînduri, pe care i le-am adresat acestui om care a distrus partidul meu drag ºi l-a trãdat pe veºnicul de pomenire, preºedintele adevãrat, Vadim Tudor.

Domnule profesor Adrian Popescu, Vã prezint scuze cã nu m-am adresat cu apelativul dl. preºedinte al PRM, pentru cã dvs. sînteþi profesor, nici într-un caz preºedintele unui partid naþionalist, cu nume atît de frumos. Sã nu vã supãraþi pe mine, nu consideraþi aceste rînduri ca o criticã la adresa dvs., dar eu sînt omul care iubeºte adevãrul (am învãþat asta de la Vadim) ºi iubesc acest partid, PRM, la fel ca pe familia mea. Din anul 1993, reþineþi, sînt membru PRM, cu nume atît de frumos ºi cîndva cu membri naþionaliºti adevãraþi. Cei nãscuþi naþionaliºti adevãraþi au rãmas ºi azi alãturi de partid, cei falºi au plecat sau au fost daþi afarã, iar dintre cei rãmaºi mai sînt ºi multe uscãturi, care îºi bat joc de acest partid fondat de doi mari patrioþi, Corneliu Vadim Tudor ºi Eugen Barbu. Dar sã revin la dvs., domnule profesor. Vã cunosc destul de bine, dvs. aþi venit în partidul meu, nu eu în partidul dvs. Vã ºtiu de la diverse întîlniri din perioada în care Vadim v-a luat pe lîngã el. Cu toate cã nu eraþi o personalitate marcantã, de multe ori m-am întrebat ce-a gãsit bun Vadim la dvs., un necunoscut, un slab vorbitor, sau cum se spune în popor, „un om mic, îngust ºi fãrã valoare”. Îmi amintesc la o ºedinþã de partid cînd Vadim v-a împuternicit sã conduceþi lucrãrile. Dupã multe bîlbe, dovedind nepricepere, Vadim v-a luat microfonul, v-a pus sã staþi jos ºi v-a înlocuit cu altcineva de la masa de prezidiu. Mi-a fost mie ruºine, dar dvs.?! Vã amintiþi? Nu au trecut mulþi ani de atunci. La fel cum nici dvs. nu aveþi prea mulþi ani în partid. Dar pînã la urmã nu e vorba de ani, ci de valoare, de talent de bun orator, de bun organizator. Aþi stat destul timp pe lîngã Vadim, cum de n-aþi învãþat nimic de la el?! Ca profesor, dvs. trebuia sã ºtiþi cã meseria de lider nu o poate deþine oricine, te naºti cu ea ºi apoi o cultivi. Mulþi veniþi, puþini aleºi. Dar dvs. v-aþi ales singur, aºa cã... Dvs. nu aþi fãcut decît sã furaþi acest partid, la propriu, ºi sã-l vindeþi cui dã mai mult. Ruºine! Aºa v-a învãþat Vadim, profesore? Aþi

îmblãtit, ºi sã vie toamna lui Sîn-Mihai, sã sameni, sã sameni grîul, oho, nici o grijã, o treaptã, un fustei pînã la streaºinã, cît o fi lumea de mare?, sã fie mai mare ca Rîpa Oarbei ?, sã fie mai micã, o gurã de pãmînt, asta-i lumea, o foame, un somn, hai copii, învãþãtorul s-a dus la rãzboi, a început rãzboiul, tata s-a dus la rãzboi, a început rãzboiul, lasã mamã, lasã cã mã întorc, ºi ningea, ºi venea iarna, sã colinzi în tren, ºi sã cînþi, nopþi lungi, în tren, ºi sã dormi în tren, rãmîi cu bine, Ardeal, cã mã duc cãtanã-n Cluj, aºa, încã o treaptã, o gurã de lopatã, o lopatã pe gurã, o palmã, un stînjen, mare-i lumea, d-apoi þara?, hei, fir-ar sã fie, al dracului mai alunecã, ºi era Ziua Eroilor, ºi ne punea dascãlul în rînd, cîte doi, ºi cîntam, ºi primeam medalii aurite, de-a lungul satului, doamne, mîndri mai eram, ºi ne opream la monument, la cei din primul, ºi nu ploua niciodatã la ziua eroilor, uite-o pasãre, s-a zãpãcit ºi ea, unde sã mai apuce?, venea dupã fîn în sat, armata cu furgoanele, erau frumoºi caii ºi ce hamuri aveau, cumpãra fîn pentru regimentul treizeci ºi nouã, uite drumul Dileului, ºi Mureºul cum se vede de-aici, ºi valea, o clipã numai, o treaptã de cer ºi de timp, fir-ar sã fie, hai mai departe, sã mai vãd un pîlc de grauri ºi sã întorc la otavã, sã pãzesc la vie, e coaptã floarea-soarelui, sã faci foc la colibã ºi sã frigi cartofi, sã scoþi cartofii, sã umpli dricul carului, ºi sã pui bostanii deasupra, ºi fasolea tîrzie, sã umpli ograda cu ele, cu pãmîntul care se rupe, aºa, culcat, acum sã duci în coate

stat lîngã el ºi ºtiþi cît de mult ura el alianþele, spunînd „Cu hoþii nu merg la furat”. A avut ºi el multe oferte, de la partide mari, dar nu era omul interesului. El era cinstit, drept, ºi a urmãrit doar ca acest partid sã ajungã mare ºi sã aducã beneficii acestei þãri. Mereu ºi-a dorit un partid cu oameni cinstiþi ºi drepþi, iar pe hoþi ºi infractori i-a alungat pe uºã afarã. Dvs. l-aþi pãcãlit, ºi iatã acum trãdarea de care daþi dovadã. Cine v-a permis sã semnaþi acel Protocol cu PRU ºi ND fãrã sã cereþi acordul tuturor filialelor din þarã? Am ajuns sã aflãm de la televizor despre semnarea acestei alianþe, numitã BINE?! Nu e nimic BINE în ceea ce aþi fãcut, dimpotrivã, este foarte RÃU. Cît de curînd o sã aveþi parte de o mare surprizã, o sã fiþi tras de urechi pentru obrãznicia de care aþi dat dovadã. Nu vã jucaþi cu focul, profesore, cãci vã veþi arde RÃU de tot!

Profesore, dacã la vîrsta dvs. nu prea aveþi þinere de minte, notaþi: - Alianþe se fac pe timp de rãzboi; - Un partid naþionalist autentic cum este PRM nu poate face alianþe cu ºmecheri ºi lichele, dovadã stau cei arestþi, sau cu dosare penale. Întreb eu: cu ce ne vom deosebi noi de ei, dacã facem alianþe?! Înseamnã cã acceptãm tacit ceea ce ei fac, ºi le sîntem prieteni. Asemenea prietenii nu pot aduce decît neajunsuri ºi distrugere. „Nimeni nu poate sluji la doi stãpîni, cãci sau va urî pe unul ºi va iubi pe celãlalt, sau va þine la unul ºi va dispreþui pe celãlalt”.

Ce frumos spune Biblia aceste vorbe. Cît înþeles au!

Mai citiþi cînd aveþi timp din aceastã carte ºi veþi învãþa multe lucruri folositoare, care v-ar putea transforma într-un om mai bun, mai înþelept, dacã nu este prea tîrziu, cumva. Tot în legãturã cu aceste alianþe, de-a lungul vremii s-a demonstrat cã acestea nu au dat rezultate. Nu au adus decît deservicii românilor. Hoþii ºi oamenii cinstiþi nu pot face niciodatã alianþe. Atît timp cît a fost Vadim preºedinte, partidul a fost considerat cel mai curat din þarã. Chair dacã nu am fost la Putere, eram iubiþi ºi apreciaþi de cei mulþi ºi nãpãstuiþi. Din pãcate, pentru cã spunea lucrurilor pe nume, nu a fost lãsat sã ajungã în fruntea þãrii, partidul fiind etichetat ca extremist, iar liderul lui a fost denigrat pe toate cãile, pînã cînd a fost exclus ºi din forul legislativ al þãrii. Era incomod. Iar românii au continuat sã voteze împotriva vîntului, aducînd numai nenorocire prin intermediul celor aleºi la conducerea României. La o scarã mult mai micã, acelaºi lucru se întîmplã acum în PRM, cînd membri creduli, sau direct interesaþi, îl susþin pe „profesorul trãznit”. Citesc în revista „România Mare”

Monumentul Comemorativ al bãtãliei de la Oarba de Mureº coasta Oarbei, aºa, pe tîrîtele, încã un pas, ºi o sutã, ºi o mie, gloanþele pe la urechi, hai camarade, un pîlc de grauri pe deasupra, ºi cerul care se învîrte ca la tîrg la Sînpaul, cum se rãstoarnã norii, ca la îmblãtitul grîului, mamã, lasã mamã, sã vii, sã te întorci, hai camarade, mã întorc, mamã, hai bãieþi, hai...

O stea deasupra fiecãruia suie, sclipeºte ca o lacrimã, ºi cade în pustietãþile nopþii. ªi cerul, deasupra þãrii, cu stelele lui fãrã numãr!...

ION HOREA

numai lucruri grave despre soarta partidului. Am aflat cã sediul central este închis cu lacãte ºi sigilat. Stau ºi mã întreb: cei care sînt acolo, aproape, cum pot asista nepãsãtori la tot ce se întîmplã, de ce nimeni nu ia atitudine, de ce nu o ajutã nimeni pe Lidia Vadim Tudor sã facã ceva? Profesoraºe, ia labele murdare de pe PRM! Acum mã voi adresa Lidiei Vadim Tudor Dragã domniºoarã, Eºti fiica unui mare patriot român, nu te lãsa! Fii o luptãtoare, aºa cum a fost ºi tatãl tãu! Nu-i lãsa pe aceºti oameni fãrã inimã sã distrugã tot ce a construit tatãl tãu în 26 de ani. Un om ca Vadim era greu de înfrînt. A luptat întotdeauna ºi a cîºtigat, pentru cã dreptatea era de partea lui. ªi acum dreptatea este de partea ta. Cum sã te ajut eu, de la Suceava, de al 500 km distanþã? Împreunã cu o echipã de membri ºi cu o televiziune, poþi ocupa sediul. Este „moºtenirea” ta, trebuie sã ai grijã de ea. Profesoraºul a fost ales sau s-a ales singur. Sînt mulþi cei care nu îl acceptã, aºa cã e momentul sã fie debarcat. Fãrã numele Vadim, PRM nu mai existã. Asta trebuie sã înþeleagã toþi cei care mai vor ca acest partid sã existe. Trebuie ca acest profesoraº de doi lei sã fie tras la rãspundere ºi pus acolo unde îi este locul: la lada de gunoi a istoriei, dacã a fãcut vreodatã parte din ea.

Eu vã scriu totul din inima mea rãnitã. Mã doare cã acest partid pentru care eu mi-aº da ºi viaþa moare. Mã întreabã sucevenii ce se mai întîmplã cu PRM ºi eu dau din umeri. Mã întreabã cine mai e preºedinte, ºi cînd le spun, dau ei din umeri. Cine e ºi ãsta? Mã doare sã mai vorbesc de PRM, pentru cã nu am ce sã mai spun. De aceea v-am scris, ca de atîtea ori pînã acum, sperînd cã totuºi se va întîmpla ceva BUN, nu BINE. VASILE CERLINCÃ, preºedintele Organizaþiei Municipale Suceava a PRM

ULTIMELE VERSURI DE LA MALUL SPART

Printre fluturi ºi petale Casa orelor fatale.

De-ai veni...

De-ai veni, nãluca mea, Ai uita de Vinerea…

Am visa Polara Stea, Casa mea e undeva…

De-ai veni la mine-acasã În rochia ta de mãtasã, Þi-aº reciti din „Ultima cafea”, Casa mea e undeva…

De-ai veni, ah, de-ai veni, Faust ar întineri,

De-ai rãmîne totdeauna, Nu ne-ar mai urzi minciuna.

FLORIN IORDACHE

Pag. a 6-a – 9 iunie 2017

Atitudini

Balsamuri spirituale (25) Ciprian Porumbescu (3) ,,Ciprian îi rãspunse lui Eminescu: - 1890... Voi avea atunci 37 de ani.

- ªi eu... 40. Vom fi în floarea vîrstei. Primeºti?

- Cu mult drag. În floarea vîrstei, atît steaua lui Eminescu, cît ºi steaua lui Ciprian aveau sã se stingã de pe Pãmînt ca sã rãsarã în Infinit. În perioada studenþiei, fiind o epocã de renaºtere naþionalã, Ciprian, prin activitatea lui neobositã împotriva habsburgilor, a avut mult de suferit, iar sãnãtatea i s-a ºubrezit, suportînd cu greu rigorile stãpînirii austriece în închisoare.

Bucuriile cîntului nu puteau, însã, curma nici gerul, nici mizeria temniþei. Boala se cuibãrea adînc în pieptul lui Ciprian, care tuºea din ce în ce mai mult.

Dupã detenþie, fiind declarat nevinovat, el s-a întors în sat, pentru un timp predînd lecþii la ºcoalã.

A plecat apoi la Viena, pentru a frecventa cursurile celui de al III-lea an, la Filozofie. Nu se mai sãtura Ciprian, privind minunãþiile de vis ale Vienei. Orchestrele cîntau în saloanele somptuase, cu porþi albastre ºi bolþi liliachii.

Aici trãiserã Mozart, Beethoven, Schubert, Strauss..., melodiile lor rãmînînd nemuritoare.

Viena, un contrast de sãrãcie ºi bogãþie. Ciprian nu mai putea face faþã nevoilor zilnice, deoarece banii de acasã erau tot mai puþini; aºa cã a început sã dea lecþii de meditaþie.

Dupã terminarea studiilor, s-a despãrþit cu greu de Viena, întorcînd-se la Stupca, dar curînd a primit o catedrã la un liceu din Braºov.

Societatea braºoveanã îl primi cu multã cãldurã pe noul venit, întrucît, pentru ea, Ciprian nu era un oarecare.

Compozitorul se afla în mijlocul unor oameni care cunoºteau bine lupta sa înflãcãratã pentru crearea unei muzici apropiate sufletului poporului. Compoziþii ca: «Imnul Unirii», «Trei Culori», «Balada», «Cisla», «Dorul», «Iarna» etc. erau foarte populare în oraºul de la poalele Tîmpei. La Braºov, ca ºi la

ROMÂNIA MARE“

Polemici Viena, Ciprian s-a dus cu un frumos renume de compozitor ºi de virtuoz violonist. Ciprian a muncit mult. «Crai Nou» a fost pus în scenã la Operetã. Elevii sãi îl îndrãgiserã, dar sãnãtatea sa era tot mai precarã, ºi iarna se apropia. Boala 1-a doborît la pat, ºi el nu mai putea rãmîne în Braºov, unde era deja foarte frig. Medicii l-au sfãtuit sã plece în Italia, Riviera avînd o climã caldã, iar cheltuielile de ºedere urmau sã fie suportate de «Reuniune», o societate braºoveanã. Ciprian a acceptat ºi, în scurt timp, ºi-a luat adio de la Braºov.

La 23 noiembrie 1882, el le scria pãrinþilor: «De ieri mã aflu la locul destinat petrecerii mele peste iarnã. Mã aflu la sud de Cenua, un loc pe care numai Însuºi Dumnezeu, într-un duh bun, l-a putut crea atît de frumos, malurile mãrii fiind înconjurate, de toate pãrþile, de dealuri înalte, lãmîi ºi mãslini, ferit de orice vînt, cu o climã caldã, plãcutã, un loc pe care pot sã-l numesc picior de rai. Sper ca aici sã-mi recîºtig sãnãtatea...». Într-o searã, pe plajã, Ciprian întîlni cîþiva prieteni, fetiþa lor rugîndu-l sã cînte ceva frumos la vioarã... El i-a îndeplinit rugãmintea ºi, cînd a terminat de cîntat, mulþimea de pe întreaga plajã l-a aplaudat, strigînd: Bravo! Bravo!

- Domnule, dumneata eºti un maestru, îi spuse un necunoscut. Eºti cumva român ?

- Da, rãspunse Ciprian, surprins de întrebare.

- Aº vrea sã vã prezint lui Verdi, spuse strãinul ºi, cu emoþie, Ciprian acceptã bucuros. Ieºind din hotel, pornirã spre þãrm. Cu o barcã, în douã ore ajunserã la Genova. O trãsurã cu cai negri îi purtã pe strãzile umbrite de coroanele bogate ale castanilor ºi palmierilor.

Doi valeþi le deschiserã larg uºa casei lui Verdi.

Intrarã într-o odaie strãjuitã de douã vechi armuri de bronz.

De o parte ºi de alta, tufe mari de asparagus, de leandru, cu flori roze ºi albe, ºi multe alte plante exotice. Un covor lung, portocaliu, se întindea peste un rînd de trepte de marmura albã. O altã uºã se deschise. Intrarã într-un salon mare, luminos, cu mobilã scumpã, unde domnea o atmosferã pe care Ciprian nu o aflase decît în muzica «Traviatei».

Verdi îi primi cu zîmbetul lui cuceritor”. (va urma) LILIANA TETELEA

Însemnãri din jurnalul unui geniu (1) Port Lligat, 1 noiembrie 1952 De îndatã ce moare un om important sau chiar semi-important, încerc sentimentul, acut, bizar ºi liniºtitor totodatã, cã mortul acesta a devenit dalinian sutã la sutã, fiindcã, de acum încolo, o sã ocroteascã înflorirea operei mele.

Este ziua cînd mã gîndesc la morþi ºi la mine. Ziua cînd mã gîndesc la moartea lui Federico Garcia Lorca, împuºcat la Grenada, la sinuciderea lui René Crevel la Paris ºi a lui Jean-Michel Franck la New York. La moartea suprarealismului.

La prinþul Mdivani, ghilotinat de Rolls-Royce-ul lui.

La moartea prinþesei Mdivani ºi a lui Sigmund Freud, exilaþi la Londra. La dubla sinucidere a lui ªtefan Zweig ºi a soþiei lui.

La moartea prinþesei de Faucigny-Lucinge.

La moartea lui Christian Berard ºi a lui Louis Jouvet, care a avut loc la teatru. La moartea lui Gertrude Stein ºi a lui JoseMaria Sert. La moartea lui Missia ºi a lui Lady Mendel. A lui Robert Desnos ºi a lui Antonin Artaud. La cea a existenþialismului. La moartea tatãlui meu. La cea a lui Paul Eluard.

Calitãþile mele de analist ºi de psiholog - am convingerea cã sînt superioare celor ale lui Marcel Proust. Nu numai fiindcã, printre numeroasele metode pe care el nu le cunoºtea, eu mã servesc de psihanalizã, ci mai ales fiindcã structura mea spiritualã e de tip eminamente paranoic, deci dintre cele mai potrivite pentru exerciþii de acest gen, în timp ce a lui era

cea a unui nevrozat deprimat, adicã cea mai puþin aptã pentru astfel de investigaþii. Lucru ce se poate recunoaºte cu uºurinþã dupã stilul deprimant ºi distrat al mustãþilor lui, care, asemeni acelora, chiar ºi mai deprimante, ale lui Nietzsche, sînt exact la polul opus al bacantelor vioaie ºi vesele ale lui Velâzquez sau al celor ultra-rinocerontice ale genialului ºi umilului dvs. slujitor.

E adevãrat ca mi-a plãcut întotdeauna sã mã servesc de sistemul pilos, fie din punct de vedere estetic, ca sã determin numãrul de aur care depinde de aºezarea firelor de pãr, fie în domeniul psihopatologic al mustãþii, aceastã constantã tragicã a caracterului, cu siguranþã semnul cel mai truculent al figurii masculine. E ºi mai adevãrat cã, dacã-mi place atît de mult sã mã slujesc de termeni gastronomici ca sã fac sã fie înghiþite ideile mele filosofice, care se digerã dificil ºi laborios, cer întotdeauna acestor idei o limpezime feroce, pînã în cele mai mãrunte detalii. N-aº îngãdui nici o absenþã a claritãþii, oricît de mãruntã ar fi. *** Acum sã trecem la moartea contemporanilor pe care i-am cunoscut ºi care mi-au fost prieteni. Primul sentiment pe care-l încerc, liniºtitor, este acela cã ei devin atît de dalinieni, încît vor lucra la izvoarele operei mele. Totodatã, un alt sentiment, neliniºtitor ºi paradoxal, se manifestã: cred cã eu sînt cauza morþii lor!

Fãrã sã trebuiascã s-o cer, interpretarea mea paranoic-delirantã îmi dã dovezile cele mai amãnunþite ale responsabilitãþii mele criminale. Dar cum, din punct de vedere obiectiv, este fals, ºi cum, pe de altã parte, eu plutesc deasupra tuturor, datoritã unei inteligenþe aproape supraomeneºti, lucrurile, în cele din urmã, se aranjeazã. ªi astfel, vã pot mãrturisi cu melancolie, fãrã pic de ruºine, cã morþile succesive ale fiecãruia dintre prietenii mei, suprapunîndu-se în straturi foarte fine de „false sentimente de vinovãþie”, formeazã în cele din urmã un fel de pernã moale pe care adorm seara, mai proaspãt ºi mai puþin tulburat ca oricînd.

Mort, împuºcat la Grenada, poetul morþii violente, Federico Garcia Lorca! Ole! Cu strigãtul acesta tipic spaniol am întîmpinat la Paris ºtirea morþii lui Lorca, cel mai bun prieten din frãmîntata mea adolescenþã.

Exclamaþia asta, pe care, biologic, o scoate amatorul de corride, de fiecare datã cînd matadorul izbuteºte o „pasã” frumoasã, sau care þîºneºte din gîtul celor care-i încurajeazã pe cîntãreþii flamenco, am scos-o cu prilejul morþii lui Lorca, arãtînd astfel în ce mãsurã destinul lui se sfîrºea printr-o reuºitã tragicã ºi tipic spaniolã.

Cel puþin de cinci ori pe zi, Lorca fãcea aluzie la moartea lui. Noaptea nu putea adormi, dacã nu ne duceam mai mulþi sã-l „culcãm”. Odatã în pat, el mai gãsea o cale sã prelungeascã la nesfîrºit conversaþiile poetice cele mai transcendentale care au avut loc în veacul acesta. Aproape întotdeauna discuta pînã la urmã despre moarte ºi, mai ales, despre propria-i moarte.

Lorca interpreta imitînd ºi cîntînd toate subiectele despre care vorbea, în special propria-i moarte. O regiza mimînd-o: „Iatã, spunea el, cum o sã arãt în clipa morþii!”. Dupã care dansa un fel de balet

CIOBURI DE GÎNDURI

În gînd cu chipul tãu Iubito, rãtãcind pe cale, Icoana ta mi-e far în gînd, ªi-nfrigurat desprind petale Din trandafirii sîngerînd.

De mã aºtepþi plîngînd, eu ºtiu Cã inimile ni se frîng, Dar niciodatã nu-i tîrziu Iubita-n braþe sã mi-o strîng.

Pe cerul nopþi-i doar o stea Veghindu-mã-n etern de rãu, ªi ce seninã-i calea mea În gînd cu chipul tãu.

Suspinã vîntul obosit, E miezonoptica aproape, Bat clopotele-n crini la schit În freamãt stins de ape.

Iar eu alerg pe calea mea, Mereu în dor cu tine, Avînd pe cer aceeaºi stea În drumul spre mai bine. Þi-e lacrima un rug de foc, Eu încã sînt departe, Dar ne avem, ce sfînt noroc, ªi dincolo de moarte.

ILARION BOCA, 29 mai 2017

În sînge-mi toarnã fluturi Dumnezeu

Prin ochii mei trec orele cerate, privighetori sãrate mi se aruncã-n sînge, în cãutarea frunzei spulberate de vîntul fantomatic ce în copaci se frînge

Cad clipele absente-n fascicole bizare, pe ziduri se scurg umbre zdrobite de ninsori, pe autostrada vieþii cu locuri de parcare se rãtãcesc haotic cohortele de nori Dar nu mai au putere tristeþile de iarnã sã ne consume gîndul întoarcerii în cer, ne creºte-n suflet glonþul pornit din altã armã, mã strîng în braþe fluturi cu aripi noi de fier Invazia-n retinã a turmelor de cai ce se hrãnesc cu drumuri crescute peste noapte, e semn cã s-au topit de spaima lunii mai parafele de rouã ce lãcrimau pe acte Ascult cum strigã marea de spaimã în aortã, corãbii nevãzute vin prin fereastra spartã, de nu mã veþi gãsi pe ultima copertã sã nu mã cãutaþi în locuri de pe hartã Cã m-am ascuns în era translucidã pe unde ºerpi lunatici se scurg în jurul meu, veninul lor nu poate în preajmã sã ucidã cã-n sînge-mi toarnã fluturi Dumnezeu...

ADI SFINTEª, 21 mai 2017 orizontal închipuind miºcãrile sacadate ale trupului sãu în timpul înmormîntãrii, cînd sicriul avea sã coboare un anumit povîrniº abrupt din Grenada. Apoi ne arãta cum avea sã arate faþa lui la cîteva zile dupã moarte. ªi trãsãturile lui, care de obicei nu erau frumoase, se aureolau deodatã de o frumuseþe necunoscutã, ba chiar de o drãgãlãºenie extraordinarã. Atunci, sigur de efectul pe care-l produsese asupra noastrã, zîmbea, strãlucind de triumful posesiunii lirice absolute a spectatorilor sãi. (va urma) SALVADOR DALI

Pag. a 7-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Polemici

Controverse

Fãrã decoraþie pentru capra românului! (urmare din pag. 1) Ei bine, da, 26 mai 1864 a fost prima zi în care tînãra naþiune îndrãznea sã ridice pretenþia de a-ºi hotãrî destinul – ziua în care mîndrul domnitor al Unirii, Alexandru Ioan Întîiul, cunoscut ºi iubit de popor ca Vodã Cuza, propunea poporului sã voteze, prin plebiscit, dacã este de acord cu ceea ce hotãrîserã Marile puteri pentru români.

Avea sã fie sacrificiul unui mare domnitor, pentru cã nu va trece mult timp ºi cel mai iubit domnitor al românilor va fi detronat ºi înlocuit cu un domn strãin de neam. Desigur cã aceastã zi a fost scoasã din calendarul zilelor istorice, desigur cã se încearcã trecerea ei sub tãcerea semidoctismului non-naþionalist.

Mã uit încã acum la fenomenul invidiei, alt blestem cu care românii se boiesc pentru a-ºi ascunde ridurile propriei neputinþe ºi fãþãrnicii.

Un român, un om simplu, a fãcut un gest pe care apriga presã britanicã – nemiloasã de atîtea ori cu românii – l-a caracterizat ca fiind eroic.

Românul, plecat din þarã pentru a-ºi cîºtiga pîinea, a fost surprins la locul de muncã de atacul teroriºtilor – teribilele ºi sîngeroasele atacuri de la Londra, de sãptãmîna trecutã. Florin, aºa se numeºte românul, Florin Morariu, a pus mîna pe o navetã, a aruncat-o în capul unui terorist, apoi a pus mîna pe un fãcãleþ - omul e brutar patiser, se pare - ºi a plecat dupã teroriºti, apoi a ajutat rãniþi ºi chiar poliþia sã care victime. Peste 20 de oameni au reuºit sã scape datoritã acþiunii curajoase a românului, a „brutarului român erou”, cum titreazã publicaþiile insulare.

Am scris pe agenþia Sputnik mai multe articole despre Florin, dar am avut ºi ideea de a-l propune spre decorare. O propunere jurnalisticã, desigur – asta în condiþiile în care un numãr imens de funcþionari sau demnitari primesc asemenea decoraþii, iar apoi mulþi dintre ei sînt arestaþi ºi chiar condamnaþi. Mã întreb, oare un român simplu, dar care a fãcut un gest care a umplut paginile Marii Britanii ºi Europei de laude la adresa românilor, oare el nu meritã o decoraþie? Desigur cã meritã – e ca ºi cum te-ai întreba dacã numai gradaþii care stau în jurul mesei Statului Major au dreptul sã-ºi umple pieptul cu decoraþii, iar soldatul din linia întîi are doar obligaþii. Mã rog, din pãcate, în armatã aºa se ºi întîmplã… M-a bucurat sã vãd cã ºi Mihai Gîdea, ºi Mircea Badea au susþinut ideea ca Florin sã fie recompensat; au stat de vorbã cu ambasadorul la Londra – ce prilej pentru ca individul respectiv sã facã pe interesantul, sã foloseascã tot felul de formule aºa-zis „diplomatice”, ca de exemplu „ne vom gîndi la o recompensã inteligentã”. Om fãrã coloanã vertebralã, bun de ºpriþuri ºi nãºit, asta te dovedeºti a fi Dan

Mihalache – ai fost un ziarist de duzinã, un ºmecher simpatic, care s-a învîrtit prin politicã, ºi mocirla asta te-a ridicat, ca pe obãºicã umplutã cu aer! Hai sã vãd cine spune altceva! Pãi tocmai tu, Dan Mihalache, te gãseºti sã-þi dai aere cînd e vorba de un om adevãrat, de unul care, neplãtit ca tine sau ca alþii, a fãcut mai multã imagine bunã României decît toatã amabasada de la Londra la un loc? Tu ar trebui sã ceri audienþã ºi sã te programezi la bãiatul acesta, Dan Mihalache, desigur, fãrã a-þi irosi timpul de nunþi, botezuri, cumetrii ºi alte beþii.

Tot pe Sputnik România-Moldova am publicat un sondaj, în care i-am întrebat pe români dacã sînt de acord ca Florin sã fie decorat de Statul Român. Rezultatul – doar un cititor din zece a votat 90% pentru, dar faptul cã doar 10% au votat spune multe. Multe despre invidia care ne-a pierdut de atîtea ori. Oh, ºi cîte comentarii rãutãcioase - ºi mai ales pline de suficienþa prostului! „Ce a fãcut sã merite decoraþie?”, asta îi frãmîntã pe ai noºtri ca brazii. Ai noºtri care tac mîlc atunci cînd cineva e agresat în faþa lor, sau e furat într-un mijloc de transport. Chiar i-am întrebat pe unii, scuzaþi-mi limbajul – „Prietene, dar tu sã fi fost în locul lui Florin, ce-ai fi fãcut? Mai întîi pipi sau caca în proprii pantalonaºi?”. Te enerveazã asemenea atitudine, dovedeºte spiritul de slugã, spiritul alienat al coloniei – acelaºi care-i face pe unii lãudãtori de profesie sã devinã acuzatori atunci cînd „adoratul” se tranformã în „acuzatul”.

Stau sã mã întreb care o fi vindecarea românilor. ªtiþi, existã proverbul care ne defineºte atît de bine – „Sã moarã (ºi) capra vecinului”. În spiritul aceleiaºi dileme, nu m-ar mira dacã un eventual chestionar naþional privind rezolvarea crizei de micime a spiritului contemporan ar genera un rãspuns de tipul „sã omorîm toate caprele din România, numai aºa românii se vor elibera de marota ancestralã”.

Poate cã acum e momentul, tot vor unii sã ne omoare ºi oaia – adicã unii vor sã asocieze blîndul animal biblic cu tîlhãriile ºi golãniile de tip nou, alþii ºi-au dat seama cã trebuie sã desfiinþeze orice creaþie care cuprinde metaforic acest patruped providenþial pentru civilizaþia umanã. Cometarii mai imbecile decît am auzit zilele astea despre fundamentala baladã „Mioriþa“, o culme a creaþiei româneºti ºi chiar universale, nu am auzit niciodatã! Sau despre transhumanþa generatoare de limbã, culturã ºi naþiune românã – tot aºa, s-au nãpustit ºi asupra oii omorîtorii de capre neaoºi.

Sincer, aº vrea sã-i dãm lui Florin Morariu o decoraþie pentru meritul de a fi un român de demult ºi om adevãrat -, dar mi-aº dori ºi sã aibã cîte-o navetã pentru capul fiecãrui terorist al invidiei ºi imbecilismului românesc.

Florin, bucãtarul din Iaºi care s-a bãtut cu teroriºtii la Londra, nu se crede erou

mi-a rãspuns cã au doar cuþite. Atunci am spus cã eu ies afarã!“. Am vãzut doi suspecþi ºi m-am întrebat cum sã reacþionez. Aveam douã navete în mînã. Una am aruncat-o în el, ºtiind cã se va feri. Am fost sigur cã se va feri, pentru cã se uita la mine. ªtiam cã îl voi lovi cu a doua. În timp ce am aruncat-o am ºi plecat spre el ºi cu a doua l-am lovit. I-a venit undeva în zona feþei. În secunda în care a cãzut, intrase pe undeva prin spate maºina de poliþie. Au spus prin portavoce „go, go! Give the grenade“. Cred cã se refereau la mine. ªi miam dat seama cã se aruncã o grenadã. Am ieºit în colþ, iar maºina de poliþie a intrat direct în ei.

M-am speriat de faza în sine. Îþi dai seama cã nu e uºor cum unul îl omoarã pe altul. Nu am vãzut asta în viaþa mea.

S-a luptat cu unul dintre cei trei teroriºti care au însîngerat Londra, a adãpostit zeci de oameni care fugeau îngroziþi, a dat dovadã de curaj, tãrie de caracter ºi compasiune pentru semeni.

Florin Morariu este un român plecat la muncã în capitala Marii Britanii care, prin faptele sale, a reuºit sã cîºtige respectul britanicilor, dar ºi al conaþionalilor sãi. Nu se crede erou, ci un „simplu om care crede în Dumnezeu“. Într-un interviu acordat Associated Press, Florin Morariu povesteºte cum l-a atacat pe teroristul care se apropiase de el, þinînd în mînã un cuþit însîngerat. „Îmi spune femeia: «Dom’ne, uitaþi... de la London Bridge încoace vine un autovehicul din care coboarã niºte persoane cu cuþite ºi taie oamenii, omoarã oamenii pe stradã!». ªi am spus: cum e posibil aºa ceva, unde sînt oamenii ãºtia? Pot fi oriunde, lãsaþi-mã sã stau aici! Am întrebat-o dacã au arme ºi

România, leagãnul altora În conºtiinþa naþiunii, de-a lungul secolelor, au fost implementate percepþii privind vecinii noºtri. Unele s-au actualizat în funcþie de schimbãrile din ’89. Poate bulgarii au rãmas constanþi, chiar dacã presimt cã ºi ei vor suferi „mutaþii”. Noi îi percepem ca naþiune, nu ca indivizi. Întrebarea mea este cum sîntem noi percepuþi? De bulgari, de sîrbi, de unguri ºi ucrainieni. Cã moldovenii nu mã aºtept sã ne fi dat vreo „poreclã” încã.

Cum ar fi vãzutã o naþiune care, în ultimii 27 de ani, a fãcut urmãtoarele: * ªi-a cedat resursele. * ªi-a mãcelãrit pãdurea. * ªi-a îndobitocit tineretul. * ªi-a îmbolnãvit populaþia. * ªi-a distrus economia. * ªi-a ridicat mondenul la rang de artã. * ªi-a sãrãcit la limitã mai mult de 50% din populaþie. * ªi-a blamat valorile reale. * ªi-a fãcut praf armata. * ªi-a cumpãrat fregate vechi… unde sigur ºpaga a fost mai mare decît valoarea lor. * ªi-a cumpãrat avioane vechi… (oare ce o fi în sufletul piloþilor militari români, condamnaþi la second hand?). * ªi-a vîndut flota comercialã. * ªi-a fãcut renume printr-o politicã externã umilitoare. * ªi-a lãsat copiii sã fie uciºi de cîinii strãzii. ªi multe altele…

Cum aþi analiza o astfel de þarã? Ce aþi gîndi despre români? ªi peste cele expuse mai sus, adãugaþi nenumãratele fapte de corupþie. Unele descoperite.

Altele nu.

Adãugaþi faptul cã totul s-a desfãºurat la adãpostul Serviciilor, care acum sînt lãudate (?!). Adãugaþi cã opinia publicã este, de fapt, reprezentatã de „acoperiþi” din presã, care spun doar ce li se dicteazã, ºi alþi „acoperiþi” le cîntã în strunã ca totul sã fie perceput ca „reacþie popularã”.

Sînt atît de multe de spus, cã mã enervez doar cînd mã gîndesc.

Avem cel mai corupt sistem politic din Europa. Cu girul Europei. Cã banii ãia din corupþie au venit ei ºi de acolo.

Avem cel mai umilitor mod de a negocia cu „partenerii” externi.

Avem cel mai „hipnotizat” popor. Poþi sã vii sã-l silueºti, ºi el tot crede cã aºa e bine. Oamenii mor… copiii mor… viitorul moare… pãdurea moare… ªi noi ne facem poze cu trotinete cu motor.

Ce gîndiþi voi despre o astfel de naþiune?

P.S.: Ne plîngem cã sîntem vãzuþi ca hoþi. Cine e de vinã cã sîntem vãzuþi aºa? Uitaþi-vã cît se furã, cît s-a furat ºi cît o sã se mai fure. Nu vecinii sînt de vinã.

Noi sîntem, de fapt, vinovaþi. Toþi! Credeþi cã þãrii noastre o sã-i fie bine? Eu nu mai cred. Dacã vine un tînãr la mine ºi îmi cere sfatul, eu îi zic… mergi acolo unde o sã ai o ºansã.

Mi s-au înmuiat picioarele, nu ºtiam ce sã fac. ªi am zis cã dacã fug poate sã vinã din altã parte ºi sã mã înjunghie ºi pe mine“, mãrturiseºte Florin.

Bucãtarul din Iaºi spune cã, dupã ce au aruncat poliþiºtii grenada, a fugit. „Am deschis poarta mare ºi am început sã þip: „Come, all the people inside the bakery!“. ªi au intrat toþi oamenii, sãracii. Vreo 20 de persoane. Printre ei era ºi o persoanã cu deficienþe, era într-un cãruþ. Îþi dai seama, sã ai picioarele amputate. El sãracul rãmãsese în mijlocul strãzii, dar cineva l-a împins în brutãrie.

Apoi au venit trupele speciale, au intrat ºi ne-au spus sã punem mîinile la cap.

Am gîndit cã e un atac terorist, dar de ei nu mi-a fost fricã. Mi-a fost fricã doar atunci cînd am auzit grenada. Sincer, poate am avut ºi curaj, poate am fãcut-o ºi din fricã, poate am fãcut-o ºi din milã. Cred ca aceste trei sentimente m-au fãcut sã iau atitudinea asta“, a mai spus românul.

Florin nu se crede erou, ci un simplu om care crede în Dumnezeu. „Dacã noi nu sîntem uniþi, nu putem învinge“, a conchis Florin.

(Observator Antena 1)

Pag. a 8-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

☺ Umor „politicianist“ ☺ Umor „politicianist“ ☺ Institutul Cantacuzino, victima vaccinului antiFurt!

Dupã mulþi ani s-a aflat, în sfîrºit, care a fost motivul pentru care politicienii români au dorit sã închidã Institutul Cantacuzino: vaccinul antiFurt!

La începutul anilor ’90, cînd au realizat cã România începuse sã fie furatã, specialiºtii Institutului Cantacuzino au demarat cercetãrile ºi au reuºit sã testeze cu succes un vaccin care, odatã aplicat politicienilor, îi determina sã nu mai fure. Prin inocularea serului antiFurt, aleºii neamului deveneau utili pentru popor ºi chiar îºi repatriau în þarã averile obþinute prin furt. În funcþie de calitatea omului, unii aveau ºi excese

gen autodenunþul ºi demisia din toate funcþiile publice.

Aflînd de existenþa acestui vaccin, cei care guvernau ºi toþi cei care erau la ciolan sau aproape de el, au decis sã elimine acest remediu sãnãtos economiei ºi societãþii româneºti, ºi sã închidã institutul. Pericolul de a deveni cetãþeni cinstiþi ai României era iminent pentru politicieni, aºa cã s-a decis distrugerea singurei ºanse de însãnãtoºire moralã a politicii dîmboviþene. „Era simplu de vãzut cine era necinstit dacã era vaccinat, deoarece efectul era creºterea unui al treilea braþ pe spatele celui care fura, motiv pentru care imediat ar fi fost identificat ºi arestat de DNA”, a declarat Stelu’ Inocenþiu, cercetãtor principal ºi inventatorul vaccinului de la Cantacuzino. În prezent, specialiºtii institutului doresc sã punã la punct un alt vaccin, cel al patriotismului.

Cei care sînt vaccinaþi cu acest ser miraculos devin imuni la minciunile ºi manipularea politicienilor ºi îºi doresc cu adevãrat sã trãiascã într-o Românie sãnãtoasã moral, bogatã spiritual ºi material.

Zece motive pentru care România va schimbã frunza cu oaia

oaie ºi Iohannis doreºte sã lase, totuºi, ceva în urma lui cînd va fugi din þarã; 9. Pentru cã frunza se purta în epoca pietrei.

Acum am evoluat, în epoca clopotelor de bronz se poartã cojocul de oaie; 10. Pentru cã Becali a plãtit ca una din oile lui sã fie emblema României.

1. Scufundarea vasului rusesc de cãtre vaporul plin cu mioare româneºti a ridicat oaia la rangul de general al Armatei Române; 2. Pentru cã la baza psihologiei poporului român se aflã oiþa bîrsanã din Mioriþa; 4. Pentru cã Bucureºtiul a fost întemeiat de ciobanul Bucur, la rugãmintea celei mai scumpe oiþe a lui, pe care o alintã Esca; 5. Pentru cã oaia a mîncat frunza ºi e puþin probabil sã se întîmple ºi viceversa; 6. Pentru cã românii ºi-au cîºtigat acest drept atunci cînd Omar Haissam a fugit din þarã pe un vapor plin de berbecuþi; 7. Pentru cã oile sînt principalul produs de export cãtre þãrile arabe ºi acolo berbecul este asociat cu România.

8. Pentru cã Sibiul se mîndeºte cu brînza de

Iranul cere comision Statelor Unite pentru contractul cu Arabia Sauditã Imediat dupã anunþarea încheierii unor contracte fabuloase de armament cu Arabia Sauditã de cãtre preºedintele SUA, guvernul de la Teheran aºtepta sã fie sunat, dacã nu vizitat, de Donald Trump pentru a discuta despre comision. Din pãcate, însã, se pare cã acest lucru nu s-a întîmplat ºi a declanºat o furie imensã în tot Iranul, care s-a lãsat cu declaraþii politice dure ºi demonstraþii în faþa ambasadei SUA. „Este total neelegant ceea ce a fãcut Trump ºi credem cã ne aflãm în situaþia de a începe o campanie masivã de dezarmare pentru a face total inutil contractul de înarmare a Arabiei Saudite”, a declarat Ahsan Orhan, purtãtor de cuvînt al Ministerului de Finanþe iranian.

Iranul a fãcut tot ce a fost nevoie ca America sã semneze acel contract. A miºcat soldaþii de colo-colo. A pus

Istoria se schimbã, dacii nu au fost romanizaþi Institutul de Dacologie Contemporanã din Drãgãneºti Vlasca (IDCDV) a reuºit sã descifreze ºi sã rezolve problema aºa-zisei dizolvãri în marele Imperiu Roman a dacilor, fie ei ocupaþi sau liberi.

Conform lui Deceneu Ionescu, ºeful IDCDV, dacii nu au fost nici uciºi, nici asimilaþi, ci au emigrat în vestul Europei, de-a lungul Dunãrii, aceºtia ajungînd sã munceascã pentru triburile germanice libere, precum ºi pentru galii liberi, Asterix ºi Obelix. „Imediat dupã victoria lui Traian ºi instaurarea dominaþiei romane în GLADIATOR Dacia, grupuri mici de DAC daci au început sã treacã ilegal graniþa în Imperiul Roman, ca sã caute de muncã la Roma, fie ca îngrijitori de bãtrîni, fie ca mercenari sau gladiatori. Alþii, mai curajoºi, au mers pe lîngã graniþa Imperiului, ajungînd în Germania de azi, pentru a munci la negru în fabricile de cãruþe, cele mai bune din lume încã din acele vremuri”, a declarat Deceneu Ionescu, adãugînd cã „motivul pentru care statuile dacilor sînt foarte prezente la Vatican ºi în întreaga Roma ne aratã cît de apreciaþi erau dacii care lucrau acolo în acele timpuri”. În prezent, se întîmplã acelaºi proces în România, fosta Dacia.

Românii, imediat dupã ’90, au început, în grupuri mici, sã penetreze graniþele din Vest, precum dacii acum 2.000 de ani, iar dupã 2007, dupã intrarea în Uniunea Europeanã, cînd au putut sã plece fãrã vizã, s-au nãpustit în Occident, pãstrînd astfel o tradiþie veche de mii de ani. „Aceastã reacþie ne demonstreazã cã spiritul dac este încã putenic în România, þara care va continua sã se depopuleze constant, astfel încît peste 2.000 de ani, nimeni nu va ºti cine au fost romanii”, a încheiat Deceneu Ionescu.

rechetele în geam. A ornat fiecare plajã cu cazemate ºi tunuri grele, a speriat portavioane cu bãrcuþele ultrarapide, a pus drone sã survoleze Riadul, doar-doar sã-l sperie pe ªeic ºi el sã se înarmeze inutil de mult, lucru care s-a ºi realizat. „Dar comisionul nostru unde este?, se întreabã Ahsan

Bancul sãptãmînii Un om în vîrstã doreºte sã emigreze. La completarea formalitãþilor, este întrebat de cãtre funcþionarul român: - Care este motivul, tataieee?

- Datoritã homosexualitãþii...

- Cum aºa?

- Pãi, în timpul lu’ Dej se pedepsea chiar cu moartea, dupã aceea, pe vremea lu’ Ceauºescu, cu închisoarea, iar acum este permisã prin lege. Aº dori sã emigrez pînã nu devine obligatorie.

Premierul MEU, Guvernul MEU, Armata MEA, Jurnalul MEU! Am primit un mail de la ªeful de peste Ocean. A fost atît de încîntat de poveºtile de vînãtoare ale juniorului, încît m-a poftit la raport cît mai curînd. Nu am înþeles de ce Donald Trump Jr. ne numeºte „veºnicile plaiuri economice ale vînãtorii” dupã ce a fost la Giurgiu, dar tot e bine cã, datoritã lui, o duc pe Carmen la Casa Albã.

Dragnea moare de invidie, mai ales cã eu merg sã îi ºterg pantofii ºefului, nu ca el, care s-a dus dupã ce i-a ºters pantofii lui Maior. Cã doar cine credeþi cã s-a rugat de portarul de la restaurantul ãla ca sã-l primeascã pe Dragnea înãuntru ca sã se pozeze cu Trump?

Acum o sã am iar multe like-uri pe Facebook, nu e de ici, de colo o vizitã la ªeful cel Mare. ªi cine are sã fie premiat de American Jewish Committee? Cine, mãi, teleormãnene? Eu! În sfîrºit, ceea ce românii nu recunosc, americanii au reuºit sã vadã în mine acel lider nãscut sã aducã pacea, securitatea ºi democraþia în lume.

Ei vãd valoarea mea, înþelegi tu, mãi, Dragnea? Numai

Orhan, adãugînd cã „nu ne aºteptam ca Trump, om de afaceri, sã ne înºele în aºa hal aºteptãrile”.

Guvernul de la Teheran va înainta o notã de protest cãtre SUA ºi, totodatã, va demara o amplã campanie mediaticã împotriva preºedintelui Trump, cu titlul „Cu portavionu’ luaºi comisionu’!”

acest popor orb ºi total nerecunoscãtor nu vede importanþa prezenþei mele la scara Istoriei.

Presa româneascã trebuie sã meargã sã mai înveþe modul obiectiv prin care mã percepe mass-media de peste Ocean. Nu am înþeles deloc care e motivul pentru care s-au ofuscat toþi cã am spus cã axa Rusia – Turcia – Iran nu este beneficã pentru securitatea Mãrii Negre.

Doar eu vãd cã ãºtia lucreazã împreunã în Siria? ªi ce dacã Turcia e membru NATO? Nimeni nu observã cã Erdogan s-a pus rãu cu SUA de cînd cu lovitura de stat?

Cine este cel mai loial ºi mai „cap plecat” aliat al Americii în lume? Eu! Eu, pînã cînd mã sunã Angela, moment în care iau poziþie de drepþi, dar bine cã nu vãd toþi asta.

Sînt foarte optimist, plec în vacanþã ceva mai devreme, mai ales cã pot merge ºi la o partidã de tenis în Florida, la bunul meu prieten Marius. Înþeleg de la Mihaela cã se doreºte desecretizrea arhivei SIPA. Habar

nu aveam ce înseamnã cele patru iniþiale, dar i-am dat inteligent din cap ºi de înþeles cã ºtiu exact despre ce arhivã e vorba. Între timp, am întrebat pe Google ºi am aflat cã e ceva cu procurori ºi judecãtori.

Oare de ce nu am ºtiut de ea înainte de procesul casei mele din Sibiu? Nu era bine sã am ºi eu o relaþie, o pilã ceva acolo? Oare mai pot sã anulez ºedinþa definitivã?

Nu cred cã e ceva ce nu pot face în aceastã þarã, aºa cã, imediat ce va fi la vedere, o sã trimit pe Doru sã se uite prin ea ºi sã facem cumva sã-mi recapãt casa MEA! Bravo, Tudore, aºa sã faci! Bagã la desecretizat, cã eu nu prea vãd cum sã fac asta. Poate se desecretizeazã ºi cine sînt cei care promoveazã tinerele speranþe prin înalte funcþii publice. Fãtuca aia, Anca, parcã, secretar de stat, are niºte chiloþei foarte frumoºi. Ca sã nu mai spun de prefectul de la Vaslui, tînãrul ãla foarte apreciat de Carmen. Bravo, Grindene! Pune tinerii frumoºi ºi liberi pe funcþii, beizadele, nu orice marþafoi pregãtit ºi ºcolit pentru acele funcþii, cum ar fi fãcut un premier capabil!

Rubricã realizatã de DAN ALEXANDRU

Pag. a 9-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

MOZAIC * MOZAIC * MOZAIC Descoperire extraordinarã în mormîntul lui Tutankhamon O descoperire fãcutã printre bandajele cu care a fost înfãºurat trupul faraonului egiptean Tutankhamon a stîrnit foarte multe controverse în rîndul specialiºtilor.

Daniela Comelli, profesor de ºtiinþa materialelor la Universitatea Politehnicã din Milano, Italia, a analizat împreunã cu colegii sãi obiectul din aur.

Vechii egipteni ºtiau încã de acum 3.200 de ani cã materialul era de provenienþã extraterestrã.

Un nou studiu a confirmat faptul cã un pumnal gãsit printre bandajele cu care a fost înfãºurat trupul faraonului egiptean Tutankhamon a fost realizat din fier provenit dintr-un meteorit.

Daniela Comelli, profesor de ºtiinþa materialelor la Universitatea Politehnicã din Milano, Italia, a analizat împreunã cu colegii sãi lama armei ºi a arãtat cã aceasta conþine 10% nichel ºi 0,6% cobalt. Investigaþia a fost realizatã folosind fluorescenþa de raze X, o tehnicã prin intermediul cãreia sînt identificate elemente chimice în funcþie de caracteristicile cromatice ale razelor X pe care ele le emit atunci cînd sînt bombardate cu raze X de energie mai mare. Specialiºtii italieni au comparat apoi compoziþia chimicã a lamei pumnalului cu cea a 11

Misterul celor douã culturi gemene de pe malurile opuse ale Atlanticului (4) Temple cu hieroglife, rezistente la cutremure Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au ridicat clãdiri rezistente la cutremure, folosind aceeaºi metodã a zidurilor înclinate spre interior, trecînd astfel cu brio testul timpului.

meteoriþi metalici ºi au constatat cã acestea sînt foarte asemãnãtoare.

Pumnalul a fost gãsit de arheologul britanic Howard Carter în zona coapsei drepte a mumiei lui Tutankhamon, în 1925, la trei ani dupã ce savantul a descoperit mormîntul celebrului faraon. Arma este compusã dintr-un mîner de aur cu buton din cristal ºi o lamã din fier protejatã cu o teacã din aur decoratã cu capul unui ºacal ºi cu modelele unor crini ºi ale unor pene.

Pumnalul dateazã din Secolul al XIV-lea î.Chr. ºi este unul dintre foarte puþinele artefacte realizate din fier gãsite vreodatã în cultura egipteanã veche. Se presupune cã membrii acesteia au început sã cunoascã metalurgia de-abia în Secolul al VIII-lea î.Chr., cu mult dupã apariþia acestei îndeletniciri în zonele învecinate.

Oamenii de ºtiinþã spun cã primele obiecte din fier apãrute în spaþiul egiptean au fost realizate din fier meteoric, considerat a fi mult mai valoros decît aurul. Se presupunea pînã acum cã pumnalul celebrului faraon egiptean a fost realizat din acel tip de fier, însã nimeni a reuºit sã demonstreze aceastã ipotezã. ,,În acest context, calitatea manufacturierã a lamei pumnalului lui Tutankhamon este dovada clarã a unei încercãri reuºite de prelucrare a fierului în Secolul al XIV-lea î.Chr.“, a declarat Daniela Comelli pentru televiziunea canadianã CBC News.

Cu ocazia realizãrii acestui studiu, oamenii de ºtiinþã italieni au aflat, de asemenea, noi informaþii referitoare la modul în care egiptenii descriau prelucrarea fierului în urmã cu peste 3.200 de ani, ºi anume prin intermediul termenului de ,,fier provenit din cer“. ,,Folosirea acestui termen în limbajul uzual indicã faptul cã egiptenii ºtiau încã din Secolul al XIII-lea î.Chr. cã acest material era de provenienþã extraterestrã“, au afirmat specialiºtii.

ALIN MOTOGNA (Descopera.ro) tric la dreapta ºi la stînga unui simbol central al soarelui.

Aºa cum soarele din cer asigurã un echilibru perfect între iarnã ºi varã, între frigul extrem ºi cãldura extremã, este vital ca soarele nostru interior (sufletul nostru etern) sã ne echilibreze energiile animalice gemene: cea pozitivã ºi cea negativã, instinctele, dorinþele, imboldurile, poftele etc., pentru a rãmîne în echilibru ºi armonie cu natura.

Animale pe frunte Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au folosit motivul „animalului pe frunte“, pentru a evoca puterea celui de-al treilea ochi. Ambele culturi au înþeles

Religie solarã Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au folosit simbolismul solar, ca parte centralã a religiei lor.

Sfatul medicului

Cum se pot trata durerile de spate?

Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a DR. TAREK NAZER lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Majoritatea oamenilor au simþit, cel puþin o datã în viaþã, o durere la nivelul spatelui, aceasta putînd avea diferite cauze: musculare, osoase, articulare sau nervoase.

Durerea de spate poate fi localizatã sau poate iradia cãtre alte zone ale corpului. În funcþie de modul de apariþie ºi de duratã, pot fi clasificate în dureri acute, cu duratã de la cîteva zile pînã la cîteva sãptãmîni, sau dureri cornice, care dureazã mai mult de trei luni. De cele mai multe ori, debuteazã dupã un efort intens, precum ridicarea incorectã a greutãþilor, din cauza unei miºcãri bruºte, a unui spasm muscular sau din cauza muºchilor ºi tendoanelor tensionate, dar poate apãrea ºi din cauze mai complexe, precum hernia de disc, osteoporoza, scolioza sau în urma unei leziuni a nervului sciatic.

Simptomele cele mai frecvent întîlnite sînt durerea muscularã, care uneori iradiazã pe membrele inferioare, incapacitatea de a sta drept sau limitarea flexibilitãþii.

Diagnosticul se pune în urma examinãrii clinice, prin care se va evalua capaciatatea de a merge, de a sta în ºezut ºi de a ridica picioarele, completate de investigaþii imagistice.

Tratamentul diferã în funcþie de cauzã. Poate fi medicamentos, reprezentat de antialgice sau de medicamente antiinflamatorii. Dacã durerea nu cedeazã dupã administrarea tratamentului medicamentos, se poate recurge la terapie fizicã, unde se pot face diverse proceduri de fizioterapie, cum ar fi ultrasunetele, stimularea electricã ºi alte tehnici de relaxare a musculaturii spatelui, sau de kinetoterapie, pentru creºterea flexibilitãþii ºi pentru îmbunãtãþirea posturii. Tratamentul chirurgical este indicat ca ultimã metodã de tratament, fiind necesar în cazul pacienþilor care au încercat deja celelalte metode, iar durerea nu a dispãrut.

Durerile de spate pot fi prevenite prin exerciþii fizice, pentru întãrirea musculaturii spatelui, prin controlarea greutãþii corporale ºi prin adoptarea unei posturi corecte atît în timpul mersului, cît ºi în repaus. www.artroscopiedegenunchi.ro la omul de jos la cel luminat. Roma nu a fost construitã într-o zi. N-ai sã-l gãseºti pe Isus sau pe Buddha în tine într-o singurã zi. Ascensiunea presupune timp ºi efort.

Tripticul – templele cu trei uºi

În aceastã privinþã, cele douã religii au fost identice. În Egipt, zeul soarelui era Ra, iar în Peru, zeitatea solarã era Inti. În ambele culturi, omul este o zeitate solarã. Soarele este simbolul tãu, al sufletului tãu. Tu eºti un soare etern ºi divin. Te-ai încarnat în mod voluntar în materie ºi acum eºti amnezic: ai uitat de sinele tãu spiritual, ai rãtãcit drumul spre casã.

Simbolismul solar paralel Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au creat reprezentãri ale unor zeitãþi-animale, poziþionate sime-

Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au construit temple-triptic. Tripticul este un design arhitectural utilizat în toatã lumea. Simbolizeazã aceeaºi religie universalã, practicatã pretutindeni în lumea anticã. Aceastã cã noi ne putem crea o anume stare de transã, în timpul cãreia ne trezim aºa-numitul ochi al minþii, ochiul interior sau cel de-al treilea ochi. Acesta este un simbol al iluminãrii spirituale, despre care se crede cã existã în zona frontalã, deasupra ºi între cei doi ochi.

Simbolul treptelor Atît egiptenii antici, cît ºi pre-incaºii/incaºii au folosit motivul treptelor, care simbolizeazã ascensiunea gradualã pe care o realizeazã iniþiatul în cãlãtoria sa de religie se bazeazã pe echilibrul contrariilor, descris mai sus. Cele trei uºi gemene exterioare simbolizeazã opoziþia, partea stîngã/partea dreaptã a sinelui nostru temporar, în timp ce uºa din mijloc simbolizeazã punctul central al eternitãþii sinelui nostru. Templele-triptic i-au inspirat mai tîrziu pe masoni, constructorii catedralelor gotice. (va urma) RICHARD CASSARO

Pag. a 10-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... ªmenul cu moartea Nu avem pretenþia sã emitem teorii filozofice colcãind de inteligenþã. Dar un lucru ni s-a clarificat de mai multã vreme: bãtrîneþea înseamnã, în primul rînd, degradarea fizicã ºi mentalã, aducãtoare de boli felurite.

Abia dupã aceea vin celelalte ,,bucurii”: cãderea pãrului ºi a dinþilor, îngrãºarea, impotenþa. Pe cale de consecinþã, cam pe la 50-55 de ani, începem sã facem poteci spre spitale. Mai ales bãrbaþii, cãci femeile, fiind guvernate de instinctul matern, sînt mai prudente ºi nu se expun prosteºte la toate plãcerile ºi riscurile existenþiale. În plus, avînd ciclu, eliminã excesul de colesterol, care, mai tîrziu, le-ar înfunda arterele cauzatoare de atîtea nenorociri. Într-adevãr, avem vîrsta arterelor noastre, ºi asta nu e vorbã goalã.

Dar, sã revenim. În afara plãcerii de a da mîna cu medicii (atîþia cîþi au mai rãmas), pelerinajul prin spitalele patriei (particulare sau de stat) mai înseamnã ºi altceva. În primul rînd, constatarea cã pacienþii înºiºi, dotaþi cu o inteligenþã pãtrunzãtoare ºi luînd luminã unii de la alþii, pot fi proprii lor tãmãduitori. Cãci, aºa cum se ºtie, nu existã boli, existã doar bolnavi. Sã nu uitãm nici prezenþa bisericuþelor ºi a capelelor de rugãciune din spitale, dovada cã, acolo unde medicii dau din umeri, intrã miracolele pe fereastrã. În cel de-al doilea rînd, ocuparea unui pat de spital mai înseamnã ºi legarea de trainice prietenii în rîndul celorlalþi pacienþi sau al personalului sanitar. Dacã unii oameni ºi-au fãcut prieteni în armatã sau prin puºcãrii, de ce nu s-ar întîmpla la fel ºi în spitale? Aºa cum este cazul cu vecinul meu, domnul Properþiu. Cînd i-a venit vremea, bãiatul a plecat în armatã. Acolo, s-a împrietenit cu unul, Nae. Mai tîrziu, cînd a ajuns la Jilava, pentru o neînþelegere cu un portofel, peste cine a dat acolo vecinul? Aþi ghicit: peste Nae, acum gardian-ºef, ºi þinete, Properþiule, trai bun pe capul tãu, cãci n-a bãgat de seamã cînd au trecut cei 2 ani ºi 6 luni de bulãu. Peste iarãºi ceva timp, bãiatul nostru s-a cazat, o vreme, ºi la Poarta Albã. Unde – cu cine s-a întîlnit? Desigur, cu acelaºi Nae, de data aceasta, priponit ºi el...

Sã lãsãm aventurile din spaþiile concentraþionare ºi sã revenim la spitale. Nu pot s-o uit pe bãtrîna doamnã Stamateea, care, întrebatã ce-i mai face soþul, dus, într-o noapte, la ,,Urgenþã”, cu o peritonitã acutã, a dat din mînã a lehamite, în sensul cã, pur ºi simplu, derbedeul s-a înhãitat cu anestezista, ºi duºi au fost în vraiºtea lumii.

Fiind, aºa cum am spus, de o mediocritate strigãtoare la cer, bineînþeles cã nici subsemnatul nu putea face excepþie de la regulã. Drept urmare, prima mea internare în spital, cea de la ,,Fundeni”, m-a blagoslovit cu prietenia domnului Cuculeþ, de la Filiaºi. Omul avea douã calitãþi esenþiale: fiica lui era medic stagiar acolo ºi trecea, din orã-n orã, sã-i facã injecþii, dar nu uita sã-mi arunce ºi mie cîte o privire profesionalã, ba chiar sã mã înþepe cu ce-i mai rãmînea în seringã; ºi al doilea, bãtrînul ºtia sã asculte. Aºa cã vorbeam numai eu. De aceea, ani la rînd, de ziua noastrã onomasticã ºi la marile sãrbãtori de peste an, am tot fãcut schimb de cãrþi poºtale ilustrate. Pînã într-o zi, cînd nu mi-a mai rãspuns.

A urmat experienþa din fostul Spital ,,Caritas”, desfiinþat de Bãsescu, unde n-am apucat sã leg vreo prietenie, cãci, spre searã, am chemat un taxi ºi am evadat, îngrozit de frigul ºi de ºobolanii care miºunau peste tot.

Fusesem luat cu Salvarea de pe stradã ºi dus acolo cu un diagnostic cumplit: infarct miocardic, pus la Camera de Gardã chiar de director. Dar o tînãrã doctoriþã mi-a ºoptit sã mã calmez, cãci fusese vorba doar de o anginã pectoralã provocatã de frig. ªi, într-adevãr, dupã cîteva ore, m-a scos pe furiº de la Terapie intensivã ºi m-a expediat într-un salon pustiu ºi cu geamurile sparte.

La Institutul ,,Paulescu” am învãþat de la o liftierã, binecuvîntaþi sã-i fie copiii, cã secretul unei glicemii decente constã nu atît în medicamente, cît, mai ales, în calitatea infectã a hranei zilnice, care ne þine, mai tot timpul, flãmînzi. ,,Un diabetic burtos e un diabetic incurabil!”, a confirmat ºi bucãtãreasa-ºefã. ªi a mai adãugat: ,,Un diabetic numai pielea ºi osul e semn cã s-a vindecat!”. Dar ºi ceilalþi pacienþi mi-au transmis cîte ceva din înþelepciunea lor. Mai ales cînd deschideau frigiderul din salon ºi înfulecau hãmesiþi tot ce ascunseserã acolo, spre nedumerirea doctoriþei, care nu mai ºtia cîtã insulinã sã le mai prescrie, ca sã-i aducã la normal. Tot acolo am învãþat cã hiperglicemia nu împieteazã defel asupra libidoului. Eram 3 pacienþi în Salonul 22 de la etajul IV, ºi vecinul din stînga mea, un ardelean de vreo 50 de ani, se îmbîrligase cu o studentã planturoasã ºi, noapte-de-noapte, se hîrjoneau într-o magazie cu cearceafuri date la reformã.

La ceva vreme dupã aceastã întîmplare, o pietricicã la rinichi m-a silit sã mã internez la Spitalul ,,Carol Davila”, unde l-am cunoscut pe Florin Olãnescu, un bãiat aparent simplu, dar, în realitate, un monument de onestitate ºi de bun-simþ natural. Sînt ceva ani de atunci, dar tot ne mai felicitãm la telefon de ziua noastrã (eu pe 16, el pe 29 aprilie), de Paºti ºi de Crãciun. I-am uitat chipul ºi am ajuns sã-l cunosc doar dupã voce, aºa cã l-am întrebat dacã, în lipsa altui semn de recunoaºtere, n-ar fi posibil sã trecem pe stradã unul pe lîngã altul, cã omul mai albeºte, mai cheleºte sau îºi mai lasã mustaþã... ,,Nu existã, important este sã ne recunoaºtem dincolo...”, m-a asigurat el. În pofida acestei filozofii existenþiale cam deprimantã, Floricã al meu e de un optimism aproape inconºtient, cã nici un pericol, cît o fi el de ameninþãtor, n-ar îndrãzni sã-i dea tîrcoale. De aceea, de cîte ori mã încearcã vreo depresie, îl sun ºi, cum îi aud glasul, simt cã mã încarc de energie neapãrat pozitivã. În urma beteºugurilor sale, Floricã a rãmas cu sechele ºi, din douã în douã zile, face dializã, dar asta nu-l împiedicã sã fugã mereu în Deltã. Pentru orice nedumerire a mea, care sînt prãpãstios, el are mereu rãspunsul pregãtit: ,,Mi-a dat Dumnezeu un doctor deºtept, care m-a învãþat ca, de cîte ori fug la pescuit, sã beau puþinã apã ºi sã zic: te bag în mã-ta, dializa dracului! Nu ca alþii: Tatãl nostru...”.

Cea mai mare prostie am fãcut-o în ziua cînd, atins de primul meu atac de panicã, m-am speriat rãu ºi am chemat Salvarea. Aºa-zisul medic (de fapt, un subofiþer de Pompieri) a opinat cã aº avea... malarie, sau poate variolã, ºi mintenaº trebuie sã mã internez la ,,Boli contagioase”, secþia ,,Boli tropicale”. Toate acestea le aflase la telefon de la ºefa lui, o doctoriþã ascunsã nu ºtiu unde.

Dus rãu cu capul, m-am aruncat într-un taxi ºi iatã-mã la destinaþie, pe Bd. Liviu Rebreanu, unde m-au cazat întrun salon cu cîte 2 bolnavi într-un pat. Era vineri dupãamiazã ºi, cum sînt uzanþele pe la noi, pînã lunidimineaþã, doar infirmierele ne mai deschideau uºa, sã ne împartã hrana. Cu aceleaºi mîini cu care îi curãþau de mizerie pe mulþi bolnavi. Era o viaþã agitatã în salonul acela ºi un miros cumplit. Un tip fãrã un picior îi înjura pe toþi aceia care voiau sã deschidã o fereastrã. Un þigãnuº ne teroriza cu manelele lui, puse la telefon. O babã tot þipa sã vinã Bãsescu, sã vadã ce e acolo... Pe la miezul nopþii, de fricã sã nu mã înþepe Musca Þeþe, m-am îmbrãcat cu hainele þinute sub pat, într-o sacoºã, ºi am ieºit din spital, ca ºi cum fusesem într-o vizitã întîrziatã...

De mai multã vreme circulã ºi pe la noi o vorbã cu trimitere directã la frãþia dintre doctori ºi popi. Anume cã doctorii furnizeazã popilor material de lucru, iar aceºtia au grijã sã-ºi rãsplãteascã fraþii cu vin de împãrtãºanie, colivã ºi ce s-o mai gãsi. În zilele noastre, vorba aceasta a cãpãtat o anumitã nuanþare. ªi sã vedeþi cum. Pe la vîrsta de 40-45 de ani, din cauza tutunului, a diabetului ºi a stresului (neapãrat în ordinea aceasta), bãrbaþii, mai ales, se pricopsesc cu dureri în piept. Fuga la medicul de familie, care, doar dupã o aruncãturã de ochi, opineazã cã ar fi vorba de ceva la inimã. Aºa cã iarãºi fuga la un spital, unde cardiologul recomandã montare de unul sau mai multe stenturi pe arterele inimii. (Pentru cine nu ºtie, stenturile astea, cã am þinut ºi eu unul în mînã, sînt ca niºte ace de seringã, care se introduc pe arterele înfundate pentru a le lãrgi un pic, lãsînd astfel sîngele sã circule zgobiu prin canalul din dotare. Tehnica aceasta, inventatã de un elveþian acum vreo 50 de ani, a început sã se practice ºi pe la noi dupã 1990, rãstimp în care multe vieþi au fost prelungite.)

Buun! Dar specialistul în stenturi se alege cu prea puþin din aceastã afacere. Aºa cã te amînã pe motiv cã, iaca poznã, tocmai i s-au isprãvit ácele ºi te trimite la colegul sãu, un chirurg ºi mai ºi, care, în consecinþã, o þine precum gaia-maþu’: operaþie, ºi iar operaþie de bypass! Dar se întîmplã sã n-ai bani de bypass sau, pur ºi simplu, þie fricã de cuþit, fiindcã ai auzit cã o armatã de doctori miºunã pe lîngã tine în sala de operaþie; te spintecã ºi îþi deschid cutia toracicã cu niºte fiare; îþi scot inima ºi þi-o pun pe masã ºi, o vreme, eºti cît se poate de mort. Ba te mai pomeneºti cu vreun strãmoº care se încruntã la tine ºi te întreabã cu ce ocazie pe acolo. Dacã situaþia e aºa de sumbrã, strîngi din dinþi ºi baþi iarãºi la uºa stentistului. Care, de data aceasta ºi fãrã sã-þi jupoaie prea multe piei, te rezolvã, cît ai zice peºte, în cabinetul sãu, încropit la parterul unui bloc din Balta Albã. Sau, dupã cum are el aranjate ºmenurile, te trimite la una dintre clinicile particulare (,,Monza” sau ,,Med Life”, sã zicem), unde medici aleºi pe sprînceanã te fac de nu te mai recunoºti nici în oglindã. Bani sã ai, cã te îmbracã bãieþii numai în metale rare, de sus pînã jos!

ALBUMUL CU POZE RARE

Juriul Festivalului de la Cannes 2017 i-a dedicat un Premiu special frumoasei ºi talentatei actriþe australiene Nicole Kidman (49 de ani), care a jucat în 4 dintre filmele prezentate la aceastã ediþie aniversarã, a 70-a din istoria competiþiei.

E P I G R A M E

Soþia unui fierar cu cioc (Un Hefaistos modern) Privindu-i barba, cu suspine Rosti soþia - cam anost : Cu ciocul stã destul de bine, Dar cu ciocanul… foarte prost!

Alinei Gorghiu Cu gîtu’ lung, uºor silfidã ªi prezentabilã în pozã, Atîta este de candidã, Încît vom face candidozã.

Toþi o apã ºi-un pãmînt Oricare-ar fi din Parlament, ªi liberal – ºi democrat, Atîta e de inocent, De zici cã-i ºi nevinovat.

Inocenþa unei politiciene Doamna X, deloc rigidã, Turuie mereu cu gura ªi simþind cã e candidã… ªi-a depus candidatura.

NAE BUNDURI Tu stai frumuºel pe masã, cu doctorul aplecat asupra ta, ºi te rogi în gînd sã-þi reuºeascã operaþia, care, chiar dacã nu e prea complicatã, tot are o dozã de risc. Familia aºteaptã înfriguratã pe hol ultima pensulã la tablou, cum se spune: iscãlitura finalã. Dar iese asistenta-ºefã, ºi pulsul celor dragi se accelereazã brusc: ,,Mai aveþi 3.000 de lei pentru un stent mai mititel?”. Iar ãia rãspund uºuraþi: ,,Mai avem... mai avem!”. (Primul stent a fost mai scump, 8.000 de lei, cãci în el au intrat cele 2 zile de spitalizare; hrana ºi medicamentele aferente; manopera maestrului; asistenþa altor asistente...) Peste o jumãtate de orã, iarãºi asistenta: ,,Mai aveþi?...”. ªi jocul continuã, ducîndu-te cu gîndul la copilãrie... miros de cozonaci ºi de sarmale prin vecini, zãpadã, ,,Primiþi cu Dom’-Dom’?”...

A treia zi, ajungînd acasã, tu, care ai apucat ºi alte vremuri, nu-þi gãseºti liniºtea, ºi tot felul de întrebãri îþi trec prin minte: cine-i hoþul ºi cine-i fazanul în ºmenul ãsta cu moartea?... Iar nevasta, cînd îþi aduce ceaiul la pat ºi te vede cu ochii în tavan, þipã la tine sã laºi dracului gîndurile negre... Ce dacã þi-ai vîndut maºina? Ai fi vrut sã mori, dintr-o mãsea, ca vãr-tu, care s-a calicit la bani? E mai sãnãtos sã mergi cu tramvaiul, tîmpitule!...

Deh, asta-i viaþa, cui nu-i place sã nu se mai nascã!... ªi nici în America nu-i mai bine!... Am vãzut la televizor...

PAUL SUDITU

Pag. a 11-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (11) „Ars amatoria“ Autor: Ovidiu (Publius Ovidius Naso) Data ºi locul publicãrii iniþiale: cca.

1 d.Chr., Roma; 1926, Anglia Editor: John Lane Co. (Anglia) Forma literarã: colecþie de poezii

Rezumat ,,Ars amatoria” este un ghid pentru atragerea ºi pãstrarea unui membru de sex opus, ºi este compus din 3 pãrþi.

Prima dã sfaturi înþelepte bãrbaþilor în legãturã cu modurile în care poþi cîºtiga favorurile unei femei; a doua parte îi povãþuieºte pe bãrbaþi, spunîndu-le cum sã menþinã stabil interesul femeilor, ºi a treia le spune femeilor cum sã împlineascã dorinþele senzuale ale bãrbaþilor. De asemenea, Ovidiu oferã sugestii despre îngrijirea corpului ºi a feþei, despre cãile mãgulirii ºi despre avantajele de a alege o doamnã mai maturã.

Criticii au observat asemãnãri între sfaturile lui Benjamin Franklin în ,,Advice on Choosing a Mistress” (Sfaturi pentru alegerea unei partenere) ºi anumite pasaje din ,,Ars Amatoria”.

Ovidiu mai dã sfaturi femeilor despre cum sã profite de avantajele lor, inclusiv modul în care sã se prezinte în diferite situaþii.

Sfaturile cãtre bãrbaþi sînt menite a-i pregãti sã fie niºte prãdãtori desãvîrºiþi, iar cele cãtre femei, pentru a le pregãti sã fie o pradã doritã.

Istoricul cenzurii ,,Ars amatoria” pare sã-i fi provocat probleme lui Ovidiu în anul 8 d.Chr., cînd Augustus l-a obligat pe Ovidiu sã plece de la Roma în exil din motive politice, dar istoricii cred cã ºi conþinutul erotic al poemelor sale este unul din motivele care au dus la exilul sãu. În 1497, la Florenþa, ,,Ars amatoria” a fost arsã împreunã cu operele lui Dante, pentru conþinutul lor „imoral”, în cadrul campaniei de purificare condusã de Girolamo Savonarola. În 1564, opera a fost adãugatã la lista cãrþilor interzise de Indexul Tridentin la Roma, pentru cã „trata subiecte depravate sau obscene”. În 1892, ,,Ars amatoria” a fost implicatã în litigiul din jurul falimentului Editurii Worthington Book Company. Executorul dorea sã vîndã din bunurile companiei, printre care se aflau ºi ediþii scumpe din tradu-

cerea lui Burton a celebrei ,,1001 de nopþi”, ,, Istoria lui Tom Jones”, de Fielding, ,,Decameronul”, de Boccaccio, ,,Heptameronul”, de regina Margareta de Navarra, ,,Gargantua ºi Pantagruel”, de Rabelais, ºi ,,Confesiuni”, de Rousseau, pentru a plãti creditorilor din datorii, dar Anthony Comstock a intervenit pentru a opri procedura. El a cerut ca textele sã fie în mod oficial arse. În 1926, Oficiul Vamal al Statelor Unite din San Francisco a reþinut de la intrarea în þarã o nouã ediþie englezã a ,,Cãrþilor de dragoste ale lui Ovidiu”, ilustratã de Jean de Bosschere, ºi publicatã de John Lane Company. Ediþia fusese limitatã la numai 300 de exemplare ºi fusese deja epuizatã. Cartea a fost interzisã, pînã cînd un pasaj dintrun amendament la Legea Vãmilor a relaxat restricþiile la importurile de clasici strãini. ***

„Cei mai albaºtri ochi“ Autor: Toni Morrison Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1970, Statele Unite Editura: Holt, Rinehart and Winston Forma literarã: roman

Rezumat ,,The Bluest Eye” este tristul ºi tragicul roman care relateazã abuzurile ºi violenþele împotriva lui Pecola Breedlove, o tînãra afro-americanã a cãrei mamã credea despre copilul ei cu pielea foarte întunecatã cã, atunci cînd va fi mare, va fi o tînãrã foarte neatrãgãtoare.

Romanul, a cãrui acþiune are loc în 1940, este narat de Claudia MacTeer, singura prietenã a Pecolei. Fiind o fatã de culoare într-o lume dominatã de albi, ea considerã ochii albaºtri ca fiind un simbol al apartenenþei la rasa albã. Ea îºi vede tatãl, Cholly Breedlove, copleºit de propriile frustrãri, amplificate de nãruirea viselor ºi de nesfîrºitele umilinþe pe care le îndurã un negru, în timp ce mama, Pauline, evadeazã într-o lume ordonatã ºi curatã, lucrînd ca bonã într-o casã de albi.

Pecola este violatã de cãtre tatãl ei într-o dupã-amiazã de primãvarã, cînd

Motto: „ªi a zis Dumnezeu: sã fie luminãtori pe tãria cerului, ca sã lumineze pe pãmînt...”. (Geneza, 1. 14)

N. Densuºianu („Dacia preistoricã“), „Arg” în limba greacã clasicã se traduce prin „cîmp”; este adevãrat, marele istoric nu explicã originea cuvîntului, ºi nu e singura omisiune, dar, dacã s-ar fi oprit cu explicaþii la toate afirmaþiile pe care le avanseazã, opera sa ar fi avut un volum impresionant. Termenul „arg”, a fost preluat de greci prin intermediul pelasgilor (geþii carpatici) migraþi în sudul peninsulei balcanice, în

„Studiind plãcuþele de la Tãrtãria ºi pe cele descoperite în Ucraina, sumerologul A.G. Kifiºin avansa ipoteza cã între Dunãre ºi Nistru a existat o þarã numitã Arata, ai cãrei locuitori ºtiau sã prelucreze metalele, foloseau roata, aveau cunoºtinþe de astronomie...” (conform „Formula AS“, nr. 888, oct.

2009). Adevãrat; exceptînd numele þãrii, care nu era Arata, ci... Aria, nume extins ulterior asupra unor noþiuni tehnice: arie = suprafaþa unui corp sau plan; ar-ul = un pãtrat cu suprafaþa de 100 mp; a ara = a lucra pãmîntul (a brãzda), întîlnit ºi în definiþiile unor nume de ape care brãzdau (arau) teritoriul Ariei, precum Argessos, Sargeþia, Arieº, sau sub formã coruptã de „Eri”, cum este cazul biblicului Eridan, fluviul pe care specialiºtii l-au identificat cînd cu Nilul, cînd cu Tibru, în realitate fiind vorba de Danubius, cel care brãzdeazã (udã) þara lui Dan (Dan, numele generic al geþilor din vestul carpatic. Zeul rãzboiului, în credinþa getodacilor, era venerat sub dublã apelaþie: Marte – conform autorilor greci, „geþii spuneau cã Marte s-a nãscut în þara lor”, ºi Ares, pe care istoricii îl considerã varianta greceascã a lui Marte. Fals! Ares era... get-beget: Ar (prescurtare de la Aria); es (aeissus = fiu); aºadar, Fiul Ariei, regele arienilor carpatici (zeificat dupã moarte)! Deloc întîmplãtor, Hitler, membru al organizaþiei oculte Thule, nume preluat de la legendara Thule - cea învãluitã în ceaþã (cimmerienii erau în viziunea anticilor locuitori ai þinuturilor înceþate; cemmer = ceaþã, deºi Herodot îi localiza pe versantul estic al Carpaþilor Orientali, în realitate, antica Aigios, Tulcea actualã), susþinea teoria rasei pure ariene! Conform lui

vocabularul cãrora Arge = Þara Geei (Ar = Aria; Ge = Geea), sau Argessos = Þara geþilor; radicalul „os” fiind o terminaþie specificã grecilor. Desigur, exitã ºi voci înclinate sã susþinã contrariul, dar asta înseamnã sã ignorãm o realitate: spaþiul carpatic, de-a lungul întregii perioade antice, se defineºte printr-un singur cuvînt - ermetismul, pãstrîndu-ºi acest caracter chiar ºi dupã aºa-numite rãzboaie daco-romane (Secolul II d.Chr.). În acest sens, trebuie subliniat faptul cã autorii antici care au scris despre popoarele carpatice, în marea lor majoritate, au primit informaþiile indirect, din surse diverse, marea majoritatea confuze ºi contradictorii. Istrul, fluviul geþilor, era, nu doar pentru geþi, ci ºi pentru majoritate anticilor, fluviul sfînt, Tatãl zeilor - „Oceanos obîrºia zeilor” (Homer-Iliada), iar

România, Edenul primordial (3) ARDEAL, Þara Creaþiei Umane (2)

acesta se întoarce acasã beat. Dupã ce episodul se repetã, rãmîne însãrcinatã. Traumatizatã de acest lucru, ea alunecã din realitate ºi începe sã îl viziteze pe ipocritul pastor Micah Elihue Whitcomb, cãruia îi cere sã îi dea ochi albaºtri. În schimbul unei sume de bani, acesta susþine cã o poate ajuta, dar numai dupã ce ea va îndeplini o sarcinã pentru el. Dorea sã scape de un cîine bãtrîn ºi bolnav, astfel cã îi dã Pecolei niºte carne otrãvitã, spunîndu-i cã doar dacã va hrãni cîinele va primi un semn legat de dorinþa ei. Pecola este ºocatã cînd vede cîinele zvîrcolindu-se prin curte ºi, apoi, murind.

Efectul combinat al violurilor ºi al acestei scene o înnebuneºte pe Pecola, determinînd-o sã piardã orice contact cu realitatea. Pecola crede cã acum are ochi albaºtri ºi îºi inventeazã un prieten imaginar, care este mereu lîngã ea, amintindu-i cã are cei mai albaºtri ochi din lume.

Istoricul cenzurii Mai multe evenimente legate de aceastã carte au aprins controverse. Episoadele celor douã violuri au fost criticate pentru descrierile prea detaliate, mai mult, romanul menþionînd ºi faptul cã Pecola aude zgomotele momentelor intime ale pãrinþilor ei. Un alt element descris în detaliu este prima experienþã sexualã a lui Cholly, în timpul cãreia este surprins de 3 vînãtori albi, care îi lumineazã pe cei doi tineri cu lanternele ºi îi obligã sã întrerupã actul sexual. ,,The Bluest Eye” a fost contestatã în mai multe districte ºcolare, din cauza limbajului sãu „vulgar” ºi „obscen”, precum ºi pentru „descrierile sale sexuale explicite”. În 1994, romanul a fost exclus din programa pentru clasa a Xl-a, la Liceul Lathrop, din Fairbanks, Alaska, în urma reclamaþiilor pãrinþilor, care au invocat limbajul „obscen” ºi episoadele sexuale explicite. Administraþia ºcolii a cerut ca textul sã fie scos din programã pe motiv cã „este o carte foarte controversatã, conþinînd multe descrieri prea explicite ºi multe cuvinte vulgare”. În acelaºi an, romanul a fost contestat în districtul West Chester, ºi la Liceul Borough, din Pennsylvania.

Pãrinþii s-au plîns consiliului educaþional despre „conþinutul sexual” al romanului ºi despre „limbajul licenþios”. Dupã ce au luat în considerare plîngerea, cele douã consilii au refuzat cererea pãrinþilor de a scoate textul din lista de lecturi. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

traversarea lui constituia un adevãrat sacrilegiu; Traian, în anul 101 d.Chr., nu l-a traversat înainte de a aduce rugãciuni ºi jertfe lui Jupiter (Deus Pater); la fel a procedat Alexandru Macedon, în 335 î.Chr., dar ºi argonauþii, în expediþia organizatã în Colchida, cu un mileniu înaintea lui Alexandru - 1350 î.Chr., care, odatã ajunºi pe þãrmul Istrului, „depun jurãmînt de credinþã”, în care invocã divinitatea lui Oceanos Potamos (Istru), a Pontului, ºi a lui Thetys. Aºadar, a afirma cã civilizaþia greacã a influenþat acest spaþiu, chiar ºi numai prin contactele coloniºtilor greci de pe þãrmurile pontice cu autohtonii, este o aberaþie promovatã sistematic de-a lungul timpului, cauzatã, în primul rînd, de o insuficientã abordare istoricã, în contextul în care, cu peste douã milenii înaintea apariþiei civilizaþiei greceºti pe scena istoriei (ca urmare a migraþiilor ioniene, eheene, doriene ºi eoliene (Secolele XV – X î.Chr.), în spaþiul carpatic se dezvolta uimitoarea culturã cucutenianã (Mileniul III î.Chr.). Studiind poemele lui Ovidiu, poetul latin exilat de împãratul Augustus la Tomis (anul 8 d.Chr.), vom constata cã toatã atenþia poetului este îndreptatã asupra geþilor, scyþilor ºi sarmaþilor, grecii fiind prea puþin vizibili, avînd un statut de toleraþi, sau chiar pierduþi (asimilaþi) în marea masã a autohtonilor: „ªi Homer, dacã ar fi trãit aici, te asigur cã ar fi devenit get”. (Publius Ovidius Nasos - Ponticele). Termenul de „cîmp” cu sensul de „þarã”, se va conserva peste timp în spaþiul românesc în toponimia unora dintre primele formaþiuni politice formate la începutul Mileniului I d.Chr.: Cîmpeni (Cîmpul lui Ene); Cîmpina (Cîmpul Inei – probabil diminutiv de la Ene); Cîmpulung (Cîmpul lui Lung), despre care mistificatorii afirmã cã a fost fondat de italianul Campo Longo! Dilemã: ori a fondat douã oraºe – Cîmpulung Muscel ºi Cîmpulung Moldovenesc, ori au fost doi de Campo Longo! Grea dilemã pentru mistificatori! Ulterior, termenul va fi extins ºi asupra numelor proprii (onomastice): Cîmpeanu, Cîmpan, Cîmpineanu. (va urma) SINEL TUDOSIE

Spiritele ºi fantomele O fantomã este consideratã o manifestare fizicã a sau tulburãtoare referiri la contacte personale cu spiritele spiritului supravieþuitor al unei persoane cunoscute ca ºi pînã ºi cei mai liberali dintre savanþii contemporani decedatã. Forma spiritualã a fantomei poate apãrea ca o ezitã sã se implice în „vînãtoarea de fantome“, de teamã masã amorfã, ceþoasã, ca o reflectare exactã, dar translu- sã nu-ºi piardã credibilitatea. ªi, cum despre fantome se cidã, a persoanei respective sau ca o replicã fizicã fidelã pretinde cã ar fi spirite ale unor oameni care au a individului despre care se ºtie cu certitudine cã ar fi mort. Chiar dacã persoana reprezentatã astfel era bine cunoscutã, sau dragã celor care îi simt prezenþa, apariþia unei fantome provoacã adesea sentimente de teamã sau respect superstiþios.

Deºi termenii „spirit“ ºi „fantomã“ sînt în general identici în accepþia opiniei publice, mulþi cercetãtori ai fenomenelor PSI, specializaþi în acest domeniu al necunoscutului, atrag atenþia cã fantomele sînt asociate de obicei cu locuri unde, de-a lungul anilor, s-a creat o atmosferã unicã, generatã de o imensã suferinþã sau de mari tragedii colective - ca de pildã locurile de desfãºurare ale unor bãtãlii. În cazul unor asemenea bîntuiri, prezenþa anumitor figuri eterice poate fi raportatã atît de des, încît acestea par sã fi dobîndit o forþã vitalã independentã, care le permite sã continue sã existe în contextul unei anumite bãtãlii, al ruinelor unei clãdiri arse sau în locurile întunecate ale holului unui Casa Parohialã din Borley, dupã ce a fost incendiatã spital. Vom explora categorii numeroase de spirite ºi fantome, cum ar fi apariþiile morþilor, fenomenul supravieþuit morþii fizice, mulþi savanþi doresc sã evite „luminilor fantomatice“ ºi energia devastatoare a pol- ceea ce ei considerã a fi domenii care degenereazã în eletergeist-ului, un spirit iritabil ºi zgomotos. În plus, vor fi mente abstracte ºi ezoterice ale credinþei ºi religiei.

Dar cu cît ºtiinþa se strãduieºte mai mult sã ignore examinate, în detaliu, cazuri spectaculoase de bîntuiri, precum „Qrota vrãjitoarei familiei Bell“, „Casa paro- evidenþa fantomelor sau sã nege continuitatea vieþii de hialã din Borley“, „Casa Whaley ºi Conacul de pe dupã moarte, cu atît poveºtile despre fantome tind sã devinã mai populare în rîndurile marelui public. Cu cît plantaþia Myrtles“.

Un sondaj Gallup, realizat în mai 2001, a dezvãluit cã ºtiinþa cautã mai mult sã demistifice lumea în care trãim, 38% dintre americanii chestionaþi credeau în existenþa cu atît oamenii obiºnuiþi doresc mai mult sã-ºi pãstreze fantomelor. Rãspunzînd unei alte întrebãri, în cadrul un sentiment de mister ºi miracol, crezînd în fantome ºi aceluiaºi sondaj, 42% dintre participanþi au admis cre- supranatural. În lucrãri precum „Leaps of Faith: Science, dinþa în existenþa caselor bîntuite, cu 13% mai mult decît Miracles and the Search for Supernatural Consolation“ în urma sondajului desfãºurat în 1990. În cel mai mare (1999), psihologul Nicholas Humphrey insistã asupra sondaj asupra credinþei în paranormal întreprins vreo- faptului cã ºtiinþa nu va reuºi niciodatã sã explice lumea datã în Marea Britanie, Grupul de Analizã a ºi sã asigure oamenii cã poate exista un sens al vieþii mai Consumatorului a descoperit cã 57% dintre britanici cred complet decît cel pe care îl poate oferi credinþa în supranatural sau divin. în fantome.

Documentare de televiziune, precum seria „Haunted Entitãþile fantomatice History“, de pe History Channel, ºi reluarea seriei „In Search Of“, de pe Sci Fi Channel, prezintã mãrturii Nu existã nici mãcar o singurã culturã pe Pãmînt care referitoare la fantome ºi bîntuiri, pe care publicul este sã nu aibã propriile poveºti cu fantome. În vreme ce indidornic sã le accepte ca dovadã a existenþei spiritelor în vizii din diferite pãrþi ale planetei îºi disputã problemele castele, conace ºi cîrciumi vechi din întreaga lume. de politicã, religie ºi filosofie din perspectiva înclinaþiProducãtorii de filme de ficþiune au gãsit o audienþã ilor culturale specifice, dacã existã un factor unificator în avidã de poveºti captivante cu fantome în cazul unor sfera necunoscutului ºi inexplicabilului, acela este cu pelicule cum ar fi „The Sixth Sense“ (1999), „Sleepy siguranþã manifestarea entitãþilor fantomatice. Desigur, Hollow“ (1999) ºi „The Others“ (2001). nu toþi cei care cred în fantome împãrtãºesc aceleaºi Cãrþile despre fantome - fiction ºi non-fiction - rãmîn opinii asupra originii acestora. Unii susþin cã apariþia în fruntea clasamentelor celor mai cãutate titluri. Site-ul fantomelor dovedeºte supravieþuirea dupã moarte.

Bames & Moble.com oferã spre vînzare 8.102 cãrþi la Alþii considerã cã asemenea fenomene reprezintã cãutarea dupã cuvîntul-cheie „ghost stories“. ªi apoi mai dimensiuni diferite ale realitãþii. ªi, cu toate cã, în cadrul este ºi Internetul, în care existã peste 650.000 de site-uri diferitelor culturi contemporane, nu toatã lumea crede în dedicate domeniului „fantome ºi bîntuiri“. fantome, sondajele de opinie continuã sã indice faptul cã În ciuda unui asemenea interes remarcabil faþã de mulþi dintre semenii noºtri o fac. fantome, venit din partea unui segment larg al opiniei Un sondaj Gallup realizat în mai 2001 a arãtat cã publice, unul dintre principalele motive pentru care nici 38% dintre americanii chestionaþi erau convinºi de exisºtiinþa, nici societatea, în general, nu au luat în conside- tenþa fantomelor, cu 13% mai mult decît în 1990. Deºi rare, cu seriozitate, problematica fantomelor ºi spiritelor epoca actualã este consideratã una a ºtiinþei, imaginea îl constituie lipsa a ceea ce savanþii numesc dovada fizi- tradiþionalã a fantomei pare sã fie la fel de captivantã ºi cã tangibilã, menitã sã demonstreze cã, dupã moarte, înspãimîntãtoare ca întotdeauna. Poate ºi din cauzã cã fiinþa umanã nu se scufundã în hãul nefiinþei. Scepticii ºtiinþa nu poate oferi niciodatã rãspunsuri la marile întrerãmîn insensibili la cele mai înspãimîntãtoare, ºocante bãri ºi nu poate liniºti psihicul atît de complet pe cît o face credinþa în supranatural.

Faimosul psihanalist Carl Gustav Jung (1875-1961) a descris o întîlnire personalã cu o fantomã în cartea lui Fanny Moser, „Spuk“ (1950). În 1920, Jung îºi petrecea sfîrºitul de sãptãmînã la un conac de þarã englezesc, închiriat de un prieten. Dar noaptea, în conac, nimeni nu se putea odihni, clãdirea fiind þinta unui vast repertoriu de fenomene specifice bîntuirii. Se auzeau ciocãnituri în pereþi, se simþeau mirosuri urîte, iar din pereþi se scurgeau lichide misterioase. Jung se simþea neputincios ori de cîte ori ciudãþeniile se declanºau ºi imediat o transpiraþie rece îi nãpãdea fruntea.

Punctul culminant al bîntuirii s-a produs Casa Whaley, bîntuitã atunci cînd capul unei femei s-a materializat

(1)

din perna aflatã pe patul savantului, la doar cîteva zeci de centimetri de capul acestuia. Capul fantomatic avea un ochi deschis, care-1 privea þintã pe psihanalistul înmãrmurit. Jung a reuºit sã aprindã o lumînare, iar îngrozitorul spectru a dispãrut. Ulterior, savantul a aflat de la localnici cã toþi ceilalþi chiriaºi de dinaintea sa plecaserã de la conac dupã cel mult o zi sau douã petrecute acolo. În limbajul parapsihologici - ramura ºtiinþelor comportamentale care examineazã asemenea fenomene -, o fantomã este strãinã celui care o percepe, în vreme ce apariþia este familiarã, martorul recunoscînd instantaneu în ea imaginea unui pãrinte, a unui frate sau a unui prieten decedat. O apariþie se produce de obicei în momente de crizã - adesea coincizînd cu moartea persoanei respective - ºi are loc doar o singurã datã. În analele parapsihologici existã ºi relatãri privind cazurile experimentale, în care indivizii au încercat deliberat sã-ºi proiecteze imaginea fantomaticã în faþa anumitor martori, ca un efort de proiectare a propriei esenþe spirituale în cadrul unei experienþe de dematerializare personalã.

Un fenomen poltergeist constituie proiecþia unei energii parapsihice, care îºi aflã nucleul energetic în subconºtientul uman, cel mai adesea în cel adolescentin, ºi emanã, prin urmare, mai curînd de la vii decît de la morþi. Un poltergeist reprezintã o fantomã doar în limbajul colocvial, care leagã cele douã fenomene prin prisma naturii „fantomatice“ a poltergeistului, pseudoentitate invizibilã care preferã întunericul pentru exercitarea violentã a puterilor sale, prin deplasarea obiectelor casnice, a mobilierului sau chiar a oamenilor prin încãpere.

Relatãrile despre oameni care ar fi zãrit spiritele morþilor se numãrã printre cele mai frecvente descrieri ale fantomelor, în toate culturile lumii. Apariþiile postmortem - în care o imagine translucidã, dar recognosci-

Psihanalistul Carl Gustav Jung (1875-1961) bilã, este sesizatã dupã decesul persoanei reprezentate de ea - sînt considerate de mulþi observatori ºi cercetãtori drept dovada supravieþuirii spiritului uman dupã dispariþia fizicã.

Apariþiile care îºi fac de obicei simþitã prezenþa într-o încãpere, într-o casã sau într-un anumit loc sînt numite fantome, fenomene misterioase care apar adesea, în decursul anilor, pãrînd sã-ºi menþinã o forþã vitalã personalã, ca ºi cum ar fi un soi de marionete transcendentale.

Deºi oamenii au vorbit despre observarea fantomelor ºi spiritelor morþilor încã de la cele mai vechi consemnãri istorice ale activitãþii umane, primul efort organizat de a studia astfel de fenomene a avut loc în 1882, prin formarea la Londra a Societãþii de Cercetãri Parapsihice (SPR). Prin intermediul unui chestionar pus în circulaþie, voluntarii au fost întrebaþi dacã vreodatã, atunci cînd erau perfect conºtienþi, experimentaserã fenomene vizuale sau auditive neobiºnuite. Din cei 17.000 de oameni chestionaþi, 1.684 au rãspuns afirmativ. De aici, membrii comitetului care efectuaserã sondajul au dedus cã aproape 10% din populaþia Londrei trãise la un moment dat o manifestare paranormalã. Ei au trimis chestionare suplimentare, cerînd detalii celor care dezvãluiserã asemenea experienþe stranii. Investigaþii ºi interviuri ulterioare au permis primilor cercetãtori în domeniul fenomenelor PSI sã stabileascã o serie de premise fundamentale în privinþa fantomelor.

De pildã, comitetul a reuºit sã ajungã la concluzia cã, deºi fantomele sînt legate ºi de alte evenimente, în afara morþii, de cele mai multe ori existã o conexiune între ele ºi dispariþia corpului fizic. Contactele vizuale cu fan-

tome erau cele mai frecvente ºi, din cazurile raportate, la aproape un sfert asistaserã ºi alþi martori, în afara respondenþilor. Cei care au rãspuns la a doua formã a chestionarului au precizat cã nu fuseserã bolnavi atunci cînd primiserã vizitele paranormale ºi insistau cã manifestãrile respective erau total diferite de creaturile de coºmar care pot sã aparã în urma unei febre ridicate sau a consumului exagerat de alcool. Dintre cazurile de

fenomene auditive, precum voci auzite, o treime erau colective, la ele asistînd mai mulþi martori. Dupã publicarea concluziilor comitetului de cercetare, SPR a fost asaltatã de relatãri personale privind întîlniri cu fantome ºi spirite. Pentru a ajuta comitetul în gestionarea imensului aflux de informaþii, SPR a pus la punct o serie de întrebãri care puteau fi aplicate fiecãrui caz în parte.

Printre acestea se numãrau: este mãrturia fãcutã la prima mînã? Dacã nu, este ea întãritã de martorul principal?

Subiectul era treaz la momentul respectiv? A recunoscut apariþia? Subiectul era anxios sau se aºtepta la o asemenea întîlnire? Era posibil ca amãnuntele relevate sã fi fost inserate în descrierea întîlnirii dupã eveniment?

Astãzi, la peste 120 de ani de cînd Societatea Britanicã de Cercetãri Parapsihice a demarat serioasa acþiune de catalogare a fantomelor, potrivit unui sondaj dat publicitãþii la 20 martie 2000, de postul de televiziune GMTV, din Londra, 42% dintre locuitorii aceleiaºi zone metropolitane cred în fantome ºi aproape jumãtate dintre ei spun cã au vãzut sau au simþit prezenþa unei fantome. În explorarea paranormalului s-a descoperit cã majoritatea tipurilor de fenomene par sã fie universale, circumstanþele individuale ale descrierilor potrivindu-se interpretãrilor culturale unice, indiferent de regiunea unde se manifestã. Entitãþile fantomatice descrise în acest material sînt enumerate în cadrul unor categorii largi, cãci va fi evident cã aceste creaturi nu respectã graniþe stricte - mai ales dintre cele stabilite de oamenii care încearcã sã le explice sau sã le identifice.

Apariþiile Existã un consens aproape general între parapsihologi cã, atunci cînd cineva vorbeºte despre o apariþie se referã, de obicei, la o „fantomã“ cunoscutã martorilor, mai curînd decît la o prezenþã etericã necunoscutã.

Printre cele mai comune ºi mai întîlnite fenomene paranormale se numãrã cel al „apariþiilor de crizã“, în care imaginea fantomaticã este vãzutã, auzitã sau simþitã atunci cînd individul reprezentat de ea traverseazã o crizã - de obicei în momentul morþii. Un exemplu familiar ar putea fi cel al unui bãrbat care citea liniºtit ziarul, în casa lui din Dearborn, Michigan; la un moment dat, ridicîndu-ºi capul, a zãrit silueta tatãlui sãu, îmbrãcat în costumul sãu obiºnuit ºi fluturînd din mînã, în semn de rãmas-bun. Martorul a rãmas uimit, cãci tatãl lui locuia în Austin, Texas. Dar, dupã doar cîteva minute, el a primit un telefon de la sora lui din Austin, care-l informa cã tatãl lor tocmai decedase.

Unii parapsihologi au arãtat cã în momentul morþii sufletul este eliberat de constrîngerile materiale, fiind capabil sã rãtãceascã dincolo de spaþiu ºi timp ºi, în unele cazuri, sã iniþieze un ultim contact, pasager, cu unul dintre cei dragi. Aceste proiecþii în momentul morþii aratã cã existã ceva nonfizic în interiorul fiinþei umane, capabil sã sfideze toate legile acceptate ale fizicii ºi, mai important, sã supravieþuiascã morþii fizice.

Poveºti documentate despre asemenea apariþii pot fi întîlnite în literatura tuturor epocilor ºi culturilor.

Imaginile celor dragi, veniþi sã îºi ia adio, sã ofere compasiune ºi mîngîiere înainte de trecerea lor într-un alt plan existenþial, le apar deopotrivã bogaþilor ºi sãracilor.

În noaptea de 11 spre 12 iunie 1923, Qladys Watson dormea de trei sau patru ore, cînd a fost trezitã de cineva care o striga pe nume. Ridicîndu-se din pat, a distins silueta iubitului sãu bunic, aplecîndu-se cãtre ea. „Nu te teme, sînt eu. Tocmai am murit“, i-a spus imaginea.

Watson a început sã plîngã ºi s-a întins, în pat, pentru a-ºi trezi soþul. „Iatã cum mã vor îngropa, a spus bunicul Parker, arãtînd spre costumul ºi cravata neagrã pe care le purta. Voiam doar sã-þi spun cã am aºteptat sã plec de aici încã de cînd am rãmas fãrã mama“.

Casa familiei Watson se afla lîngã Laboratoarele Lilly din Indianapoiis, Indiana. Dormitorul era slab luminat de becurile din laborator. Bunicul Parker a apãrut ca o siluetã clarã, solidã, perfect vizibilã. Apoi, înainte ca Qladys Watson sã-ºi trezeascã soþul, silueta lui a dispãrut.

Domnul Watson a fost convins cã soþia lui avusese un coºmar. A încercat sã o liniºteascã, spunîndu-i cã bunicul ei era viu ºi nevãtãmat, la Wilmington, Delaware. Dar Qladys Watson rãmînea de neînduplecat, convinsã cã nu visase, ci îºi vãzuse bunicul care venise sã-ºi ia adio. Era ora 4,05 a.m. cînd domnul Watson a sunat la pãrinþii soþiei lui, în Wilmington, pentru a dovedi cã experienþa fusese un coºmar. Doamna Parker a fost suprinsã de acel telefon nocturn. Ea stãtuse cea mai mare parte a nopþii alãturi de socrul ei ºi aºteptase dimineaþa spre a le da copiilor trista veste cã bunicul murise, la ora 4,00 a.m. Watson fusese trezitã de apariþia pe deplin materializatã a bunicului ei pe la ora 3,30 a.m., ora oraºului Indianapolis. Soþul ei se sculase din pat ºi sunase pe la 4,05 a.m. Bunicul Parker murise la 4,00 a.m., fusul orar estic - cu o orã ºi jumãtate înainte de aºi face apariþia în faþa nepoatei lui. Watson ºi-a descris experienþa în revista „Journal of the American Society for Psychical Research“ (Vol. LXV, nr. 3), în care a menþionat cã atît ea, cît ºi soþul ei erau copii de preoþi metodiºti „...educaþi împotriva superstiþiilor încã din fragedã pruncie“.

Cînd doamna Watson a fost întrebatã de un investigator al ASPR dacã experienþa ascultãrii vocii bunicului

putea fi comparatã cu receptarea glasului cuiva real sau mai curînd cu o voce interioarã, ea a rãspuns cã totul se petrecuse ca ºi cum bunicul Parker se aflase acolo în carne ºi oase, vorbindu-i cu un glas molcom ºi totuºi hotãrît.

Tatãl doamnei Watson, reverendul Walter E. Parker Sr., a întãrit povestea fiicei lui într-o scrisoare cãtre ASPR, în care preciza ºi cã Qladys fusese întotdeauna nepoata favoritã a tatãlui sãu ºi cã îi promiseserã acesteia cã o vor înºtiinþa de îndatã ce bunicul se va îmbolnãvi vreodatã serios - pãrinþii doamnei Watson locuind în aceeaºi casã cu bãtrînul. „Cãzuse la pat cu o zi înainte. Am chemat doctorul ºi am crezut cã totul va fi bine. Dar, pe neaºteptate, tata a murit în jurul orei 4 dimineaþa. Voiam sã aºteptãm pînã dimineaþã, pentru a o anunþa pe Qladys. Cred sincer în realitatea experienþei descrise de fiica mea“.

John Frederick Oberlin (1740-1826), un faimos pastor, educator ºi filantrop, a transformat efectiv viaþa satelor din valea Bande-la-Roche, din munþii Vosgi, în Alsacia. Curînd dupã sosirea lui în district, clericul ºi-a exprimat profunda dezamãgire cu privire la superstiþiile localnicilor. El s-a arãtat nemulþumit mai ales de poveºtile oamenilor locului privitoare la apariþiile celor decedaþi. Noul pastor a decis sã-i educe pe þãranii superstiþioºi, lansîndu-se într-o campanie de predici energice, împotriva unor astfel de eresuri. În ciuda negãrii oficiale a apariþiilor, veºtile despre astfel de fenomene au continuat sã circule ºi Oberlin a fost suficient de onest încît sã admitã cã simþea cum dogma pe care se baza îºi pierdea tot mai mult din consistenþã. În 1806, o teribilã avalanºã a îngropat, la Rossberg, cîteva sate, iar rapoartele despre viziuni ale spiritelor celor morþi,

apãrute rudelor rãmase în viaþã, au devenit atît de numeroase încît Oberlin a sfîrºit prin a crede cã, într-adevãr, sãtenii vedeau spiritele celor rãposaþi. În cartea „Footfalls on the Boundary of Another World“ (1848), Robert Dale Owen relateazã cã Oberlin a ajuns sã creadã cã spiritul propriei sale soþii i s-ar fi arãtat dupã moartea acesteia. Clericul susþinea cã acest spirit veghea asupra lui, asemenea unui înger pãzitor. Mai mult, Overlin pretindea cã poate vedea spectrul femeii, putea vorbi cu ea ºi îi folosea sfaturile referitoare la evenimente viitoare. Oberlin a compilat stufoasele manuscrise unde descria în amãnunt o serie de manifestãri în care spiritul soþiei i se arãtase, dictîndu-i informaþii referitoare la viaþa de dupã moarte. El a devenit convins cã locuitorii lumii invizibile li se pot arãta celor vii ºi cã, la fel cum spiritele sînt apariþii pentru pãmînteni, aºa ºi pãmîntenii sînt consideraþi apariþii pentru spirite. Întrebarea care poate persista este dacã cei care raporteazã asemenea apariþii observã de fapt o entitate imaterialã, ocupînd o arie concretã, în timp ºi spaþiu, sau percep mai curînd rezultatul unui mesaj-imagine transmis telepatic, în momentul morþii, de cãtre persoana iubitã. Martorii insistã însã cã experienþele lor nu pot fi considerate doar simplu rod al imaginaþiei lor.

Autoscopia (1) Un fenomen care ar putea fi strîns legat de proiecþia sinelui astral, din experienþele de dematerializare, este cel al apariþiei propriei dubluri. Qoethe (1749-1832), poetul german, a avut ºocanta experienþã de a se întîlni pe sine, pe cînd pleca din Strasbourg.

Fantoma purta o pelerinã cenuºie, cu dantelã aurie, pe care Qoethe nu o mai vãzuse niciodatã. Opt ani mai tîrziu, pe cînd poetul se afla pe acelaºi drum, mergînd sã o viziteze pe Frederika, a avut revelaþia sã constate cã era îmbrãcat în aceeaºi pelerinã pe care o purtase anterior fantoma lui. În 1929, un arhiepiscop i-a scris lui Sir Oliver Lodge, spre a-1 înºtiinþa asupra unui anumit incident care se petrecuse într-o searã cînd, simþindu-se obosit, clericul se întorsese acasã. S-a aºezat în fotoliul sãu favorit ºi a aþipit aproape imediat. Apoi, preciza el în scrisoare, s-a trezit brusc, dupã un sfert de orã (ºi-a dat seama de asta uitîndu-se la ceas). În faþa ochilor se afla chiar silueta lui, luminoasã ºi vaporoasã, privindu-1 cu mult interes ºi satisfacþie. Dupã ce arhiepiscopul ºi fantoma lui s-au privit în tãcere, preþ de cinci secunde, sinele fantomatic a dispãrut pentru puþin timp, spre a reveni, parcã ºi mai clar decît o fãcuse prima datã.

Astfel de fenomene stranii sînt numite „halucinaþii autoscopice. Ele nu par sã serveascã unui scop anume, cum ar fi un avertisment sau avansarea unei informaþii valoroase, reprezentînd, pur ºi simplu, proiecþia imaginii trupeºti a unui individ. Practic, este ca ºi cum un om s-ar putea vedea fãrã oglindã.

Dr. Edward Podolsky a adunat o serie de relatãri ale unor persoane care susþineau cã ºi-ar fi vãzut propria fantomã ºi a consemnat ºi experienþa unui anume domn Harold C. din Chicago, Illinois, care a revenit acasã dupã o zi grea la birou, chinuit de o migrenã. Aºezîndu-se sã mãnînce, omul a vãzut, în faþa sa, replica lui perfectã.

Aceastã dublurã uluitoare a repetat fiecare miºcare pe care Harold C. a fãcut-o în timpul mesei. De atunci, bãrbatul ºi-a mai vãzut dublura în mai multe rînduri - de fiecare datã dupã instalarea unei migrene.

Pe cînd se machia, doamna Jeanie P. a remarcat, surprinsã, apariþia unei replici identice cu a ei, care îi repeta gesturile. Doamna P. a întins mîna, spre a atinge dublura, iar imaginea, la rîndul ei, a dorit sã o atingã, femeia simþind chiar o mîngîiere uºoarã pe obraz. (va urma) BRAD STEIGER ºi SHERRY HANSEN STEIGER (Text reprodus din „Enciclopedia fenomenelor neobiºnuite ºi inexplicabile“)

Autoscopia – existenþa imaterialã a unei dubluri a persoanei

Pag. a 14-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei Aºa sã vã ajute Dumnezeu Motto: ,,Prioritatea PSD e aplicarea programului de guvernare ºi nu graþierea faptelor de corupþie”.

(Liviu Dragnea) Recunoaºtem cã preºedintele celui mai mare partid de pe scena politicã româneascã ne-a stîrnit o oarecare simpatie pentru modul cum a condus PSD-ul la cîºtigarea alegerilor (locale ºi parlamentare). Ni s-a pãrut un om chibzuit, precaut, rãbdãtor, pragmatic, care ºtie ce vrea. Programul de guvernare ni s-a pãrut la fel, unul bine gîndit, întocmit cu migalã, inginereºte. E drept cã poate cel mai mult ne-au atras ºi promisiunile, pe care unii le socotesc populiste. Ne referim la cele de ordin social, privind salariile ºi pensiile. Am apreciat ºi intenþiile de revigorare a economiei distruse, prin adoptarea unor mãsuri eficiente în acest sens.

Dar, de la un timp, ni se pare cã domnului Liviu ot Teleorman i s-au cam urcat la cap aburii, nu ai alcoolului, ca ilustrului democrat-reformator, de la care se trage Elena Udrea, ci ai puterii. Dom’ Livache a început sã capete aere de despot în PSD, sã nu mai admitã nici un fel de opoziþie din rîndul membrilor acestei formaþiuni politice, pe care o conduce cu mînã forte. Mai întîi, ni s-a pãrut nepotrivitã, ca sã nu zicem total nedreaptã, îndepãrtarea fostului sãu ºef (ºi al precedentului guvern PSD), Victoraº Ponta. Ne amintim cum i-a refuzat acestuia funcþia de preºedinte al Camerei Deputaþilor, preferîndu-l pe Iordache, o persoanã oricum mai ºtearsã. Asta, dupã ce domnul Ponta jucase un rol esenþial în cîºtigarea alegerilor. Apoi, ignorarea aceluiaºi V. Ponta, care se dovedise un bun prim-ministru, dar care, în concepþia ,,mustãciosului”, nu trebuia sã mai ocupe vreun loc în guvernul condus, acum, de

Viaþa e un dar divin (2) * N-ai niciodatã dreptul de a dori moartea pentru tine. * A te sinucide înseamnã a te declara incapabil sau incorigibil. * Gîndul morþii sã-þi slujeascã în orice clipã pentru a înþelege preþul vieþii.

(NICOLAE IORGA) Poliþia se strãduieºte sã-i determine pe cei aflaþi la volan sã respecte regulile de circulaþie ºi sã evite accidentele, dar rezultatele infirmã mult aºteptãrile. Anul acesta, în prima decadã a lunii martie, Direcþia Rutierã din cadrul Inspectoratului General al Poliþiei Române a orgaizat o amplã acþiune în întreaga þarã, pentru combaterea neregulilor pe care le sãvîrºesc unii ºoferi în trafic.

Constatãrile au fost alarmante. În doar 3 zile, au fost depistaþi 189 de ºoferi care conduceau sub influenþa alcoolului sau a substanþelor psihoactive, poliþiºtii administrînd 13.000 de amenzi ºi reþinînd 1.038 de permise auto. În perioada sãrbãtorilor pascale, 1.100 de

Cãmãtari. Recuperatori (51) „Capu’ la cauciuc“ (1) La rîndul lor, clanurile mafiote þigãneºti au simþit, nu de puþine ori, rãsuflarea concurenþei sportivilor în ceafã. Mai ales grupãrile mai mici, care asigurau doar serviciile de recuperare, neavînd în sînul propriilor familii ºi cãmãtari de marcã. Aºa cã, neavînd încotro, au trebuit sã se calce pe bãtãturi cu duºmanii lor de moarte. În schimb, ce-i drept, cu totul altfel au stat lucrurile cu cîteva familii care furnizau clienþilor servicii complete: îi împrumutau cu bani, îi duceau cu vorba pînã ce dobînzile creºteau ameþitor, dupã care era datã jos militãria din pod ºi bieþii datornici vedeau adevãrata faþã perversã a cãmãtarilor pe care pînã atunci unii îi credeau chiar niºte oameni minunaþi ºi niºte prieteni deosebiþi.

Cãci recuperãrile þigãneºti s-au fãcut întotdeauna cu exces de violenþã. Chiar ºi dupã ce „fraierul“ plãtea cît i se cerea, fãrã a nu mai face nici un calcul, el continua sã fie chinuit ºi torturat, doar aºa, din purã pasiune ºtiinþificã. Recuperatorii obiºnuiau sã experimenteze pe cei de la care deja îºi fãcuserã plinul noi ºi noi metode de torturã, pentru a vedea care îi îngrozeºte mai tare, folosind-o astfel ulterior ºi la alte cazuri. La

Sorin Grindeanu. S-a observat clar cã în acest Cabinet au fost aleºi oameni docili, care sã nu miºte în front. Nu prea dã bine nici faptul cã domnul Dragnea se bagã peste tot, vrea sã ºtie ºi sã supervizeze tot... ªi apoi, este aceastã ºovãialã, aceastã aparentã încremenire, ori tergiversare în a rãspunde provocãrilor marelui preºedinte-voiajor, care ºi-a permis sã-ºi batã joc de voinþa românilor, exprimatã prin vot. Lipsa de curaj ºi de reacþie i-a supãrat pe mulþi. Ne-a dezamãgit, în aceeaºi mãsurã, ceea ce pare a fi teama, destul de evidentã, faþã de ºefa DNA, eroica luptãtoare împotriva corupþiei, care, însã, de ceva timp, tace în faþa acuzaþiilor care i se aduc. De ce vã e fricã, domnule Livache?

Dacã nu aveþi nimic pe conºtiinþã, dacã sînteþi curat ca lacrima, de ce nu daþi nici o ripostã? De ce spuneþi cã nu vreþi sã daþi jos procurori, ci doar sã aplicaþi programul de guvernare? De ce l-aþi sancþionat pe ªerban Nicolae, un politician temerar ºi onest ºi, credem noi, foarte bine pregãtit? Nu înþelegem de ce v-a deranjat faptul cã a încercat sã aducã niºte amendamente rezonabile, dupã pãrerea multora, la Legea graþierii. De ce o certaþi ºi pe frumoasa ºi curajoasa Lia Olguþa Vasilescu, oare nu vã daþi seama cã le înfrînaþi celor doi bunele intenþii ºi cã le subminaþi autoritatea?

Devine tot mai clar cã vã doriþi în preajmã doar oameni docili, ,,cuminþi”, ca alde Fifor, inodori ºi incolori, fãrã personalitate. Numai cã, procedînd astfel, vã trageþi în jos propriul partid. Cînd a fost cazul cu ,,nepotul lui Nicolae Iorga”, ne referim, desigur, la domnul Zgonea, v-am înþeles reacþia: a îndrãznit, o nulitate, sã vã saboteze, sã vã uzurpe puterea. ªi asta, din partea unui repetent, era prea mult. Da, dar nici Crin Antonescu nu se omorîse cu cartea în studenþie; ºi el repetase niºte ani, desigur, ca sã aprofundeze materia, ori, pur ºi simplu, ca sã prelungeascã o fericitã perioadã a tinereþii, dar a putut, apoi, sã ajungã ºef, ºi chiar unul bun, la PNL.

Iatã, însã, cã viaþa ne oferã mereu cîte o surprizã. Într-o searã, ne-a fost dat sã auzim din gura unui profesor universitar, Mircea Oprean, cã ºi dvs., ca ºi Goe, aþi rãmas repetinche. Tare ne-am mai mirat, cît pe ce sã ne apuce plînsul... Vorba lui Caragiale: ,,plînsul îl îneacã”.

Am reþinut ºi faptul cã sociologul ºi analistul Marius Pieleanu îi reproºeazã liderului PSD cã nu prea mai ºopteºte nimic despre Legea rãspunderii magistraþilor, pe care s-au cîºtigat cca. 3 milioane de voturi. ªi tot dumnealui mai spune ºi alte lucruri interesante în apariþiile la TV: ,,Existã un excesiv centralism într-un singur om... Este foarte periculos jocul acesta pe sîrmã”. Dupã care, adaugã o spusã cam exageratã: ,,Liviu Dragnea este de o inteligenþã peste media acestui popor”. Pãi, dacã-i aºa cum afirmã domnul Pieleanu, înseamnã cã repetenþia a fost una intenþionatã, ºi Liviu Dragnea este un exemplu de reuºitã în politicã.

Sã nu uitãm, însã, ceva care chiar ni s-a pãrut prea de tot: numirea ex-ministrului de Justiþie, Robert Cazanciuc, ca preºedinte al Comisiei Juridice din Parlament. Pãi nu ºi-a dat domnul în cauzã mãsura capacitãþii/ valorii sale cît a fost ºef peste cei ce împart dreptatea, în sãrmana Românie, aºa cum o fac, adicã strîmb?

Dar, scuze. Nu la asta voiam sã ajungem, ci doream, domnule Dragnea, doar sã vã atragem respectuos atenþia cã, procedînd în continuare astfel, îndepãrtîndui pe puþinii oameni capabili din partid, ºi apropiindu-vã personaje cel puþin controversate, nu faceþi altceva decît sã vã depãraþi ºi de promisiunile generoase din programul de guvernare.

E timpul, domnule Dragnea, sã vã revizuiþi niþel atitudinea ºi sã vã daþi cocoº (nici o aluzie la numitul Dorin, fostul soþ al Nimfei din Pleºcoi) faþã de cine trebuie. Adicã faþã de amicul de la Cotroceni, Klaus Werner Iohannis, ºi de cei doi procurori ºefi, uniþi în cuget ºi-n simþiri, care nu prea iau în seamã justiþia adevãratã, pentru cã, vorba poetului, ei au legea lor.

Aºa sã vã ajute Dumnezeu ºi sã vã dea gîndul cel bun.

GEORGE MILITARU

ºoferi au rãmas fãrã permis de conducere, iar alþi 12.500 au fost amendaþi. Peste 5.700 au fost sancþionaþi pentru depãºirea vitezei legale, iar 121, pentru cã s-au urcat beþi la volan. Conform datelor centralizate de Inspectoratul General al Poliþiei, anul trecut, în þara noastrã, 1.900 de persoane ºi-au pierdut viaþa în accidente rutiere, 8.300 au fost grav rãnite, iar 28.000 s-au ales cu rãni uºoare.

Aceeaºi sursã precizeazã cã, în 2016, numãrul accidentelor cu vãtãmare corporalã a crescut cu 12% faþã de anul precedent. Trebuie spus, însã, cã unele dintre accidentele petrecute pe drumurile publice nu sînt declarate la Poliþie, fiind instrumentate de asiguratori. Statisticile europene relevã cã în accidentele care s-au produs anul trecut în România s-au înregistrat 97 de morþi la un milion de locuitori, de peste 3 ori mai mulþi decît în Suedia. În intervalul 2001-2016, cînd traficul rutier a devenit sufocant, în þara noastrã au avut loc 134.000 de accidente rutiere, în care ºi-au pierdut viaþa 39.000 de oameni.

Cele mai multe accidente s-au înregistrat pe DN1, DN2 ºi DN7. Nici dimensiunea înspãimîntãtoare a mortalitãþii pe drumurile publice, nici amenzile aplicate de Poliþie, unele usturãtoare, ºi nici sentinþele dictate de judecãtori

nu-i determinã pe acei ºoferi inconºtienþi sã se comporte normal, civilizat, în trafic. Dacã Poliþia ar suspenda pentru toatã viaþa permisul de conducere al celui care nu respectã legile circulaþiei pe drumurile publice, cu siguranþã cã numãrul accidentelor s-ar reduce mult.

Privim nostalgici spre vremurile de odinioarã ºi ne tot întrebãm: oare cînd vom pune capãt rãzboiului rutier? Prin luna iunie a anului 1900, pe strãzile Bucureºtilor îºi fãcea apariþia primul automobil, adus de industriaºul Gheorghe Asssan. ,,Minunea pe roþi”, cum îi spuneau locuitorii Capitalei, circula cu o vitezã de 7-8 km pe orã. Aveai timp sã scaperi cu amnarul în mijlocul strãzii, ca sã-þi aprinzi þigara, fãrã teama cã dã automobilul peste tine ºi nici sã-þi faci griji cã te loveºte vreun alt autovehicul din sens opus. Doamne, ce repede am evoluat în doar cîteva decenii! De la automobilul-melc al lui Assan, la bolizii cu sute de cai putere de azi, care aleargã cu viteze ameþitoare pe drumurile publice! Dar cît de scump am plãtit aceastã evoluþie fulminantã! (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

început s-au mulþumit doar sã imite ce auziserã ºi ei cã se întîmplã prin alte pãrþi, unde rackeþii ruºi aveau propria semnãturã cu care parafau o recuperare reuºitã: îi tãiau un deget de la mîna stîngã datornicului care plãtise, mulþumit oricum cã a rãmas cu mîna ciuntitã, dar barem în viaþã. Aºa cã s-au pus ºi þiganii noºtri pe colecþionat degete. A urmat apoi „marcarea“ datornicilor pe viaþã, aceºtia primind cîte o loviturã de briceag pe faþã. Ce-i drept, una datã cu mãsurã, astfel cã lama suriului doar scrijelea pielea obrazului, care crãpa ca bostanul, desfigurîndu-1 pe nefericitul ginit de recuperatori drept bun de trofeu.

Cu timpul, foºtii bãtãuºi primitivi au evoluat, trecînd la adevãrate „fineþuri“, tortura pur fizicã transformîndu-se ºi într-una psihicã. Primii care au aplicat noile metode de recuperare au fost „ai lui Muianu’“, care nu au mai dat nici un rateu în recuperãrile lor de cînd liderul „tribului“ a început sã urle cãtre datornic miraculoasele cuvinte „Capu’ la cauciuc!“. Completate de cãtre indicaþia datã propriilor locotenenþi: „Fã-i din ambreiaj!“. Cel mai bine poate, însã, traduce acest limbaj chiar una dintre victimele clanului: „Am ajuns boschetar, dupã ce m-am bãgat în seamã cu ãºtia din neamul lu’ Muianu’! Aveam un service auto, o vulcanizare, viaþã de boier, îmi mergea cum nu se poate mai bine, asta pînã cînd m-am luat dupã nevastã ºi leam cerut niºte bani sã-mi termin o casã. îi ºtiam pe toþi,

cã-ºi aranjau maºinile la mine, ne salutam, ne respectam, plãteau mereu, dar, cã din respect cã ºtiam ºi eu cine sînt, nu le luam toþi banii, doar pe piese, în rest era din partea casei. M-am certat odatã cu un vecin de prãvãlie, au aflat ºi au venit de unii singuri imediat, l-au rupt pe ãla cu bãtaia, normal cã m-am simþit ºi eu ºmecher! Numai cã mi-a ieºit pe nas. Eu aveam apartament la bloc, dar construiam ºi o casã, la care nu prea mai mã ajungeam cu banii. ªi pînã la urmã le-am cerut lor cîteva mii de dolari, cã doar ne consideram prieteni.

Au fost din nou sãritori, mi-au dat împrumutul imediat, ºi la o dobîndã bunã, ca la bancã. Am fãcut doar acte la notar pe douã luni de zile, cã aveam un teren de vînzare la þarã, îl mãritam ºi le dãdeam banii înapoi la bãieþi.

Normal cã am gajat ºi cu casa ºi cu atelierul, dar nici prin cap nu mi-a trecut cã o sã pierd totul. Nici mãcar atunci cînd i-am cãutat cu banii, chiar înainte de termen, ºi nu mai dãdeam de ei. I-am cãutat ºi pe acasã, eu bãiat corect, sã fiu în regulã, dar rãspundea numai nevestele, ziceau cã-s plecaþi cu combinaþii pe afarã. Pe urmã m-au sunat ei ºi m-au aburit sã stau liniºtit cã nu e nici o grabã, vin ei în þarã ºi ne socotim atunci, oricum sînt frãþiorul lor ºi banii ãia pentru ei nici nu conteazã, facem un chef zdravãn cu ei ºi cu asta basta! (va urma) TACHE (Text preluat din volumul „Cãmãtari. Recuperatori“)

Pag. a 15-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Basarabia ºi Bucovina – douã lacrimi pe obrazul Europei Sãptãmâna patimilor (23-28 iunie 1940).

Cedarea Basarabiei ºi a nordului Bucovinei (2) La prima lecturã, cititorul are percepþia unei inadvertenþe: „aceste regiuni“ par a nu se potrivi cu menþionarea numai a Basarabiei. În realitate, „aceste regiuni“ se referã nu la Basarabia, ci la sud-estul Europei. Chiar, însã, ºi cu aceastã lãmurire, textul Articolului 3 poate fi înþeles în douã feluri: a) Germania consimte la anexarea Basarabiei de cãtre U.R.S.S.; b) Germania consimte la anexarea de cãtre U.R.S.S. a Basarabiei ºi a altor teritorii din Europa de Sud-Est, cu condiþia respectãrii intereselor sale economice (partea germanã îºi exprimase numai dezinteresul politic pentru aceastã arie a continentului).

Aceastã dublã interpretare avea sã provoace - aºa cum se va vedea - prima fisurã în cooperarea germano-sovieticã, urmare a revendicãrii sovietice, prezentatã României privind nordul Bucovinei. Aplicarea clauzelor Protocolului adiþional secret a început odatã cu împãrþirea Poloniei - a patra, dupã cele de la sfîrºitul Secolului al XVIII-lea (1772, 1793, 1795) - ca urmare a atacãrii acestei þãri de cãtre Germania (1 septembrie) ºi a intrãrii Armatei Roºii pe teritoriul ei (17 septembrie 1939). În timpul celei de-a doua vizite a lui Ribbentrop la Moscova (27-29 septembrie 1939), a fost semnat tratatul germanosovietic de frontierã ºi prietenie. Printr-un protocol adiþional secret, Lituania a intrat ºi ea în sfera de interese a U.R.S.S., iar linia de demarcaþie în Polonia a suferit o modificare prin intrarea voievodatului Lublin ºi a unei pãrþi a voievodatului Varºoviei în sfera de interese a Germaniei. Atenþia lui Stalin s-a îndreptat asupra celor trei state baltice - Estonia, Letonia ºi Lituania - cãrora Moscova le-a impus tratate de ajutor reciproc, în temeiul cãrora U.R.S.S. a cãpãtat dreptul de a avea baze militare pe teritoriile lor. Stalin, precaut ca întotdeauna, pregãtea anexarea Þãrilor Baltice, în etape, þinînd seama de contextul internaþional, mai exact, de aºa-numitul „rãzboi ciudat“, caracterizat prin absenþa unor operaþiuni militare de însemnãtate pe frontul de vest. României i se pregãtea, deocamdatã, o situaþie apropiatã de cea a Þãrilor Baltice.

În absenþa altor surse, aceasta este concluzia care se desprinde dintr-un articol publicat în revista „Internaþionala Comunistã“, de Boris ªtefanov, secretarul general al C.C. al Partidului Comunist din România. În articolul intitulat „Rãzboiul imperialist ºi România“, liderul comunist recomanda încheierea imediatã a unui tratat româno-sovietic de ajutor reciproc.

Nimeni nu era atît de naiv încît sã nu înþeleagã cã Boris ªtefanov se conformase unei indicaþii a Kremlinului ºi cã articolul sãu era un mijloc de a sonda reacþia României. Probabil cã acþiunile sovietice în vederea încheierii unui astfel de tratat ar fi continuat dacã, la 30 noiembrie 1939, nu ar fi izbucnit rãzboiul sovietofinlandez, care a concentrat interesul lui Stalin asupra sectorului nordic. Propunerea lui Boris Stefanov a fost, aºadar, îngropatã. Ministrului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, comisarul-adjunct al Afacerilor Strãine, V.P. Potemkin, i-a spus, la 8 decembrie 1939, cã „articolul în chestiune expune consideraþiuni personale ale autorului, care nu corespund vederilor guvernului sovietic“. Încheierea rãzboiului sovieto-finlandez (12 martie 1940) a pus capãt rãgazului de care beneficiase România. La 29 martie 1940, vorbind în faþa Sovietului Suprem al U.R.S.S., V.M. Molotov a deschis practic „dosarul basarabean“, arãtînd de ce nu exista un pact de neagresiune între Uniunea Sovieticã ºi România: „Aceasta se explicã prin existenþa unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a cãrei anexãri de cãtre România nu a fost niciodatã recunoscutã de U.R.S.S., deºi aceasta nu a pus niciodatã chestiunea înapoierii Basarabiei pe cale militarã. Astfel, nu este nici un motiv de agravare a relaþiunilor sovieto-române“.

Declaraþia lui Molotov cuprindea un avertisment dat României, dar ºi asigurarea cã nu era de temut o acþiune militarã. Aceastã moderaþie se explicã prin situaþia indecisã încã de pe frontul de vest, unde continua „rãzboiul ciudat“, Wehrmachtul acþionînd în Norvegia. Probabil cã Stalin avea în vedere ºi faptul cã România beneficia de garanþia anglo-francezã din 13 aprilie 1939.

Parcã spuneaþi cã i-a omorît Mareºalul (1) Zilele trecute, rãscolind prin hîrtiile mele, am dat de o xerocopie a unui document foarte important, cred eu, fiindcã acesta este încã o confirmare cã în Basarabia ºi Transnistria n-a avut loc aºa numitul holocaust. Acest document este depistat din fondul arhivistic al Arhivei Naþionale a Republicii Moldova. Este o scrisoare oficialã semnatã de Împuternicitul Sovietului pentru culte religioase de pe lîngã Consiliul de Miniºtri a U.R.S.S. pentru R.S.S. Moldoveneascã, tov. S. Deseatnicov, adresatã ºefilor de la Moscova, ºi anume tov. Poleanschii I.V., preºedinte al Sovietului pentru cultele religioase de pe lîngã Consiliul de Miniºtri al U.R.S.S. Documentrul este datat 8 aprilie 1947, adicã la trei ani dupã sfîrºitul rãzboiului... Mã întreb eu ºi vã întreb ºi pe dvs.: de unde s-au mai gãsit atîþia evrei în Basarabia ºi Transnistria, dupã rãzboi? Parcã ziceau unii cã i-a omorît Mareºalul?!

Citiþi documentul, ºi vedeþi cã numãrul evreilor este relevant! Vreþi sã spuneþi cã aceºtia sînt alþii, nu aceia pe care i-a omorît Mareºalul? Iarãºi este minciunã! De ce?

Fiindcã în anii 1946-1947 în republica înjghebatã de sovietici, R.S.S. Moldoveneascã, era în toi foametea organizatã de ocupanþii sovietici ºi care familie de evrei va veni acolo unde este foamete? O astfel de explicaþie ar fi total lipsã de logicã! Atunci rãmîne sã înþelegem cã au înviat morþii?

Am fost primul istoric din Republica Moldova care a declarat oficial în cadrul Conferinþei ªtiinþifice care a avut loc în anul 2005 la Biblioteca „Onisifor Ghibu“ (în prezenþa publicului ºi a participanþilor la conferinþã, (inclusiv distinºii profesori Anatol Petrencu, Ion Coja, sociologul ºi politologul Viorel Ciubotaru etc.) cã în Basarabia ºi Transnistria n-a avut loc aºa numitul holocaust. Acelaºi lucru l-am scris în presa periodicã de atunci: „Flux”, nr. 61 din 27 aprilie 2005; „Flux de vineri“ nr. 20 din 27 mai 2005. În Arhiva Naþionalã a Republicii Moldova se aflã cîteva zeci de dosare în care sînt incluse documente ce fac luminã istoricã la perioada aflãrii lui Ion Antonescu în diferite zile ºi diferiþi ani în Basarabia ºi Transnistria. Dacã e sã le facem o scurtã caracterizare, acestea pot fi separate în douã pãrþi: - documente româneºti, bine îngrijite ºi puse la punct din care fac parte documentele primãriilor, chesturilor, poliþiei ºi siguranþei române, a corpurilor de armatã ºi a altor structuri statale din respectiva perioadã;

- documente sovietice, multe din ele scrise pe reversul diferitor documente româneºti (fapt ce confirmã lipsa de hîrtie a ocupanþilor sovietici din perioada 1940-1941 ºi 1944-1956), multe din ele ticluite dupã terminarea rãzboiului, de diferite comisii cu o componenþã dubioasã, lucru care ºtirbeºte mult din credibilitatea textelor incluse în fondurile arhivistice. În afarã de documentele în limba românã ºi rusã (sovietice) în dosarele fondurilor arhivistice atît româneºti, cît ºi sovietice se întîlnesc documente germane, multe din care se confirmã faptul cã Ion Antonescu n-a permis ofiþerilor germani sã se amestece în treburile interne ale României. În majoritatea lucrãrilor de specialitate de pînã la anul 1989 (româneºti ºi sovietice) Ion Antonescu este condamnat ca fiind un necruþãtor dictator, antisemit, responsabil pentru moartea a sute ºi mii de oameni, în special evrei. Aceastã afirmaþie însã pe departe nu corespunde adevãrului istoric. Vã propunem cîteva argumente solide, care dau peste cap politica bolºevicã de învinuire a Mareºalului de antisemitism (termenul „antisemit“ cu o descifrare mai popularã ar fi „nu-i iubeºte pe evrei“, termen care obligã sã-i iubeºti, altfel eºti considerat antisemit. Nici un popor nu are în lexicon un termen, precum „antirus“, „antiucrainian“, „antifrancez“, „antiromân“ etc. Paradoxal, potrivit logicii, nu poþi sã obligi pe cineva sã te iubeascã numai din motiv cã eºti francez, rus, german etc. Dar mã rog, toate-s relative pe lumea asta - n.n. Al.M). La subiectul propus, în numãrul istoricilor se considerã pe bunã dreptate ºi cîþiva specialiºti, printre care Larry Watts, unul dintre puþinii istorici occidentali, care se ocupã în mod serios de studierea regimului lui Antonescu, ºi un important, dar puþin cunoscut, studiu ce pune în discuþie problema evreilor din România în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, realizat de doi dintre cei mai calificaþi specialiºti în problemã, dr. Sabin Manuilã, cel mai important demograf din România în perioada interbelicã, ºi dr. Wilhelm Filderman, liderul comunitãþii evreieºti din România în timpul perioadei de discuþie.

Ca fost preºedinte al Federaþiei Uniunilor Comunitãþilor Evreieºti din România, W. Filderman este considerat un luptãtor ardent pentru drepturile poporului evreu. Eforturile sale de a apãra drepturile evreilor români în perioada interbelicã ºi în timpul celui de-al

Urmãtorul demers sovietic l-a constituit conversaþia însãrcinatului cu afaceri al URSS în Italia, L.B. Helfand, cu ministrul României la Roma, Raoul Bossy (19 aprilie 1940). Abordînd problema Basarabiei, diplomatul sovietic a spus cã ea era o „ranã adîncã“ pentru þara sa ºi cã „trebuie cãutat un mijloc de a vindeca rana“. Din cele spuse de el nu au lipsit, însã, declaraþii liniºtitoare ºi ademenitoare, cînd a îndemnat la discuþii bilaterale: „De unde ºtiþi cã dl. Molotov ar pune chestiunea Basarabiei în totalitatea ei? Eu cred cã aþi fi mirat de generozitatea (sic!) guvernului sovietic“ sau „Dar s-ar putea sã nu vi se cearã nici o concesiune teritorialã. De unde ºtiþi cã dl.

Molotov nu s-ar mãrgini sã vã propunã, de pildã, cedarea vreunei baze navale - ca Estonia - menitã apãrãrii contra unei eventuale debarcãri a trupelor generalului Weygand?“. Ofensiva declanºatã de Wehrmacht pe frontul de vest, la 10 mai 1940, a nãruit scenariul lui Stalin, întemeiat pe un rãzboi de lungã duratã între þãrile capitaliste, cu hecatombe de luptãtori, care sã-i epuizeze pe adversari ºi sã deschidã drumul Armatei Roºii ºi al revoluþiei comuniste. Rãzboiul-fulger a îngenuncheat Franþa - pentru a nu mai vorbi de Belgia, Olanda ºi Luxemburg - în decurs de patruzeci de zile (10 mai-22 iunie 1940). Nu se ºtia cît va mai rezista Marea Britanie, astfel cã Stalin s-a aflat în faþa perspectivei de a se gãsi singur în faþa unui Reich victorios ºi puternic. S-a grãbit, aºadar, sã treacã la anexarea Þãrilor Baltice ºi sã rezolve „problema basarabeanã“. În ziua de 13 iunie 1940, Stalin a convocat la Kremlin o consfãtuire la care au participat Molotov, mareºalul S.K. Timoºenko, comisarul poporului pentru Apãrare, mareºalul B.M. ªapoºnikov, ºeful Statului Major General, ºi alþi înalþi comandanþi militari, unde s-a discutat operaþiunea ce trebuia desfãºuratã împotriva României, dacã ea s-ar fi opus revendicãrilor teritoriale sovietice. Pe temeiul celor hotãrîte la aceastã consfãtuire, Direcþia Politicã a Armatei Roºii a emis o directivã privind munca politicã în rîndurile trupelor sovietice din regiunile militare Kiev ºi Odesa ºi acþiunile de subminare a moralului militarilor români. Directiva nu face referiri decît la Basarabia, nu ºi la Bucovina. (va urma)

Acad. FLORIN CONSTANTINIU (Revista „Art-Emis“) II-lea rãzboi mondial sînt bine cunoscute. Acest fapt nu a convenit noilor lideri comuniºti, care l-au expulzat din þarã împreunã cu rabinul ºef Alexandru ªafran. Ei au fost înlocuiþi cu o conducere sponsorizatã de comuniºti, care chiar dupã prãbuºirea comunismului continuã sã susþinã în interesele proprii o propagandã ce vrea sã ascundã adevãrul privind prigonirea evreilor români în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial. Natura acestei probleme este atestatã de Wilhelm Filderman într-un testament legalizat la New York în 1956. În acea perioadã el scria: „A fost mult acuzat regimul Mareºalului Ion Antonescu ca fiind înfeudat nazismului ºi Mareºalul însuºi a fost executat de agenþii Moscovei ca fascist.

Adevãrul este cã Mareºalul Antonescu este cel care a pus capãt miºcãrii fasciste în România, oprind activitãþile teroriste ale Gãrzii de Fier din 1941 ºi suprimînd toate activitãþile politice ale acestei organizaþii. Eu însumi, rãspunzînd unei întrebãri a lui Antonescu la procesul sãu – montat de comuniºti - am confirmat cã teroarea fascistã de stradã a fost opritã în România la 21 ianuarie 1941, zi în care Mareºalul a luat mãsuri draconice pentru a face sã înceteze anarhia fascistã provocatã de aceastã organizaþie ºi restabilirea ordinii în þarã. În timpul perioadei de dominaþie hitleristã în Europa, eu am fost în contact permanent cu Mareºalul Ion Antonescu, care a fãcut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expuºi persecuþiilor rasiale naziste... Eu am fost martorul unor scene emoþionante de solidaritate ºi de ajutor între români ºi evrei în momente de grele încercãri din timpurile imperiului nazist din Europa. Mareºalul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau mãsuri dure contra evreilor... El este cel care mia dat paºapoarte în alb pentru salvarea de teroarea nazistã a evreilor din Ungaria a cãror viaþã era în pericol! Datoritã politicii sale, averile evreilor au fost puse sub un regim de administraþie tranzitorie care, fãcîndu-le sã parã pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii lor la momentul oportun. Am menþionat aceste lucruri pentru a sublinia faptul cã poporul român, chiar cînd a avut într-o mãsurã limitatã controlul þãrii, a demonstrat sentimente umanitare ºi de moderaþie politicã“. (va urma) ALEXANDRU MORARU, 23 decembrie 2016, Chiºinãu (Text reprodus din lucrarea „Secretele istoriei cu Alexandru Moraru“)

Pag. a 16-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Viat , a cres , tinã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (1) Înfricoºãtorul rãspuns al monahului Evloghie În chilia „Bunavestire a Maicii Domnului” aparþinînd schitului Sfînta Ana din Sfîntul Munte s-a nevoit fãcînd ascultare desãvîrºitã ºi întru smerenie monahul Evloghie, care s-a sãvîrºit în 1885, la vîrsta de 95 de ani.

Dupã mãrturia comunã a Pãrinþilor schitului, Bãtrînul Evloghie, încã înainte de a-ºi da sufletul, le-a întîmpinat pe duhurile vãzduhului într-un înfricoºãtor rãspuns, care a þinut 24 de ore. Toþi îl vedeau pe fratele aflat pe patul de moarte miºcîndu-ºi capul în dreapta ºi-n stînga, ºi totodatã rãspunzînd acuzaþiilor pe care diavolii le aduceau împotriva sa, prin întrebãrile: „Unde, cînd?

Unde, cînd?”. Acest lucru se întîmpla încontinuu, fãrã întrerupere. Mulþi dintre cei prezenþi au încercat sã-i þinã capul încît sã nu se mai miºte încontinuu, dar a fost cu neputinþã. Deseori zicea: „Nu, nu s-a întîmplat aºa, spuneþi minciuni. Pentru fapta de care mã acuzaþi m-am pocãit”. ªi iarãºi continua: „Unde, cînd?”. Astfel, fãrã sã le spunã nimic celorlalþi monahi, ºi-a dat sufletul, fãrã sã lase vreo altã informaþie.

Vedenia evlaviosului Dimitrie din Stratonio (1) Vedenia aceasta avutã la începutul Secolului al XVIlea a fost scrisã de Sfîntul Mitrofan, ascet în Katounakia, din Sfîntul Munte, cînd a vizitat acest sat pentru a-i spovedi pe credincioºi. Ne povesteºte, aºadar, urmãtoarele, despre situaþia unei familii: „Un creºtin evlavios, pe care îl chema Dimitrie, lucra în anul 1520 într-o minã, care astãzi se numeºte Bodosaki, pentru a-ºi întreþine familia. Din patru copii cîþi avea, trei au murit ºi a rãmas doar cu ultimul, pe care îl iubeau foarte mult pentru ascultarea ºi respectul pe care 1e avea faþã de pãrinþii sãi. Însã judecãþile lui Dumnezeu sînt neºtiute ºi necercetate. În scurt timp, dupã o boalã gravã, a murit ºi el, ºi astfel pãrinþii au rãmas nemîngîiaþi. Dupã 15 zile de la moartea fiului lor, tatãl a cãzut în leºin ºi pãrea cã murise. Trupul îi era þeapãn ºi rece ºi doar în regiunea inimii era cald.

De aceea rudele sale au hotãrît sã nu-1 înmormînteze pînã ce nu va înþepeni cu totul. Însã Dimitrie a mers cu sufletul în cealaltã viaþã ºi cînd s-a întors s-a mîngîiat tare mult, nu numai el, dar ºi rudele sale, pentru cîte a vãzut, a admirat ºi a trãit. I-a vãzut pe fiii lui aflîndu-se într-o nespusã bucurie ºi fericire, din care voia ºi el sã guste ºi sã rãmînã pururea acolo. Iatã cum descrie chiar el cãlãtoria în lumile cereºti: „Cînd am cãzut bolnav la pat, am vãzut un tînãr îmbrãcat în veºmînt

Carte de cãpãtîi (1) Motto: „Cãutaþi-L întîi pe Dumnezeu în inima voastrã, Aceasta este prima bisericã în care trebuie sã intraþi!”

„Slavã Þie, Dumnezeul nostru, slavã Þie!”

Omule, auzi? E glasul îngerilor din ceruri care pururea laudã ºi preamãresc pe Domnul.

O, suflete necãjit! Lasã grijile vieþii pãmînteºti mãcar o clipã ºi uneºte-þi glasul cu al lor. Dã slavã Celui care te-a fãcut chip dupã chipul Sãu ºi te-a pus stãpîn peste toate vieþuitoarele pãmîntului, Aceluia care din dragoste pentru tine ºi-a dat singurul Fiu în mîna ta, ca sã-þi rãscumpere pãcatele! Închide ochii ºi pentru o clipã prefã-te într-o steluþã.

N-o opri. Eºti tu, suflete, scînteia divinã coborîtã pe pãmînt! Las-o liberã! Iatã, ea se înalþã, se întîlneºte cu alte steluþe, se îmbrãþiºeazã, danseazã ºi îºi continuã urcuºul.

E din ce în ce mai multã luminã. E un tot de luminã.

Porþile cerului sînt deschise ºi lumina te primeºte în ea. Þi-e bine. Þi-e bine ca atunci cînd erai copil ºi te cuibãreai în braþele mamei. Simþi mîngîierea ºi te simþi liber. Eºti mulþumit deplin.

Priveºte-te! Zîmbeºti! „O, Doamne, acum Te vãd! Acum Te simt! Eºti aici, în inima mea! Eºti în mine, doar eu Te acoperisem cu gîndurile mele, cu vorbele mele, cu faptele mele, cu neºtiinþa mea, cu grijile mele de om.

Doamne, Te rog, iartã-mã! Ce orb am fost! Acum am deschis ochii ºi Te-am recunoscut!

Eºti Tu, acela DINTOTDEAUNA!” Omule, acum cã L-ai regãsit pe Dumnezeu, cã L-ai vãzut întîi în tine, apoi în mine, apoi în flori, apoi în soare, nu-L mai pierde!

CÃCI NU-I CALE DE-A TRÃI FÃRÃ EL!

de aur, a cãrui strãlucire ºi minunãþie a hainelor ºi feþei sale nu pot fi descrise. Am uitat cu desãvîrºire de cele pãmînteºti, toatã atenþia mea fiind îndreptatã cu totul spre el. Mi s-a pãrut cã am ieºit din trup ºi cu sufletul în braþele lui urcam împreunã cu el la ceruri. Mi s-a pãrut cã am trecut prin ºapte ceruri. Urcînd, am întîlnit luminã ºi ceaþã, iar mai sus lumina a devenit mai strãlucitoare ºi un tãrîm minunat se întindea în faþa noastrã, cu flori frumoase, copaci înfloriþi, a cãrei minunãþie nici o limbã n-o poate descrie cum se cuvine. Dupã acest tãrîm cu totul paradisiac, ne-am aflat în faþa a douã uºi de fier bine pecetluite.

Cea din dreapta era pãzitã de tineri îmbrãcaþi în veºminte albe, cea din stînga de tineri îmbrãcaþi în negru, cu feþe înfricoºãtoare. Cînd am ajuns acolo, îngerul meu pãzitor îmi spuse: „Apleacã-te degrabã ºi închinã-te”. Eu, în vreme ce eram aplecat la pãmînt, am auzit o voce depãrtatã care spunea: „De ce l-ai adus pe acesta aici? Nu þi-am spus sã-l aduci pe el, ci pe vecinul lui, Nicolae. Acesta mai are încã de trãit pe pãmînt”.

Dupã vocea aceasta, cãlãuzitorul meu m-a luat ºi am mers spre rãsãrit, unde exista o cîmpie înfloritã cu copaci frumoºi de diferite forme. În umbra fiecãrui copac stãtea cîte un om, avînd toþi aceeaºi vîrstã, dar feþele lor erau unele strãlucitoare ºi frumoase, altele triste ºi maronii, iar altele pãmîntii ºi întunecate. Fiecãruia i se vãdea limpede lucrãrile care le-a sãvîrºit pe pãmînt ºi se cunoºteau unul pe altul. În aceastã cîmpie, privind în dreapta ºi în stînga, am vãzut pe mulþi pe care îi cunoscusem în viaþa pãmînteascã ºi care muriserã cu multã vreme în urmã. De asemenea, cunoºteam multe femei. Am vãzut acolo ºi o femeie desfrînatã ce îmi era cunoscutã, care dupã înfãþiºarea exterioarã se vãdea ce viaþã avusese aici pe pãmînt. Am vãzut ºi rãufãcãtori care fuseserã condamnaþi la spînzurãtoare ºi alþi pãcãtoºi ºi oameni buni, cãrora li se vãdeau faptele lor. Am vãzut de asemenea ºi mulþi prieteni ºi rude în acel þinut. Într-un alt loc minunat al cîmpiei am vãzut cum stãteau patru copii foarte frumoºi ºi luminoºi la faþã.

Cãlãuzitorul meu, îngerul, m-a întrebat: „Frate, îi cunoºti pe aceºti patru copilaºi frumoºi?”. M-am apropiat ºi am vãzut cu uimire cã aceºtia erau copiii noºtri, în mijloc fiind cel de doisprezece ani, care murise ultimul. Atunci i-am zis îngerului: „Da, domnul meu, îi cunosc; aceºtia sînt copiii mei”. Bucuria mea era de nedescris, vãzîndu-i atît de veseli ºi strãlucit înveºmîntaþi. L-am rugat pe cãlãuzitorul meu sã-mi îngãduie sã rãmîn împreunã cu ei, sã simt bucuria ºi fericirea lor ºi sã nu ne despãrþim nicicînd. însã îngerul m-a luat din acel loc, spunîndu-mi cã pentru mine n-a venit încã vremea. (...)

(Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viþa de dincolo“)

CALEA - ADEVÃRUL - VIAÞA (1) Iatã-ne intraþi în Mileniul trei de la Naºterea Mîntuitorului. Sufleteºte ne aflãm încã o datã lîngã ieslea ce adãpostea pe „pruncul mititel înfãºeþel” ºi împreunã cu pãstorii îi aducem ºi cîntecele noastre de slavã, colindele noastre din moºi-strãmoºi. Mare sãrbãtoare este aceasta, celebratã atît pe Pãmînt, cît ºi în Cer! Cãci ce altã bucurie mai mare putea Dumnezeu sã facã lumii decãzute, „celor sãraci”, lipsiþi de harul lui Dumnezeu, decît aceea de a trimite pe Unicul Sãu Fiu, Cel fãrã de pãcat din veac, sã ridice pãcatul strãmoºesc prin propria moarte? Iisus ºi numai El, fiind Dumnezeu, putea ridica pe om din moartea trupeascã ºi sufleteascã în care cãzuse! În marea Sa dragoste, Dumnezeu l-a creat pe om „dupã chipul Sãu” (Facere 1, 26-27), trasîndu-i linia vieþii, încredinþîndu-i Pãmîntul cu tot ceea ce era pe el spre grijã ºi l-a înzestrat cu douã mari daruri: raþiune ºi libertate. Pentru cã este un Dumnezeu drept, i-a lãsat în mod voit liberul arbitru, deoarece numai prin voinþã proprie se poate ajunge la desãvîrºire. Nu a împiedicat pe nimeni în cãderea sa ºi nici nu a ridicat pe nimeni forþat, dar cunoscînd perfecþiunea Creaþiei - „Erau bune toate” (Facere 1, 31) - a ºtiut cã Binele va învinge. Astfel cã dacã Eva ºi Adam au nesocotit cuvîntul Domnului Dumnezeu, atrãgînd pedeapsa capitalã asupra lor ºi a urmaºilor lor „…cãci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreºit” (Facere 2, 16-17), Fecioara Maria ºi Domnul Iisus Hristos, prin sfinþenia vieþii lor, au împãcat pe om cu Dumnezeu, reabilitînd bãrbatul ºi femeia.

Deºi de la Adam ºi Eva pãcatul în lume s-a înmulþit, Dumnezeu a lucrat continuu asupra omenirii, a ales un popor cãruia i S-a descoperit printr-o revelaþie directã, fãcînd minuni în mijlocul lui, dîndu-i spre locuit „pãmîntul fãgãduinþei”, dîndu-i legi, porunci, pedepse, hrãnin-

Doamne, n-am isprãvit Doamne, n-am isprãvit cîntecul pe care mi l-ai ºoptit.

Nu-mi trimite îngeri de gheaþã ºi parã în orice searã.

Nu pot pleca. Arborii îmi ºoptesc; florile calea-mi aþin ºi mã opresc.

Despre toate-am început o cîntare de laudã ºi naivã mirare.

Oamenilor voiam sã le las sufletul meu, drept pîine la popas, drept pãºune, livadã ºi cer.

Tuturor acelora care nu mã cer ºi nu mã cunosc, am vrut sã le fiu o candelã pentru mai tîrziu.

Cãutam în iarbã ºi-n mohor tainele ascunse tuturor.

Mã uitam în fîntînã ºi-n iaz, ºi-ascultam - îndelung - sub brazi...

Atunci au venit îngerii ºi m-au chemat.

Doamne, nu pot pleca, n-am terminat!

Deschide colivia, fã sã zboare cîntecele mele nerãbdãtoare.

MAGDA ISANOS (1916-1944) (Poezie reprodusã din volumul „Antologia poeziei religioase româneºti“)

Pildã creºtinã

Dragostea ºi ura Crucea Mîntuitorului pune în evidenþã douã mari realitãþi: dragostea lui Dumnezeu ºi ura oamenilor.

Dumnezeu ªi-a arãtat dragostea faþã de oameni dãruindu-L pe Fiul Sãu ca preþ de rãscumpãrare. Iar Fiul expresie a iubirii divine - a îndurat totul pentru a împlini gîndurile de har ale Tatãlui Sãu în favoarea pãcãtoºilor, pe care Dumnezeu a vrut sã-i mîntuiascã.

Ura împotriva lui Dumnezeu, manifestatã faþã de Mîntuitorul de-a lungul slujbei Sale, a ajuns la apogeul ei la cruce, cînd oamenii L-au dat la moarte pe Acela de la care ei nu primiserã decît binefacere peste binefacere.

Ura înspãimîntãtoare, împotrivirea fãrã margini a împins pe cãpeteniile poporului sã înduplece mulþimea sã cearã eliberarea unui criminal, iar pe Isus sã-L rãstigneascã. Nu au putut spune nimic rãu despre Mîntuitorul, ºi cu toate acestea au cerut moartea Lui. Vrãjmaºul omenirii - diavolul - urla prin acei oameni, pe care îi manevra cu uºurinþã. Era evident cã setea de sînge a mulþimii putea fi potolitã numai dacã Isus era omorît. Ei doreau un singur lucru: crucificarea. Oamenii au iubit mai mult întunericul decît lumina, pentru cã faptele lor erau rele. Crucea Mîntuitorului împarte lumea în douã: unii care au primit eliberarea adusã de Hristos ºi alþii care se împotrivesc. De care parte se situeazã cititorul? du-l ºi apãrîndu-1, spre a-1 ajuta ca sã-L cunoascã ºi sãL asculte ca pe un Dumnezeu mic. Astfel, timp de peste 40 de generaþii s-a pregãtit venirea în lume a Celei care este „uºa mîntuirii”, care a biruit pãcatul ºi s-a supus voinþei lui Dumnezeu, Ea fiind cea prin care a venit în lume Mîntuitorul, Cuvîntul lui Dumnezeu, care ne-a dat cel mai înalt exemplu de dragoste, smerenie, pãrãsire totalã de sine, arãtîndu- ne care este sensul ºi scopul vieþii noastre ºi învãþîndu-ne ce înseamnã adevãrata fericire a vieþii.

De-a lungul vieþii Sale, Iisus ºi-a descoperit cele douã firi: divinã ºi umanã. Astfel cã, prin venirea în lume prunc, vorbind ca oamenii, dormind, mîncînd, plîngînd, suferind, bucurîndu-Se, S-a descoperit OM. Fãcînd minuni: învierea lui Lazãr ºi a fiicei lui Iair, transformînd apa în vin, vindecînd orbi, ciungi, leproºi, exorcizînd demonizaþi, prevestindu-ªi chinurile viitoare pe care le-a acceptat în mod voit pentru mîntuirea lumii ºi culminînd cu strãlucirea Sa divinã pe muntele Tabor, S-a descoperit Dumnezeu, „Luminã din Luminã, Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat”. Întreaga istorie a omenirii este presãratã de minuni care prevestesc apariþia în lume a „Mielului lui Dumnezeu, Cel ce ridicã pãcatul lumii!” (Ioan 1, 29). (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 17-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII UN PUNCT DE VEDERE

România ºi La Sainte-Alliance Conºtient de factorul religios al politicii internaþionale, al Chestiunii Orientale, Donald Trump s-a dus în pelerinaj în Arabia Sauditã (Mecca e centrul spiritual al islamului), în Þara Sfîntã (centrul spiritual al israeliþilor, creºtinilor ºi islamului), la Roma (Sfîntul Scaun al catolicismului) ºi la sediul NATO/UE, din Bruxelles.

Dar fãrã refacerea unitãþii creºtine, o Sfîntã Alianþã între creºtinii occidentali ºi cei ortodocºi, la care sã adere ºi israeliþii, suniþii, ºiiþii, Chestiunea Orientalã (1774-) se va amîna ad calendas graecas, pentru cã alianþa UK, Israel, Arabia Sauditã ºi SUA e în conflict cu inamicii din Siria, Iran ºi Rusia, într-o situaþie de pat, nu de pace.

Care pe care? Victimele conflictului sînt creºtinii, cãrora Papa Francisc ºi preºedintele Vladimir Putin le acordã sprijin necondiþionat, iar Trump promite.

Din pãcate, Trump nu numai ca a vizitat Moscova, a treia Romã, dar el este acuzat de Serviciile Secrete ºi de presa anticreºtinã cã vrea o Alianþã cu ºeful Federaþiei ºi al Bisericii ruse, Putin, protectorul creºtinilor, în condiþiile în care Papa Francisc ºi Patriarhul Moscovei ºi al întregii Rusii, Kiril, au semnat la Havana, în 2016, o Declaraþie comunã fãrã precedent de la Marea Schismã din anul 1054. Un prim pas în refacerea unitãþii creºtine ºi rezolvarea Chestiunii Orientale.

Ortodocºii moldo-valahi fac parte încã de la început din Chestiunea Orientalã ºi, dupã 500 de ani de guvernare stupidã a Sultanului ºi a Patriarhului sãu grec, se integreazã mai greu în civilizaþia occidentalã decît transilvãnenii, mai ales cã fac parte din comunitatea duhovniceascã ºi soborniceascã constantinopolitanã ºi moscovitã. De aceea este, pentru ei, o Sfîntã Alianþã ºi refacerea unitãþii creºtine fãrã condiþii, promovatã de Papa Francisc, de mare importanþã. Asta s-a vãzut în timpul vizitei lui Ioan Paul II la Bucureºti, precum ºi la aderarea la UE/NATO. Aderarea de jure la civilizaþia Europei occidentale este un mare pas înainte al României, dar, pînã va fi urmat ºi de al doilea, de refacere a unitãþii creºtine, condiþie sine qua non a aderãrii, ºi de facto, la cultura acquis-ului comunitar, la codul canonic catolic laicizat, modernizat, moldo-valahii, în primul rînd, sînt depen-

Uniunea Europeanã ºi ºansele ei (4) În opinia publicã s-a rãspîndit ideea cã acesta este „actul de naºtere” al Uniunii Europene de astãzi. Da ºi nu. În fapt, crearea Comunitãþii Economice Europene a fost un proces care a durat cîþiva ani. ªi care are rãdãcini mai vechi. Încã din perioada interbelicã au fost cîteva voci pregnante care au adus problema punerii în comun a unor resurse ca garanþie a pãcii. Despre proiectul unei Europe federale scrisese Altiero Spinelli în „Manifestul de la Ventotene”, redactat (împreunã cu Emesto Rossi ºi Ursula Hirschmann) în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial (1941-1944). Chiar Winston Churchill se referise, într-un discurs din 1946, la necesitatea unei Europe Unite (dar avea în vedere doar Europa continentalã, fãrã Marea Britanie). ªi mai sînt ºi alte exemple.

Primul pas de la idei ºi viziuni teoretice cãtre practica politicã a fost fãcut însã prin Declaraþia de la 9 mai 1950 a ministrului de Externe francez, Robert Schuman.

Inspiratã de prietenul sãu Jean Monnet, pregãtitã discret (dar cu acordul lui Konrad Adenauer, cancelarul Germaniei, care fusese înºtiinþat), „Declaraþia Schuman”

Emmanuel Leroy: Brexit, Trump, Fillon!

Un fir conductor? (2) Sã începem cu Brexit-ul (2) Dar sã revenim la Brexit. Am convingerea cã vîrful piramidei oligarhiei britanice - nu cititorul de rînd al ziarului „Times” - a luat act recent de eºecul strategiei neoconservatorilor americani în ceea ce priveºte preluarea controlului total asupra lumii dupã cãderea Uniunii Sovietice. Astfel, lumea anglo-saxonã a avut o perioadã de oportunitate relativ scurtã la scara istoriei - 1991/2000 - pentru a pune stãpînire pe Eurasia ca urmare a cãderii definitive a Moscovei. Totuºi, pe durata mandatelor lui Gorbaciov ºi Elþîn, stãpînii finanþelor mondiale n-au putut sã viseze la niºte parteneri mai buni pentru a pune în genunchi ultima þarã liberã de pe continentul eurasia-

denþi, partizani ºi prizonieri atît ai Chestiunii Orientale ca ortodocºi ai lui Putin -, cît ºi ai NATO, al lui Trump.

De aici rezultã interesul lor existenþial în refacerea Alianþei Creºtine ºi rezolvarea Chestiunii Orientale. *** La Sainte-Alliance / Sfînta Alianþã (Paris 1815-), din care Anglia, SUA n-au fãcut parte, e prima organizaþie internaþionalã a securitãþii ºi pãcii, cu scopul de a asigura valorile dragostei creºtine în viaþa politicã.

Dezideratele ei sînt promovate în timp, prin crearea, pe rînd, a Société des Nations / Ligii, Societatea Naþiunilor (Geneva, 1919-) ºi a Organizaþiei Statelor Unite / United Nations Organization (New York City, 1945-). În ciuda a douã secole de alianþã politicã creºtinã internaþionalã, pe fundalul lipsei de unitate milenarã dintre catolici ºi ortodocºi, civilizaþia anglo-mozaicã, maritimã ºi comercialã, se deosebeºte fundamental de cea continentalã, agro-industrialã, germano-slavã, de aceea nu-i surprinzãtor cã Marea Britanie pãrãseºte Europa ºi cã, în SUA, se saboteazã o nouã Sfîntã Alianþã.

Adepþii Brexit-ului afirmau cã sute de miliarde se pulverizeazã fãrã rost în Europa, iar adversarii Sfintei Alianþe afirmã cã Trump divulgã secrete lui Putin. Nu-i surprinzãtor cã propaganda antieuropeanã s-a întrecut în „Fake News“, nici cã sabotarea lui Trump se aflã la un nivel mai jos. Preºedintele SUA nu divulgã secrete, el decide politica ºi ce anume e secret, sau nu. Perfidul Albion n-are, însã, scrupule, de o parte ºi alta a Atlanticului: se non è vero, è ben trovato.

Trump vrea sã punã capãt rãzboiului din Orientul Apropiat, iniþiat de predecesorii lui, ceea ce nu se poate realiza, însã, fãrã implicarea directã a ruso-ortodocºilor, musulmanilor ºi israeliþilor. Participãm, astfel, la încã un episod confuz al Chestiunii Orientale (1774-), sau cine moºteneºte Imperiul Roman de Rãsãrit, Byzanþul, Califatul de la Istanbul.

Pentru a percepe dimensiunea conflictului, trebuie sã nu pierdem din vedere rãzboaiele din Turcia, Siria, Liban, Israel, Palestina, Irak, Kuweit, Yemen, Libia, Tunisia, Georgia, Caucaz, Ucraina, Crimeea, Transnistria, Moldova, fireºte, fãrã a trece cu vederea sau a uita tensiunile din þãrile balcanice.

Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic al Universitãþii din Bremen a dat naºtere, de fapt, întregului proces de unificare europeanã, prin care s-a creat Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului, prima piaþã comunã europeanã, condusã de o înaltã Autoritate, în care au intrat semnatarele de mai tîrziu ale Tratatelor de la Roma.

Ce s-a semnat, aºadar, la Palazzo dei Conservatori?

Pe de-o parte, actul de constituire a unei comunitãþi economice mai complexe decît „simpla” punere în comun a principalelor douã resurse necesare epocii industriale (cãrbunele ºi oþelul), iar pe de altã parte, desãvîrºirea unui proces vizionar care, la nici 15 de ani de la încheierea rãzboiului, dãdea o formã coerentã principiilor de bazã ale funcþionãrii Europei Unite. Multe dintre avantajele concrete de a trãi în Uniunea Europeanã de azi, sesizabile în viaþa de toate zilele, îºi au punctul de plecare chiar în Tratatele de la Roma. Dar cîþi dintre europeni se mai gîndesc astãzi, cînd circulã liber de la un capãt la altul al continentului ºi îºi pot cãuta de lucru în oricare dintre þãrile membre, cã acest beneficiu se datoreazã unor vizionari care au redactat ºi au semnat documentele din 1957? (va urma) ION M.IONIÞÃ, MIRCEA VASILESCU, ALEXANDRU OJICÃ, IULIAN SÎMBETEANU Sursa: europa.eu tic. ªi, de fapt, prin jefuirea bogãþiilor, amputarea teritoriilor ºi inocularea în doze mari a otrãvii liberale în venele slave, totul a fost pus în aplicare pentru atingerea visului dement a adepþilor unei guvernãri mondiale.

Dar la rãscrucea mileniilor, încetul cu încetul, Rusia s-a trezit ºi a început sã conºtientizeze treptat cã „partenerii” occidentali nu doresc atît un parteneriat, cît o capitulare în toatã regula. Anumiþi autori anti-conformiºti, precum Pierre Hillard, în ciuda calitãþii lucrãrii acestora, susþin în permanenþã precum cã liderii ruºi sînt uneltele Sistemului. Personal, însã, consider cã realitatea e mult mai complexã ºi va necesita în timp o analizã mult mai detaliatã. Faptul cã Vladimir Putin, de exemplu -, deºi are o aversiune totalã faþã de ideologie - provine din ºcoala „liberalã” a KGB-ului nu lasã loc de îndoialã. (va urma) Traducere IURIE ºi OANA ROªCA, decembrie 2016 (Text reprodus din volumul „Ortodoxie ºi naþionalism economic“, apãrut la Editura „Mica Valahie“)

Preºedintele Franþei, Emmanuel Macron, a catalogat drept o greºealã pentru planetã ºi pentru SUA anunþul recent al lui Donald Trump de a retrage Statele Unite din Acordul de la Paris privind schimbãrile climatice.

Parafrazînd sloganul de campanie al noului lider de la Casa Albã, Macron i-a adresat omologului sãu american urmãtorul mesaj: ,,Make our planet great again!”.

Rolul ONU pentru salvgardarea pãcii regionale ºi globale (5) Organizaþia pentru securitate ºi Cooperare în Europa (OSCE) (2) Conferinþa de la Helsinki trebuia, prin urmare, sã consacre realitãþile geopolitice de dupã 1945 - sovieticii aveau nevoie de un certificat de bunã purtare în aceastã privinþã, iar testul final al CSCE a fost un astfel de certificat, semnat la cel mai înalt nivel. În concepþia sovieticã, Conferinþa de la Helsinki trebuia sã rãmînã, aºadar, un fenomen eminamente static, orientat cu precãdere spre consacrarea trecutului recent. În vest, europenii, americanii ºi canadienii urmãreau obiectivul pe termen mediu, care era liberalizarea progresivã a regimurilor comuniste din Europa rãsãriteanã; respectarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului; * sovieticii ºi aliaþii sãi, dacã voiau sã obþinã trierea Conferinþei, erau obligaþi sã se acomodeze cu respectarea drepturilor ºi libertãþile fundamentale ale omului, aºadar „caº unu“ contra „caº trei“, cum se spunea în jargonul Conferinþei, concluzie: viziunea occidentalã despre obiectivele Conferinþei a postulat nemijlocit acea „dimensiune umanã“, care s-a dovedit a fi o adevãratã bombã cu efect întîrziat în viaþa politicã a Europei; * þãrile mici ºi mijlocii - fie cã erau neutre ºi nealiniate sau cã fãceau parte din alianþe militare - au participat, vrînd - nevrînd, la atacul dintre sovietici ºi occidentali: recunoaºterea frontierelor contra respectãrii drepturilor omului; ele erau însã interesate de Conferinþã în mãsura în care aceasta le putea oferi o mai mare libertate de acþiune, un statut de egalitate cu cei mari, o demnitate nouã ºi deci un rol sporit în concentrarea paneuropeanã; relaþia est-vest a coexistat ca relaþie care a opus þãrile mici ºi mijlocii marilor puteri, indiferent de ideologie ºi sistem social-politic. Pentru acest motiv, þãrile mici ºi mijlocii au favorizat ºi ele o orientare care sã facã din Conferinþa de la Helsinki un proiect original ºi îndreptat spre viitor.

Poziþia României: * s-a implicat profund în desfãºurarea Conferinþei, fiind conºtientã de faptul cã demersul ei, distinct de cel al celorlalte þãri socialiste, avea sã-i consacre ºi sã-i consolideze un statut de independenþã ºi deci o mai mare libertate de acþiune; * atitudine împotriva marilor puteri, în primul rînd împotriva Uniunii Sovietice, ori de cîte ori poziþiile ºi interesele erau divergente; * a militat pentru convenirea unor norme de procedurã ºi de lucru care sã consacre perfecta egalitate în drepturi a statelor participante la Conferinþã, ca ºi posibilitatea folosirii regulii consensului pentru apãrare ºi promovarea intereselor legitime; * a activat ºi a obþinut ca lucrãrile Conferinþei sã se situeze în afara aliniatelor militare ºi a spiritului de bloc; * s-a manifestat, în mod constant, pe tot parcursul Conferinþei, pentru consacrarea principiului nerecurgerii la forþã sau ameninþarea cu forþa pentru aspectele militare ale securitãþii europene ca ºi, mai ales, pentru instituþionalizarea procesului multilateral început la Conferinþã. (va urma)

Pag. a 18-a – 9 iunie 2017

Universalitatea bunelor maniere (11) Al cui este rîndul?

Chiar dacã tuturor ne-ar plãcea sã se ocupe cineva de noi exact atunci cînd avem nevoie de ceva, sînt momente ºi locuri în care rãbdarea ne va fi cea mai bunã aliatã. În instituþiile publice, la cinema, la teatru, la operã, în autobuz, la piaþã, printre altele, trebuie sã aºteptãm sã ne vinã rîndul ca sã fim serviþi, trebuie sã respectãm un ºir de oameni care cer acelaºi lucru ºi care au prioritate în faþa noastrã, prin simplul fapt cã au ajuns acolo înainte sã venim noi.

Am parcurs pînã acum mai multe capitole, dedicate cinematografului, teatrului, operei ºi transportului, în general, în care am menþionat obligativitatea respectãrii unui rînd. În fragmentul pe care îl dezvoltãm acum, ne referim la unitãþile comerciale, la pieþe, la locurile de unde cumpãrãm produse alimentare.

Este posibil ca, în piaþa unde vã faceþi cumpãrãturile în mod curent, modalitatea de a controla ca fiecare persoanã sã-ºi aºtepte cu rãbdare rîndul pentru a cumpãra sã se facã printr-un numãr de ordine pe care clientul trebuie sã îl extragã de la un aparat, de obicei, aºezat într-un loc vizibil, pe perete. Dacã se procedeazã aºa, într-un loc anume din magazin va exista un ecran care va afiºa numãrul persoanei ce urmeazã sã fie servitã. În aceste locuri, chiar dvs. veþi fi cel care veþi lua bonul ºi veþi aºtepta ca numãrul care vã revine sã se afiºeze pe ecran pentru a comanda. Dacã nu vã luaþi bonul, chiar dacã ºtiþi persoanele care sînt în faþã ºi care sînt în spate, cînd vã vine rîndul, nici vînzãtorul ºi nici restul clienþilor nu sînt obligaþi vã lase sã treceþi. Puteþi sã aveþi noroc ºi sã vã bucuraþi

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (29) Miercuri, 26 mai 1993 (1) A venit domnul Batigalia din Italia. Împreunã cu mama ne-am întîlnit cu el la Restaurantul Dunãrea.

Mi-a cerut niºte fotografii sã vadã dacã sînt fotogenicã.

A venit pregãtit cu echipa sa sã-mi facã mai multe poze artistice. Acest om are o firmã de publicitate ºi modelling la Roma. Considerã cã am o figurã distinsã, corp frumos ºi sperã sã încheiem un contract ºi sã lucrez în acest domeniu. Nu ºtiu ce sã spun. Cei care se ocupã cu aceste treburi mai mult dezbracã fetele decît sã le lase îmbrãcate. Le fotografiazã, fac filme, dar ºi pretind noaptea sã-i însoþeºti la hotel. Oricum, mama cît va putea sã-mi fie „codiþã“, sã-mi stea prin preajmã ºi sã mã apere de prostituþie? Am fost eu în Italia ºi ºtiu cum merge treaba. Nu merge altfel decît am vãzut cu ochii

ROMÂNIA MARE“

de îngãduinþa celorlalþi, dar faptul cã nu aveþi numãrul este suficient pentru a fi servitã persoana din spatele dvs.

Atunci cînd rîndul nu se stabileºte conform bonurilor numerotate, sistemul este chiar mai simplu, adicã vor fi servite persoanele în funcþie de cum au sosit. De aceea, cînd ajungeþi într-un magazin, primul lucru pe care trebuie sã îl faceþi este sã vã aºezaþi la rînd. Este necesar sã întrebaþi cu un astfel de ton, încît fiecare persoanã de la coadã sã audã: „Cine este ultima persoanã?”. Stabiliþi rîndul dupã acea persoanã, ºi aceasta va ºti cã urmaþi imediat dupã ea. Aºa trebuie sã funcþioneze lucrurile.

Nimãnui nu-i place sã aºtepte, ºi se pare cã la piaþã toþi ne grãbim. De fapt, pieþele sau magazinele sînt locurile unde confruntãrile verbale sînt frecvente.

Sînt unii oameni care nu respectã rîndul ºi, de fiecare datã cînd au ocazia, încearcã sã se aºeze în faþã. Cu orice scuzã, cum ar fi cã au maºina parcatã pe douã locuri, sau cã trebuie sã meargã la ºcoalã sã ia copiii; aceºtia fac tot posibilul pentru a fi serviþi cît mai repede. Uneori profitã de amabilitatea unor clienþi, alteori, de aceea a vînzãtorului, care nu vrea sã rateze ºansa de a vinde. Cu siguranþã aþi întîlnit persoane cu un astfel de comportament.

Sã ºtiþi cã modul de a rezolva acest fel de situaþii nu este de a înfrunta persoana, cu atît mai puþin de a recurge la un ton ridicat sau chiar la insulte. Dacã vã simþiþi obligat sã îi ziceþi ceva, fãceþi-o politicos. Dacã prin dialog nu reuºiþi sã convingeþi persoana sã intre în rînd, cel mai simplu ar fi sã vorbiþi cu vînzãtorul ºi sã îl rugaþi sã serveascã clientul care este la rînd.

E posibil sã mergeþi sã cumpãraþi într-o piaþã unde sã existe mai multe magazine. Þinînd cont cã trebuie sã cumpãraþi de la raionul de carne, de la pescãrie sau de la cel de fructe, este posibil sã strãbateþi mai întîi aceste magazine pentru a ocupa rînd ºi dupã aceea sã vã opriþi la acela unde sînt mai puþine persoane care aºteaptã, cu scopul de a nu pierde rîndul la celelalte. Acest sistem

este acceptabil, atîta timp cît respectaþi efectiv ordinea ºi nu încercaþi sã fiþi servit la fiecare dintre cele trei raioane, chiar dacã aþi pierdut rîndul.

Bãrbaþii au un rol important în pieþe. Prezenþa lor este din ce în ce mai mare, semn cã generaþiile se schimbã ºi cã mersul la cumpãrãturi nu este numai îndeletnicirea femeilor. În familiile unde treburile gospodãreºti sînt împãrþite, soþul este cel care se ocupã de cumpãrãturi. La bãrbaþi se observã diferite profiluri. Cel de novice, care dovedeºte cã nu se pricepe la aceastã treabã ºi care se transformã în victimã a tuturor tertipurilor sexului opus.

Acest bãrbat va sta la toate cozile, chiar ºi la cele la care nu e nevoie, ºi va fi o pradã uºoarã a vînzãtorilor care încearcã sã scape de carnea nevîndutã cu o zi înainte sau de peºtele care nu mai este proaspãt. Dar existã ºi bãrbaþi care sînt experþi în arta de a scãpa de cozi, justificîndu-se printr-o falsã lipsã de experienþã. Nu vrem sã spunem cã aceste tertipuri sînt specifice sexului bãrbãtesc, însã e adevãrat cã faþã de ei se manifestã mai multã consideraþie, poate pentru cã sînt în minoritate. Dacã sînteþi bãrbat ºi acesta vã este obiectivul, trebuie sã ºtiþi cã toate persoanele care au stat la coadã ºi ºi-au aºteptat cu rãbdare rîndul, vor tãbãrî asupra dvs. dacã vã strecuraþi în faþã. Nimeni nu va fi scutit de statul la coadã, nici mãcar dacã este un client fidel al locului, iar proprietarul ºtie cã, dacã nu respectã ordinea justã a sosirii, poate pierde clienþii, care se vor simþi într-un fel dezamãgiþi.

Regula are excepþii. Se poate întîmpla ca dvs. sã luaþi un singur articol ºi, de exemplu, la coada de la casa unui supermarket sã aveþi în faþã un numãr mare de persoane avînd cãrucioarele pline. În acest caz, va trebui sã vã adresaþi politicos ºi sã-i rugaþi pe ceilalþi sã vã lase sã treceþi, dar niciodatã sã nu încercaþi sã vã strecuraþi, pentru cã veþi da dovadã de o proastã educaþie. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

mei. E o meserie frumoasã în lumina reflectoarelor ºi a bliþurilor, dar ca femeie tînãrã, cu carnea proaspãtã ºi pielea îngrijitã parfumatã, admiratã ºi doritã, sã te afli veºnic la dispoziþia unor tipi, fãrã credinþã în Dumnezeu, sã facã ce vor cu tine, nu se potriveºte cu ceea ce-mi doresc eu. Vreau altceva în viaþã. Vreau un bãrbat serios ºi credincios, care sã mã ducã la Altar ºi sã facem copiii noºtri legitimi, cu care, spãlaþi, îmbrãcaþi frumos, sã-i ducem de mînuþe la Bisericã. Sã trãiesc în tihnã, simplu, ca pe vremea bunicii ºi a strãbunicilor mei.

Mamei îi pare rãu cã eu resping ideea strãlucirii mele pe alte meleaguri, sã mã vadã prin reviste ºi filme. Îmi spune cã vine ea cu mine ºi semneazã contractele, cã îºi ia ºi un avocat, ca sã nu greºim, cînd nu ne vom pricepe la vreo chichiþã. Eu nu ºi nu!

Domnul Batigalia se uita cercetãtor la mine. Mã studia. Vroia sã ºtie ce gîndesc eu, nu mama. I-am dat de înþeles cã nu mã intereseazã oferta lui. ªi doar venise în þarã pentru mine, cã-mi vãzuse, la Milano, posterul, cu corpul întreg, expus de Mariana lui Francesco în firma sa de prezentare de îmbrãcãminte femininã. A sperat sã

mã coopteze. ªi am refuzat sã mã pozeze „artistic”. Îmi bat examenele la uºã ºi nu sînt pregãtitã. Deci, sînt îngrozitã.

Sînt pe cale bunã, Doamne? Mi se va întîmpla ceea ce am nevoie? Nu de trecerea cu bine a examenelor am nevoie, ci de dragoste?! Andrei se þine bine. Vine cu maºina, mã ia, mã duce ºi mã aduce la pãrinþi. ªi de învãþat, cînd mai învãþ ºi eu? El învaþã. Eu doar sînt în aºteptare, o veºnicã aºteptare. ªi acceptare! Mama e fericitã de tot ce mi se întîmplã!

Cercetarea ºi dezvoltarea în trecutul apropiat al Poporului Român - 1945-1989 (7) Dezvoltarea bazei energetice ºi de materii prime, cu contribuþia cercetãrii româneºti (2) Ca urmare a conjugãrii eforturilor de investiþii cu realizãrile ºtiinþei ºi tehnicii româneºti, în 1989, faþã de 1938, producþia la cãrbune extras era mai mare de 23 de ori, la cãrbune net de 28 de ori, la cocs metalurgic de 67 de ori, la þiþei extras de 1,4 ori, la gaze lichefiate de 96 de ori, la gaz metan extras de 72 de ori, la minereuri de fier brute de 18 ori, la cupru nerafinat de convertizor de 27 de ori etc. În acelaºi an, 1989, peste 50% din materiile prime necesare diferitelor ramuri ºi domenii au fost asigurate prin atragerea în circuitul economic a resurselor refolosibile, rezultate din procesele de producþie ºi de consum. La progresele mari înregistrate în domeniile producþiei de materii prime, relevate, ºi la lãrgirea surselor de acoperire a nevoilor economiei cu asemenea resurse, în condiþiile dezvoltãrii ºtiinþei ºi tehnicii româneºti, s-au adãugat contribuþiile cercetãrii la elaborarea de materiale noi metalurgice, polimeri, substanþe chimice pure ºi ultra pure, materiale ceramice ºi compozite, cu proprietãþi superioare, la chimizarea superioarã a þiþeiului, gazelor naturale, sãrii, biomasei ºi la alte asemenea realizãri importante pentru progresul economic ºi tehnico-ºtiinþific al þãrii noastre. În domeniul energetic, în perioada din trecutul apropiat, programele de cercetare elaborate ºi realizate

au adus o contribuþie hotãrîtoare la construirea centralelor electrice ºi termoelectrice noi, în zonele cele mai diferite ale patriei, la atingerea ºi menþinerea fiabilã a parametrilor proiectaþi pentru investiþiile energetice, prin nivelul calitativ al concepþiei ºi execuþiei instalaþiilor tehnologice, la restructurarea balanþei energetice, prin economisirea hidrocarburilor ºi creºterea producþiei de energie pe bazã de cãrbuni inferiori, iar în perspectivã, pe bazã de energie nuclearã. În aceastã ultimã direcþie, sau dezvoltat cercetãri fundamentale ºi aplicative, avînd ca obiectiv elaborarea de soluþii pentru reactoare nucleare avansate, cu valorificarea superioarã a combustibilului nuclear, în concepþii de înaltã fiabilitate ºi securitate pentru centralele nuclearo-electrice.

Cercetarea româneascã a contribuit, de asemenea, la elaborarea soluþiilor tehnice ºi ºtiinþifice cerute de organizarea hidroenergeticã a teritoriului, în vederea folosirii complexe a resurselor de apã pentru producþia de energie electricã necesarã industriei, agriculturii ºi consumului populaþiei, la atragerea ºi punerea în valoare a surselor noi, reînnoibile de energie – solarã, geotermalã, a vîntului, biomasei, hidrogenului - ºi la înfãptuirea altor asemenea obiective de interes naþional major.

Rolul ºi importanþa cercetãrilor energetice realizate îºi gãsesc materializarea în marile construcþii moderne intrate în producþie în toate zonele þãrii, dintre care enumerãm hidrocentralele de la Bicaz, Sadu, de la Porþile de Fier, de pe Argeº, Lotru, Mãriºelu, de pe Rîul Someº,

Duminicã, 30 mai 1993 Mi-am sãrbãtorit cele 22 de primãveri asearã, acasã.

Andrei a fost un domn. Era îmbrãcat frumos, la costum ºi cãmaºã albã, cu cravatã de mãtase. Felicitãri ºi pentru mama lui, cã i-a dat bunã-creºtere. Mulþumesc, Doamne, pentru darurile Tale, care îmi însenineazã viaþa mea! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“) precum ºi centralele termoelectrice Doiceºti, Sângiorgiu de Pãdure, Paroºeni, Luduº, Borzeºti, Ovidiu, MintiaDeva, Galaþi, Brãila, Rovinari, Turceni. În ceea ce priveºte rezultatele deosebit de mari obþinute în crearea bazei energetice ºi în creºterea producþiei de energie în þara noastrã, datele statistice evidenþiazã cã, în 1989, puterea instalatã a grupurilor electrogene s-a ridicat la peste 22,900 milioane KW, faþã de 501 mii KW, în 1938, iar producþia de energie electricã a crescut la peste 75,850 de miliarde KWh, comparativ cu 1,130 de milioane KWh, în 1938. Altfel spus, realizãrile în cele douã domenii erau, în 1989, de 46 ºi, respectiv, de 67 de ori mai mari faþã de anul 1938.

Nevoile de energie electricã ale economiei ºi populaþiei þãrii noastre, considerabil sporite în 1989 în raport de cele din 1938, sub aspectul resurselor, au fost asigurate în proporþie de 90,7% din producþia internã ºi de 9,3% din import. Aceastã situaþie a avut ca efecte directe nu numai realizarea de cãtre statul român a unor mari economii valutare, în favoarea continuitãþii ºi stabilitãþii dezvoltãrii economiei naþionale, dar ºi un impact major asupra consolidãrii independenþei energetice ºi financiare a României faþã de toate celelalte þãri ale lumii.

Dupã 1989, contrar intereselor ºi nevoilor economiei ºi societãþii româneºti, o parte covîrºitoare din cercetãrile ºi eforturile relevate în domeniile materiilor prime ºi energetice fie cã au fost abandonate complet, fie cã au fost transferate în preocupãrile anumitor trusturi ºi firme din afarã, prin concesionarea unor zone întinse ale subsolului þãrii noastre ºi prin crearea de societãþi mixte cu capital majoritar strãin, în detrimentul avuþiei naþionale ºi a independenþei Poporului Român. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILÃ SONEA

Pag. a 19-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (2) Cîinele turbat al Orientului Mijlociu (2) Atacul a vizat un club de noapte popular, numit ,,La Belle Discotheque”, din districtul Schönburg, în Berlinul de Vest. E un loc de întîlnire bine cunoscut al soldaþilor americani din componenþa Brigadei Berlinului, care, în timpul orelor libere, vor sã se bucure de vestita viaþã de noapte din Berlin. Agentul BKA îmi spune cã erau cel puþin 500 de persoane înãuntru atunci cînd a explodat bomba.

Suflul exploziei a încovoiat zidurile ºi a provocat cãderea unei pãrþi din acoperiº. Haos, panicã ºi zeci de rãniþi care au ieºit clãtinîndu-se din club. O turcoaicã ºi prietenul ei, soldat american, au fost uciºi. Un alt soldat american se aflã într-o stare gravã.

- În acest moment, ni se spune cã sînt în total 200 de rãniþi, mã informeazã agentul BKA. Douã sute? Mã întreb cîþi dintre ei sînt soldaþi americani. Mintea mea se întoarce la bombardamentul cazãrmilor din Beirut. Douã sute patruzeci ºi unu de soldaþi morþi. Ar putea fi la fel de rãu ºi acum?

- Americanii rãniþi sînt transportaþi la spitale militare din Landstuhl ºi Wiesbaden.

Misterele morþii lui Benito Mussolini (2) S-a întîmplat în 1946. Churchill fusese învins la alegerile din iulie 1945, primele care au urmat dupã sfîrºitul rãzboiului. Din motive obiective, avea interesul sã recupereze acea corespondenþã. Dupã ce a devenit, în urma discursului de la Fulton, de la Westminster College, din 1946, liderul blocului mondial antisovietic a fãcut o excursie în Italia, al cãrei scop aparent era relaxarea ºi admirarea peisajelor. În calitate de membru al Parlamentului, se bucura de o libertate de miºcare mult mai mare faþã de perioada în care fusese primministru ºi putea urmãri mult mai uºor nu numai itinerarul documentelor compromiþãtoare, ci ºi toate copiile care era posibil sã se fi fãcut. Churchill a aflat destul de simplu cã o copie sau chiar originalele ajunseserã în posesia lui Guglielmo, iar de la el fuseserã trimise liderului Partidului Comunist. Politicianul englez a gãsit o cale prin care sã se întîlneascã, totuºi, cu Togliatti, la ambasada britanicã din Roma, unde ministrul italian a fost invitat. Aflasem despre invitaþie ºi am fost foarte surprins de faptul cã Togliatti s-a dus acolo complet conºtient cã motivul întîlnirii era unul neobiºnuit.

Arhiva lui Churchill, din Londra, atestã faptul cã Churchill a vizitat Lacul Garda în 1946. Autorul acestei cãrþi a primit un fax de la ambasada britanicã din Roma, datat 10 februarie 2000, în care sînt specificate detaliat deplasãrile lui Churchill. Documentul este semnat de Ann Ashford de la Departamentul de informaþii pentru presã, declarînd cã informaþiile au sosit de la Londra, de la arhiva lui Churchill, specificînd ºi persoana responsabilã, dl. Gavin. Acelaºi fax ne informeazã despre deplasãrile lui Churchill din iulie 1945, din perioada 1949-1951 ºi din 1955, precum ºi despre cãlãtoriile efectuate de doamna Clementine în Italia. ªtim, de asemenea, cã Churchill a prezidat inaugurarea noii ambasade a Regatului Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord din Via XX Settembre 80/A din Roma, ceea ce i-a oferit oportunitatea de a repeta întîlnirile cu liderul comunist italian.

Massimo Caprara continuã: „M-a surprins, în acea vreme, un fapt care se repeta adesea. De fiecare datã cînd venea, dupã 1946, Churchill cerea foarte insistent sã fie fotografiat lîngã Togliatti, mult temutul inamic internaþional, ca ºi cum ar fi dorit sã le confirme celor din interiorul ºi din afara Partidului Conservator, care erau îngrijoraþi despre corespondenþa cu Mussolini, cã bomba fusese, în sfîrºit, localizatã ºi dezamorsatã rapid.

Ajunsese la una dintre cele douã destinaþii. Cel mai periculos potenþial utilizator al documentelor în scopuri negative era, în mod clar, «Ercoli» (Togliatti), care fusese ºi încã era puternicul secretar general al Kominternului ºi al PCI, precum ºi vizitator frecvent al ambasadei britanice, relaþie pe care o cultiva cu grijã, acceptîndu-i toate invitaþiile“.

Pe scurt, comuniºtii italieni l-au trãdat pe Stalin (care nu ºtia nimic despre aceste documente, care îl vizau) pentru a cîºtiga prietenia lui Churchill ºi a englezilor.

Acest lucru indicã o alegere fãcutã de liderul comunist italian în favoarea vestului, cu mult timp înainte de opþi-

În timp ce agentul vorbeºte, eu îmi iau notiþe în agenda mea de buzunar, cu spiralã. Germanul îmi spune cã ei deja bãnuiesc cã libienii se aflã în spatele atacului.

Agenþii lor au remarcat o intensificare a activitãþii libiene din Berlinul de Vest în sãptãmîna anterioarã, incluzînd aici observarea cîtorva libieni care pãreau a fi diplomaþi, suspectaþi de a fi fost implicaþi în operaþiuni teroriste în trecut. Cu puþin timp înainte de explozie, un agent libian a pãrãsit RDG, la bordul unui avion de pasageri cãtre Tripoli.

Acesta era acul pe care îl cãutasem în carul cu fîn.

Luãm toate materialele, iar eu mã îndrept cu maºina cãtre Langley, pentru a ne sincroniza activitatea cu cei de la Agenþie. Pînã ajungem acolo, lucrurile au evoluat.

Mai întîi, observ cã am primit noaptea trecutã un avertisment legat de un atac ce urma sã se producã.

Ambasada Libianã din Berlinul de Est a trimis un mesaj cãtre Tripoli, anunþînd cã o operaþiune era în desfãºurare împotriva soldaþilor americani din Berlin. Acea informaþie a fost direcþionatã imediat cãtre brigada americanã, iar cei de acolo erau pe punctul de a-i anunþa pe soldaþi atunci cînd bomba a explodat. Am fost cu 15 minute în urma atacului.

Cele 15 minute ne-au costat cel puþin douã vieþi omeneºti. Trebuie sã ne descurcãm mai bine data viitoare.

Pînã dupã-amiazã tîrziu, imaginea s-a limpezit. Douã sute douãzeci ºi nouã de persoane au suferit rãni în urma exploziei ºi a prãbuºirii clãdirii clubului. Bomba fusese plasatã în apropierea cabinei DJ-ului. Era un dispozitiv

simplu, compus doar dintr-o cantitate redusã de explozibil plastic ºi un ceas pentru detonare. Printre victime s-au numãrat peste 50 de soldaþi americani. Mulþi dintre ei aveau timpanul spart ºi rãni cauzate de ºrapnele. Sergentul Ken Ford, un subofiþer de 21 de ani, a fost ucis în explozie. Prietena lui, Nermin Hannay, de 29 de ani, a fost cea de-a doua victimã. Un alt soldat american, sergentulmajor James Goins, din Carolina de Nord, se aflã într-o stare criticã. Doctorii nu sînt siguri cã va supravieþui. Întors în Foggy Bottom, îi raportez lui Gleason ce am aflat. El spune cã a existat un trafic comunicaþional intens între Ambasada libianã din Berlinul de Est ºi Tripoli. Într-un mesaj emis la scurtã vreme dupã atac, era lãudat succesul operaþiunii. Tripoli a rãspuns printr-un comunicat, în care se menþiona un soi de „bine lucrat“. Încã nu sîntem siguri cine s-a aflat în spatele zborului 840. Cazul de faþã, pe de altã parte, pare clar. Libienii sînt de vinã.

- Bine, Fred, ºtim destul de multe cu privire la ce s-a întîmplat, pentru a da de veste în afarã. Trimite modul de operare agenþilor noºtri din teren, pentru a contribui la revizuirea mãsurilor de securitate necesare, cînd nu se aflã la post.

- Imediat.

Mã aºez la maºina de scris IBM ºi încep sã scriu stîngaci mesajul. Poate putem preveni un astfel de dezastru pe viitor. (va urma) FRED BURTON

unea atlanticã a lui Enrico Berlinguer, secretarul general al PCI în anii 1980, care a renunþat, în sfîrºit, la loialitatea sa faþã de Moscova.

O încheiere dramaticã a acestui capitol ar putea fi bombardamentul încã misterios al forþelor aeriene, care a avut loc dupã sfîrºitul rãzboiului ºi care a avut ca þintã un hotel de lîngã Lacul Como, unde cineva încerca sã îi „pãcãleascã” pe englezi, refuzînd sã le predea documentele pe care le cãutau cu ardoare. S-a întîmplat în orele ºi zilele imediat urmãtoare execuþiilor de la Dongo, ale lui Mussolini ºi Clarettei Petacci, a fratelui ei, Marcello Petacci, a miniºtrilor care fãceau parte din anturajul ºefului guvernului fascist ºi a altor cîtorva persoane complet nevinovate. La ora exactã 22,00, pe 30 aprilie, douã bombe au lovit direct Hotelul Bazzoni din Tremezzo, aflat la o distanþã foarte micã de Vila Henderson ºi de locul execuþiei lui Mussolini ºi a Clarettei Petacci. Hotelul era plin cu lideri ai Rezistenþei italiene ºi, printre aceºtia, cel mai probabil se afla cineva bine cunoscut Serviciilor Secrete britanice. Au fost multe victime, morþi ºi rãniþi, iar numãrul exact nu a fost cunoscut niciodatã, deoarece întreaga chestiune a fost îngropatã rapid printre alte ºtiri despre rãzboi. Ziarele influenþate de CLN au scris cã fusese o rãzbunare germanã pentru execuþia lui Mussolini. Un avion german care ar fi decolat de pe un aerodrom neidentificat ar fi lansat bombele în semn de dispreþ faþã de luptãtorii partizani. Este incredibil cã s-a putut difuza o explicaþie atît de nebuneascã ºi cã a fost crezutã, practic, pînã în zilele noastre. Cu numai o zi înainte, pe 29 aprilie, reprezentanþii forþelor armate germane din Italia semnaserã capitularea în faþa forþelor anglo-americane, la Palatul Regal din Caserta (lîngã Napoli). Dar asta nu ar fi deloc surprinzãtor, cîtã vreme atît de mulþi italieni deveniserã convinºi de multe alte absurditãþi, inclusiv de amabilitatea comunismului bolºevic.

Adevãrul a ieºit la ivealã, cel puþin parþial, în 1990.

Persoana care l-a dezvãluit a fost un martor excepþional, Urbano Lazzaro, partizanul cunoscut sub numele „Bill”, omul care l-a arestat pe Mussolini pe 27 aprilie, în piaþa principalã din Dongo. Bill a þinut cele douã serviete valoroase ale Ducelui care conþineau documente, dar nu pentru mult timp. Dupã ce au trecut prin mîinile mai multor persoane, au ajuns în final la Luigi Canali („cãpitanul Neri”), comandantul unitãþii de partizani, care, la rîndul lui, le-a trimis mai departe liderilor locali ai partidului sãu, PCI. Acei mari ºi mici strãjeri ai partidului, care leneveau prin barul hotelului Bazzoni, au crezut cu naivitate cã pot trage pe sfoarã Serviciile Secrete britanice.

Bill declarã în mãrturia lui dramaticã: „În acel moment, eram în grãdina vilei contelui Sebregondi din Domaso, discutînd cu un maior englez. Amîndoi am auzit motoare de avion huruind deasupra. L-am întrebat ce se întîmplã ºi ce ar putea cãuta aici avioane germane.

Maiorul mi-a rãspuns cã nu erau germane, ci engleze, ºi cã sînt douã avioane. L-am privit uimit ºi l-am întrebat cum poate sã le recunoascã noaptea. «Nu e nevoie sã le vãd. Un pilot veteran ca mine poate sã recunoascã foarte uºor un avion numai dupã zgomotul motorului. Credeþimã, sînt douã avioane britanice». Brusc, am vãzut lacul luminat de douã flãcãri extrem de puternice. L-am întrebat dacã aveau legãturã cu sãrbãtorirea eliberãrii.

Maiorul nu mi-a rãspuns, pãrînd tulburat. Cîteva minute mai tîrziu, cînd flãcãrile încã ardeau, am auzit douã

explozii îngrozitoare. «De ce au fãcut englezii asta? De ce?», l-am întrebat furios, în timp ce maiorul arãta din ce în ce mai deprimat. «Nu ºtiu, nu ºtiu. Poate cã am greºit eu. Nu sînt englezi. Rãzboiul s-a terminat în Italia»“. („Dongo, o jumãtate de secol de minciuni“, de Urbano Lazzaro, 1993, pg. 131) Pînã la acest punct, am reconstruit evenimentele pe baza mãrturiilor disponibile. Trebuie sã reþinem însã cã mai existã unele persoane de neînduplecat, care sînt convinse cã adevãrul este altul ºi cã, de fapt, conducerea PCI nu a ascuns scrisorile Mussolini-Churchill de sovietici, ci, din contrã, le-au trimis originalele, dar dupã ce au fãcut cîteva copii pentru a i le vinde „pe bazã de abonament” prim-ministrului britanic. În peisajul larg al celui de-al II-lea rãzboi mondial, moartea lui Mussolini este vãzutã ca nimic mai mult decît un episod marginal, exemplu textul clasic, aparþinîndu-i lui Sir Basil Liddell Hart, care o descrie astfel: „Americanii se miºcau din ce în ce mai rapid ºi ocupaserã Verona cu o zi în urmã. În ziua precedentã, pe 25 aprilie, conducerea a fost preluatã de un general provenit din rîndurile partizanilor, iar germanii de pretutindeni au început sã fie atacaþi de partizani. Toate trecãtorile alpine erau blocate pe 28 aprilie, ziua în care Mussolini ºi amanta lui, Claretta Petacci, au fost prinºi ºi împuºcaþi de o bandã de partizani lîngã Lacul Como”.

Istoricul francez I.M. Chassin, autorul lucrãrii „Histoire de la Seconde Guerre Mondial“, nici mãcar nu menþioneazã moartea fondatorului fascismului. Nu existã nici mãcar un rînd despre acesta în capitolul referitor la sfîrºitul rãzboiului pe frontul italian. În ceea ce îl priveºte pe Winston Churchill, în lucrarea lui monumentalã, în ºase volume, „The Second World War“, acesta alege sã rezume tragedia, la care nu avusese nici cea mai micã dorinþã sã participe, în mai puþin de o jumãtate de paginã: „Seara, urmat de un convoi de 30 de vehicule în care se afla majoritatea liderilor supravieþuitori ai fascismului italian, a ajuns la prefectura din Como. El nu avea nici un plan coerent, iar discuþiile au devenit inutile, fiecare vorbind pentru el însuºi. Însoþit de o mînã de susþinãtori, s-a alãturat unui mic convoi german, care se îndrepta spre frontiera cu Elveþia. Comandantul coloanei nu era îngrijorat de eventualele conflicte cu partizanii italieni.

Ducele a fost convins sã îmbrace o manta ºi o cascã de protecþie germane. Micul grup a fost, însã, oprit de cãtre patrulele de partizani. Mussolini a fost recunoscut ºi luat în custodie. Ceilalþi membri, printre care ºi amanta lui, domniºoara Petacci, au fost ºi ei arestaþi. La indicaþiile comuniºtilor, în ziua urmãtoare, Ducele ºi amanta lui au fost luaþi cu o maºinã ºi împuºcaþi. Trupurile lor, alãturi de altele, au fost trimise la Milano ºi atîrnate cu capul în jos, cu cîrlige pentru carne, într-o benzinãrie din Piazzale Loreto, loc în care mai mulþi partizani italieni fuseserã împuºcaþi în public, cu puþin timp în urmã. Asta a fost soarta dictatorului italian. Mi-a fost trimisã o fotografie cu scena finalã ºi am fost profund ºocat. Dar lumea a fost scutitã, cel puþin, de un Nürnberg italian“.

Sfîrºit LUCIANO GARIBALDI (Text reprodus din volumul „Secretele morþii lui Mussolini“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 9 iunie 2017

Pentru împrospãtarea memoriei

ªantajul cu strãinãtatea (1) (urmare din pag. 1) Iar pe temerarii care îndrãznesc sã vã opreascã ºi care vã pun în faþã oglinda lãcomiei ºi a incapacitãþii voastre de a conduce Þara îi terorizaþi, îi vînaþi, îi satanizaþi, îi hãrþuiþi prin procese politice interminabile, prezentîndu-i pe posturile de Televiziune, controlate tot de voi, ca pe ultimii tîlhari, duºmani ai democraþiei ºi ai aºa-zisei integrãri euro-atlantice.

Pentru cã diversiunea aceasta v-a reuºit, de minune, în prima fazã: ºantajul cu strãinãtatea, ameninþarea cã cine vã criticã pe voi e împotriva Reformei, cine e împotriva Reformei e inamicul Occidentului ºi cine e inamicul Occidentului poate fi judecat în regim de urgenþã chiar la Tribunalele Internaþionale ºi ºters din Cartea Vieþii. Numai cã lumea s-a trezit ºi cacealmaua asta nu poate sã mai pãcãleascã pe nimeni.

Am sã fac eu ceea ce nu pot sau nu vor sã facã alþii ºi am sã aduc în supremul for politic al Þãrii vocea unor români simpli, care mi-au scris ºi care n-au nici o altã posibilitate de a-ºi vãrsa nãduful.

Atunci cînd bravaþi cã vã asumaþi rãspunderea, trebuie sã vã asumaþi ºi niºte adevãruri spuse verde-n faþã, pe ºleau, de cãtre cetãþenii Þãrii. MARIAN RAICU, cascador ºi revoluþionar, din Bucureºti: „Aceºti trãdãtori vin sã ne dea lecþii de moralitate pe posturile de Televiziune ºi sã ne înveþe cã dacã vrem sã ne fie bine peste vreo 40-50 de ani, trebuie ca pînã

atunci sã o þinem într-un chin ºi sacrificiu, sã ne distrugem Þara ºi s-o vindem mafiei în slujba cãreia sînt puºi ei. Am ajuns slugile escrocilor! S-a ales praful ºi pulberea de vieþile noastre”. MARIETA SMÃRÃNDESCU, Bucureºti: „Sînt copleºitã, revoltatã ºi stupefiatã de tot ceea ce se întîmplã acestui popor blînd ºi tolerant, care sub actuala Putere a devenit obosit, dezrãdãcinat, sãrãcit ºi debusolat, care asistã neputincios la incalificabile abuzuri însoþite de mãsuri ostile, iniþiate ºi aplicate în numele aºa-zisei economii de piaþã, care nu înseamnã altceva decît ºomaj, foamete, umilinþã ºi dispariþia oricãrei perspective de bunãstare. Disponibilizãrile haotice de personal calificat, distrugerea de-a valma a tot ceea ce a construit cu sudoare acest popor, înstrãinarea unor obiective industriale de importanþã vitalã pentru Þarã transformã viaþa românilor într-un calvar care nu se mai terminã.

Acest FMI pentru noi înseamnã Fondul Mizeriei ºi al Inaniþiei ºi el are un rol nefast pentru România, impunînd mãsuri drastice, antipopulare”.

MANUELA BADIU, satul Chiþorani, comuna Bucov, judeþul Prahova: „Am ajuns ca în Þara noastrã sã fim sclavi, cerºetori ºi muritori de foame, din cauza strãinilor care ne-au nãpãdit, ne cumpãrã avuþia pe nimic, ne furã, ne mint cu neruºinare ºi ne exploateazã în modul cel mai nemilos”. ELENA ARCAN, Orºova: „Domnilor guvernanþi, ce forþe

Direcþia Naþionalã ºi Direcþia Reacþionarã (2) Eu nu cred cã a spus aºa ceva premierul Marii Britanii. Aici nu e vorba numai de un manual, nu e vorba numai de o variantã, de o chestiune facultativã sau opþionalã. E vorba de faptul cã toate manualele de Istorie sînt îndreptate împotriva filonului principal al Istoriei Naþionale, care nu poate fi alterat ºi nu poate fi mutat pe Academiei de pe Edgar Quinet. Existã repere incontestabile în evoluþia Ideii Naþionale ºi a evenimentelor româneºti.

Numai douã chestiuni despre incultura gravã ºi reaua-intenþie a acestor oameni. Aici se vorbeºte despre Declaraþia de la Padeº, a lui Tudor. Numai cã avem de-a face cu o Proclamaþie! Declaraþie e la o Conferinþã de Presã. Tudor a rostit la Padeº, în 23 ianuarie 1821, o Proclamaþie. Apoi, se mai vorbeºte de fondurile de peste 1 miliard de dolari ale lui Ceauºescu ºi cã acesta a fost executat pentru genocid, „uciderea a peste 60.000 de victime“. Se ºtie, de 10 ani, cã aceasta este o minciunã fenomenalã. ªi totuºi, se perpetueazã, diabolic. Cine are interes sã eternizeze aceastã minciunã? Aici s-a vorbit ºi despre „cameleoni“, oameni care, în ’44-’45, au venit cu tancurile sovietice, ne-au predat marxismleninismul, stahanovismul, ºi acum sînt occidentali, cum e Silviu Brucan. Poate nu ºtiþi cît cîºtigã el pentru ora de emisiune la PRO TV. O orã, duminica, la PRO TV. El ia în mînã 10 milioane de lei. Aºadar, pentru 4 ore pe lunã, el ia 40 de milioane de lei, cît cîºtigãm noi toþi la un loc. Ca sã ce? Ca sã ne înveþe cum e cu spiritul Apusului, dupã ce ne învãþase cum e cu Stalin. Iatã o frazã din Costache Negruzzi, care se potriveºte acestor cameleoni. Bucata se numeºte „Au mai pãþit-o ºi alþii“: „Coconul Andronache era unul dintre acei oameni, din nenorocire, rari, adevãraþi cameleoni ai societãþii, care îºi prefac sufletul ºi portul dupã vreme ºi împregiurãri. Aºadar, pînã acum de cinci ori îºi schimbã hainele. Întîi, la 1812, ºi-a ras barba ºi s-a îmbrãcat evropeneºte. Pe urmã, în vremea Domnului Calimah, luã iar costumul lung. La 1821 bãjenind, îmbrãcã iarãºi fracul ºi-ºi rase mustãþile. Înturnîndu-se, iar luã iºlicul. Apoi, la 1828, apucã din nou fracul, îºi lãsã favoriþi mari ºi barbetã ºi puse ºi ochelari“.

Noi n-am avut, efectiv, timp sã ne ocupãm ºi de manualele de Limbã ºi Literaturã Românã. Eu am adus cîteva. Aici figureazã un text de Boris Pasternak, „Grãdina Ghetsimani“. Dar marea poezie creºtinã a românilor, scrisã de Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Aron Cotruº ºi de ceilalþi nu existã. Nu existã Eugen Barbu, nu existã Zaharia Stancu, nu existã Dinu Sãraru, Ioan Alexandru. În schimb, existã decupajul, scenariul regizoral fãcut de Lucian Pintilie.

Acesta e manual de literaturã, sau de scenarii de film? Eu n-am mai vãzut ca la un manual de literaturã sã se studieze un scenariu de film! Lucian Pintilie e un regizor mare, dar mi se pare cã, totuºi, se vorbeºte prea urît, se înjurã de prea mulþi Paºti, ºi Christoºi, ºi Dumnezei în filmele lui. Acesta e citatul din „Balanþa“: „El o þine protector de ceafã: Unde dracu’ ai fost atîtea zile? – o întreabã. Nela se dezbracã în pielea goalã, aruncã hainele ude de pe ea. Cineva i le ºterpeleºte imediat. Nela începe sã le îmbrace pe cele aflate în geamantan. Abia îºi pune chiloþii ºi un furou. Gardul viu se destramã, cu un lung ºir de chiote, þipete, drãcuieli. Preotul gãseºte o soluþie. Se instaleazã în WC, unde se mai aflã o femeie, cu doi copii palizi, mucoºi. Nela are frisoane, îi clãnþãne dinþii. O moldoveancã îi trece lui Nela o sticlã de þuicã (corect este Nelei – nota mea). De ce v-aþi fãcut preot, pãrinte? Înainte de a rãspunde, pãrintele scoase din sacoºã o sticlã de vodcã, i-o întinde Nelei, care trage un gît, o recupereazã, trage ºi el, la rîndu-i, o duºcã“. Asta dãm noi copiilor de 15-16 ani? Eu cred cã este o ruºine ce se întîmplã la ora actualã. De fapt, este un atac nu numai la adresa Istoriei, ci, prin manualele de Limbã ºi Literaturã Românã, ºi un atac la Specificul Naþional. Sã ne reamintim cã, timp de cea 40 de ani, „Istoria literaturii române de la origini pînã în present“, a lui George Cãlinescu, n-a putut sã aparã din cauza capitolului „Specificul Naþional“, care este o capodoperã. Cu greu, Iosif Constantin Drãgan, Eugen Barbu ºi alþii au reuºit s-o tipãreascã la Milano ºi, pe urmã, Alexandru Piru la Bucureºti. Acum se practicã o diversiune.

Andrei Marga ºi alþii spun aºa: „Sã îi lãsãm pe istorici sã se pronunþe“.

Eu cred cã Istoria Naþionalã ne intereseazã pe toþi, pentru cã ea nu este un scop în sine, ci este principala disciplinã pe care trebuie s-o înveþe tinerii. Dar cine sînt tinerii aceºtia? Sînt copiii ºi nepoþii noºtri. Comisia de Învãþãmînt a Camerei Deputaþilor, dar ºi Comisia similarã din Senat trebuie sã facã o anchetã cu privire la ce se întîmplã cu aceste manuale ºi la sumele uriaºe de bani care s-au rulat. De asemenea, nu înþeleg de ce tot vorbesc unii, de-a surda, aºa, bat cîmpii despre extremiºtii români ºi extremiºtii maghiari, care ar fi, chipurile, la paritate. Numai cã românii n-au nevoie sã fie extremiºti la ei acasã. Ei îºi apãrã identitatea naþionalã. Dacã vã intereseazã, eu ºi cu Gh. Funar am stricat serbarea de la Arad a ungurilor, legatã de statuia celor 13 criminali. Asta o spun public ºi, de cîte ori actuala Putere va mai face asemenea diversiuni, sã se aºtepte la reacþii

malefice v-au întunecat minþile? Nu vedeþi cã lumea moare de foame? Aþi urcat preþurile pînã la cer! Vã bateþi joc de noi, ne daþi, ca la chiori, cîte 7.000 de lei pe lunã ca indexare. Mai staþi ºi pe-acasã, sã vedeþi durerile celor care v-au ales. Domnilor guvernanþi, fiindcã nu sînteþi capabili sã scoateþi Þara din impas ºi nu vreþi sã renunþaþi la ciolan, puneþi-ne la zid ºi terminaþi-ne!”. CONSTANTIN IONESCU, român stabilit în Nordul Europei: „De 3 ani locuiesc în Suedia. Mã îngrozesc cînd citesc cîte ºi mai cîte se întîmplã în Þarã, mai ales din 1996 încoace”.

MIHAI CRISTIAN CRISTEA elev în clasa a XI-a la Liceul de Chimie „Costin Neniþescu” din Bucureºti: „Poporul Român trãieºte vremuri de restriºte. Au dat buzna peste el tot felul de alogeni, mafioþi, organisme internaþionale rãu-intenþionate ºi demolatoare de Þarã, care se aliazã cu cozile de topor interne. În aceste condiþii, existenþa noastrã ca Neam este primejduitã”. GICÃ AGRIGOROAIE, Municipiul Covasna: „Ungurii practicã aici o deznaþionalizare barbarã împotriva românilor.

Românii sînt azvîrliþi în ºomaj ºi siliþi sã pãrãseascã judeþul”. A. CEAICOVSCHI, Municipiul Iaºi: „Dacã aº ºti cã scap Þara de aceºti monºtri care chinuiesc ºi despoaie, mint ºi înºalã, aº lua o bombã, aº pãtrunde între ei ºi aº sãri în aer o datã cu ei – dar mãcar aº ºti cã s-a terminat cu toate rãutãþile ºi nedreptãþile lor”. ªi, în sfîrºit, dr. ing. FLORIN IORDACHE, din Bucureºti: „Scãpaþi-ne odatã de bandiþii ãºtia!” (va urma)

româneºti extrem de puternice. Poate pe termen scurt ei zic cã au cîºtigat, dar pe termen lung va cîºtiga, ca întotdeauna, Partida Naþionalã.

Referitor la Istoria Presei Române. Aici se scrie de anul 1885 – „Epoca“ editatã de Barbu ªtefãnescu Delavrancea ºi Eugen Lovinescu. Numai cã la ora aceea Lovinescu avea 4 aniºori, nu putea sã editeze „Epoca“, iar Barbu ªtefãnescu Delavrancea era încã foarte tînãr, avea 27 de ani. În realitate, „Epoca“ a fost a lui Nicu Filipescu.

Evident, se uitã sã se spunã de „Naþionalul“ lui Vasile Boerescu, de „Concordia“, ziarul unionist al lui C.A. Rosetti. Un sacrilegiu la adresa lui Minai Eminescu: „Un gînditor politic autodidact“. Asta se poate spune despre Minai Eminescu? Omul care a fost „ausserorderlicherhoher“ la Viena, adicã student extraordinar, între 1869 ºi 1871, ºi pe urmã a studiat ºi la Berlin, cum spune el, cu Kant ºi cu Schopenhauer la subþioarã, unde a funcþionat ca secretar al ambasadorului nostru, Nicolae Kretzulescu. Eminescu vorbea germana, vorbea franceza, citea în latinã, ºtia sanscrita. Cum este posibil sã fie fãcut „gînditor autodidact“? ªi mai e o copitã trasã aici lui Eminescu: „În mitologia sa, Eminescu propunea o societate...“. Asta era mitologie, la cel mai mare gînditor politic al românilor? Întîlnim în manual ºi o paginã întreagã consacratã modei anilor ’30. Aºadar, nu-l pui pe Mircea cel Bãtrîn, nu-l pui pe Radu cel Mare, nu-l pui pe Petru Rareº, dar popularizezi niºte manechine din anii ’30. Altceva: „Un lanþ viu s-a format în decembrie în jurul bisericii reformate – apropo de Tökés – ºi s-a cîntat pentru prima oarã, dupã zeci de ani, «Deºteaptã-te, române!»“. Hai sã fim serioºi!

Numai în spectacolele lui Adrian Pãunescu ºi în ale mele, dar ºi în ale altora, s-a cîntat „Deºteaptã-te, române!“ de sute de ori! Ca ºi „Treceþi, batalioane române, Carpaþii!“. Lui Tökés trebuia sã i se cînte „Deºteaptã-te, maghiare!“. Iar ni se împuie capul cu „societatea civilã“: Victor Rebengiuc, Marian Munteanu, Ticu Dumitrescu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Nicolae Manolescu, Dan Grigore, Stelian Tãnase. Ce cautã ei într-un manual de Istorie? Iatã ce se spune despre Transilvania, un citat din „gîndirea“ premierului britanic Lloyd George, la Conferinþa de Pace de la Paris.

Personal, nu ºtiu citatul acesta, dar, chiar dacã o fi adevãrat, nu trebuia dat, sînt unele lucruri care nu trebuie spuse numai de dragul de a pãrea imparþial. Sau, dacã le spui, afirmi ºi ceva în contrapartidã, iatã ce se pare cã ar fi zis Lloyd George: „Unde dracu’ e locul ãsta, Transilvania, pe care România este atît de nerãbdãtoare sã-l aibã?“.

Sfîrºit CORNELIU VADIM TUDOR (Noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie 1999, postul de Televiziune Antena 1)

Pag. a 21-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

ANTREPRENORIAT LA FIRUL IERBII Revista „România Mare“ a fost, dintotdeauna, în prima linie a apãrãrii Interesului Naþional. A fost ºi este alãturi de români, pentru români. De-a lungul anilor, am vrut ºi am ºi reuºit sã oferim celor care ne citesc speranþa cã nu sînt singuri. Ne dorim foarte mult sã trãim într-o þarã prosperã, într-o þarã în care capitalul naþional sã fie puternic ºi companiile româneºti sã existe ºi sã asigure prosperitate ºi siguranþã financiarã Naþiunii Române. Iatã de ce, ca un prim proiect-pilot, revista „România Mare“ doreºte sã

Investiþiile strãine ºi cele 3 instituþii colonialiste Institutul Naþional de Statisticã (INS), Banca Naþionalã a României (BNR) ºi Oficiul Naþional al Registrului Comerþului (ONRC) evalueazã ceea ce atît de des, dar, din pãcate, atît de imprecis poartã denumirea de „investiþii strãine“, scrie economistul Ilie ªerbãnescu.

Institutul Naþional de Statisticã (INS) urmãreºte contribuþia capitalului fix la formarea PIB, ceea ce, din anul 2000, de cînd capitalul strãin a început practic sã conteze cît de cît în domeniu, reiese cã s-au efectuat în România aproximativ 400 de miliarde de euro (în echivalent) investiþii, scrie Ilie ªerbãnescu în „Cotidianul“.

Curaj de întreprinzãtor (7) Astãzi mergem mai departe sã vedem cine mai poate veni în control la tine în firmã.

Dupã ce nervii þi-au fost testaþi la primele controale ºi ai pãtruns un pic în tainele legislaþiei interpretabile, ai înþeles cã niciodatã nu vei putea respecta toatã legislaþia, pentru cã sînt prevederi care se bat cap în cap. Dar încã nu s-au terminat instituþiile statului care te pot controla.

Mai vin ºi cei de la Garda de Mediu, care te vor întreba de separatorul de grãsimi care trebuie sã fie montat la chiuvetã. Îl ai ºi îl prezinþi celor veniþi, este un separator care se achiziþioneazã de la cineva care a avut o astfel de afacere ºi a închis-o, este în perfectã stare de funcþionare, dar nu ai declaraþia de conformitate. Totul se reduce la o hîrtie, nu are nici o importanþã cã este perfect ºi funcþioneazã în parametrii normali, dacã nu ai hîrtia, amendã. Poþi sã pui ce vrei tu acolo, atît timp cît ai declaraþie de conformitate. Înþelegi? Nu conteazã nimic altceva decît hîrtia.

Tot de mediu þine ºi felul în care depozitezi gunoiul care trebuie sã fie colectat selectiv, adicã sã ai cîte o pubelã pentru ce se poate recicla (sticlã, plastic, hîrtie) ºi una pentru gunoi menajer. În momentul în care vine firma de salubritate sã-l ridice tot în aceeaºi maºina îl bagã pe tot, indiferent cum l-ai colectat tu, dar la control iei amendã dacã nu colectezi separat. Asta ca sã nu mai amintim cã eºti obligat sã ai minimum trei ridicãri ale gunoiului pe sãptãmînã, care înseamnã bani în plus la contract ºi tu nu faci atîta gunoi nici în 3 sãptãmîni, dar eºti obligat, altfel iei amendã.

vinã în sprijinul fermierilor români, cei care se asigurã ca þara noastrã sã aibã în continuare o agriculturã solidã, dar ºi al micilor ºi marilor întreprinzãtori, prin acordarea, în mod gratuit, pentru primele douã apariþii, de spaþiu publicitar, de promovare a beneficiilor produselor româneºti, dar ºi ca tribunã de expunere a problemelor cu care se confruntã. Cei care doresc acest sprijin, ne pot contacta la adresa de email: promovare@romaniamare.info ºi vor afla condiþiile în care pot intra în acest proiect-pilot.

Economistul adãuga cã participarea cumulatã a capitalului strãin este de puþin peste 1% în România.

A doua instituþie este Oficiul Naþional al Registrului Comerþului (ONRC). Instituþia consemneazã participarea oficialã la capitalul companiilor. ONRC indica, în 2015, o participare oficialã în valoare de aproape 43 de miliarde de euro a capitalului strãin la capitalul companiilor din România. Mai mult, cifrele de ansamblu nu spun nimic despre importanþa sectoarelor ºi segmentelor de piaþã care se agregã sub egida capitalului strãin.

Banca Naþionalã a României (BNR) estimeazã ºi ea investiþiile strãine. Instituþia evalueazã stocul de investiþii strãine la peste 60 de miliarde de euro în 2015. „Capitalul strãin urmeazã în România cea mai purã matrice colonialã, obþinînd rezultate maxime cu cheltuieli minime din unghiul sãu de interes: 1) foloseºte cap-

ital ridicol de mic; 2) îºi realizeazã cîºtigurile ameþitoare prin exploatarea salariilor mici de tip colonial din România ºi prin acces la resurse ºi active la costuri reduse; 3) îºi sporeºte cu asupra (de mãsurã) rezultatele financiare prin mascarea adevãratei rentabilitãþi obþinute“, scrie Ilie ªerbãnescu.

Suma de 45 de miliarde de euro participaþii la capital în România reprezintã doar 12-14% din efortul investiþional fãcut în þarã în perioada 2000-2014.

Cu aceastã participaþie investiþionalã rizibil de micã s-a ajuns sã se deþinã jumãtatea de control a economiei din România ºi sã se obþinã peste jumãtate din cifra de afaceri pe ansamblu. Concluzia economistului este cã România furatã de români este un episod depãºit, pentru cã de acum România este furatã de strãini.

ILIE ªERBÃNESCU

Te mai poþi trezi cu OPC-ul pentru o reclamaþie, care poate fi fãcutã de oricine ºi oricînd, fãrã nici un motiv real. Vine OPC-ul sã verifice dacã angajatul tãu a avut o atitudine sfidãtoare cu clientul, cã aºa a primit reclamaþia. În momentul ãla eºti curios cum cerceteazã ei atitudinea sfidãtoare? Reclamaþia se bazeazã pe ce a scris cineva, fãrã nici o dovada sau probã. Aºa îþi dai seama cã oricine poate face reclamaþie, pentru orice vrea, ºi ai controlul la uºã. Sã nu-þi închipui cã vor controla doar ceea ce au primit ca sesizare, ci vor lua totul la cercetat.

Sã nu cumva sã ai prin magazin un produs care nu are tradusã eticheta, cã este problemã mare! Oricum vor gãsi nod în papurã, deoarece eºti infractor ºi nu trebuie decît sã-þi dovedeascã asta, pentru cã le permite legea greºitã ºi interpretabilã.

Pot veni ºi a doua zi, cu altã reclamaþie, cum cã unui client i s-a pãrut cã un produs nu aratã bine, deºi el nici nu ºtie cum trebuie sã arate. Chiar ºi a treia zi te trezeºti cu ei pe cap, cã alt client nu a ºtiut unde sã citeascã în meniu ce conþine X produs. Într-un final, le propui sã-ºi mute biroul la tine în magazin, ca sã scuteascã din banii cheltuiþi cu deplasarea zilnicã la tine.

Mai pot veni la tine ºi cei de la ANAF, care sînt cei mai duri dintre controlori, pentru cã eºti infractor ºi evazionist. Vor intra la tine în magazin ºi glonþ la casa de marcat se duc, scot un raport X ºi numãrã banii din casã.

Diferenþa în plus sau în minus se numeºte evaziune fiscalã ºi va fi tratatã ca atare. Nu are nici o importanþã cã operatorul casei de marcat a fãcut o greºealã, tot evazionist eºti, la fel cum nu are nici o importanþã cã suma gãsitã este în minus ºi este o sumã destul de micã, tot evaziune ai vrut sã faci.

Vor lua apoi registrul de casã, acel registru de care am mai vorbit, ºi-l cerceteazã, la fel cum verificã ºi notele de intrare-recepþie. În momentul ãsta stai cu sufletul la gurã, cã nu ºtii ce greºealã ai mai fãcut, te scot evazionist, ºi cine ºtie ce prejudiciu vor constata, iar pe lîngã amendã mai ai ºi plîngere penalã, pentru cã aºa este procedura.

Mai pot veni cei de la ANAF ºi la reclamaþia clientului cã nu i-ai înmînat bonul fiscal. Nici o lege nu-þi cere sã-i înmînezi bonul fiscal, ci sã-l emiþi, iar clientul sã-l cearã ºi sã-l pãstreze pînã la ieºirea din unitate. Faptul cã a reclamat aºa ceva, înseamnã pentru control cã faci evaziune fiscalã. ANAF vede peste tot numai evaziune fiscalã. Eºti hoþ, ºi se strãduiesc din rãsputeri sã-þi demonstreze asta.

Din 100 de controale, 90 se terminã cu amenzi mai mari sau mai mici, aºa cã nu te mai chinui sã fii corect pentru cã statul nu vrea aºa ceva, iar explicaþia o ºtii prea bine. ªPAGA. Mai ai onoarea sã-þi vinã în control ºi Primãria Generalã a Capitalei, care vrea sã vadã dacã ai acordul de funcþionare de la primãria de sector, dacã eºti în regulã cu birocraþia de la mediu, sau poate nu ai afiºat reþetarul ºi multe altele. Dacã nu înþelegeai de ce, ca un cetãþean fidel al Bucureºtilor trebuie sã plãteºti doi primari, douã consilii, douã poliþii locale ºi toatã administraþia înmulþitã cu doi, acum te-ai lãmurit. Ca sã ai douã controale, nu cã sînt ei mai eficienþi.

De sãptãmîna viitoare vom încerca sã facem un exerciþiu de imaginaþie sã vedem cum ar fi bine sã decurgã antreprenoriatul ºi relaþia cu statul. (va urma) ADRIAN CURCÃ

CAMPING COLONIA BUTOAIE

AVENTURI ªI EXPERIENÞE UNICE LA MARE

CAZARE ÎN BUTOAIE AUTENTICE DE STEJAR LA DOI PAªI DE PLAJÃ

Sînt din ce în ce mai mulþi turiºti, în special din zona Bucureºtilor, care preferã sã iasã din cotidian, preþurile sînt mult mai mici, iar experienþa trãitã într-un butoi este ineditã. Campingul dispune de o suprafaþã generoasã: aproximativ 2.000 mp (inclusiv spaþiile de cazare) pentru activitãþi sportive, grãtar, festivitãþi, team building etc.

De asemenea, în incintã este gratuit accesul la Wi-Fi, la ºezlongurile de plajã, umbrele, hamace, precum ºi la vitrine frigorifice ºi maºinã de spãlat rufe. Întreaga locaþie este supravegheatã video ºi cu pazã umanã.

Dispunem de locuri de parcare supravegheatã în incintã.

Colonia „Butoaie” este un camping original, compus din treizeci ºi patru de butoaie de stejar amenajate în scop de cazare, amplasat la 80 de metri de plaja Taberei Nãvodari, în nord de staþiunea Mamaia.

AFACERE CU CAPITAL 100% ROMÂNESC Afacerea este una de familie, dezvoltatã de la zero cu capital 100% românesc. Ideea de a crea aceastã locaþie a apãrut ca o alternativã pentru concediul clasic la mare: s-au recondiþionat butoaiele de vin ale unei foste crame, iar cãsuþa-butoi este acum amenajatã minimalist, pentru odihnã, avînd pat dublu, prizã ºi luminã. Lemnul menþine pe tot parcursul zilei o temperaturã suportabilã. Toate pentru turiºtii ºi aventurierii de orice vîrstã care cautã necontenit experienþe noi la malul mãrii.

Cei care s-au cazat în cãsuþele-butoi amenajate lîngã plajã simt cã marea le aparþine.

Ana: „În Mamaia este foarte aglomerat, nu îmi place, aici e liniºte, mã pot distra cu prietenii, marea este aproape. Prima datã cînd am venit mi s-a pãrut ciudat, oau, cum sã dorm în chestia asta, dar apoi m-am obiºnuit, e vacanþã“.

CAZAREA IDEALÃ PENTRU GRUPURI MARI DE PERSOANE Se organizeazã evenimente personale ºi corporate ºi sînt adesea gãzduite grupuri în team building, în deplasãri business sau sportive, în tabere (de elevi ºi studenþi sau de relaxare, boot campuri).

Campingul dispune de o terasã frumoasã pentru servit masa, aceasta fiind deservitã de o rulotãbucãtãrie. Se pot asigura toate cele trei mese în interiorul locaþiei.

Pentru detalii ºi rezervãri puteþi contacta recepþia la tel. 0722.255.522 sau pe www.coloniabutoaie.ro

Pag. a 22-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

Jurnalul (R)evoluþiei lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (77) Aud cã Partidul Social-Democrat a formulat un protest. Aº subscrie ºi eu la el, bucuros, fiindcã actele de vandalism nu au ce cãuta în România. ªi nici actele de terorism - au murit destui nevinovaþi pînã acum. ªi ar fi murit ºi alþii, dacã atunci, în decembrie 1989, ar fi biruit pornirea sinistrã a lui Nicolae Militaru ºi Dumitru Mazilu, de a fi puºi la zid ºi împuºcaþi cei 400 de membri ai Direcþiei a V-a a Securitãþii, care au fost þinuþi în detenþie 40 de zile.

Ne-am bãgat miniºtrii, generalii ºi ofiþerii în puºcãrie - aºa cã sã nu ne mai mirãm cã ungurii îºi fac de cap, ne meritãm soarta. „Ajutaþi sã oprim genocidul românesc împotriva maghiarilor!“. Pe aceleaºi afiºe, stã scris cã Nadia Comãneci e... unguroaicã ºi mai pot fi vãzute hãrþi mistificate, reprezentînd „Ungaria istoricã“. Oare cum au pãtruns în România asemenea „arme albe“? Agitatorii minoritãþilor se aflã în ofensivã, pe toate planurile. Reacþia româneascã nu întîrzie sã se producã - deocamdatã, cîteva rãspunsuri ferme în ziarul „Cuvîntul liber maramureºean“.

Astãzi, pe pagina I a „Revistei Cultului Mozaic“, Moses Rosen publicã textul intitulat „Vadim îl cautã pe... Ahaºveroº“, în care se laudã cã el l-a criticat pe Ceauºescu ºi cã eu l-am demascat (?!) pe el.

Cumplitã neruºinare! El intra de 20 de ori pe an la Ceauºescu! El mã reclama toatã ziua ºi obþinea interzicerea mea ºi topirea volumului „Saturnalii“, în timp ce eu n-aveam nici o posibilitate sã mã apãr.

Nici atunci (în 1980 ºi 1984), nici acum (în 1990).

Acelaºi text infam e tradus în englezã, în pagina 10 a revistei cu pricina, pentru a se uºura încã de aici, din þarã, sarcina multiplicatorilor de profesie, care au pus mîna pe aproape toatã presa occidentalã. Aºa îºi creeazã evreii þinte artificiale, pentru a-ºi justifica plîngerile neîncetate. Într-un alt articol, apãrut în urmã cu cîteva zile în „Adevãrul“, sub titlul obraznic „Ce mai vreþi, domnilor antisemiþi?“, rabinul scrie, fãrã sã-i paralizeze mîna aia ca o cange rapace: „Sub regimul lui Antonescu, circa 300.000 de evrei din Moldova, Basarabia, Bucovina, Transnistria au fost asasinaþi“, în timp ce „sub regimul lui Horthy au murit numai 150.000 din Nordul Ardealului“.

Trebuie sã fii nebun de legat sã afirmi aºa ceva, falsificînd Istoria ºi siluind memoria oamenilor! Deci, Mareºalul Antonescu, care i-a salvat pe evrei de la moarte, a fost un cãlãu (dupã mintea cu þepi a rabinului), iar Amiralul Horthy, care i-a predat lui Hitler ºi Eichmann pe evrei, a fost cu mult mai civilizat! Pe cine a crescut Poporul Român la sîn! Ce ºarpe! Oare de ce nu sînt toþi evreii ca delicatul poet Ion Trivale (care a murit în primul rãzboi mondial), ca Isac Peltz, ca Dobrogeanu-Gherea, ca Edgar Papu, ca Nicu Steinhardt, ca Richard Wurmbrand?! E de studiat traseul creºtinãrii unor evrei, al împãcãrii lor cu Isus Christos - roadele sînt minunate.

Seara, iar dã nãvalã în casa mea, prin sticla micului ecran, Gabriel Liiceanu. Geaba a zis el cã apariþiile la Televiziune îi creeazã o stare de disconfort (probabil cã îl stricã la stomac). Disconfortul nu-i al lui (care e un crocodil leºinat dupã publicitate), disconfortul e al nostru. Acum, el fumeazã tacticos ºi

Moment tandru în familia Vadim Tudor.

Corneliu Vadim Tudor îºi îmbrãþiºeazã fiicele ºi soþia. Era anul 2004, 25 noiembrie. În acea zi, Tribunul îºi serba ziua de naºtere, care urma sã vinã, pe 28 noiembrie.

altora. Aceastã doctoriþã fãcuse facultatea pe bazã de pat ºi alte pile de genul acesta, fiindcã n-avea nimic comun cu stomatologia. O datã încãput pe mîna ei, mi-am luat adio de la dinþii de sus! Ea încã nu auzise de anestezie, mînuia burghiurile ºi bormaºinile alea ca un lãcãtuº-mecanic, de-i penetra bietului elev maxilarul ºi creierul pînã îi dãdeau nenorocitului lacrimile, i se înroºea falca ºi fugea urlînd. Nu mai vorbesc de cleºtele pe care îl manevra la extracþii, sãvîrºite tot pe viu, mai rãu ca la abator.

De atunci, de la vîrsta de 14 ani, am rãmas cu o spaimã grozavã de scaunul dentistului. Cînd vedeþi o stomatoloagã frumoasã, fugiþi, rupeþi-o la sãnãtoasa, fiindcã eu m-am fript cu una care nu deosebea o mãsea de un dinte ºi un sfredel de un ºtrudel, pe amîndouã era în stare sã þi le îndese pe gurã cît ai fi clipit din ochi. Astãzi, au început sã mã lase pînã ºi dinþii care mai rãmãseserã la locul lor, dupã trecerea uraganului „Mariana”. Am niºte improvizaþii de lucrãri, cu viplã ieftinã, care nu mai rezistã mult. Nu mai ºtiu care poet britanic - Yeats sau Keats - închinase o poezie unei mãsele. M-aº „magnetiza”, vorba lui Caragiale, dar n-am cu ce. Ce mult conteazã buna sau reaua dispoziþie pe care þi-o creeazã un amãnunt neimportant, la prima vedere! Omenirea a crezut, aproape 200 de ani, cã Napoleon þinea mîna dreaptã la încheietura mantalei, fiindcã aºa îi plãcea lui, sã adopte o pozã marþialã - pînã ce un medic a avansat ideea, cu mult mai plauzibilã, cã împãratul îºi apãsa palma deasupra stomacului pentru cã îl încercau uneori mari dureri, ori bioenergia mîinilor e cunoscutã din vechime. Iatã ºi o explicaþie psihanaliticã a cruzimii cu care i-a ghilotinat Robespierre pe suveranii Franþei, Ludovic al XVI-lea ºi MariaAntoaneta: se zice cã înainte cu vreo cîþiva ani de Revoluþie, suita regalã trecea prin orãºelul de provincie în care vieþuia ºi tînãrul viitor revoluþionar, acesta a aºteptat-o la barierã, împreunã cu toatã suflarea tîrgului, ba chiar îºi pregãtise ºi un înflãcãrat discurs de „Bun venit!”, dar suveranii n-au catadicsit sã opreascã, au poruncit vizitiilor sã dea bice bidiviilor ºi uite-aºa a fost rãnit de moarte,

bea cafea, de parcã Televiziunea Naþionalã a ajuns o tavernã. ªtiu cã pînã ºi în lucrãrile despre Noica, acest þigãnuº agresiv a fost acuzat de megalomanie.

Dacã el e filosof, atunci Hegel ce-a mai fost? „Filosofia trebuie sã iasã din arenã ºi sã foloseascã Televiziunea“ - zice el în seara asta, imitîndu-l pe André Gluksmann. Pe urmã, dupã alte cîteva sorbituri zgomotoase din halba cu cafea, prinzînd aripi noi, înaripatul se lanseazã în cugetãri pe care le-ar vrea apodictice: „Existã o comunitate de vederi“. „O comuniune“, îl corecteazã, discret, Stelian Tãnase, aflat lîngã el. Deºi G.D.S-ul ãsta zice cã nu face politicã, bag seamã cã vrea sã dubleze Puterea. Ni se spune cã „un grup de juriºti elaboreazã principiile unei Constituþii alternative“.

Noaptea, la ora bufniþelor, iar se transmite o ºedinþã a C.P.U.N.-ului. Distracþia e mare, fiindcã dupã anchilozarea doveditã de M.A.N., ceea ce vedem acum freamãtã de viaþã. Numai cã unii parcã au mîncãrime la limbã. Nu e ºi cazul lui Marius Cîrciumaru, din Pucioasa, care acum se dã „rãnit“, se ºtie cu musca pe cãciulã - zilele trecute, un ziar l-a fãcut pulbere, publicînd dovezile unor matrapazlîcuri de-ale lui. Da, dar are el partid?! Da, dar a pus el mîna pe vila lui Dinu Sãraru, de pe Strada Dr. Obedenaru, colþ cu Strada Carol Davila? Acum, vãd cã a apãrut ºi Partidul Liber Schimbist, al cãrui patron declarat e Caragiale. Mã uit, încerc sã înþeleg, De Premiile Fundaþiei România Mare nu a „scãpat“ mã frec la ochi pînã îmi clipocesc pleoapele ºi nici marele naist Gheorghe Zamfir, un bun prieten al lui mintea mea lucreazã: fac o comparaþie între Corneliu Vadim Tudor, care îl aprecia pe artist pentru epocalul discurs rostit de Nicolae Iorga, sub aceeaºi cupolã, în anul 1916, imediat dupã mesajul pe care îl ducea în lumea întreagã, cu naiul lui, intrarea României în rãzboi (multi- fãcînd, astfel, cunoscutã România ºi prin alt fel de valori... plicat ºi împãrþit soldaþilor în în amorul propriu, acel mic monstru de orgoliu, care tranºee, din ordinul primului-ministru i-a þinut minte! Iar arestarea perechii regale s-a Ionel Brãtianu) - ºi frazele gãunoase de petrecut, ce ciudat paradox, tot într-o caleaºcã - cei azi, rostite cu emfazã ºi cu aerul ameninþãdoi scãpaserã de toate controalele ºi vãmile, dar tor cã ei, vagabonzii, au pus mîna acum pe imprudenta fiicã a Mariei Thereza a scos capul pe Putere ºi cã nu o vor mai lãsa cel puþin fereastrã, cineva a recunoscut-o ºi fandaxia a fost pînã în anul 2000. Vai de capul nostru! gata! Mi se miºcã dinþii. ªi, de la ei, o iau razna, prin Am întemniþat ºi am umilit floarea istorie ºi geografie, fiindcã un lucru e clar: mi s-a Serviciilor Secrete româneºti, pentru un urît, n-am ce face, îmi construiesc singur jocuri popã unguresc, iar acum ne mai dã mîna savante cu unica avere pe care o am, cultura formatã sã ne mirãm cã ungurii cer Ardealul! în vreo 30 de ani de carte neîntreruptã. Dar, vorba 16 MARTIE 1990. Am probleme cu unei glume: ºi la ce mi-a folosit? Periodic, viaþa mea dinþii. Cei de jos sînt buni ºi puternici, aici înregistreazã cîte un scurt-circuit. Fãrã sã vreau, îi semãn cu tata, care e oltean. Necazul e cu ºochez pe oameni într-atît, încît parcã nu mai sînt eu dinþii de sus, pe care mi i-a nenorocit o însumi, parcã o forþã necunoscutã mã guverneazã sã doctoriþã, pe cînd eram elev la Sf. Sava.

Carnetul roºu al Partidului Comunist Român? Nici Frumoasã femeie, nimic de zis, o chema fac aºa, ºi nu altfel, sã spun adevãruri care scandavorbã! Dar Adrian Pãunescu, ca sã-i ironizeze pe cei care au Mariana Ionescu. Noi, copiii, ne fãceam lizeazã, cînd aº putea, foarte bine, sã tac din gurã, luat puterea, metamorfozîndu-se în anticomuniºti, a fãcut treabã pe la ea, pe la cabinet, mai mult ca aºa cum tac atîtea miliarde de oameni pe pãmînt. (va urma) carnetele Partidului Socialist al Muncii, la care a aderat, de s-o vedem. Numai cã ea învîrtea „scule” (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, culoare roºie. I-a înmînat ºi lui Corneliu Vadim Tudor unul, mai mari, nu se uita la noi. Chiar dacã de la Crãciun la Paºte“; simbolic, avînd în vedere cã Tribunul a renunþat, de bunã citeam pe nerãsuflate „Elevul Dima Autor: Corneliu Vadim Tudor) dintr-a VII-a”, de Mihail Drumeº, poveºti voie, la carnetul de partid, în semn de protest faþã de conde astea nu ni se puteau petrece nouã, ci ducerea comunistã.

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 23-a – 9 iunie 2017

ROMÂNIA MARE“

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Nanjing, un Holocaust uitat înainte de a fi torturaþi: li se scoteau ochii, apoi erau aruncaþi în ºanþuri.

Ceea ce s-a întîmplat în Nanjing reprezintã unul dintre actele de cruzime care au cutremurat lumea în timpul celei de-a doua conflagraþii mondiale. Poveºtile sînt înspãimîntãtoare...

Politica agresivã de colonizare, începutã de Japonia, în anul 1930, aceasta avînd deja armata Guandong staþionatã pe teritoriul Chinei, a dus la o serie de conflicte între cele douã þãri, precum incidentul Mukden (Manciuria), din 1931, cînd a fost aruncatã în aer o linie de cale feratã. Acest incident a fost folosit de Japonia ca pretext pentru ocuparea Manciuriei, care s-a realizat fãrã o rezistenþã deosebitã din partea Chinei, implicatã atunci într-un rãzboi civil. Rãspunsul Chinei este boicotarea comerþului cu Japonia, la care se adaugã o serie de incidente, precum cel din Shanghai. Atunci, 5 cãlugãri japonezi au fost bãtuþi de localnici, incident care a avut un ecou deosebit în presa japonezã. La 29 ianuarie 1932, avioane japoneze bombardeazã Shanghaiul, atac în urma cãruia au murit cca. 18.000 de chinezi ºi 240.000 au rãmas fãrã adãpost. În mai 1933, se ajunge la o înþelegere, încheindu-se un armistiþiu, ºi China înceteazã boicotarea comerþului cu Japonia. Incidentul de la „Podul Marco Polo”, din 7 iulie 1937, a dus la izbucnirea celui de al Doilea Rãzboi Sino-Japonez. *** Nanjing este ,,capitala sudicã” a Chinei. Se aflã situatã la 300 de kilometri de Marea Chinei de Est ºi a fost ridicatã pe malul Rîului Yangtze. Este capitala Provinciei Jiangsu (în prezent are 5 milioane de locuitori) ºi a fost un punct strategic pentru japonezi în cel de al II-lea rãzboi mondial. La 9 decembrie 1937, oraºul a fost invadat de armata japonezã. Oficiali de rang înalt ºi angajaþi în aparatul de stat au pãrãsit urgent oraºul, lãsîndu-i în urmã pe locuitorii neputincioºi. În 1937, populaþia oraºului numãra 1 milion de suflete.

Guvernul Kuomintag nu a fãcut nimic pentru a-i ajuta pe bieþii oameni. A fost nevoie ca un grup de filantropi germani, britanici ºi americani sã intervinã ºi sã propunã guvernului înfiinþarea unei zone de siguranþã pentru refugiaþi. În acest timp, armata japonezã înainta lejer spre Nanjing. Planul japonezilor era urmãtorul. Ei urmau sã invadeze Naninjingul de pe frontul de vest. Frontul de est trebuia ocupat pentru controlul asupra cãii ferate care lega Nanjing de Shanghai, iar frontul de centru, cu scopul de a deþine controlul asupra cãii ferate Nanjing-Hangzhou. Odatã atinse aceste obiective, japonezilor le-a fost simplu sã atace decisiv pe frontul de vest. Armata oraºului era formatã din 100.000 de soldaþi, aflaþi sub comanda generalului Tang Shengzhi. Dar „bravul general” a dat bir cu fugiþii ºi a preferat sã nu dezvolte o contra-ofensivã pentru a apãra oraºul. Mai mult, acesta ºi-a lãsat armata ºi a fugit. *** Masacrul din Nanking (Nanjing), cunoscut ºi ca Violul din Nanking, a început la 9 decembrie 1937, odatã cu preluarea oraºului Nanjing, fosta capitalã a Chinei, de cãtre forþele japoneze. Ceea ce a urmat atunci a fost un adevãrat masacru. Pe parcursul a 6 sãptãmîni, au fost uciºi peste 300.000 de civili chinezi, iar aproximativ 80.000 de femei au fost violate de soldaþii niponi.

Japonezii au pus stãpînire totalã pe Nanjing în ziua de 13 decembrie 1937. Mai întîi, armata japonezã a capturat 1.500 de soldaþi chinezi, pe care i-a aruncat în aer cu ajutorul minelor iar, ulterior, cadavrele lor au fost îmbibate cu benzinã ºi incendiate. În final, toþi soldaþii

japonezi au tras focuri asupra cadavrelor, folosind întreaga muniþie pe care au avut-o la îndemînã. Acesta a fost doar primul ,,lot”.

Bãrbaþii au murit printre primii, servind drept þinte pentru puºcaºi ºi pentru cei care îºi antrenau lovitura cu baioneta sau cu sabia. Soldaþii japonezi organizau „concursuri” macabre, întrecîndu-se dupã numãrul de capete tãiate într-un anumit interval de timp. ªi fiindcã cei supuºi exterminãrii erau prea numeroºi, în scopul economisirii gloanþelor ºi a protejãrii metalului armelor de uzurã, chinezii erau aruncaþi în gropi imense ºi arºi de vii; apoi, pentru a se economisi benzina, erau doar îngropaþi de vii, dupã care pãmîntul era rãsturnat în grabã peste ei. Alþii erau mînaþi în grupuri pe acoperiºurile caselor, li se luau scãrile, se incendia clãdirea, victimele pîrjolindu-se în vãzul tuturor. Sau, unii erau îngropaþi pînã la brîu în pãmînt, asupra lor fiind asmuþiþi cîinii. Bieþii oameni mureau sfîrtecaþi, în chinuri groaznice; sau spînzuraþi de limbã, de organele genitale, arºi cu acid sulfuric. Unora li se extrãgeau de vii organele interne, inima, ficatul, testiculele, pentru care s-au gãsit soldaþi japonezi care sã le consume, crezînd cã acestea sînt dãtãtoare de putere magicã. Copiii erau azvîrliþi în sus ºi prinºi apoi în vîrful baionetelor, aruncaþi în ceaune cu apã clocotitã.

Femeile (în numãr de pînã la 80.000) au fost violate în mod deosebit de barbar.

Atrocitãþile comise depãºesc orice imaginaþie. De exemplu, comandanþii diviziilor care au ocupat oraºul organizau competiþii în care soldaþii erau încurajaþi sã ucidã pentru a creºte moralul trupelor. ,,Cîºtigãtorii” erau scoºi în evidenþã ºi acordau inclusiv interviuri în

ziarele locale. Femei de toate vîrstele, indiferent de statutul social, erau violate ºi apoi ucise, în moduri dintre cele mai groaznice. Acelaºi ,,tratament” era aplicat ºi copiilor. Bãrbaþii care se opuneau violurilor erau uciºi fãrã milã. Înainte de a fi violate, femeile erau crunt batjocorite. Nu scãpau nici cele gravide, al cãror fetus, în cele mai multe cazuri, era ucis. „Cînd benzina era aprinsã, trupurile arzînde se zbãteau teribil din cap pînã în picioare, iar scena întreagã era de o barbarie greu de privit. Cu toate astea, soldaþii japonezi rîdeau isteric la vederea acestui tablou”, povesteºte un cetãþean al oraºului Nanjing. ,,Ne distram cînd omoram chinezi. Ori le dãdeam foc de vii, ori îi aruncam în foc, ori îi bãteam pînã cînd îºi dãdeau ultima rãsuflare. Cînd erau în agonie, îi aruncam în niºte ºanþuri, le dãdeam foc ºi îi torturam astfel pînã mureau. Toþi soldaþii japonezi se distrau în acest fel. Era ca ºi cum am fi omorît cîini sau pisici”, povestea pe atunci un soldat japonez.

Dacã tortura ºi crimele nu erau suficiente, pentru a spori teroarea, japonezii foloseau oamenii ca þinte vii, trãgînd asupra lor sau folosind baioneta.

Mai mult, capturau grupuri mari de oameni, îi legau mãnunchi cu sîrma ghimpatã, turnau benzinã peste ei, apoi le dãdeau foc. La acest spectacol macabru asistau soldaþii japonezi, care se distrau copios în faþa acestui tablou sumbru. Se delectau ºi atunci cînd omorau copii chiar în faþa mamelor micuþilor. Mii de bebeluºi erau uciºi, nu

*** În tot acest peisaj, mai sinistru decît însuºi iadul, a existat ºi un erou. Numele sãu este John Rabe, un om de afaceri german, care fãcea parte din rîndurile filantropilor care au creat acea aºa-zisã zonã de protecþie. 200.000 de civili chinezi au reuºit sã scape datoritã acþiunilor întreprinse de acest om. Nãscut în Hamburg, Rabe s-a consacrat ca om de afaceri în Africa. În anul 1908 a plecat în China ºi, între 1910 ºi 1938, a lucrat penru ,,Siemens” în oraºele Mukden, Peking, Tientsin, Shanghai ºi Nanjing. Rabe era membru al Partidului Nazist ºi, în virtutea acestui fapt, dar ºi în temeiul pactului japonezonazist, a reuºit sã negocieze de pe o poziþie de egalitate cu conducãtorii armatei japoneze condiþiile zonei de siguranþã.

Rabe s-a întors în Germania în februarie 1938 ºi a susþinut o serie de seminarii, în care a vorbit despre atrocitãþile comise la Nanjing de armata japonezã. A scris inclusiv o scrisoare pentru Hitler, dar aceasta a fost interceptatã de John Gestapo, iar Rabe a fost arestat. La interRabe venþia celor de la ,,Siemens”, germanul a fost eliberat, dar nu i s-a mai permis sã susþinã nici o cuvîntare despre cele trãite la Nanjing. La sfîrºitul rãzboiului, Rabe a trecut, pe rînd, prin mîinile ofiþerilor de la NKVD ºi ale militarilor din Armata Britanicã. A fost interogat, dar a reuºit de fiecare datã sã fie convingãtor ºi sã scape.

O rudã, însã, l-a deconspirat ºi, aflîndu-se cã a fost membru al Partidului Nazist, a fost lipsit de permisul de muncã. Rabe a trebuit sã treacã printr-un proces de denazificare, în care ºi-a pierdut toate economiile, fiind nevoit sã trãiascã, împreunã cu familia sa, într-o sãrãcie cruntã. El ºi-a vîndut toatã colecþia de artã chinezeascã pentru a putea locui într-o garsonierã. Pur ºi simplu, el ºi membrii familiei sale s-au luptat cu malnutriþia, fiecare zi fiind o luptã pentru supravieþuire. Pentru ei, hrana zilnicã însemna pîine uscatã sau o supã fãcutã din seminþe de floarea-soarelui. În 1949, cetãþenii din Nanjing au aflat de situaþia dramaticã prin care trecea Rabe. Comunitatea localã a strîns rapid echivalentul de astãzi a 16.000 de euro, care i-au fost donaþi lui Rabe. Primarul oraºului a vrut sã îºi arate personal gratitudinea în faþa lui Rabe, aºa cã a luat avionul ºi a plecat în Germania în cãutarea sa. Din acea zi ºi pînã cînd sovieticii au pus stãpînire pe oraºul Nanjing, primarul îi mai trimitea lunar lui Rabe ºi cîte un pachet de mîncare. Un an mai tîrziu, însã, la 5 ianuarie 1950, Rabe avea sã moarã în urma unui atac cerebral.

*** Pînã în prezent, Japonia nu a recunoscut ºi nici nu a prezentat scuze pentru masacrul de la Nanjing.

Rãmîne o problemã de contencios politic, cu numeroase aspecte încã disputate ºi contestate de unii istorici revizioniºti ºi de naþionaliºtii japonezi, care au susþinut cã masacrul a fost exagerat în mod intenþionat, sau fabricat în totalitate, în scopuri de propagandã. Ca rezultat al eforturilor naþionaliºtilor japonezi, care au refuzat constant sã recunoascã aceste crime de rãzboi, controversatul Masacru din Nanking rãmîne o piatrã de încercare în relaþiile sino-japoneze, dar ºi în alte relaþii cu naþiunile asiatice din zona Pacificului, cum ar fi Coreea de Sud sau Filipine. ,,Masacrul de la Nanjing este o minciunã inventatã de chinezi”, a declarat Ishihara Shintaro, un ministru japonez în 1990. ,,Japonezii au fost forþaþi sã meargã la rãzboi de americani”, a declarat Hosei Norota, un membru al Partidului Liberal, aflat la putere în 2001.

Potrivit estimãrilor unui istoric, prezentate în cartea „Siluirea din Nanking: un Holocaust uitat al celui de-al II-lea rãzboi mondial” („The Rape of Nanking: The Forgotten Holocaust of World War II”), de Iris Chang, dacã toþi cei omorîþi la Nanjing s-ar fi luat de mînã, s-ar fi format un lanþ de circa 300 de kilometri; de asemenea, s-a calculat cã sîngele lor cîntãrea 1.200 de tone, iar cadavrele victimelor ar fi umplut 2.500 de vagoane de tren. Ceea ce s-a întîmplat la Nanjing e o secvenþã din ºirul interminabil de masacre care s-au produs de-a lungul istoriei omenirii, pe toate continentele ºi de cãtre toate popoarele, în numele diverselor cauze: ideologice, religioase, imperialiste.

DAN ALEXANDRU

Pag. a 24-a – 9 iunie 2017

M I C Ã

ROMÂNIA MARE“

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (11) Lobsang Rampa (2) Toate acestea (ºi mult mai multe) sînt explicate în ,,Povestea lui Rampa”, cea de-a treia carte din seria lui Hoskins. În cuprinsul ei, autorul afirmã, de asemenea, cã, în semn de recunoºtinþã pentru darul primit corpul gazdei sale -, lama Lobsang Rampa îi anulase datoria karmicã. Nu mai conta deloc ce ar fi putut dovedi cineva despre trecutul lui. Evident, erau o mulþime de baliverne, dar cine o putea demonstra? La jumãtatea drumului dintre afirmaþiile fondatorului teozofiei, Madame Blavatsky - sau ale altora sfãtuiþi, în mod similar, de spirite tibetane -, ºi afirmaþiile ulterioare ale lui Castaneda despre modul în care a primit învãþãturi de la deconcertantul Don Juan brujo, din tribul Yaqui, apare Hoskins, întrupîndu-l pe Lobsang Rampa, în permanentele sale nãscociri despre minuni oculte. Extrem de convenabil, deoarece l-au transformat într-un om mult mai bogat decît ar fi putut fi vreodatã obiºnuitul Cyril Henry Hoskins.

Sir Arthur Conan Doyle (1859-1930) Acest faimos autor al romanelor cu Sherlock Homes, pe lîngã cariera de creator literar, a urmat ºi o carierã de ocultist ºi spiritist. În aceste domenii, realizãrile sale nu au avut foarte mare succes. Pãcãlit de celebra farsã a ,,zînelor de la Cottingley” ºi insistînd cã recunoscutul iluzionist, Harry Houdini, totodatã „cel mai mare medium fizic al timpurilor modeme”, a fost un farsor - nu ca experta în spiritism Margery Crandon -, pînã la sfîrºitul vieþii sale, era privit de multã lume drept un naiv. Aºa cum se sublinia în articolul „Fãptaºul de la Piltdown“ (revista „Science“, nr. 83), este posibil ca el, ºi nu

Charles Dawson, sã se fi aflat în spatele mãreþei farse a Omului de la Piltdown.

Un doctor pensionat cãruia îi plãceau glumele, Conan Doyle era expert în anatomie ºi, interesat fiind de teoria evoluþiei ºi de paleontologie, a descoperit fosile de dinozaur în apropierea casei sale. În 1912 (anul în care a fost anunþatã descoperirea Omului de Piltdown), a publicat „Lumea pierdutã“, un roman fantastic, în care curajosul profesor Challenger (fotografia personajului de la începutul poveºtii îl reprezenta de fapt pe Conan Doyle, deghizat) descoperã un platou amazonian în care dinozaurii ºi oamenii-maimuþã au supravieþuit trecerii timpului.

Doar la 7 mile depãrtare de locuinþa lui, el vizita deseori groapa cu nisip ºi pietriº de la Piltdown, unde îi urmãrea pe Dawson ºi Woodward cum sapã ºi îi încuraja atunci cînd descopereau ceva. Mai mult de atît, avea acces uºor la materialele folosite în farsã: un vechi craniu uman, o falcã de urangutan, un dinte fosilizat de hipopotam ºi alte obiecte de acest gen.

Dovezile sînt doar circumstanþiale, dar - cine ºtie?

Ca rezumat al poveºtii despre familia Conan Doyle - farsorii - este faptul cã, în 1912, Sir Arthur a cumpãrat de la unii dintre admiratorii sãi o poveste cu Sherlock Holmes, „Bãrbatul cãutat“, gîndindu-se cã, într-o bunã zi, ar putea sã-i fie de folos. În 1942, fiul sãu, Adrian, a gãsit cartea într-un cufãr ºi, pretinzînd cã este scrisã de mîna tatãlui, a vîndut-o revistelor din Marea Britanie ºi SUA. Nu se ºtie dacã el a crezut cu adevãrat cã tatãl sãu crease varianta corectã, dar cînd adevãratul autor al nuvelei i-a trimis o scrisoare cerîndu-i sã punã capãt farsei ºi sã declare adevãrul, Adrian l-a dat în judecatã pentru calomnie. Din fericire, autorul pãstrase scrisorile de la Sir Arthur, prin care se dovedea tranzacþia iniþialã. (va urma) STUART GORDON

ANTOLOGIA PÃPUªILOR CU PATRU LÃBUÞE

Oceane 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9

10 ORIZONTAL: 1) ... – Bold; 2) ... – H2O; 3) Reþele! – Peºte de apã dulce; 4) Abis! – Loviturã în box; 5) Tren nesfîrºit! – Începe meciul! – Miºcare involuntarã; 6) Nivelul unei ape curgãtoare (pl.) – Se sacrificã de Paºti; 7) ...; 8) Zeci de sute – Sportul puºtilor – Pe cal; 9) Ordin (înv.) – Cu conþinut de sare; 10) Triste, mîhnite.

VERTICAL: 1) Corsar – Marele fluviu care se varsã în Pacific; 2) ...; 3) Cursul de Dezvoltare Liberã (abr.) – Anemogen; 4) Cãmãºi rustice – Cutã!

– Zece jumãtate!; 5) Situaþia de insolvablitate; 6) Plantã textilã – Greu la mijloc! – Rîu care se varsã în Dunãre (aproape de Belgrad); 7) În ocean! – Farmec; 8) ... – În vrie!; 9) Stare de totalã indiferenþã – Cãtun; 10) Volumul unei nave.

PAUL BÃGNEANU Dezlegarea careului ,,Cheflii” 1) BA/ DAR/ URIT; 2) FATALE – ANA; 3) RB – CIAN – RU; 4) UED – PLENAR; 5) M – MAI/ ERAI; 6) OP – LT – VI – M; 7) SARI – LISTA; 8) R – ASA – TUR; 9) DISTINS – NT; 10) ASPECTUOSI. Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.