Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune Nu-mi cereþi sã fiu simpatic! E ca ºi cum aþi cere Corului Robilor sã intre în scenã pe French Can-Can.
CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Demenþi ºi lichele, la unison: „Sã curgã sînge în þara asta!“ Motto: „Vai de þara unde înjurãtura e mai tare ca rugãciunea”. (Corneliu Vadim Tudor) Mãrturisesc, iniþial am vrut sã scriu despre aceastã situaþie de necrezut de la vîrful statului – preºedintele þãrii ºi liderul politic cel mai important din România se numesc unul pe altul infractori! ªi asta cu doar cîteva sãptãmîni înainte de aniversarea Centenarului! Poate fi þara condusã în acest fel România Mare? În nici un caz! E România micã, bicisnicã la suflet ºi spirit! O ruºine! Însã, cu toatã revolta faþã de aceastã nimicnicie de la vîrful statului, altceva mi se pare mai grav, mai de comentat. În sfînta zi de duminicã, aºa cum am fi spus acum 100 de ani, România de azi a amuþit dupã actul dement al unui tînãr din Brãila – o faptã scoasã parcã din secvenþele din Kiev-ul Maidanului sau din scenele cu atacuri teroriste din Londra, Paris, München… Sigur, ne-omul era bãut, probabil ºi drogat – ºi dement. Înainte de a intra cu maºina în mall ºi în grupul de oameni, înjunghiase un om, îi luase maºina, apoi lovise violent, cu mare vitezã, doi trecãtori… În urmã cu doi ani, comisese un atac cu ranga, dar ºi alte loviri ºi violenþe. Asta e România centenarã… ºi încã nu e totul! Interesant este cã, în momentul în care a fost pus la pãmînt, tînãrul dement striga „trebuie sã curgã sînge în þara asta”. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU
Jurnal cultural Pagina 10
Din coapsa Daciei ºi-a Romei... (2) Astãzi se sãvîrºeºte un lucru cu o deosebitã rezonanþã pentru Istoria contemporanã a românilor. Aici, pe pãmîntul unde Mihail Sadoveanu ar fi putut scrie ediþia a doua, revãzutã ºi adãugitã, a lucrãrii sale „Locul unde nu s-a întîmplat nimic”, aici, unde încep sã se ruineze multe lucruri în jurul nostru, în frunte cu acea impunãtoare construcþie a Poporului Român, care a fost ºi, mai mult ca sigur, cu puþinã strãdanie, va mai fi, Combinatul Siderurgic, aici, unde nu vã va da niciodatã bogãþia afarã din casã, aici, unde a fost vadul marilor migraþii - iatã cã niºte oameni inimoºi au considerat cã este bine sã se înalþe aceste propilee ale demnitãþii româneºti. Împãratul Augustus ridicase în Forum, ca loc de pornire a marilor drumuri, un fel de „Kilometru zero”, Miliarul de Aur. Aºa aº spune ºi eu: astãzi, Miliarul de Aur al latinitãþii Poporului Român se aflã aici, pe malul braþului Dunãrii, la Cãlãraºi, datoritã acestor superbe statui strãjuite de flamura Tricolorã. (Aplauze) „Africa, te posed” – a exlamat Iulius Cezar cînd a pus piciorul pe continentul negru; de fapt, el se împiedicase de parîma unui vas, cãzuse pe mal ºi bravase, printr-o soluþie de moment, cel puþin aºa scrie Suetonius. Traian n-a putut sã spunã niciodatã despre Dacia aºa ceva, pentru cã a fost vorba de o simbiozã, de o osmozã. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (28 septembrie 1998; discurs rostit liber, cu prilejul dezvelirii grupului statuar Traian ºi Decebal, din Municipiul Cãlãraºi)
Trezeºte-te, române! Vremuri tulburi ne este dat sã trãim, un blestem pe care România îl poartã încã de la naºtere. Cu puþine excepþii, românii sînt urmãriþi de ghinion, fie cã îºi aleg conducãtorii pe care nu-i meritã, fie cã îi ucid pe cei care iubesc România. Oricum o iei, genul ãsta de necaz se þine scai de noi, de români, ºi se pare cã de el scapã doar cei care aleg sã meargã printre strãini. Acum cîteva zile, în timp ce mergeam alene prin online, vãd o ºtire, o pozã ºi cîteva comentarii rãzleþe, prin care niºte indivizi, unii mai urîþi decît alþii, unii mai zîmbitori ca alþii, au decis sã se rãscoale ºi sã cearã autonomia Transilvaniei. La prima vedere, acei tovarãºi par niºte cheflii, sau niºte swingeri ajunºi la finalizare, pe care nu îi poþi lua în serios. Niºte neica nimeni, în fond, care, însã, se pare cã au primit girul SRI, sau al altui Serviciu, pentru cã se ºtie cã fãrã o aºa pãlãrie, acum toþi ar fi fost deja interogaþi. (continuare în pag. a 15-a) TANO
Mînãstirea Pângãraþi, judeþul Neamþ
Cronicã de þarã Casã pusã pe lemn verde ºi izvor netulburat înþeleaptã ca durerea ºi ca tîlcul din parimii ce miracol fãr’ de seamãn oare ºi-a descãlecat în pridvorul tãu tãria ºi podoabele luminii? Cît de-adînc îþi fuse rostul care te-a temeluit tot în cumpãnã de ape, tot la-ntretãieri de lume? viscole de miazãnoapte te-au bãtut ºi n-ai pierit ªi-au apus crãii trufaºe doar norocul tãu n-apune mã voi minuna o viaþã ºi apoi o moarte chiar cît de bine ºtii tu, iatã, firea de prin toate cele Crugul verde-al dimineþii smãlþuite în cleºtar doina nopþilor cîntatã de-o meterhanea de stele þarã, tu, stãpînitoare peste veºnicul meu dor Tu, care-mi purifici vãzul ºi-mi faci inima sã simtã vreau sã mã primeºti la pieptu-þi lin ºi tãmãduitor ca pe-un jurãmînt de tainã de nesomn ºi de credinþã CORNELIU VADIM TUDOR
deColonizarea
Pagina 8
NR. 1467 z ANUL XXIX z VINERI 16 NOIEMBRIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI