Page 1

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª

ROMÂNIA MARE

Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU  Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR România pitoreascã

Tableta de înþelepciune Nu existã revoluþie fãrã baricade, aºa cum nu existã baricade fãrã tomberoane. ªi astfel ies gunoaiele la suprafaþã! CORNELIU VADIM TUDOR

EDITORIAL

PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI

Despre curve, cã e cazul... Motto: „În loc de caractere, avem avocaþi!” (B.P. Haºdeu) Sãptãmîna trecutã am participat la recepþia oferitã de Ambasada Rusiei în onoarea Zilei Victoriei în al II-lea Rãzboi Mondial, pe care ruºii îl numesc „Marele Rãzboi pentru Apãrarea Patriei”. Asta pentru cã ruºii au ºi Patrie, dar ºi manifestaþii în care îºi onoreazã înaintaºii, nu îi reneagã. Cum nu îºi reneagã nici conducãtorii, indiferent de pãrerile altor state. La fel cum fac ºi americanii ºi celelalte mari naþiuni. De altfel, prima personalitate pe care am întîlnit-o în ambasadã a fost… Hans Klemm, ambasadorul SUA! Nu, nu e vorba de semnul unei „înþelegeri secrete” a celor douã superputeri, ci de un gest de normalitate, de comportament diplomatic civilizat – dar mai ales de o recunoaºtere a meritelor ºi a jertfelor din marea conflagraþie mondialã. Da, o asemenea întîlnire a avut loc în România… dar nu pe pãmînt românesc, ci pe teritoriul Ambasadei Rusiei. Nici un demnitar român nu a fost prezent la manifestare – ce ruºine! Românii zilei, mã refer la demnitari, au fost ocupaþi cu „Ziua Europei”, o manifestare artificialã, fãrã sens în istoria noastrã, decît unul al decãderii. ªi asta s-a vãzut chiar la manifestarea de la Cotroceni, unde gazda, preºedintele Klaus Iohannis, a început sã-ºi atace oaspeþii, liderii PSD ºi mai ales premierul – prima femeie care îndeplineºte aceastã funcþie. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU

Cînd Mafia devine Inchiziþie (2) Ilegalitatea nr. 5. Prin fabricarea ºi manipularea unor asemenea dosare, este încãlcat un alt articol al Constituþiei, nr. 30, mai exact primele douã alineate, citez: „Libertatea de exprimare a gîndurilor, a opiniilor sau a credinþelor ºi libertatea creaþiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sînt inviolabile”, precum ºi „Cenzura de orice fel este interzisã”. A înlocui cenzura de tip totalitar cu ameninþarea cu ridicarea imunitãþii parlamentare este o practicã extrem de periculoasã, care se va întoarce ca un bumerang împotriva acelora care vor sã îi confere legitimitate. Ilegalitatea nr. 6. Atît ministrul Justiþiei, cît ºi Comisia Juridicã a Senatului încalcã alte douã articole ale Constituþiei României. Acestea sînt urmãtoarele: Articolul 66: „În exercitarea mandatului, deputaþii ºi senatorii sînt în serviciul poporului”; Articolul 70: „Deputaþii ºi senatorii nu pot fi traºi la rãspundere juridicã pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”. Ilegalitatea nr. 7. Dl. Ion Predescu deþine ilegal funcþia de preºedinte al Comisiei Juridice, care, ca orice Comisie Permanentã, poate fi condusã numai de reprezentantul unui Grup Parlamentar; or, el este, de cca. 2 ani, senator independent, prin pãrãsirea Grupului Parlamentar P.D.-F.S.N. Folosesc acest prilej pentru a-mi exprima uimirea faþã de uºurinþa cu care un jurist experimentat îºi poate compromite o carierã prodigioasã printr-o asemenea capitulare în faþa fãrãdelegii. (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (22 aprilie 1996, plenul Senatului României)

Interiorul pãmîntului, universul unor civilizaþii necunoscute Paginile 12-13

Suflete neliniºtite Suflete neliniºtite Ale oamenilor morþi De ce nu aveþi odihnã ªi ne bateþi azi la porþi? Triste ne intraþi în vise Fãrã-a spune un cuvînt Cine oare vã trimite De dincolo de mormînt? Nu aveþi îngãduinþa Sã ne spuneþi, clar, ce vreþi Ochii voºtri ne implorã: „Nu-nþelegeþi? Nu puteþi?” La fereastra minþii noastre Staþi o clipã ºi plecaþi Aveþi buzele cusute – Ce mesaj vreþi sã ne daþi? Alþii au trecut de vamã Rar se mai gîndesc la noi

Doar voi n-aveþi paºaportul Pentru lumea de apoi. Suflete rãtãcitoare Ce-aþi rãmas aici zãlog? Eu pentru iertarea voastrã În genunchi cad ºi mã rog: Fii bun ºi iartã-le, Doamne, Indiferent ce-au fãcut Noi prin Valea Umbrei Morþii Mergem de cînd ne-am nãscut. Trece-le Tu Styxul, Doamne, La pãrinþii lor, Îþi cer Odihneascã-se în pace E loc pentru toþi în cer. CORNELIU VADIM TUDOR, 16 noiembrie 2013

RESTITUIRI, SUB SEMNUL CENTENARULUI MARII UNIRI

Glasuri din vremea Unirii Pagina 5

Gura lumii Un dialog nu poate pe cîmpul fi astupatã de bãtaie, cîtã vreme impostura altul decît cu armele triumfã Pagina 4

Pagina 10

NR. 1442z ANUL XXIX z VINERI 18 MAI 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 2-a – 18 mai 2018

S S

RESTITUTIO ÎN INTEGRUM

à ÃP PT Tà ÃM M ÎÎ N NA A P PE E S SC CU UR RT T

Copiii geniali ai României Ion Cristoiu a prevãzut mineriada, daciada, dinamoviada ºi lambada Pruncii romani Domokoº ºi Tökeº sug lapte de la lupoaicã Cornel Dinu - omul care a vãzut moartea Eu sînt eu, ºi tu eºti mãgarul meu, sau cum nu se dã plecat „liderul naþional” Balul de Cristal era sã devinã o Noapte de Cristal PARTEA I Înaintea Anului Nou, de sute ºi sute de ani, creºtinãtatea ortodoxã sãrbãtoreºte douã lumini morale: Sfînta Eugenia (24 decembrie) ºi Sfîntul ªtefan (27 decembrie). Revista noastrã îi salutã cu multã cãldurã pe cei care poartã aceste frumoase nume (cu derivatele lor Eugen, Jeni, ªtefania, Fãnuº etc.) dorindu-le „La Mulþi Ani” ºi, înainte de orice, sãnãtate! COPIII GENIALI AI ROMÂNIEI – aºa s-ar putea intitula însemnãrile unui ziarist cinstit referitoare la spectacolul în folosul UNICEF care a avut loc luni, 16 decembrie, la Sala Palatului din Capitalã. Menþionãm cã unul dintre sponsorii manifestãrii a fost ºi revista „România Mare”, care a donat suma de 100.000 de lei. Timp de trei ore, cîteva mii de copii din toate zonele etnografice ale þãrii au oferit un recital fantastic de colinde ºi datini ale sãrbãtorilor de iarnã. Aceastã ceremonie a inocenþei a fost ca o oglindã pusã de istorie în faþa greu încercatului popor român: da, pare sã spunã imaginea, na murit nimic din valorile fiinþei naþionale; da, sîntem creºtini ºi avem o nobleþe ancestralã; da, tezaurele sînt vii ºi se transmit din generaþie în generaþie, nealterate, cu o vigoare pe care nenorocirile n-au fãcut decît sã o sporeascã; da, poporul român are copii minunaþi, frumoºi, inimoºi, rezistenþi, într-un cuvînt, niºte mici pui de lei care ne emoþioneazã ºi pe care trebuie sã-i scoatem, cu orice preþ, spre limanul „vîrstei de bronz”! Din pãcate, România n-are numai copii geniali, ci ºi copii cretini, care au invadat presa în lipsã de alte profesii. (Un exemplu grãitor este analfabetul Mãdãlin Maticaca, care, deºi n-are nici un fel de ºcoalã, înscriindu-se de-abia acum în anul I al Universitãþii Ecologice, a devenit redactor-ºef la publicaþia sordidã „Caþavencu”!) Tuturor acestor intîrziaþi mintal, care neau tot înjurat pînã le-a ieºit toatã pasta de dinþi la gurã, le vom adresa o urare de An Nou: voi, cristoilor, nistoreºtilor, cristachilor, ceachirilor, þepoºilor, geluvoicanilor, arionilor, maticilor, simionbujiilor, prostãnacilor, buneilor, ilie-pãuneºtilor, radueneºtilor, pippizilor, stuppizilor, agaricilor, guguilor, vãlenaºilor, bãlegaþilor, sorinroºicovelor, buducilor ºi rozentweigilor – Alcibiade vã închinã un buchet de simþiri în stilul lui Topîrceanu: „Ptiuuu, cã proºti mai sînteti neicã/ ªiaveþi creierul de fleicã/ Pe-o narã vã curge friºcã/ Vã speriaþi de tot ce miºcã/ Aþi strîns pietre ºi grenade/ Sã daþi în Alcibiade/ Dar acesta ce-mi fãcea?/ Vã spãla, vã pieptãna/ ªi-apoi vã despãduchia/ N-aveþi spor în faþa lui/ Mitocani din Kozlodui/ Cîþi mai sînteti? Douãzeci?/ Încãpeþi toþi într-un beci/ Sã vã dea tata ghiveci/ ªi ciorbiþã cu tulumba/ ªi-apoi sã vã dau de-a tumba/ Iar la anul care vine/ Sã vã bag în nas grisine/ ªi-un belciug miºto de porc/ Cum se poartã la New York/ Sã vã vãd ºomeri vînduþi/ Plini de bube, surdomuþi/ Lumea sã vã ia la goanã/ Din dugheanã în dugheanã/ C-aþi minþit, ºi-aþi mãsluit/ Pînã v-aþi cãpãtuit/ Alelei, pungaºi mãrunþi/ Face-maº haiduc prin munþi/ Sã v-arãt ce-amarã-i pita/ Prin Covasna ºi Harghita/ Pentru românaºii toþi/ Pe carei vindeþi la hoþi!/ Asta-i presã? Asta-i crimã!/ Lumea n-are nici o stimã/ Pentru mîzgãlici plãtiþi/ De unguri ºi alþi faliþi/ Iar în anul ‘92/ Am sã mã ocup de voi/ Am un gînd, ºi nu-l ascund:/ Sã vã dau un ºut în fund/ Sã vã trag ºi-o urechealã/ ªi apoi la pielea goalã/ Sã vã tãvãlesc prin smoalã/ Sã strigaþi trei sãptãmîni:/ «Iertaþi-ne, fraþi români!»/ Nu vã scapã nici un PAC/ ªi vã jur cã o s-o fac!” În revista „Expres Magazin”, fostul ofiþer de securitate Paul Cernescu scrie cu o uºurinþã de nepermis: „Ca o ironie a soartei, dosarul domnului Voican Voiculescu a ajuns în mîna (domnu)lui C.V. Tudor. Sã i se întimple asta tocmai celui care a scos din arhivã zeci de dosare, plimbîndu-le prin toate redacþiile, pentru a distruge opozanþi politici?”. Eroare, tovarãºe colonel, nici un dosar al acestui þap logodit n-a ajuns la noi! Ce-i drept, am publicat cîteva extrase, care atestau accesele lui de sifilis, tentativa de a o sugruma pe mã-sa care l-a fãcut, orgiile la care participa pretinzînd cã e ofiþer de securitate – dar aceste file rãzleþe ne-au fost aduse de un revoluþionar pe aripile vîntului ºi nu reprezintã ceea ce

se cheamã un dosar. În schimb, putem sã vã liniºtim întro privinþã, ca sã aveþi sãrbãtori fericite: sîntem în posesia dosarului dumneavoastrã, dacã tot vã intereseazã! Din aceeaºi revistã tot mai puchinoasã ºi tot mai nevîndutã, luãm cunoºtinþã de eforturile disperate ale lui Ion Cristoiu de a-ºi vinde cãrãmida aia rea, care zice el cã e o carte de „eseuri politice”. Atît în fiþuica lui, cît ºi în fiþuica oligofrenului Nistorescu, dar ºi pe la televiziune, vedem limita de sus a neruºinãrii, pentru cã reclama sunã aºa: „Cine a descoperit lovitura de stat ºi a prevãzut mineriada, limpezind haosul din jurul nostru?”. În mod normal, cititorii ar trebui sã rãspundã: „Tu, Cristoiule, pupa-te-ar tata de ardeiaº umplut cu gulaº, mînca-te-ar mama de gogoaºã înfuriatã, cum le ºtii tu pe toate ca un om mare, cum ºedea ea lovitura aia de stat sub o plapumã, ºi tu, harºt, te-ai dus ºi ai descoperit-o, pe urmã ai prevãzut ºi mineriada (dupã ce a avut loc, fireºte) aºa cum ai prevãzut ºi daciada, ºi spartachiada, ºi dinamoviada, ba chiar mesada ºi lambada, cine mai e ca tine, limpezitorule de haos, dar apropo, ce drojdie au mîncat pãrinþii matale cînd te-au procreat, cã prea te umfli de la o zi la alta, prea dospeºti, prea îþi crapã pieliþa aia roºie de la cele trei guºi, zi-ne ºi nouã, s-o folosim la cozonaci ºi la aspic, spiriduºule mic?!”. Un janghinos pe nume Brahaº Cornel, fost magazioner (?!) pe la Uniunea Scriitorilor, a ºterpelit niºte stenograme strãvechi, ale unor ºedinþe literare de acum vreo 25 de ani, ºi s-a gîndit sã facã parale cu ele. Aºa cã le-a publicat în terfeloaga aceluiaºi Cristoiu. Idiotul este atît de ticãlos, încît batjocoreºte niºte scriitori ºi îi face ºacali pentru cã în august 1968 l-au elogiat pe Ceauºescu! Ce þi-e ºi cu magazionerii ãºtia! De ce n-or sta ei la lopatã, de ce n-or cãra ei saci de cãrbuni, cã degerã lumea de frig, de ce n-or juca ei table cu ºoferii de pe basculanta care îi aprovizioneazã? Pãi, în 1968, Brahaºule, maistrul Nicolae Ceauºescu era Alexandru Ioan Cuza, preþ de cîteva luni a fost cea mai adulatã personalitate politicã nu a României, ci a Planetei, pentru curajul lui fenomenal de a spune ruºilor (aflaþi la apogeul expansiunii lor) direct, în faþã, pe româneºte: NIET! Ce te bagi tu la probleme de istorie, tîmpiþelule? Cîte clase ai? Cît ai dat ºpagã ca sã ajungi magazioner? În acest caz, propunem ca revista „Expres Magazin” sã-ºi schimbe titlul în „Expres Magazie”... Aflãm dintr-o emisiune televizatã cã generallocotenent George Ioan Dãnescu a fost eliberat din funcþia de secretar de stat ºi ºef al Inspectoratului General al Poliþiei, urmînd sã primeascã alte însãrcinãri. Dincolo de comunicatul enigmatic, care sunã exact ca pe vremea rotaþiei cadrelor în C.P.Ex., se ridicã o întrebare: cu ce a greºit dl. Dãnescu? Poliþist de carierã, patriot ºi exemplar la datorie, acesta a fãcut o treabã bunã în fruntea I.G.P.-ului. Sau poate dl. ministru Victor Babiuc vrea sã-ºi facã o echipã proprie, de persoane mai devotate, care sã-i poarte recunoºtinþã? Aflãm cã i s-a pus gînd rãu ºi d-lui contraamiral Cico Dumitrescu, care ar urma ºi el sã fie schimbat. Un înalt funcþionar al Ministerului de Interne ne-a comunicat telefonic cã se urmãreºte pierderea pe drum a tuturor acelora care au fost legaþi, într-un fel sau altul, de revoluþie. Iar inimosul Cico contra-marinarul a fost un astfel de om! Ca ºi generalul I.Al. Munteanu, care a fost trecut abuziv în rezervã. Am, totuºi, o consolare: în locul d-lui Dãnescu a fost numit un munte de om, moþogan din Þara Oaºului, colonelul Gheorghe Gambra, care cu acest prilej, datoritã funcþiei foarte mari, a fost înãlþat la gradul de general-maior. Pentru necunoscãtori, vom spune cã dl. Gambra a fost ºeful Inspectoratului Poliþiei din judeþul Mureº, ceea ce aratã cã e extrem de cãlit ºi pe fazã. Îi dorim mult succes! Am pomenit de acest judeþ, ceea ce ne face a ne gîndi cu plãcere la un eveniment de rezonanþã, petrecut zilele acestea în Tîrgu Mureº: în faþa prefecturii a fost înãlþatã din nou, dupã 51 de ani, Lupoaica cu „puii” ei Romulus ºi Remus. Acest grup statuar, cunoscut sub numele de „Lupa capitolina”, a fost amplasat în 1924, dar datoritã Diktatului de la Viena a trãit o nedoritã odisee, fiind ferit de furia hungaricã ºi mutat la Turda. Acum,

superbul simbol al genezei noastre latine a revenit la locul sãu. Pun pariu cã nu vor trece douã luni ºi bandele de unguri beþi îl vor profana. Pentru cã în creieraºul lor de carne crudã, ca un biftec tartar, Romulus ºi Remus ar trebui înlocuiþi cu Domokos ºi Tokeº care sã sugã nu la Lupoaicã, ci la Ciocciolina! Soþul fostei translatoare de limbi scandinave a Elenei Ceauºescu, pe nume Buduca Ion, se dã vioi în continuare prin organul cu titlul legionar „Cuvîntul”. Individul e atît de neted, de spãlãcit, de fãrã operã, încît nici nu prea ai ce sã-i faci – nu te poþi rãfui cu un zero, pentru cã mergi în pierdere. Pe deplin conºtient de imunitatea sa, Budulea Taichii stucheºte tot ce trece prin dreptul coteþului în care doarme cu o ureche în sus ºi cu alta bleagã. Mai nou, la fãcut mãcinici pe fostul mare sportiv Cornel Dinu, numindu-l de-a dreptul prost. Aºa, din senin. De ce-o fi prost Cornel Dinu ºi de ce-o fi deºtept Buduca Ion, nu ne poate spune decît Þeposu, care la rîndul lui e o ingenioasã combinaþie între numele fruntaºilor þãrãniºti Þepelea ºi Coposu. Dar sã revenim la Buduca ºi la atacul sãu infect care, culmea, se întîmpla cînd bietul Cornel Dinu vedea moartea cu ochii. Am luat legãtura telefonic cu familia sportivului ºi astãzi sîntem în mãsurã sã prezentãm amãnunte despre teribilul accident de circulaþie care a avut loc pe autostrada dintre Roma ºi Telese. Invitaþi de cunoscutul impresar italian Ianotti (cel care asigurase cazarea delegaþiei române în micuþa staþiune Telese Terme, la Campionatul Mondial de fotbal din 1990) – Cornel Dinu ºi amicul sãu Dan Alban au fãcut aceastã neinspiratã deplasare. La volanul maºinii se afla Dan Alban, cunoscut pentru beþia vitezei. La un moment dat, din faþã le-a blocat calea un alt autoturism, care a fãcut o miºcare inexplicabilã, intrînd pe sensul lor. ªocul a fost infernal. Dan Alban, care conducea fãrã centurã de siguranþã, a fost proiectat prin parbriz, la mare distanþã de maºinã, ºi-a decedat pe loc. Se poate spune însã cã lui Cornel Dinu i-a murit moartea: avînd inspiraþia sã îºi lege centura (deºi nu obiºnuia), în momentul ciocnirii s-a rãsucit lateral ºi s-a apãrat cu mîna dreaptã de cioburile parbrizului, scãpînd cu rãni ceva mai uºoare: la braþ, la nas ºi se pare cã ºi la picioare. A fost operat de un celebru profesor adus de la Napoli, care a tot meºterit la nasul ºi la braþul lui Dinu timp de 8 ore! La ora de faþã, soþia sa, Silvia Dinu, se aflã lîngã el, pentru a-l îngriji. Exprimîndu-ne bucuria pentru aceastã miraculoasã salvare a fostului nostru secretar de stat, nu putem sã nu deplîngem, însã, sfîrºitul prematur al lui Dan Alban. Acesta era cunoscut sub numele de Albanezu, era licenþiat în ºtiinþe economice, trãia de mulþi ani în Germania ºi devenise în ultimii ani impresar de fotbal – prin mijlocirea lui au semnat contracte peste hotare jucãtori ca Hagi, Dan Petrescu, Daniel Timofte º.a. Avea numai 42 de ani. Pãcat. Zilele acestea se împlinesc 2 ani de la evenimentele cruciale din decembrie 1989, care au marcat o erã nouã în istoria României, caracterizatã prin urmãtoarele cuceriri revoluþionare: 1) asasinarea ruºinoasã a lui Nicolae Ceauºescu de cãtre infractori de drept comun ca Gelu Voican, agenþi stalinisto-buºiºti ca Silviu Brukner, ºi play-boy kominterniºti de genul lui Petre Neulander; 2) obrãznicia fãrã precedent a boanghenilor, care a debutat cu crimele din preajma Crãciunului lui 1989 ºi a culminat cu crimele de la Tîrgu Mureº, din martie 1990; 3) vînzarea de þarã practicatã pe faþã de o mînã de canalii de origine românã, care iau bani fãrã ruºine de pe la toate agenturili strãine de spionaj; 4) sacrificarea populaþiei prin cîteva piroane implementate la sînge, cum ar fi ºomajul, creºterea demenþialã a preþurilor, sporirea fenomenului infracþional, spaima de zi cu zi în suflete etc. Minunatã revoluþie, într-adevãr! Ea e comparabilã în istorie doar cu revoluþia francezã de la 1789, de la care a preluat ceea ce era esenþial: ghilotina, coºul cu capete însîngerate, foametea, teroarea thermidorianã. Lasã, lasã, vine el ºi Napoleon ºi face ordine... La Timiºoara, a avut loc ca atare o mare manifestaþie comemorativã. Aflãm despre ce s-a vorbit în balconul Operei de la repetentul Gheorghiu Lucicã, ce scrie la „Cotidianul” lui Nea Bulinã Papillon. De scris, scrie prost, atît de prost ºi de murdar, încît tipografii trebuie sã facã clismã dupã ce-i culeg materialele. De pildã, urmãrind efecte melodramatice, el zice cã „au curs din nou rîuri de lacrimi pe feþele cernite”. Adicã cum cernite? Cernit înseamnã în doliu, sau negru. Erau feþe negre la Timiºoara, aveau oamenii icter, sau poate cã erau studenþii din Africa?! Mister, analfabetul aflat la remorca familiei Gheorghe ºi Tãnþica Robu nu ne spune. El se plînge însã cã au fost scãpaþi criminalii, cã nu s-a fãcut dreptate etc. – dar uitã sã spunã cã principalul vinovat de asta e însuºi protectorul lui, întîiul terorist al þãrii, bãutorul fruntaº al Tratatului de la (restaurantul) Varºovia, Gicã Robu. (va urma) ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 27 decembrie 1991)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 18 mai 2018

S M ÎÎ N NA A S ÃÃPPTTÃÃM

P PE E S SC CU UR RT T

Papa bun ,,Sãgeata lui Cupidon m-a lovit la corason” Teoria relativitãþii istoriei Mioriþa fotbalisticã Decreþeii ºi pigmeii Povestea porcului E femeile oameni? Înapoi la ºcoalã Buzatele ºi ciocatele Oltence fierbinþi Fane Barosanu - ultimul spici Cu chipul blînd, cu ochii mici ºi calzi de duioºie, preacuvioasa Viorica l-a vizitat în hoceagul personal pe Francisc, acest aspirator de premiere, pentru care întîlnirea duhovniceascã înscrisã în fiºa postului e un reconfortant prilej de bîrfe ºi de pioneze. Ca orice gospodinã din spaþiul carpato-danubiano-hipnotic, sãtulã pînã-n gît de varza de Bruxelles, i-a dãruit fanului înrãit al fotbalului argentinian seminþe de ceapã (de Buzãu), de castraveþi ºi de roºii. Baºca mãrul lui Adam din Teleorman. ,,Un adevãrat meniu!”, a zîmbit a rîde Papa, mare iubitor de cruditãþi. ªi ca sã mai treacã timpul, a întrebat-o dacã-ºi face numãrul pînã la sfîrºitul mandatului sau se întoarce la praºilã. Sigurã pe sentimentele vecinului de bloc-notes, tanti Viorica l-a asigurat pe Sanctitatea Sa cã va sta la Palatul Socialismului de Cumetrie ºi Desfrîu cel puþin pînã în anul Domnului douãzeci-douãzeci. La plecare, Papa cel Bun a asigurat-o cã se va ruga neîntrerupt pentru iertarea greºelilor ei gramaticale, poate s-o îndura Cel de Sus ºi-i va acorda subiectul cu predicatul. Dacã nu, va fi obligat de morala creºtinã sã-i taie limba. Uºoarã ca un fulg dupã acest moment de înnobilare spiritualã la fãrã frecvenþã, Viorica s-a întors la vechile îndeletniciri anunþînd cu seninãtatea fiinþelor alese (de CEx) cã de acum încolo Papa se va hrãni numai cu seminþe de ceapã ºi fripturã de umbrã de iepure pe un pat de rãsaduri de roºii, conform planului de guvernare-înfumurare-dezintoxicare, ºi cã, la propunerea dumneaei, fãcutã cu piciorul pe sub masã, va veni sã viziteze România ca sã vadã prostia la locul de muncã. Dar ºi la Vatican, ca peste tot în lumea asta, oamenii e invidioºi pe femeile de valoare, aºa cã bagabonþii în sutanã au dat un comunicat în care se precizeazã cã tanti Viorica minte. Nu din rãutate, ci din obiºnuinþã. De parcã nu era de ajuns asaltul zilnic al politicienilor, au ieºit la drumul mare ºi hoþii eliberaþi de Tîndalã Tîndãrel. De ce i-a eliberat? Pentru cã la bulãu e nasol, nu e ca în libertate. Bine, nu-i chiar atît de rãu can spitalele româneºti, dar nici nu poþi sã-þi baþi joc de distinºii tîlhari. Dupã cum bine ºtiþi, manelele ie aerul meu. Fãrã ele viaþa e pustiu. Ultimul hit, pe care-l fredonez cît e ziulica de lungã ºi noaptea de adîncã, se intituleazã ,,Sãgeata lui Cupidon m-a lovit la corason...”. E un remake dupã sonata lui Beethoven, ,,Sãgeata lui Robin Hood te-a surprins cu trupul nud”, deºi gurile rele ºi ºtirbe susþin cã e un plagiat ordinar dupã ,,Sãgeata cãpitanului Ion te-a umplut de bulion”... Klaus, nepotul lui Mickey Mouse, a sãrbãtorit 140 de ani de la declararea independenþei României. Noi, ãºtilalþi, cu douã clase mai mult decît trenul, am numãrat pînã la 141. Neamþul cu obiceiuri liberale are circumstanþe atenuante. E profesor de fizicã ºi meditaþie mioriticã, iar la acea materie, teoria relativitãþii, E=mc la pãtrat, (unde m=mãndel, iar c=numãrul de case) e baza. Baciul clujean ºi cu cel ieºean l-au fãcut la buzunar pe cel bucureºtean. Geaba a avut el oi mai multe, mîndre ºi cornute! Berbecul Dicã n-are puþicã. O proastã fudulã de la Partidul Nebunilor de Legat, care umblã hãbãucã dupã hulã (n-am gãsit altã rîmã), a declanºat lupta împotriva decreþeilor, adicã a acelora care-ºi datoreazã existenþa unei hotãrîri de-a tovarãºului Ceauºescu, singurul preºedinte patriot al României. Cicã ei e vinovaþi cã toate tutele, toate neiubitele, au ajuns în Camerã ca sã-ºi punã bikinii pe cap ºi bigudiurile în zona crepuscularã. Decreþeii îi transmit acestei nefericite cã încã mai sînt verzi (de fapt sînt în plinã activitate creatoare) ºi i-ar putea schimba impresia despre lume ºi viaþã încã de la prima întîlnire. Numai dacã s-ar putea adapta, fiindcã ei detestã prostia. Cã pe vremea lor ocupaþia de bazã era cartea. E adevãrat, în decembrie 1989 au luat o pauzã ºi au fãcut o revoluþie (sau cel puþin aºa au crezut). Iar din spuma miºcãrii de rotaþie a cadrelor s-au ridicat îmbogãþiþii de rãzboi care, într-o pauzã de furat, ºi-au trimis proastele în Parlamentul Ruºinii Naþionale. Mare tam-tam în legãturã cu numãrul de porci pe care-i pãstoreºte domnul Liviu. El zice cã e puþini, Opoziþia zice cã e mulþi. Culmea paradoxului: partidul liber-mugetãtorului organizeazã un referendum mînã-n mînã cu Biserica! Tema (familia tradiþionalã, sau tranzacþionalã, instanþa moralã încã nu s-a lãmurit) nici nu mai conteazã, miel sã iasã ºi sã fie ºi de rasã. S-a întors nea Petricã Daea, dupã o curã de zer ºi barba caprei. Iatã la ce concluzie a ajuns omul de caºcaval: ,,Femeia este acel ceva care face bine omului”. Adicã femeia nu e om,

dar trãieºte pe lîngã casa acestuia ca sã-i facã, la intervale neregulate, cîte o bucurie. Sînt teribil de curios dacã ºi bãrbatul face bine omului sau numai femeii... Dar de la problemele globale ale inumanitãþii, domnul ministru sa întors pe tarla: ,,Tragi de ceapa de la Bruxelles de zici cã-i cureaua de la pantaloni”. La noi e taman invers: tragi de cureaua de la pantaloni, de parcã ar fi ceapã de Bruxelles, deºi eºti demult cu MS Dosul gol. Dar lui nea Petricã cu ceapa micã, nu i-a spus nimeni. ªtiaþi cã religia unitarianã (aproximativ 500.000 de adepþi în prezent), o formã radicalã a protestantismului, a fost inventatã la Turda de episcopul David Ferenc, în 1568? În 1579, David a fost condamnat pe viaþã de Dieta din Alba Iulia ºi întemniþat la Deva, unde a ºi murit (în acelaºi an). Nu ºtiaþi, aºa-i? Tot eu sã vã spun. Arsenie Boca a devenit marcã înregistratã, ceea ce înseamnã cã minunile sînt protejate de legea dreptului de autor, au certificat de garanþie ºi se reparã doar în ateliere autorizate. ªi vor fi mult mai rare. Politicienii vor la ºcoalã. Vor merge acolo ca sã facã campanie electoralã ºi sã-ºi batã învãþãtorii. Într-un acces direct de sinceritate deversatã la Kanal, Brigitte Sfãt îl atenþioneazã pe Ilie Nãstase cã ea nu e ca prostituatele cu care acesta mai face cîte-un ghem, maxim douã. Ea e deasupra lor, un fel de arbitru al promiscuitãþii. Zãvoranca are un dialog imaginar cu nebunele de la Mamaia, decretînd cã cine le bagã în seamã e mai diliu ca ele. Cicã alea nu e numai nebune, e ºi proaste ºi au ºi piciorul mare. ªi pe ce cã au ditamai laba, mai poartã ºi ciocate! Ce-ai cu ciocatele, Prostia se ia Fato? Pãi ce-ai fi vrut sã poarte? Buzate? ca rîia. Uitaþi-vã prin politica româneascã! Marii demnitari, avînd la bazã nobilele profesii de hoþi din buzunarele cetãþeanului, i-au îmbolnãvit ºi pe golãnaºii cei tineri. Care stau numai cu ochii dupã decreþei, doardoar le-ar putea ºterpeli boii de la bicicletã. Oltencele fierbinþi de la SCM Craiova, altele decît Zã Olguþa Vasilesco, au cîºtigat Cupa EHF la handbal cu mîna. Vorba aia, ce-ºi face omul cu mîna lui... În schimb, multinaþionala CSM Bucureºti a terminat Liga Campionilor tot pe locul trei, fiind bãtute în semifinale de unguroaice. Ehei, dacã le dãdeaþi o noapte pe mîna mea, altfel am fi stat acum de vorbã. Le-aº fi detaliat programul de guvernare-înstrãinare, le-aº fi explicat cum stã treaba cu rata inflaþiei, cu Robor-ul... Cred cã nici nu s-ar mai fi prezentat la meci. Dar voi ce-aþi fãcut, Gabrielo? Aþi apelat la un antrenor strãin, care n-a auzit în viaþa lui de ,,Mioriþa” ºi de ,,Meºterul Manole”. Bine a mai zis Eminescu: cine a îndrãgit strãinii, nu ºi-ar mai gãsi bikinii! Ricã Venturiano de Teleorman le-a zis strãinilor de la obrazul feþei de masã cã în România s-a mers prea departe cu lupta anticorupþie. Atît de departe încît manglitorii din Parlamentul Desfrîului Naþional nu se mai simt în siguranþã la locul de muncã. Pãi d-aia au dat ei mitã electoralã? Ar fi fost posibil aºa ceva în vremea lui ªtefan cel Mare? Eu ºtiu ce sã zic... Ia sã-i ascultãm ultimul spici, aºa cum l-a înregistrat miºelul ãla de Adi Sfinteº! ,,Dragi miºei ºi miºele, iubite cîrciumãriþe, vine un moment în viaþa noastrã cînd trebuie sã ne luãm sufletul în palme ºi sã decolãm uºurel spre înaltul cerului pentru a da socotealã de faptele noastre cunoscute ºi, mai ales, necunoscute. Eu, ca domn, soþ ºi amant al vostru, am hotãrît sã vã þin un ultim spici. Sper ca memoria sã nu-mi joace feste, cã o datã îl pun pe vornicul Boldur sã-i taie capul. Ce, ori nu mai ºtie cine-i vodã în Moldova? Chiar dacã am 67 de ani, mã simt ca la 47 ºi trei luni. Revãd prin ochelarii minþii vremurile de odinioarã, cînd ne jucam de-a tãtarii sub stejarul din Borzeºti. Cum care stejar, pîrcãlabe Arbore? Ãla pe care l-ai fãcut cherestea ºi l-ai vîndut la turci. Mãi Arbore, viteaz oºtean ai fost la viaþa ta, dar nu prea te dã afarã din casã spiritul ludic. A, n-ai casã, ai conac? Scuzãmã cã te-ntreb: cu ce bani? Din jafuri! E-n regulã, credeam cã te-ai apucat de muncã cinstitã. Cînd eram mic mã jucam de-a fiul lui Vodã Bogdan al-II-lea pînã mi-au lãcrimat ochii la o nuntã la Rãuseni, unde fratele sãu vitreg, Petru Aron, l-a cam ucis. Am regretat cã n-am reuºit sã ciugulesc decît o mãslinã, ca trebuit s-o tulesc iepureºte cu maicã-mea. Norocul însã þine cu cel iute de picior, c-am nimerit la vãrumeu, Vlad Þepeº, un pezevenghi ce nu s-a mai pomenit, de care mi-aduc aminte cu adîncã evlavie. Cã el mi-a deschis ochii asupra lumii, dãruindu-mi

colecþia personalã de reviste «Playboy». Mi-a zis cu duioºia lui proverbialã: «- Mãi Fane, ce le-ai face tu la femeile astea? Ca de exemplu Pamelei Aandersoanei!» M-am rîs, cã-mi era un pic ruºine, dar i-am rãspuns pe direct: «- Parcã tu n-ai ºti!» «- Bine, mãi ºoldovene. Uite, eu îþi dau vreo 6.000 de oºteni, tu lasã prostiile ºi pune laba pe tronul Moldovei. Aratã-le ghioaga tuturor, c-altfel nu faci treabã cu bourii de acolo. Clar?» N-am cîrîit, cã Vlad nu suporta sã-l contrazici, chit cã eram neamuri ºi ne vorbeam la pertu de cînd m-a dus ºi pe mine la asociaþia mironosiþelor «Veniþi de luaþi luminiþa de la capãtul tunelului», din spatele Palatului Domnesc. Pe tronul Moldovei era concurenþã mare: Petru Aron, Berindei, Alexandru, vornicul Crasneº. Vai de capetele lor, cã a trebuit sã le tai de jur-imprejur. Distracþiile mele cu turcii, tãtarii, ungurii ºi polonii le ºtiþi, cã aþi participat în direct ºi în reluare. Aþi fost foarte responsabili. Aþi dansat pe cadavre pînã aþi supraîngrãºat pãmîntul Moldovei. Daia dã numai producþii record la hectar. De cartofi ºi vagaboande, dar nu mai insist, cã mi s-au umezit ochii. Totuºi, vã mai dau un sfat: nu mai fiþi blegi cum eraþi cînd am venit în fruntea voastrã, cã vã calcã toþi nenorociþii în picioare! Despre activitatea mea trupeascã aþi aflat o mulþime de amãnunte din revistele de scandal. Sã ºtiti cã n-au dreptate în totalitate, n-am fost un depravat. Am avut trei neveste, e adevãrat, dar nu concomitent. Cu primele douã m-am luat conform principiului domnesc potrivit cãruia «interesu poarta fesu». Prima a fost ucrainianca Evdochia, sora cneazului Kievului, Simion Olelkovici, iar a doua, Maria de Mangop, era înruditã cu foºtii împãraþi ai Byzanþului. Culmea e cã, deºi din familii nobile, n-au fãcut faþã rigorilor tronului Moldovei ºi au dat ochii peste cap dupã circa cinci ani de orgasme. S-au bucurat cameristele Monica Alewinscãi ºi Claudia Aºiferei, dar cine rîde la urmã ajunge Prima Doamnã, aºa cum s-a întîmplat cu fiica lu’ Radu cel Frumos, dar cam prostãlãu, domniþa Maria, pe care o þineam prizonierã din 1473, cînd i-am dat o paparã lui tac’su, din motive de strategie politicã. Fiindcã tot o þineam pe mîncare ºi bãuturã, ca ºi pe hoaºca a bãtrînã, am trecut-o în spaþiul locativ, ºi bine am fãcut, cã pînã la urmã tot ale noastre sînt mai fierbinþi ºi lesne te scot din minþi. Copii am avut o groazã; vreo ºapte cu nevestele mele, o mulþime cu nevestele altora. Unii s-au întors printre ghiocei, alþii îmi vor duce numele mai departe. V-am strîns sã vã spun cã astãzi, marþi, 2 iulie 1504, la orele 4 din zi, voi înghiþi gutuia. Am hotãrît aºa, ºi aºa va fi. Urmaº la domnie îl desemnez pe Bogdan-Vlad, cã-i supãrat tare dupã ce polonii au uitat o sãgeatã în ochiul lui stîng. Sînt convins ca el nu-i vede bine nici cu dreptul, dupã cum nici eu nu i-am vãzut pe boierii care-l voiau urmaº pe Alexandru, din care pricinã i-am scutit de povara purtãrii capetelor. Nu eu personal, pãcatele mele, cã de vreo sãptãmînã nu-mi pot miºca mîinile ºi picioarele din cauza gutei, ci cãlãul Attila Cseke, uitat de Mateiaº Corvin cînd cu distracþia de la Baia. Vã sfãtuiesc sã-l sprijiniþi pe Bogdan, ca sã vã fie bine ºi la iarnã cald. Nu v-apucaþi de comploturi, cã astea duc la pieirea þãrii. Aþi observat cã eu nu am rotit cadrele, iar cei care mi-au fost credincioºi au rãmas mulþi ani în funcþii, chit cã am fost cam dictator. E adevãrat, mia ºi ieºit. În urma mea rãmîn cetãþi-beton, bisericibelea, copii din flori, legende-unice, butoaie cu doagele uscate, bãrbaþi voioºi, femei satisfãcute, cai miºto, mãgari decapitaþi, cãrþi rare, duºmani îngroziþi. Ce so mai dau cotitã ºi s-o fac pe modestul, vã las þara la cheie, aveþi grijã de ea cã, dacã n-o þineþi de scurt, pleacã la Stambul, cã-i place viaþa uºoarã. O singurã rugãminte mai am la voi: nu lãsaþi propaganda sã-mi necinsteascã memoria. C-aud pe unii cã vor sã mã facã sfînt ºi sã mã punã moþ în calendare. De ce nu m-or lãsa ei, la Putna, sã mã odihnesc? Nebunul ãla de Grigore Într-o Ureche susþine cã m-am cãlugãrit. Eu? Unde m-am cãlugãrit? La sexy-club? Sau poate la o mînãstire de maici? Grigore, Grigore, de ce nu eºti tu aici sã vezi dacã pe la ospeþe omoram fãrã judecatã? Pîrcãlabe Arbore, stinge lumina! Cînd mã trezesc, vreau sã gãsesc þara întreagã, altfel aþi rupt-o-n fericire cu mandea. Asta a fost tot, miºeilor. Pe curînd ºi aveþi grijã de Moldova cã e cam rea de muscã...”. Promouºãn: Greu i-a fost Moldovei sã se despartã de Fane, greu îi e ºi autorului, dar n-avem ce face, viaþa trebuie sã meargã înainte. Cu suiºuri ºi coborîºuri, ca ºi istoria românilor. D-aia vã zic sã nu mai fiþi posomorîþi cã, pînã la urmã, cei ce ne-au fãcut lucrarea de faþã de tot rîsul cad pe capete sub pana noastrã, în curgerea fireascã a timpului. Cãscaþi bine ochii ºi învãþaþi cîte ceva din pãþaniile lui Radu cel Frumos, cel care în politica externã se baza pe încãlcarea cu îndãrãtnicie ºi plãcere a articolului 200 din Codul Penal. CONTELE DE MONTE-CRISTO


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 4-a – 18 mai 2018

A At t ii t tu ud d ii n n ii TABLETÃ DE SCRIITOR

Gura lumii nu poate fi astupatã cîtã vreme impostura triumfã Iatã cã bîrfele n-au întîrziat sã aparã din partea unor cîrcotaºi de-ai mei, care insinueazã cã, dacã am publicat în „Sãptãmîna” lui Eugen Barbu, am fost securist. Doamne, te închini ºi te cruceºti auzind asemenea vorbe. Dacã ar fi fost aºa, nu m-aº dezice, aº fi chiar mîndru cã, în felul acesta, mi-aº fi putut sluji þara mai bine... Nu ºtiu despre ce fel de securist e vorba, cãci nimeni din cei care vorbesc pe la colþuri nu spune concret unde, cum ºi pe cine am turnat... Oare este drept ca toþi cei care publicau în revista cu pricina sã fie catalogaþi drept securiºti? Cîtã iresponsabilitate ºi cîtã rãutate!... ªi dacã ar fi fost cumva aºa, nu m-aº feri sã recunosc, pentru cã, mai devreme sau mai tîrziu, adevãrul va ieºi la ivealã... Aºa, mai bine sincer de la început, cu cãrþile pe masã, decît sã umbli mai tîrziu cu coada între picioare, cînd vei fi prins cu minciuna... Nu e felul meu sã mã ascund dupã deget. Toatã viaþa mi-am cãlãuzit rostul în lume dupã principiul muncii ºi al corectitudinii, într-o relaþie cordialã ºi de amiciþie cu colegii de muncã ºi de condei. ªi cum aº fi putut eu sã fiu securist, cînd nici sãnãtatea, nici statutul social nu-mi permiteau acest lucru? Cei care mã cunosc ºtiu despre ce vorbesc. ªi cum sã fiu eu securist, cînd toatã viaþa am hãlãduit de unul singur prin lumea Bucureºtilor, fãrã buletin de capitalã, schimbînd peste douãsprezece gazde, tremurînd de frig ºi rãbdînd de foame, iarna, mai tot timpul rãcit, iar vara, sleit de puteri din cauza caniculei? Nici mãcar o ciorbã nu-mi puteam face, fiindcã nu aveam nici aragaz, nici butelie... Pe deasupra, nu am fost membru de partid, deºi am dorit acest lucru, în ideea cã voi scãpa ºi eu de sãrãcie ºi voi avea parte de o viaþã mai bunã... Dar binele tot timpul a fugit de mine... În viaþa mea, în anii tinereþii, mai mult am mers în supunere decît sã trãiesc precum alþi tineri de seama mea, cu pãrinþi în funcþii importante ºi cu un statut social privilegiat de orînduirea comunistã... Aºa mi-a fost mie scris, ºi aºa mi-a fost destinul, pe care nu voi fi niciodatã supãrat. ªi dacã mã supãr, cu ce mã aleg? Cãci e greu sã te baþi cu morile de vînt, mai ales acum, cînd nu ai cui sã te plîngi ºi nici cine sã te asculte... Aºa cã fac parte din rîndul oamenilor sãrmani. Atît cît am putut, mi-am adus ºi eu obolul, aidoma milioanelor de muncitori harnici ºi cin-

 

P Po o ll e em m ii c c ii

stiþi, pentru þara asta frumoasã... Fiindcã România, pînã în decembrie 1989, chiar era o þarã frumoasã între þãrile lumii, nu cum a ajuns acum, un schelet, fãrã perspectiva de a se mai redresa... Am muncit alãturi de toþi românii de bunã credinþã, aidoma soldaþilor care s-au jertfit pe cîmpurile de luptã pentru binele ºi prosperitatea acestui neam. Istoria aºa se scrie, cu cinste ºi onoare, cu fapte demne de luat în seamã, iar nu cu minciuni ºi vorbe care sfideazã realitatea. Vãzînd ceea ce se întîmplã acum, pare cã totul e îndreptat împotriva românilor din interiorul acestor graniþe mioritice, cu parfum de datini strãmoºeºti... Dovadã cã ºi balada „Mioriþa” este revendicatã de bulgari, fãrã ca vreun funcþionar din instituþiile statului sã intervinã ºi sã combatã asemenea poveºti, nãscocite la un pahar de vodcã. ªi cum sã nu scriu cu cerneala sinceritãþii despre un scriitor atît de mare ca Eugen Barbu ºi despre un poet ºi om politic precum Tribunul, oameni pe care-i cunosc încã de pe vremea cînd bãteam la porþile afirmãrii cu sihurile mele? Dumnezeu mi i-a scos în cale, iar ei, aceºti titani ai scrisului românesc, mi-au întins o mînã de ajutor, publicîndu-mã în paginile revistei lor, ce apãrea în sute de mii de exemplare ºi pentru care cititorii se aºezau cu noaptea-n cap la rînd sã o cumpere... Cum sã nu vorbesc de bine despre ei, cîtã vreme au dat dovadã de atîta bunãtate faþã de mine? ªi la fel i-au tratat pe toþi poeþii tineri care au publicat în faimoasa lor revistã... Oare toþi erau securiºti? Ce minciuni ordinare!... Se pare cã pentru unii nu mai existã nici respect, nici fricã de Dumnezeu, ºi nici suflet, ei nu au altã dorinþã decît sã defãimeze cu orice prilej, indiferent de metodã... Nu mai existã omenia de odinioarã, fiecare loveºte în celãlalt ºi, cu cît loveºte mai murdar, cu atît mai mult are impresia cã deþine adevãrul absolut. Aºa sînt oamenii aceºtia, aºa le e construcþia, numai cã, în privinþa mea, nu au dreptate. De fapt, prin asta ºi-au fãcut un deserviciu, demonstrîndu-ne ce caracter au. Orice ar spune astfel de „neica nimeni”, încercînd, prin metode josnice, sã denigreze memoria celor doi mari oameni de culturã, Eugen Barbu ºi Corneliu Vadim Tudor - pe care noi îi preþuim ºi cãrora le vom aduce omagiu ori de cîte ori vom avea ocazia -, ei nu vor reuºi, pentru cã opera acestor scriitori este atît de puternicã, încît nu existã furtunã în stare sã o doboare. Cã oamenii vorbesc, e treaba lor, fiecare are dreptul sã spunã ce vrea, dar este dureros atunci cînd se exagereazã în minciunã ºi neadevãr. ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Din legãturile lui Sextil Puºcariu cu familia Mureºenilor (2) Din Paris, la 2 mai 1901, Sextil Puºcariu expediazã de ani din urmã, rãsfoim colecþia Gazetei. Cãci vederile o scurtã depeºã redactorului Gazetei, în care cere publi- bãrbaþilor mari care au întemeiat-o ºi ale D-tale, care carea unei poezioare - „Primãvara”, de altfel reprodusã le-ai continuat opera cu atîta izbîndã, n-au fost stãvilite niciodatã din graniþele care despart în „Convorbiri literare”. Pentru gingãºia politiceºte pe fiii aceluiaºi neam, dar nu-i poeziei care trãdeazã influenþa lui Coºbuc deosebesc în limbã, în fire ºi în aspiraþiuni”. ºi Iosif, o citãm în întregime: „Cosînzeana În continuare, tînãrul profesor universitar smulge-o floare/ Din cosiþã, ºi-o aruncã/ de la Cernãuþi elogiazã în cuvinte pline de Peste luncã/ Prier desmeþit de soare/ Sã însufleþire activitatea Mureºenilor, ce au þinut deºteaptã/ ªi deschide mîna dreaptã./ sus steagul Gazetei: „Ideile însufleþite de un Fluturii atît aºteaptã/ Ca un stol nebun de idealism nestins ale celui ce stã la începutul vise/ Fug din pumnul ce-i robise/ ªi ziaristicii române, ale lui Gheorghe Bariþiu, vestesc în toatã þara/ Primãvara”. ale tovarãºilor sãi, care l-au ajutat, l-au comSe mai pãstreazã o scrisoare din Braºov pletat ºi l-au urmat, în fruntea lor cei trei (27 ianuarie 1904), în care Puºcariu îºi Mureºeni: românul de bine ºi înþelept, Iacob, manifestã regretul cã nu i s-a publicat poetul „Rãsunetului”, Andrei, ºi politicianul întreg materialul trimis Gazetei. consecvent ºi idealist, Aurel”. Remarcabilã ese scrisoarea adresatã lui Sextil Puºcariu Dar pe lîngã aceastã familie ce a stat în Aurel Mureºianu la 17 martie 1908, din Cernãuþi, care debuteazã cu istorisirea unei (04.01.1877-05.05.1948) inima Braºovului ºi a Gazetei, Puºcariu nul uitã pe E. Grigore Maior, redactor la întîmplãri din viaþa de liceu, cînd directorul, Virgil Oniþiu, bate un elev care ºi-a permis sã-ºi revistã, cãruia îi face un portret remarcabil: „...chipul înveleascã boþul de mãmãligã în Gazetã, fapt considerat acela cu doi ochi scînteietori ca doi tãciuni aprinºi, sub de ilustrul dascãl drept o profanare cruntã a revistei. fruntea latã, cu miºcãrile nervoase ºi enervate ale omuAnecdota este, de fapt, motivul prin care Sextil Puºcariu lui care suferã, suferã adînc cã nu poate sã opreascã timintroduce cele mai frumoase cuvinte cu ocazia jubileu- pul în loc, ca sã-ºi îndeplineascã toate dorurile lui, dinlui de 70 de ani a Gazetei. Îl regãsim în continuare pe tre care nici unul nu avea altã þintã decît binele ºi feripatriotul ardelean înflãcãrat, care gãseºte în Gazetã în cirea neamului sãu”. Scrisoarea, de o frumuseþe rarã în permanenþã un îndrumar preþios pentru tineri ºi vîrstnici gînduri ºi sentimente patriotice, pãstreazã ºi azi douã ºi care exprimã întotdeauna glasul paºoptiºtilor, goarna însemnãri cu creionul fãcute pe marginea ei, probabil de ºi pasul cel mai avansat al românilor. „Cînd vom învãþa A. Mureºianu, cu indicaþia „a se culege pe douã ce însemneazã o presã cinstitã ºi cînd vrem sã coloane”, iar numai consistenþa ei ºi credinciosul colacunoaºtem trecutul tuturor românilor în ceºti ºaptezeci borator al Gazetei, care era Sextil Puºcariu, l-au deter-

Biserica de lemn Sf. Pantelimon din Bãile Olãneºti, cunoscutã ºi ca ,,Biserica lui Horea” sau ,,Biserica de lemn din Albac”, este un lãcaº de cult cu o istorie impresionantã. Demolatã de autoritãþile austro-ungare din Transilvania, ea a fost adusã pe ascuns de Ion I.C. Brãtianu în România, unde a fost reconstruitã pe moºia acestuia de la Florica. În urma unei vizite la moºia Florica în 1908, Octavian Goga a scris o poezie rãscolitoare despre biserica de lemn, intitulaltã ,,Bisericuþa din Albac”, text care, alãturi de portretul lui Horea, strãjuieºte ºi acum intrarea în lãcaº.

Lui Adrian Ordean I-am ascultat melodiile, De o nobleþe ºi o expresivitate Care nu pot lãsa pe nimeni indiferent... Dar aceste melodii beneficiazã de o armonie ªi de o instrumentaþie de compozitor Care relevã vocaþia policromiei, În ambianþa limbajului sonor. Tot ascultîndu-i cîntecele, foarte inspirate, Pot spune cã mult adevãr Se aflã într-unul din aforismele Create de genialul Beethoven, Conform cãruia „Trebuie sã jertfeºti, Trebuie necontenit sã jertfeºti Artei tale Toate nimicurile vieþii”... Numai în acest fel Poþi întãri sensul cuvintelor: Unui artist, ca sã parvinã, Îi trebuie un singur protector TALENTUL... DORU POPOVICI minat pe Mureºianu sã o publice integral în numãrul jubiliar al Gazetei, din 1908. Din pãcate, lipsesc din Arhiva Mureºenilor ºi alte scrisori din perioada urmãtoare, ºi nu ne mai putem bucura de cuvintele pline de spirit ale savantului, cu scrisul îngrijit ºi aleasã þinutã. Se mai pãstreazã totuºi încã douã scrisori bãtute la maºinã ºi semnate cu mînã tremurîndã, adresate lui Aurel A. Mureºianu, scrise din Bran în 1946. Este ultima perioadã a vieþii lui Sextil Puºcariu în care savantul îºi scrie volumele de memorii, ocupîndu-se de genealogia familiei. Se pare cã multe dintre date i-au fost transmise de A. A. Mureºianu. Revenind la ideile prezentate la începutul articolului, definind conceptul de viaþã ºi de muncã al intelectualilor de tipul lui Sextil Puºcariu, reproducem un portret al savantului, schiþat, în „Gazeta Bucovinei”, în 1927, de Ion Gorun: „Un semn particular pe simpatica sa personalitate: dl. Sextil Puºcariu e unul dintre puþinii români ºtiutori de carte care nu fac politicã. Nu e înscris în nici un partid, n-a fost niciodatã deputat, nu vorbeºte la întruniri publice ºi nu e ministeriabil. Oamenii aceºtia, care se þin departe de jocul trivial al pasiunilor cotidiene, sînt rari, ºi cu atît mai preþioºi”. Sfîrºit DORU MUNTEANU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 5-a – 18 mai 2018

Polemici  Controverse ACTUALITATEA CLASICILOR

Inamicul nr. 1: LICHELISMUL Inamicul cel mare, adevãratul inamic nr. 1 este azi în þara noastrã LICHELISMUL. Împotriva acestui inamic ar fi trebuit, pentru salvarea vieþii noastre publice, sã se fi unit toate partidele, toate grupele ºi grupuleþele politice, care solicitã voturile cetãþenilor. Pe acest inamic l-am mai semnalat noi în diferite rînduri oamenilor politici, sub diferitele lui aspecte. LICHELISMUL, cu toþi sateliþii lui: minciuna, linguºirea, ipocrizia, slugãrnicia ºi chiar trãdarea. Iatã, acesta este Inamicul nr. 1 al vieþii noastre politice. LICHELISMUL nu are scrupule, îºi croieºte drumul cu spinarea încovoiatã, priveºte pieziº ºi se adapã la izvorul slãbiciunilor celor mari ºi puternici, încurajîndu-le ºi înlesnindu-le practicarea lui. LICHELISMUL e o boalã molipsitoare, se strecoarã în organismul social ºi transformã viaþa noastrã publicã într-o tristã comedie. El se furiºeazã pretutindeni pe unde socoteºte cã poate trage folos, el distruge încrederea ºi, cu ºieretenie, împiedicã fapta bunã, rãstoarnã judecata dreaptã ºi opreºte desfãºurarea normalã a evenimentelor. LICHELISMUL minte pe cel pe care îl înformeazã, pentru ca sã-ºi poatã crea foloase. El ridicã, în faþa adevãrului ºi a muncii cinstite, zidul slãbiciunilor omeneºti, fãcînd pe cei care le au sã creadã cã ele sînt virtuþi, cînd nu sînt decît vicii ºi depravare. Acesta este Inamicul nr. 1, LICHELISMUL, la modã azi mai mult ca oricînd în þara noastrã, care îi face pe mari ºi mici, pe tineri ºi bãtrîni sã nu spunã lucrurilor ºi faptelor pe adevãratul lor nume, sã promitã ºi sã mintã, pentru ca sã zãpãceascã ºi sã linguºeascã pe cei în dependenþa cãrora se gãsesc. Împotriva lui, noi n-am vãzut pînã azi nimic, în nici un program politic al vreunui partid sau al vreunei grupãri. Împotriva lui, noi n-am vãzut unindu-se

RESTITUIRI, SUB SEMNUL CENTENARULUI MARII UNIRI

Glasuri din vremea Unirii (1) Ideea unitãþii poporului nostru apare, în ceea ce priveºte originea ºi limba, încã din veacul al XVII-lea, în scrierile cronicarilor. Bãtrînul vornic Ureche a spus cel dintîi cã „de la Rîm ne tragem”, iar Miron Costin a scris o carte întreagã „De neamul Moldovenilor”, în care aratã cã „locuitorii þãrii noastre Moldovei ºi Þãrii Munteneºti ºi românii din þãrile ungureºti... tot un neam ºi odatã descãlecaþi sînt”. În veacul urmãtor, cãrturarii ardeleni au adîncit aceastã afirmare, ºi din învãþãtura lor, primitã la Roma, au fãurit arme ideale în slujba neamului. Odatã cu veacul al XIX-lea, ideea unitãþii româneºti, puternicã sub raportul cultural, începe a se pune ºi pe tãrîmul politic. O vedem apãrînd la Tudor Vladimirescu: foarte puþini cunosc scrisoarea din 5 Aprilie 1821, pe care acest ctitor ºi mucenic al redeºteptãrii noastre o adreseazã mitropolitului Þãrii Româneºti ºi marelui vistier, cerîndu-le sã intre în legãturi cu cei de peste Milcov. „Multe auziri mi-au venit despre Moldova – spune Tudor – ...acestea de sînt adevãrate sau nu ºi altele care nu îndrãznesc sã le scriu, eu nu ºtiu. Prea Sfinþia Ta ºi dumneatale trebuie sã le ºtiþi mai bine, iar mai cu dinadins... urmeazã sã aveþi corespondenþe cu dumnealor boierii moldoveni ca unii ce sîntem de un neam, de o lege ºi sub aceeaºi stãpînire ºi ocrotiþi de aceeaºi putere. Aºadar, urmeazã sã ºtim cele ce se fac acolo ºi sã le vestim aceste de aici ca, fiind la un gînd ºi într-un glas Moldova, sã putem cîºtiga deopotrivã dreptãþile acestor principaturi, ajutorîndu-ne unii pe alþii”. Cuvinte profetice, prevestind miºcarea de unire politicã ce avea sã se deslãnþuie curînd ºi, împotriva tuturor piedicilor, sã biruie. Foarte puþini ºtiu iarãºi cã în mult ºi adesea pe nedrept hulitul Regulament Organic se gãseºte un articol care spune cã „începutul, religia, obiceiurile ºi cea de un fel limbã a sãlãºluitorilor într’aceste douã principaturi precum ºi cele deopotrivã trebuinþe, sînt îndestule elementuri de o mai de-aproape a lor unire, care pînã acum s’au fost poprit ºi s’au zãbovit numai dupã împrejurãri întîmplãtoare”. Surpriza pe care o provoacã o asemenea frazã dispare însã, dacã ne gîndim cã cea mai mare parte a Regulamentului a fost fãcutã de noi, nu de ruºi, cum se crede de obicei, ºi anume de cîte o comisie de boieri în fiecare principat, cea din Þara Româneascã avînd ca secretar pe Barbu ªtirbei, viitorul domn, iar cea din Moldova pe Gheorghe Asachi. Dupã Regulamentul Organic, glasurile pentru unire devin tot mai numeroase ºi mai categorice; ele nu se mulþumesc însã numai cu unirea celor douã þãri, ele cer ºi Ardealul. Revistele, publicaþiile istorice care apar acum poartã titluri semnificative. Mihail Kogãlniceanu scoate ,,Dacia Literarã”, Vasile Alecsandri ,,România Literarã”, iar Laurian ºi Bãlcescu - ,,Magazinul istoric pentru Dacia”. Ion Cîmpineanu, una din figurile strãlucite ale generaþiei dela 1848, avea un plan politic pentru unirea românilor de pretutindeni, plan de care luaserã cunoºtinþã refugiaþii poloni. La fel gîndea Nicolae Bãlcescu, cea mai frumoasã figurã a generaþiei eroice: „România noastrã existã, ºi orb e acel ce nu o vede. Ea poate exista sau în folosul Turciei, sau în acel al Austriei,

oamenii de bine spre a forma, nu un nou partid politic, ci acea forþã moralã, care sã reintroducã în þara noastrã ºi în moravurile vieþii noastre publice – demnitatea ºi cinstea. Cînd acest Inamic va fi învins, cînd el va fi scos din luptã, cînd nu va mai putea otrãvi nici viaþa publicã, nici viaþa particularã a fiecãruia, abia atunci þara noastrã se va putea considera intratã pe fãgaºul adevãratei civilizaþii. În ziua aceea – singura pe care o aºteaptã þara cu milioanele ei de alegãtori anonimi – nu se va mai vedea ceea ce se petrece azi. În ziua aceea nu vom mai vedea oameni care sã nu-ºi respecte cuvîntul dat, care sã nu-ºi þinã angajamentele, care sã nu dea nici o valoare promisiunilor lor solemne. În acea zi nu vom mai vedea încãlcãri de Constituþie, încãlcãri de legi, nici abuzuri de autoritate, nici jaf în averea publicã, nici îmbogãþiri pe socoteala statului, nici cenzurã ºi stare de asediu. Vor dispãrea în acea zi, desigur, ºi imoralitatea, ºi abuzurile care se rãsfaþã azi pe toate cãrãrile, iar oamenii certaþi cu justiþia ºi cu morala se vor ascunde în gaurã de ºarpe ºi nu vor mai îndrãzni sã aibã pretenþii la conducerea treburilor statului. Împotriva LICHELISMULUI – adevãratul Inamic nr. 1 – noi am luptat ºi vom lupta, ºi am fi dorit ca azi, împotriva lui, sã se fi unit toate forþele politice cinstite din aceastã þarã. Dacã s-ar fi fãcut astfel, sîntem siguri cã alegãtorii n-ar fi votat în silã, aºa cum, probabil, o vor face la viitoarele alegeri. Ei ar fi avut conºtiinþa cã-ºi îndeplinesc o sfîntã datorie pentru þarã, ºi ºi-ar fi îndeplinit-o cu voie bunã. În ziua cînd vom scãpa de LICHELISM, de acest cancer pãcãtos care roade viaþa noastrã publicã, numai în ziua aceea þara se va înãlþa, mîndrã de conducãtorii ei ºi stãpînã pe destinele ei. Pînã atunci, însã, dupã cum se desfãºoarã lucrurile azi, se vede cã trebuie sã mai suferim, fiindcã neamului nostru i-a fost hãrãzit ca numai prin lupte aprige ºi suferinþe amare sã biruie ºi sã se bucure. Sã ne oþelim, deci, ºi vom birui! STELIAN POPESCU (text publicat în ,,Universul” din 1 decembrie 1937) dupã cum una din aceste douã puteri vor favoriza-o; dar poate exista ºi în contra lor, de vor voi s’o împiedice”. Un plan asemãnãtor gãsim la Ion Maiorescu. Acesta, trimis la congresul dela Frankfurt, propune urmãtoarea formulã: „Austria... sã uneascã Bucovina, Moldova, Þara Româneascã ºi Transilvania într’un regat, România, cu un principe austriac, sub suzeranitatea Germaniei”. Mai departe, el adaugã: „Bucovina ºi Basarabia, rupte cu puterea ºi cu nedreptul de Moldova, se þin, fireºte, de acest stat român”. Era, evident, prea devreme pentru a se pune problema unirii politice a tuturor românilor; se putea însã pune în mod hotãrît aceea a unirii celor douã principate. În „Dorinþele partidei naþionale din Moldova”, redactate de Kogãlniceanu în timpul refugiului în Bucovina, dupã miºcarea de la 1848, ultimul punct prevede: unirea Moldovei ºi Munteniei. Curentul pentru Unire ajunsese aºa de puternic încît chiar cei doi domni, Grigore Ghica ºi Barbu ªtirbei, numiþi prin Convenþia de la Balta Liman ºi care ar fi avut interes sã se menþinã tronurile separate, sînt ºi ei cîºtigaþi. În special Grigore Ghica a fost un cald apãrãtor al ideii uniri; memoriul pe care îl adreseazã el în acest sens Marilor Puteri este cea mai bunã dovadã. De aceea, Divanul þãrii îi ºi exprimã recunoºtinþa sa printr-o adresã pe care i-o trimite la 23 Mai 1856: „Da, înalte Doamne – citim în aceastã adresã – Divanul o zice cu îndrãznealã, Mãria Ta ai pregãtit calea cãtre mîntuirea þãrii noastre, cãci ai sprijinit ºi ai pledat înaintea areopagului european întrunirea Principatelor, principiu de mãrire, de glorie ºi de temeinicã aºezare a acestei þãri”. Sã nu se creadã însã cã acest curent pentru unire exista numai în pãturile înalte, în boierime ºi la cei cu carte. Meseriaºii ºi negustorii din tîrguri erau ºi ei, cei mai mulþi, partizanii unirii; din adîncurile masei þãrãneºti au rãsunat de asemenea emoþionante glasuri împotriva hotarului de la Milcov. O lunã ºi ceva dupã semnarea tratatului de la Paris, s-a constituit în Iaºi un comitet unionist, care a primit deîndatã entuziaste adeziuni din toate judeþele. Logofãtul Gheorghe Sturdza de la Dulceºti, care nu putuse participa la constituirea comitetului ieºean, cere sã fie socotit ºi el ca membru ºi adaugã : „blãstãmatã ºi fãrã cuget ºi netrebnicã zidire va fi acela care, ºi în minutele aceste scumpe, va mai cugeta la interesul sãu particular”. Unul din semnatarii actului de adeziune din Bacãu, om de rînd, fãrã titlu de boierie, adaugã, sub iscãlitura sa, cuvintele „Unirea, Unirea, ºi iar Unirea” ; un altul, din aceeaºi treaptã socialã, scrie: „Unirea e dorinþa poporului, ºi pe ea o dorim”. În ºedinþa istoricã a Divanului ad-hoc, din 7 Octombrie 1857, în care s-au votat cele cinci puncte, deputatul þãran Ion Roatã din Cîmpuri, judeþul Putna, arãtînd cã e pentru Unire, adaugã: „Noi nu ºtim a ura, dar Dumnezeu ºtie a Se îndura”. Iar protoereul Dimitrie Matiaº declarã cã „alegãtorii sãi, tot clerul de Roman, l-au rugat cu lacrãmile în ochi ca sã voteze pentru Unire ºi celelalte dorinþe rostite în programul naþional”. (va urma) CONSTANTIN C. GIURESCU (Conferinþã þinutã la Radio, în ziua de 24 Ianuarie 1936)

Stelian Popescu (1874-1954), unul dintre oamenii politici cei mai influenþi ºi controversaþi ai perioadei interbelice. A fost jurist, ministru în mai multe guverne, parlamentar ºi director al ziarului ,,Universul”, în perioada 1915-1943.

Neamul Românesc

Ne-a durut ªi ne doare Neamul nostru românesc, Copil al veºniciei! Sîntem uniþi Prin Sfînta Reîntregire! Dar mai ales Ne-a durut ªi ne doare Sîngerarea eroilor Al frunzelor galben ªi al cerului albastru, Sub care ne-am nãscut Noi, românii ªi strãmoºii strãmoºilor noºtri... Din sãmînþã tot rãsare Neamul Românesc sub Soare! Amin! FLORIN IORDACHE

Toamna mîntuirii noastre La uºa bisericii, frunzele ostenite ºi-au gãsit liniºtea în Dumnezeu.

În bisericã, Oamenii, Încã n-au gãsit-o! ROMAN FORAI

Doar un sfîrºit κi trece umbra mîinile Peste trupul tãu obosit Vrea poate sã te mîngîie N-ai îmbãtrînit

ªi inima mai viu zvîcneºte Singurã în carapacea ei N-ai grijã, prietene, Nu e nimic important, Doar un sfîrºit. GEORGE MILITARU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 6-a – 18 mai 2018

Atitudini  Polemici Balsamuri spirituale (72) Soarta altor mari imperii În evoluþia istoricã a imperiilor, ºi în cazul popoarelor, ºi în cazul indivizilor, caracterul ºi destinul sînt cele douã forþe care acþioneazã asupra Istoriei. Istoria unui popor nu decurge exclusiv din caracterul sãu. Lungimea nasului Cleopatrei, purã chestiune de înfãþiºare, a exercitat o influenþã considerabilã asupra istoriei lui Marc Antoniu ºi, în consecinþã, asupra Imperiului roman. Dezvoltarea naþiunilor europene a început în Spania. Diverse regate peninsulare au fost împiedicate în acest sens de o serie de monarhi, cei mai importanþi fiind regii catolici. Cãderea Granadei simbolizeazã unirea tuturor spaniolilor într-o credinþã. Cristofor Columb descoperã America. Astfel, colonizarea Lumii Noi este epopeea de cea mai mare anvergurã a rasei albe. Nu ºi-a gãsit, însã, un Homer vrednic de mãreþia ei, dar, timp de trei secole, Spania a fost inamica temutã a celei mai mari pãrþi a lumii. Ca sistem, colonizarea spaniolã s-a statornicit pe principiul egalitãþii raselor, consecinþã fireascã a inspiraþiei religioase care stã la baza dreptului spaniol. Acest principiu explicã lipsa oricãrei prejudecãþi de culoare în Imperiul colonial spaniol ºi, în consecinþã, faptul cã America spaniolã e azi creuzetul în care se preparã o nouã rasã pe baza elementelor alb, roºu ºi negru, adunate de istorie pe teritoriul american. Distrugerea Imperiului s-a produs – abstracþie fãcînd de un anumit numãr de elemente strãine, cum ar fi colaborarea englezã ºi americanã – sub efectul cauzelor psihologice cu care sîntem familiarizaþi. Istoria emancipãrii Americii spaniole s-a nãscut sub forma unor rãscoale inspirate de loialitatea faþã de coroana Spaniei, persecutatã de Napoleon. Imperiul spaniol n-a murit odatã cu rãzboaiele de emancipare, pentru cã murise în ziua cînd a fost abandonat de marele ei amiral, Seniorul – Dumnezeul catolic. Naþiunea spaniolã ºi-a pierdut idealul. ,,Don

GALERIA MARILOR COMPOZITORI ROMÂNI DE OPERETÃ (2)

Eduard Caudella (1) Personalitate marcantã a culturii muzicale româneºti din Secolul XIX, Eduard Caudella sa afirmat, printr-o activitate artisticã de mai bine de 60 de ani, ca unul din principalii truditori ai înjghebãrii ºi dezvoltãrii artei muzicale în þara noastrã, fiind prezent în aproape toate domeniile de manifestare: compoziþie, interpretare, dirijat, pedagogie, publicisticã etc. Eduard Caudella s-a nãscut la Iaºi, la 22 mai 1841, într-o familie de muzicieni. Tatãl sãu, Francisc-Serafin Caudella, el însuºi compozitor, violoncelist, pianist ºi pedagog, s-a stabilit la Iaºi în jurul anului 1830, ajungînd în cele din urmã director al Conservatorului de muzicã din capitala Moldovei. La vîrsta de 9 ani, în 1850, Eduard Caudella a început sã înveþe vioara la Iaºi, cu francezul Paul Hette, un excelent profesor, violonist ºi ºef de orchestrã la diferite trupe de vodevil ºi comedii muzicale româneºti ºi franceze (dupã cum ni-1 prezintã Eduard Caudella în Memoriile sale). La toate aceste trupe de teatru, Francisc-Serafin Caudella cînta ca prim-violoncelist în orchestrã, ºi micuþul Eduard simþea o realã plãcere sã asiste la spectacole, din locºorul rezervat pentru el în orchestrã. Astfel, dupã cum el însuºi mãrturiseºte în Memorii, Eduard Caudella a prins gust ºi pasiune pentru teatru din fragedã copilãrie, rãmînînd, chiar la o vîrstã înaintatã, acelaºi amator de spectacole. De aici ºi pasiunea lui pentru compunerea de muzicã teatralã. În anul 1853, Eduard Caudella, însoþit de pãrinþii sãi, pleacã în Germania pentru studii muzicale superioare. Se stabileºte la Berlin, luînd lecþii de vioarã cu Hubert Riess, de armonie cu Carl Böhmer, de pian cu Adolph Riess. ªi astfel, la vîrsta de 14 ani, dupã cum însuºi mãrturiseºte, compune prima sa ,,Romanþã pentru vioarã”. Dar nu pentru vioarã avea plãcere sã compunã, ci pen-

Quijote” a fost scris, cîþiva ani mai tîrziu, de un om care luptase sub drapelul Spaniei în faimoasa victorie asupra turcilor, ,,cel mai mare eveniment - spune Cervantes – din cîte au vãzut secolele”.

*** Evoluþia imperialã a Franþei ia forma unui efort sistematic pentru statornicirea unei ordini intelectuale în lume, o necesitate inerentã psihologiei franceze. Francezii ajung la ordine cu ajutorul unui Stat ºi a unei ierarhii oficiale, statul francez ocupînd o poziþie centralã ºi predominantã. Printr-o generalizare sau o universalizare, ea însãºi în armonie cu structura intelectualã a francezului, istoria politicii externe a Franþei se inspirã dintr-o tendinþã de a organiza lumea sub forma unui soi de sistem solar, avînd Parisul drept centru ºi drept astru solar (Regele Soare). Atîta vreme cît supremaþia þãrii nu-i primejduitã, naþiunea francezã e gata sã lase celorlalte naþiuni sã facã tot ce vor într-o lume în care ar îmbina avantajele pãcii cu cele ale civilizaþiei franceze. Spania, soldatul lui Dumnezeu, nu putea face concesii, pentru cã nu era vorba de interesele ei, ci de Dumnezeu. Diplomaþia francezã a înlocuit-o curînd pe cea spaniolã, pentru cã era mai liberã în metode ºi mai puþin ambiþioasã în scopuri. Tendinþa francezã spre gloria militarã explicã faptul cã ideea francezã de ordine a îmbrãcat deseori forma imperiului militar. Imperiul visat de Ludovic al XII-lea ºi de Francisc I, pregãtit de Henric al IV-lea ºi realizat de Ludovic al XIV-lea. Imperiul pregãtit ºi de Revoluþia francezã ºi desãvîrºit de Napoleon. Credinþã în supremaþia intelectualã. În realitate, ceva mai profund. Dorinþa de-a rãspîndi asupra întregii lumi strãlucirea spiritului ei: ,,strãlucirea Franþei”. Numele de ,,Oraº Luminã”, dat Parisului, rãmîne în sufletul Franþei cea mai scumpã ºi mai rafinatã formã a imperialismului ei. (va urma) LILIANA TETELEA tru pian, cele dintîi compoziþii care au urmat fiind scrise pentru acest instrument. În drum spre Paris, unde pãrinþii l-au dus pentru continuarea studiilor, Eduard Caudella este audiat de Henri Vieuxtemps (1857), carei apreciazã talentul de violonist, dîndu-i ºi preþioase îndrumãri. La Paris stã pînã în anul 1858, studiind vioara cu Delphin Allard ºi Lambert Massart, ºi compoziþia, la conservator. Acesta a fost programul educaþiei muzicale a lui Eduard Caudella, întocmit ºi susþinut de o familie de muzicieni care au urmãrit sã dea fiului lor o pregãtire muzicalã cît mai complexã, provenind de la cele douã mari ºcoli muzicale ale Europei - germanã ºi francezã. Înarmat cu o culturã muzicalã serioasã, parcurgînd întreaga literaturã muzicalã a viorii, studiind apoi pianul ºi compoziþia, ascultînd ºi vizionînd numeroase ºi interesante spectacole de operã - sã nu uitãm cã Wagner era în plinã forþã creatoare, Verdi, de asemenea - tînãrul Eduard Caudella revine la Iaºi, adus de dorul ºi dragostea lui pentru casa ºi locurile natale, fiind numit, în anul 1861, prim-violonist al Curþii lui Alexandru Ioan Cuza ºi profesor de vioarã la ªcoala de muzicã ºi declamaþiune din Iaºi. Avea 20 de ani, o instrucþie muzicalã solidã, un talent viguros, energie ºi dragoste de muncã. Toate acestea l-au susþinut în cei peste 83 de ani de viaþã, Eduard Caudella fiind prezent în viaþa muzicalã a þãrii noastre pînã dupã anul 1920, cînd încã mai compunea, activ, deci, ºi la vîrsta de 80 de ani. În decursul anilor, Eduard Caudella a participat, aºa cum am precizat mai înainte, la întreaga viaþã muzicalã a þãrii noastre, fiind prezent în toate domeniile de activitate artisticã: violonist concertist, susþinînd o intensã activitate interpretativã, în þarã ºi strãinãtate (Franþa, Germania); profesor ºi apoi director al Conservatorului de muzicã din Iaºi (1893-1901); dirijor ºi compozitor al Teatrului Naþional din Iaºi, avînd obligaþia de a compune muzicã de scenã ºi muzica eventualelor vodeviluri ºi operete ce se reprezentau pe scena teatrului; dirijor al diverselor trupe de teatru care s-au perindat prin Iaºi (trupa germanã, Opera italianã etc.); profesor de esteticã muzicalã la Universitatea din Iaºi (1875-1877); publicist, scriind articole, pamflete, studii, memorialisticã, în diferite ziare ºi reviste din Iaºi, Braºov etc. (va urma) TITUS MOISESCU, MILTIADE PÃUN

CIOBURI DE GÎNDURI

Dã-mi rouã sã beau Pelerini rãtãcind spre tãcute himere, Cu dor îmbrãcaþi din tezaurul clipei, Zidind ne-nþeleºi doar din cioburi de ere... Copii ai visãrii spre nefructul risipei. În ochi nici o stea vestitoare de cale... Desfrîu nesfîrºit în a ºasea vocalã, Minciunã-i ºi apa din palmele tale, Cãzutul spre altã cãdere se scoalã. Sãrutã misterul tãcerea în noapte ªi viaþa nãvalnic pe zãri se revarsã... Golgota aºteaptã-ntr-o mare de ºoapte... Cãrarea spre mituri atîrnã întoarsã. Pe-aici nu mai e cam nimic de fãcut... Luceferi himerici beau cupe de ger, Iar îngerii pleacã-n exil neºtiut... ªi lacrimi în flãcãri vãd seara pe cer. Dã-mi rouã sã beau dintr-o cupã de ceaþã Femeie luminã ºi ctitor de viaþã. ILARION BOCA, 1 mai 2018

E-atît de multã primãvarã-n sînge Fac drifturi primãverile prin sînge, ora exactã iarãºi se amînã, cu flori de mãr tot universul plînge ºi îngerii se þin duios de mînã E un desant de pãsãri fericite, cãzute în fiinþã dintre nori, atomii-mbrãþiºeazã trombocite ºi se întorc acasã dezertori Aºa o fi în Paradis pesemne, de nu mai trece nici un glonþ prin mine, retina nu înregistreazã semne, tot absolutul s-a întors în sine ªi s-a umplut golul din jur cu îngeri, cãzuþi din vechi melancolii, ne strigã toþi copacii sinceri, sã le rãspundem ºi vom înflori E-atît de multã primãvarã-n sînge ºi-atît de mult albastru se coboarã, cã nu mai poate verdele a plînge ºi nu-s motive viaþa sã ne doarã... ADI SFINTEª, 28 aprilie 2018

Mã-mbrãþiºeazã iarba... Mã-mbrãþiºeazã iarba cu tentacule de iubire, rãdãcini ale pãmîntului, trecute prin noi.

Germinînd în lumina dintre douã magnitudini stelare, iarba ne aduce strãbunii, pentru o primãvarã, înapoi ... GEO CIOLCAN


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 7-a – 18 mai 2018

Basarabia º i B ucovina – d ouã l acrimi p e o brazul E uropei Nu confiscaþi Unirea! Se simt deja ºacalii! Se simt prin preajmã ºi dihorii, ºi ulii, ºi alte nenumãrate scîrbavnice jivine profitoare! Pentru cã aºa se întîmplã de fiecare datã… Cei curaþi, oneºti, puri la suflet, naivi (de încrezãtori) ºi dãruiþi unui ideal, încep un proces, se luptã cu morile de vînt, îºi sacrificã ani întregi pentru a lãsa o urmã, iar pe tranºeele sãpate de ei vin feluriþi prãdãtori ce trãiesc doar pentru a fura munca altora, a se impune ºi a-ºi glorifica pentru sine realizãrile semenilor. Fraþi români! Nu lãsaþi sã vã fie confiscatã frumuseþea Reîntregirii! Nu lãsaþi politicienii sã acapareze idealurile ºi drumurile clãdite de numeroase asociaþii ºi sute de tineri care au îmbãtrînit clãdind întru’ Reunire. Nu lãsaþi sã vi se fure un ideal! Pentru cã politicienii ºi ciracii lor de clan nu-l vor duce mai sus decît pot sã o facã oamenii simpli! Nu-i vor da o dimensiune care sã grãbeascã lucrurile! Iar prezenþa lor nu va fi nici mãcar o garanþie a finalizãrii acþiunii începute de tinerii reunirii, singurii artizani ai schimbãrii unor mentalitãþi. Noi am mai trãit un astfel de ceas… ªi am trecut cu un junghi în inimã prin aºa ceva… Or, nu am învãþat nimic din felul în care ne-a fost confiscatã Revoluþia? Din felul în care o explozie astralã aproape de dimensiunea Centenarului de acum, ca dãruire, încredere, pasiune ºi pornire spre jertfã, ne-a fost furatã?… Acaparatã de acelaºi fel de jivine care acum, iatã, se strîng în jurul unei alte bucãþi istorice apetisante. Tot pentru binele lor, tot pentru azvîrlirea în uitare a celor ce au crezut, au luptat ori chiar ºi-au sacrificat o tinereþe pentru un crez. Sigur, „ºi-au sacrificat” rãmîne doar o formã de exprimare a durerii în faþa furtului care este pe cale a se face. Pentru cã, oricare ar fi calea ºi reuºita de infiltrare a jivinelor profitoare, ei, cei ce au fondat un ideal ºi au început a

umbla cu el prin mijlocul naþiunii, unind malurile de flori în inima dorinþei unice, vor rãmîne, în faþa Istoriei, adevãraþii fãptuitori a unei clipe, fie ºi cît un grãunte în clepsidra istoriei, de dãruire ºi devotament astral. Pentru cã, aºa cum în post Revoluþia Românã, confiscatã, descãrnatã de idealurile din care au irumpt libertãþile noastre, cei ce au ieºit în faþã, fie ei ºi dezamãgiþi, nu de întorsãtura „lucrurilor” (nu cea a Istoriei, ci a semenilor lor), în conºtiinþa lor, fie ºi ca mari anonimi în faþa Panteonului Naþional, ºtiu cu fiece fibrã suferindã în dezamãgire cã au de ce sã fie mîndri. Ei pot privi Istoria în ochi, la fel darã ºi cei ce pînã acum s-au dãruit cu trup ºi suflet Istoriei, în sacrificiul dãruirii tinereþii, a maturitãþii ori, peste ani, îmbãtrîniþi într-o altã dezamãgire, ºi vor ºti, tot acolo, în faþa Panteonului Naþional al înaintaºilor, cã au de ce sã stea drepþi. ªi totuºi, noi, cei trecuþi printr-o irumpere astralã, cei albiþi într-un sfert de secol trecut de dezamãgire, cei furaþi de meritul lor, putem sã ne facem auzit strigãtulsemnal. Poate nu vom fi luaþi în seamã… Poate strigãtul nostru va fi mult prea încetinit faþã de viteza de infiltrare a jivinelor profitoare. Dar mãcar, pe ici pe colo, putem sã ne facem simþitã prezenþa. O asociaþie a studenþilor ºi elevilor basarabeni s-a grãbit sã dea un pompos certificat unui politician de aici. Au motivele lor… Au poate ºi scuza, ori speranþa!, cã dacã se dau bine pe lîngã cei ce, se vede deja cu ochiul liber!, confiscã un ideal, vor obþine cîndva o recunoaºtere, recompense… Sau poate nu înþeleg mocirla în care au intrat acordînd, fie ºi la nivel simbolic, un certificat de prieten al Republicii Moldova pentru Liviu Dragnea… Ori, dimpotrivã, înþeleg… ªi ºtiu prea bine cã prin acordarea acestui certificat au dat o cheie unui

RECURS LA MEMORIE

puteam citi bibliografia recomandatã de doamnele profesoare, dar ºi alte cãrþi. Vasilicã s-a bucurat mult cînd am primit repartiþia de la Ministerul Educaþiei Naþionale pentru ºcoala din Oradea. Cunoºtea bine oraºul. El avea sã ne conducã pînã acolo, pînã în cancelaria ªcolii Normale „Oltea Doamna“.

Zakonul lui Stalin (10) Elevilor refugiaþi din Bucovina de Nord ºi din Basarabia, care mai erau îmbrãcaþi în costumele lor naþionale, li s-au dat haine militare, pentru cã erau greu de întreþiunut ºi bãteau la ochi cele populare. Ruºii au ajuns ºi la Brad. Au gãsit Arhiva ºi Biblioteca Liceului Aron Pumnul. O parte din cãrþi au fost arse în curtea liceului, chiar în faþa elevilor. Plîngeau aceºtia ºi mai încercau sã mai salveze cîte una. Arhiva ºi celelalte cãrþi au fost ridicate ºi duse la Cernãuþi – aºa ni s-a spus. Timpul trecea ºi urma înscrierea noastrã la o ºcoalã normalã de fete. Am fãcut un drum pînã la Lugoj, unde era o ºcoalã. Am gãsit-o întrebînd din om în om. Pe vremea aceea elevele, pãrinþii lor trebuiau sã aducã alimente pentru întreþinerea lor. Aºa era regulamentul. Cînd a aflat directoarea cã e vorba de douã eleve fãrã aceste posibilitãþi, nu ne-a înscris. Speranþa, efortul ºi banii s-au spulberat, dar nu m-am descurajat. Am fãcut o cerere la Ministerul Educaþiei Naþionale, Direcþia Învãþãmîntului, în care am explicat situaþia noastrã ºi am cerut o ºcoalã normalã de fete din Cluj sau Oradea – una din ele. Am primit repede rãspunsul cu precizarea înscrierii noastre la ªcoala Normalã de fete de Stat din Oradea. În urma reîntregirii Ardealului, se cereau mai mulþi dascãli. Au mai fost eleve refugiate din Basarabia ºi Bucovina de Nord la aceastã ºcoalã. Cu mine în clasã se gãsea Mocanu G. Ana din Basarabia. De acum, ziceam eu, împreunã cu Doncuþa vom scãpa de chinurile Zakonului Stalinist. Pînã la începerea cursurilor noului an ºcolar 1945-1946, o prietenã a mea, fiica morarului din Deva, m-a rugat s-o ajut pe sora ei la limba românã, pentru examenul de corigenþã. Am rãspuns cu bucurie, spunîndu-i cã eu nu iau bani. ªi tatãl lor ne-a rãsplãtit cu ºase mãsuri de grîu, mare valoare pe atunci. Cum sã primesc atîta? I-am spus cã este prea mult. Dar el cunoºtea situaþia noastrã ºi ne-a fãcut un dar neaºteptat. Avea foarte mult grîu, din vãmuit, de nu mai avea unde sã-l depoziteze. La plecarea noastrã la Oradea am lãsat acasã „valoarea“, spre bucuria mea ºi a familiei mele. Cu Doncuþa am trecut la pregãtirile necesare pentru o vreme mai îndelungatã. ªtiam cã vacanþele de Crãciun ºi de Paºti le vom petrece în ºcoalã. Acolo aveam tot ce ne trebuia. În primul rînd am scãpat de Legea lui Stalin. În al doilea rînd, aveam la îndemînã biblioteca ºcolii. Acolo

Vine mama! (1) Am pregãtit actele pentru înscrierea noastrã la ªcoala Normalã de fete „Doamna Stanca“ din Oradea, cu bucurie ºi cu teamã, asemenea unui învãþãcel din clasa întîi primarã. Ne-a condus fratele nostru Vasilicã. El cunoºtea bine Oradea de cînd a stat în spital, rãnit de douã ori pe frontul din apus. Îl aveam acum drept pãrinte. Drumul a fost greu. În acea vreme vagoane de clasã erau puþine, aºa încît nu ajungeai nici pe culoar sã cãlãtoreºti, mai ales cu bagaje. Ne-am înghesuit cum am putut ºi, ca sardelele, am ajuns la Arad. Aici trebuia schimbat trenul. La coborîre era mare agitaþie ºi strîmtoare din cauza lucrurilor: lãzi, cufere, geamantane ºi baloþi. Unele din acestea erau aruncate din vagoane de cei care se grãbeau sã le dea jos. Din Arad spre Oradea n-am mai ajuns la vagon de clasã, nici mãcar pe coridor. Aºa cã ne-am suit într-unul de marfã, deschis. Ne þineam de mîini, spriiniþi în bagaje ºi cu picioarele apãsate pe marginea platformei. Aveam emoþii, fiindcã marfarul avea vitezã. Din gara Oradea am luat tramvaiul ºi, apoi pe jos, am ajuns drept la ºcoala noastrã. Ne-am oprit la poartã. Pe frontispiciul clãdirii era scris cu litere mari: ªcoala Normalã de fete „Doamna Stanca“, Oradea. Am pus la îndemînã dosarele cu actele de înscriere ºi am intrat toþi trei în secretariat. Aici scretara ne-a verificat documentele ºi cînd a dat de adresa Ministerului Învãþãmîntului privind ºcolarizarea noastrã gratuitã, ne-a scrutat, uºor încruntatã, a stat puþin pe gînduri, a mai citit o datã actele ºi s-a dus cu dosarele în biroul directoarei. ªi aceasta le-a verificat cu atenþie. Noi aºteptam liniºtiþi. ªtiam cã nu poate sã ne refuze. ªi-a apãrut doamna Adriana Ciorogaru cu hîrtiile în mînã. Atunci mi-am vãzut directoarea pentru prima datã. Era o femeie înaltã, slabã, cu pãrul pieptãnat, lins, în cocul din spate. Avea o privire rece, tãioasã ºi severã. Privea undeva… peste noi chinuiþii, în timp ce ne „interoga“. I-am dat toate explicaþiile cu respect ºi bunã-cuviinþã. A þinut sã ne sublinieze felul cum se va desfãºura bunul mers al unitãþii ºi

impostor, fiind ca ºi cum au invitat un hoþ (ºi) în casa lor… Sau poate ºi ipocrizia are o vîrstã a tinereþii… „Naþiunea” a trecut în mai multe rînduri prin astfel de dezamãgiri… Cînd scriam despre naþionalism, istorie patrioticã ºi despre marii mareºali ai þãrii, eram huliþi, azvîrliþi la secþiunea „fiþuici”. Iar dupã ce împreunã cu alþi confraþi de gazetãrie am reuºit sã clãdim o cale spre repunerea unor lucruri în rostul lor de Adevãruri Istorice, au venit alþii ºi s-au infiltrat. Au simþit momentul, au speculat oportunitãþile… Unde erau cei ce astãzi se aºeazã la gura sinecurii în care vor sã transforme Reîntregirea în toþi anii în care „Naþiunea” trimitea, aproape clandestin, ziare în Moldova? Unde erau aceºtia cînd tipãream reviste de culturã istoricã ºi patrioticã? Sã veghem, fraþi români… Nu mai avem scuza cã am fost luaþi prin surprindere de hoþii de clipe astrale. Sînt sute de tineri care ani întregi au pus cãrãmizi la ceea ce astãzi se înalþã ca un monument! ªi nu au fãcut-o pentru ca, decenii mai tîrziu, sã se urce pe acesta, cu labele lor jegoase, feluriþi politicieni ºi sinecuriºti! Sînt sute de oameni anonimi care prin faptele lor culturale au pregãtit Drumul. Sînt edili care au înfruntat indicaþiile de neimplicare sau chiar ostilitatea partidelor lor faþã de astfel de „subiecte delicate”, pentru a veni acum ºi a celebra impostorii. Sigur, dacã tinerii studenþi ºi elevi basarabeni ai acelei „obºti” pot trãi cu ruºinea comisã prin certificatul acordat unui specimen precum Liviu Dragnea, este treaba lor. Înseamnã cã sînt pregãtiþi sã intre în viaþã! Dar nu în cea a dãruirii pentru Neam ºi Þarã, ci în cea a intereselor personal-materialiste. Or, la vîrsta lor, este mult prea puþin. Atît sã le fie idealul? Sã þinã trena sinecuriºtilor de dincolo de malul lor pentru a-ºi asigura o punte? CEZAR ADONIS MIHALACHE cum se va asigura întreþinerea elevelor în internatul ºcolii. ªi cã, chiar dacã avem gratuitate la învãþãmînt, trebuie s-o anunþãm pe mama noastrã, rãmasã sub ocupaþie sovieticã, sã ne trimitã de acolo alimentele ºi tot ce este necesar pentru ºcolarizarea fetelor ei. Cerinþele erau afiºate pe listã pe uºa secretariatului. Noi trei ne-am privit unul pe altul, cu înþelesul cã dumneaei nu cunoaºte prea multe din realitãþile vremii. Cu toate acestea, i-am promis cã-i vom scrie mamei ºi cã tare ne-am bucura sã-i citim rãspunsul. Vãzîndu-ne sceptici, a zis cã-i va scrie dînsa. Secretara Mãrcuþiu a chemat administratora ºcolii, ca sã ne ia în primire ºi sã ne arate toate încãperile pe unde aveam de umblat: sãlile de clasã, dormitoarele, dulapurile pentru haine de pe coridoare, sala de gimnasticã, sala de gospodãrie, cea de þesut covoare persane, alta pentru þesut la rãzboi, duºurile, chiuvetele etc. Vasilicã s-a retras ºi a plecat spre casã, bucuros cã sîntem asigurate cu tot ce ne trebuie pentru realizarea noastrã, pînã la terminarea ºcolii ºi cã ne vom putea ocupa numai de învãþãturã ºi de cerinþele impuse. Nu vom mai fi nevoite sã ne ascundem de Zakonul lui Stalin. Deºi am fost primite cu rãcealã ºi fãrã acea calitate umanã de compasiune, de care aveam atîta trebuinþã, am hotãrît sã fim foarte sîrguincioase, ordonate, sã nu ieºim din cuvîntul directoarei ºi sã învãþãm ºi noaptea, numai ca sã compensãm ceea ce primeam din partea ºcolii. Programul desfãºurãrii procesului de învãþãmînt era sever ºi auster, asemenea celui din Cernãuþi. Singura deosebire consta în faptul cã elevele cu domiciliul în Oradea nu erau obligate sã locuiascã în internat. Pentru noi, internele, acest lucru era bun, pentru cã ele, trecînd zilnic prin oraº, ne aduceau tot felul de ºtiri despre întîmplãri ºi evenimente. Ne aflam într-o zonã abia eliberatã de sub cizma horthystã, unde se mai petreceau nesupuneri din partea unor maghiari faþã de legile þãrii. Aceºtia nu se mai liniºteau. Ei aºteptau revenirea Ardealului de Nord la Ungaria. Sãrbãtorile de Paºti ºi de Crãciun urma sã le petrecem în ºcoalã, cu celelalte eleve refugiate. Ne bucuram de liniºte ºi de ocrotire. În aceastã parte a þãrii erau alte probleme de rezolvat. Aici nu se aflau familii de refugiaþi din Bucovina de Nord sau Basarabia urmãrite de legile sovietice, aºa cã noi ne puteam þine de învãþãturã. (va urma) Prof. LEONTINA ROPCEAN din Plaiul Cosminului, judeþul Cernãuþi, 2008


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 8-a – 18 mai 2018

P Po o ll e em m ii c c ii

 

C Co on nt tr ro ov ve er rs se e

Despre curve, cã e cazul... (urmare din pag. 1) Care bãrbat ar face asta faþã de o doamnã – cãreia orice i s-ar putea critica, da nu ºi comportamentul public ireproºabil - ºi mai ales într-o ocazie ca aceea? Rãspunsul e simplu – nici un bãrbat! Din pãcate, preºedintele Klaus Iohannis a arãtat cã are comportament de… moravuri uºoare, pe scurt, de curvã! La cîteva ore distanþã, o altã figurã publicã, tratatã de curvã, dãdea un interviu-fluviu din þara îndepãrtatã în care s-a refugiat de binefacerile justiþiei „sistemului”. Spuneam „la cîteva ore distanþã” – Elena Udrea a dat interviul de o altã zi cu mari semnificaþii, 10 mai, mult timp cea mai importantã sãrbãtoare a României – Ziua Regelui! Ei bine, nu ºtiu cît de curvã e Elena Udrea, am nevoie de probe, nu de frustrãri specifice strugurilor acri; ceea ce ºtiu e cã Elena Udrea a dezvãluit un adevãrat bordel, alcãtuit din fostul preºedinte Traian Bãsescu ºi capi ai instituþiilor de forþã. Frumoasa ºi controversata politicianã a fost abilã, subtilã, trimiþînd însã sãgeþi otrãvite ºi meritate. Iatã un exemplu: „Posibil sã i se fi spus. Accept cã ºtia ºi Traian Bãsescu, dar sigur nu a cerut Traian Bãsescu aºa ceva - nu s-ar fi poziþionat într-o situaþie care ar fi fost o vulnerabilitate în viitor”. Desigur, e vorba de masacrarea oamenilor de afaceri români, a politicienilor de prim rang, în frunte cu Nãstase, de atacul împotriva presei, dar mai ales de predarea þãrii puterilor strãine. Da, asta a fãcut Bãsescu – preºedintele românilor, ne-o spune criptat Elena, singura lui „vulnerabilitate” - ºi o va spune ºi deschis, în curînd… Cu alte cuvinte, curva nu e Elena, ci cel care a înºelat încrederea ºi speranþele a milioane de români, cel care ºi-a dat þara pe mîna Serviciilor Secrete strãine ºi a imperialismului neocolonialist. L-am susþinut pe liderul PSD Dragnea fiindcã l-am crezut un om aºezat, ancorat în realitãþi - ºi m-a pãcãlit discursul lui despre „Fondul suveran” ºi alte formule din categoria „mîndri cã sîntem români”. Dar… totul a rãmas text - ºi nimic nu se realizeazã, nici mãcar clamata „reformã a justiþiei”, adicã eliberarea societãþii de asaltul asupra factorilor de progres economic în capitalism, oamenii de afaceri autohtoni, dar ºi asupra oamenilor politici români care scot capul din mediocritate. Mai mult, Dragnea ne-a fãcut un „cadou” pe mãsura celor ale lui Bãsescu – ne-a bãgat în „butoiul cu pulbere al planetei”, adicã în scandalul fãrã sfîrºit al Ierusalimului. Este permanent dat exemplul lui Ceauºescu – acum, vezi Doamne, exemplu pozitiv. Sigur cã marele conducãtor meritã dat ca exemplu, dar trebuie fãcutã o diferenþã: Ceauºescu nu era o curvã proastã, ci un patriot desãvîrºit ºi un bãrbat de stat, cu sclipiri de geniu! Ceauºescu nu s-a bãgat în scandalul Ierusalimului, deºi avea þara sub control, avea Servicii de Informaþii capabile ºi fidele - ºi avea o respectabilitate la nivel planetar. Ah, ºi avea lîngã el diplomaþi ºi consilieri de mare calibru. Acum, colonia datoare-peste-tot, fãrã economie ºi diplomaþie proprie, cu instituþiile statului lãsate fãrã pic de credibilitate, cu o populaþie mai dezbinatã ca oricînd, cu un conflict între generaþii într-o fazã periculoasã, cu o clasã politicã distructivã ºi condusã de personaje inepte, cu comportament de curve s-a trezit bãgatã în butoiul cu pulbere, ba chiar i s-a aprins ºi fitilul: scandalul cu Europa, de unde sperã

sã ia bani ºi unde muncesc milioane de români. Cu alte cuvinte, dupã ce cã în România este un rãzboi continuu, de nu mai ºtie presa ce „breaking news” sã mai dea, acum hai ºi în cel mai mare ºi mai vechi scandal al lumii, conduºi de o „luminã“ de încredere: combinata iudeo-americanã, ba chiar extrema sionistã, reprezentatã de Netanyahu ºi ambasadorul SUA în Israel, o figurã despre care meritã vorbit, ca sã înþelegem mai bine despre ce este vorba. Dar Dragnea nu s-a oprit aici, ci ne-a mai bãgat într-un conflict mondial! Fãrã o consultare prealabilã cu partidul, cu diplomaþia românã, cu preºedintele sau chiar cu partenerii de Coaliþie, Dragnea a declarat cã… sprijinã decizia lui Trump de a reimpune sancþiuni Iranului, motivînd cã SUA nu s-ar fi retras din acord „fãrã sã aibã informaþii foarte serioase”. Nu conteazã cã Agenþia Internaþionalã pentru Energie Atomicã considerã cã Iran ºi-a respectat angajamentele, ori cã de „dovezile” lui Netanyahu se rîde în Europa. Mai mult, Dragnea a fãcut ºi aprecieri la adresa reacþiilor dure ale statelor europene, de respingere a deciziei lui Trump, mai ales Franþa ºi Germania, pe care le-a definit ca „pripite”! „Situaþia din Orientul Mijlociu… unii o cunosc pe deplin, alþii cred cã o cunosc, iar alþii nu o înþeleg”, a declarat Dragnea, subliniind cã… „este complexã”. Te doare mintea! Un singur subiect ar mai merita sã fie adãugat la capitolul curve: atacurile asupra SRI. Mai exact, pe de-o parte, transferul abuzurilor unor conducãtori asupra instituþiei – pe de alta, ideea promovatã de Bãsescu ºi preluatã încet, încet ºi de alþii: demilitarizarea SRI. E o discuþie mai lungã, dar ideea este nu doar periculoasã, ci chiar trãdãtoare; acum un singur adevãr – chiar ºi numai jurãmîntul sub drapel este un argument pentru a-þi da seama cã un militar va avea o reþinere în plus sã fie corupt. Dar, e o disuþie la care vã cer sã vã gîndiþi ºi sã dicutãm cu altã ocazie. Oricum, schimbarea statutului ar fi un fel de… castrare a acestei instituþii, mai mult decît necesarã siguranþei ºi securitãþii naþionale. Da, ar fi necesar de vãzut cum se scurg bani cãtre instituþii parazitare create de politicieni ºi mai ales de „partenerii” strãini, da, ar fi necesare furci caudine mult mai puþin permisive în privinþa exceselor – dar ºi a implicãrii instituþiei în alte chestiuni care nu þin de domeniile de activitate. ªi închei cu o mare durere: pe 9 mai nu s-a organizat nici o manifestare pentru unul dintre primele trei momente ale naþiunii române – Independenþa! 9 mai 1877. Eu aduc în fiecare an un omagiu pãrinþilor patriei, cei care au fãcut posibilã independenþa – Mihail Kogãlniceanu, C.A. Rosetti ºi Ion C. Bãtianu – dar ºi marii zile de 9 Mai 1877. Fac asta din datorie ºi dragoste faþã de România, dar ºi faþã de marele patriot care mi-a fost prieten ºi dascãl politic, Corneliu Vadim Tudor. Este ºi o atragere aminte a celor care se ocupã atît de intens de ceva strãin de neam, cã rãdãcinile pe care trebuie sã le udãm sînt aici, în România, nu la Bruxelles. Acele rãdãcini puternice care nu sprijinã tulpina unor imperii sau a unor grupãri interesate doar de profit bãnesc, ci o tulpinã a simþirii profunde – Naþiunea românã. Mãcar atît sã facem în cinstea lui 9 Mai 1877 – sã udãm rãdãcinile Naþiunii cu un omagiu sincer, pios, din minte ºi suflet.

Macron: Dacã SUA decid pentru noi, nu mai sîntem suverani Decernarea „Premiului Internaþional Carol cel Mare“, la Aix-laChappelle, i-a oferit preºedintelui Franþei ocazia celui de-al patrulea mare discurs despre viitorul Europei, cu atît mai mult cu cît de faþã s-a aflat ºi cancelarul Angela Merkel. Laureatã ea însãºi a premiului acordat celor care se dedicã „unificãrii europene“, Merkel a acceptat sã pronunþe un laudatio pentru Emmanuel Macron, însã discursul liderului francez nu a fost la fel de elogios la adresa Germaniei. Cei doi lideri ai Europei poartã de sãptãmîni bune negocieri dificile pentru refacerea arhitecturii UE dupã Brexit, negocieri în care Macron pare sã-ºi fi pierdut rãbdarea. „Sã nu mai fim slabi, sã alegem. Cred într-o zonã euro mai integratã, cu buget propriu“, a spus Macron, ºtiind cã aici Germania are mari rezerve. „Nu mai putem avea acest fetiºism perpetuu din Germania privind excedentele bugetare ºi comerciale, pentru cã ele se fac pe spezele altora“, a declarat surprinzãtor de direct Macron. Merkel a fost mai rezervatã: „Avem discuþii dificile. Avem culturi politice ºi maniere de abordare a diferite a problemelor europene“. Existã însã un aspect major în care puterile europene sînt perfect de acord ºi într-un sens de neconceput în urmã cu doar doi ani. „Timpul în care puteam conta pur ºi simplu pe SUA pentru a ne proteja a trecut. Europa trebuie sã-ºi ia destinul în propriile mîini“, a spus Merkel. „Sã facem din Europa o putere geopoliticã ºi diplomaticã“, a spus Macron, criticînd abordarea SUA de a dicta conduita europenilor, aºa cum s-a întîmplat în cazul acordului nuclear iranian. „Dacã acceptãm ca alte þãri, inclusiv aliaþii ºi prietenii noºtri din cele mai grele momente ale istoriei, sã decidã pentru diplomaþia noastrã, securitatea noastrã, fãcîndu-ne sã ne asumãm cele mai mari riscuri, atunci nu mai putem fi suverani“, a spus Macron. (R.C.)

Atacul „urechii“: „Riscã sã ne scoatã din Europa“ Tensiunile dintre preºedinte ºi PSD escaladeazã. Klaus Iohannis acuzã PSD cã nu a fost consultat pe tema blocãrii de cãtre România a iniþiativei UE privind mutarea ambasadei la Ierusalim. Preºedintele a lansat un nou atac dur la adresa formaþiunii, susþinînd cã PSD face „politicã externã dupã ureche”, iar mãsurile sale „riscã sã ne scoatã din Europa”. „Un nou exemplu cum PSD guverneazã foarte prost. Aceºti pesediºti s-au folosit de lipsa unei claritãþi în legislaþia în vigoare ºi au blocat un document european fãrã sã se consulte cu preºedintele. Este a doua oarã cînd încearcã sã facã politicã externã dupã ureche, aºa cum au fãcut cu salarizarea, ºi iese prost. Prin blocarea unei declaraþii, iatã cã dintr-o datã România este readusã în marginea Uniunii, împreunã cu þãri pentru care am tot respectul, dar care sînt de esenþã mai degrabã euroscepticã. Vreau sã reamintesc acestor PSD-iºti cã românii sînt europeni, sînt pro-europeni, iar aceste mãsuri din ce în ce mai frecvente, anti-europene, care vin pe linia PSD, care vin pe linia unei guvernãri contraperformante a PSD, aceste mãsuri riscã realmente sã ne scoatã din Europa. Aºa ceva nu se poate. Nu este admisibil ca PSD, printr-o guvernare dupã ureche, o guvernare nefundamentatã, sã ia din ce în ce mai des anumite decizii, care sînt convins cã sînt dictate de la nivelul partidului ºi nu al Guvernului, ºi sã ne readucã în marginea Europei. Românii îºi doresc sã fie parte integrantã din nucleul Europei. Românii nu îºi doresc sã aibã abordãri euro-sceptice sau anti-europene”, a afirmat preºedintele sîmbãtã seara. Iohannis a anunþat cã îl va chema pe ministrul de Externe Teodor Meleºcanu pentru explicaþii privind poziþia ministerului cu privire la delimitarea României de declaraþia comunã a UE. „În ceea ce priveºte cea mai recentã speþã, declaraþia care a fost pregãtitã de Serviciul de Acþiune Externã al UE, o sã îl chem pe ministrul de Externe, ca sã îmi explice ce ºi cum s-a discutat ºi care a fost motivaþia pentru mãsura care s-a luat. În privinþa mutãrii ambasadei (la Ierusalim – n.r.) nu s-a fãcut absolut nici un pas, în nici o direcþie. Ambasada nu poate fi mutatã fãrã acordul meu. Punct! Indiferent cine ce spune”, a þinut sã precizeze preºedintele. România, Ungaria ºi Cehia au blocat o declaraþie comunã a Uniunii Europene, lansatã la iniþiativa Franþei, care critica relocarea ambasadei Statelor Unite la Ierusalim, a relatat presa israelianã. IOANA RADU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 9-a – 18 mai 2018

FILE DE ISTORIE • FILE DE ISTORIE

Constantin Brâncoveanu, diplomatul (2) S-a gãsit, dupã Paul Cernovodeanu, „o întinsã corespondenþã nu numai cu suveranii vremii (împãraþii de la Viena, þarul Rusiei, regele Franþei, al Poloniei º.a.), dar ºi cu oameni de stat ºi generali imperiali, poloni ºi þariºti, conducãtori ai rãscoalei curuþilor (1703-1711), ambasadori ai marilor puteri (englez, olandez, habsburgic ºi veneþian) la Constantinopol, Suveranul Pontif, cardinali, înalþi ierarhi ai bisericii Rãsãritului, cãrturari greci º.a”. De asemenea, a realizat legãturi cu diplomaþi strãini influenþi care-l informau, pe care îi informa, dar care l-au ºi ajutat mult, ca Lordul William Paget, ambasadorul Angliei, ºi contele Jakob Colyer, ambasadorul Olandei la Constantinopol, contele Luigi Ferdinando Marsigli, naturalist din Bologna ºi negociator imperial, sau consilierul aulic Franz Ulrich von Kinsky, cu care uneori se întîlnea tainic în Þara Româneascã ºi cu care întreþinea o corespondenþã secretã. Din aceastã corespondenþã s-au pãstrat circa 150 de scrisori. Cum am mai spus, primul obiectiv al politicii externe a lui Brâncoveanu a fost abandonarea utopicului plan al lui ªerban Cantacuzino ºi al lui Constantin Bãlãceanu de eliberare a Þãrii Româneºti de sub tutela otomanã ºi de alungare a turcilor din Europa. Apoi domnitorul a fãcut tot ce era cu putinþã pentru a cîºtiga încrederea Porþii, deºi aceasta a trecut printr-o perioadã sumbrã a istoriei sale în care, numai în 7 ani, a schimbat 18 mari viziri ºi a suportat o serie de înfrîngeri importante, culminînd cu cea de la Zenta (1697). Brâncoveanu a plãtit regulat haraciul, pe care l-a tot mãrit pînã ce l-a dublat ca valoare, a executat toate dispoziþiile, i-a mituit cu prodigalitate pe toþi marii corupþi de la Istanbul ºi a întreþinut o clientelã levantinã scumpã, dar care l-a ajutat mult. De asemenea, s-a detaºat de boierii pro-austrieci ºi a sancþionat aspru pe Bãlãceni confiscîndu-le averile ºi expunînd capul marelui agã într-un proþap lîngã casele lui din Bucureºti. (E drept cã, pe ascuns, îi susþinea familia, aflatã în pribegie, prin subvenþii importante.) A obþinut în plus sã fie susþinut, pe lîngã sultan ºi demnitarii otomani, ºi de misiunile diplomatice engleze, olandeze ºi franceze de la Constantinopol. Aceastã politicã a fost un succes care a fost benefic pentru þarã ºi domnitor. Punctul culminant al reuºitei sale a fost la 15 iunie 1703, cînd a fost primit la Adrianopol de sultanul Mustafa II (o favoare de excepþie), care i-a conferit privilegiul de a fi numit domnitor pe viaþã (un privilegiu extraordinar). Lucrul este remarcabil, cãci nu s-a implicat alãturi de otomani în operaþiunile militare cu trupele Ligii de la Augsburg, cu care turcii s-au rãzboit în aceastã perioadã pînã la pacea de la Karlowitz (ianuarie 1699). A izbutit totodatã sã evite ca trupele austriece ºi otomane sã se confrunte pe teritoriul Valahiei. De asemenea, a reuºit ca teritoriul Þãrii Româneºti sã nu intre în negocierile de pace dintre Austria ºi Turcia. Un obiectiv important, extrem de delicat ºi foarte primejdios, a fost sã reia legãturile cu Casa de Austria. A întreþinut o corespondenþã abilã ºi utilã, a trimis emisari ºi a primit tot felul de personalitãþi de la Viena pe care le-a ajutat în misiunile lor, le-a informat ºi probabil le-a ajutat financiar, bineînþeles toate în cea mai mare tainã. De asemenea, a investit bani mulþi în bãncile vieneze ºi braºovene, a cumpãrat proprietãþi în regiunea Braºovului ºi ºi-a construit o reºedinþã la Sîmbãta de Sus. Aceastã politicã a fost ºi ea un succes, care a culminat cu primirea de la Leopold I, în ianuarie 1695, a titlului de principe al Sfîntului Imperiu RomanoGerman. La aceasta s-a adãugat acordarea dreptului de azil politic pentru el ºi familia sa în Imperiul Habsburgic, în caz de primejdie. Este surprinzãtor cum a reuºit sã iasã din postura de duºman al Austriei de la Zãrneºti ºi sã intre în sistemul aristocratic imperial la nivelul cel mai înalt. Brâncoveanu, Cantacuzinii ºi în general marii boieri români, ca ºi elitele unor popoare balcanice (din Serbia, Bulgaria, Macedonia, Croaþia, Bosnia ºi Herþegovina) aveau (sub influenþa ierarhilor ortodocºi, mai ales a celor greci) o anumitã rezervã faþã de Habsburgi, din cauza catolicismului lor agresiv. De asemenea, nu se împãcau cu disciplina germanã ºi cu egoismul politicii colonialiste austriece. Mulþi îi priveau doar ca un rãu necesar. Apariþia Rusiei ca mare putere ortodoxã oferea o altã variantã pentru eliberarea popoarelor creºtine din sud-estul european de dominaþia islamicã. Era o perspectivã mai atrãgãtoare, din motive culturale ºi religioase. Dincolo de anumite tradiþii post-byzantine comune, înseºi alfabetele erau aceleaºi. Comportamentul ruºilor ºi modul de guvernare al þarilor erau necunoscute atunci. Circulau doar poveºti, un fel de legende, unele cu caracter mesianic, despre aceºti blonzi veniþi din negurile de la nord-estul Europei. Brâncoveanu, ca ºi conducãtorii popoarelor balcanice, aflase despre ei ºi comunica cu ei prin negustori, cãlãtori dar, mai ales, prin cãlugãri, ca acel Isaia, folosit de Brâncoveanu pentru a intra în contact cu Petru I pe vremea cînd domnea cu fratele sãu Ivan ºi care a fost deconspirat de oamenii lui Bãlãceanu ºi închis în carcerele austriece. Deºi presiunile Cantacuzinilor ºi ale ierarhilor ortodocºi (mai ales Patriarhii Dositei ºi Hrisante Nottara) erau foarte

mari, Brâncoveanu s-a apropiat de ruºi cu multã discreþie ºi relativã neîncredere. A fost printre puþinele personalitãþi din sud-estul european care au realizat cã, la epoca aceea, preocuparea principalã a þarului Petru I era sã-ºi asigure poziþia în nord, spre Marea Balticã, obiectiv pentru care se angajase într-un rãzboi cu Suedia lui Carol XII („Marele rãzboi din Nord”). Brâncoveanu a avut totuºi legãturi interesante cu þarul ºi apropiaþii sãi, cancelarii Feodor Alekseevici (Golovkin ºi Gavriil Ivanovici Golovkin) ca ºi cu ambasadorul rus la Constantinopol, Piotr Andreievici Tolstoi. A trimis ca soli lui Petru I pe David Corbea (care a ºi rãmas în Rusia), pe fratele sãu Toader, pe Gheorghe Castriotul (cel mai eficient), pe cãpitanul Sava Constantin, pe Panait Radu ºi pe Petru Damian. A sfãtuit ºi chiar a rugat pe þar sã ajute popoarele creºtine din Balcani sã se elibereze de sub tutela otomanã. Neculce aminteºte ºi de existenþa unui tratat secret, cu clauze politice, militare ºi economice, între þar ºi Brâncoveanu, tratat care însã a rãmas necunoscut. Mult mai strînse ºi mai imprudente erau însã legãturile pe care Cantacuzinii le întreþineau pe cont propriu cu ruºii. Poate de aceea la Horezu sînt reprezentaþi raºi ºi cu o mustaþã ca aceea a lui Petru I. Atît Brâncoveanu, cît ºi Cantacuzinii informau pe ruºi despre situaþia din Imperiul otoman ºi din cel Habsburgic ºi dãdeau sfaturi ca unii care cunoºteau mai bine situaþia politicã, economicã ºi militarã din Turcia ºi Europa de Vest. Îi informau despre mersul rãzboiului cu Liga de la Augsburg ºi cel de succesiune pentru tronul Spaniei, despre relaþiile dintre Ludovic XIV ºi Carol XII, ca ºi cele dintre regele Poloniei, Stanislaw Lesczynski, ºi Poarta otomanã sau hanul Crimeii. Pentru serviciile fãcute, Brâncoveanu a fost decorat de þar la 21 august 1700 cu crucea de cavaler al Ordinului Sf. Andrei, iar în anul 1701 a primit un act de favoare („Jalovannaia gramota”), care-i asigura domnitorului ºi Cantacuzinilor azil în Ucraina, în caz de primejdie. La cumpãna Secolelor XVII-XVIII, Brâncoveanu s-a cam sãturat de tutela Cantacuzinilor ºi a început sã se detaºeze de ei. Ruptura s-a accentuat cînd Brâncoveanu l-a înlocuit ca mare spãtar pe Mihai Cantacuzino cu Toma Cantacuzino (1709). Dupã bãtãlia de la Poltava (1709), speranþele creºtinilor din Imperiul otoman de a fi eliberaþi de ruºi au sporit. Cantacuzinii s-au avîntat chiar într-o susþinere clarã a ruºilor, ca ºi domnitorii Moldovei, Mihai Racoviþã, dar mai ales Dimitrie Cantemir (a cãrui soþie, Casandra, era fiica domnitorului ªerban Cantacuzino). Acesta fusese numit domnitor de turci, deoarece era considerat devotat Sublimei Porþi ºi duºman al lui Brâncoveanu. Trecerea lui Dimitrie Cantemir de partea lui Petru I a fost o surprizã pentru domnitorul român ºi pentru Ahmet III. În paralel, Brâncoveanu a adoptat o politicã mult mai prudentã, dar periculos de ambiguã. În timpul campaniei lui Petru I în Moldova, Brâncoveanu a promis sprijinul sãu militar ºi logistic (cu alimente ºi furaje) atît sultanului, cît ºi þarului, menþinînd în expectativã oastea sa la Urlaþi. În felul acesta, Þara Româneascã nu s-a implicat în rãzboiul ruso-turc din 17101711, iar domnitorul ei nu a suferit pentru moment nici un neajuns. Dupã Stãnileºti, poziþia lui Brâncoveanu însã s-a deteriorat. Patru evenimente au dus la aceasta. Primul a fost faptul cã Ivan Mazepa, hatmanul cazacilor din Ucraina, cînd a trecut din tabãra ruseascã în cea suedezã, a informat pe aceºtia ºi indirect pe turci despre politica duplicitarã a lui Brâncoveanu. Al doilea au fost denunþurile fãcute de cãtre Cantacuzini (ca acel raport trimis lui ªtefan Racoczi) care-l prezentau pe Brâncoveanu drept om al austriecilor care a înºelat ºi pe turci, ºi pe ruºi ºi care ºi-a asigurat o viaþã în pribegie, depunînd sume mari de bani la Veneþia. Al treilea (foarte grav) a fost defecþiunea marelui spãtar Toma Cantacuzino care, cu ostaºii sãi, a pãrãsit tabãra turceascã a marelui vizir Mehmet Baltagi ºi s-a alãturat trupelor ruseºti ale generalului Karl Ewald von Rönne, contribuind la cucerirea Brãilei, fapt care a înfuriat pe sultanul turc. Al patrulea a fost faptul cã Brâncoveanu a emis o medalie jubiliarã de aur la împlinirea a 25 de ani de domnie, care a fost consideratã o emisiune monetarã ºi pentru care a fost pîrît la Poartã. Se pare cã un rol important l-au avut ºi uneltirile Mavrocordaþilor, care îi reproºau lui Brâncoveanu faptul cã a încetat, dupã moartea lui Scarlat Mavrocordat, care i-a fost ginere, sã mai plãteascã indemnizaþia pe care i-o trimitea exaporitului. Se pare cã, încã din 1711, sultanul Ahmet III s-a decis sã se rãzbune pe Brâncoveanu, fiind susþinut de ginerele sãu, Damad Ali Paºa, ajuns mare vizir, unul din cei mai cruzi demnitari otomani. De altfel, Poarta nu mai avea nevoie de el, acum, cã turcii erau victorioºi ºi se simþeau în stare sã reziste presiunilor Austriei ºi Rusiei. Odinioarã, voievodul valah, prin relaþiile sale, îi ajutase mult cu informaþii ºi sfaturi (ca ºi cu daruri multiple). Brâncoveanu a rãmas singur. Ruºii nu mai

aveau încredere în el, reproºîndu-i cã din cauza indeciziei lui au pierdut campania din Moldova, austriecii, implicaþi în luptele lor din Europa, nu erau deloc dispuºi sã-l susþinã, ºi turcii îl considerau un trãdãtor. În plus, Cantacuzinii unelteau din ce in ce mai intens pentru eliminarea lui. Începînd din 1709, dar mai ales dupã înfrîngerea ruºilor de la Stãnileºti, Brâncoveanu singur, neputîndu-se baza cu siguranþã pe marile puteri din jur (otomanii, austriecii, ruºii ºi polonezii) ºi avînd în coastele sale ºi adversitatea crescîndã a unchilor sãi Cantacuzini, a încercat sã facã o politicã externã defensivã, cu multe improvizaþii. A continuat în tainã legãturile sale cu cancelaria de la Viena, mai ales cu contele Stephan de Stainville, viitorul guvernator al Olteniei. Era vorba în special de schimburi de informaþii utile ambelor pãrþi. De asemenea, s-a folosit de Apostol Manu, un negustor bogat de origine din Bitolia (care ajunsese într-o poziþie puternicã la Pesta, fiind chiar înnobilat de împãrat), pentru a face depuneri de bani la Viena ºi Braºov ºi pentru a investi în terenuri în Transilvania. Fiul acestui Apostol avea sã se se cãsãtoreascã mai tîrziu cu Smaranda, nepoata de fiu a marelui agã Constantin Bãlãceanu, viitoare ctitorã a Mînãstirii Zamfira (Prahova). Aceste legãturi cu Habsburgii enervau pe Cantacuzini, care detestau pe austrieci probabil ºi din motive religioase, mai ales cã aceºtia adoptaserã încã din 1652 o politicã agresivã de misionarism catolic în Transilvania, care avea sã ducã la constituirea Bisericii Unite, prin acþiunea din 1698 a mitropolitului Athanasie Anghel (deºi acesta a fost susþinut ºi ajutat financiar de Brâncoveanu) ºi apoi prin bula papalã „Indulgentum esse” din 1716, a Papei Clement XI. Trebuie sã precizãm cã Brâncoveanu a fost un foarte important suasþinãtor al românilor ortodocºi din Transilvania. Prin ctitorii, daruri ºi susþineri financiare, a contribuit în mod esenþial ca Biserica Ortodoxã ardeleanã sã supravieþuiascã ºi sã-ºi menþinã demnitatea în faþa agresiunii Bisericii Catolice. Cu ruºii, lucrurile au mers mai prost deoarece nu mai aveau încredere în Brâncoveanu, care ezitase sã-i ajute cu provizii ºi trupe în timpul rãzboiului cu turcii. Relaþiile sale cu þarul erau îngreunate de intrigile Cantacuzinilor. Cele mai strînse legãturi le-a întreþinut cu guvernatorul Kievului, Dmitri Mihailovici Goliþîn, ºi într-o anumitã mãsurã cu Piotr Pavlovici Safirov, vice-cancelar ºi consilier intim, ºi cu Mihail Borisovici Seremetev, general-maior, care erau ostatici la turci. Aceste legãturi cu ruºii au fost ajutate ºi de Sir Robert Sutton (ambasadorul Angliei) împreunã cu Jakob Colyen (ambasadorul Olandei), despre care am mai amintit. Problema cea mai grea era relaþia cu Poarta. Neintervenþia lui Brâncoveanu în 1711, defecþiunea lui Toma Cantacuzino ºi denunþurile stolnicului Constantin ºi fostului spãtar Mihai Cantacuzino, care se foloseau ºi de Dumitraºcu Racoviþã (ginerele lui Mihai Cantacuzino ºi frate cu fostul domnitor al Moldovei, Mihai Racoviþã, aflat în surghiun la Istanbul), ca ºi intrigile regelui Carol XII al Suediei, stabilit la Cetatea Albã, întãriserã neîncrederea lui Ahmet III în Brâncoveanu. Pînã la victoria lor de la Stãnileºti, otomanii, situaþi într-o poziþie de slãbiciune, au tolerat flirturile diplomatice ale lui Brâncoveanu cu Austria ºi Rusia care, într-o mãsurã oarecare, le puteau fi de folos, cãci creau o punte pentru discuþii în caz de crizã ºi, între timp, mai primeau de la domnitorul român informaþii utile, bani ºi daruri cu care acesta le calma suspiciunile. Dupã 1711, turcii trec dintr-o umilitoare poziþie de defensivã într-una de ofensivã. Brâncoveanu, cu manevrele sale diplomatice, nu le mai era util. Trebuia înlãturat ºi pedepsit exemplar pentru a opri o nouã tentativã de „trãdare” ca a sa ºi a lui Dimitrie Cantemir. De altfel, din cauza acestor infidelitãþi, probabil cã atunci s-a nãscut în mintea sultanului ideea domniilor fanariote. E greu de spus dacã domnitorul român a aflat sau a intuit ceva despre atitudinea realã a Porþii faþã de el. Oricum, ºtim cã a fãcut eforturi disperate pentru a calma situaþia la Constantinopol. Printre altele, „se supusese tuturor cererilor bãneºti ale Porþii, despãgubise pe brãileni pentru pagubele suferite în 1711, se achitase prompt de procurarea de salahori pentru lucru la Cetatea Hotinului” (P. Cernovodeanu). În plus, Ahmet III ºi vizirul sãu i-au pregãtit o capcanã. Cînd Brâncoveanu a informat Poarta cã vrea sã-l însoare pe fiul sãu, Radu, cu fata lui Antioh Cantemir, sultanul l-a felicitat ºi i-a trimis chiar unele daruri, fapt ce a determinat, printre altele, trimiterea domniþei Bãlaºa la Istanbul, de unde apoi a fost arestatã ºi dusã la închisoarea Edicule. Nu a avut însã previziunea dezastrului care se pregãtea ºi nu a putut astfel sã pãrãseascã þara ºi sã se refugieze în Transilvania, unde obþinuse, cum am mai spus, drept de azil politic. E adevãrat cã Ahmet III ºi-a ascuns intenþiile pînã în ultimul moment. A primit totuºi cu cîteva zile înaintea mazilirii sale un avertisment, cãruia însã nu i-a acordat importanþa cuvenitã. Ianache Vãcãrescu a fost printre cei ce l-au sfãtuit în acest sens. Nu trebuie sã uitãm cã, în zilele ce au precedat mazilirea, a murit ºi a fost înmormîntatã Stanca, fiica sa. Dupã 26 de ani de echilibristicã diplomaticã ºi de succese, a fãcut o primã mare eroare, pe care a plãtit-o cu moartea sa ºi a fiilor sãi.

Sfîrºit Acad. CONSTANTIN BÃLÃCEANU-STOLNICI


Pag. a 10-a – 18 mai 2018

„ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... Un dialog pe cîmpul de bãtaie, altul decît cu armele

pentru sumele uriaºe cheltuite. Mai potrivitã ar fi fost pacea propusã de Hannibal... Ani de zile dupã aceea, cenzorul Marcus Porcius Cato a tot clamat: ,,CETERUM CENSEO CARTHAGINEM ESSE DELENDAM” (ªi totuºi, Cartagina trebuie dãrîmatã). Consulii care i-au urmat au considerat sã lase Cartagina în picioare, întrucît ajuta mult în relaþiile comerciale cu Roma. De atunci ºi pînã la moartea sa din anul 183 î.Chr., Hannibal s-a aflat într-o continuã goanã, prin Africa ºi prin Asia Micã, deoarece romanii tot cereau extrãdarea lui. În cele din urmã, s-a ascuns în Cetatea Pergam, la regele Eumenus. Romanii au aflat ºi i-au înconjurat palatul, cerîndu-l pe fugar. Vãzînd cã nu mai are scãpare, Hannibal s-a sinucis, luînd otravã. Ultimele lui cuvinte ar fi fost: - Mor, ca sã-i scap pe romani de cumplita fricã ce-i chinuie de atîþia ani ºi nelãsîndu-i sã aºtepte ca un biet bãtrîn de 70 de ani sã se stingã de moarte bunã. Numai soarta a fãcut ca Scipio Africanul sã moarã în acelaºi an (183 î.Chr.) ca ºi Hannibal. Secole de-a rîndul, istoricii s-au tot întrebat: de ce Hannibal a pãrãsit Roma ºi a plecat la Cartagina cînd era mai aproape ca oricînd sã-i dãrîme zidurile ºi sã intre în cetate, mãcelãrindu-i locuitorii? Explicaþia ne-a dat-o un scriitor, Slavomir Nastasievski. În eroismul lor, romanii ºi-au manifestat iubirea de Patrie sacrificînd totul pentru a forma douã armate. Una care lupta cu Hannibal sub zidurile Romei ºi alta care asalta Cartagina, în Africa. Informat asupra iscusinþei lui Scipio Africanul, Hannibal a ridicat asediul Romei ºi a pornit degrabã sã-ºi apere þara. Dar nu ºtia cã norocul îl pãrãsise...

Consultînd o bibliografie selectã, la care a adãugat ºi fi gîndit nu numai la ce se petrece, ci ºi la ce se poate nelipsita dozã de ficþiune, scriitorul sîrb Slavomir întîmpla. Eu sînt o pildã vie a tot ceea ce îl poate lovi pe Nastasievski (1904-1983), probabil tot român, ca ºi com- om. Nu demult eram în faþa Romei, pe ale cãrei ziduri patriotul sãu Branislav Nuºici, a îmbogãþit tezaurul de aproape cã mã cãþãrasem, iar acum tremur pentru soarta capodopere istorico-literare universale cu o scriere care a þãrii mele. Trebuie sã te încrezi cel mai mult în cel mai mare fãcut epocã la vremea ei - ,,Hannibal ante portas”. În noroc. Eu cer o pace mai mult onorabilã decît trebuinplus, autorul s-a vãdit a fi ºi un fin cunoscãtor al limbii ºi cioasã. Pentru noi, ea este foarte preþioasã. O, cînd îºi vor culturii latine, care, integrate în civilizaþia mai amplã a da seama, în sfîrºit, nebunii fericiþi ºi mintoºii nenorociþi cã Antichitãþii, au determinat critica sã nu considere cartea pacea sigurã este mai bunã decît speranþa victoriei?! Cãci doar o biografie romanþatã a vestitului general cartaginez pacea e în mîna ta, în timp ce victoria depinde de voinþa Hannibal, ci o autenticã lucrare ºtiinþifico-artisticã. zeilor. Cred cã nu vrei sã-þi pui în joc gloria dobînditã, care Romanul a fost tradus ºi în româneºte ºi a vãzut lumina poate fi nimicitã cît ai clipi din ochi? De ambele pãrþi se vor stivui rãzboinicii morþi, mãcelãriþi ºi ciuntiþi. De vei tiparului în anul 1971, la Editura ,,Albastros”. Are mai puþinã importanþã cã vestitul comandant de învinge în aceastã bãtãlie, îþi vei spori prea puþin slava, dar oºti african a devenit erou principal în mai multe filme se poate întîmpla sã pierzi totul. Cred cã nu sînt nedemn de artistice ºi documentare, în care apãrea ba mulatru, ba a-mi alege singur pedeapsa. Accept sã renunþ la tot ce a negru de-a binelea. ªi nici cã, mai bine de o jumãtate de constituit pricina acestui rãzboi. Sicilia, Sardinia ºi Spania secol, Europa a tremurat de frica lui. Ca sã nu mai vorbim sã fie din nou ale voastre. Luaþi tot ce se aflã pe mare între de biata Italie, care, 16 ani la rînd, i-a dat un înfricoºãtor Africa ºi Italia, iar noi, cartaginezii, înghesuiþi aici, în þara tribut de sînge ºi de suferinþe inimaginabile. Unul dintre noastrã de baºtinã, vã vom privi ca pe stãpînii peninsulei ºi aceste filme, difuzat, recent, ºi la televizor, pãrea mai mult a tot ce se aflã în afara ei, pe uscat ºi pe mare... Eu nu neg cã vã îndoiþi de Punica Fides ºi cã aveþi o însãilãturã de aproximaþii istorice, politice ºi sociale, cu scene de masse filmate superficial ºi cascadorii ca de dreptate sã o consideraþi aºa. Dar sã ºtii, Scipio, cã valºcoalã primarã. De fapt, o telenovelã americanã fãcutã cu oarea pãcii depinde de cel cãruia i-o ceri. Sînt convins cã bani puþini ºi cu artiºti amatori, care se tot bungheau în ea ne va fi de folos atît vouã, cît ºi mie. Susþin sus ºi tare aparatul de filmat, sau poate doar citeau replicile de pe cã nimãnui nu-i va pãrea rãu cã a încheiat-o! Am zis!... Abia stãpînindu-ºi calul, Scipio Africanul ascultã, prompter. Am rãmas cu impresia, poate falsã, cã, de fapt, pînã la sfîrºit, cuvintele duºmanului sãu de moarte, dupã filmul este o parodie sau un pamflet pritocit la Addenda la ,,Hannibal care îi rãspunse: Hollywood, cu trimitere la ruºi sau la nord-coreeni, ca Scipio Africanul: ante portas” atîtea alte producþii. Ba chiar o manea, dacã am sta sã ne - Cartaginezi, voi vã pricepeþi sã gîndim cã, de pe urma mult-discutatului ,,parteneriat * ,,Deliberante Roma Saguntum vorbiþi cu iscusinþã. Din tot ce am strategic”, noi nu ne alegem decît cu paguba. perit” = În timp ce Roma delibera, auzit aici, reiese cã pentru crimele ºi Dar, sã revenim la ,,Hannibal ante portas”. Din lipsã Saguntum pierea. de spaþiu ºi de timp, am reþinut pentru cititorii noºtri doar înºelãciunile voastre mai trebuie sã Cetatea Sagunt a cãzut sub finalul romanului, cu dialogul acela incredibil, purtat în fiþi ºi recompensaþi. Voi nu sînteþi cartaginezi pe vremea consulilor demni sã vi se ofere orice ocazie din anul 202 î.Chr., chiar pe cîmpul de bãtaie de la Zamma, Publius Cornelius Scipio ºi Titus din nordul Africii. Acolo urmau sã se înfrunte douã care aþi putea trage foloase, fiindcã Sempronius Longus. armate formidabile: cea cartaginezã, condusã de ilustris- cereþi ca hoþiile voastre sã capete o * ,,Astãzi vom cina în lumea recunoaºtere!... Pãrinþii noºtri n-au simul general Hannibal, mare strateg ºi deosebit de întunericului.” (Leonida, regele început primul rãzboi din cauza viclean, ºi nu mai puþin distinsul consul Publius Spartei, înainte de dezastrul de la Cornelius Scipio, intrat în istoria lumii cu supranumele Siciliei, iar noi n-am aprins focul din Termopile) Scipio Africanul. Cele douã armate se aflau faþã-n faþã ºi princina Spaniei. În ambele cazuri, se * Temniþa Marmetinã = temniþã cunosc vinovaþii. Puþin mai înainte, tu nu aºteptau decît semnalul trompetelor ºi al tobelor, care din Roma, sãpatã în piatrã, fãrã pic singur ai recunoscut cine este vinovat marcau începutul mãcelului. Hannibal, care de atîtea ori îi de luminã, în care au pierit Igurta, mai înºelase pe romani, nãzuia sã-i înºele ºi de data aceas- de distrugerea Cetãþii Sagunt. regele Numidiei, Vercingetorix, De altfel, ºi eu cuget la soarta ºi la ta, propunîndu-le pacea, chiar acolo, pe cîmpul de bãtaie. regele Galiei, ºi alþii. caracterul schimbãtor al norocului, Dar Scipio Africanul i-a respins propunerea ºi a ridi* Fenicieni > phoeni > puni = ºtiind bine cã fiecare succes depinde de cat sabia la luptã. cartaginezi. 1.000 de împrejurãri. Tu ºi armata ta nHannibal (încercînd sã smulgã pacea, dar, de fapt, * Punica Fides = pacea punilor, o aþi pãrãsit de bunã voie Italia, pentru a întinzînd o nouã capcanã romanilor): pace vremelnicã, înºelãtoare. veni în Africa, ci cu teama consecinþelor - Eu am atacat întîi poporul roman, iar acum sînt * Bona Dea sau Magna Mater = primul care cere pacea. Mînat de soartã, dupã atîtea vic- voastre. De aceea, eu nu-þi datorez nici Junona, protectoarea cãsniciei, a un respect! Voi aþi ales rãzboiul. Deci, torii, mã bucur totuºi cã îþi cer, tocmai þie, dorita pace. În cãsãtoriei ºi a dragostei. I se aducea vremea cînd era consul, tatãl tãu a primit primele mele lovi- pregãtiþi-vã sã luptaþi mai departe, dacã ca jerfã o purcicã albã, pentru ca turi în bãtãlia de la Ticinus, iar tu le vei primi pe ultimele. n-aþi putut suporta pacea... Scipio Africanul femeile sã fie mai fecunde ºi sã dea Cum îi mai place uneori soartei sã facã glume pe seama *** þãrii cît mai mulþi ostaºi. morþilor! Deh, n-am avut atît noroc ca zeii sã ne dea atîta Neajungînd la nici o înþelegere, cei * Falco, onis = ºoim. minte, încît voi sã fiþi mulþumiþi în Italia, iar noi în Africa! doi mari generali dãdurã semnalul de pornire a rãzboiului. * Vica Porta = veche divinitate a victoriei la latini, Pentru cã nici Sicilia ºi Sardinia, Din pãcate, încã de la început, sorþii se arã- identificatã mai tîrziu cu Victoria sau Nike, la greci. ba chiar nici Spania n-ar fi meritat tarã nefavorabili romanilor, care începurã * Vorbele bune, spuse la momentul potrivit, nu sînt sã provoace pieirea atîtor oameni, sã dea înapoi, lãsînd pe cîmpul de bãtaie niciodatã de prisos. cei mai buni ºi cei mai viteji, care mormane de cadavre. Dar o întîmplare fãcu * Sã te pîrjoleascã Jupiter cu fulgerele lui, na! ºi-au vãrsat sîngele bãtîndu-se sã se schimbe soarta bãtãliei. Nu se ºtie din * Zeii nemuritori nu i-au hãrãzit rãzboinicului o soartã pentru bunul altuia. ce motiv, cei 50 de elefanþi aduºi în luptã mai bunã decît aceea de a muri pentru Patria lui. Dar, ce a trecut nu poate sã se de Hannibal, se speriarã ºi începurã sã-i * MOMOS, zeul rãutãþii. A crãpat de ciudã cã nu i-a mai întoarcã. Noi am prãdat calce în picioare pe cartaginezi, fãcînd gãsit nici un cusur Afroditei. moºia altora, pentru a fi nevoiþi prãpãd. Pe culoarul astfel creat, pãtrunserã * Campanie electoralã în Antichitate, cu opinia pubapoi sã ne-o apãrãm pe-a noastrã. romanii ºi, lãrgind breºa, înclinarã hotãrîtor licã împãrþitã în douã tabere: Copil fiind, am pãrãsit Africa ºi soarta rãzboiului... - Moarte lui Siphax! mã întorc la ea aproape bãtrîn. Înþelegînd cã bãtãlia este pierdutã, - Trãiascã Massinissa! Experienþa vieþii m-a învãþat sã Hannibal îºi pãrãsi oastea zdrobitã, luînd * Pînã la Charon (luntraºul lui Hades în Infern), omumã bizui mai mult pe raþiune cu sine cîteva zeci de cãlãreþi ºi fugind lui îi e de ajuns o coajã de pîine pe zi. ªi care e þelul? Tot decît pe noroc. Astãzi tu eºti ceea spre Hadrumentum. Bãtãlia de la Zamma, Charon. ce am fost eu la Lacul din anul 202 î.Chr., a constituit singura * În anul 212 î.Chr., pretorul Claudius Marcellus trece Trasimenus ºi la Cannae. Nu te-a înfrîngere a lui Hannibal. Atunci i-au cu armata în Sicilia ºi asediazã Siracuza. Dupã 3 ore de înºelat niciodatã soarta. Ai murit peste 20.000 de vieji ºi tot pe atîþia lupte, în sfîrºit, oraºul cade în mîinile atacatorilor. Înfuriaþi rãzbunat moartea tatãlui ºi unchii-au fost luaþi prizonieri. Cãpeteniile oºtii de aceastã lungã ºi încãpãþînatã rezistenþã, rãzboinicii ului tãu, acoperindu-te de o glocartagineze au cãzut ºi ele în luptã: romani mãcelãresc populaþia. În acest fel este ucis matemrie nepieritoare; ai cucerit Spania Maharbal, Colontai, Carthalo. Alþii au aticianul Arhimede. El se afla în grãdina sa ºi desena cu un alungînd din ea patru oºtiri pune; cãzut în robie, dar s-au rãscumpãrat cu beþiºor cerculeþe pe nisip. NOLI TURBARE CIRCULOS aici, în Africa, ai repurtat douã aurul lor. Cartagina a cerut pace ºi a MEOS! (Nu-mi stricaþi cercurile), i-a strigat el unui soldat, victorii ºi ai pus în primejdie acceptat condiþiile nemiloase puse de care, neºtiind cine e, venise sã-l ucidã. Arhimede a fost însãºi Cartagina; pe mine m-ai romani. Întors la Roma, Scipio Africanul înmormîntat în cimitirul oraºului Siracuza, lîngã poarta silit sã pãrãsesc Italia, al cãrei se bucurã de puþin triumf din partea alor Agrigentine. Familia i-a aºezat pe mormînt un mic monustãpîn am fost 16 ani. Dacã zeii sãi, care i-au cerut socotealã pentru ment: SPHAERA CUM CYLINDRO (o sferã ºi un cilindru). ne-ar fi dat, pe lîngã noroc, ºi un Hannibal pierderile suferite de armata romanã ºi dram de minte, atunci noi ne-am PAUL SUDITU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 11-a – 18 mai 2018

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI... O ISTORIE A CÃRÞILOR INTERZISE (57) „Americanul cel urît“ (1) Autori: William J. Lederer ºi Eugene Burdick Data ºi locul publicãrii iniþiale: 1958, Statele Unite Editura: W.W. Norton & Company Forma literarã: ficþiune

Rezumat (1) ,,Americanul cel urît” (The Ugly American) debuteazã cu o notã din partea autorilor, în care se precizeazã cã povestea este într-adevãr ficþiune, dar cã se bazeazã pe fapte reale. Ei scriau: „Numele, locurile, evenimente sînt invenþiile noastre; scopul nostru nu este de a ataca anumiþi indivizi, ci de a stimula gîndirea - ºi, sperãm noi, acþiunea”. Louis Sears este ambasadorul american în Sarkhan, o þarã imaginarã din Asia de Sud-Est, în vecinãtatea Birmaniei ºi a Thailandei. Timp de 18 ani, Sears fusese senator al Statelor Unite. Pe cînd aºtepta numirea în funcþia de judecãtor federal, i-a fost oferit postul de ambasador la Sarkhan. Sears nu ºtia însã nimic despre aceastã þarã; de fapt, nici nu era sigur unde se afla aceasta pe glob. Acceptînd numirea în funcþie la începutul anilor ‘50, el merge la Sarkhan, dar nu se osteneºte sã se punã la curent cu limba sau cultura de acolo. El îi considerã pe localnici niºte „mici maimuþe nenorocite” ºi reuºeºte sã îi jigneascã ºi sã îi îndepãrteze pe cei mai mulþi dintre aceºtia prin comportamentul sãu superior ºi nepoliticos. Ambasadorul rus Louis Krupitzyn ajunge ºi el la Sarkhan la o sãptãmînã dupã Sears. El ºi soþia sa studiaserã serios deja de doi ani cultura localnicilor. Krupitzyn deja scrie ºi citeºte în limba din Sarkhan. S-a strãduit sã se schimbe pentru a fi un cetãþean ideal, dupã standardele din Sharkan. A slãbit 18 kg, a luat lecþii de balet, mai mult îºi petrecea timpul citind literaturã ºi dramaturgie din Sarkhan, învãþînd sã cînte la fluierul de nas tradiþional ºi frecventînd regulat cursuri despre religia ºi practicile budiste. La o zi dupã sosirea la Sarkhan, Krupitzyn viziteazã o importantã mînãstire pentru a-ºi arãta respectul faþã de abate, liderul budist al întregii zone, cu care vorbeºte reverenþios în limba clasicã din Sarkhan. Sears ºi Krupitzyn se aflã într-un fel de competiþie, pentru cîºtigarea bunãvoinþei oamenilor ºi a guvernului din Sarkhan, deºi Sears nu pare sã înþeleagã ce implicã aceasta. Ruºii, în principal mulþumitã inteligenþei ºi abilitãþii lui Krupitzyn, avanseazã treptat spre scopul lor de a aduce Sarkhan pe drumul comunismului. În mai puþin de 30 de luni, Krupitzyn ºi oamenii sãi reuºesc sã portretizeze guvernul rus drept mult mai înþelegãtor ºi dispus sã ajute oamenii decît cel american.

EVENIMENTE NEELUCIDATE

Tragedia de la Teatrul „Ford“: un lanþ de controverse (1) ...Tribunalul militar ºi-a început ºedinþele la 9 mai 1865, în vechea clãdire a Arsenalului din Washington. În S.U.A. abia se terminase sîngerosul rãzboi civil. În aceeaºi zi de 9 mai, Jefferson Davis, preºedintele Confederaþiei sudiste înfrînte, a fost arestat în statul Georgia. Trecuserã 24 de zile din clipa fatalã în care glonþul tras de un actor Abraham Lincoln curmase viaþa preºedintelui Abraham Lincoln. ªi acum þara, profund îndureratã, aºtepta un rãspuns la întrebarea: cine cãlãuzise mîna asasinului John Wilkes Booth, cine se afla în spatele acestui dandy plin de sine, agent al Serviciului Secret sudist? Multã vreme, istoriografia americanã reproducea numai versiunea oficialã a asasinãrii lui Lincoln, fãrã a o pune la îndoialã. Situaþia s-a schimbat abia dupã apariþia monografiei lui O. Eisenschiml: „De ce a fost asasinat Lincoln?” (1937), în care acesta susþinea propria sa expli-

Observînd ameninþarea comunismului în Sarkhan, în 1952, John Colvin, fost agent al Oficiului pentru Servicii Strategice (OSS) în Sarkhan pe timpul rãzboiului, îi scrie mai multe scrisori unui congresman, dînd explicaþii despre cultura din Sarkhan ºi oferind sugestii pentru întrajutorarea oamenilor. Decide sã preia o iniþiativã de ajutorare el însuºi, cînd rãspunsurile guvernului par dezinteresate. Planul sãu este de a introduce în Sarkhan ideea folosirii laptelui praf, de a aduce vite din Texas ºi a le hrãni pe vastele pãºuni nefolosite ale þãrii Sarkhan. Este hotãrît ca iniþial sã susþinã personal din punct de vedere financiar aceastã iniþiativã, urmînd sã transfere treptat întreaga responsabilitate în mîinile localnicilor care îl ajutã. Colvin, care se aflã în Sarkhan de douã sãptãmîni ºi pune în vînzare lapte praf, este bãtut de fostul sãu prieten ºi asociat militar, Deong, acum comunist, care îl acuzã cã încearcã sã otrãveascã oamenii. Îl atacã ºi un grup de femei, lovindu-l ºi zgîriindu-l, apoi aruncîndu-l în pielea goalã pe trotuarul ambasadei, cu un bilet prins cu un bold pe pieptul sãu gol, pe care scria cã încercase sã violeze o fatã localnicã. Ambasadorul Sears nu îl crede pe Colvin cînd acesta îi relateazã propria variantã a întîmplãrilor. În 1952, pãrintele Finian este trimis în Birmania ca ºef al misiunilor catolice. În încercarea sa de a-i ajuta pe locuitorii Birmaniei în lupta împotriva comunismului, Finian trãieºte printre localnici, le învaþã limba ºi suferã timp de sãptãmîni întregi de dizinterie, încercînd sã mãnînce ºi sã bea apã din aceleaºi surse ca ºi bãºtinaºii. Formeazã un grup împreunã cu opt localnici ºi stabilesc împreunã un plan pentru scãparea þãrii de comunism. Scoate un ziar, ,,Fermierul Comunist”, care expune doctrinele comuniste ºi ilustreazã adevãrul despre partidul comunist. Prin eforturile celor nouã prieteni, comuniºtii sînt alungaþi din zona respectivã a Birmaniei. Pãrintele Finian este hotãrît sã încerce acelaºi lucru ºi în Sarkhan. Într-o scrisoare cãtre un oficial al Departamentului de Stat din Washington, Louis Sears scria: „A mai venit un nebun aici - pãrintele Finian. Acest preot trebuie abordat cu mare atenþie. Nu vreau sã-i enervez ºi pe romanocatolici. Dar acest Finian tocmai a venit din Birmania, unde a început o micã revoluþie; acum încearcã sã se organizeze aici în nordul Sarkhan-ului, iar ziarele locale au început deja sã urle. Dacã are susþinerea cardinalului Spellman, voi încerca sã îl tolerez. Dar dacã nu are caþie în ceea ce priveºte cauzele asasinatului. Dupã studiul lui Eisenschiml, au apãrut o mulþime de lucrãri, ale cãror autori fie cã îi acceptau în întregime sau parþial concluziile, fie cã polemizau vehement cu el. Autorii unei biografii a lui Edwin Stanton, ministru de Rãzboi în Cabinetul lui Lincoln, considerã lucrãrile lui Eisenschiml ºi ale adeptului sãu, Roscoe, ca nefondate din punct de vedere al metodei ºi neprezentînd încredere în privinþa concluziilor pe care le emit. Mulþi cercetãtori continuã sã studieze ºi în prezent, la Arhiva naþionalã a S.U.A. din Washington, voluminoasa culegere de documente, intitulatã „Suspecþi în asasinarea lui Lincoln”, încercînd sã descopere cheia tragediei.

*** La sfîrºitul rãzboiului civil din S.U.A. (1861-1865), situaþia lui Abraham Lincoln era destul de dificilã. El se bucura de încrederea maselor largi ale americanilor, dar numãrul duºmanilor sãi politici nu numai cã nu se micºora, ci, dimpotrivã, creºtea. Îl urau, apoi, atît plantatorii sudiºti, cît ºi simpatizanþii acestora din statele nordice, „capetele de aramã” - adepþi ai bunei înþelegeri cu statele sclavagiste rebele. Totodatã, politica dusã de Lincoln continua sã provoace nemulþumirea radicalilor aripa de stînga a propriului sãu partid, partidul republican, extrem de neomogenã. Din el fãceau parte oameni care, în numele democratizãrii Sudului ºi a întregii þãri, insistau pentru înlãturarea deplinã a influenþei plantatorilor rebeli, dar ºi politicieni care urmãreau aplicarea aceloraºi mãsuri drastice în scopul jefuirii economice a Sudului de cãtre burghezia nordistã.

susþinerea ºefilor catolici, îl trimit imediat înapoi în State”. Dupã o serie întreagã de gafe politice, lui Sears îi este acordat postul de judecãtor mai devreme decît se aºtepta ºi pãrãseºte imediat Sarkhan-ul. Înainte de a pãrãsi þara, ia trei decizii: refuzã sã îi ofere protecþie pãrintelui Finian, sfãtuieºte guvernul din Sharkan sã nu îi acorde vizã lui John Colvin ºi scrie o scrisoare Departamentului de Stat, relatînd realizãrile sale în Sarkhan. Gilbert MacWhite, un expert celebru al teoriei ºi practicilor sovietice este noul ambasador. Încîntat de aceastã oportunitate, MacWhite învaþã cît poate despre limba ºi cultura din Sarkhan. Este hotãrît sã distrugã bastionul comunist din Sarkhan. Planul foarte complex al acestuia ajunge la urechile comuniºtilor prin intermediul a doi spioni. MacWhite decide sã cãlãtoreascã pînã în Vietnam ºi Filipine, pentru a învãþa cum este abordatã acolo problema comunismului, ºi pentru a înþelege mai bine popoarele asiatice. În timpul cãlãtoriilor sale, invitã numeroºi americani sã vinã în Sarkhan, pentru a ajuta la cauza sa. Homer Atkins, un inginer de meserie, ºi soþia acestuia, Emma, se mutã într-un mic sat din Sarkhan. Homer îi angajeazã pe localnici la proiectarea, construcþia ºi vînzare de pompe, care ar fi urmat sã aducã apa din rîu pînã în orezãrii. Emma, observînd cã cei mai mulþi dintre bãtrîni sînt cocoºaþi din cauza folosirii unor mãturi foarte scurte, gãseºte o sursã de lemn ºi îi ajutã pe þãrani sã-ºi facã noi cozi de mãturã, mult mai lungi. James Wolchek, un fost paramilitar care învãþase sã se adapteze la tacticile comuniste în luptã, ajunge ºi el în Sarkhan pentru a-i instrui pe recruþi în tacticile de gherilã. U Maung Swe, un jurnalist respectat ºi cunoscut din Birmania, îi spune lui MacWhite cã John Colvin fusese victima unei înscenãri a comuniºtilor ºi cã ar trebui adus înapoi pentru a-ºi continua munca. Cînd U Maung Swe este întrebat despre prestigiul Americii în Asia de sud-est, el rãspunde: „Sãraca Americã. Britanicii au avut nevoie de 100 de ani pentru a-ºi pierde prestigiul în Asia. America a reuºit în zece. ªi chiar nu era nevoie de aceasta. De fapt, ºi l-ar putea recupera în doi ani, numai sã vrea”. El explicã faptul cã americanii din þãrile strãine se izoleazã din punct de vedere social de localnici, trãiesc o viaþã pretenþioasã, ºi cã se comportã ostentativ ºi cu aere de superioritate. (va urma) NICHOLAS J. KAROLIDES, MARGRET BALD, DAWN B. SOVA

Acuzaþii (1) ..În faþa tribunalului au compãrut 8 persoane acuzate cã, în complicitate cu Jefferson Davis, John Wilkes Booth ºi o serie de alþi inºi (spioni sudiºti care acþionau în Canada), au fost implicate în asasinarea lui Lincoln, în atentatul împotriva secretarului de stat William Seward ºi în planurile de atentat împotriva vicepreºedintelui Andrew Johnson ºi a generalului Ulysses Grant, comandant suprem al forþelor armate ale Statelor Unite. Vinovãþia soldatului sudist Lewis Paine, pe adevãratul lui nume Lewis Tornton Powel, nu trezea nici o îndoialã. Acest tînãr ursuz, tãcut ºi cu o conformaþie atleticã, pãtrunsese în locuinþa secretarului de stat Seward, îi provocase cu un cuþit o ranã îngrozitoare, încercase sã-l împuºte pe fiul lui Seward ºi îi schilodise pe alþi cîþiva oameni ai casei. Al doilea acuzat, ucenicul farmacist David Herold, fusese unul dintre cele mai energice ºi active ajutoare ale lui Booth. Toate depoziþiile lui Herold constituiau un amestec abil de semiadevãr ºi minciunã, care urmãrea sã îndrepte ancheta pe o pistã falsã. Sperase, probabil, sã facã pe adolescentul nãtîng ºi, mascînd pe cît posibil propriul sãu rol, sã dea de înþeles cã ar cunoaºte numele unor participanþi mai importanþi din conjuraþie. Dar aceste aluzii au stîrnit o foarte slabã curiozitate atît din partea anchetatorilor, cît ºi a procurorului. (va urma) E.B. CERNEAC (Traducere ºi adaptare de EUGEN MIHAICIUC ºi PETRE MOCENCO)


Interiorul pãmîntului, universul unor civilizaþii necunoscute Mai multe curente ufologice afirmã cã Terra este locuitã în interiorul sãu de civilizaþii extraterestre. Mai mult, aceste civilizaþii sînt în permanent contact cu mari oameni de ºtiinþã, dar ºi cu reprezentanþi ai celor mai mari puteri ale lumii. Primele texte despre aceste civilizaþii subterane le întîlnim în Antichitate. Aceastã temã este dezvoltatã începînd cu Secolul al XVIII-lea, cînd este integratã definitiv în cultura popularã. Edmund Halley este primul savant care este preocupat de aceastã problemã. În anul 1692, el a declarat cã Pãmîntul este format în interior din cochilii, în mijlocul cãrora se aflã un nucleu. Între aceste cochilii existã atmosferã luminoasã, în care un soare asigurã existenþa vieþii. În anul 1818, Symmens preia teoria lui Halley ºi susþine cã la nivelul celor doi poli existã deschizãturi de 2.300 de kilometri. El a transmis Congresului american, oamenilor de ºtiinþã, o scrisoare în care spunea cã declarã în mod public faptul cã Pãmîntul în interior este format din sfere concentrice, cã este locuit, iar la cei doi poli existã deschizãturi de 12 pînã la 16 grade. Totodatã, el cerea sprijinul Congresului american ºi al oamenilor de ºtiinþã, sã fie ajutat sã facã o cãlãtorie în interiorul Pãmîntului. Din pãcate, Symmens a murit înainte sã-ºi realizeze visul. Dupã moartea sa, cãlãtoriile la cei doi poli s-au înmulþit, în speranþa cã vor fi descoperite cele douã porþi de intrare în interiorul Pãmîntului. Pe de altã parte, geologii afirmã cã interiorul Pãmîntului este format din materie solidã, gaz, roci magmatice, aºezate în straturi succesive. În interior existã un nucleu cu mult fier, unde temperatura depãºeºte 4.000 de grade Celsius, iar viaþa este imposibilã. Existã ºi mulþi oameni de ºtiinþã care sînt adepþii teoriei lui Halley ºi susþin cã aºezarea acestor straturi nu este aºa de uniformã cum s-ar crede ºi cã viaþa în interiorul Pãmîntului este posibilã. Aceºti specialiºti fac referire la grota Sarawak, descoperitã în jungla din Insulele Borne, în anul 1981, a cãrei adîncime permite existenþa vieþii. Alte zone care ar putea duce cãtre interiorul Pãmîntului sînt grotele din Islanda, Rusia, China, India, zone muntoase, cum ar fi Anzii Cordilieri sau Himalaya, unde au fost observate OZN-uri intrînd prin aceste porþi, spre interiorul Pãmîntului. Pelerinii hinduºi de pe muntele Kongka au vãzut, în multe rînduri, OZN-uri care intrau în inte-

riorul muntelui. Zona în care se presupune cã existã o astfel de intrare este bine pãzitã de cãtre armatã, iar turiºtii nu au voie sã intre în acest perimetru. Zona se aflã la graniþa dintre India ºi China. În acest context este imposibil sã nu ne aducem aminte de cele douã baze militare, cea denumitã Zona 51 ºi Dulce. În Zona 51 au fost aduse toate epavele OZN-urilor, materiale extraterestre, dar ºi cadavre ale extratereºtrilor care au fost studiate de cãtre specialiºti. Persoanele care au reuºit sã spioneze aceastã zonã, ani întregi, au reuºit sã fotografieze prototipuri ale unor avioane care utilizeazã tehnologia de funcþionare a OZNurilor. În ceea ce priveºte baza subteranã Dulce, ea este amplasatã în New Mexico ºi este locul unde creaturi inteligente fac teste genetice terifiante. Transferul de tehnologie între pãmînteni ºi extratereºtrii ar fi început în anul 1957. Primele transferuri de informaþie se referã la genom ºi la clonaj. Ipoteza existenþei unui vortex energetic la cei doi poli s-a dezvoltat mult, în ultima perioadã. Existã cercetãtori care susþin cã în Groenlanda existã adevãrate buncãre subacvatice. În aceste zone este imposibil de a sonda adîncul. Conform fizicianului Wheeler, discipol ºi colaborator al lui Einstein, Pãmîntul s-a format de la un obiect numit Geon, peste care, în timp, s-a depus praf cosmic, formîndu-se, în milioane de ani, crusta Pãmîntului. Conform fizicianului, Geonul este un veritabil univers, care poate comunica cu ale universuri.

În 14 februarie 1995, un jurnal canadian a publicat un articol în care susþinea cã NASA a recepþionat semnale radio care veneau din interiorul Pãmîntului. A fost redeschisã dezbaterea conform cãreia interiorul Pãmîntului este gol ºi locuit de fiinþe inteligente, care prin aceste semnale radio doresc sã intre în contact cu oamenii. Primul semnal a fost recepþionat în 30 octombrie 1994, datoritã unui satelit foarte performant. Semnalul radio era compus din coduri matematice complexe, fapt care a condus la ideea cã aceste fiinþe sînt foarte inteligente. Se spune cã mesajele au fost descifrate, dar nu au fost fãcute publice niciodatã. Specialiºtii de la NASA au preferat sã claseze aceste semnale, din considerente ºtiute numai de ei. În 19 februarie 1947, cînd amiralul Byrd s-a întors din expediþia de la Polul Nord ºi a dorit sã facã publice descoperirile pe care le constatase, autoritãþile americane i-au interzis orice fel de comunicare cu mass-media. Un responsabil de la NASA considerã cã aceastã descoperire este una fundamentalã pentru om ºi planeta noastrã. Nu sîntem stãpînii acestei planete, continuã el. Undeva în interiorul Pãmîntului existã o civilizaþie superioarã oamenilor. Mesajele transmise de aceºtia nu sînt ostile oamenilor ºi, totuºi, NASA a preferat sã le clasifice. Sînt adepþi ai teoriilor conspiraþiilor care susþin cã forþe politice ºi economice mondiale au dispus clasificarea mesajelor. Existã sentimentul cã locul lor ºi supremaþia lor ar putea fi luate de aceste fiinþe inteligente. Se pare cã o altã teorie conform cãreia Pãmîntul nu este gol va fi înlocuitã în scurt timp. Întrebãrile sînt multe, pe care fiecare dintre noi le punem. Cum poate o civilizaþie atît de dezvoltatã sã trãiascã în subteran, fãrã luminã ºi soare? Cine sînt aceste fiinþe, de unde vin ºi cum au ajuns sã trãiascã în interiorul Pãmîntului? Au trãit la suprafaþa Pãmîntului ºi s-au retras în interior, sau vin de pe altã planetã?

NASA deþine probe cu privire la civilizaþia din interiorul pãmîntului

Dovezi incontestabile cã Hitler a descoperit civilizaþia din interiorul Pãmîntului

În iulie 1969, membrii misiunii Apollo XI aduceau fotografii de pe Lunã, dar ºi ale Pãmîntului. Toate aceste fotografii au fost clasate ºi þinute departe de ochii curioºilor. În una dintre aceste fotografii, în apropierea Polului Nord se observã o gaurã enormã, care pare cã absoarbe norii spre interior. Diametrul acestei gãuri este de 950 de kilometri ºi este situatã la 86 grade latitudine nordicã. Înainte de misiunea Apollo XI, amiralul Byrd, care plecase la Polul Nord în vederea cercetãrii ºi identificãrii unor astfel de gãuri, a semnalat existenþa unei astfel de gãuri, cu un diametru de peste 900 de kilometri. Fotografia prezintã o denivelare a stratului de nori, deasupra acestei gãuri, fenomen care nu a putut fi explicat de cãtre cercetãtori. Fotografia a fost realizatã în luna iulie, cînd la Polul Nord ziua este luminã 24 de ore. Interiorul gãurii este de culoare neagrã, deci nu existã gheaþã în interiorul ei. Specialiºtii spun cã existã o singurã explicaþie. Gaura comunicã cu interiorul pãmîntului.

Una dintre cele mai importante întrebãri cu privire la planeta noastrã este dacã aceasta este goalã pe dinãuntru ºi dacã o civilizaþie misterioasã trãieºte în interiorul ei? Rãspunsurile sînt de cele mai multe ori ciudate, pentru cã vechile texte antice susþin cu tãrie cã planeta noastrã este goalã ºi în interiorul ei se regãseºte o lume minunatã, intitulatã Agartha. Aceastã lume este formatã dintr-o civilizaþie de oameni sau umanoizi, care a atins un punct culminant al dezvoltãrii spirituale. Conform textelor tibetane, aceºti oameni evoluaþi din punct de vedere spiritual sînt urmaºii atlanþilor. Pe de altã parte, ºtiinþa ne spune cã Terra nu are cum sã fie goalã pe interior ºi iese din calcul ca o civilizaþie sã trãiascã în interiorul planetei. Dacã ignorãm ºtiinþa ºi privim dintr-o altã perspectivã Germania nazistã ºi ceea ce s-a petrecut în timpul celui de-al II-lea rãzboi mondial, putem sã ne formãm o imagine destul de clarã cu privire la acest subiect. Trebuie sã menþionãm cã Hitler a avut o pasiune nebunã pentru subiectul misterelor ºi fenomenelor inexplicabile de pe Terra. În acest fel ºi-a ales svastica drept emblemã ºi mai apoi, pe tot parcursul rãzboiului mondial, a trimis oameni ºi numeroase materiale spre Antarctica pentru construirea unor baze militare, care nu au fost descoperite nici pînã


în ziua de astãzi. Existã voci care susþin cã rãzboiul mondial a fost un pretext, pentru a le þine ocupate pe marile puteri ale lumii, la umbra cãruia Hitler a putut sã-ºi ducã la bun sfîrºit planul mãreþ în Antarctica.

Harta misterioasã Nu cu mult timp în urmã, o hartã misterioasã a fost descoperitã. Ea a fost cartografiatã de specialiºtii lui Hitler ºi indicã cu lux de amãnunte numeroase pasaje secrete din Antarctica, dar ºi o porþiune din ceea ce cunoaºtem sub numele de Agartha, lumea impresionantã din interiorul planetei. Mai mult decît atît, pe lîngã aceastã hartã a fost descoperitã ºi o scrisoare semnatã de Karl Unger,

un ofiþer german, care s-a aflat la bordul vasului de luptã U-Boat 209, comandat de Heinrich Brodda. În aceastã consemnare se afirmã cã echipajul german a ajuns în lumea din interiorul planetei, pe apã, ºi detaliile sînt de-a dreptul impresionante. Dupã ce manevrele sînt efectuate cu precizie, cãlãtorii au intrat pur ºi simplu într-o lume nouã, în care lumina era diferitã faþã de cea a Soarelui ºi totul pãrea desprins dintr-o lume de vis. Aceasta este Agartha, lumea celor înþelepþi, locul în care se presupune cã naziºtii au construit mai multe baze secrete. Interesant este faptul cã aceste baze secrete au fost cãutate în ultimii 60 de ani de numeroase naþiuni, dar nu au fost niciodatã gãsite. Oare de ce? Oare în þinutul din interiorul planetei pentru a intra este nevoie de o cheie secretã sau toatã lumea poate pãtrunde?

Agartha, þara misterelor În religia buddhistã existã credinþa cã în aceastã zonã existã o rasã de super-bãrbaþi ºi super-femei, care, din cînd în cînd, vin la suprafaþã, ei trãind în interiorul calotei, ca sã observe dezvoltarea rasei umane. Capitala se numeºte Shambala, iar locuitorii sînt cîteva milioane. Tibetanii numesc acest popor Agartha, sînt foarte dezvoltaþi ºi spun cã Dalai Lama se aflã în legãturã cu el. Edgar Alan Poe vorbeºte în scrierile sale despre un sfinx care dominã calota glaciarã ºi care ºtie multe secrete.

Tibetanii susþin cã populaþia din subteran are legãturã cu extratereºtrii, care vin pe Pãmînt sã accelereze dezvoltarea noastrã. Legendele mongole susþin cã Shambala este un adevãrat imperiu, cu o populaþie de 800 de milioane de supuºi Regelui Lumii. Capitala este înconjuratã de oraºe în care trãiesc mari preoþi ºi savanþi. Palatul regelui este înconjurat de alte palate în care trãiesc maeºtrii care stãpînesc forþele vizibile ºi invizibile ale pãmîntului. Regatul se întinde de-a lungul tuturor coridoarelor subpãmîntene din întreaga lume. Perºii numeau acest imens regat Ariana, pe care îl considerau þara arienilor. Reprezentantul terestru al acestei lumi este Dalai Lama. În aceste legende se mai susþine cã un mare rãzboi va izbucni, urmat de cutremure, o fisurã la pol. În urma acestor catastrofe, jumãtate din populaþia globului va dispãrea. Dupã acest rãzboi, rasele din interiorul pãmîntului vor ieºi la suprafaþã ºi va urma mileniul de aur. Nu de foarte puþine ori denumirea misticã Shambala, adicã paradisul ascuns, a trecut pe la urechile oricãrui profan. Termenul semnificã o lume mirificã, ascunsã de privirile oamenilor obiºnuiþi, care deþine toate secretele Universului. Doar aici, în Shambala, minunile devin realitate, iar locuitorii sãi, adevãraþi ghizi prin bezna spiritualã prin care bâjbâie omul obiºnuit, dau dovadã de o putere spiritualã ieºitã din comun. Shambala este perceputã, în ziua de astãzi, mai mult ca o legendã misterioasã la care toþi neiniþiaþii au acces, dar cu adevãrat, foarte puþini, o înþeleg. Poveºti cu ºi despre acest þinut misterios, de o frumuseþe stranie, ºi ai cãrui locuitori sînt cei care ghideazã omenirea spre luminã, un adevãrat centru spiritual aflat într-o dimensiune paralelã, apar în mai toate vechile culturi ale Pãmîntului. Este adevãrat cã lumea spiritualã are diferite nume, Tula, Insula Albã, Tãrâmul fericirii, Lumea înþelepþilor, Tara apelor albe, Hiperboreea, Shangri La, Shambala, dar toate poveºtile descriu o lume magnificã, în care trãiesc niºte fiinþe avansate din punct de vedere tehnologic ºi spiritual. În vechea culturã tibetanã, Shambala este un þinut vast, de o frumuseþe paradisiacã, împãrþit în 8 regiuni, la fel ca petalele unei flori de lotus. Aceste opt regiuni au fiecare un conducãtor, iar în centru domneºte Regele Luminii. Fiecare dintre cele opt regiuni principale este împãrþitã în 12 domenii avînd fiecare un guvernator. Practic, în Shambala existã 96 de provincii distincte, plus capitalã, Kalapa, un oraº vast ºi înfloritor, în care se aflã impresionantul palat al Regelui Shambalei. Þinutul este înconjurat de munþi foarte înalþi ºi chiar dacã face parte dintr-o dimensiune paralelã, subtilã, este imposibil ca un musafir nepoftit sã poatã pãtrunde. Din acest þinut se ghideazã întreaga energie spiritualã pe care omenirea o degajã sau de care are nevoie. Crezînd cã Shambala existã cu adevãrat, este imposibil sã nu îþi pui cîteva întrebãri logice, care ar putea sã facã

luminã asupra gîndirii tale. De ce existã atît de mult rãu pe Pãmînt? Dacã Shambala existã cu adevãrat, a vizitat-o cineva pînã acum? Aceste douã întrebãri au rãspunsuri pe mãsurã. Shambala nu are legãturã cu karma pe care omenirea o dezvoltã. O veche lege universalã susþine cã rãul provoacã rãu, iar binele ºi mai mult bine. Pornind de la aceastã afirmaþie se poate spune cã este imposibil ca niºte fiinþe spirituale sã aibã voinþa sã influenþeze destinul omenirii în proporþii colosale. De-a lungul timpului mai multe personalitãþi au susþinut cã au vizitat þinutul Shambalei ºi au aprofundat spiritualitatea. Trebuie sã înþelegem cã nu orice om este invitat în Shambala, iar cine ajunge primeºte o misiune strictã cãreia trebuie sã i se dedice pînã la ultima suflare. Dintre aceºtia, cei mai cunoscuþi sînt Apollonius din Tyana, contele de Saint Germain, Nicholas Roerich, Paracelsus, Lao Tse, marele reformator ºi rege al Tibetului, Tsong-kha-pa, marele yoghin tibetan Tilopa. Existã alte fiinþe umane, care au reuºit sã comunice telepatic cu înþelepþii din lumea Shambalei, precum Saint-Yves d’Alveydre ºi Helena Blavatsky. Shambala nu este doar o legendã a trecutului, ci o realitate a prezentului. Nu doar misterioºii iniþiaþi tibetani ai secolelor trecute au reuºit sã ajungã în Shambala. Un exemplu elocvent în acest sens este pictorul rus Nicholas Roerich (1874 – 1947), un personaj misterios ºi fascinant, despre care apropiaþii sãi spun cã a fost în Shambala ºi ale cãrui scrieri ºi picturi inspirate reveleazã cunoaºterea sa profundã asupra Shambalei. Nicholas Roerich a cãlãtorit ºi a trãit timp de aproape 20 de ani în India, Himalaya, Asia Centralã, China, Mongolia ºi Tibet, studiind tradiþiile populare, explorînd locuri misterioase ºi sacre ºi avînd ocazia sã întîlneascã iniþiaþi care l-au ghidat în cãutãrile sale. (EFEMERIDE.RO)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 14-a – 18 mai 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Din haos Doamne-am apãrut ... ªi ne-am întors în haos (2) Motto: Discordia este marele rãu al speciei umane, iar toleranþa, singurul leac. (Voltaire) Datoria faþã de URSS era imensã ºi creºtea miraculos. Sãrãcia fãrã margini, provocatã de rãzboi ºi de cei 2 ani de secetã cumplitã, aruncase þara într-un haos fãrã precedent. Alergãtura disperatã a oamenilor dintr-un judeþ într-altul, dupã un sac de grîu, preþurile care explodau mai repede decît obuzele, debandada autoritãþilor, teama de comuniºti ºi de ocupanþi transformaserã imaginea optimistã a României de odinioarã într-una înspãimîntãtoare. Ce facem ºi încotro ne ducem? Oricui adresai aceastã întrebare ridica din umeri ºi abia dupã un timp încerca sã gãseascã un rãspuns: ,,Pãi, ce sã fie? Haosul ãsta care ne mãnîncã viaþa zi de zi”. Dar ce-i haosul ãsta ºi de unde a cãzut pe capul nostru?, întrebau alþii ºi mai nedumeriþi. ,,Trãim în haos de cînd ne ºtim”, încerca sã-i lãmureascã þãranul cu un plus de ºcoalã la activ pe consãtenii sãi. Întradevãr, ce sã ºtie sãrman þãranul român ce-i haosul, el, care se trezea mereu cu noaptea-n cap, înhãma calul ºi pornea spre ogorul lui, ara, semãna, ºi tot pe întuneric se întorcea acasã. Pentru el, haosul era atunci cînd hoþii îi furau din recoltã, ori cînd vitele vreunui vecin de ogor dãdeau iama prin semãnãturile lui, iar primarul se dovedea nepãsãtor. Dacã în mitologia greacã haosul însemna starea primitivã de neorganizare la care, dupã presupunerea oamenilor din vechime, s-ar fi aflat materia, înainte de apariþia universului, în lumina unor concepþii teogonice, haosul constituia prãpastia fãrã fund, în care s-ar fi gãsit totul, într-un amestec confuz ºi dezordonat, înainte de organizarea lumii. Pentru noi, cei de astãzi, haosul este dezordinea, debandada, dezorganizarea ºi neorînduiala, pe care le provocãm noi înºine, inconºtienþi cã distrugem civilizaþia creatã cu mari eforturi de înaintaºii noºtri, de-a lungul multor secole.

Depolitizarea armatei (1) Scriam cîndva un articol intitulat „Drama armatei române“, referindu-mã la ceea ce s-a întîmplat cu armata României, mai bine spus cu conducerea ei, dupã 1989. Un coleg din Constanþa, colonelul Remus Macovei, scria cam în aceeaºi perioadã despre generalii armatei române. Ambele scrieri aveau ca punct comun ºi implicarea militarilor, în special cei cu funcþii ºi grade înalte în viaþa politicã ºi urmarea acestei implicãri. Urmarea este simplã: mai devreme sau mai tîrziu, în funcþie de ferocitatea luptei de partid, aceºti înalþi reprezentanþi ai armatei plãteau. Unii au plãtit cu destituirea, alþii penal, alþii moral, alþii cu imaginea. Puþini au rãmas neatinºi de flagel. Aproape nici unul nu a rãmas aºa cum a intrat, fãrã a fi amestecat în trocul politicii, devenind tãrîþe.

Trãdarea Apãrãrii Ei bine, deºi analizele erau concludente, deºi sînt convins cã articolele - al meu ºi al domnului colonel Macovei ºi altele -, care au atins subiectul amestecului politicului în armatã fãcuserã ocolul anumitor structuri responsabile sau datoare sã împiedice acest amestec, viaþa a mers înainte. Recent, foarte recent, dupã scandalul protocoalelor S.R.I.-D.N.A. a ieºit pe piaþã - scos afarã deloc întîmplãtor - un alt protocol, acel semnat între Serviciile Secrete ale Armatei ºi Parchetului de pe lîngã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie. Prins cu pantalonii în vine, ministrul actual al Apãrãrii, domnul Mihai Fifor, iese pe ºtrase ºi se spalã pe mîini „denunþînd“ protocolul care cicã nu ar fi fost secretizat, dar „nu a ºtiut de el“, ºi nici „informat de existenþa lui“ nu fusese. Sã ne fie cu iertare, domnule Fifor, dar ne jigniþi inteligenþa. Dacã adevãrul este acesta, cã habar nu aveaþi de existenþa unui astfel de protocol, normal ar fi fost ca odatã cu denunþarea acestuia, dupã ce aþi aflat, sã ne prezentaþi ºi mãcar propunerea de destituire a celor care se fac vinovaþi de acest fapt, plus sesizarea instanþelor militare pentru cercetarea celor care au semnat ºi aprobat acest protocol. Ar fi fost extrem de interesant de vãzut, de altfel, cum juriºtii militari se cercetau, pentru cã îºi dãduserã avizul pe protocol. Dacã nu aþi fãcut acest lucru, eu nu pot sã concluzionez decît cã fie aþi cunoscut, dar „jucaþi televizor“ cu noi, fie chiar dacã nu aþi cunoscut, sînteþi de acord cu protocolul ºi l-aþi denunþat de gura lumii. În ambele situaþii, demisia dumneavoastrã trebuia sã aparã în presã. Nu

* Nimeni nu credea cã o mie de comuniºti ºi alte cîteva mii de susþinãtori (de voie sau de nevoie), cei mai mulþi cu o instrucþie ºcolarã redusã, vor reuºi sã scoatã þara la liman, mai cu seamã în condiþiile promovãrii luptei de clasã, pe care liderii PCR o tot ,,ascuþeau”, din rãzbunare, dar ºi pentru a se menþine la putere. Sãrãcia rãzbãtea mai rãu, ca sudoarea prin cãmaºa cîrpãcitã, dar mai ales în blidul de pe masã. Mîncam ºi ne îmbrãcam pe puncte, cãci viaþa era cartelatã. Comuniºtii din fruntea þãrii se zbãteau neputincioºi, ca un motor care merge-n gol. Decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a sporit ºi mai mult îngrijorarea comuniºtilor. (Cu douã zile înainte de a închide ochii, l-am însoþit la Facultatea de Drept, unde venise, împreunã cu Petru Groza, ca sã voteze. Era un cadavru viu, susþinut de aghiotantul sãu. Mai avea totuºi puterea sã arunce cîte un zîmbet crispat alegãtorilor care-l salutau.) Toatã lumea era convinsã cã urmaºul sãu la conducerea partidului ºi a þãrii va fi Ion Gheorghe Maurer, un intelectual de rasã ºi o personalitate politicã bine cunoscutã pe plan extern. Ca avocat (era doctor în ºtiinþe juridice) îi apãrase în multe procese pe liderii PCR ºi pe alþi militanþi ai miºcãrii muncitoreºti, fiind el însuºi închis în lagãrul de la Tg. Jiu. Aademician, era de departe mintea cea mai luminatã a PCR. Spre stupefacþia generalã, Maurer a refuzat sã preia înaltele demnitãþi ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mai mult, el a fost cel care l-a propus ca prim-secretar al PCR pe Nicolae Ceauºescu, fiu de þãrani din Scorniceºti – Olt, bãnuit cizmar, cu o instrucþie ºcolarã elementarã, trecut prin închisori, pentru scurte perioade, ca participant la diverse întruniri comuniste ilegale. Nimeni nu ºtia cui aparþinuse cu adevãrat aceastã propunere. Se pare cã lui Dej, care îl aprecia pe Ceauºescu pentru modul în care îºi îndeplinea sarcinile de partid. Totuºi, uneori nu ezita sã-l muºtruluiascã-n public. La o recepþie organizatã la Cercul Militar, Gheorghe Gheorghiu-Dej era la o masã cu mai vîrstnicii partidului, iar la o alta, în apropiere, se afla Ceauºescu, împreunã cu un grup de tineri comuniºti. În liniºtea care pãrea mai mult de bibliotecã decît de recepþie, viitorul conducãtor al PCR rostea puternic o urare: ,,Trãiascã-n veci conducãtorul partidului nostru

comunist, tovarãºul Gheorghe Gheorghiu-Dej!”. Toatã lumea s-a ridicat de pe scaune, aplaudînd îndelung. Dupã douã minute, Dej i-a fãcut semn lui Ceauºescu. Acesta s-a ridicat, a pãrãsit sala ºi nu s-a mai întors la recepþie. Timpul avea sã confirme cã desemnarea lui Ceauºescu în fruntea partidului ºi a þãrii fusese una optimã pentru PCR. Nefiind un marxist erudit ºi nici un anchilozat în dogme leninist-staliniste, Ceauºescu a deschis larg porþile partidului, fãcînd în 10 ani, dintr-o minusculã formaþiune politicã, cel mai mare partid pe care România l-a avut vreodatã, numãrînd peste 3 milioane de membri. Dupã ani de teroare ºi eºecuri, comuniºtii înþelegeau, în sfîrºit, cã fãrã aportul poporului nu vor putea face un pas înainte, ci mai degrabã doi înapoi. Dictatura proletariatului, de fapt, a conducerii acestuia, începea sã se mai înmoaie, dar fãrã sã se stingã. Concentrînd în mîinile sale întreaga putere politicã, dar ºi pe cea economicã, avînd un partid de asemenea dimensiuni ºi bucurîndu-se de sprijinul unei mari pãrþi a intelectualitãþii, Ceauºescu ºi-a permis sã angajeze România într-un grandios ºi ambiþios proiect de industrializare, în ritmuri înalte, dar ºi sufocante din punct de vedere financiar, cel mai mult avînd de suportat þãrãnimea. Cu toate acestea, industrializarea s-a dovedit beneficã ºi necesarã. Dacã în cei 28 de ani dupã eradicarea totalitarismului s-ar fi continuat politica de dezvoltare ºi modernizare a industriei, România n-ar fi ajuns în situaþia dezastruoasã în care se aflã asãzi. Exportul de produse industriale ar fi crescut, am fi avut o balanþã comercialã pozitivã, ºi cel puþin douã-trei milioane de români n-ar mai fi pribegit pe meridianele lumii, în cãutarea unui loc de muncã. Politica de industrializare a stimulat în mare mãsurã modernizarea agriculturii, prin mecanizarea lucrãrilor, aºezarea lor pe suportul agrotehnicii ºi organizarea acestui sector pe principiul marii producþii. La o consfãtuire pe þarã a þãranilor cooperatori, Andruþa Ceauºescu spunea, mai în glumã, mai în serios: ,,Noi, þãranii de azi, nu prea mai ºtim sã arãm ºi sã semãnãm. Mai dãm pe ici pe colo cîte o praºilã ºi pe urmã ne aºezãm la taifas. Am ajuns boieri pe ogoare, de cînd cu maºinile astea”. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

pentru cã aº dori eu acest lucru, pentru cã trebuie sã admit cã aþi fost în unele aspecte (ºi mã refer la relaþia cu ªeful S.M.Ap. ºi - mãcar formal - cu rezerviºtii), mult mai deschis decît 90% din miniºtrii de dupã ’89, ci pentru cã onoarea vã impunea acest lucru. Dar la dumneavoastrã, ca la toþi politicienii de dupã ’89, onoarea este un termen relativ ºi se stabileºte sau se constatã doar în ºedinþele de partid. Nu am vãzut pînã acuma nici un politician care sã aibã onoarea sa proprie, venit cu ea de acasã, de la pãrinþii lui. Toþi cei care au vorbit sau „au fãcut abuz de ea“ au fãcut la „indicaþiile de partid“. De cîte ori s-a pus problema unei demisii, politicienii, indiferent de partid spuneau cã ei vor face ce va decide partidul. „Onoarea“ politicienilor existã numai în relaþia cu partidul, neavînd nici o legãturã cu educaþia, conºtiinþa, jurãmîntul faþã de alegãtori, opinia publicã, morala, sau mãcar legislaþia în vigoare. Nu, la toþi onoarea trece prin partid. De aceea, domnule Fifor, nici la dumneavoastrã nu mã aºtept sã demisionaþi neîmpins de partid, pentru cã sînteþi totuºi un politician. Urîtã creaturã a ieºit din „meandrele concretului“, ca sã citez un „clasic încã în libertate“.

sã facã ce au fãcut, mi se pare nu doar o greºealã, ci chiar un act de complicitate, o încercare abilã, dar proastã, de ai disculpa. Pãi domnilor generali, aceºti oameni nu doar cã aveau funcþii înalte, dar aveau chiar sarcina de a apãra armata de astfel de ameninþãri, de a-ºi apãra ºefii, pe comandanþii armatei, pe ºefii de structuri, pe militari, de orice pericole din afara ministerului, inclusiv, sau mai ales de acest gen de ameninþãri, pericole, ºantajuri, presiuni. Dar ei ce au fãcut, ºi cînd spun ei mã refer la ºefii structurilor de protecþie ºi juridice? Ei au vîndut practic armata, predînd informaþii privind capii armatei altor parchete. Iar domnii generali îi scuzã spunînd cã au fost ºantajaþi sau obligaþi sã o facã. Pãi domnilor dragi, mari generali ai armatei române, ce sã mai spunã atunci un soldat prins de inamic, cãruia i se va cere sã divulge secrete inamicului? Conform principiilor dumneavoastrã, ar avea nu dreptul, ci obligaþia sã vomite tot, pentru cã ar fi presat, ºantajat, schingiuit ºi fizic, nu numai psihic. Dacã acest gen de comportament este scuzat de generalii armatei române, atunci propun desfiinþarea fie a armatei, fie a gradului de general. Cei doi domni generali au procedat ca guvernele care promit autostrãzi: vorbesc despre infrastructurã, fac un cap de autostradã pe care îl inaugureazã cu fast, dar nu o terminã niciodatã. Aºa ºi ei, au început sã vorbeascã despre fenomen ºi s-au oprit, ca sã nu deranjeze. ªi nu am vãzut nicãieri un alt general care sã ia atitudine împotriva opiniei celor doi, a acestei încercãri de a scuza ºi de a pune batista de þambal încercînd sã îi disculpe pe cei care au trãdat interesele armatei. Oare toþi gîndesc la fel? E tragic. Dar nici nu am vãzut sau auzit pe nimeni care, analizînd situaþia din armatã cu cele spuse mai sus, cu corupþia din armatã - ºi sînt convins cã nu numai la nivel central -, cele întîmplate în serviciul secret al armatei, transformarea armatei în sluga ºi cenuºãreasa societãþii civile, sã spunã: Domnilor, astea sînt urmãrile conducerii armatei de cãtre politic, proasta interpretare a sintagmei „controlul civilului asupra armatei“. E cazul sã revedem conceptul ºi - dacã vrem mãcar o armatã a þãrii, nu a partidelor, dacã încã dorim o armatã, ºi nu mai multe de diferite culori politice -, sã lãsãm armata, justiþia, educaþia sã fie conduse de profesioniºti, nu de specialiºti în limbi, frizeri, lãcãtuºi auto, repetenþi ºi plagiatori, ºi „de alte naþionalitãþi“. (va urma) Colonel (r) MARIN NEACªU

Apãrarea trãdãrii Acestea fiind spuse, cred cã 80% din români îmi vor da dreptate, mai ales cã doi dintre cei trei „reprezentanþi ai armatei“ care apar des, foarte des în mass-media ºi pe mijloacele de socializare de internet, unii dintre ei ºi cînd trebuie, dar ºi cînd nu trebuie, doar pentru propria imagine sau invitaþi sã facã circ, au declarat ºi ei recent cã nu sînt de vinã cei care au semnat protocolul, ci haita politicã, aceastã plagã sau ciumã multicolorã, ca sã folosesc un termen consacrat. Mã refer la declaraþiile domnilor generali Dobriþoiu ºi Bãlãceanu, care au înfierat, unul cu þintã fixã, celãlalt în stilul propriu, vag ºi timid, aproape cu teamã sã nu supere pe cineva, ºoptit parcã, acest protocol. Unul urmãrea sã îl loveascã pe Oprea, celãlalt sã se ºtie cã existã, dar cã e bãiat bun, nu s-a referit la nimeni anume. Am scris despre aceste intervenþii. Chiar dacã sînt de acord cã dacã nu s-ar fi amestecat în viaþa politicã, capii armatei ar fi rãmas - poate - cu dosarul de cadre nepãtat, fie cã nu s-ar fi amestecat în porcãrii, fie cã porcãriile ar fi fost minore sau nu ar fi fãcut obiectul parchetelor, a spune cã sînt nevinovaþi ºi a încerca sã îi scoþi basma curatã dînd vina exclusiv pe clasa politicã ºi/sau pe faptul cã fiind militari au trebuit sã execute ordinele, au fost ºantajaþi, presaþi, intimidaþi, forþaþi


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 15-a – 18 mai 2018

Rãzboi corupþiei * Rãzboi corupþiei Poveste de adormit þiganii Cu un tatã dispãrut, care îºi ispãºeºte pedeapsa (sau ºia abandonat responsabilitatea de pãrinte), ºi o mamã dusãn sat cu dorul, sau la ghicit, sau la cerºit, sau la muncã, cei trei iezi þigãnuºi ºi cucuieþi din ghetou deja nu au nici un viitor. În rest, e nesemnificativ cã jupînul Lupu e nã/naºul, de fapt e un nenorocit care þi-a bãgat tatãl la puºcãrie, care te dispreþuieºte, deºi eºti doar un copil, pentru care þiganii sînt niºte animale umane, care poate nestingherit sã-þi abuzeze mama (care se va supune, pentru cã dl. Lupu o mai scoate din necazuri, o scapã de amenzi, îi dã ajutor social etc.).Capra din poveste luptã de una singurã sã-ºi creascã iezii, la limita supravieþuirii, iar idealurile lor de fericire sînt reduse la baza piramidei nevoilor (Maslow): mãlãieº în cãlcãieº (turtã de mãlai), frunze-n buze (buruieni comestibile), lapte etc. Insecuritatea nu este doar materialã (hranã), ci ºi psihicã, cei trei iezi nu se pot zbengui prin curte ºi pe coclauri, mama le spune în mod expres cã trebuie sã zãvorascã uºa, pentru ca rãii sã nu le facã rãu. Cum iedul cel mare (Amar) e numai bun de mîncat, iedul cel mic (Pardaean), numai bun de cãciulã, decizia ce utilitate are iedul mijlociu îi apartine d-lui Lupu, care hotãrãºte, unilateral,cã e numai bun de mîncat. Urmeazã uciderea d-lui Lupu de cãtre Riþa cãpriþa, prin incendiere, care este o execuþie prin ardere pe rug. Crimã pasionalã? Rãzbunare? Conflict rasial? Sigur, nu e chiar povestea ta ºi a familiei tale, dar poveºtile pe care le

înþelegem sînt cele care seamãnã, dar nu se potrivesc, cu viaþa noastrã, pe care le memorãm pentru cã ne reamintesc, uneori inconºtient, de ceea ce iubim sau urîm. „Pare-se cã þiganii ºi þigãncile n-au venit pe lume decît ca sã fie hoþi; se nasc din pãrinþi hoþi, cresc cu hoþi, învaþã carte de hoþi ºi pînã la urmã, uºor-uºor, ajung hoþi; iar pofta de a fura ºi furatul sînt la ei ca niºte însuºiri înnãscute, de care nu se pot dezbãra decît odatã cu moartea”. (Cervantes, „Þigãncuºa“, 1609). De aceea, înþelesul finalului poveºtii este ambiguu: dl. Lupu le distruge (mãnîncã) viaþa primilor doi iezi, cum a fãcut ºi cu tatãl lor, dar îl lasã încã în viaþã pe Pardaean, pentru cã e prea crud/inocent, necomestibil, prea mic sã-i înþeleagã ura, iar de cãciulã nu are nevoie. Asta-i salveazã pielea lui Pardaean, nu vreun fel de umanism al d-lui Lupu. Pentru el, þiganul nu e om, ci subom, cel mult un fel de utilaj uman cu care-þi satisfaci pofta de femeie, aºa cum e Riþa cãpriþa, care danseazã din buric, cã „dragostea þigãneascã” e focoasã, aºa e la þigani, „dragostea e bogãþia sãracului“. La Riþa, riscul de a pierde ºi iedul cel mic, pe Micky, de a-ºi pierde identitatea de mamã a fost ºocul emoþional care i-a trezit conºtiinþa. Conºtiinþa de mamã a învins slãbiciunea femeii. Evident, e prea scump preþul Libertãþii, capra va ajunge la puºcãrie, iar Pardaean va fi distrus, zi de zi, de rasismul din orfelinate, pline de iezi þigãnuºi ºi cucuieþi nefericiþi. Va deveni, ca ºi tatãl sãu, un þap ispãºitor, victima rãului lumii... Îmi cam displace în poveste faptul cã Riþa cãpriþa trebuie sã-ºi disimuleze dur-

atît de puternicele înclinãri contrare”. Curajul este înaintarea cãtre ceva sau promovarea a ceva în pofida fricii. Dar nu un curaj prostesc, ci unul raþional. Mulþi ºiau pierdut curajul în zilele noastre. Mulþi tineri sînt blazaþi ºi plictisiþi. Nu se mai aude „corul” lor minunat, vorba cuiva privind diferenþa dintre cor ºi turmã: „unii cîntã, iar ceilalþi behãie”. Nu vrem sã ajungem o turmã, mînatã de unul – doi ciobani deveniþi pãstori peste noapte! Lucian Blaga spunea: „Soarta este o prãpastie în care cãdem numai dacã privim prea mult în ea”. Sã ridicãm ochii spre cer, sã prindem curaj! Conducãtorii trebuie sã beneficieze ºi de aceastã valoare umanã a curajului, bãrbãþiei ºi demnitãþii. Nu poþi fi nici prudent, echilibrat, înþelept în hotãrîri, dacã nu ai curaj, bãrbãþie ºi demnitate. Curajul te face sã-þi duci „cãruþa” acolo unde trebuie, în direcþia salvatoare. Curajul de a spune adevãrul, indiferent de cum este el, a nu minþi, indiferent de consecinþe. Într-o primã concluzie, dacã dorim sã ne numim oameni integri avem nevoie de demnitate ºi curaj. Sau mergem cu mintea învingînd, sau stãm cu vitele la rînd, am auzit spunîndu-se. Sã ne întoarcem, acum, în acest an special – centenar, cu gîndul în trecut, la rãdãcinile „pomului” românesc ºi vom gãsi mulþi conducãtori demni ºi plini de curaj, care au scos þara dintr-un anotimp cu „intemperii defavorabile”, aducînd-o într-o nouã primãvarã, fãcînd sã înfloreascã ºi sã rodeascã „pomul”. Nimic mai lãmuritor pentru om decît sfatul Mîntuitorului nostru Iisus Hristos: „Îndrãzniþi, eu am biruit lumea”. El ne vrea învingãtori dupã exemplul Sãu, demn ºi curajos. Într-un anumit sens, despre demnitate ar fi preferabil sã vorbim latineºte. Este, în însãºi sonoritatea cuvîntului,

o provocare clasicizantã, o trimitere la portretul roman, la o specie a virtuþii, în acelaºi timp impozantã ºi inactualã. Demnitatea este condiþia statuarã a omului. În asta constã nobleþea, dar ºi riscul ei. Nobleþea se manifestã mai ales pe fondul unor circumstanþe precare: sãrãcie demnã, bãtrîneþe demnã, suferinþã demnã. Riscul este încremenirea în solemnitate, cultul ridicol al propriei efigii. În acest context, s-ar spune cã demnitatea adevãratã este o combinaþie reuºitã între curaj ºi umor!… Astfel definitã, demnitatea ne apare ca o virtute stoicã. Dar ce carierã mai poate face stoicismul astãzi, în plinã postmodernitate? Este demnitatea „politically correct”? Mã tem cã nu, cãci corectitudinea politicã nu pare sã iubeascã statuile, cu iradierea lor „elitistã”, cu prestanþa lor muzealã. Eu însã nu-mi pot reþine o (suspectã) simpatie pentru ceea ce nu este întru totul corect politic. Un pic de desuetudine, o fãrîmã de elitism scãpãtat, o micã inadecvare nu pot decît sã atenueze excesele geometrice ale virtuþilor, perfecþiunea lor mecanicã. În dozã homeopaticã, abaterea de la regulã face parte, în definitiv, din farmecul inconfundabil al firescului ºi al umanitãþii. Spuneam cã demnitatea se manifestã, de regulã, pe un fundal de precaritate, de crizã. S-ar zice cã este un corelativ al nefericirii. Eºti demn în faþa morþii, în închisoare ºi, în general, sub lovitura sorþii. Din acest punct de vedere, spaþiul est-european a fost, între anii 1945 ºi 1989, o ambianþã privilegiatã pentru exersarea demnitãþii. Fiecare episod de viaþã era un test. O asemenea situaþie este, evident, profund anormalã: omul nu trebuie pus la încercare în acest fel. (va urma) STELIAN GOMBOª

l-au turnat la penitenciar pe Galaþi. L-au aºteptat cu toþii încã de la intrare, fãcuserã rînd care sã-l preia primul. Asta era nasolia, cã te terorizau ºi ei la schimb, cã mereu ziceau: - Na, mã, mai eºti ºmecher de Bucureºti? Pe mine însã, cînd am ajuns prima oarã la Codlea, m-au primit ardelenii cum nu se poate mai bine. A venit brigadierul direct la mine: - Tu eºti Dan Mutu? - Eu! - Am auzit cã ai fost o dulceaþã de bãiat, s-a dus vorba cã dãdeai pachete pe cursã. Voiam sã-þi spunem cã nu þinem nici o duºmãnie cã eºti de la Bucureºti. Dar nu mulþi aveau parte de o astfel de primire încurajatoare. Cã dacã nu-þi vedeai de treabã pe aici ºi ajungeai acolo, era jale. Mulþi ºmecheri adevãraþi, bazaþi pe ciumegãrealã, care erau jupîni într-o pîrnaie, cînd ajungeau în altã zonã a þãrii, erau mîncaþi de vii de ãia care erau de pe acolo. Se aliau þãranii ºi îl fãceau. Doar la Cezar nu mergea. ªi lui au vrut sã-i facã destui manevrã, se vorbeau sã sarã mai mulþi pe el, cã parte

în parte nu aveau curaj. Dar nu era loc, cã era prea bandit, prea tare, prea cunoscut. Deja era o legendã. Cezar era universal, unde ajungea o ducea boiereºte. El era singurul cãruia tot aia îi era în ce penitenciar e repartizat, chiar ºi la tãiat de stuf a rãmas jupînul. La Peninsulã, la Chilia, la Peliprava, peste tot în Deltã, unde te trimiteau din Tulcea, ºi unde condiþiile erau îngrozitoare pînã ºi pentru puºcãriaºii cu vechime. Erai bãgat la barãci ºi exista chiar ºi un ºlep plutitor pe post de dormitor. ªi stãteai în apã pînã la brîu, tãiai stuf ºi fãceai baloþi. Îþi dãdeau niºte cizme pînã sus pe pulpã, o secerã mare ºi trebuia sã faci norma pe zi. Era plin de ºerpi prin apã, nu muºcau, dar pînã te obiºnuiai cu sîsîitul lor þi-era tîrºã, te uitai mai mult la ei decît la ce trebuia sã tai. Dar Cezar se impunea pînã ºi acolo, nimeni nu îl deranja, cã bãga din prima spaima în toþi. Cã la pîrnaie, dacã erai prea bun, erai ºi prost. Tu îþi vedeai de supravieþuirea ta, doar asta trebuia sã te intereseze. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Viaþa lui Cezar, «Regele puºcãriilor»“)

Demnitatea… ºi Anul Centenar al României ºi al Românilor (2) Dorinþele ºi acþiunile oamenilor necumpãtaþi sînt întotdeauna iraþionale ºi nu duc la un scop înãlþãtor. Toþi avem nevoie sã credem în noi, dar este necesar sã þinem cont ºi de cei din jurul nostru, adicã sã uzãm de bunulsimþ ºi de sinceritate, pentru a ajunge la adevãr. Seneca spunea cã important este: „sã exprimãm ceea ce simþim, sã simþim ceea ce exprimãm, vorba sã semene cu fapta”. ªi dupã cum frumos sfãtuia cineva, „sã nu bem din fîntîna tîlharilor, chiar dacã ne ard buzele!”… Nevoia de a vorbi fãrã sã spui cu adevãrat ceea ce simþi, aflîndu-te doar „în vorbã” pentru a ieºi în evidenþã sau de a face cîte ceva complet neadecvat vorbelor tale spuse cîndva, este o boalã contagioasã a zilelor noastre, contactatã de cei ieºiþi din gãoacea comunismului. Nu ne mai dedublãm acum, dar minþim cu neruºinare. Rãutatea ºi lipsa de reþinere sînt defecte care nu pot sta alãturi de demnitate. Marcus Aurelius considera cã demnitatea omului derivã din raþiune, din stãpînirea ei: „A ne abþine de la orice pripire în judecãþile noastre, a fi binevoitor faþã de oameni ºi a asculta poruncile zeilor”. Descartes era de pãrere cã „dacã facem întotdeauna ceea ce ne dicteazã raþiunea noastrã, nu vom avea niciodatã un subiect de remuºcare, chiar dacã evenimentele ne-ar arãta dupã aceea cã ne-am înºelat, fiindcã nu a fost din greºeala noastrã”. Este tot atît de adevãrat cã cine se lasã pradã acestei simþiri a orgoliului care-i furnicã pielea, este pierdut. Un filtru al raþiunii trebuie sã existe întotdeauna, care sã atenþioneze în special pe conducãtori, fiindcã ei au în mîini soarta poporului. Immanuel Kant spunea cã „Virtutea poate fi dobînditã… cãci facultatea moralã a omului nu ar fi virtute, dacã nu ar triumfa prin puterea principiului în lupta cu

Viaþa lui Cezar, „regele puºcãriilor“ (87) Deja o legendã, era universal Ne mutau din loc în loc de idioþi ce erau, n-avea nici un rost. Se întîmpla însã la fel cum era ºi cu rotirea de cadre, i-a trecut la vreun cretin prin cap sã aplice rotirea asta ºi la puºcãriaºi, sã nu facem prea mulþi purici într-un loc. Aºa cã ne plimbau din puºcãrie în puºcãrie. ªi la cîteva luni, iar ne bãgau pe cursã, de am ajuns sã ºtim geografia patriei cum nu se poate mai bine. Cã doar aºa am ajuns ºi noi prin toate colþurile þãrii. Iar asta nu era deloc bine pentru cei care fãcuserã aiurea pe ciumegii ºi îi arseserã pe fraieri cînd erau în zaua lor. Cãci dacã fãcusei belele în Bucureºti ºi arsesei aici moldovenii, cînd ajungeai la pîrnaie la Botoºani te aºteptau „macaronarii“ chitiþi sã te facã, te bãteau ca pe preº. Aºa a pãþit-o Sanadicã, ce i-a executat pe toþi pe aici, îi rupea cu bãtaia pe moldoveni, dar pînã la urmã

erea, sã zîmbeascã ºi sã fie ademenitoare, pentru a-l ucide, a-l atrage pe dl. Lupu în capcana unei cine romantice (el era interesat de dansul din buric de dupã cinã). Mi-ar fi plãcut o suferinþã demnã, ca a mamei lui Iisus, sau a eroilor ºi eroinelor, a sfinþilor ºi sfintelor martiri. Romii trebuie sã lupte pentru a-i convinge pe cei rãi cã suferinþa lor este autenticã, de aceea demnã. Nu vom mai fi „þiganul - om de departe“ (ci romi), dacã vom pune demnitatea umanã mai presus de viaþã ºi moarte, luînd viaþa în serios, nu doar ca pe un joc cu sumã nulã dintre viaþã ºi moarte, trãind la voia întîmplãrii, cvasi-ilicit.. Capra ar putea fi mama ta (mã-ta, cu cratimã), sora ta, fiica ta, tu, dacã te implici ca sã schimbi realitatea cruntã ºi deformatoare a rrasismului (antigypsysmului) ºi discriminãrii romilor. Îmi imaginez cum capra-mamã stã dîrzã, cu ochii în lacrimi, tinîndu-ºi la piept iedul rãmas, privind focul în care arde dl. Lupu, imaginea rãului. Atît rãul din lume, cît ºi din sufletul ei, simþind cã acum este pregãtitã sã-ºi regîndeascã viaþa chinuitã, sã accepte deschis lupta, renunþînd sã mai creadã în minuni sau magii. Dupã care îl va lua pe Pardaean de mînã ºi îi va spune o poveste despre cum viseazã ea un viitor fericit copilului ei, aºa cum fac toate mamele, aºa cum a fãcut ºi cu tine cîndva mama ta. Scris de un ied cucuiet ºi tuciuriu, care nu a devenit un þap ispãºitor, ci un rr/om revoltat, graþie exemplului ºi educaþiei bunicii sale, care i-a vorbit despre rasism, în copilãrie, cu vorbele ei simple ºi calde. LUCIAN DUMITRIU


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 16-a – 18 mai 2018

ANTREPRENORIAT Petrom face jumãtate din profitul OMV Petrom, companie deþinutã de austriecii de la OMV, a realizat un profit net de 858 milioane lei (190 milioane euro) în primul trimestru al anului în curs, în creºtere cu 40% faþã de aceeaºi perioadã a anului trecut, conform raportului financiar remis Bursei. În aceeaºi perioadã, profitul OMV, proprietarul companiei, a scãzut cu 43% în primul trimestru din 2018, la 406 milioane euro, comparativ cu 712 milioane euro în perioada similarã din 2017, în timp ce vînzãrile au înregistrat un declin de 10%, de 4,98 miliarde euro, de la 5,52 miliarde euro în T1 2017, transmit MarketWatch ºi Reuters. Practic, societatea româneascã a contribuit în proporþie de 50% la profitul austriecilor în primul trimestru al anului, în condiþiile în care OMV are afaceri pe patru continente, avînd prezenþã, printre altele, în Australia, Kazahstan, Marea Nordului ºi Orientul Mijlociu. Baza rãmîne însã exploatarea petrolului ºi gazelor din România.

Veniturile din vînzarea de gaze au scãzut uºor Rezultatele Petrom au fost susþinute de vînzãri mai mari de produse petroliere ºi electricitate – avans de 5%, dar mai cu seamã de cotaþiile în creºtere ale barilului de þiþei, de care sînt legate cotaþiile benzinei ºi motorinei comercializate Petrom. Pe de altã parte, veniturile din vînzarea de gaze au scãzut uºor.

Efectele puþin ºtiute ale creºterilor salariilor ºi pensiilor din ultimii ani (1) În trei ani de zile, statul român ºi-a triplat necesarul de finanþare pentru cheltuieli curente, de la 10 miliarde de lei deficitul bugetar la aproape 28 miliarde de lei. Ultimele guverne, tehnocrat ºi cele PSD-ALDE, au aruncat pe piaþã salarii, pensii ºi ajutoare tot mai mari ºi pentru a nu intra în colaps au fost nevoite sã apeleze la împrumuturi tot mai scumpe. Aceste împrumuturi vor fi plãtite zeci de ani atît de generaþiile de azi, cît ºi de cele de mîine. Actualul guvern a apãsat foarte tare pe pedala cheltuielilor, iar dupã primele trei luni execuþia bugetarã aratã cã deficitul este de 0,48% din PIB, în vreme ce în perioada ianuariemartie am avut un excedent de 0,18%. Asta înseamnã cã veniturile nu þin pasul cu respectivele cheltuieli. Au crescut salariile cu 18,1% faþã de aceeaºi perioadã a anului

Mai e un pas mic pînã la dezastru (3) În felul acesta se eliminã concurenþa neloialã de pe piaþã, se eliminã pierderile inutile, se cîºtigã bani pentru infrastructurã, se pot atrage fonduri europene serioase pentru calea feratã. Nu se vor mai practica preþuri de dumping, iar operatorii feroviari îºi pot pune un profit decent, din care vor face inclusiv investiþii. Autoritatea Feroviarã Românã trebuie sã ridice imediat standardele de calitate ºi sã renunþe la derogãri privind starea tehnicã a materialului rulant de pe calea feratã. Este necesar ca un vagon care circulã în traficul din România sã poatã circula ºi în toatã Europa. Nivelul societãþilor reparatoare trebuie sã fie acelaºi cu cel al societãþilor din Occident, atît ca dotare, cît ºi ca know-how. Nu mai este acceptabil sã rãmînã autorizate societãþi care fac reparaþii de mîntuialã sau numai pe hîrtie. Vremea lor a trecut. Obiectivul AFER este de a participa activ la elaborarea reglementãrilor tehnice internaþionale pe care însã ulterior sã le aplice integral ºi fãrã modificãri nici în plus nici în minus. Un alt aspect important este adaptarea sistemului de taxe ºi tarife la structura practicatã în Occident, cu pãstrarea proporþiilor la economia noastrã. Un rol important pe noua piaþã îl va avea Oficiul Concurenþei, care va urmãri sã nu se realizeze concentrãri monopoliste pe piaþã, atît pe piaþa de transport de marfã, cît ºi pe cea de transport de cãlãtori. Cred cã toþi lucrãtorii de la calea feratã românã realizeazã cã lucrurile merg prost, iar situaþia nu se va întoarce niciodatã la ceea ce a fost odatã. Trebuie sã mergem înainte. Am învãþat din ultimii douãzeci de ani cã reforma cãilor ferate nu poate fi realizatã de oameni care nu cred

ECONOMIE

Vînzãrile din Downstream Oil au reprezentat 70% din totalul vînzãrilor consolidate, în timp ce vînzãrile din Downstream Gas au reprezentat 28% ºi cele din Upstream 2% (vînzãrile din Upstream fiind, în mare parte, vînzãri în interiorul Grupului, nu cãtre terþi). „Segmentul Upstream a beneficiat de preþuri realizate la þiþei ºi gaze naturale mai mari, care au contrabalansat declinul producþiei ºi efectele negative generate de evoluþia cursurilor valutare. Rezultatul din exploatarea CCA excluzînd elementele speciale al Downstream Oil a scãzut cu 13% faþã de T1 2017, ca urmare a scãderii marjelor de rafinare, parþial contrabalansatã de vînzãri mai mari în segmentul vînzãrilor cu amãnuntul“, se aratã în raport. Potrivit Petrom, rezultatul din exploatare excluzînd elementele speciale al Downstream Gas a fost de peste douã ori mai mare faþã de rezultatul din T1 2017, în principal datoritã îmbunãtãþirii activitãþii de energie electricã.

POLITICÃ

Compania opereazã centrala de la Brazi, o unitate de generare de 860 MW, care funcþioneazã cu gaze naturale. Centrala a fost disponibilã la întreaga capacitate în primul trimestru al acestui an ºi a produs, net, 0,89 TWh de energie electricã, cu 25% mai mult decît în primul trimestru din 2017, dar sub producþia din trimestrul patru al anului trecut. Profitabilitatea businessului din energie electricã este însã mai slabã decît cea din carburanþi, Petrom vorbind despre „marjele semnificativ mai mici faþã de acelaºi trimestru al anului precedent“.

Cifre

În primul trimestru al acestui an, cererea de energie electricã a crescut mai mult decît producþia, iar exporturile au scãzut, spune Petrom, care deþine una dintre cele mai noi ºi mai mari unitãþi de generare din România, centrala electricã în ciclu combinat de la Brazi. „Conform datelor preliminare brute disponibile din partea operatorului de sistem, cererea naþionalã de electricitate a crescut cu 3%, în timp ce producþia a crescut cu 2% în T1/18 faþã de T1/17, ca urmare a creºterii producþiei de electricitate din surse hidro ºi pe bazã de cãrbune; exporturile nete au scãzut cu 16% faþã de T1/17“, se aratã în raportul citat.

Preþurile la energie sînt într-adevãr mult mai mici decît în primul trimestru al anului trecut, cînd, din cauza frigului, a producþiei hidro mai mici decît cea obiºnuitã ºi pe fondul unor declaraþii publice alarmiste, preþurile la energie pe piaþa spot au atins cele mai mari niveluri din istorie. În primul trimestru al acestui an, preþul mediu de pe piaþa spot administratã de OPCOM pentru energia livratã în bandã a fost de 163 lei/MWh, faþã de 249 lei/MWh, preþul mediu din primul trimestru al anului trecut. Grupul austriac OMV este, din 2004, acþionarul majoritar al Petrom, cu o participaþie de 51,01%. Ministerul Economiei deþine 20,64% din acþiunile OMV Petrom, Fondul Proprietatea deþine 20,11%, Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare – 2,03%, iar 6,21% se tranzacþioneazã liber la Bursa de Valori Bucureºti. Petrom este cea mai mare companie româneascã de petrol ºi gaze, cu activitãþi în sectoarele Explorare ºi Producþie, Rafinare ºi Produse Petrochimice, Marketing, Gaze Naturale ºi Energie. MIHAI SOARE

precedent, fiind determinate de majorãrile salariale acordate în 2017, respectiv creºterea cu 15% a salariilor din sãnãtate ºi din educaþie de la 1 ianuarie 2017, a personalului plãtit din fonduri publice din instituþiile ºi autoritãþile publice ale administraþiei publice locale care beneficiazã de majorarea cu 20% începînd cu 1 februarie 2017, majorarea salariului de bazã minim brut pe þarã garantat în platã de la 1.250 lei la 1.450 lei de la 1 februarie 2017, majorarea cu 30% a salariilor personalului din bibliotecile naþionale ºi muzee naþionale începînd cu iunie 2017, majorarea cu 15% a soldelor de funcþie ale personalului militar începînd cu iunie 2017, majorarea cu 10% a salariilor de funcþie ale poliþiºtilor începînd cu 1 octombrie 2017, precum ºi aplicarea începînd cu 1 iulie 2017 a prevederilor din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plãtit din fonduri publice. Cheltuielile cu bunuri ºi servicii au crescut cu 27,5% faþã de aceeaºi perioadã a anului precedent, creºterea provenind, în principal, de la bugetul fondului naþional unic de sãnãtate ºi de la bugetele locale. În acelaºi timp,

veniturile fiscale, adicã ce încaseazã Fiscul din impozite, au scãzut cu 1,5% faþã de anul trecut. „ANAF a reuºit aceastã «performanþã» într-o perioada de creºtere economicã record, cînd ar trebui sã vedem colectãri record. Bugetul este «salvat» temporar de sumele venite de la UE ºi astfel veniturile la bugetul general consolidat sînt cu 11,5% mai mari decît în aceeaºi perioada a anului trecut. Din pãcate, cheltuielile au crescut mult mai mult decît veniturile. Cheltuielile totale sînt cu 22% mai mari decît cele din primele trei luni ale anului trecut. Cheltuielile cu bunurile ºi serviciile au crescut cu 12%, deºi ele erau planificate sã scadã cu 10%. Cheltuielile de personal au crescut cu 18%. Dacã credeþi cã toþi aceºti bani au ajuns la angajaþii de la stat, vã înºelaþi! Cheltuielile de personal nu reprezintã salariile nete. Guvernul a dat cu o mînã, dar a luat cu alta. Mai exact, statul a încasat cu 31% mai mult la asigurãri sociale”, susþine fostul ministrul de Finanþe de pe vremea guvernului Ponta, Ioana Petrescu. (va urma) COTIDIANUL.RO

în ea. Se realizeazã numai peticeli, situaþiile critice se rezolvã pompieristic, iar dezastrul continuã. Existã opinii potrivit cãrora statul trebuie sã continue sã acopere pierderile, sã intervinã pe o piaþã liberã, susþinînd operatorii feroviari ce-i aparþin. Pe lîngã faptul cã nu se rezolvã fundamental situaþia acestor operatori, intervenþia statului este ilegalã ºi ilegitimã. Vorbesc unii de investiþii ale statului în calea feratã, investiþii care în final nu fac decît sã acopere aceleaºi datorii structurale. Se doreºte achiziþionarea de material rulant nou, în situaþia în care infrastructura nu permite circulaþia acestuia în condiþii optime de exploatare. S-a constituit Autoritatea pentru Reformã Feroviarã, instituþie absolut necesarã astãzi. Dacã însã aceasta instituþie nu va face decît sã finanþeze pierderile în mod direct sau indirect, atunci rolul ei va fi nul, iar pe de altã parte îºi va asuma eºecul reformei. Dupã investiþiile imense anunþate, dacã rezultatul va fi cã vom avea o cale feratã similarã cu cea de astãzi, cineva trebuie sã-ºi asume rãspunderea. Îmi spunea un prieten cã operatorii feroviari de stat sînt companii de interes naþional, noþiune absolut propagandisticã. Existã deja state în care aceste companii au fost vîndute ºi nu s-a întîmplat nimic. Din contrã, statul s-a descãrcat de costuri uriaºe, iar noile companii, avînd un management privat, au fãcut profit. Îmi mai spunea cã vor trebui fãcute transporturi militare pentru NATO. Eu cred cã dacã vrei sã mãnînci un kilogram de carne de vitã nu-þi cumperi o vacã, se poate gãsi o soluþie mai puþin costisitoare, se poate trece aceastã responsabilitate în sarcina companiei de infrastructurã sau pur ºi simplu a armatei, care din cîte îmi amintesc are o armã care se numeºte calea feratã. Pentru succesul reformei la calea feratã este nevoie de un plan clar, transparent, asumat politic ºi dus la bun sfîrºit de oameni care cred în el.

În 1998, cînd s-a luat decizia de a împãrþi vechea societate SNCFR în societãþi independente de transport marfã, cãlãtori, valorificare a activelor feroviare, toate datoriile au rãmas în contul SNCFR. Noile societãþi formate au pornit de la zero, un nou început, la vremea respectivã aveau monopol pe piaþã. Cu toate astea, dupã douãzeci de ani aceste societãþi au ajuns îngropate în datorii, ºi-au pierdut piaþa, nu au reuºit sã dezvolte nimic, nu au investit în material rulant. Astãzi, din cauza situaþiei financiare a acestor societãþi existã riscul de a se bloca tot transportul feroviar din România, vedem cum datoriile imense se paseazã de la infrastructurã la transportator ºi de la transportator la clienþi, toate societãþi de stat. Blocajul este iminent. Cine este de vinã? Trebuie sã pornim de la o analizã mai largã, sã nu fim naivi. La preþurile actuale de transport un operator feroviar nu poate face profit, chiar ºi operatorii privaþi de pe piaþã care au costurile foarte mici fac un profit simbolic. Toate cãile ferate din Europa au ºi au avut pierderi foarte mari de mulþi ani. Statele puternice ºi bogate din occident au acoperit aceste pierderi, însã dupã cum vedem, nici chiar o þarã precum Franþa nu-ºi mai permite acest lucru. Se spune cã s-a furat de la calea feratã, argument care însã nu anuleazã nevoia de reformã. Este acuzat managementul defectuos al cãilor ferate române. Pentru aceste acuzaþii se pot face plîngeri, un rol important îl au sindicatele care pot sã identifice exact unde, cine ºi cum. Poate cã este dur sã privim lucrurile în felul acesta, poate cã este ºocant ºi trist, dar asta e realitatea. Tot realitate este faptul cã salariile sînt mici, condiþiile de muncã sînt proaste, siguranþa locului de muncã nu existã, nu existã perspective. Sfîrºit NUCU MORAR

Cerere mare de energie, preþuri mai mici


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 17-a – 18 mai 2018

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII Fraudã de zeci de milioane de euro cu copii-fantomã din România ºi Bulgaria

odatã cu extinderea UE spre sud-estul Europei. Numãrul cetãþenilor din UE care au acum drept de a solicita ajutoare sociale în Germania a crescut considerabil prin extinderea Uniunii, iar Bunk estimeazã cã pagubele suferite de oficiile germane prin aceste fraude depãºesc 100 de milioane de euro.

Un nou tip de criminalitate dã bãtãi de cap autoritãþilor germane: bande organizate escrocheazã statul german la alocaþiile pentru copii. Acestea se folosesc de acte false pentru a profita de sistemul social german. Autoritãþile sociale germane responsabile cu plata alocaþiilor pentru copii (Familienkasse) sînt pe urma unui nou tip de fraudã care vizeazã tocmai aceºti bani (Kindergeld) plãtiþi pentru copii în Germania. În regiuni ca Bazinul Ruhr, Berlin, Mannheim, Offenbach sau Magdeburg s-au rãspîndit infracþiunile dupã urmãtorul model: un grup organizat falsificã contracte de muncã, acte de identitate ºi certificate de naºtere, pe care le depune apoi la aceste case germane pentru familie, responsabile cu plata alocaþiilor pentru copii. Infractorii primesc astfel alocaþiile, deºi copiii pentru care le cer nu trãiesc în Germania, nu sînt înscriºi la ºcoli sau grãdiniþe germane, iar pãrinþii lor nici nu lucreazã în Germania, ca atare nefiind îndeplinite practic condiþiile de acordare a acestor bani. În spatele celor care depun cererile de alocaþii se aflã grupuri criminale organizate, cu legãturi în Germania. În plus, prin contractele false de muncã, pe care sînt trecute cîºtiguri nesemnificative, se solicitã bani suplimentari de la agenþia germanã a muncii, ajutoare financiare suplimentare care se acordã în Germania persoanelor care nu cîºtigã destul pentru a trãi din propriile venituri.

Cum funcþioneazã fraudarea sistemului social german

Pagube de peste 100 de milioane de euro Casele germane pentru familie, peste 100 la nivel federal, sînt extrem de îngrijorate de acest fenomen, dupã cum descrie pe larg un articol din „Welt am Sonntag“, ediþia de duminicã a cotidianului berlinez „Die Welt“. „Observãm de doi ani aceastã înºelãciune organizatã cu alocaþiile pentru copii“, spune Karsten Bunk, ºeful la nivel federal al caselor pentru familie. El adaugã cã se lucreazã deja cu alte autoritãþi germane pentru combaterea fenomenului, care a luat masiv amploare dupã ce s-au anulat restricþiile de cãlãtorie,

2018 - Umbra Zeului Marte întunecã cerul Europei (13) Quid prodest? (2) Desigur, contracararea unui inamic, deja configurat pe hartã, presupune utilizarea întregului arsenal de rãzboi de care dispun statele angrenate în acest joc al morþii, indiferent de care parte a baricadei se aflã. Aplicaþii ºi manevre militare de anvergurã, deplasãri ºi dislocãri de trupe pe niºte teatre de operaþii virtuale, experimentarea unor noi arme ºi sisteme de luptã, elaborarea unor planuri de mobilizare generalã a populaþiei, reuniuni peste reuniuni ale unor structuri ºi comandamente militare (naþionale ºi internaþionale), tot acest conglomerat de activitãþi, premers de o amplã propagandã psihologicã, seamãnã cu un fel de numãrãtoare inversã, similar perioadei nefaste dinaintea declanºãrii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Cum toatã aceastã difuziune de forþe umane ºi de materiale trebuie susþinutã financiar, din bani publici, cheltuielile militare devin, din ce în ce mai mult, o grea povarã pentru bugetele þãrilor prinse în aceastã spiralã a morþii. Iatã numai douã exemple: SUA, cu 1,3 milioane de militari activi, au un buget de apãrare de 700 miliarde dolari; în talerul opus al balanþei, Rusia, cu un efectiv de peste 850.000 de militari, este susþinutã, bugetar, de 65 miliarde euro. Dar nici ceilalþi pioni de pe tabla de ºah a Zeului Marte nu se lasã mai prejos: dupã SUA, pe locul secund s-a instalat China (cu 191 miliarde dolari), podiumul fiind completat de Marea Britanie (56,2 miliarde dolari). O notã distinctã, în aceastã scarã de valori a cheltuielilor militare, o reprezintã – cine, oare, decît SUA? – care deþine o pondere de 40% din totalul mondial al acestor fonduri, Rusia aflîndu-se abia pe locul ºase în acest top. Cheltuielile militare globale, la nivelul anilor 20151016, s-au ridicat la imensa sumã de 1,57 trilioane dolari, angrenînd economiile statelor, chiar ºi ale unor þãri sãrace, la degringolada risipirii resurselor financiare interne. Înainte de a garanta liniºtea ºi pacea mondialã, cheltuielile militare genereazã o vulnerabilitate economicã,

Reþelele de infractori, de regulã provenind din sudestul Europei, contacteazã familii sãrace în þãrile lor, cãrora le promit un trai mai bun dacã se mutã în Germania, cu bani primiþi de la generosul stat german. Apoi, infractorii organizeazã transportul acestor familii, pe care le mutã în case dãrãpãnate din diverse oraºe germane, locuinþele fiind dotate cu mobilier recuperat înainte de a fi aruncat de cetãþeni. Deseori, zeci de persoane locuiesc în doar cîteva camere. Infractorii deschid conturi bancare pentru pãrinþii familiilor relocate, care nu ºtiu germanã ºi nu înþeleg nimic din ce se petrece. Cardurile lor sînt confiscate de infractori, care apoi depun acte false pentru a primi în numele familiilor aduse în Germania alocaþii pentru copii ºi ajutoare sociale de la agenþia germanã a muncii. Nelipsite din aceste documente false sînt certificatele de naºtere ale copiilor ºi dovada de înscriere a lor la ºcoalã, precum ºi contractele de muncã cu venit minim ºi contractele de închiriere ale acestor locuinþe dãrãpãnate. Mai mereu, la depunerea cererilor asistã ºi un traducãtor, care îi ajutã pe cei care depun actele. Aceºti traducãtori sînt persoane suspecte, pe care autoritãþile germane le iau acum în vizor, pentru cã îi bãnuiesc cã ar fi complici sau autori ai acestor înºelãciuni. Practic, contractele de muncã falsificate sînt biletul de intrare în sistemul social german, care permite apoi ºi solicitarea alocaþiei pentru copii.

„Kindergeld“ în valoare de 537 de milioane de euro pentru copii care nu trãiesc pe teritoriul german. În rãspunsul oficial se mai menþioneazã ºi cã s-a constatat parþial un „abuz organizat“ privind aceºti bani. Autoritãþile de profil se gîndesc însã la abuzuri de amploare. ªeful la nivel federal al caselor pentru familie, Karsten Bunk, a declarat cã este greu de estimat nivelul real al fraudelor, dar cã autoritãþile verificã pe anumite segmente concrete. De exemplu, o verificare la casele pentru familie din Wuppertal ºi Düsseldorf a arãtat cã, din 100 de dosare de alocaþii depuse de români ºi bulgari, în fiecare caz pentru 3-4 copii pe familie, în 40 de cazuri au fost înaintate acte cu informaþii false. Doar pentru aceste cazuri, pagubele s-ar ridica la 400.000 de euro. În total, casele germane pentru familie plãtesc alocaþii pentru 127.000 de copii români, respectiv 78.000 de copii bulgari. Bunk spune însã cã nu este de aºteptat ca gradul de înºelare sã se ridice la 40% ºi insistã cã nu toate fraudele din sistemul social german sînt comise de români sau de bulgari, probleme fiind înregistrate ºi cu turcii sau magrebienii. Fraudarea reuºeºte atît de bine în prezent în Germania din cauza sistemului de protecþie a datelor, care nu permite practic schimb de informaþii între autoritãþile sociale ºi celelalte structuri din societatea germanã: birouri civice, poliþie, ºcoli, agenþia muncii.

Autoritãþile trec în ofensivã

Dupã o interpelare adresatã de grupul parlamentar al AfD guvernului de la Berlin, cu privire la alocaþiile plãtite de statul german unor copii din afara Germaniei, ai cãror pãrinþi au lucrat doar temporar în Republica Federalã, a reieºit cã Germania a plãtit în 2016

Casa pentru familie NRW West, din landul Renania de Nord-Vestfalia, s-a sãturat sã fie înºelatã ºi a trecut la acþiune. Ea a pus la punct un sistem computerizat de verificare a dosarelor de alocaþii, care permite depistarea mai uºoarã a infracþiunilor. De asemenea, casa are trei agenþi care efectueazã razii pe teren, dupã cum s-a întîmplat la sfîrºitul lunii aprilie la Duisburg, cînd 30 de reprezentanþi ai diverselor autoritãþi germane au luat la verificat o casã dãrãpãnatã în care erau înregistraþi ca locuitori 18 copii ºi opt adulþi cu nume româneºti. Acasã au fost gãsiþi doar cinci copii ºi doi adulþi, dar autoritãþile germane nu ºi-au putut da seama dupã o orã de verificãri cui aparþineau de fapt copiii. Iar restul celor înregistraþi la adresã? „Nu sînt momentan acasã, sînt în România. Dar nu-i nici o problemã, se întorc mîine cu toþii“, le-ar fi spus responsabililor germani o femeie din casã. DEUTSCHE WELLE

socialã ºi ecologicã, influenþînd, pe termen lung, dezvoltarea unor areale semnificative de pe glob. Astfel, cursa înarmãrilor contribuie la adîncirea discriminãrii economice ºi împiedicã schimburile normale de materii prime, tehnologice, fluxuri de capital ºi servicii, percepute, mai ales, în ceea ce priveºte tehnologiile de vîrf ºi materiile prime, cu caracter strategic, folosite în industria de armament. În mai multe rînduri, în momente sensibile, cînd omenirea s-a aflat la rãscruce, într-o stare de maximã încordare politicã ºi militarã, Organizaþia Naþiunilor Unite, prin Rezoluþiile Adunãrii Generale, a manifestat îngrijorare, privind escaladarea cursei înarmãrilor, subliniid cã: „Trãsãtura cea mai importantã a cursei înarmãrilor este cã submineazã de fapt securitatea naþionalã, regionalã ºi internaþionalã”. Excelent raþionament, numai cã atenþionãrile ONU au devenit un fel de strigãt în pustiu. Care stat dintre marile puteri ale lumii contemporane mai dã ascultare recomandãrilor ºi aprecierilor ONU? Dimpotrivã: în actualul context, dominat tot mai mult de psihoza rãzboiului (chiar cel de tip hibrid), unele þãri parcã au înnebunit! În ecuaþia PaceRãzboi, se mizeazã excesiv pe varianta unui atac iminent al Rusiei asupra unuia sau a mai multor state membre NATO. De partea cealaltã, Federaþia Rusã este îngrijoratã de desfãºurarea, în România ºi Polonia, de cãtre Pentagon, a unor elemente ale scutului antirachetã, pe care le considerã ca fiind îndreptate împotriva sa. Cine sã mai înþeleagã de partea cui este adevãrul. Dar existã, în acest „duel de foc”, vreun adevãr? ªi, dacã da, prin ce mijloace am putea ajunge la embrionul acestui adevãr? Vizavi de spectrul rusesc al rãzboiului, chiar din partea unor decidenþi implicaþi în dezvoltarea ºi modernizarea NATO, cum ar fi secretarul general al Alianþei, Jens Stoltenberg, apar declaraþii contradictorii, care ne pun pe gînduri. Iatã, de pildã, ce rãspuns a formulat domnul de mai sus, la finele anului 2016, rãspunzînd la urmãtoarea întrebare, în cadrul unei emisiuni de la un post TV din Bucureºti: „Are NATO informaþii despre represalii

plãnuite de Rusia?” J.S.: „Nu este nici o ameninþare iminentã împotriva nici unui stat NATO ºi, deci, nici împotriva României”. Hopa! Atunci de ce atîta tãrãboi, cu Deveselu? De ce România s-a autoinstalat în fruntea plutonului statelor membre NATO, care sã „consolideze flancul de est al Alianþei”? Continuînd rãspunsul de mai sus, ºmecherul de Stoltemberg are continuarea pe limbã. Ascultaþi: „Vedem însã o creºtere a capacitãþilor militare ruseºti, mai ales în Crimeea. ªi acesta este ºi motivul pentru care NATO rãspunde parþial cu o prezenþã mai accentuatã a forþelor noastre, dar ºi cu stabilirea de cartiere generale mai mici, inclusiv în România, care pot planifica ºi organiza exerciþii ºi pot fi o legãturã bunã între forþele naþionale româneºti ºi potenþialele întãriri care vin din partea NATO, dacã este nevoie de ele”. Quid prodest? Departe de a fi catalogatã ca o întrebare retoricã, sintagma care dã ºi intertitlul acestei ultime pãrþi a prezentului studiu despre starea alarmantã pe care o trãiesc popoarele în acest început de mileniu poartã girul evenimentelor în desfãºurare, care pot lua o turnurã dramaticã, în cazul în care cele douã „tabere” nu vor trece la convorbiri ºi tratate reale, bazate pe responsabilitate maximã ºi pe respect reciproc, nu doar pe promisiuni înºelãtoare, dublate de mãsuri de intimidare. Quid prodest? Cui folosesc toate aceste înarmãri, toate aceste rãzboaie hibride, toate miºcãrile ºi dislocãrile de trupe ºi de populaþii, care prezintã aspectul unor migraþii la scarã mondialã, într-un ritm alert, care poate deveni incontrolabil? Quid prodest suita de decalaraþii, cînd liniºtitoare, cînd belicoase, susþinute de mai-marii lumii contemporane, într-o totalã sfidare a propriilor popoare, a voinþei naþionale din þãrile lor? Quid prodest morþii ºi invalizii înregistraþi în diferite puncte „fierbinþi” de pe glob, ºi masivele distrugeri materiale (din care face parte însãºi Istoria omenirii), toate aceste catastrofe înregistrîndu-se într-o perioadã de pace mondialã, parafatã prin Tratatele internaþionale, încheiate la sfîrºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial? (va urma) GEO CIOLCAN

Cît de rãspînditã este fraudarea sistemului german de alocaþii


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 18-a – 18 mai 2018

Universalitatea bunelor maniere (57) Dragoste ºi îndrãgostire Dragostea este un sentiment iraþional care apare din nevoia noastrã de a ne simþi legaþi de o altã persoanã, de un lucru sau de o idee. Dragostea în cuplu implicã, de asemenea, pasiunea, care atrage un sex spre celãlalt sex. De aceea este nevoie sã facem deosebirea dintre dragoste ºi îndrãgostire, deoarece primul sentiment nu-1 presupune ºi pe al doilea. Avînd clarã aceastã premisã, putem sã analizãm convieþuirea în cuplu ºi bunele maniere pe care le cere o viaþã în comun, completã ºi satisfãcãtoare. Dacã a iubi este o necesitate a fiinþei umane, recompensa acelei dãruiri este sã fii iubit. Noi, fiinþele umane, avem nevoie de ambele lucruri ºi în cuplu trebuie ca amîndoi sã se dãruiascã în egalã mãsurã pentru a reuºi. Una din marile probleme cu care se confruntã cele douã persoane care alcãtuiesc un cuplu este cã, cel mai adesea, una dintre ele este cea care iubeºte ºi cealaltã care este iubitã. În perechile în care aceastã balanþã este decompensatã, se întîmplã ca cel care primeºte mai multã dragoste sã se simtã mãgulit, îºi amplificã eul ºi gãseºte în dragoste un mod de a-ºi realiza propria-i vanitate. Aceasta este o situaþie frecventã de care profitã noroco-

Reþeaua secretã de tuneluri de sub pãmînt care conecteazã mai multe continente (4) Sala Proiecþiilor (1) Marea Galerie se terminã brusc în aulã giganticã din interiorul muntelui care are o înãlþime de 30 de metri ºi o lungime de 100 metri. Sala Proiecþiilor este delimitatã de scutul energetic ºi are dimensiuni mai mici decît aula din munte. Avansînd spre scutul energetic, porþiunea de scut din faþã este delimitatã ca o uºã ºi devine strãvezie ºi apoi dispare pentru a putea intra în Sala Proiecþiilor. Scutul are rolul de a proteja de diversele influenþe nefaste din exterior. Odatã intrat în Salã, scutul redevine compact. Din interior, scutul are o culoare alb-aurie. În partea din spate, scutul nu mai cobora pînã la nivelul solului, ca în zona din faþã: Sala Proiecþiilor avea jumãtatea din spate acoperitã de zidul de rocã. În acel masiv perete din piatrã, înalt de circa 10-12 metri, sînt dispuse trei guri enorme de tunel: una drept în faþã, iar celelalte douã – simetric, de o parte ºi de alta a acesteia ºi sînt luminate difuz, într-o nuanþã verzuie. Accesul la aceste tunele este strict interzis, prin protocolul secret care a fost semnat între România ºi SUA.

Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei (68) Miercuri, 18 aprilie 2001 (3) Trãiesc într-o lume virtualã, în lumea ce vine de dupã moarte. Am murit? Sînt ciumatã pentru aceastã lume? Chiar nimeni nu are nevoie de mine în aceastã lume? Vreau sã mã dãrui, sã fac daruri, sã aduc zîmbetul pe buzele cuiva, o mîngîiere, o alinare. Nu e nimeni cu mine. Sînt doar eu cu Dumnezeu ºi sfinþii din icoanele multe de pe pereþii mei. Mã închin la toþi ºi doar asta strig: Doamne, vreau ºi oameni lîngã mine! ªi eu sînt om, sînt femeie, pot fi ºi mamã, dar nu sînt. Vreau sã mã pot bucura cu cineva împreunã. La vîrsta mea aº putea sã privesc în ochiºorii puri ai unui copil al meu, vãzîndu-i zîmbetul pe care mi-l oferã! Sã ducem crucea, cum ºi-a dus-o ºi Isus Mîntuitorul. Sã nu cîrtim nici o secundã, aºa cum pãcãtuiesc eu acum. „Bucuraþi-vã ºi vã veseliþi, cã plata voastrã în ceruri este!” Sã ne rugãm neîncetat ºi sã ne ducem crucea, cã doar atunci mergem pe drumul lui Christos, în urma Lui,

sul din cuplu. Cel care iubeºte se transformã astfel în victima relaþiei. Cu aceastã reflecþie, încercãm sã vã facem sã constataþi, ca element indispensabil pentru ca relaþia dumneavoastrã de cuplu sã meargã, aflarea în condiþii asemãnãtoare cu cealaltã persoanã care vã face companie. Partenerul se alege, iar în acest proces un rol important îl joacã urmãtorii factori: Apropierea. Ideal ar fi ca, atunci cînd vã hotãrîþi sã începeþi o relaþie de cuplu cu cineva, sã cunoaºteþi persoana datã, sã stabiliþi ce personalitate are ºi care îi sînt comportamentul, reacþiile ºi scopurile în viaþã. Existã multe relaþii care eºueazã din cauza incompatibilitãþii de caractere. Bineînþeles cã ne referim la iubirile bruºte, care au loc între douã persoane necunoscute, care se îndrãgostesc la prima vedere ºi care se cunosc trãind împreunã; nu vrem sã spunem cã asemenea relaþii sînt întotdeauna orientate spre eºec, dar este adevãrat cã punctul lor de pornire cere un efort ulterior mai mare ºi uneori oferã surprize neaºteptate. În apropiere, care uºureazã legãtura a douã persoane, este importantã ºi o altã circumstanþã: iubirea intervine pe parcurs ºi odatã cu trecerea timpului. Fizicul. Este indiscutabil cã pe ceilalþi „îi vedem mai întîi”. Aspectul fizic este unul dintre motivele pentru care ne apropiem de o altã persoanã într-o relaþie de cuplu, deoarece fizicul este primul element de atracþie care ne face sã ne interesãm de cineva. Paradoxal, fizicul este unul dintre factorii cei mai valoroºi ºi, din pãcate, este singurul care nu ne garanteazã reuºita convieþuirii. Pe nimeni nu surprinde faptul cã cineva se poate îndrãgosti de o faþã sau de un corp frumos, dar odatã stabilitã, relaþia eºueazã dacã cele douã persoane nu au nimic în

comun. Frumuseþea exterioarã nu are nici o legãturã cu frumuseþea interioarã, care este mai puþin spectaculoasã, dar mult mai importantã. Personalitatea. Trãsãturile personale, precum generozitatea, capacitatea de a înþelege, simþul umorului, inteligenþa etc., ne spun ce tip de persoane poate sã ne intereseze, de care sã ne îndrãgostim. De fapt, sentimentul de admiraþie pentru cineva poate fi anticamera îndrãgostirii. Bãrbaþi ºi femei tindem sã cãutãm la cealaltã persoanã toate acele calitãþi de care ducem lipsã ºi pe care, de aceea, le admirãm. Fiecare individ are modelul sãu de om ideal ºi ar trebui sã ºtie sã identifice pe scara sa de valori ce calitãþi trebuie sã întruneascã persoana cu care va decide sã-ºi împartã viaþa. Aceste amãnunte pot stabili cînd un cuplu are posibilitãþi de succes ºi cînd este un eºec de la început. Situaþia socialã ºi statutul. Acestea se aflã în contradicþie cu iubirea, ºi totuºi sînt prezente în majoritatea relaþiilor de cuplu. Cînd nu se cautã o persoanã din aceeaºi clasã socialã sau chiar din una mai înaltã în mod intenþionat, relaþia noastrã poate funcþiona doar datoritã faptului cã persoanele care se aflã în preajma noastrã, de cele mai multe ori, sînt asemãnãtoare cu noi. Însã nu trebuie sã uitãm cã sînt unii care încearcã sã facã din dragoste o afacere, dar nu ne vom ocupa de aceºtia aici. Este adevãrat cã tindem sã stabilim relaþii cu persoane apropiate din oraºul nostru, din cartier sau de la locul de muncã, ºi de aceea, cel mai adesea, acestea aparþin aceluiaºi cerc ca ºi noi, ceea ce nu înseamnã cã nu existã dragoste între persoane avînd poziþii sociale, rase, religii, naþionalitãþi diferite. (va urma) ARANTXA GARCIA DE CASTRO

Începînd din faþã, de la intrare, Sala Proiecþiilor conþine un ºir de mese imense din piatrã, dispuse de-a lungul peretelui din dreapta, urmînd curbura acestuia. Similar, existã un alt ºir de-a lungul peretelui din stînga. Nici una dintre mese nu avea o înãlþime mai micã de doi metri. Pe grosimea plãcii de deasupra sînt tãiate în relief, cu precizie, semne diferite dintr-o scriere nemaivãzutã care seamãnã cu caracterele cuneiforme din antichitate. Scrierea conþine ºi simboluri mai generale, cum ar fi triunghiul ºi cercul. Deºi semnele nu sînt vopsite, ele ies în evidenþã printr-o uºoarã radiaþie fosforescentã, în culori diferite de la o masã la alta. Sînt cîte cinci mese pe fiecare parte a sãlii. Pe unele dintre ele existã diferite obiecte care par a fi instrumente tehnice. De la multe dintre ele coboarã spre sol o mulþime de fire albe translucide care se adunã în cutii dreptunghiulare dintr-un material lucios, argintiu, aflate în afara mesei, direct pe sol. Cablurile fine sînt extrem de flexibile ºi uºoare, iar în interiorul lor se observã mici impulsuri luminoase care alunecã pe toatã lungimea lor. La apropierea de oricare dintre mese, se activeazã simultan pe suprafaþa ei o proiecþie holograficã ce prezintã aspecte dintr-un anumit domeniu ºtiinþific. Imaginile tridimensionale sînt perfecte ºi foarte mari, cu o înãlþime de aproape doi metri ºi jumãtate. Pe suprafaþa dreptunghiularã a meselor din piatrã ºlefuitã existã o fantã îngustã, lungã de cîteva zeci de centimetri, paralelã cu latura mare a mesei din care apar proiecþiile holografice. Proiecþiile ruleazã singure însã în acelaºi timp ele sînt interactive ºi depind de cel care le urmãreºte ºi atinge suprafaþa mesei.

Suprafaþa meselor este acoperitã cu o peliculã dintrun material sticlos, întunecat. Pelicula e împãrþitã în mai multe pãtrate mari delimitate prin linii drepte, care formeazã un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul proiecþiilor este biologia astfel cã se deruleazã imagini cu plante ºi animale, unele complet necunoscute. Atingînd unul dintre pãtrate, holograma înfãþiºeazã structura corpului uman a celui care dirijeazã proiecþia. Se deruleazã imagini holografice ale diferitelor zone ale corpului care se rotesc mereu. Alte pãtrate aratã proiecþii ale altor fiinþe, de pe alte corpuri cereºti. Atingînd simultan douã pãtrate diferite se înfãþiºeazã o analizã ºtiinþificã complexã prezentînd ADN-ul fiinþelor respective ºi posibilitãþile de compatibilitate între ele. Pe lateral, apar linii verticale cu explicaþii în ciudata scriere, iar în final apare forma mutantã cea mai probabilã, ca o combinaþie între cele douã informaþii genetice. Pe fiecare laturã a sãlii sînt dispuse cîte cinci mese uriaºe fiecare gãzduind proiecþii din domeniul fizicii, cosmologiei, astronomiei, arhitecturii, tehnologiei, un domeniu care prezintã caracteristicile mai multor rase de fiinþe inteligente – care nu toate aveau aparenþã umanã – ºi un domeniu al religiei. Pare cã o imensã bibliotecã a universului. În mijlocul sãlii se aflã un podium pe care este montatã o instalaþie de emisie mentalã, un posibil amplificator al energiei gîndului, maºinã structuratã dupã proporþiile constructorilor ei. (va urma) CUNOASTELUMEA.RO

pe calea deschisã de El, spre Adevãr ºi pace sufleteascã! Se spune cã este important sã priveºti doar înainte. Înainte mereu. Înainte? Ce înseamnã înainte pentru mine? Cine ºi ce sînt? Un nimic. Un praf din imensul Univers. Înainte înseamnã viitor. Ce viitor mã aºteaptã, cînd prezentul e gol? În jurul meu miroase a boalã grea. Aerul singurãtãþii a devenit irespirabil. Are iz de neputinþã. Chiar sufletul în credinþã mi-l simt ca o ranã. E rãnit. E copt ca o cangrenã. ªtiu ºi îmi place sã cred cã e suflet bun ºi cuminte, îmi ajutã trupul, curãþindu-l, prin post ºi rugãciuni prelungi, cu rãbdare, voinþã ºi multã aºteptare. De ce sînt tristã, de ce simt doar durere ºi deznãdejde în zi sfîntã de Paºte? Sînt o fiinþã umanã. De ce n-am dreptul la viaþa lumeascã? Am trup, sînt femeie, pot fi lãcaº de creaþie de viaþã. Am ºi suflet. În viaþã, pe pãmînt, trupul ºi sufletul formeazã un tot. Trupul îºi are legile lui. El pofteºte întruna, te îndeamnã sã te înfupþi, nu poþi sã-l întreþii doar impunîndu-i sã se mulþumeascã cu ce-þi dicteazã sufletul curat. Trebuie sã pãcãtuieºti, apoi sã te recuperezi ºi sã te mîntuieºti. Nu sînt nici cãlugãriþã dotatã ºi dedicatã, trãind într-un cerc restrîns. Mã miºc prin lume în hainã albã. Mi-e dor de iubirile mele toate ºi nici de una nu vreau sã mã lepãd. ªi pentru toate durerile ce au

urmat, eu le-am uitat ºi am iertat. Mi-am format voinþa, mi-am impus rãbdarea, îndelunga rãbdare. Am aºteptat în pustiu, ajungînd la 30 de ani, în aceeaºi singurãtate dramaticã. Continuînd în timp la fel, cine ar mai rezista? A fost prea mult numai durere ºi suspin. Vreau sã comunic, sã mîngîi ºi sã fiu mîngîiatã. Mãsura? - limita suportabilitãþii. În rugãciune continuã poþi atinge viaþa de dincolo, nemurirea. Dar, eu nu sînt sfînt. Pe lîngã suflet sînt ºi trup din carne ºi oase. Sau am apãrut pe pãmînt dintr-o greºealã? ªi lumea mea nu e aici. Isuse, Fiul lui Dumnezeu, te-am strigat, te-am implorat sã mã auzi, sã mã ajuþi. Aºteaptã-mã, vin în curînd pentru totdeauna la Tine. Voi fi Mireasa Ta! 22 aprilie 2001 - Duminica Tomii Biblia a fost tradusã integral în anul 1688. Sînt la Casa Niei. De la prînz simt o tensiune înfiorãtoare în cap. Am nervi ºi o stare apãsãtoare. Nu am fost la Biserica Icoanei, ci la Biserica Sf. Gheorghe. Tata mi-a spus cã la Icoanei, astãzi, a fost ºi Florin. Bine cã nu m-am aflat ºi eu acolo. Mulþumesc, Doamne! (va urma) AMELIA-IOANA POPESCU (Text preluat din volumul „Jurnalul Iubirii, Durerii ºi Speranþei“)


„ROMÂNIA MARE“

Asasinul decorat cu Steaua de Bronz (5) A petrecut ore întregi observînd clãdirea Truman din diferite poziþii de pe stradã. A înregistrat mãsurile noastre de securitate pentru convoaiele diplomatice ºi ºtie unde e plasat fiecare agent. ªi-a consemnat ariile lor de tragere cu arma ºi zonele lor de responsabilitate. Gallo descifrase ºi compromisese totul. Mai rãu e cã nu-l observasem niciodatã. Dacã nu ar fi fost mama sa, nu mã îndoiesc cã ar fi fost în mãsurã sã-ºi execute atacul asupra secretarului de stat. Gallo, în starea sa de boalã mentalã netratatã, ar fi putut sã dea o loviturã devastatoare Statelor Unite. Am petrecut ore întregi interogîndu-1 pe Gallo. Cînd mã întorc de la întîlnirile noastre, nu pot sã nu simt milã faþã de sãrmanul om. κi construise o viaþã de succes, numai pentru a o vedea ruinatã de tragedia familialã ºi de boala mentalã. Odatã tratat, el pãrea sã fi revenit complet la normalitate. Însã, atunci, era deja prea tîrziu. Cariera sa fusese întreruptã, relaþiile sale interpersonale s-au deteriorat, iar iluziile sale bolnave îl determinaserã sã organizeze tentative de asasinat. Acum e un om de o inteligenþã strãlucitoare, însã ruinat, urmînd sã petreacã ani de zile dupã gratii. În acelaºi timp, el a pus în evidenþã slãbiciuni profunde în operaþiunile noastre de securitate. Cum a fost el în mãsurã sã efectueze o activitate de supraveghere atît de vastã fãrã sã ne atragã atenþia? Cum a reuºit sã urmeze Divizia peste tot, sã investigheze miºcãrile noastre tactice de la domiciliul lui Shultz ºi sã identifice cele

Spargerea de la I.M.F. (5) Pentru definitivarea anchetei, care trebuia sã rezolve, pe lîngã administrarea probelor împotriva celor doi complici, ºi problema recuperãrii banilor furaþi – s-a procedat la confruntarea lui Ahile cu avocatul Doru. În timp ce aranja monedele de aur pentru a fi numãrate, Ahile i-a recomandat avocatului sã facã mãrturisiri complete. Zdrobit de probele arãtate, Doru a fost nevoit în cele din urmã sã-ºi recunoascã partea de contribuþie la acest mare furt. Bãtrînul infractor care, spre deosebire de avocat, era jovial, a rãmas uimit de tenacitatea celor doi fraþi, spunînd, cu ironie, cã n-a ºtiut nici el ce colaboratori rezistenþi îºi alesese. Spre uimirea noastrã, comportamentul casierului Codin a rãmas acelaºi. Evitînd un timp confruntarea sa cu recidiviºtii ºi cu corpurile delicte, ne-am limitat iniþial doar la o întîlnire cu fratele (care de acum fãcuse ºi declaraþii scrise). Aºteptam cu vãditã curiozitate aceastã confruntare, în care avocatul – cel ce dovedise pînã atunci o mare rezistenþã în anchetã – îºi îndemna fratele sã declare unde ºi-a ascuns partea sa de bani. Reacþia casierului a fost o explozie de proteste ºi de injurii adresate avocatului, pe care-1 numea nebun. Adresînduse apoi nouã, casierul ne-a afirmat cã dacã fratele sãu face astfel de depoziþii ireale, e probabil din pricinã cã a fost supus constrîngerilor fizice pentru a fi comprimis. În faþa acestei atitudini, am procedat la confruntarea sa cu infractorii recidiviºti. Numai dupã aceea a cedat ºi a mãrturisit ºi el, punîndu-ne totodatã în posesia unei însemnate sume de bani din totalul celor furaþi. Spre deosebire de recividiºtii care s-au ferit sã facã cheltuieli nejustificate, cei doi „începãtori” risipiserã mulþi bani...

ªrapnele ºi privighetori (2) Noapte dupã noapte, timp de sãptãmîni, infanteria aliatã s-a aruncat la asaltul Muntelui Cassino, muntele blestemat; întunericul unei ierni sîngeroase a învãluit, una dupã alta, lungile coloane de soldaþi britanici, neozeelandezi, indieni care avansau pe drumuri de munte, ghidîndu-se dupã liniile albe ale vînãtorilor de mine care îi precedau. Toate coloanele, fãrã nici o excepþie, au fost respinse ºi decimate. Un perete al mînãstirii apãrea printre pomii distruºi; oamenii se aruncau spre el, dar nu reuºeau sã-1 atingã. În ziua urmãtoare trebuiau sã reînceapã. ªi Cassino nu a cãzut. La sfîrºitul lunii martie, furtuni mari s-au abãtut asupra regiunii. La Cassino, ploaia a început sã umple tranºeele; în mijlocul unui peisaj apocaliptic, apãrãtori ºi asaltanþi au luptat atunci în fiecare casã, la fiecare etaj. Hotelul ,,Continental” a trecut dintr-o mînã în alta în cîteva rînduri. Povestea pãrea sã nu aibã sfîrºit. Cu toate acestea, liniºtea trebuia sã se întindã peste Cassino ºi peste muntele sãu, în acea primãvarã de victorie ºi de moarte, acea mare liniºte a oraºelor înmormîntate, a oraºelor distruse, a locurilor devastate, peste care rãzboiul a lãsat sã cadã gheara de fier ºi de foc. Era în noaptea de joi, 11 mai, o noapte ca oricare în faþa Cassinoului. Deodatã, în întunericul uºor acoperit de

Pag. a 19-a – 18 mai 2018

Confesiunile unui agent de contraterorism (49) mai bune locaþii de lansare a unui atac? În mod evident, trebuie sã schimbãm anumite lucruri. Nu l-am detectat deloc. Acest aspect mã bîntuie. El subliniazã vulnerabilitatea noastrã ºi devine tot mai clar cã trebuie sã ne revizuim politica de securitate a echipelor de pazã. Dacã nu o facem, cineva aflat în grija noastrã ar putea sã fie ucis.

De înaltã prioritate (1) Bethesda, 17 august, 1988 De înaltã prioritate Am fost informaþi de Ministerul de Externe pakistanez cã avionul prezidenþial, PAK-1, s-a prãbuºit în apropiere de Bahawalpur. Nu au existat supravieþuitori. Preºedintele Zia-ul-Haq, ambasadorul Raphel ºi BG Wassom din Armata Statelor Unite, plus ºefii de personal pakistanezi au fost uciºi în accident. Unitãþi militare pakistaneze au plecat spre locul prãbuºirii ºi a fost declaratã legea marþialã. Cerem îndrumare prin aceastã telegramã în regim de urgenþã. De la biroul din spatele uriaºei uºi albastre, recitesc telegrama cu un sentiment de dezolare. Conducãtorii

Memoriile unui celebru criminalist român (17) Am meditat îndelung la aceastã întîmplare, care-mi îmbogãþea cunoºtinþele mele psihologice. Concluzia trasã a fost cã astfel de personaje care deveneau infractori de drept comun n-aveau nici decenþa pe care o manifestau recidiviºtii ca, în faþa unor învinuiri probate, sã-ºi ticluiascã alibiuri verosimile sau sã cedeze. Aºadar, eroii noºtri negativi s-au comportat aidoma borfaºilor de rînd, care au discernãmînt redus, ºi, de regulã, se „apãrã” luîndu-1 pe „nu” în braþe, în pofida probelor materiale din acuzare. Afacerea „I.M.F.” era încheiatã. Victoria noastrã, repurtatã dupã parcurgerea unui drum atît de spinos, nea rãsplãtit din plin. În ziua procesului, am fost prezenþi, toþi ofiþerii din grupa de anchetare, în sala de judecatã a tribunalului. Îmbrãcaþi în haine de sãrbãtoare, am luat loc în primele bãnci, pentru a putea fi remarcaþi de completul de judecatã în faþa cãruia, cu multe luni în urmã, avocatul Doru C. ne aducea acuzaþia de incapacitate profesionalã... Acum, Doru se afla în boxa acuzaþilor. Nu este un secret pentru nimeni cã, într-un anumit context social, infracþiunile mãrunte, prin însãºi varietatea, dar ºi frecvenþa lor, pot constitui un adevãrat pericol social. Un asemenea fenomen s-a fãcut simþit în perioada 1945–1951.

POVEªTI ADEVÃRATE

MONTE CASSINO (5) ceaþã, se fãcu o liniºte ciudatã. Toate tunurile amuþirã. Atunci, în liniºtea nopþii de mai, se ridicã un cîntec. Pe malurile Rîului Garigliano, privighetorile începurã sã cînte. Trebuie sã fi fost sute, mii, de-a lungul cîmpiei adormite, în livezi ºi în copacii de pe cîmp, mutilaþi de lupte, care înmuguriserã. Exact la ora 23, o furtunã izbucni, destrãmînd întunericul, luminînd cerul înnegrit cu o jerbã de foc ce pãrea nesfîrºitã. Tunurile aliate se dezlãnþuirã; douã mii de piese ale artileriei americane, franceze ºi britanice mugirã, umplînd cîmpia de luptã de la Adriatica pînã la Marea Tirenianã. Soldaþii diviziilor franceze ale generalului Alphonse Juin pornirã primii la asalt; în acel moment începu cãderea oraºului Cassino. De aproape ºase luni, bãtãlia de la Cassino se transformase într-o adevãratã luptã a naþiunilor: englezi, americani, indieni, neozeelandezi, francezi, luptaserã în jurul Mînãstirii lui San Benito. Acum, atacau polonezii generalului Wladyslaw Anders. Pe pantele abrupte ale lui Monte Cassino, unde muriserã atîþia oameni, cãzurã mulþi din-

pakistanezi ºi militarii sînt cu toþii morþi. Zia abia dacã reuºea sã þinã þara unitã printr-un amestec de teroare ºi pumn de fier pe vremea cînd trãia. Acum, cu el mort, Pakistanul ar putea sã se transforme într-un haos total – asortat cu bombe nucleare. Iar totul îºi are originea în cel mai mare conflict din perioada rãzboiului rece, de la rãzboiul din Vietnam. Zia fusese cel mai apropiat aliat al nostru din Asia de Sud. El a fost vîrful de lance al rãzboiului nostru sub acoperire împotriva sovieticilor, în Afganistan. Prin Pakistan ajung la mujahedini toate armele, banii ºi muniþiile noastre. Acum, exact cînd sovieticii au anunþat cã se predau ºi au început sã îºi retragã trupele din Afganistan, arhitectul-cheie al victoriei noastre s-a transformat în cenuºã. Aº vrea ca Steve Gleason sã fi fost aici; el se ocupa mereu cu sînge rece de aceste crize. Din nefericire, el a pãrãsit biroul cu cîteva luni în urmã, pentru a ocupa un post de ofiþer RSO în cadrul unei ambasade de peste hotare. Mã întîlnesc cu noul meu ºef, un om bun, pentru a stabili ce atitudine sã luãm faþã de aceastã veste. Decidem sã trimitem imediat un mesaj IT la fiecare ambasadã ºi ofiþeri RSO de pe cuprinsul globului. Un IT e un mesaj urgent, conceput sã mobilizeze toþi spionii, toate resursele ºi contactele noastre pentru a se concentra pe o serie de întrebãri specifice. E modalitatea noastrã de a transmite global nevoia de informaþii detaliate, ºi asta în manierã rapidã. (va urma) FRED BURTON

Pe urmele hoþilor ºi falsificatorilor de bani (1) Se înregistrau zilnic, pe atunci, multiple furturi din magazine prin sistemul „colecþie”: femei cu fuste special croite operau, în timp ce soþii-complici se întreþineau cu vînzãtoarele, pe care le determinau sã etaleze pe tejghea întreaga gamã a cupoanelor de stofã... Prostituatele, sub îndrumarea ºi auspiciile bãtrînelor proxenete, furnizau infractorilor „ponturi” (informaþii), se ofereau sã îndeplineascã rolul de curier, de supraveghetor, ba chiar uneori încercau sã ademeneascã sau sã corupã anumiþi poliþiºti, asigurînd astfel retragerea hoþilor de la locul infracþiunii. Alteori, în funcþie de împrejurãri, acostau pe trecãtori spre a le distrage atenþia de la „operaþiile” în curs. O altã metodã folositã de femeile de moravuri uºoare: cînd victima se afla în stare de ebrietate, se invitau la domiciliul acesteia, în absenþa soþiei. A doua zi, soþul infidel îºi primea rãsplata aventurii sale, constatînd, dupã plecarea Afroditei de ocazie, cã odatã cu ea dispãreau ºi anumite obiecte de valoare. Necunoscînd hoaþa decît printr-un diminutiv – cel mai adesea inventat ºi acesta – ºi nereþinînd, în aburii beþiei, nici trãsãturile ei fizionomice, ºansele recuperãrii bunurilor furate se subþiau la extrem. Unul dintre reclamanþii care s-au prezentat la noi în acea epocã avea o supãrare în plus: „vrãjitoarea” de o noapte dispãruse de la domiciliu cu haina de astrahan a soþiei; or, a doua zi, el trebuia sã-ºi aºtepte nevasta în garã! Ce s-ar fi întîmplat cu el dacã hoaþa nu ar fi fost prinsã în timp util, era lesne de imaginat. (va urma) DUMITRU CEACANICA tre soldaþii Corpului 2 polonez. Dar supravieþuitorii luptarã ºapte zile ºi ºapte nopþi sãlbatice ºi ucigãtoare, fãrã întrerupere sau odihnã. În dimineaþa zilei de joi, 18 mai, Anders controla prin radio înaintarea unei subunitãþi a Regimentului 12 lãncieri. În acelaºi timp, generalul menþinea binoclul îndreptat spre Monte Cassino. Rafalele ºi detunãturile se mai rãriserã. Dar Anders se gîndea la oamenii care continuau sã cadã în prãpãstiile blestemate sau sãrind peste ruine. Deodatã, generalul rãmase perplex. Ceea ce vãzu i se pãru de necrezut. Deasupra dãrîmãturilor vechii mînãstiri, se desfãºura steagul polonez, alb ºi roºu. Anders îºi privi ceasul. Era 10 ºi 20. Soarele de mai strãfulgera ruinele, cîmpurile de mine, unde cadavrele continuau sã putrezeascã. Leºuri de soldaþi polonezi, englezi ºi germani zãceau îmbrãþiºate uneori într-o încleºtare mortalã; peste tot, grupuri de pomi, majoritatea fãrã crengi, gropi de bombe, resturi de uniforme, toate acopereau muntele, blestemat ºi sfînt în acelaºi timp. Ajunºi pe o culme, soldaþii din avangarda Regimentului 12 lãncieri vãzurã în faþa lor, pe celãlalt versant al muntelui, unde intensitatea focului tunurilor fusese mai slabã, o enormã patã sîngerie. Era mulþimea de maci roºii care înfloriserã în acele zile. Sfîrºit JACQUES ROBICHON


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 20-a – 18 mai 2018

Viat , a cres , t i n ã Luminã caldã Luminã caldã din ceruri senine Cu porþi ce curg duios prin multe stele, Ce-alungã întortocheatele desene Din ochii vãzãtorilor de rele…

Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo (46) Mare este folosul adus de cele patruzeci de Liturghii ºi de sfintele pomeniri (4)

Vreme de 15 zile am rãmas închiºi în casã plîngînd încontinuu ºi dupã ce s-au împlinit aceste 15 zile m-am dus în biserica de lîngã casã ºi am aprins candelã la icoana Maicii Domnului, dar aducîndu-mi aminte cã o rugasem s-o salveze pe fiica mea ºi n-a salvat-o, am stins candela ºi am rostit cu mînie cãtre icoanã: - Pentru cã n-ai auzit rugãciunea mea, ºi eu acum îþi sting candela. Apoi am intrat în casã. Îndatã ce m-am aºezat în pat, au venit doi tineri cu chip strãlucitor, m-au luat, m-au scos din casã ºi m-au dus pe o cîmpie. Înfricoºîndu-mã, i-am întrebat unde mã duc. - Te ducem s-o vezi pe fiica ta, mi-au spus. - Fiica mea nu mai este, sînt 15 zile de cînd a murit, le-am rãspuns. Atunci mi-au zis cu severitate: - Necredinciosule, încã nu-þi vine sã crezi? Vino s-o vezi! ªi înaintînd puþin, am ajuns într-o grãdinã minunatã, care semãna cu raiul. În mijlocul raiului se afla un palat mãreþ, construit din coloane de aur. Mi-au arãtat o poartã mare de aur ºi mi-au zis: - Intrã prin poarta aceasta în palat ºi acolo o vei vedea pe fiica ta. Intrînd pe poartã, vãzui o salã împãrãteascã imensã, în sala aceea erau mii de fecioare, care stãteau în tronuri de aur, iar în dreapta ºi-n stînga se aflau fãclii. Feþele fecioarelor strãluceau mai tare ca soarele, iar lumina fãcliilor, tronurile fecioarelor, frumuseþea sãlii ºi a palatului erau de nedescris ºi de neînþeles. Uitîndu-mã la fecioare, o vãzui pe fata mea pe un tron strãlucitor, dar fãcliile ei erau stinse. Îndatã ce am vãzut-o, am recunoscut-o ºi am alergat cu bucurie s-o îmbrãþiºez, s-o sãrut, dar cînd m-am apropiat, s-a ridicat de pe tron ºi, cu privire severã, s-a uitat la mine ºi mi-a zis: - Du-te de-aici! Cum de ai îndrãznit sã vii ºi aici sã mã ispiteºti? ªi m-a scos din salã ºi s-a aºezat iarãºi pe tronul ei. Iar eu am început sã mã vait ºi sã zic: - Fata mea, de ce mã izgoneºti? Nu ºtii cît de mult te iubesc? Eu m-am rugat la Maica Domnului sã moarã fratele

tãu ca sã trãieºti tu, ca sã te am împreunã cu mine ºi tu mã alungi? - Înceteazã sã-mi spui cã mã iubeºti, mi-a spus, cãci dacã mã iubeai trebuia sã te bucuri de fericirea mea, de slava mea, de cinstea mea, ºi nu sã-þi parã rãu. Trebuia sã-I mulþumeºti lui Dumnezeu ºi Maicii Domnului care m-au învrednicit la o asemenea fericire ºi slavã, iar nu sã te vaiþi. Atunci i-am spus: - Fata mea, de ce fãcliile celorlalte fecioare sînt aprinse, iar ale tale sînt stinse? Mi-a rãspuns: - Tu ºi mama mea mi le-aþi stins, cu lacrimile voastre, ºi dacã nu încetaþi sã plîngeþi, sã nu mai spuneþi cã sînt fiica voastrã. În clipa aceea m-am trezit ºi cugetînd la acele mãreþii pe care le-am vãzut ºi la slava fecioarelor ºi a fiicei mele, am rãmas multã vreme în extaz ºi dupã ce mi-am revenit i-am povestit soþiei mele cîte am vãzut ºi s-a mîngîiat mult. Între timp se fãcuse ziuã ºi am alergat la bisericã ºi, îngenunchind în faþa icoanei Maicii Domnului, am cerut iertare cu lacrimi de pocãinþã ºi bucurie. „Maica Domnului meu, ocrotitoarea ºi mîngîietoarea mea ºi a tuturor creºtinilor, iartã-mã pentru cuvintele deºarte ºi necuviincioase pe care þi le-am spus. Multa tristeþe mi-a provocat nebunie. Îþi mulþumesc de mii de ori, îþi mulþumesc ºi îþi voi mulþumi pînã la sfîrºitul vieþii mele ºi-þi voi aprinde candela zi ºi noapte“. Întorcîndu-mã acasã, m-am îmbrãcat în haine de sãrbãtoare ºi m-am dus la piaþã ºi mã bucuram mergînd pe strada centralã a oraºului. Oamenii, îndatã ce m-au vãzut, alergau sã-mi aducã condoleanþe. Iar eu le spuneam: - Nu accept condoleanþe; accept felicitãri. I-am auzit pe acei prieteni ºi cunoºtinþe ºuºotind ºi spunînd: - Ce pãcat! Nea Petru ºi-a ieºit din minþi de atîta tristeþe. Eu m-am apropiat de ei ºi le-am spus: - Nu, nu mi-am pierdut minþile, înainte de a o vedea pe fiica mea mi le pierdusem, dar acum cã am vãzut-o, ºtiu cã trãieºte ºi se aflã în mare slavã, cinstire ºi fericire. Este în lãcaºul fecioarelor, la nunta cereascã, a devenit mireasa împãratului Ceresc. Sînt tare bucuros ºi mã consider fericit cã fiica mea e aleasa Mirelui Ceresc. (Arhimandritul Filothei Zervakos) (va urma) (Text preluat din volumul „Vedenii ºi istorisiri de folos despre viaþa de dincolo“)

Carte de cãpãtîi (47) RUGÃCIUNE PENTRU MOMENTELE GRELE ALE VIEÞII (foarte folositoare dacã este cititã zilnic cu mare atenþie) „O, Dumnezeule Mare, mîntuieºte-mã de toate relele. O, Dumnezeule Mare, care ai hãrãzit mîngîiere tuturor Sfinþilor, hãrãzeºte-mi-o ºi mie, care ajuþi ºi sprijini toate lucrãrile, ajutã-mi ºi sprijinã-mã în toate nevoile, scapã-mã de toate primejdiile, de toþi duºmanii vãzuþi ºi nevãzuþi. În numele Tatãlui care a creat lumea, în numele Fiului, care a rãscumpãrat-o, în numele Sfîntului Duh care a îndeplinit toatã a ei desãvîrºire. Binecuvîntarea lui Dumnezeu Tatãl, care cu cuvîntul a zidit lumea sã fie pururea cu mine (numele). Binecuvîntarea Domnului nostru Iisus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, sã fie pururea cu mine... (numele). Binecuvîntarea Sfîntului Duh, cu cele mai scumpe daruri ale Sale, sã fie pururea cu mine... (numele). Doamne, norii grei ai nenorocirilor ºi ai supãrãrilor se abat asupra capului meu ºi întristãrile sfîºietoare mã copleºesc, dar le ºi sufãr, mã mîngîi ºtiind cã Tu mã iubeºti ºi aceastã încredinþare mã încurajeazã. Plin(ã) de nãdejde în dragostea ºi bunãtatea Ta, nu voi lãsa sã mã biruiascã împotrivirile soartei, ci mã voi lupta cu curaj, cãci numai cu ajutorul Tãu voi reuºi. La Tine, dar, Prea Bunule Doamne, alerg ºi mã rog: vino grabnic ºi mã mîngîie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mîntuit pe Petru, ce venea pe apã, întinde-mi mîna, ca ºi lui ºi, mai presus Doamne, dã-mi sãnãtate ºi ajutã-mi sã rezolv problema... (se spune dorinþa). Doamne, ai milã ºi nu zãbovi ºi primeºte cu bunãtatea Ta, rugãciunea ce o fac cãtre Tine: apãrã-mã cu darul Tãu ºi ajutã-mã sã fiu statornic(ã) în angajamentul ce-l iau faþã de Tine de a da o bucatã de pîine la sãraci. Trimite, Doamne, binecuvîntarea Ta pentru duºmanii mei cunoscuþi ºi necunoscuþi ºi îndreaptã-i cu gînduri bune spre mine. Tu, Doamne, ai fãcut ca omul sã trãiascã în unire ºi dragoste pe pãmînt. Fã ºi pe cei ce mã asupresc, mã urãsc, mã chinuiesc, mã

Luminã caldã pe la colþul ierbii Din lacrimi ce au fost uitate-n univers, Cãci sori din multe zãri sînt numai albii Ce poartã gîndul într-un nou demers… Luminã caldã ºi dinspre apusuri, Cãci scãpãtatul intrã în dimineþi, Credinþa-ºi ia acum multe rãspunsuri – Luminã caldã pentru atîtea vieþi… Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU

Christos a Înviat

Christos mîntuitorul din morþi a înviat, ªi fruntea-i ca un soare, Lucind peste popoare, Flori de nemurire-n lume-a-mprãºtiat. Christos, zeul credinþei, ieºit-a din mormînt! ªi-a Sa reînviere Ne-aratã cã nu piere Dreptatea, ºi credinþa, ºi adevãrul sfînt! Christos e viu! Ca Dînsul, o!, voi ce suferiþi În lanþuri de robie, Curînd la viaþa vie Din umbra tristã-a morþii veþi fi cu toþi ieºiþi. VASILE ALECSANDRI (1821-1890)

nãpãstuiesc sã cunoascã aceastã bunãvoinþã a Ta ºi lumineazã-le, Doamne, inima ºi fã-le-o primitoare de dragoste ºi iubire ºi în deplinã unire cu inima curatã ºi ne iartã nouã toate greºealele, precum ºi noi iertãm celor ce greºesc nouã. Amin!“ Cei mai mulþi creºtini fac numai rugãciuni de cerere, uitînd cã trebuie sã fim lucrãtori în ogorul Domnului, nu numai cerºetori. Dacã sufletele vã sînt pline de credinþã ºi urmaþi cele ce sînt cerute pentru a vã înlesni urcarea cu sufletul spre Pãrintele Luminilor, veþi deveni voi înºivã mai buni ºi veþi avea puterea de a obþine tot ce vã doriþi, spre împãcarea duhului din voi. Deci, rugaþi-vã Domnului ca unui Tatã îndurãtor ºi mult iubitor; iar El vã va ajuta aºa cum o face un pãrinte drept ºi plin de dragoste cu fiul sãu cel mult iubit.

RUGÃCIUNE PENTRU ÎMPÃCAREA CELOR ÎNVRÃJBIÞI „O, Maicã a lui Dumnezeu multpãtimitoare, Ceea ce pentru curãþia Ta ºi pentru nenumãratele suferinþe îndurate de Tine pe pãmînt, eºti mai presus decît toate fiicele pãmîntului, primeºte suspinele noastre multînduratã ºi ne pãzeºte sub acoperãmîntul milostivirii tale, cãci alt adãpost ºi solire caldã în afarã de Tine nu avem, ci Tu, îndrãznire avînd cãtre Cel nãscut din Tine, ajutã-ne ºi ne mîntuieºte cu rugãciunile Tale ca fãrã de opreliºti sã ajungem în împãrãþia Cerurilor, unde împreunã cu Toþi Sfinþii vom cînta Dumnezeului Celui în Treime, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin!”.

TROPAR „Despietreºte inimile noastre cele învrãjbite, Nãscãtoare de Dumnezeu, iar nãvãlirile celor ce ne urãsc le potoleºte ºi toatã strîmtorarea sufletului nostru o conteneºte. Ridicînd ochii la Icoana Ta cea Sfîntã ne umilim în faþa suferinþei ºi milostivirii Tale pentru noi ºi rãnile Þi le sãrutãm, iar de sãgeþile noastre care Te strãpung ne înfricoºãm. Ci Tu, Maicã Preamilostivã, nu ne lãsa sã pierim în împietrirea noastrã ºi din pricina nemilostivirii celor apropiaþi, cãci eºti cu adevãrat despietrirea inimilor învrãjbite. Amin!” (va urma) (Lucrare apãrutã sub îndrumarea Pr. Duhovnic Protos. Paisie Cinar)

Pildã c reºtinã

Dragostea * Adevãrata dragoste nu este nici oarbã, nici slabã. * Spre deosebire de firea noastrã naturalã, dragostea nu gãseºte nici o plãcere sã descopere la un altul rãul ºi sã-l scoatã la luminã. Dragostea nu pune la socotealã rãul. * Dacã întîlneºte rãul pe cale, dragostea este mîhnitã. Dar în loc sã facã public acel rãu, cautã un mijloc de rezolvare. * Totuºi, nu trateazã niciodatã rãul cu indiferenþã. * Dragostea suportã cînd i se face un rãu, fãrã sã se plîngã sau sã se rãzbune. Dar niciodatã, dragostea nu se leagã cu rãul. * Dragostea slujeºte. Ea ocupã smeritã locul cel mai de jos, pentru a sluji cu bucurie. Hristos a acþionat din dragoste; El a vrut sã slujeascã ºi a luat locul cel mai de jos. * „Cãci Fiul omului n-a venit sã i se slujeascã, ci El sã slujeascã ºi sã-ªi dea viaþa rãscumpãrare pentru mulþi“. (Marcu 10.45).


„ROMÂNIA MARE“

MOZAIC

Pag. a 21-a – 18 mai 2018

MOZAIC

Care a fost motivul real pentru care Imperiul Persan a fost atacat ºi cucerit de cãtre Alexandru cel Mare? Alexandru cel Mare (356-323 î.Hr.) este unul dintre cei mai mari lideri militari ºi strategi ai tuturor timpurilor. Între marile sale reuºite militare se numãrã ºi cucerirea puternicului Imperiu Persan, care putea mobiliza o oaste de peste 1.000.000 de luptãtori. Arrian din Nicomedia, unul dintre istoricii de seamã ai Antichitãþii, aratã cã Alexandru susþinea cã a invadat Persia ca o acþiune de rãzbunare, avînd în vedere conduita perºilor din trecut. Într-o scrisoare destinatã lui Darius al III-lea, regele Persiei, între 336 ºi 330 î.Hr., Alexandru îi amintea conducãtorului persan cã liderii perºilor au atacat Macedonia ºi Grecia, fãrã ca locuitorii teritoriilor trecute prin foc ºi sabie sã le fi greºit în vreun fel. Alexandru îi aducea la cunoºtinþã regelui Persiei cã este hotãrît sã îºi ia revanºa, dat fiind cã ostilitãþile au fost declanºate chiar de cãtre perºi, prin atacurile din trecut – de pe vremea lui Darius I (550-486 î.Hr.). Sã fi fost, într-adevãr, vorba doar despre rãzbunarea unui act de ostilitate din trecut? Sau motivaþia era alta? Este destul de ciudat ca Alexandru cel Mare sã fi fãcut un efort militar de anvergura celui care s-a soldat finalmente cu înfrîngerea Imperiului Persan, doar ca represalii pentru o agresiune petrecutã cu multã vreme înaintea naºterii sale. În realitate, cauza atacãrii Imperiului Persan de cãtre macedoneni coincide cu… motivaþia Imperiului Roman de-a invada Dacia lui Decebal (eveniment ce avea sã se petreacã peste cîteva secole). La fel ca ºi Imperiul Roman din vremea împãratului Traian, regatul Macedoniei preluat de cãtre tînãrul Alexandru nu avea, la început, o situaþie financiarã prea strãlucitã (în ciuda activitãþii militare de pînã atunci sau tocmai datoritã acesteia). Dimpotrivã! Arrian relateazã cã Alexadru a moºtenit de la tatãl sãu, în vistierie, „cîteva cupe de aur ºi argint ºi mai puþin de 60 de talanþi”. În acelaºi timp, Filip al II-lea, pãrintele sãu, îi lãsase moºtenire ºi datorii ce însumau 500 de talanþi. La rîndul sãu, Alexandru s-a mai împrumutat de 800 de talanþi. Motivul atacãrii Persiei a fost bogãþia acesteia. La apogeul sãu, Imperiul Persan cuprindea teritorii care astãzi se aflã în componenþa unor state precum Afganistan, Turcia, Grecia, Israel, Sudan, India, China ºi… România. Alexandru, la fel ca ºi alþi conducãtori de state agresoare (vechi sau mai noi) a pretins cã atacã Persia din motive mai degrabã idealiste (ca rãspuns la o nedreptate din trecut sau ca un act de demnitate), deºi el, la fel ca ºi soldaþii care

l-au slujit, era mînat în principal de motivaþii economice (plus dorinþa de putere, în cazul tînãrului rege). De altfel, Filip al II-lea, tatãl marelui cuceritor, pusese deja ochii pe bogãþiile Persiei ºi iniþiase pregãtirea unei campanii militare spre a o cuceri, însã numai sfîrºitul sãu prematur l-a împiedicat sã continue. Nu se ºtie cît succes ar fi avut o campanie a macedonenilor

Palatul Vînturilor din India

provine din gresia naturalã folositã pentru construire, care îi dã ºi oraºului Jaipur porecla de „Oraºul roz”. Palatul Vînturilor este considerat unul dintre cele mai bune exemple ale arhitecturii Rajput din India. RADU UNGUREANU

Hawa Mahal sau, în traducere, Palatul Vînturilor, este un palat care se aflã în oraºul Jaipur, India. A fost construit în 1799 de cãtre maharajahul Sawai Pratap Singh ºi a fost proiectat de cãtre Lal Chand Usta. Fãcea parte din marele Palat al Oraºului ºi avea funcþia de zenana – camerã a femeilor din harem. Funcþia iniþialã a palatului era de a permite femeilor din harem sã observe viaþa cotidianã de pe stradã, fãrã ca ele sã poatã fi vãzute.

Palatul are cinci nivele, cele superioare mai puþin extinse, ceea ce dã o formã piramidalã clãdirii. Este construit din gresie roºie ºi roz, iar decoraþiunile sînt formate din ghips. Faþada principalã, cea care dã la stradã, are 953 de ferestre mici. Numele palatului vine de la vîntul care strãbate ferestrele ºi care face ca aceastã clãdire sã se menþinã rãcoroasã tot timpul, chiar ºi în zilele cãlduroase de varã. Culoarea roz caracteristicã a palatului

conduºi de cãtre Filip al II-lea contra Imperiului Persan. Cert este cã, indiferent de motivaþiile care l-au mînat pe Alexandru în rãzboaiele sale, el a fost un strateg de geniu ºi un lider curajos, cu o voinþã de fier. S-ar putea spune cã fiecare dintre incursiunile de cucerire, care l-au dus pe Alexandru pînã în India, a avut ºi un rol „investiþional”, menite fiind sã acopere vechile datorii sau sã finanþeze viitoarele rãzboaie. În ciuda declaraþiilor pompoase, cu tentã idealistã (apãrarea unor valori morale etc.), agresiunile militare au avut întotdeauna ca punct de plecare dorinþa nestãvilitã de înavuþire rapidã a persoanelor sau grupurilor aflate la cîrma unor state (oficial sau nu). S-ar mai putea spune ºi cã existã trei feluri principale de rãzboaie: de îmbogãþire, de apãrare ºi de recuperare – a unor teritorii sau a unor avuþii pierdute. TOMI TOHÃNEANU

Jabuka, insula magneticã din Marea Adriaticã Insula Jabuka, care înseamnã „mãr“ în limba croatã, este o insulã vulcanicã cu o înãlþime de doar 97 de metri, nelocuitã, situatã în Marea Adriaticã. Jabuka, împreunã cu Brusnik, sînt singurele douã insule croate care sînt complet vulcanice ca ºi origine. Jabuka are proprietãþi magnetice interesante, asta datoritã prezenþei magnetitului, un oxid de fier care determinã ca acele magnetice ale busolelor prezente pe navele care trec prin zonã sã nu

MOZAIC Sfatul medicului Care sînt toate tipurile de infiltraþii ºi în ce afecþiuni se folosesc? Doctor ortoped Tarek Nazer, medic specialist ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, leziuni sportive ºi proteze personalizate. Medic ortoped cu experienþã de cinci ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia. Timp de doi ani a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

DR. TAREK NAZER

Un remediu de tratament bun al problemelor articulare îl reprezintã infiltraþiile intra-articulare. Infiltraþiile intra-artriculare reprezintã introducerea prin injectare a unei substanþe în zona intra-articularã; aceastã metodã este din ce în ce mai dezvoltatã în ziua de azi pentru tratarea diferitelor afecþiuni. Scopul acestui tratament este reducerea durerii ºi îmbunãtãþirea funcþionalitãþii articulaþiei. Infiltraþiile sînt de mai multe tipuri: * Infiltraþii cu acid hialuronic – aceasta este o substanþã vasoelasticã sub formã de gel injectabil, care se gãseºte în structura cartilajului ºi a lichidului sinovial. Aceasta joacã un rol protector al cartilajului, diminuînd frecarea prin compoziþia lui vîscoasã, ce ajutã la lubrifierea articulaþiei, hrãnirea cartilajului prin molecule mari de proteinã. Are ºi rol protector de þesut sinovial, mascînd receptorii de inflamaþie ai articulaþiei. * Infiltraþii cu PRP (plasmã îmbogãþitã cu trombocite) - reprezintã o metodã care se bazeazã pe recoltarea de sînge periferic al pacientului într-o eprubetã specialã, urmînd ca aceasta sã fie introdusã într-o centrifugã pentru cîteva minute, dupã care se obþine o plasmã cu o cantitate de nouã ori mai mare faþã de valoarea normalã aflatã în sînge ºi diferiþi factori de creºtere. * Infiltraþii cu corticosteroizi - este metoda folositã de mai mult de 50 de ani, care în ziua de azi are indicaþie foarte restrînsã în cazurile avansate de artrozã, cu contraindicaþii de tratament chirurgical, avînd un efect foarte bun în reducerea durerii, dar nu ºi de tratament al artrozei. * Infiltraþii cu celule stem – aceasta este cea mai nouã metodã de tratament regenerativ, celulele stem fiind celulele cu potenþial de a se metamorfoza în alte tipuri de celule în organism. Creeazã þesuturi noi sau reparã structurile afectate, fiind baza celulelor specifice din care este alcãtuit orice organ al corpului. Beneficiile tratamentului cu infiltraþii intra-articulare sînt ameliorarea durerilor, îmbunãtãþirea mobilitãþii articulare, pot elimina sau amîna intervenþiile chirurgicale foarte mari. Infiltraþiile intra-articulare se pot face concomitent cu tratamentele de kinetoterapie sau fizioterapie. Rezultatul bun în urma unei infiltraþii articulare depinde foarte mult de gradul de artrozã ºi alegerea substanþei potrivite fiecãrui caz stabilit în urma examenului clinic.

www.consultatieortopedie.ro funcþioneze corect. Navele evitã în mod activ insula din cauza anomaliei sale magnetice, singurii care ajung în zonã fiind geologii sau pescarii. O vizitã pe Jabuka poate fi o excursie extrem de dificilã, asta pentru cã apele din jurul insulei au 200 de metri adîncime ºi nu sînt potrivite pentru ancorare, iar vînturile ºi valurile puternice pot rãsturna foarte uºor o ambarcaþiune. Mai mult, stîncile abrupte fac imposibilã construirea unui adãpost, fie el ºi temporar. Cu toate acestea, apele din jurul insulei magnetice sînt un loc de pescuit excelent, care atrage mulþi pescari curajoºi. Un numãr mic de specii de plante ºi animale s-au adaptat la climatul de aici, incluzînd douã specii endemice, o plantã numitã Centaurea jabukensis (Centaurea crithmifolia) ºi o specie de viermi negri (Lacerta fiumana pomoensis). În urmã cu 50 de ani, insula era înfrumuseþatã ºi de o garoafã endemicã, dar aceasta a dispãrut între timp. Din 1958, locul a fost declarat monument geologic al naturii. CUNOASTELUMEA.RO


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 22-a – 18 mai 2018

Pentru împrospãtarea memoriei

Cînd Mafia devine Inchiziþie (2)

(urmare din pag. 1) Ilegalitatea nr. 8. Comisia Juridicã a comis una dintre cele mai grave erori din existenþa sa, prin faptul cã nu m-a invitat ºi nu m-a audiat niciodatã. Prin acest abuz incalificabil pentru niºte senatori, care mã îndoiesc cã ºtiu legile statului, este încãlcat Articolul 24 din Constituþia României, care, la Capitolul „Drepturile ºi libertãþile fundamentale”, prevede, la Articolul 24, Alineatul 1: „Dreptul la apãrare este garantat”. Ilegalitatea nr. 9. Prin acelaºi procedeu nedemn, Comisia Juridicã a încãlcat ºi Articolul 69 al Constituþiei, ºi anume Alineatul 1: „Deputatul sau senatorul nu poate fi reþinut, arestat, percheziþionat sau trimis în judecatã, penalã ori contravenþionalã, fãrã încuviinþarea Camerei din care face parte, dupã ascultarea sa”. Ilegalitatea nr. 10. Conform unei adrese oficiale, pe care am primit-o în cursul zilei de joi, 18 aprilie, semnatã de preºedintele Senatului, Oliviu Gherman, sînt înºtiinþat cã, citez: „Raportul Comisiei Juridice îl puteþi primi personal, la sediul Comisiei, în aceeaºi zi (luni, 22 aprilie), la orele 13”. Numai cã aºa ceva este scandalos, întrucît nu mi se dau posibilitatea ºi rãgazul de timp sã-mi pregãtesc o apãrare temeinicã, iar eu am luat cunoºtinþã de Raport, pentru prima oarã, o datã cu dvs. Ilegalitatea nr. 11. Deºi votul va fi secret, o serie de senatori, în frunte chiar cu preºedintele Senatului ºi al partidului de guvernãmînt, au fãcut afirmaþii publice cã vor vota pentru ridicarea imunitãþii mele parlamentare, ceea ce înseamnã cã ºedinþa propriuzisã tinde sã devinã o mascaradã de-a audierile ºi declaraþiile, cu un rezultat dinainte ºtiut, în genul romanului „Cronica unei morþi anunþate”, de Gabriel Garcia Márques. Ilegalitatea nr. 12. ªtiu din surse sigure cã directorul SRI a fãcut presiuni asupra unor senatori sã voteze pentru ridicarea imunitãþii mele parlamentare ºi cã solicitã rapoarte scrise, din 2 în 2 ore, referitoare la discuþiile, intenþiile ºi starea mea de spirit, în special aºa cum transpar ele din interceptarea convorbirilor telefonice ale mele, ale familiei mele ºi ale colaboratorilor mei. Nu pot înþelege de ce a fost omis dosarul prin care aºa-zisul guru yoghin Gregorian Bivolaru m-a dat ºi el în judecatã. Aº fi fost tare curios sã aflu opinia Comisiei Juridice cu privire la acest corupãtor al tineretului, care a declarat recent cã secta lui bea urinã în grup ºi cã nu le este ruºine cu asta, fiindcã urina ar fi un nectar divin. Pãcat, domnilor juriºti, aþi ratat un asemenea proces memorabil, cu demonstraþiile de rigoare în instanþã. În urmã cu mai multe sãptãmîni, am anunþat public cã Revista ºi Partidul România Mare vor suspenda, pe o perioadã nelimitatã, orice atac la adresa preºedintelui Ion Iliescu ºi a celorlalþi politicieni. Dar asta n-am fãcut-o din calcul, fiindcã eu nu sînt omul calculelor, am fãcut-o pentru cã veneau Sfintele Sãrbãtori ale Primãverii, adicã Pastele ºi Armindeni, care mai e ºi ziua Muncii. Pînã ºi în încleºtãrile cele mai dramatice ale Antichitãþii, exista un armistiþiu de sãrbãtori, ori pentru sãvîrºirea datinilor. Numai cã, exact cînd am crezut ºi noi cã toatã lumea va face un pas cãtre o concordie realã, doritã de populaþia acestei Þãri, ne-am pomenit atacaþi din toate pãrþile, ºi de unii politicieni români, ºi de unii controlori strãini, care ar trebui mãcar sã aibã decenþa sã-ºi punã un ecuson sau o insignã în piept, ca toþi controlorii din lume, ca sã nu ne mai surprindã atunci cînd ne cer biletele de bunã purtare la control. În realitate, clasa politicã, alimentatã ºi de unele publicaþii antiromâneºti, se pare cã nu prea vrea reconciliere naþionalã, ºi asta reiese din analiza conflictelor existente în sînul tuturor partidelor ºi alianþelor, fãrã nici o tangenþã cu mine ori cu partidul pe care îl conduc. Existã o nervozitate generalã, o vînãtoare de vrãjitoare, o pornire irepresibilã de stabilire a vinovaþilor ºi a

acarilor Pãun, aproape toatã lumea filtreazã totul prin prisma avantajelor sau dezavantajelor electorale, dar ºi prin ecluza raportãrii la exterior, de unde se aºteaptã cununiþe de laur ºi mîngîieri pãrinteºti pe creºtet. Pe scurt, avem de-a face cu un „rãzboi al tuturor împotriva tuturor”, formulã folositã de Thomas Hobbes în celebra sa lucrare „Leviathan”, numai cã filosoful englez se referea la o caracteristicã a omenirii pe treptele primitive. Sã fi revenit oare România la o fazã primitivã a evoluþiei sale, poate chiar la anul 586, cînd s-au rostit primele cuvinte în limba noastrã, „Torna, torna fratre”, dupã cum scrie cronicarul byzantin Theophanes, dar trupele romano-byzantine au crezut cã sînt atacate de avarii nãvãlitori ºi au intrat în panicã, numai cã, în realitate, fusese vorba de strigãtul unui soldat care îi atrãgea atenþia altui soldat cã mãgarul lui îºi pierduse samarul? Am pomenit aici de Armindeni, care înseamnã, în slava veche, Ziua lui Ieremia. Am aflat în Biblie, la Cartea proorocului Ieremia, un pasaj edificator, care i-ar putea face sã roºeascã pe cei care se ocupã de linºarea de tip Ku-Klux-Klan: „ªi cînd a isprãvit Ieremia tot ce-i poruncise Domnul sã spunã întregului popor, preoþii, proorocii ºi tot poporul au pus mîna pe el ºi au zis: «Trebuie sã mori negreºit!» (...) Atunci, preoþii ºi proorocii au vorbit astfel cãpeteniilor ºi întregului popor: «Omul acesta este bun de pedeapsa cu moartea, cãci a proorocit împotriva cetãþii acesteia, cum aþi auzit ºi voi înºivã cu urechile voastre!» Ieremia a zis tuturor cãpeteniilor ºi întregului popor: «Domnul m-a trimis sã proorocesc împotriva Casei acesteia ºi împotriva cetãþii acesteia toate lucrurile pe care le-aþi auzit voi. Cît despre mine, iatã-mã în mîinile voastre; faceþi-mi ce vi se va pãrea cã este bine ºi drept! Numai sã ºtiþi cã, dacã mã veþi omorî, vã veþi face vinovaþi de sînge nevinovat, voi, cetatea aceasta ºi locuitorii ei; cãci Domnul m-a trimis în adevãr la voi sã rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!» Cãpeteniile ºi tot poporul au zis preoþilor ºi proorocilor. «Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; cãci ne-a vorbit în numele Domnului Dumnezeului nostru!»” Doamnelor ºi domnilor, nutresc speranþa cã nimeni din Comisia Juridicã nu-mi va putea pretinde sã mã refer stricto sensu la Raportul întocmit de ea, în mare tainã. Fiindcã taina a fost atît de mare ºi de cusutã cu aþã albã, încît, aºa dupã cum am mai spus, am fost înºtiinþat cã voi primi Raportul personal, la sediul Comisiei, în ziua de 22 aprilie, la orele 13 – adicã astãzi. Cred cã veþi fi de acord cu mine cã asta se adaugã la suita mare de ilegalitãþi ºi batjocuri declanºate împotriva mea, fiindcã nimeni nu-ºi poate pregãti o apãrare în numai 2 ore, fãrã sã ºtie din timp ce i se reproºeazã ºi de ce este acuzat. Aceasta reprezintã o încãlcare gravã a Drepturilor Omului, cunoscut fiind faptul cã pînã ºi un tîlhar sau asasin are dreptul la apãrare, iar avocatul sãu are acces la rechizitoriu cu mai multe zile înainte. Iatã de ce, din punctul meu de vedere, consider acest Raport un act de piraterie, la care, evident, nici nu mã voi referi, pentru cã nu l-am ridicat. Mult mai în spiritul acestei înscenãri ridicole, ar fi fost ca preºedintele Senatului sã mã anunþe cã pot sã ridic raportul nu cu 2 ore înainte de începerea lucrãrilor de azi, ci cu 2 ore dupã încheierea lor. De fapt, ce e cu toatã farsa asta pretins juridicã? Haideþi s-o luãm pe firul apei ºi sã vedem ce se ascunde în spatele acestui rechizitoriu aparent meºteºugit. El sar vrea o avalanºã, numai cã din zãpadã sinteticã nu s-a nãscut niciodatã o avalanºã. Încã din toamna anului 1992, din prima zi de lucru a noului Senat, au existat unii colegi care au cerut invalidarea mea ºi a altor doi senatori, pe motiv cã am fi slujit comunismul. Ironia sorþii face ca acuzaþiile sã vinã tocmai din partea unor oameni care nu numai cã slujiserã comunismul, dar ºi beneficiaserã din plin de numeroase privilegii. De fapt, cîþiva dintre colegii senatori aproape cã n-au avut altã justificare în

forul legislativ decît sã cearã scoaterea mea ºi a Partidului România Mare în afara legii. Ar putea fi ºi asta o meserie, pe care ministrul Muncii ºi al Protecþiei Sociale s-o propunã în Nomenclatorul Profesiilor, cu numele de „Profesia Anti-Vadim”. Iar stenogramele lucrãrilor pot dovedi cã, în ceea ce mã priveºte, m-am aflat tot timpul în defensivã, în legitimã apãrare. Nu e un secret pentru nimeni faptul cã nu-mi place sã rãmîn dator ºi cã, în astfel de altercaþii, riposta mea s-ar fi putut sã fie uneori mai durã decît provocarea. Pentru cã violenþa naºte violenþã, de cînd lumea ºi pãmîntul. Din fericire pentru mine, dispreþuiesc profund violenþa fizicã, aºa cã totul s-a redus la unele schimburi de replici la microfon ºi, evident, la continuarea polemicii în cele douã reviste ale mele. Ce nu le-a plãcut acestor veºnici contestatari ai mei? Cã am ºira spinãrii ºi nu suport sã fiu insultat ba ca bolºevic, ba ca fascist, ba ca extremist, ba ca xenofob? Dar ei nu ºtiu decît sã loveascã, fãrã sã primeascã? Care e principiul acela democratic care îi permite unui fost clopotar al lui Vladimir Ilici Lenin ºi Gheorghe Gheorghiu-Dej, prieten de casã ºi profitor al lui Gogu Rãdulescu (Nicolae Manolescu – nota ed.) sã mã bãlãcãreascã, toatã ziua-bunã ziua, ºi în niºte foi obscure, ºi la „Europa liberã”, ºi pe la tot felul de posturi de Televiziune, în schimb eu sã nu am voie sã respir în faþa lui, fiindcã el e „domnul dizident” ºi dacã mã iau de el, m-am luat de elita de extrema dreaptã, ºi dacã m-am luat de elita de extrema dreaptã, m-am luat de Revoluþie, de parcã Revoluþia ar fi fost fãcutã de foºtii dogmatici staliniºti, nãpîrliþi în democraþi occidentali, nu de cãtre sãrmanii copii care au murit nevinovaþi? Probabil, ce ºi-au zis rapsozii lui Lenin: azi e 22 aprilie, ziua lui de naºtere, nu-l mai putem omagia în public, aºa cã hai sã ne oferim singuri o altã bucurie, sã-l aducem în faþa plutonului de execuþie pe unul care a urît imperiul sovietic! Ajuns aici, aº vrea sã rãspund, odatã pentru totdeauna, acelor critici dupã ureche, care au auzit ei cã aº fi jignit personalitãþile de valoare ale acestei Þãri, cã le-aº fi umplut de noroi ºi de alte produse naturale. Voi începe prin a enumera cîteva dintre valorile mari ale civilizaþiei naþionale pe care nu numai cã nu le-am ironizat niciodatã, dar le-am apãrat de furiile demolatoare ale altora, ori le-am acordat premii fie la „Sãptãmîna”, fie la „România Mare”, elogiindu-le opera ºi caracterul ºi bucurîndu-mã de prietenia lor. Pentru a evita orice speculaþie, mã voi referi numai la personalitãþile trecute în veºnicie: Cella Delavrancea, Ana Aslan, Gheorghe Eminescu, George Calboreanu, Ion Clopoþel, Amza Pellea, Nichita Stãnescu, Ion Lãncrãnjan, Ion Ardeleanu, Mircea Muºat, Ion Jalea, Alexandru Giugaru, Edgar Papu, Alexandru Rosetti, Toma Caragiu, Jean Georgescu, Teophil Vâlcu, Dumitru Murãraºu, Augustin Z.N. Pop, Anton Dumitriu, Aura Buzescu ºi mulþi alþii. Mã leagã, de asemenea, sentimente de preþuire de oameni de valoare, ca Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înalt Prea Sfinþia Sa Antonie Plãmãdealã, Mitropolitul Ardealului, înalt Prea Sfinþia Sa Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, pe care i-am apãrat în anii 1990 ºi 1991 de isteria antiromâneascã ºi chiar de „listele negre” ale unei pretinse ºi mult prea zgomotoase elite ºi cãrora, atît înainte de 1989, cît ºi dupã aceea le-am recenzat cãrþile. N-aº fi vrut sã invoc aceste nume, acum ºi aici, fiindcã „argumentul autoritãþii” reprezintã un sofism în logica aristotelicã ºi, dupã cum spunea Lucian Blaga, „cu penele altuia te poþi împodobi, dar nu poþi zbura”. Pe cine, în schimb, am criticat eu? În primul rînd, grupul de mercenari aflat în slujba „Europei libere”, care s-a vãzut bine ce politicã fãcea, avînd în vedere cã în 16 iunie 1989 a semnat Declaraþia de la Budapesta, iar în 21 martie 1990 i-a acuzat pe români de tulburãrile sîngeroase de la Tg. Mureº, l-am mai criticat pe cei mai violenþi dintre agitatorii de stradã ºi monarhiºti, pentru cã ceea ce încercau ei sã facã, în perioada 1990-1993, a isterizat multã lume ºi a întreþinut un climat de teroare în societatea româneascã. (va urma)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 23-a – 18 mai 2018

CARTEA DE AUR Aspecte istoriografice

Altã epistolã, la fel de interesantã, deºi nedreaptã faþã de Alexandru Ioan Cuza, proaspãt exilat: „Proiubite, prodorite ºi adevãrate amice, prin poºta trecutã þi-am trimis o scrisoare lungã. De atuncea þi-am trimis ºi douã telegrame. (…) Lãudat fie numele Domnului, cã a împlinit dorinþele noastre, nea dat Unirea ºi un Principe strãin. Curajoºilor le aparþine lumea ºi Carol I s-a dovedit curajos cînd a luat decizia, fãrã sã-i pese de conferinþele care-i propuneau sã primeascã (sã accepte) tronuri, ºi a venit în þara care l-a chemat. De aceea sã trãiascã Carol I. (Ultimele douã fraze sînt în limba germanã – nota mea, C.V.T.). Am telegrafiat îndatã ºi adunãrei felicitãrile mele pentru votul de la 1 Maiu. Am cetit ºi dezbaterile adunãrei din acea zi mare, ziua zilelor, sãrbãtoarea sãrbãtorilor. Heliade (Ion Heliade Rãdulescu – nota mea, C.V.T.) s-a fãcut de rîs. Asemenea ºi faimosul Tacu, N. Ionescu meritã spînzurãtoare. Pãcat de talentul lui. Brînzã bunã în burduf de cîine. Cuvîntul lui a fost perfid, infam. Cum ai putut sã-l rînduieºti Comisar pentru Plebiscit? (…) Pe la noi plouã necontenit de 11 zile. Ploile ºi rãcelile (frigul – nota mea. C.V.T.) au fãcut de au îngãlbenit ºi au încremenit popuºoii, care nu se pot prãºi. Deºi mesagiul Locotenenþii la deschiderea Camerei încredinþeazã cã foametea s-a înlãturat prin legea relativã la tocmelile agricole, totuºi eu Te pot încredinþa cã foametea existã în cel mai mare grad. (A se vedea cum se repetã istoria, nimic nou sub soare, vorba Ecleziastului, adicã a Regelui Solomon – nota mea, C.V.T.) Rãu a fãcut Locotenenþia cã nu m-a ascultat ºi n-a oprit fabricarea rachiului din pîine. (…) Ce însemneazã grabnicul marº al trupelor de la Iassi la Bucureºti ºi marºul dorobanþilor? Nu cumva turcii au mina (intenþia) de a cãlca pãmîntul României? Aud cã Carol I a jurat? Dar pe ce a jurat? Pe Constituþiune? Dar votatu-s-a Constituþiunea? Aºa dar, Carol I a venit! (…) Plin de nemãrginitã bucurie, strig: acum libereazã, Doamne, pe servul tãu, cãci vãzurã ochii mei mîntuirea. (…) Sper cã mãcar acum dupã venirea lui Carol I nu vom mai fi condamnaþi a linge pe Cuza pe dinapoi, de cîte ori întrebuinþãm marcele poºtale cu portretul lui” (Scrisoarea din 12/24 mai 1866). Invocaþia cãtre Dumnezeu a fost preluatã, aproape integral, de Gh. Pop de Bãseºti, la 1 Decembrie 1918 – dar ea nu e o noutate, aceeaºi retoricã e prezentã ºi în Jurnalul lui C. A. Rosetti, la o filã din anul 1846. Pînã la 1918 avea sã se afirme, însã, o generaþie intermediarã. O datã cu ziua de 17/29 decembrie 1890, cînd s-a înfiinþat la Bucureºti Liga pentru Unitatea Culturalã a Tuturor Românilor, rezistenþa elementului majoritar, autohton, a intrat într-o nouã fazã. Coroana habsburgicã nu mai putea gestiona criza de sistem nici mãcar în Viena, darmite în provinciile îndepãrtate, dobîndite prin ipocrizie ºi furt. Printr-o ciudatã rãsucire a sorþii, Imperiul îmbãtrînea o datã cu Împãratul. Rînd pe rînd, monarhului îi mor – ºi încã în împrejurãri ciudate – aproape toate fiinþele dragi: fratele (Maximilian, Împãratul Mexicului, împuºcat de þãranii rãsculaþi), nevasta (Elisabeta, sau Sissi), fiul aventurier (Rudolf) º.a. Pe Franz Joseph l-au ajuns, mai mult ca sigur, ocãrile românilor trãdaþi la 1848, în favoarea ungurilor. Familia asta degeneratã tot la unguri a tras (aºa cum au tras ºi unii evrei, între cele douã rãzboaie mondiale!) ºi iatã cã de paguba ungurilor a avut parte: Sissi spurcase aºternutul imperial cu un conte maghiar, iar Rudolf a fost mutilat în somn, în pavilionul de vînãtoare de la Meyerling, de unguroaica Maria Vetsera, care i-a tãiat sexul cu briciul – el s-a trezit, de durere, a priceput ce s-a întîmplat, a strîns-o de gît pe descreieratã ºi apoi s-a împuºcat; aceasta e ultima reconstituire la care au ajuns biografii, deºi, într-un asemenea caz tragic, nu mai poate fi vorba de biografi, ci de… autopsieri! La 9 iunie 1896 se desfãºoarã, la Viena, mitingul naþionalitãþilor aliate din Imperiul Austro-Ungar, la care participã peste 6.000 de persoane, printre care ºi românii din Bucovina. Scopul era (printre altele) acela de protest faþã de sãrbãtorirea „mileniului ungar”, organizatã, cu douã luni înainte, de guvernul Banffy. În treacãt

fie spus, ungurii au cu douã sãrbãtori mai mult decît românii: sãrbãtoarea migraþiei spre Europa ºi sãrbãtoarea creºtinãrii lor; la români, aceste sãrbãtori nu existã, fiindcã ei n-au venit de nicãieri în Transilvania ºi s-au creºtinat o datã cu naºterea creºtinismului, fiind evanghelizaþi de Apostolul Andrei. Douã momente importante în cristalizarea conºtiinþei unitãþii noastre de neam le-au constituit apariþia, în 1898, a lucrãrii Cimiliturile Românilor, de Artur Gorovei ºi, respectiv, aceea a celor 3 volume ale capodoperei Sãrbãtorile la Români, de

Lumea româneascã la cumpãna Secolelor XIX ºi XX (15) Simion Florea Marian, în perioada 1898–1901. Forþa de iradiere a acestor cãrþi, ca ºi a revistelor ºi almanahurilor tipãrite în micul regat român, a fost excepþionalã, în toate provinciile româneºti. Moºtenirea familiei Hurmuzaki era deosebit de vie, îndeosebi linia de conduitã ºi de rezistenþã prin spirit, trasatã de Eudoxiu de Hurmuzaki, despre care am fãcut vorbire; acesta a fost iniþiatorul Colecþiei Hurmuzaki, în 44 de volume, publicatã de Academia Românã, care l-a cooptat ca membru al sãu (o altã modalitate prin care Bucureºtii îi sfidau pe opresori, avînd în vedere cã ºi ardelenii George Bariþiu, Al. Papiu-Ilarian, Octavian Goga ºi alþii au fost aleºi membri ai forumului suprem al ºtiinþei ºi culturii române). O altã ramurã nobilã a românilor bucovineni, alãturi de Hurmuzãkeºti, a fost familia Flondor, în galeria cãreia au strãlucit Tudor Cavaler de Flondor (1862–1908) compozitor, autor al operetei „Nuntã þãrãneascã”, ºi, mai ales, fratele sãu mai mic, Iancu Cavaler de Flondor (1865–1924), preºedinte al Partidului Naþional Român din Bucovina, acela care avea sã prezideze Congresul General ce a votat, la 28 noiembrie 1918, Unirea Bucovinei cu România. Efervescenþa simþirii româneºti a fost întreþinutã de Societatea Culturalã „Arboroasa”, ale cãrei manifestãri erau atent supravegheate de poliþia austriacã. Aºa cum nici prezenþa la Viena a tînãrului Mihai Eminescu nu a trecut neobservatã agenþilor din capitala imperialã, dupã cum am descoperit în cercetãrile pe care le-am efectuat, în toamna lui 1978, ajutat de aromânul Max Demeter Peyfuss, la Arhivele de Rãzboi din Viena. Este de datoria mea sã readuc la luminã un text mai puþin cunoscut, al autorului „Doinei”, Eminescu numind Austria, pur ºi simplu, prostituatã: „Fãrãdelege nemaipomenitã, uneltire miºeleascã, afacere dintre o femeie desfrînatã ºi Paºii din Byzanþ, vînzarea Bucovinei va fi o vecinicã patã, deapururea o durere pentru noi. Dar nu vom lãsa sã se închidã aceastã ranã. Cu a noastre mîini o vom deschide, deapururea, cu a noastre mîini vom zugrãvi icoana de pe acea vreme ºi ºirurile vechi, cîte ne-au rãmas, le vom împrospãta în aducere aminte, pentru ca sufletele noastre sã nu uite”. Iancu Flondor era un bãrbat cu o efigie de o frumuseþe anticã, fãrã de care ne-ar fi foarte greu de imaginat Unirea din 28 noiembrie 1918. În lucrarea Bucovina care ne doare, de publicistul Ion Beldeanu, gãsesc un portret pitoresc al acestui Cavaler: „Despre Iancu Flondor, nume trecut sub interdicþie zeci de ani, se pot spune numai cuvinte reverenþioase. Iancu Flondor a fost ºi a rãmas (nu numai pentru istorici) un simbol al Bucovinei: «Meritul lui Iancu Flondor» – menþiona Constantin Loghin – «a fost de a fi dat luptei politice a românilor din Bucovina un sens larg, naþional». Supranumit «Aristocratul de la Storojineþ», Iancu Flondor avea vocaþie de mare bãrbat al Neamului, de salvator al acestuia în clipe cruciale. De aceea el n-a putut coborî niciodatã în meschinãriile disputelor politice ºi n-a acceptat fariseismul duplicitãþii. Cînd «arenele» se aglomerau, ca un Cavaler ce era, Iancu Flondor se retrãgea la conacul sãu din Storojineþ. ªi iar era solicitat sã revinã la Cernãuþi ºi sã preia des-

tinele politice ºi naþionale ale românilor. Pînã ºi adversarii (politici sau de altã facturã) i-au recunoscut meritele ºi «ori de cîte ori simþeau nevoia unei regrupãri, veneau la Storojineþ, pentru a-l ruga sã le fie conducãtor» (Mihai Pânzaru, «Bucovina»). În 1918 el a fost eroul evenimentelor decisive, care au dus la Unirea mult visatã: el a prezidat memorabila Constituantã a românilor bucovineni din 28 noiembrie 1918, care a votat Unirea, el a condus Consiliul Naþional Român, el a avut curajul sã cheme Armata Românã sã intre în Bucovina…”. Dar, de bunã seamã, douã repere fundamentale au avut bucovinenii, douã stele polare pe drumul anevoios al revenirii la Patria-Mamã: prezenþa copilului Mihai Eminescu la ºcoala primarã (ºlefuit de dascãlul latinist Aron Pumnul, la moartea cãruia poetul adolescentin cerea întregii provincii „Îmbracã-te în doliu, frumoasã Bucovinã/ Cu cipru verde-ncinge anticã fruntea ta”) ºi mormîntul, de la Putna, al lui ªtefan cel Mare. Într-un studiu intitulat Eminescu la Putna, Mitropolitul Ardealului, dr. Antonie Plãmãdealã, fixeazã un punct de incidenþã a celor doi luceferi: „Cu numele lui ªtefan cel Mare se numesc sate, vãi, munþi, poduri, iazuri, fîntîni, ciºmele, mori, ruine, mînãstiri. Eminescu povestea în «Curierul de Iaºi» cum, cu prilejul dezgropãrii osemintelor domneºti de la Putna, în decembrie 1855, Moº Toader Niþu din Putna, în genunchi, plîngînd pe mormîntul descoperit al lui ªtefan cel Mare, uitîndu-se în el, spunea încet, cu o jale sfîºietoare: «Sãracii de noi! Acesta-i tatãl nostru!»” Aici, în aceastã scenã înduioºãtoare, susurã unul dintre izvoarele Naþionalismului Luminat! Încercaþi sã o vedeþi cu ochii minþii, sã respiraþi miresmele rãcoroase, cu iz de rãdãcini, ale gropniþei voievodale, ºi veþi înþelege mai bine de ce românismul nu poate pieri. În primãvara anului 2003, de Izvorul Tãmãduirii, pe cînd luam masa cu eminentul Vlãdicã al Ardealului, în trapeza Mînãstirii Sîmbãta de Sus, istorisindu-i cã am gãsit acel citat ºi îl voi utiliza în teza mea de doctorat, bãtrînului i s-au umezit ochii ºi l-am auzit oftînd adînc, din rãrunchi, de emoþia pomenirii lui ªtefan cel Mare. Scene de viaþã… Sub tutela acestor zei creºteau românii bucovineni la rãscrucea veacurilor XIX ºi XX. În Almanahul „Þara Fagilor”, editat de „Arboroasa” în anul 1992, am dat peste un document interesant, care atestã gradul înalt, aº spune chiar machiavellic, al diversiunilor propagandei austriece. În virtutea Tratatului secret încheiat cu Berlinul ºi Viena, în 1883, România a cerut, în 1886, o nouã delimitare a graniþei în Bucovina, dat fiind faptul cã existau dovezi care confirmau cã, dupã înºelãtoarea pace de la Kuciuk-Kainargi, austriecii se fãcuserã stãpîni pe cîteva zeci de sate româneºti ce nu erau prevãzute în tratat. Evenimentul nu e cunoscut deloc – cel puþin în istoriografia de pînã acum – ºi atestã „agresivitatea” diplomaþiei române (în sensul pozitiv al cuvîntului) dupã cucerirea Independenþei de Stat, precum ºi verticalitatea lui Ion C. Brãtianu, ca prim-ministru, ºi a Regelui Carol I. Dar, iatã textul: „Austria a primit cererea României, însã agenþii guvernului, cutreierînd satele bucovinene, au avut grijã sã ºopteascã la urechile unor preoþi, primari ºi învãþãtori cã sosise momentul ca þãranii sã fie prelucraþi în aºa fel, încît sã nu mai doreascã alipirea satelor lor la Regat. În ziua cînd frontiera urma sã fie mutatã cu 10-15 kilometri, þãranii, rãzvrãtiþi de preoþi ºi primari, s-au adunat în pîlcuri, mergînd apoi la membrii comisiei austriece de delimitare, cãrora li s-au plîns. – Mai bine ne lãsãm casele ºi ne ducem în lume, decît sã ne unim cu Moldova… – De ce? – îi întrebau, prefãcuþi, reprezentanþii stãpînirii habsburgice. Doar vã uniþi cu România, patria voastrã de demult… – Fiindcã la Moldova nu-i dreptate, cã acolo sînt luaþi la oaste ºi chiorii, ºi ologii, cã ce-i al omului nu se mai cinsteºte – rãspundeau þãranii bucovineni, aºa precum îi învãþaserã iscoadele stãpînirii“. (va urma) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din volumul „Cartea de aur“)


„ROMÂNIA MARE“

Pag. a 24-a – 18 mai 2018

M I C Ã

E N C I C L O P E D I E

O istorie a farselor (56) Poveºti despre oameni rãpiþi de OZN-uri (2) De regulã, cei rãpiþi spuneau cã sînt supuºi unor examinãri medicale de neînþeles, umilitoare, cea mai mare atenþie fiind acordatã organelor lor sexuale, de parcã extratereºtrii ar fi o specie perversã, interesatã de procreaþie, prin încruciºare, a unor corcituri. Se vorbeºte de senzaþii paradoxale de groazã, dorinþã, familiaritate ºi ciudãþenie, toate la un loc. Rãpiþii nu sînt totdeauna siguri dacã se aflã într-o navã cosmicã adevãratã, solidã, dintr-o lume depãrtatã ori într-o altã dimensiune, sau într-un domeniu imaginar, al minþii lor. Nu se ºtie cu siguranþã nici natura sau originea „extratereºtrilor”. „Se îngrãmãdeau asupra mea, ridicîndu-se din subconºtientul meu”, scria Whitley Strieber, în lucrarea ,,Comuniunea”, despre „vizitatorii” lui (1988). În final, la fel de caracteristic, rãpitul aflat în stare de ºoc este eliberat ºi lãsat la kilometri ºi ore depãrtare de locul sau timpul cînd acesta îºi aduce aminte sã se fi aflat ultima oarã. Amnezia însoþitã ulterior de cãdere nervoasã conduce, de obicei, la hipnozã, prin intermediul cãreia aºa-zisul eveniment revine, aparent, în mintea victimei. Varianta prototip a acestor rãpiri a apãrut dupã 14 ani de la naºterea fenomenului OZN, cînd Kenneth Arnold a vãzut 9 discuri strãlucitoare ce zburau în apropiere de Muntele Rainier, din statul Washington; la fel s-a întîmplat dupã 14 ani, la Roswell. Într-o noapte de septembrie a anului 1961, Betty ºi Barney Hill mergeau cu maºina prin Munþii Albi, din New Hampshire. Observînd o luminã strãlucitoare coborînd spre pãmînt, au oprit. În faþa lor plana un obiect de forma unei clãtite, încercuit de ferestre rotunde. Prin ele, Barney a vãzut niºte figuri umanoide îmbrãcate într-o „uniformã de culoare negru metalizat”. ªocaþi, cei doi soþi au condus mai departe, ajungînd la Portsmouth, de pe coasta Atlanticului, aproape cînd se crãpa de ziuã. În

scurt timp, Betty a început sã viseze cã ea ºi soþul ei fuseserã capturaþi, duºi la bordul OZN-ului, despãrþiþi ºi examinaþi medical. Raportînd incidentul anchetatorilor ozeneologi, ºi-au dat seama cã, în acea noapte, pe drum, „pierduserã” douã ore - la viteza cu care a condus Barney, ar fi trebuit sã ajungã acasã cu douã ore mai devreme. Fiind extenuat ºi deprimat, Barney a cãzut de acord ca atît el cît ºi soþia sa sã fie hipnotizaþi. Ambii au declarat varianta care se potrivea cu „amintirile” din visul lui Betty. Luaþi la bordul OZN-ului, fuseserã duºi în încãperi diferite. Lui Betty îi dãduserã jos rochia; îi luaserã mostre din pãrul, pielea, cerumenul ºi unghiile de la mîini; îi efectuaserã ºi un „test de sarcinã” ce implica introducerea unui ac de seringã în ombilic. De asemenea, ea a mai extras din „memorie” imaginea unei hãrþi cosmice reprezentînd „casa” extratereºtrilor. Aceasta a fost mai tîrziu identificatã ca fiind formatã din planetele Reticuli zeta-1 ºi zeta-2, la distanþã de 37 de ani luminã de Pãmînt. Cu patru ani înainte, în octombrie 1957, în mijlocul nopþii, fermierul brazilian Antonio Villas-Boas îºi ara singur pãmîntul, cu un tractor, cînd o stea roºie de deasupra lui s-a transformat într-un obiect cu formã ovoidã, care apoi a aterizat uºor în apropiere. Motorul tractorului s-a oprit brusc (avariile electrice sînt o caracteristicã obiºnuitã a întîlnirilor de acest gen); fermierul a fost prins de patru „bãrbaþi”, dus la bordul navei, dezbrãcat la piele, spãlat ºi lãsat singur într-o camerã. Dupã care a intrat o femeie micã, blondã, cu ochi albaºtri, cu buze subþiri ºi, de asemenea, goalã. Dupã ce au fãcut dragoste, în încãpere a intrat un alt bãrbat. Zîmbind, femeia a fãcut un semn cãtre pîntecul ei, apoi cãtre cer, dupã care l-a urmat pe colegul sãu afarã din camerã. Villas-Boas a fost dus într-o altã încãpere, unde membrii echipajului „mîrîiau” unii la alþii. Fãrã a reuºi sã fure ceea ce pãrea sã semene cu un ceas, brazilianul a fost pus în libertate, nedispunînd de o altã dovadã decît propria lui amintire despre acest incident. (va urma) STUART GORDON

ÎNGERI PÃZITORI

Cursuri de ape în România 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1

2 3

4 5 6 7 8

9 10 11 ORIZONTAL: 1) Fluviu care adunã apele României – Rîul juveþilor; 2) Afluent stîng al Tisei – Munciþi în exces; 3) Rîu în nordul þãrii – Cuminecat (bis.); 4) Membre superioare – Poliþai otoman; 5) Inimã de poet! – Sporadic – Diftong latin; 6) Insul din Roma! – Adresare intimã; 7) Pantaloni þãrãneºti – Rîu afluent al Tisei; 8) Rîu, afluent stîng al Dunãrii – Valorile unei mãrimi; 9) Acum, dar la... toamnã! – Jucat în teatru – Alt afluent stîng al Dunãrii; 10) Þãranul muntelui – Prinosul albinelor; 11) Cuþit care taie bine – Siretul la izvoare! VERTICAL: 1) Rîu în sudul României, afluent stîng al Argeºului; 2) Folosire în exces – Rîu în sud-vestul României, afluent al Dunãrii; 3) Fosã nazalã – Pluteºte pe ape – Tesla ºi Coulomb; 4) Firul vieþii – Masiv muntos între vãile Moldovei ºi Bistriþei; 5) Petre de la parter! – Viteji – Organiza cîndva excursii; 6) Unitate de energie – Ante-meridian – A ieºit la mal!; 7) Bijutier scump – Tisa la vãrsare! – Munte!; 8) Construcþie în calea apelor – A fermenta; 9) Afluent drept al Prutului – Afluent stîng al Tisei; 10) Întreite! – Substanþe foarte aromate; 11) A scoate din minþi – Mici deschizãturi la intrãri. ION IVÃNESCU Dezlegarea careului ,,HAIDEÞI LA BÃI!” 1) CALIMANESTI; 2) AMARA – E – TAR; 3) CAI – IMORALE; 4) INCA – O – ET – A; 5) UA – VOLGA – FL; 6) L – HELIO – AE; 7) AP – NAIVA – LS; 8) TEN – N – ORBIT; 9) AT – SEARA – XR; 10) RA – SPATA – A; 11) SOVATA – ORTI; 12) ELE – IRIS - AN.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã în Casa Presei Libere, corp C, camera 126, Sector 1, Bucureºti. Tel./fax: 021/315.22.50 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa). Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.

Romania mare, nr 1442  
Romania mare, nr 1442  
Advertisement