Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît! PETRU RAREª
ROMÂNIA MARE
Internet: romaniamare.info • E-mail: contact@romaniamare.info; prm2002ro@yahoo.com • Facebook: fb.com/revistaromaniamare
Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR
Tableta de înþelepciune
România pitoreascã
Mã încumet sã dau ºi eu o definiþie: Timpul nu este altceva decît vîrsta lui Dumnezeu. La mulþi ani, Doamne! CORNELIU VADIM TUDOR
EDITORIAL
PENTRU ÎMPROSPÃTAREA MEMORIEI
Comuniºti ºi ticãloºi Cînd Mafia devine
Inchiziþie (1)
Motto: „Tîlharii ne dau cu tifla ca la niºte caraghioºi; a te atinge de ei e a te atinge de „interesele superioare ale neamului”. Putredã þarã a mai fost România”. (Vasile Cancicov, „Jurnal din vremea ocupaþiei” 1916-1917) În 1921, în perioada în care Cancicov îºi publica memoriile folosind cuvintele citate mai sus, s-a petrecut... 8 mai. Da, 8 mai 1921 e o zi mare a trecutului; o zi în care astãzi conducerea coloniei România încearcã sã umple golul din istoria sa cu o redefinire internaþionalã a unui eveniment mondial: Ziua Victoriei împotriva monstruozitãþii hitleriste. Ziua de 9 mai a fost inventatã de Stalin, de fapt nemþii se predaserã pe 8 mai, spun istoricii atlantiºti, avînd în spate nu adevãrul istoric, ci maºinãria de impunere a oricãrui „adevãr” doresc stãpînii. Sigur, ce mai conteazã cã ruºii, sovieticii, de fapt, au dat cea mai mare jertfã de sînge, cã fãrã eroismul lor Hitler ar fi distrus – poate atomic! – Occidentul, cã alte milioane de evrei ºi alþi prizonieri ar fi murit în lagãre... Nu conteazã nici cã dupã 8 mai s-a mai murit, inclusiv soldaþi români au cãzut sub gloanþe. Gata, s-a stabilit, nu mai e 9 mai, e 8 mai! Spuneam de un mare gol în istorie – da, ziua de 8 mai a marcat înfiinþarea Partidului Comunist Român. Urmat de o teribilã prigoanã împotriva iniþiatorilor, de o trecere în ilegalitate, evenimentul va avea o finalitate de excepþie: PCR va marca istoria României într-o mãsurã excepþionalã, poate chiar peste nivelul celor din vechiul PNL. (continuare în pag. a 8-a) DRAGOª DUMITRIU
Doamnelor ºi domnilor, voi începe prin a adresa mulþumiri d-lui Ovidiu Gherman pentru faptul cã, datoritã strãduinþelor sale de a fi sancþionat cu asprime, astãzi a început, fãrã sã vreau, campania mea prezidenþialã. Deºi, dupã înscenarea jenantã prin care Partida Naþionalã a fost frustratã de postul de secretar al Biroului Permanent, eu mi-am jurat sã nu mai trec pragul Senatului, cel puþin în aceastã legislaturã – iatã cã o altã înscenare, ºi mai jenantã, dar cu implicaþii politice foarte grave, mã determinã sã-mi calc fãgãduinþa, sã apar iarãºi în aceastã salã ºi sã iau din nou cuvîntul de la acest microfon. Mãrturisesc cã, de la aflarea veºtii cã, totuºi, ministrul Justiþiei ºi Comisia Juridicã au fost în stare de o asemenea nelegiuire, m-au încercat unele trãiri sufleteºti contradictorii. Fiindcã oameni sîntem, cu toþii, iar sufletul ne controleazã el pe noi, aruncîndu-ne uneori, într-o singurã zi, de la agonie la extaz, de la bucuria de a trãi la deznãdejde. Au fost unii oameni din preajma mea care m-au sfãtuit sã nu mã prezint la o asemenea farsã, pentru simplul motiv cã conclavurile Inchiziþiei au luat sfîrºit de mai bine de trei veacuri, iar ºedinþele staliniste de demascare ºi de vînare a unui singur om s-au cam terminat ºi ele, de vreo trei decenii. Dacã, totuºi, am hotãrît sã urc Dealul Golgotei ºi sã-mi duc crucea pînã la capãt, a fost dintr-un singur motiv: am vrut sã vã privesc în ochi. Pe voi, colegii mei de Senat, cu care am împãrþit bucurii ºi necazuri timp de aproape 4 ani. Pe voi, colegii mei de Senat, împreunã cu care, uneori, am depus coroane de flori la monumentele mîndriei naþionale, în cetãþile eterne ale demnitãþii româneºti. Pe voi, colegii mei de Senat, alãturi de care, uneori, am vãzut moartea cu ochii, în misiuni oficiale, la 10.000 de metri înãlþime, pe mari turbulenþe atmosferice, survolînd Gurile Nilului, ºi fiordurile Norvegiei, ºi Africa Neagrã. Am intrat, în imensa noastrã majoritate, cinstit în acest Senat, dar nu în urma vreunei ºedinþe, ci ca urmare a voinþei poporului. Iar acum, unii dintre voi vor sã anuleze acel scrutin popular ºi, cu de la ei putere, ori din ordin exterior, cum mãrturisea recent chiar un membru al Comisiei Juridice, vor sã mã elimine din Senat ºi din viaþa politicã. Frumoase ºi nobile îndeletniciri, nimic de zis, dar vã întreb un lucru: pe alegãtorii voºtri i-aþi întrebat? Aveþi mandat de la milioanele de oameni pe care i-aþi reprezentat, cel puþin în 1992, sã puneþi la stîlpul infamiei un coleg votat ºi el, în mod democratic, ºi care, întîmplãtor, este cotat de absolut toate sondajele de opinie pe locul 4 între candidaþii oficiali la Preºedinþia României ºi pe locul 1 dintre senatori? (continuare în pag. a 22-a) CORNELIU VADIM TUDOR (22 aprilie 1996, plenul Senatului României)
Mituri despre prinþi, prinþese ºi regine, vechi ºi actuale
Pãdure Nebunã
Paginile 12-13
Pagina 8
HAIKU-uri * * * Azi urºii de pluº Intrã în hibernare Copilul plînge * * * Vinul poetic E limpezit de haiku E tot ce-mi lipsea * * * Pe umãrul meu Doarme cu limba scoasã O cãþeluºã * * * Jucaþi cu toþii În filmul vieþii mele Fiþi demni de asta * * * Ce clopote bat Primãvara vestind-o Ies ghioceii * * * Pasãre sfîntã Rãmasã iarna cu noi Porumbelul alb * * * Vinul cel roºu E sîngele Domnului Cupa-i de aur CORNELIU VADIM TUDOR
16 februarie 2014
Mesaje pentru eternitate
Pagina 10
NR. 1441z ANUL XXIX z VINERI 11 MAI 2018 z 24 PAGINI z 4 LEI