Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune
România pitoreascã
Politica e arta de a sta la pîndã, cu aparenþa cã eºti apatic ºi indiferent la miºcãrile adversarului.
CORNELIU VADIM TUDOR EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Despre… ce ticãloºi ºi ce nemernici!... Motto: „Un ticãlos poate sã fie exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru cã e ticãlos“. V.I. Lenin Am scris sãptãmîna trecutã despre justiþie ºi nu credeam cã voi reveni aºa curînd. Dar un ansamblu de evenimente din aceastã zonã sînt teribil de edificatoare pentru ceea ce trãim. Încep cu prietenul meu Titus Corlãþean - de obicei e unul dintre cei mai calmi ºi ponderaþi oameni politici. Ei bine, fostul ministru de Externe nu a mai rãbdat în faþa nedreptãþii din cazul primarului din Rîmnicu Vîlcea, Mircia Gutãu, ºi a izbucnit pur ºi simplu, în studioul pro-american al lui Mihai Gâdea, nemaisuportînd sã nu se spunã întreg adevãrul despre abuzurile din Justiþia româneascã – ºi anume cã toate acestea s-au fãcut sub acoperirea sau chiar la îndemnul puterilor „partenere” – UE ºi SUA. Noi vorbim de responsabilii din plan intern, dar mai existã o responsabilitate pentru consolidarea, protejare ºi încurajarea acestui sistem, a spus senatorul PSD, punctînd foarte clar – fac politicã externã de 24 de ani, „ceea ce spun este o chestiune anti-europeanã sau antieuroatlanticã”. „Acest sistem nu ar fi putut sã funcþioneze ºi sã producã lucruri abominabile dacã nu avea susþinãtori din afarã”, a spus Corlãþean, punctînd „Vã aduceþi aminte Ambasada americanã, de 4 iulie, «This brave prosecuter, magistrate…»?”. Desigur, Corlãþean a fãcut referire la felul în care Ambasada SUA a lãudat-o ºi a susþinut-o pe Laura Kovesi. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU
Din coapsa Daciei ºi-a Romei... (1) Stimaþi locuitori ai Municipiului Cãlãraºi, acest moment, cu siguranþã, va rãmîne eternizat, dacã nu în memoria generaþiilor de vîrsta a doua ºi a treia, atunci, cu siguranþã, în amintirile copiilor, care se uitã la noi, se uitã la braþul mirific al Dunãrii, se uitã la aceste superbe cariatide de marmurã ºi piatrã, ºi, cu certitudine, peste ani ºi ani, îºi vor aduce aminte cã în viaþa lor s-a întîmplat ceva. Pentru a vedea ce s-a întîmplat în viaþa lor ºi în viaþa sudului Þãrii, care pe nedrept este hulit, astãzi, de unii oameni care habar n-au de Istoria României, daþi-mi voie sã spun cîteva cuvinte despre cei care au fost duºmani în viaþã, dar iatã cã s-au înfrãþit aici, în eternitate, pe un pãmînt unde nici nu bãnuiau, pe malul Dunãrii. E vorba de actul de naºtere a Poporului Român. E vorba de latinitatea noastrã. Sã nu uitãm cã, înainte de cele douã rãzboaie dacice, unul din marii poeþi ai Antichitãþii romane, Ovidius, a fost exilat de Împãratul Augustus la Tomis – Constanþa de astãzi – unde a scris „Tristele” ºi „Epistole din Pont”. El a trãit nu mai puþin de 9 ani pe malul Mãrii Negre, între anii 9 ºi 18 dupã Christos. Probabil, dacã ar fi sã ne luãm dupã o cronologie aproximativã, el s-a prãpãdit cînd Isus Christos era un tînãr în floarea vîrstei, avea 14 ani sau, dupã alþii, 18 ani. În anul 46 dupã Christos, întreaga Peninsulã Balcanicã devine colonie romanã. Atît de puternicã, încît se vede ºi azi la fraþii noºtri aromâni, care nu sînt altceva decît traci romanizaþi. Avem aici, de faþã, un exemplar, colegul nostru de Senat, domnul Justin Tambozi, care, prin graiul sãu, prin datina sa, prin obiceiurile ramurii sale etnice, aratã cã aromânii din Peninsula Balcanicã sînt fraþii noºtri de sînge ºi de grai. În vara lui 87 dupã Christos, regele dac Diurpaneus cedeazã tronul lui Decebal, care era mai tînãr, mai viguros ºi mai îndreptãþit sã ducã monoxyla – cum se spunea luntrei dintr-un singur trunchi – monoxyla Statului Dac. Pentru cã aveam Stat la ora aceea a Istoriei, cînd naþiuni, astãzi trufaºe, care ne dau lecþii, nici nu erau nãscute. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (28 septembrie 1998; discurs rostit liber, cu prilejul dezvelirii grupului statuar Traian ºi Decebal, din Municipiul Cãlãraºi)
Istorii neºtiute
64 DE SUFLETE – CONFESIUNILE UNUI „DIVERSIONIST“
Pagina 10
Pagina 17
Balada din Cîmpia Turzii Se pogoarã þara-n sãrbãtori de iarnã stelele au parcã gust de vicleim necurmatã-i jalea în cîmpia unde pururi se cade sã ne-adeverim tremurã în lunã flamura unirii caldã e trãdarea încã pe miriºti de sub trei movile, ca dintr-un sicriniu, privegheazã Domnul cel cu ochii triºti Nicãieri nu este mai mãiastrã firea ca în locul unde el a fost pierit de aceea vremea i se-nchide-n urmã ca o ranã care s-a tãmãduit totul ni se pare cã s-a spus ºi încã mai e loc de slavã ºi de legãmînt el ne intrã-n inimi drept din stema þãrii el a fost mai falnic, el a fost mai sfînt Zugrãvit e cerul cu florinþi de aur sirinxuri de mierlã ies dintr-un buhai pretutindeni, iatã, se deschid ferestre ºi au toate forma frunþii lui Mihai. CORNELIU VADIM TUDOR
ªtirea sãptãmînii
Cît de mici sîntem, de fapt Cãutam un subiect, o pîrghie de care sã mã leg, cu privire la un eveniment important din þara asta a noastrã. Nu existã! A spune cã, pentru România, conteazã cu adevãrat ce fac miticii ãºtia din Parlament, sau „Tabloul“ de la Cotroceni, este un non-sens. ªtirile care se deruleazã pe burtierele televiziunilor, acele „imparþiale” ºi „corecte” surse de informaþii pentru mintea ºi aºa deformatã a românilor sînt doar fumigene, sînt praf în ochii celor care culeg informaþia în modul cel mai superficial cu putinþã, dar cãreia îi alocã un înalt grad de profunzime seacã, conformã cu mintea fiecãruia. A scrie despre România este egal cu a face reclamã, în mod gratuit, celor care furã ºi ºubrezesc aceastã þarã, aceste pãpuºi numite politicieni, împreunã, desigur, cu toatã armata lor de susþinãtori ºi preparatori. (continuare în pag. a 15-a) TANO
NR. 1466 z ANUL XXIX z VINERI 9 NOIEMBRIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI