Romania Mare, nr. 1460

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Tableta de înþelepciune Cine falsificã sondajele de opinie va trebui sã falsifice ºi banii, ca sã dea salarii ºi pensii.

CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

O bãtãlie internã inutilã, cãrþile au fost fãcute la Washington

Proclamaþia de pe Cîmpia Turzii (2)

Motto: „Societatea nu face nici o afacere dacã permite degeneraþilor sã-ºi perpetueze specia”.

(Theodore Roosevelt) Pe scurt, s-ar putea spune cã în timp ce Dragnea, liderul principalului partid, era asaltat surprinzãtor chiar din interiorul propriei grupãri, la Washington, aºa-zisul sãu om de încredere, ministrul Fifor, cînta dupã muzica tuturor celor care au creat ºi susþin Statul Paralel pentru a oferi România celor care NU au interes ca unul ca Dragnea sã fie la butoane.

Iar aceastã situaþie nu e singularã pentru PSD, dar sigur, în structura politicã româneascã, restul partidelor conteazã mult, mult mai puþin. În schimb, la Washington o altã voce rãsunã mai puternic decît oricare din România, cea a lui George Maior, omul cu care se bat Dragnea ºi întreg Aliotmanul pesedist de ani de zile. Degeaba! (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Sfîrºitul boierilor de la Motru

Pagina 10

Fraþi români, lucrarea cea mai de preþ a lui Mihai Viteazul a fost, neîndoielnic, Unirea celor 3 Þãri Române surori. Actul sãvîrºit de principele român atunci a fost de o importanþã copleºitoare pentru întreaga Istorie ulterioarã a Poporului Român. De atunci, altfel s-au petrecut ºi s-au scris toate. De atunci, nimic nu mai putea fi ca înainte. Acelor nefericiþi cîrcotaºi care îl acuzã astãzi pe Mihai cã ar fi fost condotier, sau mercenar, în slujba împãratului Rudolf al II-lea, le voi rãspunde cu o scenã aparent anecdoticã, dar plinã de miez: atunci cînd Mihai a intrat în Alba lulia, la 1 noiembrie 1599, alaiul sãu a fost precedat de un taraf de lãutari care cîntau, nu întîmplãtor, Balada ciobanului care ºi-a pierdut ºi ºi-a regãsit oile. Ele, oiþele, rãtãcite de turmã, erau cele 3 Þãri Române, simbol pe care l-au priceput atunci ºi nemeºii, ºi habsburgii. Dar, iatã cum descrie cronicarul intrarea triumfalã a acestui munte de om în cetatea care, dupã vremuri, s-a numit Apullum, Bãlgrad, Alba Carolina ºi Alba Iulia ºi unde, tocmai datoritã lui, generaþia sublimã de la 1918 a fãptuit Unirea pe Platoul Romanilor: „Cãlare pe un roib ager, cu mantia brodatã cu fir, fluturînd peste o tunicã albã, încãlþat cu cizme de sãftian galben, avînd pe cap o cuºmã de blanã scumpã, împodobitã cu surgiuc de aur ºi pene de cocor, iar la ºold o sabie bãtutã în rubine”.

Dupã numai cîteva luni, în mai 1600, intrã cãlare ºi în Iaºi, desãvîrºind Unirea. Minunea dumnezeiascã se împlinise! Harta vechii Dacii era refãcutã. Acesta este rãspunsul cel mai palpabil cã românii aveau deplina conºtiinþã a unitãþii de Neam. Atunci, în zorii veacului al XVII-lea, un român cu inimã de leu reuºeºte sã facã pentru Poporul lui ceea ce nu izbutiserã nici italienii, nici nemþii, care mai aveau sã trãiascã dezbinaþi, în numeroase stãtuleþe, încã mai bine de 250 de ani. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (21 august 1998, la Monumentul de pe Cîmpia Turzii)

Recurs la memorie

Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã

Pagina 8

Pagina 9

Mînãstirea Voroneþ

Închinare (lui Nichita Stãnescu) Cum verdele ierbii cosite te nãrui þi se-mpuþineazã ºi mîna scriind trãieºti printre noi pedepsit întru limba acestei suflãri cu coperte de argint Iubeºti ºi te bucuri, urãºti deopotrivã respiri cu nesaþ, te surprinzi respirînd se-ntîmplã cu tine-o beþie cu îngeri tu eºti întîmplarea ºi legea, pe rînd În numele tãu împînzi-voi pãmîntul ºi-acantele inimii mele cu spini odihnã sã nu am, tot astfel cum n-are nici crucea neliniºtii tale, amin!

CORNELIU VADIM TUDOR

ªtirea sãptãmînii

Ne stã în FIRE sã trãdãm!

Dragnea s-a grãbit cînd a spus cã „legea off-shore va trece aºa cum este, în urmãtoarele 3 sãptãmîni”. Nu a anticipat, sau a uitat, pentru o clipã, cea mai bunã orînduialã a boierimii româneºti, de-a lungul anilor, respectiv TRÃDAREA! Este evident pentru toþi cei care privesc detaºaþi ºi cu mintea întreagã, cã acest scandal generat de Gabriela Firea, împotriva lui Dragnea, în speþã împotriva a tot ceea ce înseamnã PSD, reprezintã de fapt directivele trase de cãtre cei care nu se vãd, pentru ca aceastã lege sã nu treacã. Firea a fost ori forþatã sã facã acest pas, ori încurajatã, oferindu-i-se promisiuni pentru viitor. Eu, unul, cred cã vizita DNA în Voluntari, din 2009, nu a fost chiar lipsitã de urmãri. Un astfel de dosar, împotriva familiei Pandele, poate cã zace pe undeva ºi cine ºtie ce scrie în el. Sã nu uitãm cã Vâlcov, pe cînd era ministru de Finanþe, a fost acuzat ºi arestat, în 2014, pentru un dosar care era finalizat, sau în curs de finalizare, tot de prin 2009. (continuare în pag. a 15-a) TANO

NR. 1460 z ANUL XXIX z VINERI 28 SEPTEMBRIE 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI

Pag. a 2-a – 28 septembrie 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Festivalul de la Tataia, o ºuºanea mafiotã Raþiu se ia de corpul lui Coposu Ardei Umplut a fost condamnat la moarte Nicolae Cristache, dictatorul Ugandei Un derbedeu: Butnaru Igor Flaviu Pe Gilda o mãnîncã iarãºi Pilda Þapul Emil n-are minte nici cît un copil PARTEA I O glumã bunã despre colonizarea FarWestului. John formeazã convoiul cu care se îndreaptã spre Coasta de Apus. Bill îi spune: „Foarte bine, vãd cã ai luat ºi cãþel, ºi purcel, dar nu înþeleg de ce duci acolo ºi oameni de prisos!” – „Cum de prisos? Toþi au cîte o sarcinã, doar întemeiem un oraº!” – „Se prea poate, îi spune Bill, dar ce-i cu Bãtrînelul acela care abia merge în urma alaiului?” – „Aaaa, moºulicã? Nu-l cunoºti! Cu el o sã inaugurãm cimitirul!”. Într-un interviu acordat revistei „Rolling Stone” din Los Angeles, preºedintele Bill Clinton a declarat: „Pesimismul ºi cinismul ucid America (...). America luptã încã în rãzboaiele trecutului. Lumea afacerilor continuã sã lupte împotriva sindicatelor, statul împotriva lumii afacerilor, bogaþii împotriva clasei de mijioc”. Dacã afirmam noi aºa ceva, presa de douã parale gãurite ar fi sãrit imediat cu gura sã ne acuze cã sîntem împotriva Occidentului. Mafia leprelor care þin sub control muzica uºoarã româneascã iar ºi-a bãtut joc de Festivalul de la Mamaia. De fapt, am avut impresia cã pe-ãºtia nici nu-i intereseazã muzica uºoarã româneascã, ci numai glanda lor orgolioasã, de a se vedea la televizor cum primesc aplauze ºi etaleazã toalete în juriu. Fiecare arãtare care se scãlîmbãie acasã, în oglindã, crede cã poate urca pe scenã, în vãzul þãrii întregi, cã poate compune muzicã ºi versuri (?!) pe care tot ea, arãtarea, sã le ragã în microfon. Nivelul poezelelor e acelaºi: tu crezi cã viaþa e un joc, dar eºti un dobitoc; te rog nu pleca, tu eºti toatã viaþa mea; în tot ce e frumos pe lume mã vãd pe mine etc. Recordul de stupiditate ºi prost-gust l-a bãtut însã prezentarea Festivalului, semnatã de Eugen Rotaru (care s-a autointitulat... scriitor!), mai ales partitura acelui nefericit actor (?!) pe nume Florin Zãncescu. Figurã porcinã, cu nume fãrã nici o perspectivã ºi strungãreaþã de scuipat cojile seminþelor, acest The Ncescu a fãcut þãrii întregi 4 seri de coºmar. El credea cã are umor, îºi pregãtea poantele, pe urmã îºi flutura cãpãþîna aia la cuptor, voind a zice ,,aplaudaþi aici, proºtilor, nu v-aþi prins cã-i o poantã?” - dar toate glumiþele ºi statisticile lui au fost greu de suportat pentru o naþiune care l-a dat totuºi pe Caragiale. Acest Florin Zãpãcescu s-a aventurat cu inconºtienþã ºi în istorie, afirmînd cã „juriul este patru cincimi românesc ºi o cincime din Republica Moldova” – prostie pe care o zice ºi banda Mãrãcuþã-Smirnov, dar n-o mai invitã nimeni pe scenã la Mamaia. În spectacolul de sîmbãtã searã, prezentatorul a mai rostit o cugetare pe cît de adîncã, pe atît de þuguiatã: „Nu fumaþi îmbrãcaþi în chiloþi Stefanel!” – ºi era sigur pe el, ºi se înfoia, ºi plesnea de plãcerea aplauzelor, adicã ne-a rupt ºi de data asta, a dat lovitura, vã daþi seama ce bancuri dã pe gura aia pãroasã pe la petreceri, dacã la televiziune, în direct, zice el chestii de-astea? „Tu eºti cutremurul simþirii noastre, Zãncescule” – ca sã parafrazãm un cîntecel –, de la ce crescãtorie ai scãpat, nebunule, nu te mai astîmperi, du-te fuga pe digul de la Constanþa ºi aruncã-te în mare ca sã avem ºi noi balene, nici nu-i greu, faci pluta pe spate pînã la Agigea, dai o trombã de apã pe nas în dreptul Saturnului (ca de la Mangaliþa la Mangalia) ºi pe urmã te retragi la depoul balenelor de la Radio Vacanþa. ªi cînd te gîndeºti cã aceastã prezentare neghioabã a primit chiar un premiu de 50.000 de lei, în dispreþul populaþiei?!

Sã mai vorbim oare de vestimentaþia unor cîntãreþe, care au fãcut un fel de paradã a chiloþilor pe scenã? Asta þine loc de voce, probabil. În orice caz, e o mare invazie de tuciurii în muzica uºoarã româneascã – din 10 soliºti vreo 7 sînt þigani la origine. Nu putem trece cu vederea faptul cã marele premiu 1-a cîºtigat un cîntec în... englezã (la un Festival Naþional?!) ºi difuzarea unor vechituri, motiv pentru care aºteptãm cu bucurie sã auzim ºi „Mandolina mea”, „O cunoaºteþi pe broscuþa Oac” ºi „Marinicã zis Codaºul”. În sfîrºit, vã amintim ºi de lipsa de prevedere a Televiziunii. Se ºtia cã luna iulie a fost ploioasã pînã acum, dar uite cã vineri nu s-a gîndit nimeni sã pregãteascã o emisiune de rezervã, au fost transmise de cîte douã ori niºte conserve (video-clipuri) care au enervat pe toatã lumea, în special scena aia cu

Cotabiþã vãzut pe la spate, fãrã talie, otova, trecînd întrun balonsaid pe lîngã un cal care vine din sens opus ºi nici mãcar nu-l bagã în seamã pe Cotabiþã, la cota lui, la biþa lui, ce obrãznicãturã! Propunem ca emisiunea „Viaþa spiritualã” sã se intituleze „Viaþa lui Cotabiþã”. Iar Festivalul de la Mamaia, atunci cînd plouã, sã fie prezentat de Maria Ploae. Cît despre Mafia din muzica noastrã uºoarã, o sã ne ocupãm noi ºi de ea.

De ziua poetului Adrian Pãunescu – un jubileu – revista „Expres Magazin” i-a urat ºi ea toate cele cuvenite, în felul ei murdar, publicînd pe pagina 1 „Fabula porcului de la Bârca”, Lumea vede ºi judecã, aici e rãdãcina intoleranþei care a otrãvit societatea În aceeaºi revistã patronatã de Ardei româneascã.

Umplut, dar condusã cu mînã de fier de secretara P.C.R. Ileana Sugaciu, se susþine cã Agenþia France Presse ar fi afirmat cã „Expres Magazin” este... cel mai citit sãptãmînal din România! Parol, nu ºtiþi franceza, aici e o greºealã de traducere, am vãzut ºi noi textul: nu e cel mai citit, ci cel mai tîmpit sãptãmînal. Printre multele sale gafe se numãrã ºi campania de sprijinire a cãrþii naziste „Mein Kampf”. Iatã ce declarã domnul minoritar þigan Dinu Patriciu: „În ceea ce priveºte publicarea cãrþii «Mein Kampf», eu nu cred cã acest lucru poate sã aibã vreun efect negativ sau cã ar trebui interzisã. Dimpotrivã”. Aºadar, are un efect pozitiv! Dar, sã continuãm: „Nu pot sã nu-mi aduc aminte cã am fost primii în parlament care am cerut (corect: au cerut) interzicerea revistelor «Europa» ºi «România Mare» care ies evident în afara cadrului constituþional, fãcînd propagandã antisemitã, xenofobã, naþionalistã ºi, în acelaºi timp, comunistã. (...) Reviste create la SRI ºi de SRI nu vor fi interzise de preºedintele României”. Uluitor, nu-i aºa? Hai sã-l luãm pe puncte pe acest fost secretar P.C.R., coleg de propagandã cu Ileana Lucaciu, ºi sã-i deschidem mintea cu desfãcãtorul de bere: 1) dacã Hitler cîºtiga rãzboiul ºi apuca sã aplice în viaþã ideologia din „Mein Kampf”, Pãturiciu ºi tot neamul lui erau acum niºte sãpunele mici ºi negre, pe care le-ar fi folosit Wehrmachtul ca supozitoare; 2) deci „evanghelia” nazismului poate sã aparã, are chiar efecte pozitive, în schimb douã reviste româneºti trebuie interzise, ba chiar cel mai mitocan om din România se laudã cã el a fost primul care a cerut Parlamentului distrugerea lor; 3) ce fel de cadru constituþional depãºim noi, din moment ce Dinu Pãturicã ãsta a boicotat Constituþia? 4) este revista noastrã creatã de S.R.I.? De unde pînã unde?

Dar, fireºte, n-ai cu cine vorbi, mitocanul tot mitocan, ºi-a alungat el nevasta ºi copiii de-acasã, cã e în stare de orice. Lasã, bãiatule, cã vine ea judecata populaþiei, ai sã cauþi disperat un loc sã te ascunzi, dar tot noi o sã te ajutãm: ºtim o gaurã de ºobolani, în malul Dîmboviþei, pe lîngã Stãvilarul Ciurel, acolo joacã ºah aurolacii ºi fac ºezãtoare cu cartea lui Hitler... Tot sub oblãduirea lui Ardei Umplut, care ne urãºte de moarte, în „Excrementul zilei” a apãrut ºi opinia altui „politician” pîrît, Nicolae Manolescu-Apolzan: „Mein Kampf este o carte istoricã, care (ah, cacofoniile te mânîncã, mînca-le-ai ºi tu pe ele – n.r.) trebuie neapãrat cititã!”.

Oho, chiar neapãrat, legionar-boy? ªi dacã n-o citim, ce ne faci, ne împuºti sau ne înþepi timpanul cu vocea aia de Donald Rãþoiul? Ãi bãtrîni greu se mai urnesc, vorba lui George Coºbuc, dar odatã intraþi la gioc nu-i mai opreºti! Este ºi cazul celor doi fruntaºi þãrãniºti, Coposu ºi Raþiu, care au început sã se muºte între ei, în cadrul concursului olimpic „Proteza mea e cea mai tare/ Ea merge ºi-n douã picioare!”. În ziarul „Cotidianul” al lui Raþiu a apãrut sîmbãtã o pozã a lui Coposu cu urmãtorul text: „Dl. Corneliu Coposu, un autostopist pe bulevardul Opoziþiei. «Eu o iau la stînga. M-aºteaptã Adrian Nãstase»“. Pãi, dacã stãm bine sã ne gîndim, mai bine e sã te aºtepte Adrian Nãstase decît Doina Bâscã, femeia care are o foame în ea ca soldatul japonez din jungla Filipinelor (sau Filipineului, cum zic unii Cotroceniului, Buºteniului etc.) (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 30 iulie 1993)

„ROMÂNIA MARE“

Epistolã scrisã cu cerneala ochilor Stimatã domniºoarã Lidia, Dragã redacþie, Vineri, 14 septembrie 2018, de sãrbãtoarea creºtinã „Înãlþarea Sfintei Cruci”, am fost la biserica Sfînta Cruce din Suceava ºi am participat la slujbã. Am dat un pomelnic pãrintelui pentru a fi citit ºi pomenit Corneliu Vadim Tudor, la împlinirea a trei ani de cînd a plecat dintre noi. Aici, în Suceava, a fost iubit de mulþi oameni, iar acum este regretat ºi mereu se vorbeºte despre curajul ºi înþelepciunea lui, despre dragostea lui faþã de þarã ºi de popor. În ziarul local „Crai Nou”, la rubrica Comemorãri, mi-au fost publicate cîteva versuri scrise din inimã, în amintirea lui. Am aprins lumînãri la bisericã, iar o candelã arde în camera mea lîngã fotografia lui. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

Am citit cu drag ºi cu lacrimi în ochi acele pagini „In memoriam CORNELIU VADIM TUDOR” scrise de oameni adevãraþi, care l-au iubit ºi nu l-au uitat, l-au pomenit, ºi recunosc faptul cã Vadim a fost unic. M-aº fi aºteptat ca, în acel numãr al revistei (din 14 septembrie a.c), sã îi aducã un omagiu ºi actualul preºedinte al PRM, dl. Victor Iovici. Ca preºedinte al Organizaþiei Municipiului Suceava, îmi permit sã îl întreb, aºa cum mã întreabã ºi pe mine o mulþime de oameni: Partidul România Mare mai existã? În sondaje mai apare, dar întreb: care este mesajul preºedintelui PRM pentru filialele din þarã? Multe lucruri pe care le-am spus s-au adeverit. De-a lungul timpului, am mai spus-o ºi o repet: nimeni nu va putea duce mai departe destinul PRM decît un urmaº al lui Vadim: Lidia Vadim Tudor. Sã nu uitaþi asta! Tot în acel numãr din 14 septembrie m-aº fi aºteptat la un mesaj de comemorare din partea fostului preºedinte interimar al PRM, nevrednicul de pomenire, profesorul Adrian Popescu. Ar fi trebuit mãcar sã prezinte scuze ºi sã recunoascã faptul cã l-a trãdat pe Vadim dupã moartea lui, prin comportamentul urît pe care l-a avut faþã de familie, dar, mai ales, faþã de Lidia, în acele momente grele în care se afla.

Totuºi, sînt sigur cã Vadim, de acolo, de Sus, l-a iertat pe Adrian Popescu, aºa cum i-a iertat ºi atunci cînd trãia pe mulþi trãdãtori. Închei cu un motto din acelaºi numãr al revistei: „Conºtiinþa vieþii preþuieºte mai mult decît viaþa” (Dostoievski). Cu stimã, cu lacrimi ºi cu dor, VASILE CERLINCÃ, preºedintele Organizaþiei Municipale PRM Suceava

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 28 septembrie 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Cronica unei morþi politice anunþate Viorica nu i-a arãtat lui Juncker pãsãrica Daea, cel bun de gurã, e deºtept ca oaia pe cãldurã Sexul lui Dumnezeu Ghicitoarea de la Referendum Bãsexule, mai dã-te-n focar!

Sã trãiþi bine, Eleno!

Ce s-a mai întîmplat prin Moldova medievalã Liviu Dragnea este contestat ºi de propriul partid. Modul lui de a face politicã de stat este catastrofal. Cu o gîndire de gang, suprapusã unei ºmecherii de bazar, se poate conduce un aprozar, dar nu o þarã. Viclenia nu e suficientã ca sã menþii statul pe linia de plutire. Te poate ajuta sã parvii, sã scoþi votanþii din morminte, dar nu poate þine locul calitãþilor esenþiale necesare unui conducãtor cu adevãrat puternic. Cînd îþi lipsesc patriotismul curat ºi bunul simþ politic, cînd gîndirea ta e o înºiruire de lozinci stupide, nu poþi avea pretenþia cã veghezi la destinele oamenilor. ªmecheria te poate ajuta sã-i faci la buzunarul burþii pe naivii din partid, dar dãuneazã grav climatului politic ºi social. Poþi pãcãli de cîteva ori pe sãracii cu duhul, dar nu poþi pãcãli tot timpul pe toatã lumea. Poþi dirija votul unui organ (n-am gãsit alt termen) de conducere cum este CEx-ul, unde mãduva ciolanelor guvernãrii le încleºteazã gurile nesãþioase ºacalilor locali, dar nu poþi convinge pe nimeni din afara acelui for sinucigaº politic cã poþi sã-i oferi României siguranþã ºi prosperitate. Ce se va întîmpla cînd membrii respectivului conclav nu vor mai putea fi cumpãraþi? Domnul Dragnea crede cã a cîºtigat bãtãlia din interiorul partidului, dar nu-l ajutã cu nimic; bãtãlia cu opinia publicã a fost pierdutã la scor de neprezentare. Dumnealui este piatra de moarã aºezatã peste cavoul social-democraþiei româneºti. Dacã pesediºtii n-o vor da la o parte, vor fi striviþi împreunã, conform sloganului de campanie. ªi nu peste mult timp, dupã primul eºec electoral, dacã justiþia nu-l pune cu botul pe labe între timp, exact aceeaºi susþinãtori din CEx îl vor sfîºia precum hienele, fãrã milã, prin latrinele numite impropriu televiziuni de ºtiri. Domnul Dragnea a pierdut deja bãtãlia cu istoria, numai cã, îndrãgostit lulea de putere, nu ºi-a dat seama. ªi nu l-au învins nici statul paralel, nici contestatarii din PSD, nici mãcar adversarii politici. Domnul Dragnea este victima propriilor închipuiri, a propriilor nerozii. Politice, administrative, personale. La aceastã orã este cel mai puternic om dintr-o lume paralelã cu realitatea. În ciuda aparenþelor, politicianul Dragnea este deja pulberen vînt... În România se trãieºte într-un fel de ºmecherie colectivã. Fiecare membru al comunitãþii o acceptã tacit, fiind dispus sã participe la gheºeft ori de cîte ori i se oferã un oscior de ros. În ciuda evidenþei, puþinii oameni cinstiþi, demni, lucizi, exercitã o fascinaþie aproape inexplicabilã asupra acelora care au ales sã trãiascã precum rîmele. E un paradox, dar lichelele îi privesc cu un soi de admiraþie primitivã, instinctualã, pe oamenii cu coloanã vertebralã. Asta însã nu i-ar opri sã le dea în cap ºi sã le bea ouãle dacã interesele partidului o cer.

Ca sã nu mai vorbim de interesele personale...

Viorica nu s-a întîlnit cu Juncker la Bucureºti, capitala Ungariei. ªi, culmea ratãrii, domnul Juncker nu apucase s-o ia pe mai multe cãrãri, deºi erau orele 18,30 trecute fix! Încurcate mai sînt cãile domnului Juncker! Nu ca ale doamnei Viorica, premiera noastrã absolutã, care, în ciuda acestui adevãr istoric, nu i-a arãtat pãsãrica. Mare pãcat!

Bine, la plecare, cu geanta într-o mînã ºi cu telefonul deºtept (nu ºtiu ce sã zic!) în alta, doamna Dãncilã, cea frumoasã ca o zambilã ºi inteligentã precum o ºindrilã, ca sã parafrazãm clasicii pamfletului românesc, i-a urat ºefului Comisiei Europene, cu diplomaþia-i proverbialã: ,,Drum bun, cale bãtutã! ªi cînd ne-o fi mai rãu, ca acum sã ne fie!”. ,,Guvernãrile nu genereazã epidemii”, afirmã Socrate de la Agriculturã. Ia sã recapitulãm! Cine a generat gripa aviarã, boala vacii nebune (din instituþiile publice), tifosul haºmanglelii permanente, febra abecedarului neparcurs? Ce zici,

nea Petricã, rãmîi la pãrerea iniþialã? ,,România n-a dat boli nimãnui de-a lungul istoriei. Din nefericire, a primit”, recidiveazã marele clasic al mãslinelor de oaie. Da, dar ce-au pãþit bolile alea, numai ele ºtiu! ªi comunismul, ºi capitalismul au fost compromise cum au trecut graniþa spaþiului mioritic. Bre nea Petricã, nu te mai bãga în chestii d-astea geo-politice, cã e grele! ªtiaþi cã þigãrile ,,au 35 de substanþe narcotice drogangiste”? Nici eu nu ºtiam, noroc cã mi-a spus Gigi Becali. El nu cu mine avea treabã, dar vroia ca informaþia sã ajungã la fotbaliºtii lui crescuþi în Brãiliþa, care e intelectuali ºi citeºte reviste, deci n-avea cum sã greºeascã.

Jirinovski a recidivat: ,,Basarabia ºi Bucovina sînt ale României!”. Dar ce, credea cã noi nu ºtim? Problema e cum le aducem acasã.

Cînd vor ieºi din ºcoalã elevii care au intrat acum în clasa întîi, vor constata, dacã îi mai ajutã memoria minþii, cã 65% dintre meseriile anului 2018 vor dispãrea. Aºa cã îngeraºii de astãzi vor practica meserii care încã nu existã. Lumea se schimbã atît de repede încît, dacã ne uitãm în oglindã, riscãm sã nu ne mai recunoaºtem. Mi s-a întîmplat. N-am recunoscut chipul ãla drãgãlaº, deºi îmi pãrea foarte cunoscut! Îmbrãcase chiar hainele mele! Nu chipul, ci fizicul corpului. ªtiaþi cã domnul Daea, cel bun de gurã, e mai deºtept ca oaia pe cãldurã? ªtiaþi, hoþomanilor, v-aþi prins din textele de mai sus!

Distinsul bagabont a declarat fãrã sã clipeascã cã România a doborît noi recorduri istorice la producþia de cereale, ceea ce a determinat scãderea semnificativã a preþurilor, deºi, la numãrãtoare au ieºit cu douã milioane de tone mai puþine decît în anul precedent! Poate domnul ministru a pus la socotealã ºi neghina politicã! Asemenea propagandiºti de portabagaj au prãbuºit PCR-ul. ªi ar fi prãbuºit ºi PSD-ul dacã nu le-o lua Dragnea înainte... Britanicii se întreabã dacã Dumnezeu e bãrbat sau femeie. Ce sã facã ºi ei, sãracii? Cu reginã (femeie, evident), prim-ministru femeie (nu e aºa de evident), existã posibilitatea ca în Regatul Unit la bine (pentru ei) ºi la rãu (pentru alþii), posesorii de puþã sã fie pe cale de dispariþie. Întrebarea de la referendumul inutilitãþii e, de fapt, o ghicitoare.

Aceia care vor vota vor trebui sã ghiceascã ce vrãji a mai fãcut Parlamentul Desfrîului Naþional. ,,PSD-ul este cel mai mare focar de pestã porcinã africanã din þarã”. Cine a spus asta?

Focarul de infecþie care ºi-a bãtut joc de România, la propriu, în cei zece ani apocaliptici. Da, de odiosul Traian Bãsescu este vorba. Trecem peste truismul menþionat, întrucît nu-i aparþine, e un plagiat ordinar. Mergînd pe logica acestui ambuscat, putem afirma cã PDL-ul a fost cel mai mare bordel din România. Bãsexule, mai dã-te focar! Ai fost ºiai rãmas un mãgar. N-am gãsit altã rimã.

Pe o plajã din Noua Zeelandã a eºuat o meduzã uriaºã. A fugit din mare de scîrba lui Bãsexu care rãscolea adîncurile în cãutarea pistei (cu d) porcine din America Centralã. Vorba aia, dacã tupeul ar fi o þarã, Matrozul Chior ar fi capitala ei. Cicã dupã treizeci de ani femeile nu mai flirteazã. Filtreazã.

I-auzi ce i-a trecut prin cap lui Ion Diviza! Peste graniþele þãrii îºi cautã norocul refuzat acasã peste cinci milioane de români! Rãmînem din ce în ce mai singuri, cu lipitorile politice pe jugulara neamului românesc. E cazul sã stingem lumina sau sã punem mîna pe ciomag? Hotãrîþi-vã! ªi daþi-mi un bip!

Dupã doi ani în care ºi-a speriat adversarii cu barba sa de copil îmbãtrînit devreme, Messi ºi-a dato jos redevenind copilul teribil al fotbalului. De supãrare, circarul destul de foarte talentat Cristiano Ronaldo ºi-a pãlit un adversar, primind primul cartonaº roºu de cînd face istorie în Liga Campionilor. ªi face de multã vreme, de 154 de

meciuri! În ciuda scepticilor, asceþilor ºi a piraþilor de Dîmboviþa, Elena Udrea a nãscut o fetiþã. Sã trãiþi bine! Ceea ce e foarte probabil, fiindcã statul Costa Rica protejeazã pînã la lacrimi familia tradiþionalã formatã dintr-o urmãritã internaþional cu copil la purtãtor ºi restul lumii politice.

Cicã Otzi, omul gheþurilor, în etate de nici 5.300 de ani, ar fi beneficiat de îngrijiri medicale sofisticate încã de la naºtere. Norocul lui cã nu s-a nãscut în România...

Dar ia sã vedem noi cum erau trataþi moldovenii în Evul Mediu dupã ce Alexandru Lãpuºneanu s-a cãlugãrit la o mînãstire de maici! ,,... Totuºi, în 1579, este exilat la Alep ºi înlocuit cu Iancu Sasu (15791582), fiu nelegitim de-al lui Petru Rareº de pe vremea în care se juca de-a mama ºi de-a tata pe la Braºov cu o arzoaicã de-ºi zicea Ecaterina. Ãsta era curvar, lacom, lipsit de scrupule (a pus zeciuiala pe boi, mãsurã care în Moldova era similarã cu decimarea la romani) ºi protestant.

Cu atîtea calitãþi a ajuns ºi el sã fie decapitat la Liov, la 28 septembrie 1582. Se întoarce Petru ªchiopul (1582-1591), dar, din cauza secetei cumplite combinatã cu o lene proverbialã, þãranii se revoltã de mai multe ori. Dar lui nici cã-i pãsa.

A înfiinþat, în 1583, prima fabricã de hîrtie din Moldova ºi acceptã înlocuirea formalã, în 1589, cu fiul sãu de cinci ani, ªtefan. Cînd i se cere mãrirea haraciului, în 1591, îºi ia catrafusele ºi o arde în exil, pe la Viena ºi Bolzano, stabilindu-se la castelul Zimmerlehen, unde moare de podagrã la 1 iulie 1594. A fost cãsãtorit cu Maria Amirali, zisã ºi Doamna ªchioapa, ºi, în secret, cu o roabã, care arãta de nu mã uita, Irina Botezata, mama fiului sãu ªtefan, mort la numai 18 ani. El este ctitorul Galatei, dacã aþi auzit de ea, iar dacã naþi auzit, tot aia e, important e sã fiþi sãnãtoºi.

Este urmat de Aron Vodã cel Cumplit (15911595) care, pentru a-ºi recupera milionul de galbeni cu care ºi-a cumpãrat domnia, a pus tot felul de dãri pe care le strîngea cu ajutorul turcilor, lucru nemaiîntîmplat pînã atunci. Ca bonus, le mai viola ºi nevestele. ªi dacã aveau fete, ºi fetele. Adicã, viaþa se desfãºura firesc în Moldova Evului Mediu, unde se pãstrau totuºi niºte limite, numãrul violatorilor fiind limitat de normele morale. Se rãscoalã sorocenii ºi orheienii, dar sînt învinºi, iar domniºorul lor, Ionaºcu, este scurtat de nas ºi cãlugãrit. Dupã cel ucide pe albanezul Bartolomeu Brutti, mare sfetnic încã de pe vremea lui Petru ªchiopul, ºi pe alþi boieri, este mazilit. Ajunge domn pentru douã luni Petru Cazacul, care este însã învins ºi ucis (la Stambul), iar Aron, care oricum nu avea altã soluþie, se ridicã împotriva Porþii, devenind vasal al lui Sigismund Bathory. La 13 noiembrie 1594 îºi ucide creditorii, la fel ca Mihai Viteazul.

Pînã la urmã este detronat de ªtefan Rãzvan, comandantul gãrzii ungureºti, dus în Transilvania la cetatea Vinþi, unde moare otrãvit, în anul 1597. ªtefan Rãzvan, cu tatã incert ºi mamã þigancã, conduce din aprilie pînã în august 1595, ca vasal al lui Sigismund Bathory, cînd este înlocuit de polonezi cu Ieremia Movilã (15951606, cu o întrerupere în 1600, din motive de Mihai Viteazul). În timpul sãu «þara era a polonilor, cetãþile ale pãgînilor, ºi trebuie sã dãm bir turcilor ca înainte». Adicã era nasol. În plus, pentru prima oarã, se plãteºte un fel de tribut polonilor, cam 28.000 de zloþi, ceea ce stîrneºte nemulþumirea generalã. Fiind sluga tuturor celor puternici, moare de moarte bunã, fiind pitit la Suceviþa, construitã în 1584. Acest urmaº al aprodului Purice - cel care i-a dat gloaba lui ªtefan cel Mare ºi s-a fãcut movilã la pãmînt ca marele domn sã încalece - a fost cãsãtorit cu Elisabeta Movilã, fostã Csomortany, o cotoarbã despre care vom mai avea ocazia sã vorbim pentru cã, locuind în Moldova, va fi ºi ea, pînã la urmã, violatã. Culmea e cã nu de un moldovean...”.

Promouºãn: Fraþilor, cred cã e timpul sã intre în istoria noastrã Mihai Viteazul.

Cum, nu ºtiþi cine-i Mihai Viteazul? Vai de capul vostru, cu cine aþi fãcut istoria? Cu femeia de serviciu? Hai cã nu vã mai fierb pînã data viitoare: Mihai Viteazul e colegul lui Valeriu Zgonea.

CONTELE DE MONTE-CRISTO

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 28 septembrie 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Comuniºtii erau rãi, dar ºtiau sã ºi ierte Trecuse ceva timp de cînd plecasem la Bucureºti. În locul meu, la ferma zootehnicã, venise altineva... Unii ziceau cã e cumnata secretarului cu probleme culturale... Alþii, cã e pila unuia de la judeþ... Nu am verificat sã vãd care este adevãrul, din momentul în care eu îmi luasem transferul de bunã voie, pentru un alt loc de muncã mai bun ºi mai bine plãtit. Oamenii erau mulþumiþi cã, pentru cît munceau în fermã primeau, lunar, cîte o sumã frumuºicã de bani, cincisprezece zile norme convenþional, produse agricole, lot ajutãtor, cîþiva ari de pãmînt arabil, toate aprobate de adunarea generalã. Nu era mult, dar nici puþin pentru munca prestatã: furajatul animalelor, adãpatul, mulsul ºi curãþatul grajdului, fie cã era iarnã, fie varã... Odatã ce se încãlzea vremea ºi dãdea colþul ierbii, fiecare îngrijitor ieºea cu lotul lui de vaci, ce numãra 27 de capete, pe pajiºtile de pe malul Trotuºului, unde se gãsea iarbã din belºug. Le lãsau la pãscut zilnic, de dimineaþa ºi pînã seara, cînd le aduceau la fermã pentru a fi mulse...

Erau scoase la pãºunat de primãvara pînã toamna, cînd cãdea argintul brumei... ªi cum aveam doar vreo douã zile libere, cuprins de dorul locurilor natale, de oamenii de acolo, am hotãrît sã merg ºi eu acasã la mama, mai ales cã o ºtiam cam bolnavã... Toþi cei din familie erau dornici sã mã revadã, dar ºi îngrijitorii din fermã, care îmi erau ca niºte fraþi mai mari. De atîtea ori mîncasem cu ei la aceeaºi masã, fãrã sã fac vreo deosebire... Din pãcate, timpul scurt nu mi-a permis sã trag o fugã ºi la fermã, deºi mã gîndeam mereu cu nostalgie la oamenii care lucrau acolo ºi pe care îmi doream nespus sã-i revãd. ªi cum era pe la mijlocul lunii august, iar lanurile se unduiau dintr-o margine în alta, prevestind începutul toamnei, dornic sã vãd cîmpul, l-am însoþit pe fratele meu sã aducã niscai cosire de mohor la vite...

A oprit cãruþa în cãpãtul lanului ºi începu sã tragã vîrtos la coasã, iar foºnetul ei îmi readucea în minte toþi anii copilãrie mele, ca fiu de þãran... Tot ceea ce trãisem pînã în acel moment... ªi cum mã tot uitam, îmbrãþiºînd cu privirea nemãrginirea cîmpului, numai ce zãresc o femeie la vreo patruzeci de ani, în blugi ºi cu ochelarii de soare pe frunte, care, ieºind din lanul de porumb, se repezi cu vorba la el: - Costicã, îi zise ea - cã era cam de aceeaºi vîrstã cu fratele meu ºi îl cunoºtea din comunã -, cum de ai intrat în lan, ca pe moºia ta, ai aprobare de la judeþ?

Satele din Bucureºtii de altãdatã Satul Dudeºti apare menþionat pentru prima datã într-un act din 29 aprilie 1577, în care este pomenit printre martori ºi „Cãliman din Dudeºti”. Acest sat apare ºi într-un act de judecatã din vremea lui Constantin Brâncoveanu, cînd Radu Dudescu biv-vel cãpitan de margine se judecã, pentru hotarul satului Dudeºti, cu Mînãstirea Radu Vodã ºi cîºtigã procesul, conform datelor din hrisovul dat la 2 iunie 1707. Pentru a curma conflictul cu mînãstirea, Radu Dudescu i-a dãruit o bucata de loc din moºia Dudeºtilor, delimitatã într-o parte de „piscul ce iaºte pre marginea de sus a viilor Vãcãreºti”, pe de alta, de puþul „de la hodaia lumînãrariului ºi a paicului”. În acelaºi hrisov este amintit ºi un alt sat, Cioplea sau Ceplea, unde avea moºie Mînãstirea Radu Vodã. Locul respectiv fusese vîndut mînãstirii la 27 ianuarie 1621 de cãtre Radu Postelnicul din Herãºti pentru suma de 70 de galbeni.

Mai în jos de acest loc era Ciumernicul, unde, la 9 noiembrie 1621, Turturea paharnicul i-a vîndut lui Hrizea vel-vistier o ocinã „aci din cîmpu ºi din pãdure ºi din apa Dîmboviþii, cu vad de moarã ºi cu livezile”, pentru suma de 7.000 de aspri.

Tot în apropierea Mînãstirii Radu Vodã sînt amintite satele Broºtenii ºi Cãrãmidarii de Jos. Deja în 1696 Broºtenii apar ca mahala a oraºului Bucureºti ºi, la începutul Secolului al XVIII-lea, aceeaºi situaþie o întîlnim pentru Cãrãmidarii de Jos. Într-un act din 12 aprilie 1744, referitor la vînzarea de vin pe „dealul”

P Po o ll e em m ii c c ii

Nu trebuia nici o aprobare de la organele de partid judeþene, conducerea comunei nãscocise astfel de vorbe, pentru intimidare.

- N-am ºtiut... Dar dacã e nevoie de o astfel de autorizaþie, voi merge la judeþ sã mã conformez legii, îi zise el cu vorba blîndã... Nu am auzit pînã acum cã, dacã vrei sã coseºti niºte mohor sã dai la animale, îþi trebuie autorizaþie specialã, mai puse de la el ultimile cuvinte. Dar vacile de unde sã dea lapte, dacã nu sînt hrãnite? Statul mã obligã sã-i dau cota de lapte dar, de unde, dacã þin animalele flãmînde pe bãtãturã?

- Legea nu dã voie... Pãmîntul e al statului cu tot ce este pe el!

- Dar nu am luat decît un braþ de mohor... Verificaþi ºi, dacã o sã gãsiþi vreo tulpinã de cocean, mã predau singur, îi zise la rîndu-i, politcos... Singur îmi pun cãtuºele la mîini ºi cer sã fiu dus la închisoare.

- ªtii ce ar trebui sã-þi fac? Sã-þi confisc ºi cãruþa, ºi vacile, se zbîrli ea la el.

Am rãmas stupefiat de felul cum se comporta cu fratele meu, mai ales cã o ºtiusem o femeie cumsecade... Fusese ºefa mea...

Dînd cu ochii de mine, se urcã în ºaretã ºi dãdu bici calului, lãsînd în urmã o dîrã groasã de praf...

- Dacã nu erai tu, Daniele, mã fãcea ca la uºa cortului... I-a fost jenã de tine, de-asta a ºi plecat... Nu-mi lua ea cãruþa ºi vacile. Aºa zice la toatã lumea, sã le arate ºefilor ei cît de preºedintã este... E ca un cîine din ãla care latrã mereu, dar care nu muºcã niciodatã! Neam obiºnuit cu ea... Nu e femeie rea... S-au înmulþit cãþeii care vor sã o dea jos... în rest e liniºte ºi pace, cã þãranul face tot ce ºtie el.

Nici n-am intrat bine în sat, cã vestea se ºi rãspîndise, cum cã preºedinta i-ar fi confiscat fratelui meu cãruþa ºi vacile, fiindcã l-a prins cosind mohor.

Lucrurile nu stãtuserã nici pe departe în felul acesta, dar þãranul ºtie sã facã din þînþar armãsar. De fapt, preºedinta ºtia sã þinã cu sãtenii, dar, cu toate acestea, reclamagiii nu s-au lãsat pînã ce nu au dat-o jos din funcþie... În comunã era doar o mînã de oameni, dar nu toþi aveau credinþã în ei, ºi nu cã i-ar fi isterizat partidul, ci aºa era felul lor: cînd li se punea pata pe cineva, deveneau ranchiunoºi ºi rãzbunãtori. Preºedinta noastrã a fost persecutatã pe nedrept de sãteni... Poate cã a fost prea bunã... Poate cã a fost prea blîndã... Poate cã nu a avut mînã de fier, sau a avut dar nu a vrut sã o foloseascã, gîndindu-se cã trãieºte în sat cu lumea...

Amintidu-mi de acea femeie acum, la mai bine de patru decenii de la cele petrecute ºi povestite aici, pot spune fãrã ezitare: comuniºtii erau rãi, dar ºtiau sã ºi ierte!

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“ Mãicãneºtilor, apar ca martori „Iane pîrcãlabul ot Broºteni” ºi „Stanciu pîrcãlabul ot Cãrãmidarii de Jos”.

Erau renumite în epocã micile cîrciumi pierdute printre viile Broºtenilor, unde bucureºtenii veneau adesea pentru petrecerea plãcutã a timpului liber. Într-un document din 29 aprilie 1577 gãsim menþionate Vãcãreºtii de Sus ºi Vãcãreºtii de Jos, unde erau numeroase vii ºi mori. În 1598 a avut loc un mare proces între moºnenii din Vãcãreºti ºi Mînãstirea Radu Vodã pentru un vad de moarã. În zonã mai exista ºi un

Frumuseþea toamnei pe Valea Suseni, din judeþul Gorj

Lui Henri Mãlineanu L-am cunoscut pe þãrmurile Mãrii Negre Într-o zi toridã de varã în care ,,Stãteau lãmpile aprinse ºi ziua în gutui”, În timp ce... ,,ºi norilor li-era sete, De cînd n-a mai plouat”...

Acest mult înzestrat compozitor, Foarte expresiv pianist ºi, Cu adevãrat, eficient dirijor, A fost un artist optimist, Nu o datã spunîndu-mi cã: ,,În fiecare varã, o ramurã-nfloreºte Cu mii de fluturi albi”... În toate acþiunile sale, mi se-nfãþiºa Ca un minunat ,,român filo-român”, Dar ºi ca un bun evreu, Fidel legilor lui Moise; A crezut în enescienele virtuþi consolatoare Ale lumii Euterpei ªi, de aceea, adesea îmi accentua cã ,,Trupul asudã sudoare; Numai spiritul asudã sînge”... Într-o lume ca a noastrã, Unde, nu o datã, urîciunile umilesc A frumosului liber constelaþie, Arta lui Mãlineanu - Un omagiu adus eternului feminin – Este conceputã ca o muzicã de fond Pentru aforismul blagian dupã care: ,,Umbra este o punte Pe care lumina ne-o dãruieºte Ca sã trecem, cîndva, peste ea, În ultima noapte”...

DORU POPOVICI sat numit Sîrbi, a cãrui amintire a fost pãstratã multã vreme prin Biserica Sfîntul Nicolae Sîrbi, ce se afla pe Calea Vãcãreºti. Acest sat este amintit într-o hotãrnicie din 17 iulie 1668, cînd pentru un loc al Bisericii Sfîntul Gheorghe Vechi este menþionat ca punct de reper „uliþa cea mare despre Stelea, care vine de la Sîrbi ºi merge la tîrgu”. La nord de Sîrbi era satul Olteni, amintit într-un act de la Alexandru Iliaº (1616–1618), din 6 martie 1617, act prin care voievodul întãreºte Mînãstirii Sfîntul Nicolae – zisã ºi Pîlcov, ulterior Mihai Vodã – o parte din satul Cîrstieneºti, dãruitã mînãstirii de ctitorii lãcaºului: Gheorma Banul ºi jupîneasa lui, Caple.

Vecin de hotar cu satele Cîrstieneºti ºi Fundeni era satul Tãtar, numit în unele documente ºi Tãtãranii, amintit în hrisoave încã din 6 mai 1603.

PUªA ROTH (,,Bucureºtii vechi”)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 28 septembrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii ACTUALITATEA CLASICILOR

Nãpãºti

- chiar vine sfîrºitul lumii? Nu sînt puþini cei care aºteaptã sfîrºitul lumii. O sã rîdeþi, dar se pare cã e chiar aºa. Lumea noastrã ºi-a ieºti din þîþîni, cum zicea Hamlet. Am ajuns sã nu ne mai mirãm de nimic, rãzboaie, rãsturnãri de guverne, inventarea unor arme care pot sã radã tot ce a clãdit omenirea. Nu vreau sã fac pronosticuri, dar ceva, ceva anunþã cã lumea noastrã se aflã în faþa unei primejdii imprevizibile. Nu e numai pofta de a distruge, cît o fatalitate ce nu poate fi opritã. Ne-am provocat-o cu bunã ºtiinþã. Ce ne mai aºteaptã, o sã vedem. E vorba mai ales de ceea ce ºi-a fãcut omul cu mîna lui ºi nu mai poate fi recuperat, anume despre forþa armelor, ca sã nu mai punem la socotealã nãpãºtile biblice care par sã confirme cele prevãzute, nãscute dintr-o fricã de adevãr. Nu o sã vã amintesc de proorociri, cît de realitatea atît de evidentã. Cum am spus, ne-am fãcut-o cu mîna noastrã: arme sofisticate de toate genurile, ce pot sã ne trimitã în neant într-o secundã, ucigaºe, create chiar de victimele viitoare, cu inteligenþa ºi triumfalismul nãscut din minþile strãlucite, tot ce a scos la ivealã ºtiinþa ajunsã la apogeu. Practic, distrugerea civilizaþiei noastre este de aºteptat. Undeva, cîndva, cineva va apãsa pe un buton ºi ne vom întîlni în ceruri, cu voie ori fãr’ de voie. Nu sînt ghicitor în stele, dar, fãrã sã mã înspãimînt, încep sã cred în cele ce scriu vechile hîrþoage. Nu o sã invoc pronosticurile babelor de altãdatã, dar am vãzut pe ecranele cinematografelor ºi la televizor cã primejdia este realã.

Nu de frica lãcustelor, care s-au arãtat ca un nor teribil, ne simþim ameninþaþi, ci de ceea ce undeva, în spaþiu, se cloceºte: sfîrºitul lumii. Ploi apocaliptice, ieºirea din matcã a apelor pornite de o forþã maleficã, vezi fluviul Mississippi revãrsat în ºapte state, cu o neaºteptatã putere. O energie pe care încã nu o controlãm ameninþã toate formele de viaþã. O sã rîdeþi, dar, sã-i zicem, delirul unei invazii de furnici zburãtoare ºi lãcuste nu mai sperie pe nimeni, deºi paguba este realã, cu toate cunoºtinþele noastre, foarte greu de oprit. Dispar cîmpuri întregi de recolte într-o devorare extraordinarã. De climã ce sã mai vorbim, mãrile îºi ridicã valuri de 20 de metri, invadînd þãrmurile, distrugînd tot ce întîlnesc în cale,

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

forþa uluitoare a uraganelor provoacã lucruri ºi mai grave, oraºe ºi sate rase de pe faþa pãmîntului. ,,Lumea ºi-a ieºit din þîþîni” ºi nimic nu poate opri delirul acestor forþe de nestãvilit. ªi, ca sã se punã moþ, mai vin ºi alte nenorociri, ploi torenþiale acompaniazã uraganele cu vuietul lor imprevizibil, iscat de cine ºtie ce forþã demonicã. Copacii înalþi cu rãdãcini cu tot sînt smulºi din pãmînt, acoperiºurile caselor sînt zdrobite, lãsînd oameni fãrã adãpost ºi la noi ºi aiurea, pe mãri vapoarele sînt aruncate de valuri peste plajele rãscolite de vînturi, ºi vulcanii ce dormeau de veacuri încep sã arunce lavã.

Apele se infecteazã, se nasc boli noi, greu de tratat, izvoarele se otrãvesc prin ruinarea iscatã de tot ce aruncãm la lada de gunoi a Planetei. Aceste maladii necunoscute vor da de lucru medicilor, planeta noastrã a devenit un imens sarcofag, ce creºte înspãimîntãtor, ameninþînd lumea cu o intoxicare agresivã, ce ne va trimite sub pãmînt. Nici un fel de foc nu va putea sã ne purifice, dînd o nouã respiraþie mãrilor. Nu vreau sã fac pe prezicãtorul, dar, ce-i drept e drept, pãmîntul a obosit, ba se mai ºi cutremurã din cînd în cînd! Cu toate reciclãrile de materiale, tot acest gunoi industrial în care zace o otravã harnicã va rãpi aerului acea acurateþe a dimineþilor reci, plãcute (cîte vor mai fi!), ºi sã nu ne mirãm dacã în locul unei respiraþii naturale vom avea conserve de aer curat, care vor costa enorm, sau vom umbla cu mãºti speciale. Gaze toxice vor transforma planeta noastrã într-un crematoriu secret, al cãrui produs va infesta ogoarele ºi aºa sfîrºite de atîtea recolte, ce nu se vor mai ivi din cauza impuritãþilor. Fumurile neoprite ale marilor uzine ne vor acoperi. Vom avea nopþi cu anii, zãpada strãlucitor de albã de la Poli se va întuneca sau topi. Solul va fi un beton ce nu va rodi. Ne-am jucat destul cu ceea ce natura ne-a oferit. Nu am luat în seamã avertismentele oamenilor de ºtiinþã. Ne vom brãni cu niºte schilave rãmãºiþe de hranã, vom bea rouã, cine ºtie cum recoltatã, dacã nu vom ajunge mai repede în adãposturile croite de fricã, ºi acelea prea puþine pentru o omenire cãreia rãzboaiele ºi molimele de-abia îi vor mai permite sã mai supravieþuiascã, ºi dupã o catastrofã cosmicã, Planeta va mocni stins cîteva veacuri, pînã cînd tot ce a cãdit omul va rãmîne numai o urmã ºtearsã. Peste un timp nelimitat se va mai ivi o altã pereche de oameni, ce va aminti cine ºtie cui cã planeta Pãmînt a existat, dar Omul a fãcut totul pentru a înmormînta viaþa. Amin...

EUGEN BARBU (iulie, 1993)

Grigore T. Brãtianu, un înaintaº de seamã în lupta pentru unitatea culturalã a neamului românesc În activitatea Ligii Culturale, organizaþie înfiinþatã de studenþii ardeleni ºi bucureºteni în anul 1891, la îndemnul lui Ioan Slavici, s-a evidenþiat contribuþia argeºenilor ºi muscelenilor pe linia realizãrii solidaritãþii ºi conºtiinþei naþionale necesare înfãptuirii unirii tuturor românilor, la 1 decembrie 1918. Din aceastã zonã provine ºi unul din preºedinþii Ligii Culturale: argeºeanul Grigore T. Brãtianu (în perioada 1892-1893). Jertfindu-ºi tinereþea ºi averea, Grigore T. Brãtianu a contribuit decisiv, prin desfãºurarea unei activitãþi propagandistice fãrã egal, la mai buna cunoaºtere în Occident a adevãratei situaþii a românilor din Transilvania, în contextul ignorãrii de cãtre Curtea Imperialã de la Viena a Memorandumului din 1892 ºi a represiunilor care vor culmina cu faimosul Proces din mai 1894. În cartea ,,Medalii ºi Plachete” (1913), autorul M. Theodorian-Carada evocã personalitatea lui Grigore T. Brãtianu (1849-1893), realizînd unul dintre puþinele portrete ale acestui mare patriot român, care a dat strãlucire numelui Brãtianu. ,,Scurt ºi grãscean, cu mustaþa îngrijitã, mergea cu paºii uºurei ºi deºi, ce nu se auzeau deloc. Serios, cu o mare dozã de naivitate, care da inteligenþei sale un caracter deosebit, ce trãda pe elevul ºcolilor germane, Grigore Brãtianu avea în el ceva ecleziastic, de care prinseserã de veste umoriºtii, care îl închipuiau în haine de popã nemþesc. Magistrat în toatã accepþiunea cuvîntului, a ajuns repede Consilier de Curte. Cu siguranþã era chemat sã calce pe treptele cele mai înalte ale ierarhiei judiciare, dacã Ion Brãtianu nu l-ar fi îndemnat sã se arunce în politicã. Prin Parlament a trecut fãrã sã lase urme. Om foarte bogat, muncitor sistematic ºi cinstit, politica de partid nu putea sã-l reþinã.

O idee mãreaþã, unitatea culturalã a neamului, avea sã stãpîneascã toatã activitatea unui suflet în care educaþia

germanã sãdise sãmînþa idealismului celui mai limpede.

Casier ºi, în fine, preºedinte al Ligii pentru unitatea culturalã a românilor, el a jertifit acestui aºezãmînt toatã puterea lui de muncã, toatã autoritatea pe care i-o dãdeau caracterul sãu de omenie ºi strãlucirea numelui Brãtianu.

Greutãþile întemeierii Ligii ºi luptele zilnice îi agravarã o baolã de inimã, care l-a rãpit pe neaºteptate.

La ce grad ridicase Grigore Brãtianu Liga ºi ce ar fi putut face el acolo au simþit toþi românii, la moartea lui.

Dupã el, mulþi s-au perindat în fruntea Ligii culturale.

Unora chiar, aceasta le-a servit a-ºi crea situaþii politice ºi popularitate. Nimeni nu a succedat însã lui Grigore Brãtianu.

Singur el ºi-a pus toate puterile la dispoziþia ligii; singur el a muncit numai pentru ligã, cu seninãtatea magistrtului ºi cu patriotismul cel mai desãvîrºit. În scurta ºi roditoarea lui activitate, ºi lui i-a fost dat sã pipãie anumite rãni sîngerînde. ªi el a cunoscut ce e putred în societatea româneascã. Deziluziile, însã, ºi le spunea numai prietenilor, între patru pereþi. El nu þinea discursuri, nu tipãrea broºuri, nici nu aduna lumea la mitinguri, mai mult sau mai puþin populate. Grigore Brãtianu aduna parale ºi le împãrþea unde trebuie. Îmbãrbãta, sfãtuia ºi asculta pe toþi. Toatã ziua ºi-o petrecea în birourile Ligii, ºi tuturor le spunea cã Liga are o singurã menire: sã asigure unitatea culturalã a românilor, dînd tuturor aºezãmintelor culturale româneºti mijloace de existenþã.

Politicii, fie externã, fie internã, Grigore Brãtianu nu-i dãdea voie sã intre la Ligã, nici pe uºã, nici pe fereastrã. De aceea, odatã cu dispariþia lui s-a întunecat ºi viitorul Ligii. Cine ºtie cînd va mai apãrea un al al doilea Grigore Brãtianu!”.

R.M.

IN MEMORIAM

Eugen Barbu, un fenomen literar ºi un erou al conºtiinþei naþionale La 7 septembrie a.c., s-au împlinit 25 de ani de la moartea marelui scriitor Eugen Barbu (1924-1993), cel care ºi astãzi are infinit mai mulþi cititori decît toþi detractorii lui la un loc. A fost un prozator de mare forþã, fondator ºi conducãtor de reviste care au fãcut istorie, polemist redutabil, autor al unor romane fundamentale ale scrisului românesc: ,,Groapa” (1957), unul din vîrfurile literaturii române contemporane, urmat de ,,ªoseaua Nordului” (1959), ,,Facerea lumii” (1964), aspirînd la alcãtuirea unor fresce sociale, ,,Principele” (1969), ,,Sãptãmîna nebunilor” (1981), dictate de gustul pentru descrierea unei lumi fanariote fabuloase ºi baroce, situate valoric în apropierea cãrþii care l-a consacrat.

Dispariþia genialului scriitor s-a întîmplat în ,,tîrziul, nebunul, caldul septembre”, cum neasemuit de frumos scria Lucian Blaga. Destinul a fãcut ca el sã se petreacã din viaþa pãmînteanã la început de toamnã. Atunci, la moartea scriitorului, cel care i-a fost discipol ºi prieten devotat vreme de 17 ani, Corneliu Vadim Tudor spunea: ,,Niciodatã toamna nu fu mai cumplitã...”. La cãpãtîiul celui dispãrut, Tribunul a invocat o parabolã plinã de semnificaþii pentru ceea ce avea sã urmeze în destinul sãu pe aceastã lume: ,,Legenda sfinþilor pãrinþi ºi mãrturisitori spune cã Sfînta Tereza s-a trezit dis-de-dimineaþã, a pus crucifixul pe pernã ºi a spus: «Învãþãtorule, Te-ai trudit ºi ai plîns destul pe acest pãmînt mizerabil, odihneºteTe astãzi. Este rîndul meu sã sufãr ºi sã mã lupt!»”.

22 de ani mai tîrziu, tot într-un septembrie, avea sã plece dintre noi ºi fiul sãu spiritual, Corneliu Vadim Tudor, omul care, ca ºi „Învãþãtorul“ sãu, a crezut cu strãºnicie în destinul mesianic al neamului românesc...

Lozincãrie

Sus învãþãmîntul românesc Jos „cozile de topor“ din România Sus copiii gingaºi ai þãrii Jos piromanii demenþi Sus agricultura româneascã Jos multinaþionalele rebele Sus industria autohtonã Jos jecmãnitorii strãini Sus sportivii din România Jos paraziþii societãþii umane Sus harnicii muncitori Jos trãdãtorii de þarã Sus femeile deºtepte Jos cerºetorii de pe strãzi Jos tribunalele nedrepte Sus iubitorii de neam Jos spionul din fruntea þãrii Jos capitalismul sãlbatic Sus nivelul nostru de trai Sus inima, români!

IOAN PRODAN, Haþeg

Pag. a 6-a – 28 septembrie 2018

Atitudini Polemici Balsamuri spirituale (89) Pãlãrii cu pene de cocoº (4) Seara, eu ºi sora mea eram aºteptate de mama Nuþa, sora bunicii din partea mamei, care mulgea vaca direct în cãnile mari de lut pregãtite pentru noi, laptele cãpãtînd o spumã ca berea. ªi, în timp ce-l beam din cãni, laptele acela cald ºi spumos ne fãcea niºte mustãþi albe, care ne amuzau teribil. Gustul ºi aroma acelui lapte nu le-am mai regãsit niciodatã. Laptele de azi este ruda sãracã a celui de ieri. Atunci, vacile erau hrãnite cu fîn nepoluat ºi iarbã proaspãtã, de un verde crud. ªi carnea, ºi roºiile, ºi grîul folosit în gospodãrie, toate aveau un alt gust. Cînd mama scotea pîinea din cuptor, mirosul ºi gustul acela de pîine caldã te scula din moarte. ªi uleiul, fãcut la teasc, era gras, avea o culoare frumoasã ºi o aromã foarte plãcutã. Cel de azi nu are miros, e apos ºi, la gãtit, parcã ar fi apã chioarã. Îmi este chiar milã de generaþia de azi, care niciodatã nu va cunoaºte gustul adevãrat, natural al produselor pe care le consumã, ºi nu va putea vedea cum aratã cerul înstelat nepoluat.

Cînd bunicul i-a spus mamei cã tata are altã soþie, ea nu 1-a întrebat nimic, dar s-a uitat lung la noi ºi a zis: ,,Niciodatã nu voi lua un leu de la el pentru copiii mei, voi munci ºi îi voi creºte singurã. Asta va fi pedeapsa lui”. N-a fost nevoitã sã-l refuze, pentru cã tata, de cîte ori ne întîlneam, ne privea ca pe niºte strãine. Nu ne-a ajutat cu nimic, decît atunci cînd, cu un an înainte de a muri, pentru a-ºi liniºti conºtiinþa, mi-a dat bani sã-mi cumpãr maºinã. Dar eu aveam maºinã. Am depus banii la bancã, însã, dupã revoluþie, întrucît s-au devalorizat, nu m-am ales cu nimic.

Toatã viaþa, dar mai ales cînd eram copil, am suferit foarte mult cã nu aveam tatã, însã mamei niciodatã nu i-am spus, iar pe tata l-am iubit chiar dacã nu mi-a dat

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (13)

Ciprian Porumbescu (1) Marea popularitate de care s-a bucurat Ciprian Porumbescu în þara noastrã se datoreazã în primul rînd semnificaþiei pe care a avut-o conþinutul creaþiei sale, compozitorul fiind animat de cele mai profunde sentimente patriotice. Întreaga sa operã ºi activitatea artisticã au fost închinate patriei ºi poporului român. Acesta a fost idealul care l-a cãlãuzit în viaþã ºi pe care l-a slujit cu credinþã. ªi atît de puternicã a fost aceastã dragoste a lui pentru þarã ºi popor, încît gãsea de fiecare datã, în compoziþie, publicisticã sau activitate socialã, motive de identificare cu nãzuinþele noastre naþionale. Astfel se explicã de ce ºi astãzi, dupã aproape o sutã patruzeci de ani, multe cîntece patriotice, simþite ºi create de Ciprian Porumbescu, îºi pãstreazã prospeþimea, vigoarea ºi ineditul, emoþionîndu-ne cu aceeaºi intensitate ca în epoca creãrii lor: ,,Trei culori”, ,,Pe-al nostru steag e scris unire”, ,,Cîntec de primãvarã”, ,,Altarul Mînãstirii Putna” etc.

Nu a avut o viaþã lungã – cînd a murit nu împlinise încã vîrsta de 29 de ani – ºi nici lista creaþiei sale nu este prea mare, însã a trãit intens, contopindu-se cu aspiraþiile noastre naþionale ºi participînd la toate frãmîntãrile poporului.

Ciprian Porumbescu s-a nãscut la 2 octombrie 1853, în comuna ªipotele, lîngã Suceava, ca fiu al preotului Iraclie Porumbescu, el însuºi muzician ºi folclorist, prieten cu Vasile Alecsandri. Primele îndrumãri muzicale le primeºte în familie, de la tatãl sãu, apoi de la învãþãtorul Simon Maier, din satul vecin, Iliºeºti. κi continuã învãþãtura la Suceava, la Gimnaziu, primind îndrumãri muzicale mai sistematice de la ªtefan Nosievici, profesor de muzicã ºi compozitor, cel care a înfiinþat prima asociaþie muzicalã din Suceava. Între timp, preotul Iraclie, tatãl lui Ciprian Porumbescu, este transferat la Stupca, în apropierea Sucevei, sat de care viitorul compozitor îºi va lega numele pentru totdeauna.

Dupã absolvirea Gimnaziului, Ciprian Porumbescu pleacã la Cernãuþi, unde se înscrie la Seminarul teologic

nimic. Am considerat cã vinovatul principal era Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, prin care partea de nord a Transilvaniei a fost smulsã României ºi predatã Ungariei horthyste ºi „Penelor de cocoº” care l-au condamnat pe tata la închisoare ºi ne-au destrãmat familia, tata trebuind sã treacã graniþa clandestin pentru a fugi în România, noi rãmînînd în „Ungaria”.

Cu roata Timpului, am sã fac o incursiune în perioada anilor 1940-1944, care au înglobat istoria pentru un veac; ani care au schimbat nu doar destinul meu ºi al familiei mele, ci ºi al întregii þãri, într-o mãsurã mai mare sau mai micã. Pentru unii în bine, pentru alþii în rãu, fiecare cu destinul sãu, furat de cine ºtie ce tratat între marile puteri (nu de Tatãl din Cer), pe care a pus punct TÃTUCUL STALIN pe pãmînt.

La 15 iulie 1940, Hitler adreseazã o scrisoare regelui Carol al II-lea, cerînd pe un ton imperativ unele concesii teritoriale în favoarea Ungariei horthyste, ameninþînd cã dacã nu se va încadra în „noua ordine”, atunci „sfîrºitul” va fi foarte aproape pentru distrugerea României.

La 30 august 1940, se semneazã la Viena documentele „arbitrajului” germano-italian („Diktatul de la Viena”) prin care partea de nord a Transilvaniei (43.492 km pãtraþi ºi 2.667.000 de locuitori) este smulsã României ºi predatã Ungariei horthyste, Germania ºi Italia „garantînd” noile frontiere ale României.

La 4 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu este numit preºedinte al Consiliului de Miniºtri; regele Carol al II-lea cedeazã generalului principalele prerogative ale puterii.

Guvernul Marii Britanii, prin Winston Churchill, recunoaºte acest tratat printr-o declaraþie. Carol al II-lea abdicã, silit de fasciºtii români ºi germani, transmiþînd prerogativele regale fiului sãu, Mihai. (va urma) LILIANA TETELEA (1873), aici avînd prilejul sã aprofundeze muzica, primind lecþii de la Isidor Vorobchievici, profesor ºi compozitor, autorul primului ,,Manual de armonie” în limba românã (1869). În anul 1877 terminã studiile ºi se întoarce la Stupca, dar pentru puþinã vreme, deoarece revine la Universitate, urmînd acum istoria; în toamna anului 1879 pleacã la Viena, unde, paralel cu studiile universitare, frecventeazã ºi cursurile Conservatorului de muzicã, avînd ca profesori pe Franz Krenn ºi Louis Schlosser, unele mãrturii indicîndu-l ºi pe Anton Bruckner ca profesor de armonie.

De Viena se leagã multe amintiri ºi realizãri ale compozitorului. Aici nu s-a mãrginit numai la studiu ºi la observare, ci trece în mod serios la compoziþie, creînd numeroase cîntece – studenþeºti, patriotice, populare – pe care le grupeazã în colecþii. Astfel, în anul 1879, tipãreºte Colecþiune de cîntece sociale pentru studenþii români, în „editurã proprie”, care cuprinde 20 de „cîntece vioaie ºi sociale”, printre care: Cîntecul gintei latine, Imnul Unirii, Cîntecul Tricolorului, Inima de român, apoi cîntece vesele, de petrecere, ºi cîntece populare. De altfel, Ciprian Porumbescu nu era la primele lui cîntece pe care le compunea în spirit patriotic sau popular. Încã din timpul studenþiei scrisese cîteva, printre care se remarcã Tabãra românã (1876), Altarul Mînãstirii Putna (1877), pentru soliºti, cor ºi pian, pe versurile lui Vasile Alecsandri, poet mult preþuit ºi admirat de preotul Iraclie, tatãl compozitorului, dar ºi de Ciprian Porumbescu, care deseori se va îndrepta cãtre versurile lui.

De Viena se mai leagã ºi numeroase relaþii de prietenie cu studenþii ardeleni aflaþi acolo pentru studii.

Probabil cã acestor relaþii se datoreazã faptul cã Ciprian Porumbescu se stabileºte în toamna anului 1881 la Braºov, ca „profesor provizoriu de muzicã ºi de cîntãri la ºcolile române de confesiune ortodoxã orientalã, dirijor al corului bisericesc de la Sf. Nicolae din Schei, unde pe vremuri fusese cîntãreþ Anton Pann, precum ºi al Societãþii de gimnasticã ºi cîntãri”, cum citeazã George Breazul. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

„ROMÂNIA MARE“

CIOBURI DE GÎNDURI

Safire

O, vreme a luminii mele, În care m-am trezit judecãtor...

Unde e astãzi cerul tãu cu stele Cînd tot ce am avut e-n vis ºi-n dor?

Unde e oare azi surîsul mamei? ªi unde-i tata, bunul meu pãrinte?

Unde mi-e fratele, prietenul de joacã? ªi unde-i oare sora mea cuminte?

Unde-s acum prietenii din urmã?

Un stol de frunze alungat de vînt, Un þipãt de cocori pe geana zãrii ªi lacrima din ultimul cuvînt.

Unde-i amurgul sîngerînd pe dealuri? ªi unde-i oare astãzi satul meu?

Safire sînt, pierdute-n colbul vremii...

Mã rog sã le învie Dumnezeu.

Dar pîn’ atunci eu trist rãmîn în mine Ca steaua care arde doar în sine.

ILARION BOCA, 11 septembrie 2018

Pastel Cum se-nfãºoarã florile în luminile lor Aºa înfloreºte iubirea în inima ta aprinsã de surîsul nemãrginirii.

Catren ªtiam demult, iubito, Cã nu te pot ajunge În vîntul care bate ªi-n iarba care plînge.

GEORGE MILITARU

Toatã lumina se ascunde în tine De unde vin, nimeni nu ºtie, pe ce drumuri, nici eu nu mai ºtiu, ard ca o candelã-n poezie uitînd cã totuºi, sînt om, ºi sînt viu

Încotro mã îndrept, Doamne, timpul vieþii noastre e cinic, oriunde m-ai duce prin toamne iubirea mea-i o stradã cu sens unic De unde vii, nimeni nu ºtie, tu-mi eºti candela-n vînt, ca o apã rece treci prin pustie neuitînd ce þi-am fost ºi ce-þi sînt Te îndrepþi ca o rouã spre soare, ca un vis, ca o floare de mãr, cîteodatã cãlãtoria te doare, dar iubirea-i supremu-adevãr ªi pe strada aceea de alge pe care te-aºtept de un veac ºi mai bine, întunericul de mine se sparge ºi toatã lumina se ascunde în tine...

ADI SFINTEª, 8-9 septembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 28 septembrie 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Ce-ar fi fost Basarabia fãrã Unirea de la 1918 (4) Basarabia fãrã Unirea cu România (2) Þãranii se opuneau cum puteau, ascundeau sau îngropau cerealele, uneori le dãdeau foc, numai sã nu le ia bolºevicii. Alteori se opuneau cu forþa, avînd loc adevãrate lupte, iar ulterior au izbucnit mari rãscoale înãbuºite în sînge de Armata Roºie. Doar în iulie-august 1918 au fost înregistrate peste 200 de revolte împotriva comandourilor de rechiziþie ce scotoceau ºi confiscau toate alimentele ascunse. Într-un sat din regiunea Samara, unde detaºamentul a jefuit ºi a executat sumar cîþiva þãrani, locuitorii i-au decapitat în somn pe cei 12 membri ai brigãzii de rechiziþie ºi le-au înfipt capetele în pari la intrarea în sat, ca avertisment. Trei sãptãmîni mai tîrziu, satul este bombardat ºi ras de pe faþa pãmîntului de Armata Roºie. În 1918 au fost asasinaþi 200 de membri ai detaºamentelor alimentare, în 1919 aproape 5.000, iar în 1920 peste 8.000. Dar a intervenit armata, alãturi de organizaþiile paramilitare, care la rîndul lor au fãcut noi rechiziþii. Rãscoale extinse au loc în întreaga Rusie bolºevicã, reprimate dur de Armata Roºie, care beneficia de raþii speciale, prin grija liderilor comuniºti. Cîteva exemple din satele locuite de români în stînga Nistrului, în Transnistria. Dacã nu era Unirea, am fi vorbit de stînga Prutului. În satul Ploti, judeþul Balta, a fost asasinat comisarul militar judeþean Ciorbã, în satul Pesciana, un grup de „bandiþi” s-a rãfuit cu 10 militari, în volostea Liubormirovski a fost ucis secretarul Comitetului de Partid Baidacenko, în volostea Gandrabur activistul Iulin, în satul Pujaikovo, judeþul Balta, o bandã a pãtruns în sediul ºcolii unde îºi desfãºura activitatea comisia pentru impozite, l-a rãpit ºi ucis pe preºedinte. Prea puþine date avem despre românii transnistreni morþi de foame, nu ca rezultat al deportãrilor sau execuþiilor în acea perioadã. Cercetãrile din 1941, pe baza datelor luate de la locuitori, dacã în localitãþile de pe malul Nistrului procentele par destul de reduse comparativ cu restul Rusiei (Tãrnãuca 3,8%, Sukleia 4,25%, Kragaºi 3.08%) datoritã apropierii de România de unde veneau alimente, în satul Batur, conform datelor medicului satului, Andrei Bãrcuþã, procentul celor morþi de foame este de 51,3% (500 de morþi în 1922 ºi 200 în 1932-3 în timpul Holodomorului). Asta se întîmpla într-o regiune, Ucraina, care în 1917 avea o cotã de exporturi de cereale pe piaþa europeanã mai mare decît a restului Rusiei ºi a României luate la un loc (17,7% faþã de 8,85% ºi 7,98%).

Sînt imposibil de cuantificat victimele foametei din Rusia anilor 1919-1923.

Oficiosul „Pravda“ în 1921 admitea cã foametea ar afecta în jur de 25 de milioane de suflete. Scopul a fost pentru a sensibiliza opinia publicã occidentalã pentru a oferi ajutor, fapt care ne spune despre gravitatea situaþiei, din moment ce regimul sovietic îºi susþinea permanent superioritatea. Un apel disperat, dar a cãrui difuzare a fost interzisã de Lenin, face ºi Patriarhul Tihon al Bisericii Ortodoxe Ruse: Hoiturile au devenit o delicatesã pentru populaþia lihnitã de foame, dar nici acestea nu se gãsesc. Peste tot se aud strigãte ºi gemete. S-a ajuns chiar la antropofagie. Din cele 13 milioane de oameni care mor de foame, numai 2 milioane au primit ajutor. Întindeþi mîna ºi ajutaþi-i pe fraþii aflaþi în suferinþã! În regiunea Samara, circa 700.000 de persoane pieriserã de foame pînã în 1921, s-au înmulþit cazurile de canibalism ºi necrofagie. Estimãrile de la 1 aprilie 1922, în al treilea an de foamete, dãdeau urmãtoarele cifre pentru Ucraina sovieticã, numãr de persoane afectate de foamete, pe gubernii: Zaporojie 902.900, Ekaterinoislav 708.800, Donetsk 654.700, Odessa 400.000. La 1 iunie 1922: Zaporojie 948.000, Ekaterinoislav 766.000, Donetsk 1.228.700, Odessa 555.000. La 1 august 1922: Zaporojie 948.000 (74,6% din populaþie), Ekaterinoislav 766.000 (43,4%), Donetsk 756.000 (22,8%), Odesa 555.000 (28,6%). Sînt date din arhivele sovietice. Sã vedem ce zic datele O.G.P.U., precursorul N.K.V.D. În februarie 1923, în oraºul Ekaterinoslav 47.500 de înfometaþi, iar în oraºul Odesa, 90.000. Mai trebuie sã repet cã, dacã nu exista 27 martie 1918, am fi avut astfel de statistici ºi pentru Chiºinãu, Cernãuþi, Balta, Tighina sau Comrat?

Despre Odesa, o notã a Poliþiei ºi Siguranþei generale din 5 octombrie 1922 include o notã a comisarului special Udrea Constantin, aflat pe vasul „Athanasie Theofanis” ce a stat o vreme sechestrat în portul Odesa: Pe 15 aprilie a sosit în Odesa ºi s-a descãrcat în magazii un vapor american cu alimente destinate pentru populaþia din interior. Cum populaþia din oraº aflase despre acest lucru, vreo 2.500 de bãrbaþi, femei ºi copii au atacat aceastã magazie pentru a-ºi procura mãcar ceva alimente, n-au putut fi opriþi decît cînd autoritãþile, servindu-se de douã mitraliere, au omorît peste 600 de persoane ºi au rãnit o mulþime. [...] Cît timp am stat acolo, am auzit salve de puºcã, aceasta mi-a atras atenþia deoarece ele se auzeau regulat în aceeaºi direcþie, în apropiere de niºte fabrici ce erau lîngã port. În mod indirect am aflat, prin marinarul basarabean, de la un soldat ce fãcea santinelã pe vasul ce fusese capturat, cã acolo este locul unde se executã prin împuºcare cei judecaþi ºi condamnaþi de bolºevici. În lucrãrile sovietice apãrute înainte de 1991, victimele foametei din anii 1919-1923 sînt estimate între 5 ºi 8 milioane, reprezentînd circa 5-6% din populaþie, dar cauzele acestui flagel sînt puse exclusiv pe seama factorilor meteorologici, externi ºi a rãzboiului, nefiind pusã nici o clipã problema politicii dezastruoase a conducerii sovietice. Totuºi, extrapolînd cifrele parþiale, din unele regiuni, citate mai sus, credem cã cifra a fost intenþionat micºoratã, regimul comunist nu putea admite o cifrã mai aproape de adevãr. Din 1923 situaþia s-a mai ameliorat, deºi în Ucraina va mai exista o rãbufnire în 1925, în primul rînd în urma mãsurilor luate de guvern, care anuleazã rechiziþiile forþate, instituind un sistem de impozit în produse, lãsînd o parte din recoltã þãranului care capãtã dreptul de a-ºi vinde partea lui. La asta se adaugã ºi ajutorul internaþional care reuºeºte sã salveze o parte din populaþia care altfel ar fi fost condamnatã. Lenin a înþeles cã a greºit ºi a pus în aplicare planul NEP, noua politicã economicã, dar care va fi anulatã de Stalin cîþiva ani mai tîrziu, cînd începe colectivizarea agriculturii, cu rezultatele nefaste din anii urmãtori. Lenin a înþeles prea tîrziu cã a greºit, rezultatul fiind milioane de morþi de foame. Stalin a fãcut-o premeditat, rezultatul fiind alte milioane de morþi, de foame, în Gulag sau în faþa plutoanelor de execuþie. (va urma) CRISTIAN NEGREA

Consecinþele trãdãrii în Rãzboiul de la Nistru (4) Rusia continuã ºi astãzi o politicã agresivã ºi umilitoare faþã de Republica Moldova (2) Republica Moldova a pierdut Transnistria, cu o suprafaþã de 42 mii kmp, cu o populaþie de 700.000 oameni ºi oraºele Tiraspol, Dubãsari, Rîbniþa, Camenca ºi Slobozia, iar pe partea dreapta a Nistrului, Rusia a mai negociat cu Mircea Snegur oraºul Tighina, terenurile agricole din împrejurimea oraºului ºi localitãþile nistrene Gîsca, Copanca, Chiþcani, Merineºti.

Astãzi, separatiºtii transnistreni duc aceeaºi politicã agresivã, conflictualã, încalcã dreptul moldovenilor de a vorbi limba maternã, îºi bat joc de Tricolor, de alfabetul latin, de cultura ºi tradiþiile poporului nostru. Pînã în prezent peste 10.000 de moldoveni, originari din Transnistria, au fost concediaþi, rãmîn fãrã locuri de muncã, peste 2.800 de refugiaþi nu pot sã se reîntoarcã la locurile de baºtinã, casele lor fiind distruse, ocupate de venetici ruºi, cazaci ºi gardiºti din armata separatistã, de elemente rusofone scãpate din închisorile Rusiei ºi trimise în Transnistria. Se aplicã o politicã de strãmutare a moldovenilor din locurile de baºtinã, impuse ºi economic. Rusia continuã ºi astãzi o politicã agresivã ºi umilitoare faþã de Republica Moldova. Guvernele Moldovei sînt conduse de oameni politici corupþi coordonaþi de Moscova, cu afaceri murdare ºi dezinteres naþional faþã de bãºtinaºii moldoveni. Instituþiile statului, Parlamentul, Justiþia ºi bãncile (inclusiv bãncile de stat) se aflã în mîna reþelelor mafiote ºi oligarhilor, care au destabilizat economia ºi valuta naþionalã. Bogaþii (oligarhii) s-au izolat de popor.Salariile muncitorilor sînt mici, pensiile ºi mai mici.

Marionetele de la Moscova ºi serviciile secrete ruse, prin împuterniciþii partidelor politice: socialiºtilor (Igor Dodon), comuniºtilor (V.Voronin), „Partidul nostru” (Renato Usatîi), împreunã cu mancurþii moldoveni, destabilizeazã situaþia politicã, fac demonstraþii ºi proteste, menþin populaþia în stare de într-o revoltã, promoveazã ura, dezordinea ºi sãrãcia, mediul social în care sînt menþinuþi oamenii societãþii moldoveneºti, putînd fi asimilat cu o catastrofã umanitarã.

Rãzboiul din Transnistria a fost unul de apãrare a demnitãþii noastre naþionale al tuturor românilor basarabeni împotriva ocupantului rus Criza economicã ºi socialã prezentã în societatea basarabeanã va exista pînã cînd nu va fi remodelatã mentalitatea clasei politice ºi a acelor persoane ce guverneazã þara. Nici un miracol nu va putea salva situaþia criticã a acestui stat ºi popor pînã cînd la putere vor exista oameni ºi funcþionari publici cu o mentalitate coruptã, necinstitã ºi incompetentã. Întorcîndu-ne la evenimentele rãzboiului ruso-moldav din 1992, constatãm cu tristeþe cã sute de poliþiºti, carabinieri, combatanþi, voluntari, ostaºi ºi ofiþeri: Mihai Moraru, Mihai Arnãut, Ion Fulga, Sergiu Andreev, Dumitru Roman, Alexandru Babinski, Vasile Beregoi, Tudor Brãdescu, Valeriu Briceag, Tudor Buga, Pavel Buruiana, Ion Grecu, Valentin Slobozenko, Nicolae Þurcanu, Ion

Usinevici, Anatol Tataru, Oleg Ungureanu, Gheorghe Caºu ºi mulþi alþii, au cãzut pe cîmpul de luptã, ºi-au dat viaþa pentru independenþa ºi integritatea Republicii Moldova. Poporul ºi conducerea Moldovei trebuie sã se mîndreascã cu eroii sãi. Ei au murit pentru Limbã, Tricolor, Libertatea Patriei ºi o viaþã mai bunã. „Ziua Memoriei” celor cãzuþi în lupte, care se comemoreazã în fiecare an la 2 martie, era necesarã. Deºi insuficient, mãcar avem sentimentul cã nu vor fi uitaþi definitiv eroii care ºi-au dat viaþa pentru independenþa Þãrii. Totodatã, ziua aceasta ne va aminti mereu cã independenþa ºi libertatea costã. Pentru cã rãzboiul din Transnistria, aºa cum am mai spus-o, a fost unul de apãrare a demnitãþii noastre naþionale, un rãzboi al tuturor românilor basarabeni împotriva ocupantului rus, poate, cu excepþia politicienilor.

Deºi ºcolile româneºti sînt împrejmuite cu garduri înalte de sîrmã ghimpatã, precum ghetourile, copiii românilor din Transnistria rãmîn falanga rãsãriteanã a conºtiinþei naþionale româneºti Rãnile rãzboiului, oricît le-ar vindeca „doftoriile” sau uitarea, nu au termen de prescripþie. Mai ales cele care trec prin suflete... Odatã sãvîrºite, ele dor zeci ºi sute de ani ºi nu se vindecã nici dupã trecerea la cele veºnice a celor pãtimiþi de rãzboaie. Aºa se face cã Basarabia întreagã rãmîne a fi o ranã imensã, care nicidecum nu-ºi poate afla alinarea. Iar cele mai sfîºietoare strigãte ale ei sînt mamele ºi copiii... Astãzi, frustrãrile la care sînt supuºi copiii noºtri din ºcolile româneºti transnistrene se vãdesc a fi rãnile, inconºtiente poate, dar pe deplin motivate în dragostea lor îndîrjitã pentru limba, scrisul ºi istoria româneascã. Împreunã cu pãrinþii ºi pedagogii lor fideli, ei sînt acum falanga rãsãriteanã a conºtiinþei naþionale româneºti, pentru cã nici pe o clipã nu ºi-au pãrãsit poziþiile de luptã ºi, prin aceasta, ei sînt eroii adevãraþi ai zilelor noastre.

Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol, Liceul „ªtefan cel Mare ºi Sfînt” din Grigoriopol, Liceul „Evrika” din Rîbniþa, Liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina, Liceul „Mihai Eminescu” din Dubãsari, ªcoalainternat din Tighina, Gimnaziul din Corjova ºi Gimnaziul din satul Roghi, în frunte cu profesorul lor neînfricat, directorul Liceului din Tiraspol, Ion Iovcev, spalã astãzi ruºinea tuturor umilinþelor noastre, însã mai aºteaptã rãbdãtori sã le vinã Þara în ajutor. Se fac ºi astãzi presiuni asupra românilor moldoveni din Transnistria; unii sînt maltrataþi fizic, alþii psihic, iar ºcolile româneºti sînt împrejmuite cu garduri înalte de sîrmã ghimpatã, de parcã sînt niºte ghetouri. Toate aceste acte de torturã medievalã barbarã se întîmplã la marginea esticã a Europei, în plin Secol al XXI-lea! ªi doar pentru faptul cã nu renunþã de a fi români, de a vorbi româneºte ºi de a-ºi iubi în continuare Þara-Mamã!

Sfîrºit Colonel (r) conf. univ. dr. ing. ANATOL MUNTEANU, Membru A.O.ª.R.

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 28 septembrie 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

O bãtãlie internã inutilã, cãrþile au fost fãcute la Washington (urmare din pag. 1) „În acest moment, bugetul nostru, chiar cuantificat în cash, cum spun americanii, este mai mare decît al oricãrui stat din regiunea sud-est europeanã”. Este vorba de bugetul pentru Apãrare, iar citatul este din George Maior, care anunþa cã, în septembrie, Mihai Fifor este aºteptat de James Mattis, secretarul Apãrãrii al SUA. Întîlnire pe care el o aranjase, sau o mijlocise. „Mattis ºtie care este potenþialul României, ºtie ce rol avem de jucat, ºtie cum poate fi dezvoltatã relaþia dintre România ºi SUA pe planul apãrãrii, inclusiv în cadrul NATO”, a completat George Maior. ªi da, experimentatul general american ºtie bine potenþialul României, inclusiv cel financiar. ªi da, în toiul bãtãliei din PSD, cînd liderii îºi scoteau ochii în ºedinþa CExN, Mihai Fifor se afla, la Washington, pentru a se întîlni cu Mattis, dar ºi cu producãtorii de arme.

Urmarea, România va plãti, iar Dragnea poate va mai avea puþinã liniºte, sau poate Fifor a fost deja... numit. „România va plãti încã 1 miliard de dolari pentru achiziþionarea celui de-al doilea sistem de rachete Patriot din Statele Unite, la începutul lunii septembrie”, a declarat Fifor cu aplomb. În plus, Fifor a anunþat cu satisfacþie cã „România recepþioneazã anul acesta primele 36 de transportoare blindate 8x8 Piranha 5, din care 6, cu mîndrie pot spune, vor fi produse la Uzina Mecanicã din Bucureºti”. Întoarcem banii în industria naþionalã de apãrare, a declarat Mihai Fifor. Deci, bucuria lui Fifor constã în faptul cã o uzinã româneascã va construi 6 transportoare din 36!

Iar toate sînt pe banii noºtri, care se duc, în proporþie de peste 90%, la americani... dar în înþelesul fostului bibliotecar din Caracal asta înseamnã „Întoarcem banii în industria naþionalã”!

Dar, dacã rostul nu ar fi fost decît unul comercial, rãmîne desigur întrebarea: în condiþiile în care banii pentru Patriot existau, iar plata era aprobatã, ce a mai cãutat Fifor la Washington? Aflãm tot de la Maior, cel care a orchestrat manevra. Concret, în iulie, în plin scandal cu protocoale, Giuliani etc., Maior fãcea o propunere americanilor. Într-un interviu acordat publicaþiei americane „Politico“, Maior anunþa faptul cã Mihai Fifor va efectua o vizitã în SUA, în septembrie. „Conform lui Maior, ministrul Fifor se va întîlni cu secretarul Apãrãrii, James Mattis, cu care va discuta mai multe aspecte legate de cooperarea bilateralã în domeniul apãrãrii, printre care oferta României de a gãzdui un contingent militar american permanent la Baza aerianã «Mihail Kogãlniceanu»”, transmitea Agerpres. Dar hai sã citim un pasaj semnificativ din interviul acordat de ambasadorul George Maior publicaþiei americane „Politico“ un adevãrat mesaj de la Washington pentru ceea ce urmeazã sã se petreacã în România: „Ambasadorul român a susþinut ideea ca forþele militare americane sã îºi mute concentraþia din centrul continentului european cãtre flancul estic: Credem cã centrul de greutate ar trebui sã treacã, în termeni de forþe, din centrul Europei spre graniþa esticã a NATO, care este cea mai expusã”. De asemenea, subliniind excelenta cooperare româno-americanã în planul securitãþii ºi apãrãrii, ambasadorul României a susþinut ideea gãzduirii de cãtre þara noastrã a unei prezenþe permanente americane. „Întotdeauna dorim sã vedem o prezenþã americanã mai mare”, a declarat George Maior.

Deci Maior, considerat unul dintre fondatorii „Statului Paralel”, face politica relaþiei cu SUA în sensul cã ne spune clar cã România e gata de a fi ocupatã de baze militare NATO ºi americane! În condiþiile în care Germania ºi nordul Italiei sînt pline de baze americane - peste 100! – „mutarea concentraþiei” în România ar transforma þara noastrã într-un fel de... megabazã militarã?! Sigur, poate s-a exprimat greºit ambasadorul ºi nu e vorba chiar de aºa ceva. Sau cum?... În orice caz, se impune o întrebare: oare aºa ceva s-a discutat la nivelul CSAT, MAE, MApN? Oare aºa ceva, o prezenþã militarã sporitã - de nivelul unei ocupaþii militare, s-ar spune, dupã interviul lui Maior - oare aºa ceva nu ar trebui sã constituie subiectul unei consultãri populare? Al unui referendum?

Cert este cã deocamdatã treaba se face pas cu pas, cu complicitatea ministrului PSD Fifor. „Vã rugãm, aºezaþi-vã permanent la Kogãlniceanu!”, cam asta îi spune Fifor lui „Mad Dog” Mattis, urmînd strategia „promovatã” de Maior. Sigur, aºa cum am declarat, îl respect ºi îl preþuiesc în multe privinþe pe fostul meu coleg, George Maior ºi cred sincer cã, din punct de vedere al pregãtirii ºi relaþiilor, Fifor nici nu existã pe lîngã el! În plus, îmi permit sã afirm cã iluzia cã în relaþia cu SUA România are liberul arbitru, sau cã decide altcineva din România decît Maior pe aceastã linie, ei bine, aºa ceva nu poate subzista decît în mintea lui Dragnea - de aceea el trebuie îndepãrtat.

(Tãriceanu, deh, e mai maleabil, mai previzibil, exemplul concret e legea off-shore.) Ar trebui sã ne întrebãm ce joc face Fifor? Personaj misterios, oportunist - a acceptat orice post i s-a oferit - ºi a deprins imediat limbajul de lemn ºi stilul paranoic al trompetelor NATO: sîntem zi de zi provocaþi de ruºi, Marea Neagrã nu este un „lac rusesc”, România e în pericol, ba chiar viseazã la „rachete balistice”! În plus, hai sã ne amintim ce „pesediºti” preferã Iohannis? Pãi Grindeanu, Tudose, Vlase ºi... Fifor. Au primii trei legãturi cu serviciile? Clar, da! Cine a susþinut Statul Paralel? „Partenerii noºtri au susþinut ºi finanþat Statul Paralel”, a declarat Dragnea acum cîteva luni. În concluzie, în timp ce Dragnea este asaltat de diverse contingente din partid, la Washington, Fifor cîntã dupã muzica celor care susþin Statul Paralel ºi joacã dupã compoziþia lui Maior, pentru a oferi România celor care NU au interes ca persoane ca Liviu Dragnea sã fie la butoane. Punct! Aºa cã Firea & Co. nu sînt chiar cea mai mare problemã a lui Liviu Dragnea. Cum titra istoricul american Larry Watts, „Fereºte-mã, Doamne, de prieteni”. Dar, ºi „din pãcate”, nu sînt doar problema lui Dragnea, ci a noastrã. Pentru cã generaþia mea a crescut în „România, þara pãcii”, iar acum ne transformãm în România, þara bazelor militare strãine. România, prima þarã din estul Europei care a scãpat de armatele URSS, a intrat sub ocupaþia armatelor „partenerului strategic”. O ocupaþie care nu se mai încheie, vezi cazul Occidentului - ºi care înseamnã multe, mai precis control în toate cele, chiar ºi înlocuirea modului naþional de a-þi trãi viaþa, cu cel american. Ca într-o colonie, evident.

Recurs la memorie Scriam, acum ceva timp, cã semnul distinctiv al miºcãrii #rezist, acest #, are asemãnãri destul de mari cu forma prin care miºcarea legionarã se identifica, în perioada interbelicã. Diferenþe sînt, dar, în mare, cele douã semne cam seamãnã. La vremea respectivã, în naivitatea mea, trãgeam un semi-semnal de alarmã, justificînd gestul meu ca o atenþionare privind promovarea unor simboluri legionare în spaþiul public. Eram naiv de cel puþin douã ori. O datã, cã bãteam cîmpii cu legionarii, ºi a doua oarã, eu chiar credeam cã în România mai existã justiþie, sau mãcar cineva imparþial, legat la ochi, care sã împartã dreptatea aºa cum trebuie, nu aºa cum vor alþii. M-am înºelat. Între timp, însã, pe lîngã simbolul care duce cu gîndul la Legiunea Arhanghelului Mihail, aceastã miºcare a început sã aibã chiar apucãturile acelor vremuri, respectiv violenþã, hãrþuire, încercãri de intimidare. Mai e un pas pînã la crimã.

Pentru cei care ºtiu, care pot face niºte asocieri, ceea ce face acum #rezist ne aminteºte, pe de o parte, de miºcarea tineretului nazist, din perioada de dinainte de cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, dar ºi de poliþia legionarã, din România, din ’40 – ’41, pînã la acea rebeliune. Modul în care membrii „rezist“ se comportã în Bucureºtii anului 2018, fãrã sã fie pedepsiþi, sau mãcar muºtruluiþi de poliþie, ne duce clar cu gîndul la haosul premergãtor unui cataclism social.

Dacã vã amintiþi, în acei ani tulburi, premergãtori celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, tinerii hitleriºti hãrþuiau familiile de evrei, care ori alegeau sã plece din Germania lui Hitler, ºi sã scape, ori, cele mai curajoase, au rãmas pentru a sfîrºi în lagãrele de exterminare. Acum, #rezistenþii nu au ca obiectiv evreii, ci doar pe cei care se opun interselor lor.

Avînd protecþie de la cel mai înalt nivel, de la Servicii ºi Cotroceni, ei se dezlãnþuie violent, verbal ºi fizic, asupra celor care, cum am spus, încã aleg sã rãmînã verticali în ceea ce gîndesc. Aºa cum în România anului 1940, legionarii erau de neoprit în tot ceea ce fãceau, sub protecþia înaltã a celor care conduceau Justiþia ºi Internele, intrînd pînã ºi în Penitenciarul Jilava sã-i ucidã pe aceia care le erau duºmani, aºa ºi #rezistenþii acum, fac legea pe stradã, hãrþuiesc politicieni sau judecãtori, dupã bunul plac, fãrã cã mãcar un singur procuror sã se sesizeze.

Pe 10 august, #rezistenþii au fãcut vraiºte o þarã întreagã, în totalã contradicþie cu legea, iar acum cea care s-a opus, Jandarmeria Românã, este cea care este urmãritã penal.

Nu mai este Hitler în Germania, ºi nici Horia Sima nu mai este printre noi. Nu mai sînt legionarii de atunci ºi nici nazismul nu mai trãieºte legal în inimile oamenilor. Acum totul este rebrenduit, este renãscut, dar în altã formã. Acum nu mai eºti „nazist”, acum eºti „#rezist”, nu mai eºti legionar, eºti „tînãr, frumos ºi liber”. Aºa cum s-a dovedit, în acei ani tulburi ai României, în care legionarii îºi fãceau de cap, inclusiv prin închisori, ei erau finanþaþi din exterior, repectiv din Germania lui Hitler.

Se ºtia cã Horia Sima a fost în mod sigur agent al unui serviciu secret al Germaniei hitleriste, fie cã era Gestapo, fie cã era Abwehr. Acum, cei din #rezist sînt la fel, finanþaþi de afarã. Unul care se vrea ºeful lor spune cã românii din afarã finanþeazã aceastã structurã, ca sã ofere proºtilor care îl cred o spoialã de legalitate. Eu unul nu cred cã românii îºi finanþeazã propria disperare, propriul haos. Dar ce cred sau nu cred eu conteazã mai puþin. Serviciile, însã, ºtiu exact de unde vin banii, ºi ce se întîmplã cu acei bani. De ce Helvig nu iese sã dea un raport amãnunþit primului-ministru Dãncilã? Sau mãcar CSAT-ului?

Serviciile ºtiu exact ce se întîmplã în România, aºa cum ºi procurorii ºtiu. Numai cã acum, ca ºi atunci, în acele zile tulburi de dinainte de rãzboi, toþi au ales sã tacã ºi sã lase haosul sã se instaleze pe strãzi. În Germania a venit un rãzboi care i-a mãturat pe toþi cei care au fãcut abuzuri. În România a venit „revolta legionarã”, în urma cãreia Antonescu a declarat rãzboi acelei miºcãri, sãtul fiind de acele abuzuri. ªi toþi au fost mãturaþi, închiºi, uciºi. Sima a scãpat cu fuga peste hotare ºi a murit prin 1993, în Spania. Acum, însã, cei care încurajeazã abuzul ºi violenþa #rezist, ce vor face cînd, pînã la urmã, legea îºi va reintra în drepturi? Pentru cã este doar o chestiune de timp pînã cînd vor vedea cã ºi în viaþã, ca ºi în film, binele va învinge. Poate nu azi, poate nu mîine, dar va veni o vreme cînd cei care abuzeazã de funcþie, care încalcã legea o sã plãteascã. Fie cã este procuror, fie cã este judecãtor, sau doar politician. Totul se plãteºte în viaþã. Pentru cei care distrug destine, care ignorã sã aplice legea cînd e cazul, dar abuzeazã de funcþie cînd nu e cazul, pentru toþi cei care ajutã la destrãmarea acestui stat, aflaþi cã va veni o zi cînd se vor plãti poliþe. ªtiu unul, Viºinescu pe numele lui, dar ºi alþii, foºti criminali de rãzboi naziºti, care au ajuns sã plãteascã atunci cînd credeau cã au scãpat. Aºa se va întîmpla ºi cu cei care acum îºi bat joc, sã nu se culce pe o ureche, pentru cã totul se plãteºte în viaþã.

Acum Hitler nu mai este. ªi nici Miºcarea Legionarã. Dar în România lui 2018 avem un Iohannis, avem un Hans, avem un Helving ºi o Kövesi. Avem violenþe în stradã, avem intimidare, avem linºãri mediatice, avem interese mari ºi puºcãrii. Sigur avem ºi crime, dar de care nu vom afla niciodatã. Cînd, însã, vom avea parte de primul asasinat politic, pe faþã, realizat de unii care se vor da mari patrioþi, dar care, în realitate, sînt plãtiþi pentru asta? Noapte bunã, România, oriunde te-ai afla!

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 28 septembrie 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE Provinciile româneºti aflate sub stãpînire strãinã (1) Istoria Românilor este istoria unui popor statornic aºezat în una ºi aceeaºi vatrã, în care ºi-a urmat fãgaºul propriu de acþiune ºi manifestare de culturã materialã ºi spiritualã, zãmislind valori de originalitate ºi trãinicie, intrate de mult în patrimoniul culturii universale.

Plãmãdit ca popor unitar pe teritoriul strãbun al Daciei, românii ºi-au pãstrat neîntrerupt, în decursul timpului, continuitatea de viaþã materialã, comunitatea etnicolingvisticã ºi cultural-spiritualã, în pofida tuturor vicisitudinilor cu care au fost confruntaþi. ,,Este vorba de un popor care prin strãmoºii sãi îºi are rãdãcini de patru ori milenare; aceasta este mîndria ºi aceasta este puterea noastrã”. (Nicolae Iorga, Originea, firea ºi destinul Neamului Românesc, în Enciclopedia României, vol.1, Bucureºti, 1938, p. 4-5)

Pînã în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte parte integratã din ,,Þara de Sus a Moldovei”. Ca realitate istoricã ºi ca nume de teritoriu, Bucovina începe sã existe în cuprinsul Imperiului Habsburgic vreme de 144 de ani (1774-1918). În aproape un secol ºi jumãtate de dominaþie habsburgicã, autoritãþile imperiale au promovat o politicã sistematicã de deznaþionalizare a populaþiei româneºti, practicînd, în acest scop, colonizarea germanilor, a

Moldova de Sus – Bucovina Moldova de Sus – Bucovina (în germanã Buchenland - Þara fagilor), devenitã Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, este o regiune istoricã cuprinzînd un teritoriu de 10.441 kmp, care acoperã zona adiacentã oraºelor: Cajvana, Cîmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Frasin, Milisãuþi, Rãdãuþi, Siret, Solca, Suceava, Vatra Dornei ºi Vicovul de Sus, din România, precum ºi Cernãuþi, Cozmeni, Zastavna, Vasãuþi pe Ceremuº, Vijniþa, Sadagura ºi Storojineþi, din Ucraina.

Denumirea ca nume propriu a intrat oficial în uz în 1774, odatã cu anexarea teritoriului de cãtre Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvîntul slav ,,buk” pentru fag, astfel, Bucovina se poate traduce prin ,,Þara fagilor”. (Iacobescu Mihai, Din istoria Bucovinei, vol.1 [1774-1862], Bucureºti, Editura Academiei Române, 1993, p. 113-114) Bucovina ca nume comun, în sensul de ,,pãdure de fag”, apare prima datã într-un document emis de Roman I Muºat, domnul Moldovei, la 30 martie 1392, prin care dãruieºte lui Ionaº Viteazul trei sate, aflate pe malul Siretului ,,în sus pînã la Bucovina cea Mare, pe unde se aratã drumul de la Dobrinãuþi”. (Grigorovici Radu, Bucovina în primele descrieri geografice, istorice, economice ºi demografice, Editura Academiei Române, 1998)

Bucovina sub stãpînire habsburgicã ºi apoi, austriacã Moldova de Sus, rãpitã de Imperiul habsburgic în 1775, prin Tratatul de la Palamutca, ºi denumitã ulterior Bucovina, a cunoscut în perioada ce a urmat un proces de dominaþie, asuprire naþionalã ºi socialã, similar cu alte provincii româneºti aflate sub stãpînire strãinã.

Moldova de Sus – Bucovina are un teritoriu de circa 10.000 kmp în care se afla în anii 1774-1775 o populaþie de 75000 de locuitori, din care 63.700 erau români, 8.400 ruteni ºi 3.426 de altã etnie. Referindu-se la evoluþia demograficã a acestui teritoriu, istoricul Ioan Lupaº aprecia: ,,Frumoasa Bucovinã, cu mulþimea þãranilor români, peste care cîrmuirea strãinã a adus ruteni din Galiþia, ceangãi din Ardeal, poloni ºi germani, aºa cã în veacul urmãtor românii erau ameninþaþi sã-ºi piardã precumpãnirea numericã în aceastã regiune din nordul Moldovei”. (Ioan Lupaº, Istoria unirii românilor, Bucureºti, 1937, p. 206-207) Pînã în 1786, Bucovina a fost menþinutã sub administraþia militarã austriacã, iar dupã aceastã datã (din anul 1790), a fost alipitã la Galiþia ca o simplã ,,circumscripþie administrativã”. Hotãrîrea s-a adoptat în ciuda protestului românilor din Þara de Sus a Moldovei, care în memoriul adresat Curþii de la Viena cereau: ,,sã nu fie alipiþi nici de Galiþia, nici la Þinutul Grãniceresc al Nãsãudului, ci sã rãmînã provincie deosebitã cu rosturile ºi aºezãmintele lor vechi”. (A.D. Xenopol, Istoria Românilor, vol. IX, Bucureºti, 1929, p. 142-147, mai vezi ºi Enciclopedia României, vol. 1, Bucureºti, 1938, p. 779-780) La 4 martie 1849, Guvernul de la Viena a fost obligat de miºcarea revoluþionarã din Bucovina sã decreteze, prin Constituþia Imperialã Austriacã, autonomia Bucovinei. Atunci i s-a dat titlul de ,,Ducat” ºi a fost trecutã în subordinea directã faþã de Guvernul Central Austriac, situaþie în care s-a menþinut pînã în anul 1918.

Universitatea de la Cernãuþi ungurilor ºi a slovacilor ºi încurajînd aºezarea în masã a rutenilor, fugiþi de pe moºiile nobililor polonezi din Galiþia ºi Podolia. Referindu-se la situaþia demograficã a Bucovinei în directã corelaþie cu politica habsburgilor de colonizare cu populaþie de alte etnii, Mihai Eminescu scria în 1878: ,,Proporþiunile etnografice au rãmas, în Bucovina, îndeosebi pentru români, aceleaºi care au fost în anul 1776, astãzi, în 1878, sînt în Bucovina 500.000 de români. Fãrã îndoialã, astãzi ea ar avea o populaþie mai micã, dar aproape cu desãvîrºire româneascã”.

(Mihai Eminescu, Bucovina ºi Basarabia. Studiu istorico-politic, Bucureºti, 1941, p. 14-15) Odatã cu debutul administrãrii habsburgice, denumirea de Bucovina este adoptatã oficial. Totuºi, numele nu se impune decît treptat, o vreme continuîndu-se utilizarea în paralel a unor denumiri mai vechi: Þara de Sus, Þara Moldovei, Plonina, Cordon, Cordun ºi Arboroasa (acest ultim apelativ este reafirmat de un grup de studenþi români de la Cernãuþi - Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu, care au înfiinþat ,,Societatea Arboroasa” în 1873). În timpul administrãrii habsburgice, toþi birocraþii erau obligaþi sã înveþe limba românã. În 1793 s-a introdus învãþãmîntul obligatoriu în limbile germanã ºi românã, iar în 1875 s-a înfiinþat Universitatea ,,Franz Iosef” la Cernãuþi. (Cãpreanu Ioan, Bucovina; Istorie ºi Culturã Româneascã 1775-1918, prefaþã de Gheorghe Buzatu, Iaºi, 1995) Recensãmîntul din anul 1776 a reliefat faptul cã, în Bucovina, numãrul de locuitori era de circa 70.000. Nu este ºtiut cu exactitate procentajul de români ºi alte etnii, deoarece abia în 1880 recensãmintele din AustroUngaria conþin informaþii despre limba vorbitã. Unele estimãri pentru anul 1776 dau 85,33% români, 10,66 % slavi ºi 4% alþii.

Conform recensãmîntului din anul 1910, populaþia Bucovinei era de 800.198 de locuitori, dintre care 38,88% ruteni; 34,38% români; 21,24% germani; 12,86% evrei; 4,55% polonezi; 1,31% unguri; 0,12% alþii. (Mãrculeþ I., Mãrculeþ Cãtãlina, Structura etnicã a populaþiei, Bucovina, înainte ºi dupã Marea Unire, Comunicãri ºtiinþifice, vol. 2, Mediaº, 2004, p. 124-129, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 115-120) Componenþa populaþiei dupã etnii, în urma celor 7 recensãminte din Bucovina: * În anul 1774: români - 59.731 - 85,33%; ucrainieni - 7.462 - 10,66%; alþii - 2.800 - 4%; * În anul 1848: români – 20.9293 - 55,4%; ucrainieni – 108.907 - 28,8%; alþii – 59.331 - 15,8%; * În anul 1851: români – 184.718 - 48,5%; ucrainieni – 144.982 - 38,1%; alþii – 51.126 - 13,3%; * În anul 1880: români – 190.005 - 33,4%; ucrainieni – 239.960 - 42,2%; alþii – 138.758 - 24,4%; * În anul 1890: români – 208.301 - 32,4%; ucrainieni – 268.367 - 41,8%; alþii – 165.827 - 25,8%;

* În anul 1900: români – 229.018 - 31,4%; ucrainieni – 297.798 - 40,8%; alþii – 203.379 - 27,8%; * În anul 1910: români – 273.254 - 34,1%; ucrainieni – 305.101 - 38,4%; alþii – 216.574 - 27,2%. În cadrul Imperiului Austro-Ungar, Bucovina a avut capitala la Cernãuþi, limbile folosite fiind româna, germana ºi ucrainiana. Forma de guvernare era ,,Ducat”, între anii 1774 ºi 1918, iar guvernatori au fost Gabriel von Spleny ºi Joseph von Etzdorf.

Din punct de vedere politic, pînã în 1848, bucovinenii aveau doar 8 reprezentanþi români ca deputaþi în Parlamentul Imperial de la Viena; aceºtia aveau drepturi egale cu ceilalþi parlamentari, participau la dezbateri, iar cuvîntãrile altor parlamentari le erau traduse în limba românã. La 13 februarie 1848, înaintînd un ,,Memorandum” conducerii imperiale vieneze, o delegaþie a bucovinenilor a cerut mai multã autonomie în cadrul unirii sub ,,Coroana Austria” ºi crearea unui ,,Ducat Românesc“, iar împãratul austriac sã poatã purta ºi titlul de ,,Mare Duce al Românilor” ca o recunoaºtere a autonomiei Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împãratului Franz Josef sã se adauge ºi acela de „Mare Duce al Bucovinei”. În acest fel a fost creatã ,,Dieta Ducatului Bucovinei”, care se întruneºte pentru prima datã la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei instituþii erau reprezentate toate minoritãþile, iar românii deþineau majoritatea. Preºedintele Dietei, Eudoxiu Hurmuzachi, devine ,,Mareºal al Bucovinei”.

Prin rezoluþia imperialã din 26 august 1861, Bucovina primeºte dreptul de a avea ,,Drapel Propriu”, cu douã culori, albastru ºi roºu, dispuse orizontal, avînd la mijloc ,,Stema Bucovinei”, reprezentînd ,,Capul de Bour” încadrat cu trei stele.

Lupta românilor împotriva politicii de deznaþionalizare ºi pentru Unire Românii din Bucovina, aparþinînd tuturor generaþiilor care s-au succedat pînã la Mica Unire de la 1859, au opus o dîrzã rezistenþã politicii de deznaþionalizare ºi asuprire promovatã de autoritãþile habsburgice. Cãrturarii români, clerul ºi þãranii din Bucovina ºi-au ridicat nu o datã glasul de protest, revendicînd drepturi politice, naþionale ºi economice.

Unul din primele periodice, apãrãtor al intereselor naþionale româneºti intelectuale ºi materiale ale Bucovinei, a fost publicaþia ,,Bucovina” scoasã de fraþii Gheorghe ºi Alecu Hurmuzachi. Ea a fost urmatã de alte publicaþii: ,,Revista Politicã”, ,,Gazeta Bucovinei”, ,,Deºteptarea Bucovinei”. (Enciclopedia României, 1938, vol. 1, p. 800-802) Sub preºedinþia lui Doxache Hurmuzachi, românii bucovineni, întruniþi la Cernãuþi în 20 mai 1848, au întocmit actul ,,Peteþiunea Þãrii”, prin care cereau: separarea de Galiþia ºi restabilirea autonomiei; conservarea caracterului istoric al provinciei prin crearea de ºcoli de toate gradele; introducerea limbii române în viaþa publicã. (Nicolae Iorga, Lupta pentru limba româneascã, Editura Minerva, Bucureºti, 1906, p. 40-41) În pofida mãsurilor represive ce au urmat la sfîrºitul Revoluþiei Române de la 1848, lupta pentru dreptate ºi unitate a românilor a cunoscut noi trepte de afirmare. Ea s-a manifestat pregnant în împrejurãrile Micii Uniri de la 1859 ºi ale rãzboiului pentru cucerirea independenþei depline de stat a României.

Permanentele legãturi între teritoriile româneºti au menþinut mereu vie ideea unitãþii cu ,,Patria Mamã”.

Semnificativã a fost în acest sens sãrbãtorirea unor momente de seamã din Istoria Poporului Român.

Serbãrile de la Putna din 1871, organizate de un comitet compus din Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Constantin Istrati, A.D. Xenopol ºi alþi tineri patrioþi, cu prilejul aniversãrii a 400 de ani de la zidirea mînãstirii, au fost o adevãratã demonstraþie a solidaritãþii naþionale a tuturor românilor. Printre participanþi se aflau ºi Mihail Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri, Grigore Tocilescu, Iacob Mureºanu. Cu acelaºi prilej, Ciprian Porumbescu a interpretat cunoscuta ,,Horã a Daciei întregi”. Eminescu mãrturisea atunci: ,,Prin aceastã manifestare s-a ridicat simþul naþional, iar studenþii, care au apãrut din toate þinuturile româneºti, vor contribui, dupã aceasta, într-o largã mãsurã, la redeºteptarea poporului român.” (Nicolae Iorga, Legãturile culturale între Bucovina ºi Principatele Unite, Bucureºti, 1914, p. 9-10) (va urma) IOAN CORNEANU, MIRCEA PÎRLEA

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 10-a – 28 septembrie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Sfîrºitul boierilor de la Motru ,,Pe la 1880, mica strãlucire a boierilor de la Motru începe sã apunã. Pogoanele se împuþinaserã, privilegiurile de care se bucurau altãdatã le fuseserã luate; erau acum ºi ei «oameni birnici» ca ºi prostimea. De negustorie nu catadicsea nici un boier de la Motru sã se apuce, iar de Bucureºti sau de Craiova erau prea departe ca sã poatã intra în slujbe pe la ocîrmuirea þãrii. Acolo, pe malurile Motrului, trãiau uitaþi de oameni ºi, în curînd, începurã sã-i uite ºi Dumnezeu. Venise vremea strîmtorilor ºi lipsurilor. Veniturile moºioarelor abia ajungeau pentru întreþinerea conacelor ºi gospodãriilor croite pe timpuri mai îmbelºugate. Casele nu mai erau nici ele ca altãdatã; ploua uneori prin acoperiºul necîrpit, ºi vîntul sufla prin crãpãturile zidurilor ºi prin uºile învechite.

Unii din ei îºi þineau încã cinul lor boieresc, dar alþii, cu case împovãrate de copii ºi greutãþi multe, abia se mai þineau de pitacul de boierie, ca de un pai, ºi alunecau încet spre rumânie.

Mulþi boieri de la Motru suferiserã din pricina jafurilor ºi prãdãciunilor întîmpinate în timpul rãzmeriþii. Cîþiva din ei, pãrtaºi ai ideilor înaintate, se deochiaserã scoþînd bani grei, ca sã ajute miºcarea lui Tudor Vladimirescu. Printre cei tineri se gãsiserã unii care sã-l urmeze.

Averile «apostaþilor» furã poprite de stãpînire, ca pedeapsã, ºi urmaºii lor scãpãtarã. De purtat, nu se mai purtau ca altãdatã; hainele se învechiserã ºi le mîncaserã moliile, iar pentru noutãþile nemþeºti ce ieºiserã acum nu aveau mijloace trebuitoare. Nici traiul din casã nu mai era ca pe timpuri; mîncãruri alese ºi vinuri vechi nu se mai vedeau decît la praznice ºi zile mari; deseori, pe masa boierilor era tot ciorbã de fasole ca ºi la cuhnia oamenilor.

Cucoanele nu-ºi mai aduceau dresuri ºi parfumuri din Sus ºi oftau, ani de zile, dupã o rochie sau o pãlãrie nouã.

Nici patima pentru ce aveau de cînd lumea pentru cai ºi trãsuri nu ºi-o mai puteau împlini. Trãsurile lor nu mai erau decît jalnice ruine de trãsuri: o ladã pe patru roþi, care nici nu mai pãreau a fi rotunde, cu aripile turtite ºi zdrenþuite, cu bucãþi ce fusese odatã îmbrãcãmintea perinilor fîlfîind în vînt, într-un zgomot asurzitor de fier vechi, trasã de doi cai prãpãdiþi – de obicei unul înalt ºi altul mic – înhãmaþi cu hamuri legate cu sfoarã. Aºa trecea trãsura boierilor de Motru, ducîndu-i la vizite pe la de-ai lor. În trãsurã ºedeau, plini de ifose, boierul îmbrãcat în redingota roasã ce fusese a tatãlui sau a bunicului, cu gulerul de o ºchoapã întãrit cu fãinã, cu legãtura de gît roºie ºi cu pãlãria subþioarã – aºa cum se þine colacul la ceremonii – de pus în cap nu mai putea fi vorba, neamaiavînd înfãþiºare de pãlãrie. Alãturi, cucoana în rochie de mãtase, cu plastron cusut cu «jais-uri», rãritã pe la cusãturi, legatã cu briduri sub bãrbie, sta ºi ea mîndrã ºi dreaptã ca ºi dumnealui de misiunea lor socialã. Chiar ºi þiganul, care mîna caii, urmaº al unui vizitiu din timpuri mai bune, ºedea fudul pe caprã, deºi era cu picioarele goale.

Astfel treceau dumnealor þanþoºi în amãrîtul lor echipaj pe lîngã drumeþii care-ºi scoteau cãciulile pînã la pãmînt, rãspunzînd cu «mulþumim dumitale» celor ce le ziceau «sãru’mîna, cucoane» ºi întorcînd privirile de la cei ce ar fi îndrãznit sã spunã «sãru’mîna, domnule». Se duseserã de mult vremurile trãsurilor lustruite, trase de patru telegari, tot una în pãr, mînaþi de surugii cãlãri cu panglici fîlfîitoare la pãlãrii.

Boierii de la Motru pierduserã averile, dar heghemoniconul ºi-l pãstrau; þineau tot casã bunã, slugi multe în curte ºi aveau totdeauna uºa deschisã pentru musafiri.

Cînd stãpînul casei alerga în capãtul scãrii ca sã-ºi primeascã musafirii neaºteptaþi, dacã ceasul era aproape de timpul mesei, îi tremura inima nu cumva sã rãmînã; totuºi îi poftea, rugîndu-i cu stãruinþã sã nu plece, deºi ºtia bine cã trebuie sã jertfeascã cea din urmã orãtanie din curte.

Serviciile de masã se desperecheaserã, covoarele rupte ºi mobilele erau ºchioape. Tot ce fusese altãdatã mîndria lor îi pãrãsea; fuduli cum erau ºi încrezuþi în evghenia lor, destrãmarea tradiþiei ºi trecutului lor de acum le pricinuia umilinþe ºi suferinþe necontenite. Din tatã în fiu fuseserã închinaþi patimei iubitului ºi gãtelilor, sãrãcia îi silise sã se lase de amîndouã.

De cãlãtorii în strãinãtãþi nu mai încãpea vorba. Chiar dusul la oraº era o cheltuialã mare pentru punga lor subþire. Drumul Turnului sau al Craiovei nu-l mai luau decît pentru vreo judecatã sau la o boalã.

Din puþinul ce mai aveau, îºi þineau copiii în ºcoli ca sã-i lumineze, cu nãdejdea ca, mai tîrziu, sã le ridice neamul ºi sã le sprijine bãtrîneþele. Feciorii boierilor scãpãtaþi începurã sã plece pe la oraºe, dupã slujbe ºi însurãtori cu fete bogate. Fetele începurã sã se mãrite cu oameni al cãror neam nu se potrivea cu al lor, numai ca sã scape de lipsurile de acasã. În cîteva generaþii, boierii de la Motru se rãresc, neamurile lor se corcesc ºi se sting. Puþini sînt cei ce-ºi mai aduc aminte de ei ºi de viaþa de altãdatã de pe Valea Motrului: de felul lor fudul de a se înfãþiºa, de obiceiul de a vorbi mereu de hrisoave ºi sineturi de boierie, de casele lor îngrijite ºi primitoare, de belºugul meselor ºi de toate ale lor. Firea însã nu s-a schimbat pe Valea Motrului: dealurile sînt tot atît de verzi, apa Motrului curge tot atît de nestatornicã ºi vioaie ca altãdatã printre cele douã maluri de-a lungul cãrora se înºirã conacele pãrãsite, pãrãginite ºi pustii ce-ºi jelesc stãpînii duºi demult ºi-ºi aºteaptã moartea lor de lucruri neînsufleþite”.

SARMIZA CRETZIANU - ,,De pe Valea Motrului. Poveºti cu panduri, ºi mirese codane”

*** Nu mulþi sînt acei oameni care sã fi auzit de boierii, adevãrate elite de blazon, ºi de întîmplãrile petrecute pe Valea Motrului acum aproape douã veacuri. Poate doar locuitorii de prin pãrþile Vîlcii, Gorj, Mehedinþi ºi Dolj sã mai ºtie cîte ceva. ªi nu e drept, pentru cã Valea Motrului are peisaje cum nu s-au mai vãzut prin alte pãrþi ºi legende despre niºte oameni mai speciali, care au fãcut fala acelor locuri. Dacã mergi la Baia de Aramã, la Slãtioara, la Miculeºti sau la Craiova ºi te uiþi atent în jur, nu se poate sã nu dai mãcar peste vreo urmã a conacelor ºi a vestitelor cule (de fapt, locuinþe boiereºti fortificate, date cu var ºi avînd mai multe caturi). Dar ºi rãmãºiþe ale vechilor biserici din lemn ºi din piatrã, tot niºte ctitorii boiereºti. Acolo au locuit oameni care au luptat în oastea de panduri a lui Tudor Vladimirescu, au fãcut revoluþia de la 1848 ºi s-au jertfit pentru înfãptuirea României Mari. Sã scoatem din negura istoriei numele cîtorva familii care ºi-au dat sîngele pentru þara asta ºi sã ne mîndrim cu ele: Glogoveanu, Crãsnaru, Bãlcescu, Hârºotã, Cuþui sau Stãiceanu, Þâbu, Gigurtu, Ioniþã Rãduþoiu, Traºcã Pârvulescu. Boeri ca aceºtia s-au dus de mult ºi neamul unora s-a stins, dar în urmã le-au rãmas poveºtile constituite ca adevãrate frînturi de istorie.

De aceea este atît de lãudabilã strãdania scriitoarei Sarmiza Cretzianu (1905-1978) din Mehedinþi de a ne fi dãruit o carte de mici dimensiuni, dar atît de originalã - ,,De pe Valea Motrului. Poveºti cu haiduci ºi mirese codane” (1947) – prin care reînviazã atmosfera elitelor nobiliare din vremurile de altãdatã în Oltenia cea Mare.

Dar autoarea, care s-a mai ilustrat ºi prin romanul ,,Cronica Stãicului”, apãrut postum, s-a impus ºi prin stilul adoptat. La fel precum marii noºtri creatori de limbã literarã, ea a lãsat necenzurate povestirile auzite în copilãrie de la bunica sa, potenþînd la maximum farmecul graiului oltenesc. Aproape ca în Sadoveanu, dar un Sadoveanu de Mehedinþi. Ba mai mult, aidoma multor ediþii cu opera lui Creangã, Editura ,,Corint” a ataºat la sfîrºitul cãrþii un mic dicþionar de regionalisme

ºi arhaisme. Cartea se citeºte de douã ori. O datã, normal, pentru a-i cunoaºte personajele ºi faptele lor ieºite din comun, ºi a doua oarã, imediat, ºi cu creionul în mînã, pentru limbajul arhaic seducãtor. În continuare, sã mai frunzãrim o datã volumaºul ºi sã alegem cîteva perle de viaþã, plinã de culoare, trãitã în huzur ºi patimã de haiducii olteni din vremurile de demult. * ,,Cicã era unul la Baia de Aramã aºa de sãrac, încît ajunsese de mînca numai mãmãligã cu ceapã, dar pãstra într-o cutie fãrîmituri de pîine albã pe care le presãra pe haine, cînd era sã iasã pe uliþã, sã creadã prostimea cã atunci s-a ridicat de la masã”. * ,,Frosa dãdu, dupã obicei, lui Boboneþ o frumuseþe de cal, negru buiestraº, cu steluþã în frunte, cu tot tacîmul, ºi covor de Þarigrad sub ºea. Aºa era datina pe timpuri, sã dea mireasa dar de nuntã calul de ginere. ªi domniþele fãceau la fel. Scriitorii strãini vorbesc de acest obicei vãzut de ei la nunþile fiicelor de domni pribegi”. * ,,Pitarul îºi doarme somnul de veci sub piatra cioplitã de la Biserica din Baia, ºi Þâbu se hodineºte în cimitirul de la Tarniþa, iertaþi amîndoi de Dumnezeu ºi uitaþi de oameni”. * ,,Dulceaþa de coacãze se mai numeºte ºi «dulceaþa miresei», cãci e greu de potrivit la legat. E o adevãratã încercare pentru o gospodinã”. * ,,Din vorbã în vorbã, se ajunsese la proverbiala calicie a lui Tãnase ªtiucan de la Miculeºti, despre care se istorisea cã, odatã, cînd îi murise un cal, îl puse la pãstrare într-o pimniþã, sã nu care cumva sã mãnînce cîinii satului din el; sã mãnînce doar copoii lui ºi cu socotealã, ca sã le ajungã pînã la primãvarã”. * ,,Deºi crescuse la curtea Glogovanului, învãþînd carte alãturi de feciorul boierului, iar primii bani pentru începutul rãzmeriþei îi fuseserã daþi de boierii HârgoþiBobiceni, ura de boieri îl muncea mereu pe Vladimirescul. Rãspunsul dat de el odatã bãtrînului sãrdar Gãrdãreanu din Cerneþi, cînd acesta, voind sã-l cinsteascã, îl pofti sã ºadã alãturi de el pe divan: «Nu ºed, cucoane Ioniþã, ca sã nu fiu nevoit sã mã scol înaintea lui, dacã intrã vreo putoare de boier»”. * ,,Tudor spunea mereu cã nu e fãcut nici pentru avere, nici pentru muiere”. * ,,Glogovenii, boieri patrioþi ºi învãþaþi, au fost întotdeauna în slujbe înalte ºi au luptat pentru þarã ºi spre binele Olteniei. Ispravnici de Mehedinþi ºi de Gorj, consilieri împãrãteºti în timpul ocupaþiei austriece, ºi-au slujit þara cu credinþã ºi cu cinste, lucru de care pomenesc ºi documentele cancelariei habsburgice. Ctitori darnici, încã din vechime, ai Sfintei Mînãstiri a Tismanei, neamul lor îºi are acolo locul de veºnicã odihnã. ªirul boierilor Glogoveni, care au înzestrat cu moºii ºi odoare, se citeºte pe cele mai vechi pomelnice ale sfîntului lãcaº.

Chipurile lor se vãd zugrãvite în naosul bisericii alãturi de Radu Negru ºi Mircea cel Mare. Matei Glogoveanu, consilierul împãrãtesc, îºi are mormîntul aici împreunã cu soþia sa, Stanca, fiica vestitului Staico Bengescu, precum ºi Nicula cãpitanul ºi mulþi alþii din neamul lor”. * ,,Unui om, supus ºi el greºelilor ºi slãbiciunilor, nu îi este îngãduit sã se sumeþeascã cu gîndul cã ar putea preface lumea”. * ,,Sfîntul Nicodim era din neamul împãrãtesc al þarului Duºan ºi venise din þara Sîrbeascã în pãrþile Olteniei, ca sã ridice biserici. Trecuse Dunãrea ºezînd pe cojocul întins pe apã, fãrã caic ºi fãrã vîsle. Maica Domnului i se arãtase în vis poruncindu-i sã facã o mînãstire la un loc unde într-o stîncã curg niºte ºuvoaie bogate de apã. Gãsise locul, deasupra satului Ponoare.

Dar oamenii, temîndu-se sã nu fie robiþi, pentru muncã, îl alungaserã ºi îi puserã pe furiº o gãinã în traistã ºi ajungîndu-l din urmã aici, pe malul Bulbei, l-au ocãrît ºi l-au bãtut zicînd cã a fost venit sã le fure orãtãniile.

Atunci sfîntul supãrat i-a blestemat ºi i-a afurisit ca sã ajungã toþi bãrbaþii din Ponoare cimpoieri ºi toboºari, fatã mare sã nu se afle în veac pe acolo, iar în apa Ponoarelor sã nu trãiascã nici un fel de vietate, nici peºte, nici broascã, nici vierme”. * ,,Unii dintre ei îºi þineau încã cinul lor boieresc, dar alþii cu case împovãrate de copii ºi greutãþi multe abia se mai þineau de pitacul de boierie, ca de un pai, ºi alunecau încet spre rumânie. Pe la 1880, mica strãlucire a boierilor de la Motru începea sã apunã, cãci privilegiurile de care se bucuraserã altãdatã le fuseserã luate ºi erau ºi ei «oameni birnici» ca ºi prostimea”.

PAUL SUDITU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 28 septembrie 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (71) Vînãtorul de spioni (1) Autor: Peter Wright Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1987, Australia; 1987, Statele Unite Edituri: WMiam Heinemann; Viking Forma literarã: autobiografie

Rezumat Avînd ca subtitlu „Autobiografia sincerã a unui ofiþer de informaþii”, cartea ,,Vînãtorul de spioni” (Spycatcher) relateazã activitãþile diviziei MI5, „Serviciul de Securitate” al Marii Britanii, avînd în centru rolul jucat de Peter Wright. Menirea de bazã a MI5 este aceea de structurã de contrainformaþii, spre deosebire de misiunea Serviciilor Secrete în strãinãtate, MI6, denumitã ºi „Serviciile Secrete”. Deºi iniþialele MI vin de la Military Information (Informaþii Militare), MI5 este condusã exclusiv de civili.

Wright a fost cooptat în cadrul Serviciului în 1955, pe postul de cercetãtor ºtiinþific ºi a lucrat ca agent al MI5 din 1955 pînã în 1976. La prima sa evaluare, Wright a constatat cã Serviciile erau în mod evident depãºite din punct de vedere tehnologic, necesitînd noi tehnici de ascultare de la distanþã. Primul sãu proiect, un microfon sofisticat, a constituit baza pentru reputaþia sa excelentã. Succesul a fost continuat prin dezvoltarea de noi dispozitive funcþionale. El descrie anii ‘50 drept „ani de distracþie”, relatînd o serie de incidente legate de spionaj sau de ascultarea unor convorbiri, care ilustreazã inventivitatea tehnologicã.

Povestea continuã ºi pe parcursul anilor ‘60, dar tonul începe sã se schimbe odatã cu numirea lui Roger Hollis ca director general al MI5, în 1956. Wright pune la îndoialã calitãþile de conducãtor ale lui Hollis ºi priveºte cu ostilitate refuzurile sau ezitãrile faþã de unele mãsuri îndrãzneþe. În ciuda acestora, activitatea continua, iar obiectivele erau urmãrite, printre acestea

aflîndu-se ºi guvernul egiptean. Wright a descoperit o metodã de setare a maºinilor de codificare din Ambasada Egiptului, permiþîndu-le britanicilor sã le descifreze. Acest lucru a fost foarte folositor în timpul Crizei Suezului. În contextul conflictului Suezului, Wright de asemenea menþiona cã MI6 stabilise un plan de asasinare a preºedintelui egiptean, Gamal Abdel Nasser. Douã planuri alternative fuseserã aprobate de primul-ministru Anthony Eden, potrivit lui Wright. O altã dezvãluire este cã MI5 nu s-a limitat la a intercepta convorbirile ambasadei inamicului din rãzboiul rece, Rusia, ci a fãcut la fel ºi cu Ambasada Franþei, aliata Marii Britanii. Aceastã activitate de spionaj ar fi avut loc în perioada 1960-1963, pe cînd Marea Britanie dorea sã pãtrundã în zona Pieþei Comune.

O altã preocupare de atunci relatatã în text se referã la infiltrarea operaþiunilor britanice de informaþii de cãtre un grup elaborat de spioni, „Grupul celor Cinci”. Agenþii Guy Burgess, fost ofiþer al Serviciului de Externe Britanic, ºi Donald MacLean, diplomat britanic, trecuserã în tabãra rusã în 1951. Harold „Kim” Philby, un diplomat britanic de rang înalt ºi ofiþer de informaþii, deºi iniþial gãsit nevinovat la prima interogare, la reinterogare, recunoºtea cã ºi el trecuse în tabãra rusã, din 1963. În 1964, Sir Anthony Blunt, asupra cãrui planau suspiciuni de cîþiva ani, a mãrturisit de asemenea cã era spion pentru Rusia. Wright, din mijlocul investigaþiilor, relateazã eforturile de prindere a celui de-al cincilea. El observase de mult cã existau scurgeri de informaþii despre planurile ºi procedurile MI5 ºi era sigur cã vinovatul este într-o funcþie foarte importantã. Wright ºi

Doctrina naþionalismului economic românesc (4) Naþionalismul economic românesc – ºcoalã a organizãrii ºi îndrumãrii economice în slujba naþiunii ºi a intereselor fundamentale ale þãrii (2) Aflaþi în faþa situaþiei nefavorabile din interior ºi a celei de dependenþã a þãrii faþã de exterior, economiºtii ºi ceilalþi oameni de ºtiinþã români, ataºaþi orientãrii doctorinei naþional-economice, se vãd puºi, de la început, în situaþia de a fi împotriva doctrinei liberale ºi a papagalismului cãrþilor din Apus. Ei îºi dau seama de planul istoric ºi geografic ºi, deci, de relativitatea ºi specificul condiþiilor de dezvoltare a economiei naþionale, precum ºi de interesele comunitãþii în slujba cãrora trebuie puse orice interese economice. Se ºtiu pãtrunºi de convingerea nevoii unei politici economice de rãspundere în faþa viitorului.

Economia naþionalã este pentru ei o problemã, înainte de toate, naþionalã ºi politicã – aºa cum ar trebui sã fie ºi pentru gulerele albe ale administraþiei economice de acum -, care intereseazã, în orice împrejurare, întreg viitorul Poporului Român ºi al României. De aceea, gîndirea lor se extinde, adesea, nu numai asupra laturii ºtiinþifice, ci ºi asupra uneia mai adînci, de ordin moral, istoric ºi politic, înþelegînd cã viaþa economicã trebuie supusã legilor de existenþã ale societãþii noastre ºi de împlinire a marilor rosturi naþionale româneºti, comandamente de importanþã primordialã, care sînt de o actualitate cu totul aparte în perioada de decãdere pe care o traverseazã, în prezent, þara.

PRINCIPIILE: Ceea ce îi uneºte ºi îi cãlãuzeºte pe promotorii ºi susþinãtorii naþionalismului economic, din România acelor ani, ca ºi acum, sînt principiile care au la origine: a) Ideea primatului naþional; b) Scopul dreptãþii sociale; c) Realizarea folosului obºtesc; d) Desãvîrºirea unei civilizaþii autohtone.

DEZIDERATELE: Pentru îndeplinirea principiilor diriguitoare menþionate, se dezbate un întreg program de

ideologie economicã. Dezideratele acestuia sînt, în ultimã analizã: - Neatîrnarea economicã faþã de strãinãtate; - Dezvoltarea proporþionalã ºi organicã a forþelor de producþie naþionale; - Apãrarea împotriva strãinilor amestecaþi în viaþa economicã româneascã; - Crearea unei clase mijlocii româneºti; - Susþinerea unei politici de dreptate socialã; - Apãrarea ºi dezvoltarea meºteºugurilor ºi artelor casnice; - Încurajarea ºi înfiinþarea de industrii naþionale.

CONCEPÞIA ªI EXIGENÞELE: Doctrina naþionalismului economic românesc, corespunzãtor cu principiile ºi dezideratele declarate, porneºte de la concepþia potrivit cãreia viaþa economicã a naþiunii, în întregul ei, trebuie sã serveascã, sã ajute, în orice împrejurare, ridicarea ºi consolidarea naþionalã, ºi nu sã le copleºeascã, constituind, astfel, singurul scop ºi singura raþiune a oricãror sforþãri de viitor. Economia nu este chematã sã subordoneze scopurile vieþii planului material, ci sã rãmînã ea, cu mijloacele ºi metodele ei, subordonatã idealurilor ºi valorilor de ordin istoric ºi moral, prin care cautã sã se realizeze, potrivit destinului sãu, comunitatea de viaþã a neamului. Aceasta presupune cã, în scara valorilor, viaþa economicã naþionalã nu poate fi, pentru istoria Neamului Românesc, niciodatã totul ºi cã ea trebuie sã rãmînã doar un instrument, un mijloc pentru scopurile superioare urmãrite. Tocmai de aceea, ea este chematã a fi un mijloc de ridicare, de propãºire ºi de consolidare naþionalã ºi nu unul de mãcinare, de sãrãcire ºi de aservire, încãtuºînd în mrejele ei orice efort ºi nãdejde de viitor a þãrii.

Pornind de la imperativul subliniat mai înainte, cu valoare absolutã pentru întreaga dezvoltare ulterioarã a României, ºi avînd în vedere schimbãrile esenþiale care se cereau înfãptuite în viaþa economicã a þãrii, doctrina naþionalismului economic românesc demonstreazã, pe temeiuri ºtiinþifice, în esenþã, cã: 1) Naþiunea organizatã – conºtientã de menirea ei – nu are dreptul sã lase la voia întîmplãrii dezvoltarea

colegii sãi reduc treptat lista de suspecþi la o singurã persoanã, directorul însuºi, Roger Hollis. Wright continuã sã considere cã acesta este al cincilea, deºi Hollis a fost gãsit nevinovat, chiar ºi dupã retragerea sa, în 1965.

Referitor la aceste descoperiri, Wright îºi aratã dezgustul ºi jena faþã de comunitatea de informaþii, precum ºi faþã de guvern. Descoperirile sale aruncã o umbrã de îndoialã asupra eficienþei Serviciilor Secrete, mai ales asupra abilitãþii acestora de a menþine caracterul secret al informaþiilor.

O altã operaþiune importantã, declanºatã pentru a-i descoperi pe trãdãtorii infiltraþi în guvern, este direcþionatã împotriva prim-ministrului Harold Wilson. Suspiciunile fuseserã alimentate, potrivit lui Wright, de unele informaþii confidenþiale din partea ºefului de contrainformaþii al CIA. Convorbirile lui Wilson au fost interceptate pe cînd era prim-ministru. Wright susþinea cã MI5 deþinea suficiente informaþii care sã „declanºeze un scandal de proporþii cu consecinþe incalculabile”, care ar fi dus la demisia lui Wilson. Mai declarã cã ar fi fost contactat de un grup de ofiþeri ai MI5 pentru a participa la o înscenare a unei scurgeri de informaþii „cãtre presã ºi cãtre liderii de sindicat... potrivit cãreia, Wilson ar fi fost considerat un risc pentru securitate”. Scopul era de a rãsturna guvernul.

Cartea se încheie cu retragerea lui Wilson. În ultimul capitol, este reiteratã opinia fermã cum cã Hollis era „a cincea persoanã” ºi cã „teama de un mare scandal” a devenit cel mai important considerent în timpul „dezordinii din anii ‘60”. Pe tot parcursul cãrþii, Wright îºi afirmã devotamentul faþã de cauza MI5 ºi eforturile pentru aceste cauze. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGARET BALD, DAWN B. SOVA economiei naþionale, ci trebuie sã caute, în interesul general ºi împotriva intereselor private, sacrificînd prezentul în folosul viitorului, mijloacele ºi cãile cele mai potrivite ale unei politici economice naþionale de intervenþie, îndrumare ºi organizare unitarã a spaþiului sãu economic. În primul rînd, ea trebuie sã asigure, potrivit cadrului natural geografic, pe cît cu putinþã, baza unei economii naþionale în situaþie de neatîrnare faþã de strãinãtate. Economia naþionalã sã fie un organism cu centrul de gravitate înãuntrul spaþiului politic, un organism bazat, dupã puteri, pe el însuºi, pe mijloacele ºi nevoile sale. În orice împrejurare, el sã poatã constitui o întregire fireascã ºi largã a celorlalte cadre de viaþã naþionalã, în scopul apãrãrii în faþa primejdiei ºi al consolidãrii în viitor.

2) Nenorocirea de a fi permanent o colonie, pe faþã sau deghizatã, a strãinãtãþii – constituind terenul exploatãrii muncii ºi avuþiei Poporului Român – nu numai cã pãstreazã întreaga viaþã naþionalã într-o situaþie de sãrãcie, sfidare ºi robie, dar aduce cu sine ºi treptata aservire politicã a þãrii, împiedicînd orice efort de cucerire a unui loc îndreptãþit în lume. Instrumentul ideologic folosit de statele interesate în aceastã exploatare este cel al propovãduirii – dupã concepþia ºcolii liberale -, a diviziunii internaþionale a producþiei ºi muncii ºi a libertãþii schimburilor internaþionale. Aceste state, profitînd de faptul dezvoltãrii complexe a economiei lor (capabile de a pune, prin aceasta, de la început, în situaþie de inferioritate pe celelalte), îºi arogã dreptul de a cere, în interesul propriu, altora o asemenea conduitã economicã, de pe urma cãreia ele cîºtigã avantaje de schimb în mãsurã sã le îmbogãþeascã fãrã mari sforþãri. Este, de aceea, necesar ca statele înapoiate sau în situaþie de inferioritate sã devinã conºtiente de acest lucru ºi sã caute sãl împiedice, pe cît se poate, prin mãsuri de apãrare ºi organizare economicã interioarã. Ele pot învãþa ce este de fãcut chiar de la þãrile care propovãduiesc frumoasele maxime economice ale liberalismului economic, dar care n-au ezitat (ºi nu ezitã nici acum), împotriva concepþiilor profesate, sã adopte o politicã de restricþii, pe cît de directe, pe atît de intransigente cînd este vorba de a se putea apãra împotriva intereselor din afarã. (va urma) Prof. univ. dr. GAVRILà SONEA

Centenarul Marii Uniri – Preliminarii la Marea Unire (6) 1859 – Nucleul Marii Uniri de la 1918

Balta-Liman, act prin care-ºi rezervau dreptul de a de unioniºti pe care nu avem dreptul sã-i uitãm nicioocupa cu trupe cele douã principate, „pînã la consoli- datã: Vasile Alecsandri, Mihail Kogãlniceanu, Alecu darea liniºtii interne”. Studiind noua situaþie în care se Russo, Ion Ionescu de la Brad, C.A. Rosetti, Dimitrie Trecuse 1600... trecuse 1848... Trecuserã anii, dar aflau cele douã Principate Române, Karl Marx Bolintineanu, Radu ªapcã, Cezar Bolliac, Gheorghe ecoul evenimentelor care au aprins flacãra unirii în conchidea: „Cît priveºte Principatele dunãrene, Rusia Magheru, fraþii Goleºti, fraþii Brãtianu ºi alþii, o parte inimile românilor din tustrele Þãri Româneºti nu s-a a profitat mai întîi de miºcarea naþionalã din 1848 din dintre aceºtia reîntorºi din strãinãtate spre a se pune, în Þarã, în slujba luptei penestompat - dimpotrivã – alimentat de manifestãrile aceste provincii pentru a tru unire. determina Poarta sã expulzeze unioniºtilor, intelectuali români din Muntenia, De altfel, constatînd din Principate orice om cu idei Moldova ºi Transilvania, ecoul s-a metamorfozat amploarea luatã de pregãtiîntr-un laitmotiv al unei miºcãri generale pentru unire. liberale ºi independente. Apoi rile pentru unire, sub forme Înaripaþi de ideea unirii, cei care gustaserã din a impus sultanului tratatul de diferite ºi pe etape, consulul mierea manifestãrilor de la 1848 nu încetau sã lucreze la Balta-Liman, prin care se statorniceºte dreptul Rusiei de austriac de la Bucureºti pentru acelaºi scop mãreþ, indiferent pe ce meridiane a interveni în toate afacerile declara, în faþa partizanilor ºi paralele îi purtau paºii. Aºa se face cã, aflat la Paris, interne ale Principatelor, ºi unirii, fãrã a-ºi masca atiCostache Negri, la finele anului 1848, îºi etala actuala ocupaþie a dovedit cã tudinea, ºi fãrã nici o doleanþa, exclamînd: „Trãiascã Moldova! Trãiascã Moldova ºi Valahia au devenit ruºine: „sã-ºi scoatã din cap Valahia! Dar învredniceascã-ne Dumnezeu sã putem aceste himere”, dînd ºi un striga într-o zi: «Trãiascã România unitã!». În visurile în fapt provincii ruseºti“.

Rãzboiul Crimeei, izbucnit verdict: „Nu va fi unire (...) mele, înflorit se aratã viitorul României. Sîntem mililucrurile vor rãmîne cum oane de români rãzleþi... Ce ne lipseºte ca sã ajun- în anul 1853, pun Principatele Române într-o nouã ipostazã sînt, în afara cîtorva reforgem un neam tare! Unirea!... Sã trãiascã Unirea dureroasã: justificînd apãrarea me administrative“.

Românilor!”

Bisericii Ortodoxe – la 21 Deºi Tratatul de la Paris, Aºa cum am vãzut la Costache Negri, ºi alþi coniunie 1853, fãrã nici o declardin primãvara lui 1856, ducãtori ai Revoluþiei de la 1848, din cele trei Þãri pãrea cã oferã un cadru Româneºti, nu au încetat sã lupte ºi sã viseze pentru aþie de rãzboi, trupele þariste propice desfãºurãrilor unor Marea Unire: Nicolae Bãlcescu, C.A. Rosetti, Cezar trec Prutul ºi ocupã Moldova acþiuni comune, pentru Bolliac º.a. se manifestau activ, încercînd sã þinã ºi Muntenia. Dupã un an, ruºii unire, Puterile garante, instreazã conºtiinþa poporului, inoculîndu-i, permanent, se retrag, ºi locul acestora este luat de trupele Imperiului tituite prin acest tratat, s-au ideea unirii, ºi numai a unirii: „Þinta naþionalã cea mai Habsburgic, cel care urmãrea Alexandru Ioan Cuza situat pe poziþii diferite faþã principalã, chestie de viaþã ºi putere, atît înlãuntrul, cît impunerea unui statut pentru de Principate. În capul listei ºi din afarã... unirea Principatelor deocamdatã”.

Principate, asemãnãtor cu cel al Transilvaniei... pentru împotrivire la vreo acþiune care sã aibã în cen(Nicolae Bãlcescu, decembrie 1849, într-o scrisoare Dupã cum se poate constata, Europa postrev- trul ei problematica unirii se aflau Imperiile Otoman cãtre Ion Ghica).

La jumãtatea Secolului al XIX-lea, dupã expe- oluþionarã 1848 era în fierbere. Principatele Române, ºi cel Habsburgic, înspãimîntate de perspectiva unirii rienþa de la 1848, cele douã Principate române fier- prinse, în continuare, în menghina celor douã puteri: celor douã Principate Române într-un singur stat þarist ºi otoman, sufereau cum- naþional, cu posibilitatea obþinerii independenþei beau, pur ºi simplu. Gîndul plit, negãsindu-ºi drumul drept, totale. Nici Anglia nu era prea departe de aceastã Unirii, care nu-i pãrãsise pe spre realizarea þelului de veacuri – gîndire, ducînd o politicã oscilantã, cu manifestãri români, ºi strigãtul corifeilor unirea. Raza de soare a apãrut fãþiºe de contracarare a acþiunilor unioniºtilor români.

Revoluþiei de la 1848, creau un odatã cu un eveniment european, Celelalte patru puteri, dirijate de interese proprii, nou cadru propice, cu valenþe ivit ca urmare a încetãrii rãzboiu- au fost, totuºi, mai rezonabile în ceea ce priveºte sprisuperioare, izvorîte din noile lui din Crimeea – Congresul de jinul (eficient) acordat românilor, pentru realizarea condiþii oferite de contextul la Paris, deschis la 28 februarie visului acestora – Unirea, dintre aceste þãri, Franþa politic intern ºi internaþional.

1856, pe ordinea de zi aflîndu-se situîndu-se pe primul loc. Acest gen de libertate în Trimiþînd în strãfundurile Istoîncheierea pãcii ºi stabilirea unor manifestãri nu era nicidecum un fel de cadou oferit de riei – pentru a oferi un plus de relaþii normale între þãrile aflate Puterile garante. Aceste manifestãri – chiar fãcute cu greutate ideii de unire – Cezar în conflict. zgîrcenie – erau rodul amintitului Tratat de la Paris ºi Bolliac scrie, într-un articol din Cum Principatele Române al Convenþiei din anul 1858 – repere calendaristice „Steaua Dunãrii”, din octombrie fãcuserã parte din „istoricul” care au creat cadrul juridic internaþional, în limita 1855: „Unirea românilor într-un rãzboiului încheiat recent, ches- cãruia sã poatã funcþiona anumite instituþii naþionale singur stat nu este o idee numai tiunea Moldovei ºi Munteniei a ce îºi vor orienta misiunea spre a impune unirea. în capul cîtorva români prea fãcut parte pe ordinea de zi, Tratatul de la Paris nu a rezolvat problema Unirii înaintaþi; nu este o idee ieºitã din Franþa ridicînd problema unirii Principatelor Române, dar a deschis calea spre înfãpdezbaterile de la ’48 încoace; ea celor douã þãri române. S-au tuirea acesteia. Totodatã, a contribuit la consolidarea a fost sentimentul naþional în împotrivit delegaþiile Austriei ºi autonomiei celor douã þãri, prin garantarea acesteia de toate pãrþile României de cînd Turciei. Dupã multe discuþii pro cele ºapte puteri europene, dispãrînd, astfel, protecIstoria a început a ne spune cîte ºi contra, s-a ivit o nouã formulã toratul þarist unilateral. ceva despre Dacia”. de administrat - plebiscitul - prin Privite în mod cronologic, unele acþiuni care au Mergînd pe acelaºi filon al care poporul sã-ºi arate adezi- premers actului final de la 24 ianuarie 1859 ne pot Istoriei vechi – cu trimiteri la unea pentru unire, problemã crea o imagine generalã asupra întregului cîmp de marile personalitãþi ale acestui prinsã ºi în Tratatul de pace, activitate, cu accentuarea pe unele obiective cu rol „Unirea Principatelor“, neam – Mihail Kogãlniceanu semnat la Paris, la 30 martie determinant. Prin prezentarea acestor documente – picturã de Theodor Aman completa: „Unirea Principatelor 1856, în termenii urmãtori: „...sã deºi este vorba doar de o parte infimã din marele a fost visul de aur, þelul isprãse convoace în ambele þãri adunãri care sã reprezinte mozaic – reuºim sã privim ºi dincolo de o anumitã vilor marilor bãrbaþi ai României, a lui Iancu Huniad, interesele tuturor claselor; o comisie specialã de inforca ºi a lui ªtefan cel Mare, ca ºi a lui Mihai Viteazul, mare, compusã din reprezentanþii celor ºapte Puteri, stereotipie în prezentarea evenimentelor unui act a lui Vasile Vodã, ca ºi a lui Matei Basarab... Unirea se va întruni la Bucureºti ºi va culege dorinþele naþional de o asemenea anvergurã.

De pildã, în aprilie 1856, la Paris, românii din Principatelor este singurul mod în stare a consolida poporului, asupra viitoarelor organizãri ale naþionalitatea românilor, de a le da demnitate, putere Principatelor. Rezultatele vor fi trimise la Paris, unde, capitala Franþei înainteazã ministrului de Externe al ºi mijloace pentru a împlini misia lor pe pãmînt”. printr-o Convenþie, se va stabili organizarea lor ºi vor Franþei, contele A. Walewski, un memoriu prin care cer: retragerea trupelor austriece din Principate; forAcestea erau ideile ºi acþiunile paºoptiºtilor, ale fi comunicate românilor”. unioniºtilor români. Împotriva lor, însã, ºi a altor vecDesigur, dupã evidenþa documentelor, am putea marea Adunãrilor ad-hoc din reprezentanþi ai tuturor tori ai unei viitoare uniri se ridicau (nu era nici o sur- crede cã puterile europene nu mai puteau de grija claselor sociale; înlocuirea domnitorilor Barbu ªtirbei prizã!) imperiile înconjurãtoare – pentru Moldova ºi Principatelor Române, ajungînd sã se batã între ele ºi Grigore Al. Ghica cu cãimãcãmii, în fruntea cãrora Muntenia – Rusia ºi Turcia. Cele douã mari puteri, pentru binele nostru. Ceea ce a urmat contrazice sã fie numiþi oameni care au demonstrat devotament puse în temã de anul revoluþionar 1848, s-au grãbit sã aceastã pãrere, soarta realizãrii unirii rãmînînd, în pentru interesul naþional; permisiunea reîntoarcerii în încheie, la 19 aprilie/1 mai 1849, Convenþia de la principal, în mîinile românilor, sub steaua unor nume þarã a revoluþionarilor exilaþi. Dorind sã frîneze

Fãrã sã fi avut toþi cunoºtinþã de aprecierea lui caimacamul Vogoride, iatã ce „instrucþievoluþia din Principate în direcþia uni” primea acesta de la fratele sãu, Nicolae Bãlcescu la adresa Puterilor strãine, privite unirii, ministrul de Externe al Porþii, Alexandru, secretar al ambasadei turceºti prin prisma jocurilor de interese, românii au rezonat la Fuad Paºa, trimite puterilor garante o din Londra: „Mã grãbesc sã-þi spun cã îndemnurile revoluþionarului de la 1848, cînd acesta nouã circularã în care, dupã ce reamlordul Palmeraton este cu totul contra spunea: „În zadar veþi îngenunchea ºi vã veþi ruga pe inteºte cã Principatele Române sînt unirii. Dupã cum þi-am mai spus, este la porþile împãraþilor, pe la uºile miniºtrilor lor. Ei nu parte integrantã a Imperiului Otoman, mare nevoie sã-þi dai din timp toate silin- vã vor da nimic, cãci nici nu vor, nici nu pot. Fiþi gata, se pronunþã împotriva abordãrii proþele ca moldovenii sã nu-ºi mai exprime dar, a o lua voi, fiindcã împãraþii, domnii ºi boierii blemei unirii în viitoarele Adunãri dorinþele pentru unire, pentru a te face pãmîntului nu dau fãrã numai aceea ce le smulg ad-hoc din Principate. vrednic de bunãvoinþa Înaltei Porþi ºi de popoarele. Fiþi gata, dar, a vã lupta bãrbãteºte, cãci, În luna ianuarie 1857, Poarta sprijinul Angliei ºi Austriei, care ºi ele prin lucrare ºi jertfire, prin sîngele vãrsat, poporul Otomanã emite firman care cuprinde sînt împotriva Unirii. Trebuie sã lucrezi dobîndeºte conºtiinþa drepturilor ºi datoririlor“. normele electorale în vederea alegerii cu isteþime ºi fineþe, avînd faþã de Divanurilor ad-hoc în Þara RomâÎn sensul celor declarate de Bãlcescu, Adunãrile moldoveni o atitudine generoasã, faþã de elective din cele douã þãri aveau sã confirme aºtepneascã ºi în Moldova. Deºi prin acest boieri politicoasã, ºi loveºte în Unire. tãrile mulþimii. Prin intensificarea legãturilor dintre act se asigura supremaþia în adunãri a Trebuie sã le spui cã Unirea nimiceºte cele douã Partide naþionale din Moldova ºi Muntenia claselor privilegiate, se fãcea un pas drepturile Moldovei ºi nu poþi consimþi s-a încercat realizarea unui numitor comun, dar, cu înainte prin faptul cã, pentru prima ca în timpul domniei tale sã se întîmple toate acestea, din cauza influenþelor externe (în prodatã, puteau participa la aceste adunãri, cu rol hotãrîtor în desenarea Sigiliul folosit de Al.I. Cuza asemenea faptã”. Aºa caimacam, porþii diferite), nu s-a putut realiza, fiecare Adunare aºa frate! viitorului celor douã principate, ºi electivã avîndu-ºi propriul desfãºurãtor ºi propria Cu toate piedicile apãrute, valul Unirii celor douã „aventurã” în finalizarea acþiunii. Sentimentul domireprezentanþi ai þãrãnimii clãcaºe, cîte unul de fiecare judeþ. În continuare, evenimentele se succed într-un Principate Române se înãlþa vertiginos, cuprinzînd, pe nant era optimismul, „Steaua Dunãrii” afirma cu o zi ritm alert, diplomaþia româneascã implicîndu-se în lîngã fruntaºii Revoluþiei de la 1848, ºi alþi intelectu- înainte cã „Adunarea electivã nu numai va aclama, ca proiecte ºi rezolvãri pe probleme punctuale, în lupta ali de marcã, alãturi de masele de þãrani, în mijlocul Divanul ad-hoc, Unirea Principatelor, ci o va decreta cãrora ideile ºi beneficiile viitoarei uniri prindeau ºi o va pune în lucrare”. cu antiunioniºtii, atît din interior, cît ºi din afarã.

Dupã ce, în iulie 1857, reprezentanþii diplomatici viaþã, întãrindu-le speranþa cã vor scãpa de sãrãcie. În Moldova, dupã un început incert, ºi dupã ce la Istanbul ai puterilor favorabile Unirii (Franþa, Organismele Adunãrilor ad-hoc, creaþie a hotãrîrilor apãruse o listã cu 38 de candidaþi, deºi propunerea unui Rusia, Regatul Sardiniei ºi Prusia) adreseazã Porþii o Congresului de la Paris, din februarie 1856, în pofida candidat unic pentru ambele Principate era socotitã notã de protest referitoare la falsificarea alegerilor unor încercãri de a se limita autoritatea acestora, au riscantã, prin încãlcarea Convenþiei, deputaþii Partidei pentru Divanul ad-hoc din Moldova, de cãtre caimaca- constituit forumul românismului, locul unde, liberi de naþionale, în noaptea de 3/15 ianuarie, l-au propus, în mul Nicolae Vogoride – ceea ce a avut efect, luna constrîngeri, deputaþii celor douã foruri naþionale îºi unanimitate pe Alexandru Ioan Cuza, votul avînd loc urmãtoare noile alegeri dînd cîºtig de cauzã majoritãþii puteau exprima votul, în concordanþã cu ideea pentru pe 5/17 ianuarie. Vãzîndu-se în minoritate, adversarii unioniste – Adunãrile ad-hoc din Moldova ºi care militau. Cele douã adunãri, de la Bucureºti ºi de unirii au votat ºi ei în favoarea candidatului Partidei Muntenia (7/19 octombrie, respectiv 9/21 octombrie) la Iaºi, cuprinzãtoare a tuturor reprezentanþilor naþiu- Naþionale. De la tribunã, Mihail Kogãlniceanu, în adoptã rezoluþii similare, care conþin germenii viitoru- nii, puteau fi prezentate ca model european, sub egida numele tuturor, adresa aceste cuvinte alese noului unei democraþii reale, ceea ce – în domnitor: „Alegîndu-te pe tine domn în þara noastrã, contextul unei Europe aºa-zis supe- am vroit sã arãtãm lumei aceea ce toatã þara doreºte: la rioare – pare un fel de blasfemie. legi noi om nou. O, Doamne! mare ºi frumoasã îþi este Pentru reeducarea percepþiilor a pri- misia. Constituþia din 7/19 august ne însemneazã o ori despre „înapoierea” Princi- epocã nouã ºi Mãria-Ta eºti chemat sã o deschizi! Fii patelor Române, iatã demonstraþia dar omul epocei; fã ca legea sã înlocuiascã arbitrariul! reprezentãrii adunãrilor româneºti, Fã ca legea sã fie tare, iar tu, Mãria-Ta, ca Domn, fii cu doi ani înaintea realizãrii Unirii bun, fii blînd, fii bun mai ales pentru acei pentru cari din Ianuarie 1859: dintr-un numãr mai toþi Domnii trecuþi au fost nepãsãtori sau rãi. Nu de 753 de boieri mari, cît arãtau sta- uita cã dacã 50 de deputaþi te-au ales Domn, însã ai sã tisticile documentelor la acea domneºti peste douã milioane de oameni!”.

La Bucureºti, într-o atmosferã de încordare ºi cu vreme, au fost aleºi 60 de deputaþi; manifestaþii de stradã, ºi-a început lucrãrile Adunarea din 1.821 mici proprietari au fost electivã, la 22 ianuarie/3 februarie. Mulþimea se aleºi 33 de deputaþi; din 2.896 de orãºeni au fost aleºi 39 de deputaþi, adunase pe strãzi, iar o parte dintre manifestanþi iar dintr-un numãr de 219.777 de ajunseserã chiar în curtea Mitropoliei, pînã în preajma þãrani au fost aleºi 33 de deputaþi. adunãrii, în sprijinul Partidei Naþionale. Dupã o Chiar dacã diferenþele, ca numãr noapte aproape albã, ziua urmãtoare a început sub real, par a fi disproporþionale, la o semnul unei ºi mai ample agitaþii, la ora 8, în Dealul Deschiderea lucrãrilor Divanului ad-hoc al Þãrii Româneºti analizã a noastrã – cei din peri- Mitropoliei fiind adunaþi peste 10.000 de oameni, iar lui stat, precum: respectarea drepturilor Principatelor metrul altui veac ºi altui mileniu – în acea vreme con- organele administrative ameninþînd cu represalii. În aceastã stare revoluþionarã, întruniþi la hotelul ºi, în special, a autonomiei lor, în cuprinderea vechilor stituia o depãºire a vechilor statute, cînd, pe þãrani ºi „Concordia”, deputaþii au înþeles cã nu pot ieºi din capitulaþii încheiate cu Poarta; Unirea Principatelor pe orãºeni nu-i bãga nimeni în seamã, ºi, mai ales, în impas decît formulînd o propunere care sã facã posiîntr-un singur stat purtînd numele de România; neu- comparaþie cu practica discriminatorie din multe þãri bilã o dublã alegere în persoana lui A.I. Cuza. Aºa se tralitatea teritoriului Principatelor ºi încredinþarea europene... face cã, ideea dublei alegeri, care fusese cîndva flutuPrin Adunãrile ad-hoc s-a þinut legãtura dintre puterii legiuitoate unei Adunãri Obºteºti în care sã fie ratã în ambele tabere, a prins contur în noaptea de unioniºtii celor douã Principate, prin diferite comunireprezentate interesele naþiei române...

23/24 ianuarie.

Secretul fiind pãstrat cu strãºnicie, a Pentru cã am mai vorbit despre Convenþia de la cate cu privire la mersul lucrãrilor pentru unire în doua zi dimineaþa, la ora ºase ºi jumãtate, Alexandru Paris, privind organizarea definitivã a Principatelor fiecare dintre cele douã þãri. Astfel s-a întîmplat atunIoan Cuza a fost declarat Domn al Þãrii Româneºti, cu Române, nu trebuie sã omitem faptul cã Principatele ci cînd Dimitrie Brãtianu s-a deplasat la Iaºi, unde a unanimitate de voturi, scriindu-se, astfel, „una dintre rãmîneau sub suzeranitatea Porþii ºi sub garanþia avut întrevederi cu reprezentanþii Moldovei din tabãra cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre“, cum colectivã a statelor semnatare. Se stipula, în conti- prounire, punînd la punct programe ºi proiecte declara Vasile Alecsandri. nuare, aservirea financiarã cãtre Poartã, în acest sens comune, în aºteptarea anului 1859. (va urma) Astfel, învãþînd democraþia din mers, românii din tributul fixat pentru Moldova fiind de 1.500.000 de GEO CIOLCAN piaºtri, în timp ce pentru Muntenia suma era de cele douã Principate ajung la pragul anului 2.500.000 de piaºtri. În cea mai arzãtoare problemã a 1859, an pe care nu-l puteau bãnui de o prea Principatelor – chestiunea Unirii – documentul sta- mare semnificaþie, deºi plutea în aer un dezbilea doar o uniune formalã a celor douã þãri, sub nodãmînt aºteptat de secole: realizarea Unirii denumirea de Principatele Unite ale Moldovei ºi Þãrii Principatelor Române. Aveau acum, la Româneºti, fiecare avînd domnitor, guvern ºi adunãri îndemînã, douã atuuri care sã le deschidã calea legiuitoare proprii. Au fost prevãzute ºi douã instituþii spre dezideratul naþional – Unirea: Convenþia comune: Curtea de Casaþie ºi o Comisie Centralã, de la Paris ºi Adunãrile ad-hoc. Dar, oare, erau acestea suficiente – privite, generic, doar ca un menitã sã pregãteascã legile proprii celor douã þãri.

Dar, pe lîngã unele lacune ale tratatelor inter- cadru general – în multitudinea pãienjeniºului naþionale în legãturã cu problematica unirii Principatelor þesut de propaganda antiunionistã, în frunte cu Române, apãrea atitudinea unor reprezentanþi români, unele dintre puterile garante? Cum puteau antiunioniºti, care nu se sfiau sã se implice direct în românii sã preîntîmpine unele surprize generate vederea zãdãrnicirii marelui act al Unirii. Pentru cã, într- fie de contraofensiva celor care se împotriveau un paragraf anterior, am relatat despre falsificarea Unirii, fie din lipsa de experienþã a celor alegerilor pentru Divanul ad-hoc din Moldova, de cãtre chemaþi sã gestioneze situaþia? Þãrani deputaþi în Divanul ad-hoc al Moldovei

Pag. a 14-a – 28 septembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei drept, pe care Iohannis îl invocã doar în vorbe ºi doar atunci cînd trebuie sã se legitimeze ca democrat. Ce s-ar fi întîmplat oare în asemenea condiþii cu România?

Stagnare, prãbuºire, adicã ce s-a întîmplat în vremea incapabilului Cabinet condus de Cioloº, expediat la Bucureºti de liderii de la Bruxelles.

Valul violenþelor din Piaþa Victoriei a trecut, ca telazul mãrii, dar atmosfera politicã din România este tot tulbure ºi încleºtatã, întrucît preºedintele Iohannis nu conteneºte sã incite la noi incidente grave. În asemenea condiþii n-ar fi exclus ca, de Crãciun, preºedintele þãrii sã se trezeascã la porþile Palatului Cotroceni cu cîteva sute de mii de ,,colindãtori”, aºa cum i s-a promis, care nu vor pleca de acolo decît atunci cînd vor primi darul cuvenit – demisia gazdei. Rãzmeriþa a trecut, dar urmãrile ei vor face obiectul unor analize care, cu siguranþã, vor scoate la ivealã multe dintre uneltirile interne ºi externe. O primã consecinþã a evenimentelor din 10 august, care au stîrnit atîtea reacþii interne ºi externe, pune în evidenþã faptul cã cel mai ºifonat personaj politic, de pe urma nefastei aventuri, este preºedintele României, Klaus Werner Iohannis. Er firesc sã fie aºa, fiindcã, dupã ce ºi-a anunþat candidatura în alegerile prezidenþiale de la sfîrºitul anului viitor, a pornit o luptã acerbã împotriva electoratului. O asemenea situaþie nu trebuie sã mire pe nimeni, atîta timp cît Iohannis, mai presus de rolul pe care îl joacã în fruntea statului, este un Klaus Wider, adicã o clonã a autohtonului Gicã Contra. Promovînd permanent ura în rîndul clasei politice ºi al partidelor, sfidînd rezultatul alegerilor democratice, pe care-l

recunoaºte formal, precum ºi ordinea constituþionalã a sttului de drept, Iohannis este în stare sã spunã cã ziua în amiaza mare, în România, este întuneric beznã, din cauza guvernului constituit de coaliþia PSD-ALDE. Pe Klaus Iohannis nu-l intereseazã dacã ambiþiile ºi încrîncenãrile sale politice, subordonate unor interese strãine, fac rãu þãrii noastre. Neavînd har politic, aºa cum se vede din discursul sãu distructiv, Klaus Iohannis conteazã orbeºte pe forþa strãzii, atît de pestriþã, fãrã sã înþeleagã cã nici în cazul în care uliþa bºucureºteanã ar fi un Champs-Élysées, tot nu i-ar folosi la nimic. Cînd nu te sprijini pe popor, riºti sã te prãbuºeºti în orice moment.

Potrivit unui recent sondaj de opinie, cel mai capabil preºedinte al României a fost Nicolae Ceauºescu, indiscutabil un dictator, un om fãrã studii ºi culturã, dar un mare patriot, care a scos þara la luminã. Din pãcate, cei patru care i-au urmat la cîrmã au scufundat România în mocirla unei politici mizerabile, strãine intereselor sale.

Politician încrîncenat din cap pînã-n picioare împotriva actualei Puteri, Klaus Iohannis promoveazã permanent ura de clasã ºi discordia între partide, sfideazã democraþia, vrea cu orice chip sã rãstoarne ordinea constituþionalã a statului de drept, încercînd pe toate cãile sã aducã la guvernare partidele anemice ale unei Opoziþii isterizate. În acest sens, Iohannis criticã dur ºi fãrã argumente întemeiate orice realizãri ale Executivului, fie cã este vorba de creºteri economice, de majorarea salariilor ºi pensiilor sau de alte asemenea mãsuri. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

cît de iresponsabili sînt conducãtorii politici de acum, care luptã doar pentru ciolan, cã, pentru ei, altfel nu se poate... Toþi vor sã fie acolo sus, vorbesc mult ºi fac atît de puþin sau aproape nimic pentru binele þãrii.

Preºedintele, care ar trebui sã fie un factor de echilibru între partide ºi între instituþiile statului, pune paie pe foc, vrînd neapãrat ,,guvernul meu”. Pe dumnealui se pare cã nu-l intereseazã þara ºi poporul pe care ar trebui sã le pãstoreascã astfel încît sã ne fie bine tuturor, sã trãim mãcar în liniºte. Cãci fãrã liniºte se alege praful de tot. El se luptã cu ,,penalii” de la PSD, cu Dragnea, care ºi ãsta se amestescã mereu unde nu-i fierbe oala ºi, în loc sã-i lase pe guvernanþi sã lucreze (Mircea, fã-te cã lucrezi...) dirijeazã el totul, deºi nu este ºeful Cabinetului. Las’ cã nici cu Viorica Dãncilã nu rupem gura tîrgului. Fãrã personalitate, sãrmana s-o fi mirînd ºi ea cum de a ajuns în înalta funcþie de premier. ªi mai comite ºi grave greºeli de limbã, prilej de aspre ºi

neiertãtoare ironii din partea ziariºtilor ºi a multora dintre cei care o urmãresc cu atenþie. Unde i-o fi gãsit dom’ Dragnea pe unii ºefi de ministere, care ,,strãlucesc” prin ignoranþã ºi incompetenþã, nu ºtim. Sau, poate, teleormãneanul chiar a vrut sã le dea apã la moarã lui Iohannis ºi altor contestatari. ªi-apoi, prezenþa atîtor conjudeþeni de-ai sãi la diverse ministere supãrã. Se vede clar cã nu criteriul probitãþii profesionale a primat, ci alt motiv. ªi, colac peste pupãzã, a mai dat buzna ºi pesta porcinã peste noi! Bine c-am rãmas cu niscaiva oi, cã tot îi plac domnului Daea, care se numãrã printre puþinii miniºtri ce trebuie apreciaþi pentru priceperea ºi devotamentul lor. Rîzi tu, rîzi, Harap Alb, da’ purceaua-i moartã-n coteþ.

Nu ne rãmîne decît sã sperãm cã vor veni zile mai bune pentru biata noastrã Românie, sãrãcitã ºi trãdatã de mai toþi belferii de azi.

GEORGE MILITARU

În Ministerul Sportului, corupþia, crasa incompetenþã ºi diletantismul sînt la ele acasã (1)

fãcuse cunoscut prin postarea pe internet a unor fotografii în care se observa cum individul urina (ca Patapievici) pe o troiþã a Domnului Iisus Hristos, ºi asta în timp ce mã-sa se lãuda cu educaþia pe care i-a dat-o.

(Praful ºi pulberea sã se aleagã de voi, nenorociþilor!)

Cu surle ºi trîmbiþe a urma nea Funeriu, intrat în istorie cu un mãreþ discurs þinut în faþa Camerelor reunite ale Parlamentului din România: ,,Stimaþi parlamentari, aflaþi cã noþiunea de «coleg» este la genul neutru!”. Bravo, stimate domn, dar pînã una-alta, matale nu ne-ai arãtat încã diploma de bacalaureat, examen pe care, sanchi, spui cã l-ai susþinut la Paris, pe a doua stradã la dreapta.

A urmat la acelaºi minister Adomniþei, cel care s-a fãcut de rîs în faþa unor copilaºi de 8-10 ani, neºtiind cîte steluþe are steagul Uniunii Europene.

Despre Remus Pricopie, care a urmat, presa centralã a scris cã este un agramat, deºi domnia-sa se laudã cã a fãcut studii politice la Universitatea George Washington, în perioada 2003-2004, dar s-a dovedit cã totul nu este decît o invenþie, demontatã de reprezentanþii universitãþii respective, care au declarat public cã numele menþionat mai sus nu figureazã în baza lor de date.

Nu putem omite momentul în care Agenþia Naþionalã pentru Sport ºi Tineret a fost condusã de Octavian Bellu, care, dupã numai cîteva sãptãmîni, s-a retras din funcþie, declarînd: ,,Plec din aceastã instituþie cu un gust amar ºi cu convingerea cã nimeni de aici nu se pricepe la sportul de performanþã”, motiv pentru care omul a fost mazilit la Adunarea Generalã de Alegeri a C.O.S.R., din 2014.

Aºa s-a fãcut cã pe fotoliul ministerial a ajuns Doina Melinte, cea care ºi-a înscris fiica la examenul de bacalaureat al sportivilor de la Bacãu, deºi respectiva elevã nu practicase în viaþa ei nici un sport. (va urma) VALENTIN TURIGIOIU

Peºtele de la cap se-mpute (3) Astãzi, Opoziþia, mai zdruncinatã ca oricînd, îºi linge rãnile, vãitîndu-se pe toate meridianele lumii, fãrã sã stîrneascã nicãieri lacrimi de crocodil. Bocetele sale îºi gãsesc palid ecou doar prin unele þãri comunitare, pentru care România este ºi trebuie sã rãmînã o colonie bunã de jumulit. Austria, aceastã þarã cît o strachinã, vorba regretatei poetese Leonida Lari, ne-a ºantajat în ultimii 15 ani, mai rãu decît ca pe vremea habsburgilor. Pe cînd deþinea preºedinþia Consiliului Uniunii Europene, s-a opus din rãsputeri accederii þãrii noastre în aceastã structurã continentalã. Dar cum a pus mîna pe doi dintre giganþii economiei româneºti – PETROM ºi BCR -, a uitat brusc de orice împotrivire. A preluat tot prin ºantaj fabricile noastre de ulei, pe care în decurs de un an le-a pus pe butuci, ca sã poatã exporta în România mari cantitãþi din producþia proprie de ulei. Austria este, de asemenea, þara care a jefuit bezmetic pãdurile româneºti, cu sprijinul direct al preºedintelui Iohannis. Acum, cancelarul Austriei acuzã cã jandarmii români i-au bãtut pe doi ziariºti din Viena, prezenþi la evenimentele din Piaþa Victoriei. Dacã jandarmii au abuzat de forþã, gestul lor este condamnabil ºi trebuie pedepsit. Din pãcate, atitudinea autoritãþilor austriece, care în ultimul deceniu ºi jumãtate au agresat atît de abject milioane de români, este trecutã sub tãcere. În cazul în care lovitura de stat, cum numesc unii analiºti protestele din 10 august, ar fi reuºit, guvernul ar fi fost debarcat, iar statul subteran ar fi suprimat statul de

România sãrãcitã ºi trãdatã Scriu cu durere în suflet despre þara mea, care nu mai are aproape nimic al ei. Ni le-au luat strãinii pe toate.

Mai au sã ne termine pãdurile, care plîng sub trosnetul drujbelor dubioase, ºi gazele naturale, care se exploateazã tot pentru alþii. Sîntem o colonie deja, sau cel puþin o semicolonie. Facem ceea ce ne dicteazã strãinii, care nu ne privesc ca pe niºte parteneri egali, ci mai degrabã ca pe niºte slugi obediente ºi uºor de manevrat.

De ce, la un veac de istorie zbuciumatã, sîntem mai dezbinaþi ca oricînd? Ungurii (unii) vor Ardealul nostru sfînt, unde s-a zãmislit poporul român, iar ruºii ne ameninþã mereu. La 100 de ani de la sublimul act al Marii Uniri, sãvîrºit prin osîrdia tuturor românilor, ne sfîºiem unii pe alþii, ca niºte proºti. Ne minunãm vãzînd

Motto: ,,Timp, loc ºi întîmplare,/ Poate mulþi or fi avut,/ Însã, cîþi au ºi ºtiut/ Sã le foloseascã, oare?”

(J. Ruiz de Alarcon, Spania) Se ºtie cã oricît s-ar strãdui omul sã-ºi ascundã gãunoºenia, nu reuºeºte; el rãmîne aºa cum mama naturã l-a fãcut, iar mãicuþa sa l-a educat sau nu l-a educat.

Marca genetica exprimatã prin intermediul omului este pusã în evidenþã în orice împrejurare, mai ales cînd aceasta este amalgamatã cu poleiul ruginit al aroganþei, de unde ºi vorba din popor ,,Cãrbunele, oricît l-ai spãla, tot negru rãmîne“. Aceste lucruri mi-au venit în minte atunci cînd am constatat cã generaþia tînãrã din România a devenit victima unor sisteme politice ticãloºite, chiar criminale. Deºi învãþãmîntul, educaþia, cercetarea ºi sportul sînt noþiuni ce stau la baza dezvoltãrii oricãrei societãþi sãnãtoase, civilizate ºi cu adevãrat democratice ºi ar trebui ca fiecare sã fie administrate de cãtre un minister, iatã cã, mai tot timpul, acestea au fost comasate sub forma unui ghiveci garnisit ºi condimentat cu cele mai aiuristice decizii politice.

De fapt, haos a fost mereu peste tot, cînd, spre exemplu, la Ministerul Justiþiei a fost numit ºef un general, la Armatã, un avocat, la Interne, un civil, la Sãnãtate, un contabil (Nicolaescu), la Sport, un stomatolog (Bãnicioiu), la Agriculturã, un electronist (Mureºan) º.a.m.d, aproape toþi cu probleme ºi chiar condamnãri penale. Aºa s-a fãcut ca destinele tinere generaþii din România sã cadã în mîinile unor aventurieri politici, diletanþi, incompetenþi ºi infractori penali de prim rang, care ºi-au transformat funcþiile de demnitari ai statului în

propria afacere. Problemele reale ºi urgente ale tinerilor din România au devenit bãtaia de joc a acestor paraºute politice, dar hai sã vedem despre cine este vorba.

Voi începe cu Abramburica, pe vreme cãreia din manualele ºcolare au dispãrut personalitãþi de marcã ale naþiei, precum Bãlcescu, Adrian Pãunescu, Eugen Barbu, domnitori de seamã º.a.m.d., apãrînd în schimb personaje contemporane, cum ar fi Andreea Esca, Garcea sau Patapievici, cel care într-o a sa ,,lucrare filozoficã” a scris cã ,,se piºe pe poporul român” (sic!).

Demn de reþinut este faptul cã Traian Bãsescu, preºedintele circar al românilor, dupã ce s-a ºters de urina cristalinã a distinsului ,,filozof”, a semnat un decret prin care mister Patapievici a fost decorat cu o distincþie de prim rang a României. (Bravo, vericule, dar cînd vor fi evidenþiaþi astfel ºi Cristian Cioacã, Udrea, Bica sau fraþii Cãmãtaru ºi Clanul Corduneanu?)

A urmat la Învãþãmînt, Educaþie, Cercetare ºi Sport doamna Ridzi, cea care a organizat spectacole propagandistice ºi a construit scene electorale din banii ministerului, ºi asta la niºte preþuri de cazi pe spate (1.000 de euro o scîndurã ºi 10.000 de euro o melodie), motiv pentru care a ajuns la… puºcãrie. Madam Plãcintã i-a luat locul, aceasta fiind colegã de partid cu domnul Brînzã, cel care s-a þigãnit la o emisiune TV cu judecãtorul C.C.R. Greblã, prieten cu doamna Pivniceru, care s-a contrat cu Bãse, despre care Zoe Petre spunea cã este inconºtient, întrucît se ambiþiona sã-l þinã ministru pe Funeriu, bun prieten cu Cataramã ºi duºman de moarte cu Ciorbea…

De reþinut cã fiul lui Plãcintã a fost închis pentru tentativã de crimã, ca sã nu mai vorbim de faptul cã omul se

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 28 septembrie 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Teocraþia ortodoxã moldo-valahã (6) Motto: „Douã sãbii într-o teacã,/Doi Domni în þara sãracã,/N-au loc!“ Deschiderea porþilor Europei pentru ortodoxocomuniºti de cãtre Fericitul Papa Ioan Paul al II-lea, în istorica vizitã la Bucureºti, ºi celebrarea cu patriarhul Teoctist în Parcul Izvor a sfintei liturgii în faþa a sute de mii de oameni, nu este continuatã în vederea refacerii unitãþii Bisericii românilor cu Roma. Rezultatul este fuga, bãjenirea a cinci milioane în occident ºi un blocaj spiritual, intelectual, material, insuportabil, vizibil la toate nivelele, care a culminat cu marºul cãmãºilor albe asupra Bucureºtiului. Teocraþia ortodoxã moldo-valahã, cum vedem în acest serial, este

Ce distruge cu adevãrat familia tradiþionalã? (1) Cînd am auzit prima datã de Referendumul pentru familia tradiþionalã de schimbare a Constituþiei astfel încît cãsãtoriile homosexuale sã fie interzise pentru totdeauna (nu cã acum ar fi legale), întrebarea care mi-a venit în minte a fost: de ce am face asta? Ce avem de cîºtigat noi, ca popor, dacã am scrie explicit în Constituþie cã familia înseamnã doar cãsãtoria exclusivã dintre „un bãrbat ºi o femeie”? Între timp, rãspunsul la întrebare a ajuns sã fie scris pe toate gardurile: ca sã fie protejatã „familia tradiþionalã”. Cu alte cuvinte, 3 milioane de români, cîþi au semnat iniþiativa asta, sau încolonat în spatele ideii înãlþãtoare cã familia româneascã este în pericol ºi trebuie salvatã. Deºi au trecut doi ani de la depunerea iniþiativei în Parlament, nici pînã în ziua de azi nu am înþeles ce legãturã este între dreptul persoanelor gay de a se cãsãtori ºi nenorocirile care s-au abãtut în ultimii ani asupra familiei româneºti. O pozã clasicã de familie, în care apar un tatã, o mamã ºi doi copii (musai un bãiat ºi o fatã, pentru a pãstra echilibrul demografic al þãrii). Toþi din pozã sînt evident fericiþi. Ar fi total de neacceptat ca în loc de o femeie ºi un bãrbat sã vedem, în schimb, doi bãrbaþi sau douã femei. ªi trebuie sã oprim asta prin Constituþie. Numai cã imaginea aceea idilicã nu mai reflectã de mult realitatea. Din poza de familie ar putea sã lipseascã ambii pãrinþi. Atît mama, cît ºi tatãl sînt plecaþi la muncã în strãinãtate. Au rãmas acasã, dezorientaþi, însinguraþi, în grija rudelor, iar unii s-au sinucis din cauza depresiei. Tot ca sã respectãm realitatea, în alte poze de familie, femeia trebuie sã aibã ºi un ochi vînãt. Una din patru femei din România a fost cel puþin o datã victima violenþei domestice. Sau din pozã ar putea lipsi unul din copii. Ori bãiatul, trimis la spital dupã ce a fost bãtut de pãrinþi (în 6 din 10 familii din România, copiii sînt educaþi cu bãtaia), ori fata, pentru cã s-a mãritat de la 15 ani ºi a plecat la casa ei. Sigur, familia româneascã trebuie apãratã. Întrebarea e: cine sã o apere? Statul, e clar, are alte treburi mai importante. Poate Biserica? Biserica luptã pentru familie în stilul ei propriu. Spre exemplu, tatãl este dat afarã din serviciu ºi rãmîne pe drumuri. Chiar dacã nu se mai înþelege cu nevasta e obligat sã rãmînã în cãsnicia aia mizerabilã. ªi, eventual, ca sã se mai rãcoreascã din cînd în cînd, nu are decît sã-i umfle ochii nevestei carel face nefericit. Sigur, nu generalizez, cum se vor gãsi mulþi sã mã acuze. Nu, dar lucrurile astea se întîmplã în România, zi de zi. Iar dacã mai auzi vreodatã vreun politician care-þi spune cã el apãrã „familia tradiþionalã”, ai putea sã-l întrebi simplu: ce a fãcut mai exact împotriva sãrãciei, a emigraþiei în masã, a înapoierii din România ruralã sau a violenþei domestice? Pentru cã astea distrug familia româneascã, ºi nu cãsãtoriile gay, pentru care vreau sã ºtiþi cã nu pledez. Sîntem pe primul loc, în Uniunea Europeanã, la numãrul de mame adolescente. Sîntem pe primul loc ºi la numãrul de mame care mor la naºtere.

Frunza, o tînãrã romã de 15 ani, îmbrãcatã într-un capot roºu, scoate din cutie o sticluþã de picãturi pe bazã de plante. Ricã, partenerul ei, de 17 ani, i-o ia din

incompatibilã cu normele ºi valorile statului de drept, economia de piaþã, acquis-ul comunitar din democraþia, civilizaþia occidentalã, catolicã/protestantã (catolicism radical). De aceea eºecul la ortodocºii moldo-valahi a „Statului ºi Piaþa“, a „Formelor fãrã fond“, a „Modernizãrii fãrã occidentalizare“, obligã vestul, spre binele românilor, la integrarea lor în UE/NATO ºi la o prezentã supraveghere socio-economicã, militarã permanentã, pînã la refacerea unitãþii de credinþã cu Roma. În acest context, prof. Silviu Cerna face o excelentã prezentare a evoluþiei ideilor anti-occidentale ale elitei ortodoxo-comuniste/socialiste legate de apartenenþa României, de jure, nu de facto, duplicitarã la UE/NATO, în articolul din numãrul urmãtor, „Statul ºi Piaþa“, menajînd politic corect sensibilitatea religioasã a miºcãrii cãmãºilor albe. (va urma) VIOREL ROMAN mînã ºi citeºte instrucþiunile. Fata spune cã ia picãturile ca sã-i treacã „sperietura”. În urmã cu cîteva zile, Patricia, fetiþa lor de un an, a cãzut ºi s-a lovit cu ochiul de soba din casa în care locuiesc cu fraþii, pãrinþii ºi bunicii lui Ricã, într-un cartier de romi din Suceava.

Fetiþa n-a rãmas cu nici un semn, dar Frunza a avut un ºoc. Frunza este una din cele aproximativ 200 de tinere minore care nasc anual în Suceava, cifrã care situeazã România pe primul loc din Uniunea Europeanã.

România are un numãr mai mare de naºteri în adolescenþã decît state precum Rwanda, Trinidad Tobago sau Emiratele Arabe Unite. Vîrsta medie de începere a vieþii sexuale în România e de 15 ani jumate, potrivit unui studiu realizat de UNICEF. Din cauza nivelului ridicat al sãrãciei, judeþul Suceava este fruntaº la numãrul mamelor care mor în timpul sarcinii sau dupã sarcinã: rata mortalitãþii materne este de patru ori mai mare decît rata naþionalã. La fiecare 30 de secunde, o femeie e lovitã. Trãim într-o societate în care 72% din concetãþenii noºtri cred cã biserica oferã rãspunsuri pentru viaþa de familie. Asta pentru cã dupã jumãtate de veac în care comunismul s-a bãgat pînã ºi-n paturile românilor, se pare cã ne-am obiºnuit prea mult cu ideea. Nu neg rolul pe care-l poate avea Biserica în conservarea unui simþ comunitar sau ridicarea celor mai vulnerabili dintre noi. În multe cazuri, femeile lovite de soartã ºi de soþ ajung sã caute un rãspuns la un duhovnic, cã lucrurile nu-s mereu simple. Biserica nu-i oarbã la ideea de divorþ, îl acceptã atunci cînd e vorba de chestii serioase: adulter, erezie, leprã, avort sau bãtrîna impotenþã. Însã, aparent nu are mereu aceeaºi deschidere ºi pentru violenþa domesticã, cã o palmã sau un pumn în coaste nu-i motiv serios de divorþ, atît timp cît nu reprezintã un atentat la viaþã, aºa cum e crima de a avea control asupra propriului tãu corp, evident.

Acasã se blesteamã sau se înjurã, iar sudalmele au structurat dintotdeauna funcþionarea afectivã a celulei familiale româneºti. Blestem þîºnit din gura mamei, de pildã, excedatã de gesturile naturale, exuberante, ale copiilor: „Cu ce m-a pedepsit Dumnezeu sã nasc arãtãri ca voi?” Sau scrîºnit din partea tatãlui, care îºi scoate lent cureaua: „Eu v-am fãcut, eu vã omor”. Pornind de aici, înjurãturile româneºti cele mai grele au avut întotdeauna de-a face cu mama. Mama combinatã cu religia. „Ceara mã-tii”, „anafura mã-tii”, „grijania mã-tii” ºi „parastasul” vin dintr-o preocupare pentru religios ºi afecþiune maternã care trebuie combinate pentru a produce un amestec exploziv. Pentru ce la noi înjurãtura legatã de mamã e una din cele mai grele de iertat, dacã nu cumva tabuul absolut? În România, dar ºi în unele culturi vecine, cele mai teribile înjurãturi rãmîn cele legate de familie, mai precis de mamã, dar ºi de morþii ei (ai clanului ºi familiei din care provine ea). Sigur, totul poate fi legat ºi de structura familiei ortodoxe esteuropene, unde familia comunitarã ar justifica importanþa fascismului ºi a comunismului în Italia, Grecia ºi Europa de Est. Aceeaºi familie comunitarã explicã ºi absenþa tendinþelor individualiste în societãþile balcanice. De aceeaºi naturã e ºi faptul cã în România generaþii de pãrinþi ºi-au lãsat copiii sã fie crescuþi de bunici, sub pretextul facil al lipsei de timp. Înjurãturile ºi ocãrile noastre nici mãcar nu sînt cu toate neaoºe, foarte multe fiind împrumutate din limbi slave, în spe-

ªtirea sãptãmînii

Ne stã în FIRE sã trãdãm! (urmare din pag. 1) Cum am spus, Dragnea este în acest moment cel mai vînat politician din România. Sînt extrem de mulþi bani la mijloc. Sã nu uitãm cã pentru resurse naturale – gaz, petrol - se poartã rãzboaie foarte fierbinþi. Noi acum sîntem încã la faza uºoarã a rãzboiului. Dacã nu le dãm celor interesaþi ceea ce vor, e posibil sã asistãm la lucruri mult mai rele.

Politica româneascã este plinã ochi de trãdãtori.

Este un fapt, este o realitate. Dacã însã se gãseºte vreunul pe lîngã Dragnea care se opune, se trece la ostilitãþi. 10 august a fost o primã încercare. Acum urmeazã mazilirea lui din interior, lucru foarte, foarte probabil.

Teamã îmi este însã cã „grupul de la Cluj”, dacã nu va reuºi cu vorba bunã, e posibil sã se separe de PSD, cu tot cu o bunã bucatã de þarã. Pentru cã, în mod absolut, România este destul de vulnerabilã pe plan extern, ºi poate prin oferirea pe degeaba a acelor resurse, putem sã ne vedem mai departe, încã 100 de ani, de sãrãcia noastrã.

Despre „coloana a V-a” din PSD, aceºti „#rezist” social-democraþi, am suspiciuni rezonabile cã obiectivele lor sînt cu totul ºi cu totul altele decît cele oficiale. Firea, prin falsificarea acelei scrisori semnate de 50 de mari personalitãþi culturale ale Bucureºtiului, s-a descalificat total, ca om, ca primar, ca politician. Ea, împreunã cu ceilalþi doi, probabil doar cãþeluºi de companie ai ei, sau doar ºantajabili, face jocul unor personaje care, la acest moment, nu susþin interesele României. Acest joc se va finaliza doar dupã ce legea off-shore se va adopta aºa cum doresc Iohannis ºi cei care îl sprijinã din afarã. Retrimiterea în Parlament a acestei legi, de cãtre Iohannis, nu a fost decît o tragere de timp pînã cînd ea va fi adoptatã aºa cum se doreºte.

Dragnea, în inconºtienþa lui, nu înþelege cã nici mãcar românii nu îl sprijinã în acest demers, darãmite membrii PSD. Este singur.

Vã întrebaþi voi, cei care urmãriþi evenimentele prin prisma posturilor TV româneºti, de ce DNA a început sã ancheteze ce se întîmplã din 2005, 2006 încoace, ºi nu se duce pînã în 1990? Este o întrebare al cãrei rãspuns ne poate aduce nouã un plus de înþelegere în ceea ce priveºte tot ce se întîmplã acum pe scena politicã româneascã. cial limbile slavilor din sud, cum ne-o aratã Atlasul Lingvistic Român, publicat de Academie în 1942, unde gãsim, de pildã, pentru „organul genital al femeii„ în Banat: „sramota”, adicã în sîrbeºte: „ruºinea”. Prin Moldova ºi Dobrogea avem însã rãmãºiþe de latinisme dispãrute în alte regiuni: „vulfã” ºi „vulvã” (deºi sînt date ca sinonime pentru „falã” ºi ca variante ale lui „vîlvã”, e mult mai probabil ca ele sã vinã din latinescul „vulva”, la fel cum „vintre” vine de la latinescul „venter”). Pînã ºi un termen precum e „pizda” provine din slavã, ba chiar cel mai probabil direct din rusã: pe cale de dispariþie în limbile slavilor de sud, „pizda” a cãpãtat cea mai mare extensie în rusã, unde presarã copios discursul cotidian. Termenul s-a demonetizat, precum „fuck” în englezã. Pizdeþ înseamnã pur ºi simplu dezastru, nenorocire, fiasco, treabã rãu fãcutã. În rusã el poate cãpãta nesfîrºite nuanþe: pizdeþca, pizdiºca, pizdiatina, pizdiþe. „Do pizdî“ indicã doar lehamite, fãrã nimic sexual: aratã indiferenþa vorbitorului. Înjurãturile au avut întotdeauna ceva eliberator în comunicarea umanã, ele sînt o tehnicã de uºurare a tensiunii emotive ºi sufleteºti, dar ºi o cîrpealã retoricã pentru cei care nu ºtiu sã-ºi striveascã altfel adversarul.

Familia tradiþionalã din România se ceartã. E un fapt, nu-þi trebuie statistici pentru asta, doar uitã-te în jur. Iar cearta pãrinþilor peste capul copiilor este ceva la fel de obiºnuit. Poate nu þi se pare nimic periculos în asta, dar psihologii spun cã nu e nevoie sã-l loveºti pe copil sau sã urli la el ca sã-l afectezi emoþional. (va urma) LUCIAN DIMITRIU

Pag. a 16-a – 28 septembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Poveºti din viaþa romilor Început de toamnã la Costineºti În fiecare an, începuturile de septembrie îmi produc o duioºie nejustificatã. Dintr-odatã ceva se schimbã iremediabil în lumea din jur, lumina e altfel, parcã ºi sunetele au un alt ecou. Chiar dacã e cald, cãldura nu mai are acelaºi miros. Oamenii încep sã-ºi revinã din toropealã, însã gesturile ºi miºcãrile lor au încã o lentoare ce-þi aminteºte de Portugalia sau de o altã þarã fantasticã din Sud. Te simþi cumva blînd ºi paºnic, nu e timpul potrivit pentru a porni la un rãzboi, poate doar pentru a încheia armistiþii pe termene lungi, indecise. Ultimele zile din august, poate chiar ºi primele din septembrie, pînã prin 10, mai nou anul acesta, însã nu mai mult, sînt de fapt o stare. Ceva se terminã, ceva începe. Sînt acele zile în care, de pildã, îmi place sã aþipesc dupã-amiaza, cu geamul deschis, înconjurat de zgomotele din faþa cãsuþei pãrinþilor mei – paºi, vrãbii, mãtura soþiei, cãrucioare pe roþi care se întorc de la piaþã, din cînd în cînd alarma unei maºini sau lãtratul unui cîine, copiii þipînd la fotbal, tusea vecinului din curtea de alãturi care fumeazã la gard, apoi îºi scuturã preºurile. Zgomote ce capãtã un sens doar învãluite de soarele acesta de sfîrºit de varã, cernut, topit, cristalizat, care te duce cu gîndul la o plajã aproape pustie, la un final de sezon. Sezonul se terminã fix pe 9 septembrie, atunci cînd începe ºcoala. Nu existã amînare, prelungire, „litoralul pentru toþi“ moare precum într-o „cronicã anunþatã”, dar mai gãseºti întîrziaþi pe ºezlonguri, rãtãciþi în „extrasezon“. În septembrie, merg doar nefericiþii care n-au prins bilete în iulie sau august. Sau pensionarii cu probleme cardiace, care n-au voie sã-i batã soarele în cap. Lume mai puþinã ºi mai abulicã, distracþie mai pe sponci, mîncare mai proastã la restaurantul ce-þi este repartizat. ªi tot personalul de pe litoral, care se uitã la tine plictisit, de-abia aºteaptã sã pleci, sã se termine odatã ºi cu tura asta. Chelnerii care îþi umflã nota – ultima ocazie sã mai punã un ban deoparte pentru iarnã. Dupã 10 septembrie,

prin Staþiunea Costineºti sufla vîntul. ªandramale cu grilaje ºi lacãte care nu se vor mai deschide decît în anul urmãtor, pe 15 iunie. Mesele ºi scaunele din tablã de la braserii puse unele peste altele, lãsate sã rugineascã ºi sã scîrþîie în legea lor. Terenurile de minigolf populate doar de cîini vagabonzi, printre care cei pierduþi sau uitaþi dinadins de cãtre turiºtii din varã.

Hotelurile pãreau bîntuite de tot felul de spirite aiuristice – cu pãlãrii de soare ºi colace la brîu, aceste Overlook de la malul mãrii. Atunci cînd am aflat cã existã un hotel la Neptun, cu bazã de tratament, care este deschis tot timpul anului ºi existã oameni care ajung la mare în noiembrie sau februarie, mi-am zis cã nu e adevãrat, cã e ceva SF ºi cã asta nu e marea noastrã. Mã cazez la un anume hotel, prefer sã nu-i dau numele. În camerã miroase a clor ºi mucegai parcã mai rãu ca în alþi ani. ªi a altceva, nedefinit. Mai multe trupuri insolate sau în curs de a se bronza s-au perindat pe aici, din iunie pînã acum, mai multe perechi de picioare, încãlþate în ºlapi plini de nisip, au lãsat urme pe mocheta viºinie. Duºul nu merge, doar þîrîie.

Tabloul cu reproducerea dupã Tonitza e strîmb. Aºa îmi trebuie dacã vin la mare la spartul tîrgului, pentru conferinþe. Pe tãblia patului sînt scrijelite douã inscripþii: „Valy, 1984“ ºi „Chuck Norris bate Bruslii“. Mã trezesc devreme ca sã merg la plajã, mãcar aºa puþin, pînã începe ºedinþa. Bate un vînt rãcoros, cu iz de toamnã, îmi pun bluza de trening, soarele parcã nu mai are putere sã încãlzeascã, iarba de pe aleile dintre hoteluri a crescut înaltã, însã pare pîrjolitã, aproape uscatã, face faþã invaziei acelor melcuºori aproape translucizi care se prind de fire ºi rãmîn acolo ca niºte excrescenþe ciudate.

Totuºi, miroase atît de puternic a mare ºi nu e marea din iunie sau din iulie, e o mare supraîncãlzitã, care aproape cã s-a evaporat, mã întreb dacã o voi mai gãsi acolo, aerul e încãrcat de sare, de putoare de alge putrezite care s-au depus unele peste altele ºi de alte rãmãºiþe ale verii.

Consfãtuirea naþionalã a profesorilor de Limbã ºi literaturã romani ºi pentru ºcolarizarea romilor – Costineºti 7-9 septembrie 2018 Inspectorul ºcolar pentru limba romani, prof. Ionel Cordovan, din Ministerul Educaþiei Naþionale, a fost prezent vineri, 7 septembrie, alãturi de alþi 30 de inspectori pentru minoritatea romã, reprezentanþi ai Inspectoratelor ªcolare Judeþene, invitat de onoare fiind „pãrintele limbii romani literare, profesor universitar doctor Gheorghe Sarãu, de curînd retras din funcþia de consilier pentru limba romani în cadrul ministerului mai sus amintit, la deschiderea oficialã a consfãtuirii naþionale a profesorilor de Limbã ºi literaturã romani ºi ºcolarizarea romilor, organizatã de cãtre Inspectoratul ªcolar Judeþean Constanþa.

Cu acest prilej, inspectorul ºcolar Ionel Cordovan a urat mesajul de bun-venit: „În calitate de gazdã, vã urez bine aþi venit ºi vã doresc ca aceastã consfãtuire sã aibã un rezultat pozitiv ºi cîºtigul sã fie al elevilor. Este o întîlnire foarte importantã gîndindu-mã la invitatul de onoare care este astãzi prezent, ceea ce dã o importanþã cuvenitã disciplinei pe care o predaþi. La nivel naþional existã o serie de probleme în ceea ce priveºte învãþãmîntul în limba romani. Avem 20 de licee la nivel naþional unde profesori calificaþi la Universitatea Bucureºti, Specializarea Limba romani - altã limbã, predau ore de limbã maternã pentru elevii familiilor de etnici romi din þarã“. Ionel Cordovan a mai subliniat faptul cã elevii de etnie romã au risc de ºase ori mai mare decît ceilalþi sã abandoneze ºcoala, iar percepþia ºcolii ca un mediu neprietenos sau nefamiliar este cel mai puternic indicator care explicã abandonul ºcolar, care poate fi explicat prin: suport familial redus (capitalul educaþional redus al pãrinþilor/tutorilor ºi capitalul cultural scãzut), existenþa unui mediu ºcolar neprietenos, neincluziv, notele mici obþinute de elev la clasã, trecerea de la un ciclu educaþional la altul ºi prin apartenenþa la un grup vulnerabil. Specialiºtii au mai constatat cã ºi trecerea de la

clasa a VIII-a la liceu reprezintã o încercare asprã în continuarea studiilor, înregistrîndu-se o ratã de abandon semnificativ mai mare în clasa a IX-a faþã de clasele gimnaziale, a subliniat Cordovan.

Reprezentantul Ministerului Educaþiei Naþionale a punctat necesitatea creºterii numãrului de elevi ºi de

cadre didactice care sã predea limba romani, dar ºi problematica abandonului ºcolar în rîndul elevilor romi, care este îngrijorãtoare. În continuare, consilierul pentru Limba romani din M.E.N., creatorul limbii romani literare, Gheorghe Sarãu, le-a adresat inspectorilor ºi metodiºtilor prezenþi rugãmintea sã-ºi dea toatã silinþa la clasã ca tinerii sã înveþe limba romani cu plãcere. „Doresc ca aceastã întîlnire sã fie una fructuoasã pentru toate cadrele didactice. Ne dorim ca învãþãmîntul sã fie unul de calitate. Cheia succesului este ca profesorii sã iubeascã meseria. Trebuie sã faceþi în aºa fel încît tinerii sã iubeascã limba romani, astfel încît sã creascã

E o mare coaptã, o mare pe ducã ºi mirosul ãla mã obsedeazã ºi astãzi, aº da orice sã-l regãsesc iarna într-o conservã de macrou în suc propriu, în orice. Plaja e parcã mai murdarã, nisipul a cãpãtat o nuanþã gri, apa are un gust uºor acru. Mã gîndesc cã e de la toþi acei turiºti care au fãcut pipi în apã înaintea mea, dar îmi alung repede acest gînd, cãci altfel nu voi mai face nici o baie pînã la finalul sejurului. Seara, toatã lumea se plimbã, într-un mod organizat, de la un capãt la altul al staþiunii. Pentru cã turiºtii sînt deja mult mai puþini ca la începutul lunii, îþi dai seama cã de fapt se învîrtesc în cerc, fãrã nici o noimã. Dinspre grãdinile de varã se aude invariabil ceva trist – „Aoleu, se mãritã Mona mea.

Nu ºtiu Doamne ce-i cu ea!“. De altfel, nimic nu-þi dã o senzaþie mai apãsãtoare de final de sezon decît grãdinile de varã, cu doar patru-cinci mese, cîþiva muºterii la o halbã de bere stãtutã, un artist care cîntã fãrã sã-l asculte nimeni, ca televizorul, frunzele care au început deja sã cadã discret ºi te ating în trecere, pe braþ sau pe umãr, ca

o pãrere. Beau Garrone, privesc rãsãritul ºi o plajã cu un nisip aproape gri, cu cîteva terase închise ºi maldãre de scaune din plastic puse unele peste altele, cîþiva cîini care amuºinã dupã mîncare ºi peste toate se aude vocea vreunui student încã beat, din acela repetent sau restanþier, care a prins bilet la Costineºti pe final de sezon: „Costineºti!!!! P... sã-mi beleºti!!!“. Azi de dimineaþã, mã gîndeam sã scriu ceva despre sistemul sanitar de la Suceava, dar cînd am ieºit pînã la butic, dupã þigãri, ºi am simþit acel miros inconfundabil de sfîrºit de varã, m-a cuprins nu ºtiu de ce duioºia. ªi cheful de a fugi la mare pentru trei zile, chiar dacã finalul de sezon nu mai e ce-a fost. numãrul celor care vor sã înveþe limba romani. Trebuie sã fiþi disciplinaþi ºi sã respectaþi orele de limbã romani ºi sã trimiteþi toþi romii la ºcoalã, altfel riscaþi sã fiþi generali fãrã armatã”.

Tematica abordatã, prin intervenþiile invitaþilor, a vizat, printre altele, urmãtoarele subiecte: creºterea calitãþii învãþãmîntului în limba romani la toate unitãþile ºcolare unde se predã limba romani, aspecte privind definirea programei ºcolare pentru limba romani; reducerea abandonului ºcolar; reducerea analfabetismului în rîndul cetãþenilor români de etnie romã; noutãþi metodologice privind anul ºcolar 2018-2019, lipsa cadrelor didactice formate în predarea limbii romani.

Au fost dezbãtute: cadrul normativ privind organizarea procesului de învãþãmînt în anul ºcolar 2018–2019 – noutãþi, puncte critice, mãsuri ºi acþiuni; procesul educaþional la limba ºi literatura romani – grãdiniþã/ clasã pregãtitoare/ gimnaziu/ liceu, la nivelul fiecãrui judeþ, pentru anul ºcolar 2018-2019, Semestrul I; dinamica procesului privind înscrierea elevilor la clase cu predare în limba romani/ studiul limbii romani, în perioada 2013-2018; mãsurile întreprinse la nivelul unitãþii de învãþãmînt în scopul asigurãrii calitãþii procesului instructiv-educativ.

Totodatã, activitãþile care s-au derulat în cadrul consfãtuirii naþionale au cuprins un program artistic oferit de elevii Colegiul Naþional „Kemal Atatürk” precum ºi dezbateri.

A fost dezbãtut principalul rol pe care îl au mediatorii ºcolari, anume acela de a convinge familiile de romi sã-ºi dea copiii la ºcoalã. În judeþul Suceava sînt cinci mediatori din rîndul comunitãþii rome. Mediatorul reprezintã vocea ºcolii în comunitate ºi a comunitãþii în ºcoalã, este persoana care faciliteazã dialogul ºi cooperarea între cele douã pãrþi ºi contribuie la menþinerea ºi dezvoltarea încrederii ºi a respectului reciproc dintre ºcoalã ºi familie, dintre ºcoalã ºi comunitate, au comentat inspectorii ºcolari pentru ºcolarizarea romilor din judeþele þãrii.

Paginã realizatã de LUCIAN DIMITRIU

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 28 septembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Problema nu este statul de drept, ci identitatea naþionalã Dupã ce a fost pãrãsit de o bunã parte din aliaþii din Partidul Popular European la votul de la Strasbourg care a iniþiat procedura suspendãrii dreptului de vot al Ungariei în UE, premierul Viktor Orban a ripostat printr-o vizitã la Moscova. Marþi, la Kremlin, Orban a discutat cu preºedintele Putin despre cooperarea financiarã ºi în domeniul energiei dintre Rusia ºi Ungaria ºi s-au felicitat reciproc pentru modul în care reuºesc sã pãstreze bunele relaþii, în ciuda rãcirii legãturilor Est-Vest.

Marea sfidare a lui Viktor Orban Criticii premierului Ungariei aratã cã acum, în special dupã ce a primit un avertisment dur în Parlamentul European pentru acþiunile împotriva ONG-urilor ºi a Universitãþii Central Europene finantaþe de George Sörös, Viktor Orba decide sã-l ajute pe Putin sã creeze fisuri ºi mai mari în blocul european. Orban s-a plîns cã relaþiile comerciale bilaterale cu Rusia au suferit „din cauza sancþiunilor impuse de UE”, „însã am reuºit sã întoarcem lucrurile în favoarea noastrã”. „Toate lucrurile neplãcute existã doar pentru a lupta împotriva lor împreunã. Cred cã putem sã facem asta”, a spus Orban la Moscova.

Energie a fost principala temã a discuþiilor de la Moscova. La fel ºi la Summitul Inþiativei celor Trei Mãri de la Bucureºti. Diferenþa este cã, la Bucureºti, Ungaria nu a fost reprezentatã decît la nivel de ambasador (motivul oficial al absenþei preºedintelui Ungariei a fost defectarea avionului), în timp ce, la Moscova, cooperarea energeticã s-a discutat la cel mai înalt nivel. Ungaria, care în aceastã varã vorbea pe un ton zeflemitor României despre incapacitatea þãrii noastre de a consuma gazele din Marea Neagrã ºi cerea conectarea rapidã cãtre Vest, este ºi þara care saboteazã extinderea conductei BRUA (BulgariaRomânia-Ungaria-Austria) cãtre Austria, sperînd cã în acest fel va deveni un hub energetic în regiune. La Moscova, Orban a încercat sã mai facã un pas în aceastã direcþie, solicitînd ca proiectul rus al gazoductului Turkish Stream sã treacã prin Ungaria. Nu trebuie uitat cã secretarul american al Energiei, Rick Perry, participant la Summitul de la Bucureºti, a întreprins ºi el o vizitã la Moscova, chiar înaintea evenimentului din România.

Douã abordãri discrepante Presa europeanã a privit mai puþin la temele concrete discutate de Putin ºi Orban ºi a încercat sã analizeze strategia Ungariei faþã de Rusia ºi UE. „Deutsche Welle“ observã cã Viktor Orban a transformat Ungaria într-o þarã care seamãnã tot mai mult cu Rusia lui Putin, dar, cu toate acestea, nu a spart frontul european ºi a votat sancþiunile economice impuse Rusiei, a susþinut poziþia Marii Britanii în cazul tentatativei de asasinare a unui spion rus pe teritoriu britanic ºi a rãmas un membru angajat în cooperarea din cadrul NATO. Aceastã discrepanþã ar fi generatã de modul în care Orban ºi-a început cariera politicã, în 1989, cu un discurs puternic antisovietic, cu o bursã oferitã chiar de fundaþia lui George Sörös ºi, apoi, criticînd puterea socialistã din Ungaria pentru cã susþinea proiectele energetice ruse. Odatã cu revenirea la putere, în 2010, Viktor Orban a adoptat însã o cu totul altã politicã, a oferit Rusiei un crontact uriaº pentru extinderea centralei nuclerare de la Paks ºi l-a primit pe preºedintele Putin la Budapesta chiar dupã anexarea Crimeii, în 2014. „În trecut, ungurii au suferit mult sub Rusia. Însã trebuie sã recunoaºtem cã Putin a refãcut puterea Rusiei ºi Rusia este din nou un jucãtor pe scena globalã”, a spus Orban într-un interviu pentru „La Repubblica“, în ianuarie 2018. „Pentru a fi considerat european, trebuie sã-l consideri pe Putin drept rãul în persoanã”, a reproºat Orban.

Falia Est-Vest Un articol publicat euroscepticul John Laughland pe site-ul de Institutului Ron Paul pentru Pace ºi Prosperitate oferã o explicaþie pentru paradoxala poziþie pro-rusã a unui stat care a suferit de pe urma regimului sovietic. „Spre deosebire de þãrile vestice, care nu au fost afectate de regimul comunist, statele fostului Pact de la Varºovia au înþeles cã identitatea naþionalã ºi mîndria indentitãþii naþionale au fost elemente esenþiale pentru înlãturarea regimului comunist din Europa Centralã ºi din Rusia însãºi. (…) În Vest este exact invers. Mîndria naþionalã este consideratã retrogradã ºi periculoasã, în special pentru cã aceastã mîndrie a fost afectatã grav de rãzboi. Toate statele fondatoare ale Comunitãþii Europene au fost înfrînte în rãzboi, fie de Germania, fie de Aliaþi. Mîndria lor naþionalã a fost ruinatã, atît prin barbariile nazismului ºi fascismului, cît ºi prin colaborarea naþionaliºtilor cu naziºtii. Asta a pãtat mîndria naþionalã. Doar în Marea Britanie ea a mai fost esenþialã pentru victorie. Pentru ceilalþi, aceastã mîndrie a dus chiar la înfrîngere”, scrie John Laughland. „Din acest motiv, statele vest-europene au adoptat ideologia UE, potrivit cãreia istoria europeanã ante-UE nu a fost decît un lung ºir de rãzboaie între statele naþiune. Pentru a fi pace, statele-naþiune trebuie dizolvate într-o entitate supranaþionalã. Germania a îndeplinit acest obiectiv de a-ºi construi istoria de la zero cu mai mult zel decît orice alt stat european, dar ºi alte þãri împãrtãºesc acest model politic ºi istoriografic german.

Desigur, ºi statele din Europa Centralã îºi au propriile schelete în dulap. Însã amintirea victoriei naþionale asupra comunismului este proaspãtã ºi a dus la reevaluarea mîndriei naþionale. Pe de altã parte, statele vestice nu au avut parte de o victorie similarã ºi, în schimb, cred în proiectul european postnaþional ºi postmodern. Votul din Parlamentul European de sãptãmîna trecutã, unde douã treimi din deputaþi au votat împotriva unei þãri în numele interpretãrii lor pãrtinitoare a „statului de drept”, a fost un moment istoric ce a subliniat aceastã abordare profund diferitã a istoriei ºi politicii”.

CÃLIN MARCHIEVICI

PSD deschide front de luptã contra Austriei, Germaniei ºi Rusiei (3) Halucinantele jonglerii cu acþiuni ale Digi Communications „Haideþi sã încercãm un pic sã vedem ce se întîmplã cu aceastã presiune a companiilor austriece în România. (…) O sã încep sã vã povestesc despre douã interese ºi despre cum ele se întrepãtrund pentru cã în ultimile zile, am început sã discut un pic despre Legea off-shore, despre gazele din Marea Neagrã ºi în acelaºi timp despre unitatea militarã Digi Communications, ºi am sã arãt care este legãtura de fapt între ele ºi vreau sã deschid ochii oamenilor, ca oamenii doar sã vadã niºte lucruri pe care eu le spun. Ele pot fi verificate, iar dacã am dreptate, foarte bine, dacã nu, accept orice fel de criticã, dar vã spun cã am dreptate, ºi o sã încep cu Digi. În mai anul trecut, o companie listatã în Olanda a venit sã se listeze la Bursa din România. Aceastã companie se chema, mã rog, Cable ºi aºa mai departe, de fapt vorbim despre Digi Communications. Aceastã companie valora contabil 160 de milioane de euro. Au decis sã se listeze. Pe cine au ales sã le facã aceastã listare? Raiffeisen. Nu ºtiu dacã aþi auzit de Raiffeisen – este o companie austriacã, companie austriacã care, foarte important, numeºte în 2010, pe 9 ani de zile, ºeful Ionuþ Dumitru, de la Consiliul Fiscal al României ºi, pe de altã parte, tot aceastã companie austriacã este în boardul care numeºte ºeful Consiliului Concurenþei, domnul Grüninger este cel din piaþã. Faimos. Deci, pe de-o parte, Consiliul Concurenþei este numit de un board din care face parte dl. Grüninger, pe cealaltã parte, Consiliul Fiscal, de 9 ani de zile este condus de economistul ºef al Raiffeisen: Ionuþ Dumitru care – o sã dau ghilimele, în 2014, cînd PSD coboarã cu cinci puncte procentuale contribuþiile pentru angajatori la acea vreme, Ionuþ Dumitru a venit ºi a spus nu se poate face acest lucru, anul viitor veþi avea o gaurã la buget de 3,3 miliarde de lei”. Între timp, a trecut anul viitor, cã sîntem în 2018. Anul viitor am avut 180 de milioane de lei în plus. Asta ca sã vedem care este profesionalismul ºi care este competenþa acestui economist-ºef ºi, din punctul meu de vedere, este într-un grav conflict de interese, pentru cã el, pe de-o parte, deci, economistul ºef al bãncii austriece Raiffeisen, atacã toate reformele statului român ºi, pe de altã parte, acele informaþii le foloseºte în interesul bãncii care face listarea la DIGI. Aceastã listare se hotãrãºte anul trecut. Valoarea contabilã a acþiunilor DIGI este de un leu ºi opt bani, deci, nu 1,8, ci 1,0 pentru cã am vãzut cã unele ziare m-au preluat cu 1,8. Nu, un leu ºi opt bani. Raiffeisenul, prin specialiºtii austriecei pe care îi are, stabilesc cã preþul de vînzare poate fi 40 de lei ºi se vînd o treime din acþiuni, deci o firmã cu 160 de milioane de euro valoare contabilã, iese pe piaþã ºi vinde acþiuni de 300 de milioane de euro din valoarea de 900 de milioane de euro. Cele 300 de milioane de euro, adicã de douã ori cît valora compania, sînt retraºi de un fond din Cipru, de marele Teszari, care este omul fãrã chip ºi care are în spate – ºtim cu toþii – serviciile secrete, care nu vrea sã iasã. Deci, o companie cu un om fãrã chip iese ºi spune: „Domnule, eu valorez un leu. Mã cumpãrã cineva cu 40?” ªi vine imediat un cartel format din cinci fonduri de pensii ºi spune: „Da, cumpãrãm cu 40 de lei”. Cumpãrãm, cum sã nu cumpãrãm cu 40 de lei, deºi astãzi, chiar astãzi, cînd noi stãm de vorbã, acþiunile sînt 27,8 lei, cu 30,7% mai puþin ºi fix 300 de milioane de euro s-au evaporat ºi se vor evapora în continuare”.

Agenþii acoperiþi ai SRI de la Digi, plãtiþi din banii de pensii ai românilor „Ce face, însã, Raiffeisen? Raiffeisen-ul cînd vede ceea ce se întîmplã intervine de ºapte ori pe piaþã. ªi rãscumpãrã acþiunile pentru ca sã nu se prãbuºeascã preþul ºi sã nu disparã compa-

nia. Pentru cã aceastã companie, astãzi, cînd aproape patru milioane de români, prin intermediul fondurilor de pensii sînt acþionari la ea, are datorii de 1,3 milioane de euro, dintre care peste jumãtate de miliard trebuie plãtite în mai puþin de un an de zile. Eu spun aceste lucruri ºi vreau ca ºi spãlarea banilor, ºi îmi doresc ca ºi ASF-urile sã verifice unde au ajuns banii, cei 300 de milioane de euro, din fondurile de pensii, dacã au ajuns în Cipru, cum spun eu, dacã au ajuns la Teszari, omul fãrã chip, cum spun eu, dacã au ajuns în televiziunea prin care se plãtesc agenþi SRI, aºa cum au fost confirmaþi de Comisia SRI, prin intermediul unor emisiuni TV? Ce companie listatã la bursã ar investi întro activitate, recte televiziune, în care ar bãga 15 milioane de euro ºi ar scoate sub jumãtate, dacã nu ar avea un alt scop? Sãptãmîna aceasta voi avea mai multe întîlniri cu tot ce înseamnã aceste organisme, astfel încît sã primesc oficial un rãspuns la aceste întrebãri – pentru cã trebuie sã primim un rãspuns la aceste întrebãri” a mai spus Vîlcov.

Bonus: iubirile cu nãbãdãi ale Laurei Kövesi „ªeful de marketing de la acea vreme al listãrii de la DIGI Communication era de fapt partenerul Laurei Codruþa Kövesi. Cei doi au avut o relaþie care, unele guri rele, ºi aici nu pot dovedi, dar o afirm, spun cã, de fapt, a fost legãtura SRI-ului cu DNA-ul prin ºeful de marketing de la DIGI ºi Laura Codruþa Kövesi”.

OMV sã n-audã de redevenþe mari. Iohannis e de acord „Am participat la douã întîlniri cu cei care doreasc sã exploateze în Marea Neagrã, ºi am fãcut douã propuneri. O sã vã povestesc doar de una dintre ele, propunere economicã (…)

Haideþi sã stabilim un nivel (al redevenþei n.n.), de 25%. Faþã de 40% din alte þãri, mi s-a pãrut o ofertã corectã. Sau, mai mult decît corect. A fost refuzatã aceastã ofertã. ªi s-a mers în continuare pe ideea cã trebuie sã se plãteascã redevenþa actualã între 3 -13,5%. (…) Dacã ne întoarcem în istoria recentã, o sã observãm cã în 8 ianuarie, domnul Rainer Seele, ºeful de la OMV, are o întîlnire cu dl. Iohannis ºi discutã despre gazele din off-shore. Nu ºtim ce au discutat, cã dl. Werner nu face niciodatã publice discuþiile pe care le are. În iulie, Parlamentul adoptã legea off-shore ºi pune acei 6,3 miliarde capac ºi mai pune încã un lucru: 50% din tranzacþionare sã se facã din România. În augst, pe 2 august, domnule Chirieac, mai puþin de o lunã distanþã, preºedintele respinge legea ºi o întoarce la Parlament. Pe 10 august, domnule Chirieac, pentru prima datã dupã 20 de ani, la postul de televiziune naþionalã ORF austriac, vine ºi spune – M-au bãut jandarmii. Ieri – putem sã citim G4, de exemplu, – un oficial austriac vine ºi spune – Sînt probleme mari în România. Pãi sînt probleme mari în România.

România nu mai vrea sã vîndã gazul pe gratis. (…) Anul trecut, OMV a avut un profit de 6 miliarde de lei. Nu mai vorbim ºi de Raiffeisen, ºi de toate celelalte, Schweighofer ºi toate lemnãriile, ºi aºa mai departe. Doar statul austriac sã cîºtige de fiecare datã? Nu se mai poate! S-a putut, odatã”.

Petrolul românesc, pe mîna ruºilor „Piaþa de capital mondialã ºi informaþiile pe surse spun cã este posibil ca Gazprom-ul sã fie acþionar, prin intermediul altor societãþi, în OMV. Este o realitate. N-avem o certitudine, dar este o probabilitate. Mare” a mai spus, în final, consilierul premierului.

Sfîrºit (B.T.I.)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 28 septembrie 2018

Universalitatea bunelor maniere (75) Petrecerile de despãrþire de burlãcie (1) Ideea cu care ar trebui abordatã o despãrþire de burlãcie este sãrbãtorirea modificãrii stãrii civile a logodnicului sau a logodnicei printr-o distracþie sãnãtoasã.

Adevãrul este cã nu ar trebui sã existe o clarã diferenþã între teorie ºi practicã, între ceea ce trebuie sã fie o despãrþire de burlãcie, înþeleasã ca o sãrbãtorire unde sînt invitaþi prietenii cei mai apropiaþi pentru a spune adio burlãciei, ºi în ceea ce se poate ea transforma: o petrecere cu excese, de prost-gust.

La petrecerile de despãrþire de burlãcie, este posibil ca viitorul mire sã simuleze cã se distreazã, dar rîsul sãu, zîmbetul ºi aparenta fericire ar putea sã ascundã o teamã permanentã faþã de surpriza pe care prietenii i-ar fi putut-o pregãti ºi cu care va trebui sã se confrunte, cu mai mult sau mai puþin succes. Va sosi la un moment dat al serii striptease-ul, fata în topless ieºind din tort... În cazul fetelor, gîndul ne duce la prototipul de bãrbat perfect, musculos, bronzat cu grijã ºi foarte înalt. Uneori, apariþia acestor personaje a pus punct unei relaþii ºi a constituit motivul anulãrii nunþii, aºa cã vorbim despre ceva care, chiar dacã aparent este numai o sãrbãtorire al cãrei scop este distracþia, dacã nu este abordat cu judecatã ºi cu prudenþã, poate avea consecinþe neaºteptate.

Nu toate petrecerile de despãrþire de burlãcie sînt la fel. De aceea, în funcþie de tipul de persoanã care sînteþi,

Cartea cunoaºterii interzise (2) Maºina zburãtoare de la Monte Alban Monte Alban este unul dintre cele mai impresionante locuri din Mexic.

Acum douã mii de ani, aici se instalau misterioºii olmeci. Nu se ºtie nimic despre olmeci, în afarã de faptul cã sculptau statui gigantice - capete colosale - ºi stele funerare pe care sînt reprezentaþi bãrbaþi cu figuri energice, purtînd pe cap un gen de cãºti care aduc cît se poate de bine cu cele ale cosmonauþilor moderni.

Au apãrut ºi dispãrut de pe Terra fãrã a lãsa alte urme, ceea ce a dat naºtere legendei cã veniserã din cer, la fel ca „giganþii“ despre care se pomeneºte în Biblie.

Cunoºtinþele lor erau foarte avansate ºi un detaliu tulburãtor îi asociazã civilizatorilor la fel de necunoscuþi care au construit Tiahuanaco în Bolivia ºi au sculptat pe Puerta del Sol motive reprezentînd maºini zburãtoare în care anumiþi amerindieni vãd nave spaþiale.

Un alt basorelief, ºi mai uluitor, dar de acelaºi gen, descoperit în interiorul Templului de la Palenque, intrã în categoria acestor mesaje enigmatice: o rachetã spaþialã, pilotatã de un personaj dotat cu un inhalator ºi

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (86) Vineri, 17 august 2001 (2) Pictorul italian Eligio Egitto îmi spunea la telefon cã vieþile noastre, din clipa cînd ne vom întîlni, se vor schimba. Aºa simte spiritul sãu de artist. Eu? Aº vrea sã simt, dar nu simt nimic, doar o îngrijorare, ca o ameninþare. Prea sigur este artistul ãsta bãtrîn cã va face ºi va drege nu ºtiu ce în viitor cu mine, cînd nu mã cunoaºte ºi nu ºtie nici cum sînt, nici ce doresc eu.

Pe 14 august a fost ziua de naºtere a mamei. A împlinit 62 de ani. La casã reparaþiile sînt aproape pe sfîrºite. Mama a visat-o pe bunica, care admira tot ce s-a fãcut pînã acum. Cînd aud de bunica, mã topesc.

Am un adevãrat cult pentru bunicuþa mea, care ne apare în vise ºi ne dã sfaturi de bine. Simt cã trebuie sã merg la Bisericã, la vecernie. Dacã Dan nu vrea sã mã însoþeascã, ºi nu vrea sigur, mã voi duce singurã. Îmi este necesar ca apa, cînd sînt însetatã. Nu pot renunþa la aceastã bucurie! Este esenþialã pentru mine, pentru

dacã vã veþi afla în situaþia cã prietenii sau prietenele vor sã vã pregãteascã un chef de despãrþire, în prealabil îi puteþi anunþa cã petrecerea o veþi organiza dvs. Existã mai multe posibilitãþi. În cazul tînãrului, se poate organiza o despãrþire obiºnuitã, la care sã participe doar prietenii mai apropiaþi ºi rudele de acelaºi sex ºi vîrstã apropiatã. În acelaºi fel se poate desfãºura petrecerea organizatã pentru a spune adio celibatului de cãtre domniºoarã. În ultimul rînd, existã o petrecere la care pot participa prietenii celor doi, cu prezenþa viitorului mire ºi a viitoarei mirese ºi a rudelor lor. În oricare dintre cazuri, cînd vã vine rîndul sã sãrbãtoriþi despãrþirea de burlãcie, sã nu uitaþi cã motivul acestui eveniment este o distracþie sãnãtoasã ºi cã aceasta nu trebuie sã se transforme într-un prilej de comitere a anumitor lucruri pe care, dupã aceea, nu le veþi putea povesti partenerului sau pe care le veþi regreta. ªi pentru ca aceastã distracþie sãnãtoasã sã fie posibilã, nu trebuie sã uitaþi de bunele maniere ºi de respectul pentru cei prezenþi ºi pentru cei care în acea zi nu se vor afla fizic lîngã dvs.

Pe de o parte, va fi necesarã consideraþia faþã de cei prezenþi, care poate cã au fost chiar organizatorii acestei petreceri, al cãrei cost ar trebui achitat din buzunarul dvs. Trebuie sã puneþi deoparte o bunã parte din salariu sau sã faceþi economii pentru o astfel de ocazie, pentru cã este nevoie.

Unele persoane considerã cã petrecerile de despãrþire de burlãcie ar trebui sã fie mai elegante, fiind o ocazie pentru a aduna laolaltã prietenii cei mai buni. Înaintea cãsãtoriei nu este prea logic sã te simþi deprimat ºi copleºit în aºa mãsurã încît petrecerea datã sã se trans-

forme într-o desfãtare cu toate plãcerile care, în opinia unora, se vor pierde din ziua urmãtoare sau din ziua cînd se va sãrbãtori nunta.

Sfatul nostru este ca, bãrbat sau femeie, la despãrþirea dvs. de burlãcie sã nu faceþi nimic din ceea ce mai tîrziu nu îi veþi putea povesti partenerei sau partenerului. Partenera dvs. ºtie de striptease-ul obligatoriu, de rîsete, de alcoolul în exces, dar, în fond, are încredere ºi nu ºi-ar reveni din uimire dacã ar afla cã petrecerea v-a prilejuit o aventurã prematrimonialã.

Datoraþi consideraþie ºi prietenilor dvs. prezenþi acolo pentru a vã însoþi ºi a vã face sã vã distraþi, însã ei vor fi, de asemenea, complici ai situaþiilor compromiþãtoare în care vã puteþi implica. Prietenii pot încerca sã vã atragã în aventuri la care dvs. sã nu vreþi sã participaþi, mai ales dacã doriþi sã vã simþiþi bine ºi totul sã decurgã normal.

Este posibil sã fi auzit cazul unui bãrbat care a dispãrut imediat dupã o astfel de noapte ºi a apãrut în ziua nunþii pe o plajã, la mulþi kilometri depãrtare de locul unde trebuia sã se celebreze cãsãtoria. ªi posibil cã acest bãrbat nu s-a rãzgîndit sã se cãsãtoreascã, ci pur ºi simplu a pierdut noþiunea locului ºi a timpului din cauza exceselor. Ar fi bine ca petrecerea sã aibã loc cu o sãptãmînã înaintea cãsãtoriei, sau chiar douã, dacã este posibil. Trebuie subliniat cã remarcile viitorului mire sau ale viitoarei mirese, nu numai în timpul petrecerii, ci ºi în ziua urmãtoare, cînd rãmîn cu prietenii pentru a comenta cele mai bune momente, vor spune mult despre educaþia lor. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

îndreptîndu-se spre planeta Venus, dacã este sã dãm crezare semnelor gravate pe instalaþie.

Or, noi am descoperit la Monte Alban o gravurã pe piatrã care ne îndeamnã sã credem cã dacã pentru vechii mexicani cãlãtoriile interplanetare erau imposibile, ele, fãrã îndoialã, nu erau ºi pentru iniþiatorii lor ºi cã, cel puþin, ºtiinþa lor lãsase o impresie profundã asupra preincaºilor, olmecilor ºi mayaºilor, întrucît aceste popoare, cu o remarcabilã tenacitate, se strãduiserã sã le perpetueze amintirea în tradiþiile lor, în codicele lor ºi pe monumentele cele mai importante.

Cum sã interpretãm steaua de la Monte Alban?

Iatã opinia lui Robert Carras, membru al CEREIC din Nisa: „Acest desen este un crochiu tehnic care ne poartã cu gîndul la acele avioane ce ne sînt cîteodatã arãtate despuiate de îmbrãcãmintea lor de tablã pentru a putea fi vãzute osatura ºi organele motoare care, împreunã, fac sã se învîrtã elicea ce determinã zborul.

Ne imaginãm foarte bine o carcasã cu cabinã în mijloc acoperind acest motor ºi reuºind sã-l transforme astfel într-un mecanism de zbor.

De remarcat, în prelungirea elicei, o coadã servind fãrã îndoialã la dirijarea aparatului”.

Incontestabil, se distinge o elice cu trei palete rãsucindu-se în jurul unei axe care se prelungeºte pînã la capãtul desenului.

Aceastã grafie, specificã pentru Tiahuanaco, Palenque ºi Monte Alban, ºi pe care o regãsim în manuscrisele mayaºe, este cu totul strãinã de scrierea obiºnuitã a mexicanilor.

Constituie o anomalie de mare interes ce indicã caracterul excepþional al unei aventuri la marginea istoriei cunoscute a popoarelor Americii.

Nu se pune, credem noi, problema ca mexicanii sã fi putut inventa, ei, motoarele de la Tiahuanaco, racheta cu galerie de aerisire de la Palenque ºi motorul cu elice de la Monte Alban.

Dacã au gravat aceste maºini, înseamnã cã ele au existat în faþa ochilor lor sau în amintire, ele fiind, bineînþeles, schiþate cu minusurile datorate neînþelegerii sau uitãrii.

Trebuie deci sã deducem cã într-o epocã nedeterminatã, oameni veniþi de pe altã planetã au aterizat în America.

Aceastã tezã este susþinutã de sutele de desene din manuscrisul Troano ºi din codexurile Perez ºi Cortesianus.

Aceste documente vin sã sprijine tradiþiile mexicanilor ºi ale incaºilor, care afirmã cã iniþiatorii acestora zeii lor - Quetzalcoatl, Kukulkan, Orejona ºi Viracocha erau originari de pe planeta Venus ºi cã se deplasau cu dispozitive zburãtoare.

De altfel, trebuie observat cã în Codex Cortesianus este reprezentat periplul unui cãlãtor pãmîntean în spaþiu care descinde pe planeta Venus unde îi va consulta pe Stãpîni, ºefi cãrora, bineînþeles, le dã un caracter divin. (va urma) ROBERT CHARROUX

rezistenþa mea, în faþa atîtor încercãri, ºi cîte vor mai fi.

Duminicã, s-a sfinþit Troiþa pusã în grãdina Bisericii. Alãturi de preoþii noºtri, Ion Popescu ºi Nicolae Necula, s-a mai aflat ºi preotul Cristian, licenþiat ºi în Istorie. Cînd vorbeºte acest preot, nu miºcã nici musca. I se sorb cuvintele, ca un balsam. Mulþumesc, Doamne pentru tot ce-mi dai sã trãiesc!

icoane, ºi nu pricepe ce fel de om sînt ºi în cine îmi gãsesc puterea de rezistenþã în Viaþã? Ce doreºte de la mine, ce sperã el? Eu sînt asta ºi îmi arãt faþa cinstit.

Fãrã Dumnezeu nu pot sã trãiesc. El îmi vorbeºte de apartament în Bucureºti, de o eventualã mutare la condiþii mai civilizate decît cele pe care le are într-o comunã. Îl mai întreb o datã: Fãrã Dumnezeu?! Da, e rãspunsul lui. Ce însemn eu în viaþa lui, în care nu se aflã Dumnezeu? Nici o bogãþie din lume nu are valoare fãrã Dumnezeu, îi mai spun, în încheiere. Eu sînt în stare sã dau totul, tot ce am, tot ce-mi vor lãsa pãrinþii, sã mã culc pe pãmîntul gol, sã mã acopãr cu Cerul ºi Dumnezeu sã mã aibã în grijã. Trebuie sã pun punct acestei relaþii, acestei apropieri. N-am vãzut pînã acum o atît de mare virulenþã ºi satanism ca la omul ãsta, ºi exprimatã cînd? În Sfînta zi de duminicã, aproape de începerea Liturghiei! Pãrinþii lui Dan sînt oameni normali ºi cu fricã de Dumnezeu. Îi plac foarte mult pe aceºti oameni simpli. Trebuie sã mã întãresc, sã nu regret ce am vãzut, sã uit ºi sã iert. (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)

Marþi, 21 august 2001, ora 17.45 (1) Sîmbãtã ºi duminicã am fost plecatã din Bucureºti.

M-a invitat Dan acasã, la Conþeºti, la pãrinþii lui. E o zonã minunatã. Sîmbãtã seara m-am dus în plimbare prin sat, sã vãd Biserica. M-a rãscolit. Lîngã Bisericã, materiale de construcþie, se renoveazã lãcaºul.

Duminicã dimineaþã mi-am exprimat dorinþa de a participa la slujbã. Preotul m-a abordat, ca pe o cunoºtinþã a sa, spunîndu-mi cã m-a mai vãzut, cã mã ºtie, cã mã cunoaºte chiar bine. Eu eram întoarsã, datã peste cap, pentru cã Dan nu a vrut sã meargã cu mine la Bisericã.

Mama lui m-a însoþit. Eu am fost miratã de atitudinea lui. Doream foarte tare ºi consideram cã e normal ca duminica dimineaþa sã ascultãm Liturghia împreunã. El s-a enervat ca un Diavol ºi a fãcut urît de tot. De ce mã viziteazã acest domn, în casa mea, apãratã de zeci de

„ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui agent de contraterorism (67) Piese de puzzle (4) Dupã aceea, îl sun pe ºeful nostru la biroul de antiterorism din Foggy Bottom pe o linie telefonicã securizatã a ambasadei. Îi transmit gîndurile mele ºi îi spun cã am fãcut cam tot ce puteam aici. El ne ordonã sã revenim acasã cu urmãtorul zbor, care va transporta de asemenea fragmentele pe care echipa forþelor aeriene le-a recuperat de la locul prãbuºirii. Unele dintre ele vor fi duse la Lockheed pentru analizã, altele vor merge la un laborator al ATF. Vom utiliza resursele ATF în loc de cele ale FBI-ului, de vreme ce Biroul e supãrat cã a fost eliminat din cadrul investigaþiei. Poate cã rezultatele de laborator vor arunca puþinã luminã asupra întregii situaþii.

Ecourile chemãrii la rugãciune a muezinului strãbat capitala cufundatã în întuneric. Brad ºi cu mine urcãm într-o dubã nemarcatã ºi plecãm în trombã cãtre Baza Forþelor Aeriene de la Chaklala. Gonim pe strãzile oraºului, în timp ce ºoferul executã o serie de manevre SDR. Arunc priviri în spatele maºinii noastre, însã vãd cã nu ne urmãreºte nimeni. Ne oprim la o locaþie sigurã din mijlocul oraºului, unde ni se spune sã aºteptãm. De aici ne vom îndrepta cãtre aeroport.

Trec cîteva ore. Brad ºi cu mine moþãim în scaune, cu bagajele la picioare. În cele din urmã, vine vremea sã plecãm. O altã dubã trage în faþa refugiului nostru secu-

Memoriile unui celebru criminalist român (34) Afacerea ,,Avocatul” (4) Bineînþeles cã intransigenþa ofiþerilor îl nemulþumea.

Presupunînd cã cei doi fãcuserã parte din vechea poliþie, el s-a arãtat foarte nedumerit faþã de corectitudinea lor. În timpul anchetei, versatul ºi îndrãzneþul escroc a fost pus în situaþia sã facã mãrturisiri cu privire la modul sãu de operare, sã ne relateze cum a intrat în posesia actelor false care-i dãduserã pînã ºi posibilitatea ca sã exercite, o perioadã de cîteva luni, funcþia de... judecãtor! Scontînd pe anumite precepte morale „de efect”, el se hotãrîse sã facã o încercare, ca primã etapã; dacã reuºea, ulterior putea sã desfãºoare ºi alte acþiuni. Totul se petrecea ca la o partidã de ºah. Ticluise o scrisoare adresatã Colegiului central al avocaþilor, folosind numele sãu real, Traian F., pentru cã sub acest nume nu figura ca infractor în evidenþele cazierului judiciar. În scrisoare, afirma cã fusese internat prin mai multe spitale, cu sãnãtatea zdruncinatã. (În realitate, trecuse prin diferite penitenciare, pentru infracþiuni de drept comun!) În continuare, arãta: „... În prezent, întrucît mi-am refãcut sãnãtatea, doresc sã-mi reiau profesia de avocat la orice colegiu, de preferat

KAMIKAZE Piloþii sînt gata sã meargã la moarte (18) Da, erau aceleaºi cuvinte pe care le ascultasem de atîtea ori în ultimele sãptãmîni, pe pista aceea de plecare spre moarte... Acelaºi glas vorbind nazal cîteva minute... ºi-apoi cuvintele de încheiere: „Aºadar, camarazii mei curajoºi, zîmbiþi... A venit timpul sã vã duceþi în lumea înaintaºilor voºtri celor drept de admiraþie, fiecare aveþi pregãtit un loc al vostru... Printre rãzboinici... Printre samuraii cereºti...”.

Dupã care urma toastul final. Se ridicau paharele pline cu saké ºi se striga: „Trãiascã împãratul!”.

Piloþii-kamikaze îºi luau rãmas bun de la fiecare, rîdeau încurcaþi, apoi urcau în avioane. Zîmbete? Unora le rãmînea întipãrit pe figurã pînã în ultima clipã, altora le dispãrea de cum se urcau în cabinã. Pe feþele unora zîmbetul rezista pînã la apariþia convoaielor duºmane. Sã fi fost vorba de curaj? N-am putut sã-mi dau seama niciodatã. Cine era cel mai curajos: cel care simþea frica numai la sfîrºit, sau cel care trãia spaima de la bun început ºi cu toatã intensitatea?

Pag. a 19-a – 28 septembrie 2018 rizat. Ne aruncãm repede lucrurile înãuntru ºi urcãm. ªoferul ne duce direct la Chaklala ºi ne lasã într-o zonã pustie a bazei aeriene. Ne aflãm în aer liber, la vedere, fãrã mãcar un hangar prin preajmã, aºteptîndu-ne avionul într-un întuneric aproape total.

Ne-am auzit avionul înainte de a-1 vedea. Motoarele sale turbo masive vuiesc în surdinã în timp ce avionul se apropie de noi pe pista de legãturã. Îl vãd în timp ce se balanseazã pe pistã ºi îmi dau seama cã e un C-5 Galaxy, acelaºi gigant cu care am zburat acum o sãptãmînã. Se opreºte undeva în apropierea noastrã. Apare dintr-o datã un convoi de vehicule, iar trupele de securitate U.S.A.F. coboarã din maºini ºi înconjoarã avionul C-5. În timp ce motoarele de la Galaxy sînt oprite, un ºir neîntrerupt de dube încep sã soseascã. Ele se aliniazã în spatele rampei de la cala avionului, cu motoarele la ralanti. Se aºteaptã.

– Ce se întîmplã?, mã întreabã Brad.

– Nu ºtiu.

Dupã un moment, este coborîtã uºa rampei. Zeci de oameni rãniþi ies ºchiopãtînd din pîntecul cavernos al C-5. Unii dintre ei merg în cîrje. Alþii sar într-un picior, sprijiniþi de unul sau doi colegi. Vãd capete bandajate, mîini prinse în banduliere. E o paradã a oamenilor loviþi ºi rãniþi. Ei încep sã urce în dube ºi, imediat ce sînt pline, vehiculele demareazã în trombã, cãtre o destinaþie necunoscutã.

Brad ºi cu mine sîntem cu totul nedumeriþi.

Cheech se materializeazã brusc din întunericul din jur.

Pãºeºte în faþa noastrã ºi spune: – Domnilor, zborul dumneavoastrã cãtre casã e aici.

Obiectele recuperate de la locul accidentului vor fi încãrcate în doar cîteva minute. Sper cã laboratoarele dumneavoastrã ne pot spune mai multe despre ce s-a întîmplat.

– Domnule colonel, cine sînt aceºti oameni? Cheech pare surprins: – Mujahedini, desigur!

Fiindcã noi rãmînem muþi, el continuã: – Aceºti oameni au fost rãniþi în Afganistan. Forþele voastre aeriene i-au dus la un spital din Germania pentru tratament. Se întorc acasã pentru a continua lupta.

Nu ºtiam cã acordãm îngrijiri medicale luptãtorilor pentru libertate din Afganistan.

– Lucrul ãsta se întîmplã des?, întreabã Brad.

– Cel puþin de cîteva ori pe lunã.

Din avion coboarã ultimul rãnit. Dubele terminã cu încãrcarea rãniþilor ºi pleacã în vitezã. Soseºte un camion care aduce componentele critice ale PAK-1. Acestea sînt transportate în lãzi în interiorul calei avionului. Cu puþin înainte de venirea zorilor, e timpul sã urcãm la bord. Ne luãm bagajul ºi ne îndreptãm cãtre rampã. Cheech se foloseºte de acest moment pentru a spune: – Agent Burton, aveþi dreptate. Vã mulþumesc pentru eforturile depuse aici. Sper cã am fost în mãsurã sã vã oferim toate informaþiile de care aþi avut nevoie.

– Da, domnule colonel, însã mai avem încã mult de lucru pentru a ne da seama ce s-a întîmplat cu PAK-1.

– Cel puþin ºtim cã nu s-a tras în el, adaugã Brad.

– Adevãrat, nu a existat nici o loviturã de rachetã, admite Cheech.

– Însã existau cu adevãrat ºerpi la baza din deºert?, întreb eu. Nu mã pot abþine. Trebuie sã ºtiu.

Cheech îmi întoarce un rînjet mucalit.

– Nu veþi ºti niciodatã. Drum bun cãtre casã, domnilor. Fãrã un alt cuvînt, el se întoarce ºi dispare în noaptea pakistanezã. (va urma) FRED BURTON

într-o localitate din provincie”, iar în încheiere solicita sã i se comunice rezultatul cererii la domiciliul sãu din Bucureºti.

Funcþionarii de la Colegiul avocaþilor însãrcinaþi cu probleme de cadre, nebãniuind cã petiþionarul putea fi un fals avocat – se presupunea cã, oricum, el trebuia sã depunã actele necesare la formaþiunea unde avea sã fie angajat – ºi impresionaþi de trecutul lui, i-au rãspuns printr-o adresã cu antet, numãr de înregistrare ºi ºtampilã.

Pe aceeaºi cale, obþinuse, apoi, încã o adresã, de la Colegiul de avocaþi din Bacãu, unde ar fi urmat, conform rãspunsului dat de colegiul central, sã se prezinte la post, dar unde nu s-a prezentat niciodatã. Înarmat cu cele douã adrese, Traian obþinuse, apoi, ca pe buletinul de identitate cu numele sãu real, rubrica privind profesia sã fie completatã în spiritul adreselor de la colegiile de avocaþi.

Pe lîngã lectura manualelor de specialitate aflate la îndemîna oricui, Traian poseda ºi unele cunoºtinþe juridice... din experienþa practicã: în dese rînduri arestat ºi judecat, el cunoºtea, în linii mari, legislaþia în vigoare. ªi astfel, familiarizat cu procedura penalã, Codul penal ºi Codul civil, „domnul avocat” începuse sã cutreiere þara, reuºind, în cele din urmã, sã se stabileascã la Iaºi, unde aflase cã existã un post vacant de judecãtor. Procedura pentru obþinerea acestui post, ne-a declarat Traian, fusese simplã ºi ea se bazase pe eºafodajul celor douã adrese ale colegiilor de avocaþi, solicitînd, în final, postul de judecãtor la Tribunalul din Iaºi. L-a ºi obþinut. Aº mai adãuga

doar cã infractorul judecãtor a judecat mai multe cauze, aplicînd pedepse aspre! Întrebat fiind, în timpul anchetei, despre rosturile drasticei ºi neaºteptatei lui atitudini faþã de infractori (foºtii sãi „colegi”, cãrora ar fi trebuit sã le acorde clemenþã), el ºi-a motivat comportamentul prin dorinþa de a-ºi acoperi dubla existenþã ºi a înlãtura orice suspiciune. În perioada funcþionãrii sale ca judecãtor, Traian solicita, în dese rînduri, – chipurile, pentru a-ºi procura cartele de lemne, pentru asistenþã medicalã etc. – adeverinþe cã exercitã funcþia de judecãtor. Într-una din zile, cînd a aflat cã se efectuau verificãri pe linie de cadre ºi cã trebuia sã depunã unele acte la dosarul personal, infractorul a demisionat, motivînd cã starea sãnãtãþii începuse sã se agraveze din nou. Înainte de a-ºi prezenta demisia, el a reuºit sã ia în cãsãtorie o funcþionarã din Bucureºti, cu o frumoasã situaþie materialã. Scãpat cu faþa curatã de la Iaºi, pe baza actelor de avocat ºi de fost judecãtor, obþinuse, apoi, cu uºurinþã, postul de jurisconsult al Trustului de construcþii din Ploieºti, de unde, dupã o perioadã de timp, plecase, tot fãrã a fi demascat. Revenind în Bucureºti, unde lucra ºi soþia sa, se angajase, cu aceeaºi uºurinþã, ca jurisconsult la Ministerul Agriculturii. ªi poate cã ºi-ar mai fi continuat „activitatea juridicã”, dacã n-ar fi avut neºansa sã intre în magazinul „Bucureºti” odatã cu Adrian Horãscu... (va urma) DUMITRU CEACANICA

Atunci n-am mai fost în stare sã mã gîndesc decît la un singur lucru... Venea direct spre mine. Arãta ireal.

Organismul lui preluase cu totul, mecanic, misiunea. Pe chipul lui de cearã apãru un zîmbet ciudat. „Spune-i, spune-i cã o sã-i acoperi întregul zbor ºi cã o sã mori împreunã cu el”, îmi trecu prin gînd. Dar el nu dorea acest lucru, iar eu nu puteam rosti aceste cuvinte. „O sã-þi vinã ºi þie rîndul, Kuvahara, în curînd...” Am repetat de mai multe ori aceste cuvinte, reuºind pînã la urmã sã mã disculp de sentimentul de vinovãþie.

- Îþi aminteºti... se auzi glasul lui, îþi aminteºti cît de mult ne-am dorit sã zburãm împreunã?

L-am privit fix în ochi ºi am dat din cap.

- O sã vin dupã tine cît de curînd, i-am spus încet.

- Ascultã, îmi spuse, ai grijã de ceea ce rãmîne dupã mine. N-am prea multe, dar te rog sã ai grijã...

Mi-am întors privirea într-o parte. Tatsuno mi-a dat ceea ce avea sã-mi dea. Oamenii noºtri condamnaþi la moarte lãsau totdeauna cîte ceva în urma lor – un fir de pãr, unghii, uneori degete – pentru a fi arse. Cenuºa era trimisã apoi acasã pentru a fi aºezatã printre lucrurile sfinte ale familiei...

Primele motoare începurã sã uruie, iar eu mi-am aruncat privirea spre Tatsuno, ca ºi cînd l-aº fi putut ajuta cu ceva.

- Rãmîi cu bine, Jasuo...

Ne-am cãzut în braþe.

Am plecat apoi spre aparatul meu. Nici nu ºtiu cum am ajuns pînã acolo. ªtiu însã cînd m-am bãgat în cabinã. Mi-am pus ochelarii ºi am încercat manetele. În febra dinaintea startului, întreaga bazã forfotea de oameni ºi aparate.

Am verificat carburantul, apoi am rãsucit starterul.

Am decolat – niºte bestii letargice înaripate, trezite la viaþã... Comandantul, elevii, toþi cei care lucrau la bazã, ceilalþi piloþi, mecanicii, de care ne despãrþiserãm de curînd, deveneau din ce în ce mai mici...

Vremea era bunã. Ploaia obiºnuitã se oprise, iar deasupra noastrã bolta strãlucea clarã. În cîteva minute am lãsat în urmã pãmîntul ºi munþii, ºi m-am gîndit cã Japonia nu-i altceva decît o îngrãmãdire de munþi, de puternice rãmãºiþe vãlurite ale trecutului, de pe vremea cînd insulele se vînzoleau ºi se înecau ca niºte monºtri rãniþi, de cînd cuptoarele naturale ale pãmîntului aruncau în vãzduh limbi de foc.

Am lãsat în urmã þãrmurile. Þãrmurile celor patru insule ale cãror vãi servesc drept casã pentru ºaptezeci de milioane de oameni...

Ne aflam la o orã de la start. Pentru doisprezece dintre noi, aceasta era ultima privire spre casã. Pentru doisprezece dintre noi, cele trei ceasuri de zbor pînã deasupra Okinawei reprezentau ultima trãire pe aceastã lume. (va urma) JASUO KUVAHARA (Traducerea ºi adaptarea de NICOLAE NICOARÃ)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 28 septembrie 2018

Viat , a c r e s, t i n ã Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (64) Veºnic pomenitul arhimandrit Timotei Papamihail Marea hotãrîre Hotãrîrea ºi fãptuirea unei adevãrate spovedanii este cea mai mare izbîndã, cea mai strãlucitoare biruinþã a omului.

Existã în viaþã multe hotãrîri eroice ºi îndrãzneþe, care stîrnesc admiraþia celorlalþi. Existã fapte nobile ºi gesturi mari care provoacã respectul ºi recunoºtinþa celor care le primesc ºi a întregii societãþi, ºi nu rareori se întîmplã jertfa de sine ºi lepãdarea de sine a unuia sau mai multor oameni care împãrtãºesc dragostea veºnicã a întregului popor. Mai presus de toate, aceste izbînzi sînt ceva mai nobil ºi mai de folos pentru viitorul veºnic al omului ºi pentru mîntuirea sufletului sãu. Este spovedania corectã ºi adevãratã a pãcatelor lui. Faptele de eroism ale oamenilor sînt rãsplãtite cu medalii, insigne ºi premii. Prin izbutirea spovedaniei, omul pãcãtos rupe manuscrisul pãcatelor sale, care alcãtuiesc cea mai grea povarã, cea mai mare nenorocire din lume, se îmbracã în veºmîntul alb al nevinovãþiei ºi curãþiei morale ºi primeºte ca dar ceresc pacea ºi harul Duhului Sfînt.

Dacã cele spuse par exagerate, poþi cugeta la ele, iubite cititor, ºi te vei încredinþa pe deplin. Spovedania este cel mai sensibil, cel mai nevralgic punct al vieþii duhovniceºti a omului.

De aceea se strãduieºte sã o acopere, sã n-o atingã, sã no stimuleze. Cere mereu s-o ocoleascã, s-o îngroape în tãcere ºi necunoaºtere.

Omul se preocupã de multe lucruri, dar de mocirla care se aflã în sufletul lui nu vrea sã se ocupe. Îi e de-ajuns sã-ºi acopere rãnile sufletului sãu cu bandaje frumoase, ca sã nu se mai vadã, ºi neutralizeazã cu parfumurile ipocriziei ºi a gesturilor nobile duhoarea rãnilor sufleteºti.

Nenumãraþi sînt cei educaþi ºi înþelepþi care dau dovadã de multã prostie stînd cu nesimþire ºi indiferenþã în faþa marii Taine a spovedaniei. Nu sînt rare nici cazurile în care îºi adunã toatã înþelepciunea ca sã osîndeascã ºi sã micºoreze semnificaþia ºi valoarea spovedaniei, ca s-o evite.

Existã oameni cu mari grade, titluri ºi medalii de onoare primite pentru reuºitele ºi pentru serviciile lor, ºi pe bunã dreptate se bucurã de respectul societãþii, dar nu au eroismul ºi puterea sã-ºi spele prin spovedanie mizeria din sufletul lor.

Spovedania pare lucru uºor ºi simplu, dar este o lucrare de o valoare inestimabilã. De spovedania sincerã depinde mîntuirea omului, cãci spovedania presupune adevãratã pocãinþã, credinþã ºi întoarcere la Hristos.

Oamenii care nu se spovedesc sînt creºtini defectuoºi.

Cei ce nu ascultã de porunca Domnului privitoare la pocãinþã ºi spovedanie nu ascultã de Biserica Lui ºi se vor

afla în multe vinovaþi ºi fãrã de rãspuns. Adevãratul vrãjmaº al diavolului este spovedania, care, precum au spus Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii, îi striveºte aceluia capul, îi sparge dinþii ºi îl istoveºte total. De aceea aduce ºi nenumãrate obstacole, încît sã-l opreascã pe pãcãtos de la spovedanie. Cîteva din aceste obstacole, care sînt de fapt „pre-etape ale pãcatului”, le împodobeºte cu îndemînare ºi le serveºte cu mult meºteºug, încît par adevãrate ºi taie dorinþa de mãrturisire. Alteori prezintã aceste obstacole atît de greu de trecut, pocãinþa ºi spovedania atît de dificile ºi virtutea atît de greu de izbutit, încît creeazã ºovãialã ºi îndoialã în suflet, ºi aratã dezinteres ºi nepãsare faþã de acestea. Acesta este un fenomen foarte obiºnuit în societate ºi din pãcate se înmulþeºte chiar printre cei care predau religia de 1a catedrã ºi de la amvon.

Multe sînt cauzele pentru care drumul cãtre spovedanie pare închis ºi de netrecut. Însã cea mai mare piedicã o reprezintã slãbiciunea ºi nedesãvîrºirea noastrã. O hotãrîre viteazã va fi întãritã de Duhul Sfînt ºi ne va duce la spovedanie, aceastã colimvitrã duhovniceascã pe care a aºezat-o pe pãmînt Domnul spre a fi spãlate mizeriile din suflet ºi pentru ca pãcãtoºii sã se curãþeascã. Spovedania este rãscrucea renaºterii noastre morale, a mîntuirii noastre. De aceea, toate loviturile vrãjmaºului se îndreaptã spre zãdãrnicirea hotãrîrii celei bune a spovedaniei. Este zona în care diavolul stã, strãduindu-se ca nimeni sã nu ajungã la ea.

Trecerea aceasta este cel mai frumos eroism. Sînt mirul ºi lacrimile pe care le varsã pãcãtoasa la picioarele Iui Iisus.

Este vameºul care a înfãptuit marea hotãrîre ºi L-a urmat pe Acela. Este minunata hotãrîre a întoarcerii fiului risipitor, care a mers spre tatãl sãu.

Nu ºovãi nici tu, creºtine. Nu te împiedica nici de obstacolele care apar în faþa spovedaniei, nici de mulþimea pãcatelor tale. Ia hotãrîrea cea viteazã ºi vei fi erou în faþa lui Dumnezeu. Fã primul pas ºi harul lui Dumnezeu te va aduce lîngã dumnezeiescul tron. Îngenuncheazã cu smerenie în faþa duhovnicului tãu, ºi îngerii din cer vor mijloci pentru tine. Deschide-þi gura spovedindu-te sincer, ºi se vor deschide îndatã ºi-þi vor umple inima ºuvoaiele dumnezeieºtii mile.

(Din periodicul Chivotul, p. 450) * * * „Pocãinþa adîncã, care se face cu lacrimi ºi conºtiinþã, se aseamãnã cu a Doua Venire. Adicã pãcãtosul se judecã singur aici ºi se osîndeºte ºi se spalã în lacrimile sale, ºi în felul acesta nu va fi judecat la cea de-a Doua Venire”.

(Sfîntul Simeon Noul Teolog) (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Cu picioarele pe pãmînt (4) Despre botez O discuþie foarte interesntã a fost cea legatã de Taina Sfîntului Botez, cel prin care trec toþi creºtinii ortodocºi, ºi care reprezintã dedicarea completã ºi necondiþionatã voii Dumnezeului nostru reprezentat de Sfînta Treime. Întîi de toate, verbul a boteza provine din grecescul baptizo, care înseamnã scufundare, afundare. Cînd Sfîntul Ioan boteza în apele Iordanului, cei care primeau botezul erau scufundaþi imediat dupã ce îºi mãrturiseau pãcatele.

Adicã erau scufundaþi în apã, nu stropiþi cu apã, ceea ce ne trimite cu gîndul la faptul cã un botez valid este cel prin afundare totalã, ºi nu prin stropire, care este o acþiune parþialã, o adaptarea lumeascã la o practicã Dumnezeiascã.

De-a lungul timpului, însã, unele fracþiuni creºtine plecate din Adevãr cu secole în urmã au început schimbarea sfintelor taine, care reprezintã în fapt ADN-ul credinþei noastre, printre care ºi Taina Botezului. Noul „botez” aproape cã a fost redus la stadiul de tradiþie din cea de Sfîntã Tainã. Aceste practici se regãsesc din pãcate ºi în ortodoxie, fiind cauzate de preluarea obiceiurilor unor credinþe convergente, mai ales în anumite zone din Ardeal. Mai mult, sã nu cumva sã rãceascã copilul, la insistenþele mamei ori bunicilor,

pãrintele cedeazã presiunilor, iar pruncul abia cã este stropit. Întrebarea adresatã pãrintelui Vatopedin a fost cît se poate de fireascã, ea urmînd sã îmi lãmureascã niºte lucruri, eu la rîndul meu fiind botezat în apartamentul în care am crescut, fãrã afundare, doar prin stropire, fiind practic un caz special, cu atît mai mult cu cît naºul meu era pilot pe avioane supersonice, iar intrarea în bisericã cu toatã escadrila dupã el l-ar fi trimis la retestarea psihologicã pentru acþiuni „mistice”. Cu alte cuvine, la acea vreme, s-a fãcut tot ceea ce se putea face.

- Botezul tãu, zise pãrintele, chiar de s-a fãcut în apartament ºi prin stropire, este unul cît se poate de valid. Dar atît timp cît nu ai fost scufundat integral, întreaga ta existenþã este vulnerabilã ºi atacabilã de cãtre demon. Platoºa Botezului nu te apãrã suficient. Ai avut de-a lungul timpului diferite tentaþii?

- Diferite? Am încercat toate tentaþiile ºi fobiile posibile. Însã nu prea le-am rezistat.

- Aºa se manifestã Botezul fãcut pe jumãtate. Deºi este recunoscut ºi valid, nu se manifestã cum ar trebui. Pentru un om care merge la Bisericã de Paºti ºi de Crãciun, este suficient, dar exclus sã faci performanþã duhovniceascã. Este ca ºi cum ai pune un olog sã facã performanþã în atletism. Nu poþi excela în rugãciune, în virtuþi, în nimic, doar supravieþuieºti. Lipsa Botezului complet este practic un handicap

Bisericuþã

Cînd limba grea de fier izbea-n aramã ªi clopotul – smucit – pornea sã sune, Chemînd toþi oamenii la rugãciune, Cum cheamã pe copiii sãi o mamã; -

În glasul lui – ce-n veci o sã-mi rãsune – ªi-acum se tînguie ºi se sfãrîmã O vorbã ce cuprinde-a vieþii dramã: „Deºertãciune ºi deºertãciune!“ ªi sunetul – întîi cu apã linã – În unde largi se revarsã-n vãzduh, Vibra apoi din ce în ce mai tare, Trezind în noi a Domnului chemare, ªi aprindea în fiecare Duh Bobiþa de credinþã ºi luminã.

DONAR MUNTEANU (1884-?)

A ºaptea nefericire

Nefericiþi veþi fi voi, fãcãtorii de pace, atunci cînd veþi înþelege dialectica ontologiei universale, zbaterea contrariilor, negarea binelui în contul mai binelui, necesitatea rãului pentru ca voi sã existaþi doar ca surogate ale binelui, ca iluzorii speranþe; necesitatea dialecticã a rãului ca forþã dinamicã autodistructivã finalmente, atunci cînd fratele soare ne va pãrãsi; atunci cînd va veni sã ne judece pozitronul.

Voi, nefericiþilor fãcãtori de pace, atunci cînd veþi savura otrãvitã iluzie cã sînteþi, cã veþi fi copiii divinului Stãpîn al Întîmplãrii ºi Necesitãþii.

ROMAN FORAI

Pildã creºtinã Oaspetele cel urît Erau odatã trei oameni lacomi ºi rãi, care, trecînd printr-o pãdure, aflarã o comoarã cu bani de aur.

Temîndu-se sã iasã din pãdure ziua, hotãrîrã ca acel mai tînãr dintre ei sã meargã pînã la satul apropiat ºi sã le aducã de mîncare ºi, pe urmã, tustrei sã iasã, noaptea, din pãdurea aceea.

Ajungînd în sat, tovarãºul se gîndi: „De ce sã împart comoara cu ei? Am sã pun otravã în mîncarea pe care le-o duc, ºi sã rãmîn eu singur stãpîn pe comoarã“. ªi a otrãvit mîncarea. Ceilalþi doi care au rãmas în pãdure se sfãtuirã: „De ce sã împãrþim noi comoara cu celãlalt? Cînd va veni, îl vom ucide, ºi comoara ne rãmîne numai nouã“. ªi aºa fãcurã. Cînd tovarãºul veni din sat, ei sãrirã asupra lui ºi-l uciserã. Dupã aceea se puserã sã ospãteze din mîncarea adusã de tovarãºul lor ºi, fireºte, peste puþin murirã. De îndatã, comoara de aur se prefãcu în fum. Era chiar diavolul.

spiritual, invizibil la prima vedere, dar cu grave efecte de ordin duhovnicesc.

- Pãrinte, din ce ºtiu, Botezul se realizeazã o singurã datã în viaþã.

- Aºa este ºi aºa trebuie sã rãmînã! Însã de vrei mai mult decît o cursã ºchiopãtînd, de te cheamã Biserica mai mult de douã ori pe an, trebuie sã faci ce a rãmas nefãcut sau ce nu a fost fãcut cum trebuie.

- Ce aþi face pãrinte în locul meu?

- Aº repeta urgent ºi fãrã semne de întrebare ceea ce nu s-a fãcut cum trebuie din Taina Sfîntului Botez. Am vãzut destui oameni botezaþi necorespunzãtor ºi ºtiu ce vorbesc.

- Dar preoþii ortodocºi care încã practicã Botezul prin stropire, ce ar trebui sã facã?

- Aceºtia ar trebui sã conºtientizeze efectele de ordin duhovnicesc rezultate din botezul incomplet de care vor da socotealã odatã ºi sã revinã urgent la autentica practicã ortodoxã.

- Mulþumesc, pãrinte, pentru toate...

Ce a urmat este lesne de înþeles, botezul petrecîndu-se în spatele Mînãstirii Vatoped, în mare, ca în primele veacuri creºtine, ocazie cu care vã mãrturisesc cu toatã fiinþa cã nu se comparã starea de botezat parþial cu botezat pe de-a-ntregul, duhovniceºte vorbind. În primul rînd, o serie de vechi ispite ºi-au pierdut forþa.

Totodatã, claritatea înþelegerii unor lucruri a crescut exponenþial. Pãcatul este mult

mai uºor de identificat ºi ai deja forþa necesarã evitãrii lui într-o mãsurã sporitã.

Gîndurile sînt privite cu mai mult discernãmînt, ocazie cu care ispitele venite prin gînduri sînt mai uºor identificabile, iar în consecinþã evitate într-o mare mãsurã. În discuþiile purtate cu alte persoane, minciunile ºi exagerãrile din spatele vorbelor devin perceptibile, aproape vizibile. Starea de stabilitate este incomparabilã cu starea precedentã botezului, în sensul cã aspectele negative, vorbele altora, acþiunile altora îndreptate asupra ta nu te mai afecteazã în aºa mare mãsurã. Dar cel mai mare cîºtig cred cã este acela al vizualizãrii propriilor pãcate la un nivel de înþelegere pe care nu bãnuiam cã îl voi avea. Dacã recomand refacerea botezului acolo unde nu a fost fãcut corespunzãtor? Cu siguranþã, da, dar cazurile trebuie cercetate cu foarte multã atenþie, ca nu cumva aceastã acþiune sã provoace rãu acolo unde nu este cazul, repetîndu-se nejustificat, cunoscîndu-se faptul cã botezul se face doar odatã în viaþã. (va urma) IONUÞ RITEª

„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 21-a – 28 septembrie 2018

MOZAIC

Depresia – boala Mileniului III – poate fi gestionatã bine cu o metodã foarte simplã Un studiu realizat pe 2.000 de femei de vîrstã mijlocie a demonstrat faptul cã un exerciþiu fizic moderat, de numai 200 de minute de mers pe jos în fiecare sãptãmînã, poate îmbunãtãþi calitatea vieþii persoanelor care suferã de depresie. Potrivit cercetãrilor, sînt suficiente 30 de minute de mers pe jos, în fiecare zi, pentru ca persoanele care suferã de depresie sã simtã cã au mai multã energie ºi o încredere mai mare în sine.

Pînã în anul 2030, depresia va deveni, în þãrile dezvoltate, principala cauzã a ceea ce este cunoscut sub numele de povara bolii. Aceasta se referã la impactul unei boli sau afecþiuni asupra populaþiei dupã tratament

sau dupã eforturile de prevenire a evoluþiei unor boli.

Depresia s-a rãspîndit în mod alarmant la nivel mondial, aceasta afectînd în prezent unul din ºapte australieni ºi 40 de milioane de americani. În SUA, pentru tratarea tulburãrilor de anxietate se cheltuie anual aproximativ 42 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintã aproape o treime din cheltuielile totale din aceastã þarã pentru sãnãtatea mintalã. În conformitate cu US National Institute of Mental Health, probabilitatea ca femeile sã sufere de depresie, într-un anumit moment al vieþii, este de 70% mai mare decît în cazul bãrbaþilor.

Similar altor tulburãri fiziologice, depresia nu poate fi prevenitã sau vindecatã, iar eficacitatea tratamentelor actuale variazã foarte mult de la o persoanã la alta. În consecinþã, cercetãtorii încearcã, în mod constant, sã gãseascã alte soluþii, independente de medicamentaþia

Oamenii deºertului, enigmatica civilizaþie care a trãit în deºertul Takla Makan, China În extremitatea esticã a deºertului Taklamakan, China, la sute de kilometri de cea mai apropiatã aºezare, o grãmadã imensã de beþe din lemn înfipte în nisip marcheazã locul unui cimitir vechi de 4.000 de ani. Deºi cimitirul se aflã în nord-vestul Chinei, cadavrele descoperite aici prezintã trãsãturi europene, lucru ce adînceºte ºi mai mult misterul asupra acestor oameni, care cu mii de ani în urmã au ales sau au fost forþaþi sã locuiascã în mijlocul acestui pustiu lipsit de apã ºi implicit de terenuri fertile. Deºertul Takla Makan este cel mai mare din China ºi este al doilea deºert cu nisipuri miºcãtoare al lumii. Aceste se întinde pe o suprafaþã de 33,700 kmp. În limba Uigur, Takla Makan înseamnã „poþi intra, dar nu mai poþi ieºi”.

Cele aproximativ 200 de mumii cu trãsãturi occidentale descoperite aici sînt foarte bine conservate ºi au fost examinate de geneticianul Li Jian, de la Universitatea Fudan. Potrivit acestuia, ADN-ul mumiilor conþine atît elemente europene, cît ºi siberiene. Trupurile descoperite încã purtau hainele cu care au fost înmormîntate, iar alãturi de acestea se aflau mai multe obiecte funerare precum mãºti sculptate ºi rãmãºiþe de plante medicinale, lucru care demonstreazã faptul cã aceºti oameni aveau cunoºtinþe interesante.

Cimitirul a fost

antidepresivã, pentru a ameliora simptomele cele mai grave ale pacienþilor.

Dupã ce în urma unor cercetãri anterioare a constatat cã mersul pe jos poate îmbunãtãþi sãnãtatea fizicã ºi emoþionalã a femeilor care nu sînt depresive, Kristiann Heesch, de la School of Public Health and Social Work din cadrul Queensland University of Technology (QUT), a decis sã cerceteze efectul mersului pe jos ºi în cazul femeilor depresive. Cercetãtorii din echipa lui Heesch nu au intenþionat doar sã arate cã activitatea fizicã determinã o ameliorare a simptomelor de depresie, ci au vrut sã ºtie, în mod special, ce activitate fizicã ar trebui sã facã o persoanã, în fiecare zi, pentru ca aceasta sã fie eficientã în tratarea depresiei.

Datele analizate de cercetãtori au provenit de la 1.904 femei, nãscute între 1946 ºi 1951, care au fost chestionate cu privire la sãnãtatea lor fizicã ºi mintalã în decursul unei perioade de ºapte ani. Începînd cu anul 2001, toate femeile au raportat simptome de depresie uºoarã pînã la moderatã, iar cercetãtorii au studiat starea de sãnãtate a acestora pînã în anul 2010, pentru a vedea evoluþia acesteia în decursul timpului.

Janice Neumann a declarat pentru Reuters cã femeile care au efectuat, în medie, 150 de minute de exerciþiu fizic moderat, inclusiv golf, tenis, înot, dans, sau cele care au mers pe jos 200 de minute în fiecare sãptãmînã „au avut mai multã energie, au socializat mai mult, s-au simþit mai bine emoþional ºi nu au mai suferit de depresie dupã trei ani”. „Chiar dacã cele mai multe efecte pozitive necesitã doar 150 de minute de activitate fizicã de intensitate moderatã, sau 200 de minute de mers pe jos, pe sãptãmînã, vestea bunã este cã o activitate fizicã chiar mai puþin intensã de atît poate îmbunãtãþi totuºi starea celor suferinzi de depresie”, a declarat Heesch pentru Reuters.

Rezultatele cercetãtorilor au fost publicate în American Journal of Preventive Medicine.

CUNOASTELUMEA.RO descoperit în 1934 de cãtre arheologul suedez Folke Bergman ºi apoi a rãmas uitat timp de 66 de ani. De-abia în 2003 arheologii au început excavarea sitului, care a durat aproximativ 2 ani. „Nicãieri în lume nu au fost gãsite un numãr atît de mare de mumii într-un singur sit. Mormintele sînt printre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului nostru”, a declarat Idelisi Abuduresule, cercetãtor ºi ºef al Institutului Cultural de Relicve ºi Arheologie din Xinjiang. Dincolo de toate observaþiile arheologilor o întrebare rãmîne încã fãrã rãspuns: cine au fost aceºti oameni cu trãsãturi europene?

Ruºii au creat bateria nuclearã a cãrei duratã de viaþa este de… 100 de ani Bateria nuclearã creatã de oamenii de ºtiinþã de la Institutul Tehnologic pentru Materiale din Moscova este alcãtuitã dintr-un semiconductor fãcut din diamant ºi o substanþã radioactivã care îl alimenteazã. Chiar dacã bateria nuclearã este în prezent doar un prototip, aplicaþiile acestei invenþii sînt nelimitate.

O astfel de baterie cu o duratã de viaþã de 100 de ani ar putea fi folositã pentru aparatele de tipul pacemaker care nu mai trebuie reîncãrcate sau pentru misiuni spaþiale viitoare cãtre Planeta Roºie.

Cercetãtorii susþin cã bateria este sigurã pentru activitãþile zilnice ºi poate sã fie introdusã chiar ºi în corpul uman, neexistînd riscul vreunei contaminãri. Aceasta este alimentatã de radiaþii beta, care nu sînt periculoase pentru sãnãtate ºi nu sînt absorbite de celulele umane. Bateriile nucleare existã de multe decenii, dar au dimensiuni atît de mari încît pot fi

MOZAIC Sfatul medicului

Recuperarea dupã artroplastia de ºold Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Artroplastia ºoldului este o DR. TAREK NAZER intervenþie chirurgicalã care presupune înlocuirea articulaþiei normale cu una artificialã, ºi aici ne referim atît la capul femurului, cît ºi la cavitatea cotiloidã aparþinînd osului bazinului.

Procesul de recuperare începe imediat postoperator, însã e necesar a fi continuat pînã cînd se poate reveni la vechile activitãþi. Colaborarea cu un kinetoterapeut este esenþialã, exerciþii specifice putînd fi fãcute sub îndrumarea acestuia, ceea ce grãbeºte mult procesul de recuperare.

Obiectivele kinetoterapiei: refacerea forþei musculare, reeducarea articulaþiilor ºi reînvãþarea mersului normal. Contracturile musculare ºi anchiloza articulaþiei determinã limitarea mobilitãþii ºoldului protezat.

Pentru a putea folosi articulaþia normal, este nevoie de gimnasticã de recuperare. Exerciþiile de recuperare postoperatorii au ºi rolul de a reduce riscul apariþiei complicaþiilor. Mobilizarea ºi exerciþiile musculare ale membrelor inferioare favorizeazã circulaþia sîngelui prin membre ºi scad riscul de a face cheaguri de sînge (tromboflebite, embolii), cresc forþa muscularã ºi coordonarea ºi scad astfel riscul de a cãdea, evitînd fracturile sau luxaþia protezei, iar prin mobilizarea precoce scade riscul de apariþie a infecþiilor pulmonare ºi urinare ºi a escarelor.

Dupã intervenþie, pacientul trebuie sã meargã zilnic. Iniþial, etape scurte (10-15 minute), pe distanþe scurte, de cîteva ori pe zi, apoi creºteþi gradat timpul ºi distanþa deplasãrii. În primele 3-4 sãptãmîni de la intervenþie, pacientul poate folosi bicicleta staticã.

Recuperarea este la fel de importantã ca ºi intervenþia chirurgicalã în sine, de aceea este necesar sã se înceapã imediat postoperator. www.consultatieortopedie.ro folosite pentru foarte puþine lucruri. Modelul conceput de cercetãtorii ruºi însã este foarte compact ºi permite totodatã înmagazinarea a 3.300 miliwatti-orã de energie la fiecare gram. Astfel, bateria este de pînã la 10 ori mai puternicã decît o baterie obiºnuitã. Dispozitivul foloseºte izotopul nichel-63, care se descompune ºi trimite electrozi de mare viteza, numiþi particule beta, în straturile înveliºului de nichel, generînd electricitate.

Astfel, bateria poate funcþiona aproximativ 100 de ani, timpul necesar pentru ca radioactivitatea izotopului nichel-63 sã scadã. În cadrul experimentelor, bateria a putut genera 10 microwatti pe centimetru cub de energie, suficient pentru a alimenta un pacemaker. „Vrem sã facem mai mult.

Cu cît densitatea de putere a bateriei este mai mare, cu atît mai multe aplicaþii va avea.

Avem capacitãþi decente pentru sinteza diamantelor de înaltã calitate, deci intenþionãm sã utilizãm proprietãþile unice ale acestui material pentru a crea noi componente electronice rezistente la radiaþii ºi pentru a proiecta noi dispozitive electronice ºi optice. Rezultatele de pînã acum sînt deja remarcabile ºi pot fi aplicate în medicinã ºi în tehnologia spaþialã”, a declarat Vladimir Blank, autorul principal al cercetãrii.

RADU UNGUREANU

Pag. a 22-a – 28 septembrie 2018

„ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

Proclamaþia de pe Cîmpia Turzii (2) (urmare din pag. 1) De atunci încolo, aproape cã nu mai conteazã ce s-a întîmplat. Nu poþi sã-i ceri, de pildã, cuceritorului Everestului, Edmund Hillary (n-are nici o legãturã cu Hillary Clinton) sã stea cãlare, pe ºaua celui mai înalt vîrf de pe Planetã, ani de zile. El a fãcut ceea ce era mai greu. Drumul a fost deschis. Restul e Istorie. Aºa ºi cu Mihai strãbunul. Faima lui depãºise graniþele Europei. Milioane de oameni se gîndeau la el ca la un salvator al popoarelor din faþa unei Semilune care numai în aparenþã picotea pe cer. Dar Mihai nu mai putea. Eforturile lui fuseserã, oricum, supraomeneºti. Au început atunci sã se uneascã împotriva lui toate liftele spurcate. O datã cu primul bubuit al veacului ce începea, Mihai a pornit în peregrinãri, pe la curþile împãrãteºti de la Praga ºi Viena. Aflîndu-mã în vechea cetate a Vindobonei, ca student la Istorie, i-am luat ºi eu urma, cu 20 de ani în urmã. Scormonind prin tot felul de arhive ºi almanahuri vechi, am aflat cu ce-ºi omora zilnic timpul, ce mînca ºi ce bea strãmoºul nostru, gãzduit la Hanul Cerbul de Aur. Într-o picturã de epocã, apare alãturi de vestitul astronom al vremii, danezul Tycho Brahe. La ora aceea, apãraþi de români împotriva uraganului otoman, în Europa încredinþau veºniciei pagini minunate Shakespeare, Galileo Galilei, Francis Bacon. Ce era în inima lui Mihai, numai el ºtia: familia i se risipise pe toate meleagurile, nu mai auzea nimic de fiul lui, Nicolae Pãtraºcu, nici de mama sa, Teodora, iar viitorul fiicei lui, Florica, se arãta înnegurat. Atunci cînd împãratul Austriei, care se împãunase cu faptele lui de arme, a înþeles sã-l ajute în pornirea unei noi cruciade numai cu 100.000 de taleri, o batjocurã, Mihai a exclamat: „ªi mi s-a zis mie sã nu mã încred în nemþi, dupã cum s-a adeverit”. În ziua de 19 august 1601, stelele au intrat într-o conjuncþie blestematã.

Foºtii lui aliaþi, împãratul Rudolf al II-lea ºi generalul Basta, au hotãrît sã-l dea pierzãrii. Acel asasinat politic, în care a pierit, în fond, un ºef de Stat, datoritã unui complot internaþional, s-a desfãºurat astfel, dupã cum scrie „Letopiseþul cantacuzin”: „Vãzu Mihai Vodã oaste nemþeascã viind cãtre cortul lui. (...) Eºi Mihai Vodã din cortul sãu înaintea lor vesel ºi le zise: «Bine aþi venit, voinicilor, vitejilor!» Iar ei se repezirã asupra lui ca niºte dihãnii sãlbatice, cu sãbiile scoase. ªi unul dete cu suliþa ºi-l lovi drept în inimã, iar altul degrab îi tãe capul. ªi cãzu trupul lui cel frumos ca un copaci”...

Ultimul cuvînt pe care a mai apucat sã-l rosteascã a fost BA! Trupul i-a rãmas aici, pe Cîmpia Turzii, în inima Ardealului pe care l-a iubit ºi pe care l-a sfinþit cu sîngele lui, trup care, frumos fiind, ca un arbore, de bunã seamã cã a dat roade peste veacuri.

Iar capul i-a fost cules, cu grijã, de oºtenii care îi mai rãmãseserã credincioºi ºi, dupã multe ocoliºuri, a ajuns dincolo de Carpaþi, la Mînãstirea Dealu.

Acolo, aidoma lui Isus Christos vegheat, ºi spãlat, ºi uns cu mirodenii cu bunã mireasmã de femei evlavioase ºi harnice ca furnicile, îºi doarme somnul de veci craniul care a închis, în aura sa de raze, douã veacuri ºi trei Þãri. Acel cap grozav a fost aºezat de Nicolae Iorga, în vara anului 1919, pe un chivot cu catifele albastre ºi albine þesute în fir de aur, sub cristaluri ca de vitralii, pe malul Tisei, iar trupele române au bãtut pas de defilare ºi au dat onorul sfintelor moaºte ale Unificatorului de Þarã, dupã care au eliberat Budapesta ºi l-au rãzbunat!

Iubiþii mei fraþi întru Domnul ºi întru dragostea pentru Neamul Românesc, aici, sub tãlpile noastre, a curs sîngele îmbelºugat ºi clocotitor al celui mai mãreþ bãrbat de Stat din Istoria României. „Copacii mor în picioare”, spune o vorbã ºi teribilã trebuie sã fi fost acea clipã cînd viziera morþii a cãzut pe ochii lui de vultur, cînd mîna lui „nu se prilejise” sã apuce sabia, cînd cerurile toate s-au rostogolit pentru cã un cãpitan valon, un general ungur ºi un împãrat neamþ n-au acceptat ca el, românul, sã fie stãpîn în Þara lui. Oare de ce tot trebuie sã ne facã

strãinii Legea în Þara noastrã? De ce fiecare generaþie de români trebuie sã plãteascã cu sînge ºi lacrimi dreptul de a trãi în vatra noastrã sufleteascã? Cui ºi de ce tot sîntem obligaþi noi sã îi dãm raportul pentru faptul cã sîntem cei mai vechi locuitori nu numai ai pãmînturilor noastre, ci ºi ai Europei? Dormi în pace, martir fãrã moarte. Pe tine te-a ales Bunul Dumnezeu pentru lucrarea cea mai nobilã a Poporului Român, care a fost, este ºi va rãmîne Unirea cea Mare ºi Veºnicã. „Ora pro nobis” – „Roagã-te pentru noi”.

Astãzi, mai mult ca oricînd, Poporul Român are nevoie de pilda viteazului Mihai. Poate de aceea în inima Capitalei României este statuia lui de marmurã, ridicatã nu întîmplãtor chiar pe locul unde fuseserã altarul Mînãstirii ºi ªcoala de la Sfîntul Sava, aºadar unde îºi culegea, din pulberea drumului, cãrþile, pe cînd era elev, cel mai de seamã biograf al sãu, Nicolae Bãlcescu. Am depus ºi noi astãzi mai multe coroane de flori cu panglicã Tricolorã la monumentul de la Cîmpia Turzii. Este umila noastrã ofrandã faþã de cel care a renunþat la tot ºi ºi-a jertfit liniºtea, familia, sãnãtatea, averea ºi pînã la urmã chiar viaþa, la numai 43 de ani, pentru ce? Pentru Neamul lui obidit, pentru limba ºi datinile românilor, pentru aºezarea lor la aceeaºi Cinã de Tainã, pentru credinþa în Isus Christos. Iatã de ce noi propunem Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe canonizarea lui Mihai Viteazul ºi trecerea lui în calendar, ca sfînt care a pãtimit moarte de martir. „Trecutul nu þine de foame”, afirmase nedemnul preºedinte al României ºi asta mi se pare cea mai periculoasã blasfemie care s-a rostit în cei aproape 9 ani de cînd Þara noastrã a fost transformatã – spre ocara noastrã – într-un fel de TIR turcesc. Trecutul e legitimitatea noastrã, e leagãnul pruncilor ºi copîrºeul bãtrînilor, e Columna lui Traian ºi magia Limbii Române. Acelor lude care au fost plãtite, cu 30 de arginþi, sã ne distrugã viitorul nu le vom permite sã ne distrugã ºi trecutul!

Doamnelor ºi domnilor, ne-am dat întîlnire aici, lîngã acest obelisc cu valoare de cenotaf, venind peste munþi ºi vãi, din toate colþurile Þãrii noastre rotunde, pentru a-l venera pe românul generic, pe românul care, indiferent de epoca în care a trãit – a rãbdat el ce a rãbdat, a scrîºnit din dinþi ºi atunci cînd a vãzut cã pruncii Þãrii sale sînt spurcaþi de nemernici, cã holda aurie a pãmîntului e pîrjolitã, cã fraþii lui au ajuns slugi la strãini, în fine, cã i se risipeºte Þara – ºi-a scuipat în mîini, ºi-a dat cãciula pe ceafã ºi a pus mîna pe par! Astãzi, acum ºi aici, în acest templu al religiei naturale, în acest sanctuar din care þîºnesc izvoarele energiei naþionale, eu dau semnalul luptei de eliberare a Poporului Român. Patria e-n primejdie! Datoritã politicii de jaf ºi de trãdare naþionalã practicatã de o bandã de iresponsabili, Poporul Român trãieºte azi mai rãu ºi în mai mare nesiguranþã decît pe vremea turcilor, a tãtarilor ºi a fanarioþilor. A devenit clar ca „bunã ziua” cã Puterea actualã a cãzut la pace cu Mafia ºi furã toþi, pe capete, cu o lãcomie ºi o inconºtienþã care fac viaþa populaþiei absolut insuportabilã. Am curajul sã afirm ºi sã probez cu dovezi zdrobitoare cã, în imensa lor majoritate, factorii de Putere sînt niºte hoþi! De 2 ani de zile „monstruoasa coaliþie” C.D.R.-P.D.-U.D.M.R. nu face altceva decât sã împartã Þara ca pe o pradã, s-o sfîºie cu colþii, sã strîngã averi cu o neruºinare bolnavã, iar pe cei care îndrãznesc sã protesteze sau sã ridice capul îi ia la ciomãgealã, îi ameninþã cu puºcãria ori îi ºantajeazã cu sancþiunile internaþionale. Patrimoniul Naþional e jefuit de strãini, în cîrdãºie cu mafioþii autohtoni, ne-au înglodat în datorii de 10 miliarde de dolari, dar banii nu se ºtie prin ce buzunare ºi conturi bancare au ajuns, toate domeniile vieþii social-economice a României sînt la pãmînt, în frunte cu industria, agricultura, zootehnia, investiþiile, sãnãtatea, învãþãmîntul, justiþia, protecþia socialã, diplomaþia, serviciile secrete, apãrarea naþionalã. Dupã ei, potopul! Un vînt de nebunie suflã prin Palatele Cotroceni ºi Victoria. Nu sînt un om cu viziuni catastrofice, nici

mãcar un pesimist nu sînt de felul meu – dar dacã cineva îmi va spune ce merge bine în Þara asta, eu prezint scuze ºi îmi dau demisia din toate funcþiile. ªi de parcã toatã urgia asta n-ar fi fost de ajuns, actuala Putere ne-a rãsturnat în cap ºi coºul cu ºerpi veninoºi, acoperiþi cu o zdreanþã roºie-albãverde, pe care scrie U.D.M.R. în toate Þãrile civilizate ºi normale, organizaþiile paramilitare, ºovine ºi separatiste, sînt bãgate la puºcãrie – numai în România teroriºtii au ajuns în Guvern! Iar Emil Constantinescu, în criza lui prelungitã de identitate, se mai ºi laudã peste hotare cu performanþa asta.

Judecaþi ºi singuri: între Mihai Viteazul ºi Coposu, el l-a ales pe Coposu, la statuia lui s-a dus! Atunci sã rãmînã cu Coposu! Fiecare zi pierdutã reprezintã încã un pas cãtre sinuciderea Poporului Român.

Fraþilor, mai rãu de-atît ce poate fi? Ce, ne e fricã de ei? Au nu simþiþi cum vi se urcã sîngele la cap atunci cînd vedeþi ce vi se întîmplã vouã ºi familiilor voastre, cînd aflaþi din ziare, de la posturile de Radio ºi Televiziune cum ni se prãbuºeºte Þara, cum ne fac ºovinii unguri „maimuþe” ºi „români împuþiþi”, cum þiganii violeazã, tîlhãresc ºi ucid, cum Europa s-a umplut de hoþi ºi cerºetori þigani care ne fac de rîs, fiindcã sînt prezentaþi ca români?! Nu vã revoltã cã se sinucid peste 3.000 de români pe an – adicã vreo 30 de autobuze pline ochi – cã au ajuns oamenii sã-ºi vîndã rinichii ºi ochii din cap pentru a avea ce sã mãnînce, cã au pãtruns drogurile în ºcoli ºi, pe fondul consumãrii lor, se produc crime ºi sinucideri, cã se muºamalizeazã omucideri ºi afaceri de contrabandã, cã se taie în delir pãduri ºi livezi aflate pe rod de sute de ani, ºi ne mai mirãm cã ne lovesc cele mai mari calamitãþi naturale?! Nu vi se încrînceneazã carnea pe voi cã totul merge din rãu în mai rãu? Nu credeþi cã totul are o limitã ºi s-a întins coarda prea tare? În aceste condiþii, cînd contrabanda de þigãri ºi de droguri e dirijatã direct de la Palatul Cotroceni, iar Poliþia ºi Justiþia, în loc sã-i apere pe cetãþeni, sînt asmuþite contra lor, a devenit evident cã România e o Þarã neguvernabilã. Dezastrul este atît de cumplit, încît tare ne este teamã cã România nu va mai putea fi condusã decît cu mitraliera – nutrim speranþa cã nu se va ajunge aici. Acelora care ne întreabã ce vom face dacã vom veni noi la Putere ºi care e Programul Partidului România Mare, le voi comunica primele 10 mãsuri pe care le vom lua: 1) Instituirea Dictaturii Legii, arestarea ºi judecarea dreaptã, în faþa Poporului, a tuturor acelora care au ticãloºit aceastã Þarã.

2) Confiscarea averilor realizate prin fraudã ºi crearea unui Fond Umanitar pentru salvarea acelor concetãþeni ai noºtri care au ajuns la limita de jos a supravieþuirii.

3) Decretarea stãrii de urgenþã în toatã economia.

4) Naþionalizarea – prin amendarea Constituþiei – a tuturor uzinelor, fabricilor, hotelurilor ºi a celorlalte bunuri patrimoniale înstrãinate în mod ilegal.

5) Iniþierea unei strategii operative, pentru exploatarea intensivã a bogãþiilor naturale ale României, exclusiv în folosul Poporului Român, ceea ce va contribui la ameliorarea rapidã a nivelului de trai.

6) Organizarea unui Referendum Naþional, prin care Poporul sã se pronunþe dacã este de acord sau nu cu reintroducerea pedepsei cu moartea pentru marii criminali ºi violatorii de copii, dupã model american, cel puþin în cîteva judeþe, unde rata criminalitãþii primejduieºte grav existenþa societãþii. La violenþã se rãspunde cu violenþã ºi bunul Dumnezeu ne va ierta, de bunã seamã, dacã prin pedepsirea exemplarã a unui asasin irecuperabil, sau a unei bestii care violeazã un înger de copil, traumatizîndu-l pe viaþã ºi înnebunindu-i pãrinþii – noi vom asana societatea ºi vom salva alte vieþi. Nãpasta criminalitãþii a ajuns atît de mare, încît ameninþã existenþa populaþiei ºi trebuie aplicate mãsuri de o duritate excepþionalã, aºa cum s-a procedat ºi în alte Þãri, în situaþii asemãnãtoare.

A ajuns sã fie exterminatã de þigani o familie de bãtrîni, pentru... douã perne! Nu se poate, totul are o limitã, e prea mult, ajunge, destul! (va urma)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 28 septembrie 2018

CARTEA DE AUR Biografia unui luptãtor pentru Marea Unire: Vasile Popa

La 1867, în Transilvania se vorbea, deci, de România Mare. Transilvania nu dorea sã devinã o „Elveþie a Orientului” (cum preconizau unii), ci inima României Mari, aºa cum, odinioarã, ea fusese ºi inima Regatului Dacic. Nota Bene! Cunoscutul om politic francez Leon Gambetta (viitor prim-ministru) avea sã scrie, în 1876, pe baza informaþiilor pe care le acumulase ºi pe care le topise în creuzetul unei minþi vizionare, cîteva fraze incendiare: „Îmi închipui, în Rãsãritul Europei, o schimbare de frontiere care sã permitã reunirea tuturor românilor în Regatul României. Prin toþi românii îi înþeleg pe cei din Bucovina, din Ungaria ºi chiar din Serbia ºi Macedonia”. Dupã numai 1 an, a izbucnit Rãzboiul româno-ruso-turc!

4) Memorandum-ul românilor din Ardeal, înaintat Cancelarului Beust la 30 decembrie 1868. Succesul mediatic al Pronunciamentului de la Blaj i-a fãcut pe fruntaºii românilor sã persevereze ºi sã caute noi forme de luptã – deºi tot în plan teoretic, deocamdatã. În ziarul italian „L’Unita Cristiana”, un cunoscut deputat, Vegezzi Ruscalla, publicã un rechizitoriu necruþãtor împotriva terorismului de stat al Ungariei: „Guvernul unguresc nu-i mai puþin tiran decît cel austriac, deºi face sã rãsune cã ar fi liberal ºi cã ar vrea drepturi egale pentru toþi supuºii Ungariei”.

Atunci s-a declanºat o campanie de contra-propagandã împotriva guvernului de la Bucureºti (Golescu – Brãtianu), tot felul de spioni ºi mesageri unguri colindînd România pentru a instiga la segregaþie ºi revoltã; s-a mers pînã acolo încît Budapesta a cumpãrat, cu foarte mulþi bani, ziarul „Le Constitutionnel”, unde au fost deºertate tone de „deºeuri toxice” împotriva a ceea ce începuse sã se perceapã, corect, a fi centrul de gravitaþie al românismului din Ardeal: Bucureºtii. În aceste condiþii, impulsionat de acelaºi „tînãr bãrbos” Grigore Silaºi, George Bariþiu mai alcãtuieºte un Memorandum, considerat de unii analiºti ai epocii a fi „de dezvinovãþire ºi de informare”. ªi de data aceasta, Bariþiu se pãstreazã în umbrã ºi, sub un pretext oarecare, nu se deplaseazã la Viena, dar îl trimite pe „energiosul” Silaºi. Textul, tradus în germanã încã de la data de 15 decembrie 1868, a fost înmînat de tînãrul emisar Cancelarului Beust, la 30 decembrie 1868, o copie fiind predatã Baronului Biegelben. Primul a fost reticent, în stilul impus chiar de împãrat. Al doilea s-a dovedit a fi ceva mai favorabil, fiindcã nu era deloc un adept al dualismului. La 17 ianuarie 1869, „Românul” din Bucureºti îºi informa cititorii cu privire la noul memorandum. Dupã numai 4 zile, în 21 ianuarie, Al. Papiu-Ilarian îi cerea lui George Bariþiu, în scris, sã-i trimitã la Bucureºti, „îndatã, dacã se poate, memorandul dat lui Beust”, care „se va traduce imediat în limba francezã ºi va fi publicat a doua zi”. Formele ºi metodele de luptã se diversificã, din moment ce Grigore Silaºi, încã aflat la Viena, îi scrie lui George Bariþiu cã se simte nevoia ca românii sã-ºi cumpere un ziar german puternic, dar sã ºi publice o broºurã în nemþeºte ºi franþuzeºte, ca opinia publicã europeanã sã fie luminatã. Ziarul lui C. A. Rosetti, „Românul”, sintetiza exemplar imperativele momentului: „Perfidia ºi minciuna se pot demasca ºi spulbera numai prin documente autentice”, dat fiind faptul cã opinia publicã din Europa fusese intoxicatã „prin calomnii ºi minciuni”. Cu ce seamãnã toate astea? Cu ceea ce fac ungurii ºi acum, dupã aproape 150 de ani! 5) Memorandum-ul „pierdut”, din 1869.

Este anul în care se înfiinþeazã ºi primul partid politic al populaþiei majoritare din Ardeal, Partidul Naþional Român, condus de Ilie Mãcelariu. În zilele de 7-8 martie se desfãºoarã, la Miercurea Sibiului, o Conferinþã Naþionalã a Românilor. Aici trimite, acelaºi George Bariþiu, un nou Memorandum, destinat împãratului de la Viena. Textul nu s-a pierdut (aºa cum greºit a crezut Teodor V. Pãcãþian), ci s-a pãstrat ºi a fost publicat – din pãcate, dupã aproape un deceniu – tot prin osîrdia autorului sãu, George Bariþiu. La 12 august 1869, Ilie Mãcelariu vine la Viena, cu intenþia de a înmîna autocratului acel docu-

ment. Nu se ºtie însã din ce motive, Mãcelariu a ezitat, ba chiar a dat înapoi, scriindu-i lui Visarion Roman: „M-am sau m-aþi bãgat într-un calabalîc (a vrut sã zicã „bucluc” – nota mea, C.V.T.) din care numai bunul Dumnezeu ºtie cum voi ieºi”…

Misiunea eºuase, fiindcã textul n-a ajuns unde trebuia. În 1878, George Bariþiu îl publicã, denumindu-l „un memorial istoric sugrumat dupã naºterea sa”.

6) Conferinþa de la Turda, din 24 ianuarie 1870.

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (33) Se poate deduce, lesne, cã ziua de 24 ianuarie n-a fost aleasã întîmplãtor, ea simbolizînd Unirea Principatelor. ªi nici desfãºurarea manifestãrii la Turda nu era rodul hazardului, ci totul se raporta la simbolul nestins al Unirii, care era Mihai Viteazul, ucis în apropiere. Programul Conferinþei, în 7 puncte, a fost publicat în „Federaþiunea” din Pesta. Cu o micã întîrziere, ce-i drept, fiindcã poliþia maghiarã a efectuat o percheziþie la casa din Orãºtie a lui Avram Tincu, care luase cu el documentele reuniunii. ªi în jurul acestei manifestãri apare numele lui Vasile Popa – dar nu protagonistul nostru, care atunci abia împlinea 2 ani de viaþã, ci acelaºi trãdãtor; într-un Raport Secret al comisarului regal din Cluj, trimis ministrului ungur de Interne, Rajner Pal, la 7 decembrie, se spune cã românii pregãtesc o mare conferinþã la Turda. Raportul era scris pe baza unei „note informative”, expediatã de renegatul Popa pe adresa Baronului Banffy – alt renegat, ºi ãsta, fiindcã familia de nobili cu acest nume avea la origine spiþa româneascã Banu – iar Baronul ruga mai departe ca „numele informatorului sã rãmînã secret”. Uite cã n-a rãmas. Totul capãtã proporþiile unui film poliþist, dacã ne gîndim cã la Turda se desfãºura o conferinþã… clandestinã! ªi aici se pune problema unui Memorandum cãtre Franz Joseph, care sã fie publicat în mai multe limbi de circulaþie internaþionalã (germanã, francezã, italianã).

7) Memorandum-ul „pierdut” al lui Iosif Hodoº, 1870–1871. „Avem un milion de asupriri, ce ni se fac în toate zilele prin domnii de la putere, în administraþiune ºi la judecãtorii” – scria Ilie Mãcelariu.

Devenit, între timp, preot, „tînãrul bãrbos” Grigore Silaºi a primit însãrcinarea sã traducã acest document modern în francezã ºi italianã, varianta germanã fiind de la sine înþeleasã. La 1 februarie 1870, Ioan Raþiu îi scria lui Ilie Mãcelariu, bunul amic al lui Avram Iancu: „Lui Hodoºiu i-am scris ca sã se apuce de lucru la memorandum”. Terorismul unguresc a declanºat ºi de data aceasta o anchetã, dintr-o confuzie care, astãzi, pare amuzantã: participanþii la Conferinþa de la Turda ºi-au exprimat intenþia de a trimite o copie ºi „Marelui Principe”, ori s-a crezut cã ar fi vorba de Principele Carol I al României, iar nu de Franz Joseph, pe care românii îl numeau Marele Principe al Transilvaniei (ca semn cã ei considerau provincia autonomã, refuzînd sã accepte încorporarea ei în Ungaria, la 1867). La 3 decembrie 1870, Al. Roman (închis în temniþa de la Vaþ) îi scria lui Gheorghe Pop de Bãseºti: „Jos frica! Jos trîndãvia!

Iniþiativa trebuie sã iasã din Ardeal! Cum? O veþi judeca dvs. Memorandul e gata. Se va tipãri în mai multe limbi, se va da Camerei ºi Împãratului, la care trebuie sã meargã o deputaþiune mare. Apoi, petiþiuni monstruoase trebuie sã se facã, tot în acel timp, din toate pãrþile Ungariei ºi Banatului. Larmã ºi scandal, ca sã vazã lumea cã sîntem nemulþumiþi!” Aceastã sintagmã, „larmã ºi scandal”, trebuie sã recunoaºtem cã ne taie respiraþia! Nu s-ar zice cã generaþia de la 1870 n-a reuºit! A fost ales Iosif Hodoº din mai multe motive, dar cred cã douã au avut o mai mare greutate: a) el era redactor interimar la „Federaþiunea” (Al. Roman ispãºea 1 an de puºcãrie, iar Ioan Poruþiu, care ar fi trebuit sã-i ia locul, a reuºit ºi el sã-ºi atragã furia ungurilor, ducîndu-se dupã cole-

gul lui, în doi timpi ºi trei miºcãri); b) era vãr bun cu Al. Papiu-Ilarian, un om de forþã la Bucureºti, prin care se fãcea legãtura cu opinia publicã din România ºi cu ambasadorii acreditaþi pe lîngã Curtea lui Carol de Hohenzollern.

8) Memorandum-ul de la Blaj, din 1872. Aºa dupã cum se vede, se menþine ritmul de un protest pe an. În mod paradoxal, acest document are la origine un prim pas cãtre dialog, fãcut de primul-ministru al Ungariei, contele Lonyay Menyhert. Existã indicii cã acesta a plecat urechea la cererea lui Franz Joseph, de a se cerceta motivele nemulþumirilor româneºti, doleanþã care se asocia unor critici tot mai acide din Parlamentul de la Budapesta, unde Guvernul era atacat (ºi din raþiuni politicianiste) de cãtre Opoziþie, cã nu-i ia în calcul pe românii din Ardeal pentru o viaþã politicã modernã, în spirit european. Nu putem omite ceea ce s-a întîmplat între timp: dupã prãbuºirea Imperiului lui Napoleon al III-lea ºi ascensiunea fulminantã a Germaniei, care era condusã de dinastia de Hohenzollern, la Budapesta nu se mai putea face abstracþie de faptul cã România avea la cîrmã tot un Hohenzollern. Premierul maghiar îi scrie, în acest sens, mitropolitului greco-catolic al Ardealului, Ioan Vancea, propunîndu-i sã se întîlneascã la Cluj, la o „Conferinþã privatã ºi confidenþialã asupra chestiunii transilvane”. Era un progres, nu mai încape îndoialã.

La 9 iulie 1872, fruntaºii românilor îi trimit contelui, prin poºtã, noul Memorandum. Numai cã acesta n-a mai avut curajul sã facã ºi pasul urmãtor, lãsînd totul în suspensie, fãrã rãspuns. Sau, dupã un celebru vers al lui Horaþiu, devenit loc comun în limbajul modern: în coadã de peºte. Dar documentul românilor a rãmas în anale, sub numele de Memorandum-ul de la Blaj, din 3 iulie 1872. Materialul a mai intrat în cronici ºi sub titlul de Memorandum-ul Reconcilierii, deºi Avram Iancu ajunsese mai demult la concluzia cã nu cu argumente filosoficeºti se poate înfrînge cerbicia ungureascã, ci cu lancea lui Horea. Destinul a fãcut ca tocmai în acel an, 1872, Crãiºorul Munþilor sã moarã, pe o bancã la marginea pãdurii (zic unii), pe o rogojinã în cerdacul casei unui gospodar, Ion Stupinã (zic alþii), podidit de sînge pe nas ºi pe gurã, la numai 48 de ani. N-a putut suporta umilinþa moralã de-a fi fost pãlmuit de unguri. Aºa cum, cu 150 de ani înaintea lui, fusese pãlmuit, de trufaºii purtãtori ai penei de cocoº, ºi Gh. ªincai. Ce de palme împãrþeau primitivii ãºtia, în stînga ºi-n dreapta, de la o margine la alta a Istoriei lor de coviltir! Memorandum-ul din 1872 a fost violent criticat chiar de români, cei 4 semnatari ai sãi (Ioan Vancea, George Bariþiu, Ioan Raþiu, Ilie Mãcelariu) fiind acuzaþi cã au încercat sã facã pace cu opresorii fãrã sã se consulte cu întreaga suflare româneascã. S-ar putea ca „scofala” de la Blaj (cum o numea preºedintele Partidului Naþional Român) sã fi devenit caducã în faþa românilor ºi pentru cã, din partea enoriaºilor, textul fusese semnat doar de un ierarh greco-catolic, nu ºi de unul ortodox.

Nici Lonyay n-a fost cruþat de ai sãi, cabinetul lui cãzînd ºi din pricina încercãrii de împãcare cu românii, iar cariera politicã a contelui a luat sfîrºit.

9) Memorialul din 1882. Între timp, de 1 an de zile, România era Regat ºi ponderea ei politicã devenise considerabilã în aceastã zonã a Europei. Asta ºi datoritã eroismului Armatei Române, în Rãzboiul de la 1877–1878. În dotarea acesteia începea sã-ºi facã intrarea cel mai performant armament al Europei, fabricat de Uzinele Krupp. „Lumea se schimbã ºi noi o datã cu ea” – zicea, cu mai bine de 1.200 de ani în urmã, împãratul Lothar, fiul lui Carol cel Mare. La 1880 s-a mai trimis un „balon de încercare”: Memorandum-ul avocaþilor români, dar miza era de mai micã importanþã ºi nu putea avea rãsunet continental. Spionii unguri ºi austrieci bîntuiau pretutindeni. Dupã o vizitã pe care George Bariþiu a fãcut-o la Bucureºti, pentru a concerta acþiunile românilor din Ardeal cu ceea ce se petrecea acolo de unde soarele rãsãrea pentru toþi românii, agentul secret Lachman raporta la Viena cã „românii au intrat în legãturã directã ºi mai apropiatã cu conaþionalii lor de aici”. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)

„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 28 septembrie 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (74) Un farsor mediatic (1) Joey Skaggs, un artist abstract ºi glumeþ al televiziunii s-a nãscut în New York. El ar putea fi considerat farsorul contemporan cu imaginaþia cea mai bogatã ºi totodatã cea mai consecventã din Statele Unite, în mod deliberat împingînd oamenii sã punã sub semnul întrebãrii rolul, impactul ºi etica mijloacelor de comunicare în masã.

Festele lui pline de imaginaþie, precum „bordelul pentru cîini”, „gîndacul cu hormoni rezistenþi la radiaþii” ºi agenþia de impresariat pentru rãufãcãtori, au devenit subiect de ºtire în lumea întreagã încã din anii ‘60, cînd, ca student la arte, Joey pretindea cã stricta sa educaþie, în mijlocul unei severe familii italiene din New York, l-a sufocat ºi înfuriat. Trãgea astfel urmãtoarea concluzie: „Eu, ca individ... aº putea combate ceea ce consider ipocrizie ºi nedreptate într-un mod foarte creativ”.

Un rebel tipic, lãsat de capul lui, acest - literal tînãr supãrat (el îºi spune „cow-boy italian din New York”) a cîºtigat pentru prima oarã atenþia publicului construind, în anii ‘60, un crucifix de 3 m înãlþime, de care a atîrnat un manechin reprezentîndu-L pe Isus torturat. Capul era constituit dintr-un craniu amerindian adevãrat, cu pãr uman ºi o coroanã din sîrmã ghimpatã.

Organele genitale nu erau doar expuse perfect la vedere, ci ºi imense. În duminica de Paºte a anului 1966, el a tîrît aceastã monstruozitate pînã în Tompkins Square, din cartierul de est al oraºului New York.

Deloc surprinzãtor, a fost atacat de o mulþime furioasã. Deºi prins ºi reþinut de poliþie, Skaggs a continuat sã repete festa pînã în 1969. În acel an (pînã atunci îi crescuse considerabil pãrul, avea barbã, purta haine zdrenþuite, avînd o figurã asemãnãtoare celei a lui Christos) tîrîse „statuia” grea pe strãzile din Manhattan în timpul paradelor prilejuite de sãrbãtorile de Paºte, pînã la

Catedrala Sf. Patrick, protestînd împotriva a ceea ce el considera ipocrizie ecleziasticã. Între timp, oamenii scandalizaþi (imaginea lui Isus nu era tocmai drãguþã) urlau cu violenþã „Ucideþil!”. Skaggs a fost lovit pe scãrile catedralei ºi trîntit la pãmînt de cãtre forþele de ordine, apoi obligat sã tragã statuia de 113 kg pînã la maºina poliþiei. În cadrul procesului, precum Isus, de cãtre Simon din Cyrene, a fost ajutat de un prieten. În ultima secundã, dupã ce ºi-a exprimat punctul de vedere, a fugit pentru a scãpa cu viaþã, abandonînd crucifixul, pe care poliþia l-a distrus ulterior. De fapt, era o copie a originalului: anticipase deznodãmîntul.

De acum consacrat, nu a pierdut ocazia sã protesteze împotriva rãzboiului din Vietnam, atunci în plinã desfãºurare. Joey a petrecut luni de zile construind un sat vietnamez la mãrime naturalã, portretizînd Naºterea. Transportîndu-l cu un camion în Central Park cu ocazia Crãciunului, angajînd actori deghizaþi în soldaþi americani, Skaggs a început un atac asupra satului dupã ce, în prealabil, anunþase evenimentul la radio. Incidentul s-a soldat cu numeroase arestãri. Altã datã, a umplut un autocar de cursã lungã cu ºaizeci de tineri hippy ºi le-a oferit un tur în jurul cartierului Queens, o suburbie a clasei de mijloc din New York. Înspãimîntaþi de aceastã invazie, locuitorii de aici nu au înþeles mesajul lui Skaggs: lor li se pãrea normal sã meargã în ghetourile hippy, sã se holbeze ºi sã îi fotografieze pe „ciudaþii” cu pãrul lung; dar nu li se pãrea în regulã ca cei cu pãrul lung sã vinã sã se holbeze la ei ºi sã le facã lor fotografii, în casa lor. Aceastã acþiune l-a adus din nou pe Joey pe prima paginã a ziarelor ºi în cadrul talk-showurilor; la fel s-a întîmplat ºi cînd, deghizat ca Jo-Jo, regele þiganilor din New York, a condus un protest al acestei minoritãþi în faþa sediului guvernatorului, strigînd: „Redenumiþi-i pe þigani molii” ºi purtînd pancarte pe care se putea citi: „Þiganii împotriva propagandei stereotipe” (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

La dentist 1

2

3

4

5

6

7

8

9 10

1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 - ...Cum, doctore, 200 de lei pentru extracþia unei mãsele? Pentru cîteva minute de muncã?

- Dacã doriþi, eu pot sã...

(Finalul dialogului se gãseºte pe liniile 4/ ºi 8/ ale careului.)

ORIZONTAL: 1) Dinte ascuþit – ªlefuieºte dinþii; 2) Primul mister – Mãsea; 3) Refren la colinde – Firidã; 4) ...; 5) Precum – A eºua – La braþ (!); 6) Un ceas – Pauzã la teatru; 7) A apuca – Stau în vilã!; 8) ...; 9) Ceatã la nuntã – Domol; 10) Glas tare – Fata din Banat.

VERTICAL: 1) Cel de vînzare nu se cautã în gurã – Pirat; 2) Realitate – Refren la coasã; 3) Gãuri în nas – Numit ºi...; 4) Din timp! – În horã! – Legat cu ceva; 5) Teren nelucrat; 6) Alcãtuite din elemente diferite; 7) Diligenþã; 8) Comic – A repartiza fonduri; 9) Spre – Fãcut scrum – Cerb nordic; 10) A-ºi atribui calitãþi – Albã ca zãpada.

ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,ÎN BUCÃTÃRIE” 1) FIARTA – TAS; 2) UN – GRUPARE; 3) RAC – I – ACAR; 4) UNIRE – AMAN; 6) LT – ARS – UZA; 7) IAHT – CIR – V; 8) T – RID – AICI; 9) ARITMIC – OG; 10) ABA - FAINA.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.